CURS- SISTEMUL RESPIRATOR

Vestibulul nazal

Este delimitat astfel:

-lateral: aripioarele nazale

-medial: septul nazal

-inferior: osul maxilar

Este acoperit de un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat, o continuare a pielii faciale si contine un numar
variabil de peri numiti vibrissae care blocheaza particulele mari inainte de a ajunge in sistemul respirator. In corion
prezinta glande sebacee ale caror secretii ajuta la filtrarea aerului. In partea posterioara, unde se termina vestibulul,
epiteliul pavimentos stratificat se subtiaza si sufera o tranzitie catre epiteliul pseudostratificat de tip cilindric. De
asemenea, in corion mai intalnim: glande sero-mucoase, infiltrat limfoid.

Regiunea respiratorie a cavitatii nazale-mucoasa respiratorie

Regiunea respiratorie a cavitatilor nazale este cea mai mare parte a lor (2/3 inferioare) si este acoperita de mucoasa
respiratorie care contine la suprafata ei un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat.

Peretele medial, septul nazal, este neted, dar peretii laterali sunt faldurati, prezentand 3 cornete nazale. Acestea au
atat rolul de a creste suprafata mucoasei respiratorii cat si de a crea turbulente in fluxul de aer (pentru o conditionare
mai eficienta a aerului inspirat).

Epiteliul contine 5 tipuri de celule:

• celule cilindrice ciliate: prezinta cili care se proiecteaza in stratul de mucus de la suprafata epiteliului

• celule caliciforme: sintetizeaza si secreta mucus

• celule cu margine in perie: apical, prezinta aprox 120-140 microvili

• celule cu granulatii mici (celule Kulchitsky): asemanatoare celulelor bazale, dar contin granule secretorii;
fac parte din SNED (celule APUD)

• celule bazale: celule stem care dau nastere tuturor celorlalte tipuri celulare

Rolurile mucoasei respiratorii: incalzeste, umezeste si filtreaza aerul inspirat.

Lamina propria subiacenta este strans atasata de os/cartilaj.

Lamina propria a mucoasei respiratorii contine o bogata retea vasculara formata din bucle capilare. Aranjamentul
acestor vase permite incalzirea aerului inhalat de catre sangele care curge prin partea buclelor capilare care este cea
mai apropiata de suprafata epiteliului. Capilarele se dispun in randuri perpendiculare pe directia de deplasare a
aerului pentru a maximiza transferul caldurii.

!!!Aceste vase devin angorjate si permeabile in timpul reactiilor alergice sau racelii. Astfel, lamina propria devine
edematiata, producandu-se restrictionarea respiratiei.

De asemenea, lamina propria mai contine si glande mucoase sau sero-mucoase (secretia lor o suplimenteaza pe cea
a celulelor caliciforme).

Cornetele nazale intervin si ele in rolurile mucoasei respiratorii:

• prin marirea suprafetei, se mareste eficienta cu care aerul inspirat este incalzit

• maresc eficienta cu care aerul este purificat prin fenomenul de "precipitare prin turbulenta": fluxul de aer este
"impartit" de aceste cornete in vartejuri; in vartej, particulele vor tinde sa fie expulzate si vor adera de peretele
acoperit de mucus al cavitatii nazale; particulele prinse in acest strat de mucus sunt transportate catre faringe
prin miscarile ciliare coordonate si apoi vor fi inghitite

Regiunea olfactiva a cavitatii nazale- mucoasa olfactiva

Regiunea olfactiva este localizata la varful fiecarei fose nazale, in 1/3 superioara, si este acoperita de o mucoasa
specializata numita mucoasa olfactiva.

In tesuturile vii, mucoasa olfactiva se distinge prin culoarea galben-maronie datorata lipofuscinei din epiteliul olfactiv.
La oameni, suprafata totala a mucoasei olfactive este de aproximativ 10cm2.

