Urechea interna (regiunea labirintica).

Este compusa dintr-o serie de cavitati sapate in grosimea stancii temporalului, situate medial de cavitatea timpanica. Se delimiteaza astfel labirintul osos in interiorul caruia se gaseste labirintul membranos , unde gasim receptorii acustici si vestibulari. Intre labirintul membranos si cel osos se delimiteaza un spatiu in care gasim perilimfa; in interiorul celui membranos gasim endolimfa. Regiunea labirintica se imparte in doua parti diferite: vestibulul si canalele semicirculare contin receptori pt echilibru si orientare in spatiu ; melcul sau cohlea contin receptori pt sensibilitatea auditiva . Labirintul osos. Este format din vestibul si melc situat anterior .Inapoia lui gasim canalele semicirculare . Tot aici intalnim meatul acustic intern cu canalul cohlear. Vestibulul- reprezinta portiunea centrala a labirintului, comunicand anterior cu melcul si posterior cu canelele semicirculare. Este situat perpendicular pe axul stancii , avand o forma ovalara neregulata. Peretii care il delimiteaza sunt urmatorii: - peretele lateral- corespunde urechii medii, cu care comunica prin intermediul ferestrei ovale superior, fereastra rotunda inferior. In 1\2 sup se deschide canalul semicircular lateral; - peretele superior si posterior- orificiile canalelor semicirculare superior si posterior; - peretele inferior de aici pleaca o lama osoasa- lama osoasa spirala; - peretele anterior- corespunde primei portiuni a facialului ; - peretele medial- prezinta 3 fosete: semiovala ce contine utricula; hemisferica ce adaposteste sacula; foseta cohleara-situata posterior. Canalele semicirculare. Sunt trei canale cilindrice , curbe ce se deschid in vestibul. Sunt dispuse in cele trei planuri ale spatiului : sagital, frontal, orizontal. Incep printr-o portiune ampulara si termina posterior singur sau impreuna in vestibul. Canalul anterior sau superior este vertical si perpendicular pe axul stancii. Se termina printr-o portiune comuna cu cel posterior la nivelul peretelui superior a vestibulului. Canalul posterior este vertical , orientat in axul stancii.

Canalul lateral este convex lateral si posterior fiind orientat in plan orizontal. Prin convexitatea sa acest canal proiemina in aditus ad antrum . Melcul. Se compune dintr-un canal spiral rasucit in jurul unui ax conic modiol sau columela. Este situat inaintea vestibulului. Columela este un con cavitar osos a carui baza formeaza foseta cohleara. Canalul spiral se rasuceste in jurul columelei facand doua ture si jumatate. Lama spirala este o lama osoasa pe care o gasim in interiorul canalului spiral ; are o margine libera si o margine ce se leaga de peretele canaluli spiral. Se termina la nivelul cupolei melcului printr-un carlig. Ea imparte canalul spiral al melcului in doua parti , una superioara rampa vestibulara care se deschide in vestibule si una inferioara rampa timpanica. Rampa timpanica comunica cu urechea medie prin fereastra rotunda. Despartirea celor doua rampe este intregita de prezenta ductului cohlear . Singurul loc prin care comunica cele doua rampe il gasim la nivelul carligului- helicotrema. Labirintul membranos. La nivelul vestibulului osos gasim doua vezicule membranoase : utricula si sacula. Cele doua prezinta cate un camp epithelial sensorial maculele utriculei si saculei. Aici vin dendritele neuronilor Scarpa, ai caror axoni formeaza nervul vestibular. Canalele semicirculare membranoase sunt cuprinse in interiorul celor osoase, avand insa un calibru redus la o patrime fata de cele osoase. Ele se deschid in utricula prin 5 orificii , fiecare canal avand o extremitate dilatata , ampulara. Receptorii vestibulari. La nivelul utriculei si saculei gasim maculele care inregistreaza pozitia statica a capului. Aceste macule sunt formate din epiteliu sensorial format din celule ciliate la polul apical , iar la polul bazal vin in contact cu dendritele neuronilor din ggl. Scarpa si din epiteliu de sustinere. Deasupra acestui epiteliu gasim o masa gelatinoasa membrana statolitica in care sunt cuprinse niste formatiuni calcare numite otolite( statolite). In utricula se receptioneaza miscarile orizontale iar in sacula cele verticale. Zonele receptoare de la nivelul canalelor semicirculare poarta denumirea de creste ampulare. Sunt in numar de trei si sunt sensibile la miscarile giratorii rolul lor fiind de apreciere a directiei de miscare. Sunt formate din epiteliu sensorial format din celule de sustinere si celule ciliate la polul apical ; cilii sunt cuprinsi intr-o masa gelatinoasa inalta sub forma de cupola.