Epiteliu (neuroepiteliu)

-este un epiteliu pseudostratificat cilindric

-are o structura unica (neuroni intercalati cu celule epiteliale); este compus din urmatoarele tipuri de celule:

• celule olfactive: sunt neuroni bipolari care traverseaza intreaga grosime a epiteliului

-domeniul apical are un singur proces dendritic care se proiecteaza la suprafata epiteliului sub forma unei structuri
dilatate numite vezicula olfactiva. Din aceasta vezicula pleaca 10-20 de cili olfactivi lungi, cu corpusculi bazali tipici
care se dispun intr-un plan paralel cu mucoasa olfactiva. Acesti cili nu au motilitate!!!

-domeniul bazal al celulei da nastere unui axon amielinic care paraseste compartimentul epitelial. Grupuri de axoni
de la diferite celule olfactive vor strabate lama ciuruita a osului etmoid, trec prin dura mater si arahnoida si vor fi
invelite de pia mater-ajung la nivelul bulbului olfactiv. Aceste grupuri de axoni formeaza nervul olfactiv (cranian I)

-aceste celule au o durata de viata de aproximativ 1 luna. Daca sunt lezate, se refac rapid. Acesti neuroni si cativa
neuroni din diviziunea enterica a SNA par a fi singurii neuroni care se pot reface.

-intreaga cascada de semnalizare in receptia olfactiva are loc in cili; odorantii se solubilizeaza mai intai in mucus,
dupa care se leaga de OBPs care sunt ca niste carrieri moleculari ce transporta odorantii catre receptorii olfactivi
(localizati in membrana cililor). Acesti receptori olfactivi sunt cuplati cu proteina Golf care, odata activata, va activa
adenilat-ciclaza si va creste concentratia intracelulara de AMPc. AMPc se va lega de canale specifice de Na si Ca,
le va deschide si va genera o depolarizare responsabila de potentialul de actiune. Diferentierea diferitelor tipuri de
mirosuri se face atat prin tipuri diferite de receptori, cat si prin legarea odorantilor diferiti cu afinitati variabile fata
de acelasi receptor, producand semnale direct proportionale cu afinitatea.

• celule de sustinere: celule columnare asemanatoare celulelor gliale

-sunt cele mai numeroase celule din epiteliul olfactiv

-un mod prin care le putem diferentia de celelalte celule ale acestui epiteliu in MO este pozitia apicala a nucleului

-au numerosi microvili la polul apical

-organite: numeroase mitocondrii, REN abundent, RER

-pot prezenta granule de lipofuscina

-Roluri: asigura suportul mecanic si metabolic celulelor receptoare; sintetizeaza si secreta OBPs

• celule cu margine in perie

-prezente in numar mic la nivelul epiteliului olfactiv

-la polul bazal, vin in contact sinaptic cu terminatii nervoase ale nervului V- par a fi implicate in transmiterea
sensibilitatii generale a mucoasei (sau rol chemorecetor)

-de asemenea, marginea in perie, prezenta veziculelor in preajma mebranei apicale si un aparat Golgi bine
dezvoltat sugereaza faptul ca sunt implicate in procese de absorbtie si de secretie

• celule bazale

-dispuse in proximitatea membranei bazale; au dimensiuni mici, forma piramidala, cu nuclei centrali, rotunzi

-exprima putine organite, o caracteristica in concordanta cu rolul de celule stem

-o caracteristica in concordanta cu diferentierea lor in celule de sustinere este reprezentata de anumite procese
ale unor celule bazale care invelesc partial prima parte a axonului celulelor olfactive; isi vor mentine acest raport
strans cu celulele olfactive si dupa ce se diferentiaza in celule de sustinere mature

Lamina propria

Se continua cu periostul osului subiacent. Acest tesut conjunctiv contine numeroase vase sangvine si limfatice,
axoni amielinici si glande olfactive Bowman.

Glandele Bowman sunt glande seroase tubulo-alveolare ramificate care isi elimina produsul proteic de sinteza prin
ducte la suprafata epiteliului olfactiv. Ductele sunt formate din epiteliu simplu cubic. Celulele glandulare contin
granule de lipofuscina si, in combinatie cu granulele de lipofuscina din celulele de sustinere, dau culoarea galben-
maronie a mucoasei.

Secretia lor are 2 componente: seroasa (IgA, lizozim, amilaza) si mucoasa (mucina).

Secretia seroasa are rol de "capcana" si solvent pentru odoranti. Fluxul constant de secretie curata mucoasa de
resturile odorantilor deja detectati, pentru a permite unor noi odoranti sa produca senzatie olfactiva.

Aspect distinctiv al mucoasei olfactive la MO: prezenta nervilor olfactivi in combinatie cu glandele olfactive
Bowman in lamina propria.

LARINGELE
 Este un organ tubular, in forma de trunchi de piramida triunghiulara cu baza mare orientata cranial, care face
legatura intre faringe si trahee. Din punct de vedere histologic, descriem 4 straturi: mucoasa, tunica
fibrocartilaginoasa, muschii (intrinseci si extrinseci) si adventice.

Mucoasa

-formata in epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat care continua inferior epiteliul faringelui si care tapeteaza
fata linguala a epiglotei, corzile vocale adevarate si fata luminala a cartilajului aritenoid (are rolul de a proteja
mucoasa de abraziunea cauzata de miscarea rapida a fluxului de aer)

-restul laringelui este tapetat de epiteliu respirator ce se continua cu epiteliul traheal

-lamina propria contine glande muco-seroase (sunt mai numeroase si mai proeminente la nivelul corzilor false) si
noduli limfatici

Mucoasa determina 2 perechi de repliuri numite corzi vocale ce delimiteaza intre ele 2 ventriculi- Ventriculii
Morgagni.

a) Corzile vocale false (superioare/vestibulare/accesorii)

-Limite: fata posterioara a cartilajului tiroid- fata anterioara a cartilajului aritenoid

-sunt formate din mucoasa si ligament tiro-aritenoid superior

-nu au musculatura intrinseca, deci nu sunt implicate in fonatie; totusi, impreuna cu ventriculii Morgagni, sunt
implicati in crearea rezonantei sunetului

b)Corzile vocale adevarate

-Limite: fata posterioara a cartilajului tiroid-fata anterioara a cartilajului aritenoid

-formate din mucoasa+ligament tiro-aritenoid superior+fibre elastice+ muschi tiro-aritenoidian

Tunica fibrocartilaginoasa-este formata din cartilejele laringelui:

• cartilajele mari (formate din cartilaj hialin): tiroid, cricoid, 2xaritenoid

• cartilaje mici (formate din cartilaj elastic): epiglota, 2xcuneiform, 2xcorniculat, procesele vocale ale
cartilajelor aritenoide

Muschii- cei intrinseci sunt responsabili de generarea tensiunii in corzile vocale si de deschiderea si inchiderea
glotei

-cei extrinseci se insera pe cartilajele laringelui si sunt implicati in deglutitie

TRAHEEA

Este un tub flexibil de aproximativ 2,5 cm in diametru si 10 cm lungime. Rolul sau principal este de a conduce
aerul, dar are rol si in conditionarea sa. Se intinde intre limita inferioara a laringelui si jumatatea toracelui, unde se
divide in 2 bronhii principale.

Peretele traheei are 4 straturi: mucoasa, submucoasa, tunica fibro-musculo-cartilaginoasa si adventice.

1)Mucoasa

a)Epiteliu respirator

• celule ciliate: cele mai numeroase celule; cilii apar in sectiunile histologice ca prelungiri scurte ce se afla la
polul apical al celulelor. Fiecare celula are aproximativ 250 de cili. Imediat sub cili, se poate observa o linie
intunecata formata de agregarea corpusculilor bazali ai cililor. Cilii au o bataie coordonata ce misca stratul
de mucus inspre faringe- mecanism de a elimina particule mici inhalate

• Celule caliciforme: asemanatoare celor intestinale, dispersate printre celulele ciliate. Nu au cili la polul
apical. Numarul lor creste in iritatia cronica a cailor aeriene.