Miscarile endolimfei mobilizeaza cupolele care la randul lor trag de de celulele senzoriale , excitand aceste celule. Dendritele neuronilor din ggl Scarpa receptioneaza influxul , iar prin axonii care formeaza ramura vestibulara a n. VIII transmite informatia mai departe. Receptorii cohleari. Melcul membranos sau ductul cohlear este reprezentat sub forma unui mic tub prismatic triunghiular asezat de la lama spirala osoasa pe care o prelungeste pana la peretele lateral al melcului osos. Impreuna cu lama spirala melcul membranos imparte lumenul canalului cohlear in trei spatii numite scale sau rampe: vestibulara comunica cu vestibulul; media reprezinta lumenul ductului cohlear; rampa timpanica care comunica cu urechea medie prin fereastra rotunda. Rampa medie este plina cu endolimfa pe cand celelalte doua contin perilimfa si comunica doar la nivelul helicotremei. Melcul membranos prezinta 3 pereti: - peretele inferior sau lamina bazilara; este format dintr-o parte osoasa formata din ,lama spirala osoasa si din ingrosarea sa diametral opusa ca situatie- ligamentul spiral; lama spirala este alcatuita din doua lame osoase intre care se afla ggl. Corti; o parte membranoasa membrana bazilara ce se intinde intre lama spirala si ligamentul spiral. Membrana bazilara in principal separa scala timpanica de scala medie. Acest perete sustine organul spiral a lui Corti care contine celule de sustinere si receptoare , la care vin dendritele neuronilor din ggl. Corti , ai caror axoni formeaza ramura cohleara a n. VIII. - peretele lateral prezinta o structura numita stria vasculara cu rol la producerea si rezobtia endolimfei cat si reglarea continutului ei in ioni.Sub acesta strie se afla ligamentul spiral . -peretele vestibular este reprezentat de o membrana subtire Reissner , care separa ductul cohlear de scala vestibulara (membrana vestibulara). Se insera cu un capat pe limbul lamei spirale iar cu cealalta extremitate pe extremitatea anterioara a ligamentului spiral. Acesta membrane are rol in pasajul active de substante dintre endolimfa si perilimfa. Organul lui Corti. Reprezinta receptorul auditiv fiind asezat pe membrana bazilara ; este alcatiut din : epiteliu sensorial format din doua tipuri se celule-de sustinere si sensorial . Un tip de celule de sustinere mai inalte , departate prin baza lor delimiteaza tunelul lui Corti , restul celulelor de sustinere se dispun intre cele senzoriale iar inspre lateral avem celule de sustinere tip Hensen si

Claudius.Celulele receptoare sunt ciliate la polul apical ,iar la baza lor vin dendrite din neuronal din ggl. Corti. Aceste celule se dispun deoparte si alta a tunelului Corti . Deasupra organului lui Corti se afla membrana reticulara iar deasupra precedentei membrana tectoria. Acestea realizeaza variatii de contact cu cilii celulelor senzoriale , pe care le excita in raport cu miscarea endolimfei. Miscarea endolimfei este sincrona cu miscarea perilimfei si cu cea a osciorelor din urechea medie. Consideratii functionale. Sunetele produc vibratii mecanice care sunt transmise spre receptori printr-un mediu elastic: aer, lantul osicular , lichidele din urechea interna. Aceste vibratii se numesc sonore. Caracteristicile fizice ale sunetului sunt frecventa , intensitatea si timbrul. Exista trei tipuri de conducere a vibratiilor sonore: osiculara, aeriana, osoasa. Undele sonore ale aerului sunt captate de pavilion si prin conduct sunt dirijate spre timpan , care functioneaza ca si un rezonator , vibrand la frecventa impusa de stimul. Aceste vibratii se transmit lantului articulat de oscioare care prin intermediul ferestrei ovale , le transmit perilimfei din scala vestibulara-conducere osiculara. Vibratiile timpanului sunt transmise si aerului din urechea medie , apoi membranei rotunde si pe aceasta cale perilimfei din scala timpanica- conducere aeriana( putin eficienta). Exista si o conducere osoasa care are loc prin oasele craniului. Miscare perilimfei se transmite la toate cele trei rampe. Membrana bazilara intra in vibratie , iar miscare ei determina apropierea celulelor receptoare de membrana tectoria , ceea ce determina indoirea cililor acestor celule. Miscarea cililor produce o depolarizare a celulelor receptoare , declansanduse un potential de actiune Calea acustica si vestibulara ( vezi n. cranieni) Ca si particularitati ale caii auditive : intre neuronal II(nuclei cohleari) si neuronal diencefalic se interpun un numar de relee intermediare cum sunt: complexul olivar superior, corpul trapezoid , coliculii inferiori. Colateralele de pe traiectul caii acustice stau la baza reflexelor auditive.