• celule Kulchitsky: celule enteroendocrine de la nivelul sistemului respirator. Prezenta lor este explicata de
faptul ca sistemul respirator se dezvolta dintr-o evaginare a tubului intestinal primitiv. De obicei apar
singure, nucleul este in proximitatea membranei bazale. Sunt greu de diferentiat de celulele bazale in MO
fara tehnici speciale (ex. impregnarea argentica). In ME, se observa numeroase granule de secretie cu
miez dens. Un tip de celule K contin granule cu catecolamine. Un al doilea tip de celule K secreta hormoni
polipeptidici (serotonina, calcitonina, gastrin-releasing peptide/bombezina). Unele celule par a fi inervate si
sunt prezente in grupuri, formand corpii neuro-epiteliali (se crede ca ar avea rol in reflexe ce regleaza
calibrul cailor aeriene/calibrul vascular.

• Celule cu margine in perie: au aceleasi caracteristici ca cele de la nivelul cavitatii nazale

• Celulele bazale: celule neregulate, poliedrice/ovalare; nucleul este eucromatic; sunt putin diferentiate
(exprima putine organite)
Rol: celule stem pentru regenerarea epiteliului respirator

Diskinezia ciliara primara (Sdr. Kartagener)

-este o boala genetica autozomal recesiva (crz.9)
-este caracterizata de ciliopatiemiscari ciliare ineficiente/ nesincronizate
-clearance-ul muco-ciliar va fi ineficient sau chiar absent
-se manifesta prin aparitia infectiilor respiratorii superioare si inferioare, infertilitate, pierderea auzului

b) Membrana bazala
-are un aspect omogen, sticlos si este groasa (25-40 microni)
-este formata din fibre de colagen impachetate strans si dispuse imediat sub lamina bazala a epiteliului
-este mai groasa la tusitorii cronici (Ex. La fumatori) ca un raspuns la iritarea mucoasei

c)Lamina propria
-tesut conjunctiv lax tipic
-bogata in celule imunocompetente (limfocite care se pot infiltra in epiteliu, plasmocite, mastocite, eozinofile)
-este prezent si tesutul limfatic, atat in forma difuza cat si in forma nodulara (face parte din BALT)

2)Submucoasa (tela submucosa)

-limita dintre lamina propria si submucoasa este reprezentata de o banda de fibre elastice numita membrana
elastica (nu este evidenta in HE, se observa in coloratii speciale pentru fibrele elastice)
-spre deosebire de alte organe, submucoasa traheala este formata dintr-un tesut conjunctiv lax asemenator celui
 de la nivelul lamina propria
-tesutul limfoid din lamina propria se extinde si la nivelul submucoasei
-contine vasele sangvine de distributie si limfaticele traheei
-prezinta glande submucoase formate din acini micsti muco-serosi produsul lor de secretie este reprezentat in
mare parte de glicoproteine pe care le elimina la suprafata epiteliului printr-un duct de excretie format din epiteliu
simplu cubic ce strabate submucoasa si lamina propria; aceste glande sunt mai numeroase in partea posterioara a
traheei, unde nu prezinta cartilaj.

3)Tunica fibro-musculo-cartilaginoasa
-contine cartilajele traheale in numar de 16-20, formate din cartilaj hialin invelit de pericondru; au forma literei C
-frecvent, se pot bifurca la extremitati sau se pot anastomoza cu cartilajele adiacente
-aranjamentul lor confera traheei flexibilitate si mentine lumenul patent, mai ales in expiratie
-odata cu varsta, cartilajul hialin se poate osifica, pierzandu-si astfel mult din flexibilitate
-tesut fibro-elastic si fibre musculare netede (ce formeaza muschiul traheal) unesc capetele cartilajelor traheale in
partea lor posterioara

4)Adventicea
-formata din ţesut conjunctiv lax, cu adipocite albe, vase de sânge, nervi si limfatice
-leaga traheea de structurile adiacente de la nivelul gatului si mediastinului

BRONHIILE

Traheea se divide in 2 ramuri formand bronhiile principale. Dupa ce patrund prin hil, bronhiile principale se impart
in bronhii lobare (2 pe stanga si 3 pe dreapta). Apoi, bronhiile lobare se impart in bronhii segmentare (8 pe stanga
si 10 pe dreapta). O bronhie segmentara impreuna cu parenchimul pulmonar pe care il deserveste alcatuiesc un
segment bronhopulmonar (au importanta in cazul operatiilor de rezectie).
Initial, bronhiile au o structura identica cu cea a traheei. Dupa ce patrund in plaman, structura peretelui bronsic se
schimba:
•  inelele cartilaginoase sunt inlocuite de placi cartilaginoase de forme neregulate (pe masura ce bronhiile
scad in dimensiuni, placile cartilaginoase se micsoreaza si devin mai putin numeroase)
•  fibrele musculare netede vor forma un strat complet (stratul devine din ce in ce mai evident pe masura
ce cartilajul se reduce); in bronhiile mai mici stratul poate fi discontinuu

Structura peretelui bronsic (bronhii lobare si segmentare):

a. a) mucoasa
-epiteliu respirator tipic, inaltimea celulelor scazand pe masura ce bronhiile scad in diametru
-in HE, membrana bazala este evidenta in bronhiile primare, dar in bronhiile lobare si segmentare scade mult ca
reprezentare si este abia vizibila
-lamina propria: formata din tesut conjunctiv lax bogat in celule imune; contine fibre musculare netede ce formeaza un
strat continuu in bronhiile mari (acest strat este mai putin organizat in bronhiile mici, unde apare discontinuu datorita
traiectului spiralat al fibrelor musculare) si glande bronsice

b) tunica fibro-cartilaginoasa
-placi de cartilaj hialin ce se micsoreaza progresiv, interconectate prin benzi de tesut conjunctiv dens

c)adventicea
-tesut conjunctiv lax ce se continua cu tesutul conjunctiv lax al structurilor invecinate; contine vase sangvine, nervi si
limfatice
BRONHIOLELE

Bronhiolele cele mai mari sunt ramuri ale bronhiilor segmentare. Aceste bronhiole se divid in mod repetat, dand
nastere bronhiolelor terminale care se ramifica mai departe. In final, bronhiolele terminale dau nastere bronhiolelor
respiratorii. (In total, sunt 20-25 de generatii de cai respiratorii pana aerul ajunge la alveolele pulmonare)

Segmentele bronhopulmonare se divid mai departe in lobuli, fiecare fiind deservit de o bronhiola (au diametrul<
1mm). Lobulii sunt formati din structuri si mai mici numite acini pulmonari, formati dintr-o bronhiola terminala si
bronhiolele respiratorii+ alveolele pe care le deserveste. Cea mai mica unitate functionala a plamanului este
reprezentata de unitatea bronsiolara respiratorie, formata dintr-o singura bronhiola respiratorie si alveolele pe care
le deserveste.

Bronhiolele initiale au un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat care treptat se transforma intr-un epiteliu simplu
cilindric ciliat. Celulele caliciforme sunt inca prezente, dar dispar in bronhiolele terminale (exceptie facand fumatorii
sau persoanele expuse in mod cronic la substantele iritante). Corionul bronhiolelor este aglandular. Placile de cartilaj
hialin lipsesc, putand persista doar la locurile de ramificare. Toate bronhiolele prezinta un strat de fibre musculare
netede ce alcatuiesc muschiul lui Reissessen. Adventicea bronhiolelor se continua cu stroma pulmonara.

a)Bronhiolele terminale
-au un epiteliu simplu cubic, cu celule Clara dispersate printre celulele ciliate (numarul celulelor Clara creste odata cu
avansarea in arborele bronsic, in timp ce numarul celulelor ciliate scade); contine rare celule enteroendocrine (cu
granulatii mici) si celule cu margine in perie
-corionul este destul de slab reprezentat, aglandular, bine vascularizat si inervat
-aceste structuri sunt invelite de un strat de fibre musculare netede si de o adventice redusa

b)Bronhiolele respiratorii
-reprezinta o zona de tranzitie a sistemului respirator, fiind implicate atat in conducerea aerului cat si in schimbul
gazos
-prezinta un epiteliu simplu cubic care este format din celule ciliate si din celule Clara (celulele Clara predomina in
portiunea lor distala); ocazional, prezinta celule enteroendocrine (cu granulatii mici) si celule cu margine in perie
-din peretele lor se desprind alveole pulmonare la nivelul carora are loc hematoza pulmonara
-corionul este redus
-prezinta benzi de fibre musculare netede separate

Celulele Clara (vezi slide 68 schema)

-sunt celule secretorii bronhiolare neciliate a caror pol apical are o forma caracteristica de dom
TEM: au caracteristicile unei celule implicate in secretia proteica
• ⎫ RER bine dezvoltat, dispus in zona bazala a celulei
• ⎫ Aparat Golgi dispus supranuclear
• ⎫ Granule secretorii ce contin proteine
• ⎫ Numeroase cisterne de REN in citoplasma apicala
-tipul de secretie: apocrina/merocrina
-secreta un agent tensioactiv, o lipoproteina care previne colabarea peretilor bronhiolari, in principal in timpul expiratiei
-de asemenea, produce o proteina numita Clara cell protein (CC16, de la 16kDa), o importanta componenta a
secretiilor din caile aeriene; poate fi masurata concentratia sa in aspiratul bronho-alveolar sau in ser este un marker
care scade in aspiratul bronho-alveolar in afectarea pulmonara(din cauza lezarii celulelor Clara) si creste in sange
atunci cand este lezata bariera sange-aer
-are si o functie de detoxifiere, citocrom oxidaza P450 dependenta
 DUCTELE ALVEOLARE SI SACII ALVEOLARI

Ductele alveolare= cai aeriene alungite, cu peretele intrerupt de deschiderile alveolare de pe traiectul lor
-epiteliu simplu cubic/pavimentos
-lamina propria contine fibre elastice si rare fibre de colagen
-inele formate din fibre musculare netede ce se afla in spatiile dintre deschiderile alveolare

Sacii alveolari= apar de obicei la finalul ductelor alveolare, dar pot aparea oriunde pe traiectul lor
-sunt spatii la nivelul carora se deschid mai multe alveole

ALVEOLELE PULMONARE

Alveolele reprezinta portiunea plamanului specializata in schimbul gazos. Fiecare alveola este inconjurata de o retea
de capilare care aduce sangele in apropierea aerului oxigenat din alveola. Exista aproximativ 300 de milioane de
alveole/plaman, avand o suprafata totala de 70-75 m2. Alveolele au o forma sferica/poliedrica si un diametru de
aproximativ 0.2mm.
Sunt inconjurate si separate una de cealalta de un strat fin de tesut conjunctiv care contine acea retea de capilare.
Intre 2 alveole adiacente, acest tesut conjunctiv formeaza septul alveolar care are grosimea aproximativ egala cu a
unei celule.

Epiteliul alveolar

Epiteliul alveolar formeaza o interfata biologica intre mediul extern si mediul intern care este sensibila atat la efectul
destabilizant al fortelor de tensiune superficiala, cat si la particulele, agentii patogeni si toxinele care sunt in mod
continuu inhalate. Epiteliul alveolar este format din cateva tipuri de celule specializate si din produsii lor de secretie:

PNEUMOCITE DE TIP I:
-sunt celule extrem de aplatizate, care acopera aproximativ 95% din suprafata epiteliului alveolar
-formeaza jonctiuni stranse (zonulae occludentes) atat homo-celulare si hetero-celulare
-sunt implicate in transportul gazelor respiratorii
-nu sunt capabile de diviziune

PNEUMOCITE DE TIP II:

-acopera aproximativ 5% din suprafata epiteliului alveolar; au forma cuboidala (din acest motiv, desi sunt mai
numeroase decat pneumocitele de ordinul I, acopera o suprafata mult mai mica; raport 60%:40% numeric)
-sunt celule secretorii
-la fel ca si celulele Clara, au un pol apical in forma de dom ce bombeaza in lumen
-prin ME, la nivelul citoplasmei apicale se remarca corpii lamelari (cisterne formate din lamele membranare paralele)
ce contin fosfolipide, lipide si proteine care vor fi exocitate si vor intra in compozitia surfactantului (corpii lamelari
stocheaza surfactant)
-de asemenea, sunt celule progenitoare pentru pneumocitele de ordinul I; dupa o afectare pulmonara, acestea
prolifereaza si refac ambele tipuri de alveolocite

PNEUMOCITE DE ORDINUL III (celule cu margine in perie)

-au o forma piramidala
Ultrastructura:
 -apical: se observa marginea in perie formata din aproximativ 150-200 microvili scurti si grosi +numeroase
vezicule de pinocitoza
-bazal: citoplasma este condensata bazal, nucleul este impins si el catre polul bazal
-filamente intracitoplasmatice perinucleare
Roluri posibile:
-absorbtie (datorita prezentei veziculelor de pinocitoza)
-contractilitate (are proprietati contractile)
-chemoreceptie (prezinta fibre nervoase amielinice in proximitatea polului bazal; posibil implicate in monitorizarea
calitatii aerului inspirat)

MACROFAGELE ALVEOLARE (celulele prafoase)

-sunt neobisnuite prin faptul ca se afla atat in tesutul conjunctiv al septului interalveolar, cat si pe suprafata epiteliului
alveolar, in lumenul alveolei
-atunci cand se afla in lumenul alveolei, ele scaneaza suprafata epiteliului pentru a fagocita eventualele particule
inhalate (ex. Praf sau polen); de asemenea pot fagocita eritrocitele care ajung in alveole (in insuficienta cardiaca de
exemplu)
-deriva din monocitele circulante, facand parte din sistemul fagocitar mononuclear
-unele macrofage pline cu material fagocitat pot ajunge in arborele bronsic si vor fi eliminate odata cu eliminarea
mucusului, in timp ce altele pot ramane la nivelul septurilor alveolare pentru toata viata
-de asemenea, sunt implicate in fagocitarea microorganismelor; de exemplu, in tuberculoza, macrofagele alveolare
vor fagocita bacilul tuberculos, pe care insa nu il pot digera in stadiul granulomatos al tuberculozei, macrofagele vor
fuziona, formand celulele gigantice Langerhans (cu nuclei dispusi sub forma de potcoava)

Ventilatia pulmonara colaterala

a)Porii lui Kohn

-sunt pori localizati la nivelul septului alveolar, distribuiti mai frecvent in zonele hiperventilate
-sunt circulari sau ovalari
-permit comunicarea intre alveolele adiacente, realizeaza egalizarea presionala si ventilatia colaterala

b)Canalele bronhiolo-alveolare Lambert

-realizeaza o comunicare intre bronhiolele terminale si alveolele adiacente
-sunt tapetate de epiteliu bronhiolar si au un diametru <0,2 mm

!!! Aceste comunicari au o importanta foarte mare in bolile obstructive care blocheaza fluxul de aer catre anumite
alveolealveolele situate distal de obstructie vor putea fi ventilate in continuare cu ajutorul acestor comunicari.

SURFACTANTUL

Surfactantul formeaza un strat la suprafata epiteliului alveolar ce reduce fortele de tensiune superficiala de la
interfata aer-epiteliu. Este produs de pneumocitele de ordinul II si de celulele Clara.
Este un amestec complex de fosfolipide si proteine:
-90% fosfolipide: DPPC, fosfatidilcolina (PC), fosfatidilglicerol acestea confera proprietati tensioactive
surfactantului
!!!Cea mai importanta componenta tensioactiva de la nivelul surfactantului este dipalmito-fosfatidil-colina (DPPC).

-10% proteine: proteine plasmatice (albumine), IgAs, apoproteine (apoP formeaza mielina tubulara)
Apoproteinele sunt proteine hidrofobe necesare pentru organizarea si indeplinirea functiilor surfactantului:
1.SP-A este cea mai abundenta apoproteina. Importanta in reglarea sintezei si secretiei surfactantului de catre
pneumocitul de tip II. De asemenea, moduleaza raspunsul imun fata de virusuri, bacterii si fungi.

2.SP-B este o proteina importanta pentru organizarea surfactantului intr-un strat fin la nivelul epiteliului alveolar.

3.SP-C reprezinta doar 1% din masa totala a proteinelor din surfactant. Rol asemenator cu SP-B.

4.SP-D este implicata in imunitatea innascuta locala, legandu-se de diferite microorganisme (de ex. Bacterii Gram
negative) si de limfocite. Participa in raspunsurile inflamatorii locale consecutive afectarii pulmonare acute si in
modularea reactiilor alergice.

Sindromul de detresa respiratorie a nou-nascutului (Boala membranelor hialine)

Sinteza surfactantului incepe dupa saptamana 35 de VIU si este modulata de o varietate de hormoni printre care:
cortizol, insulina, prolactina si tiroxina. La prematuri, plamanii nu s-au dezvoltat suficient pentru a produce surfactant,
astfel ca, dupa nastere, alveolele tind sa colabeze la fiecare expiratie, facand respiratia dificila.
Tratament: glucocorticoizi administrati mamelor care au o probabilitate mare de a naste prematur/ administrarea de
surfactant exogen la nastere

BARIERA ALVEOLO-CAPILARA

Se refera la structurile pe care trebuie sa le strabata gazele respiratorii in difuzia lor dintre aerul alveolar si sangele
capilar. Septul alveolar este locul barierei aer-sange. Este o structura cu o grosime de aproximativ 0,45 microni
(echivalentul grosimii a 2 celule) si este formata din urmatoarele straturi:
-surfactant si apa
-peretele alveolar (pneumocite de tip I)-epiteliu simplu pavimentos
-membrana bazala a peretelui alveolar
-membrana bazala a capilarului sangvin
-endoteliul capilar- epiteliu simplu pavimentos

Cele 2 membrane bazale pot fi fuzionate sau intre ele se pot interpune celule si fibre conjunctive ce vor ingrosa
bariera aer-sange. Astfel, la nivelul barierei alveolo-capilare descriem 2 portiuni:
-portiunea subtire: este responsabila de majoritatea schimburilor gazoase aer-sange
-portiunea groasa: contine celule si fibre conjunctive si are rol important in distributia si dinamica fluidelor. In aceasta
portiune, se poate acumula fluid extravazat din capilare care poate ulterior sa treaca in alveole (edem pulmonar).
Acest fluid este de obicei drenat de vasele limfatice din adventicea bronhiolelor terminale.

STROMA PULMONARA

Reprezinta tesutul conjunctiv ce sustine parenchimul pulmonar, fiind localizat la nivelul septurilor interalveolare,
periacinare si interlobulare.
Ca orice alt tesut conjunctiv, este format din:
Fibre:
-elastice (plexiforme)
-de colagen (periacinar si perilobular)
-de reticulina (prezente in structura membranelor bazale)

Celule: fibrocite, mastocite, plasmocite, granulocite, limfocite

Substanta fundamentala: glicozaminoglicani si proteoglicani