Analizatorul acustico-vestibular

Anatomia urechii

O ureche este un organ folosit de un animal sau om pentru a detecta sunete. Termenul se poate referi
la întreg sistemul responsabil pentru colectarea și procesarea primitivă a sunetului
(începutul sistemului auditiv), sau doar la partea vizibilă a acestuia. Nu toate animalele au urechi în
aceeași zonă a corpului.

Urechea poate fi împărțită în 3 regiuni:

A. urechea externă: 

 este alcătuită din pavilionul urechii și conductul auditiv extern

 are rolul de a capta undele sonore și de a le transmite pe cale aeriană către urechea medie.

B. urechea medie: 

 Este situată în osul temporal fiind alcătuită din timpan, lanțul osicular (ciocan, nicovala și
scărița) și mușchii urechii medii
 La nivelul ciocanului și al scăriței se inseră câte un mușchi, ambi având rolul de
a regla conducția acustică:
o mușchiul ciocanului diminuează vibrațiile sonore puternice 
o mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe. 
 Are rolul de a modula (de a regla intensitatea) și de a transmite vibrațiile sonore prin
intermediul celor 3 oscioare, de la nivelul timpanului pâna la fereastra ovală.

Urechea medie comunică anterior cu faringele prin intermediul unui canal, numit  trompa lui
Eustachio. Aceasta are rolul de a regla valorile presiunilor de o parte și de cealaltă a timpanului. Este
necesară menținerea egală a presiunilor pentru a nu influența capacitatea timpanului de a transmite
vibrațiile. 
Pe peretele osos intern al urechii medii se găsesc două orificii, numite fereastra ovală și fereastra
rotundă. Aceste orificii sunt acoperite de membrane. Timpanul este legat de fereastra ovală prin
intermediul celor 3 oscioare auditive – ciocan, nicovală și scăriță. Timpanul transmite astfel vibrațiile
sonore celor 3 oscioare, iar acestea le transmit mai departe către urechea internă.

C. urechea internă: 

 este formată dintr-un sistem de cavități localizate în osul temporal, care poartă denumirea
de labirint osos. În interiorul labirintului osos se găsește labirintul membranos care este
format dintr-un sistem de camere și este scăldat în endolimfă. Între labirintul osos și cel
membranos se găsește un lichid numit perilimfă.
 are rolul de a transforma vibrațiile transmise de urechea medie în impulsuri nervoase specifice,
pe care le transmite către sistemul nervos central (SNC) prin nervul vestibulo-cohlear.
Labirintul osos este alcătuit din:

 o cavitate centrală, numită vestibul osos;

 3 canale semiciruculare osoase, care sunt dispuse în 3 planuri, la 90 de grade unul față de
celălalt. Fiecare canal se deschide la nivelul vestibulului printr-o dilatație numită ampulă. Iar la
cealaltă extremitate canalul anterior și cel posterior se unesc, astfel încât vor avea o deschidere
comună în vestibul. Așadar, cele 3 canale semicirculare se vor deschide la nivelul vestibulului
osos prin 5 orificii.
 cohlee (melcul osos), de formă conică, cu un ax central osos numit columelă. Melcul osos
realizează două ture și jumătate în jurul columelei. Din columelă se desprinde lama spirală
osoasă.

Labirintul membranos este format din:

 vestibul membranos 
Conformația labirintului membranos seamănă foarte mult cu cea a labirintului osos, doar că
vestibulul membranos este format din două cavităţi: utricula, situată în partea superioară a
vestibulului şi sacula care este situată în partea inferioară. În utriculă și saculă se găsesc
maculele care sunt receptori ai analizatorului vestibular.
 3 canale semicirculare membranoase 
În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase care sunt situate în interiorul
celor osoase. Acestea au aceeași dispoziție ca și cele osoase, fiind situate în trei planuri, la 90
de grade unul față de celălalt. Canalele semicirculare membranoase prezintă trei extremități,
numite extremităţi ampulare (ampule) şi doar două extremități nedilatate (neampulare). La
nivelul ampulelor se găsesc crestele ampulare, care sunt și ele, receptori ai analizatorului
vestibular.
 melc membranos 
În continuarea lamei spirale osoase se desprind 2 membrane: superior membrana vestibulară
 (Reissner) și inferior membrana bazilară. Cele două membrane se continuă pană la peretele
opus al cohleei separând spațiul din interiorul cohleei în 3 rampe:
o rampa vestibulară - situată superior, este delimitată inferior de membrana vestibulară.
Conține perilimfă și începe la fereasta ovală și comunică printr-un orificiu situat în
vârful cohleii (denumit helicotremă) cu rampa timpanică
o rampa mijlocie sau canalul cohlear - situată între celelalte două rampe, este delimitată
superior de membrana vestibulară și inferior de membrana bazilară. Conține endolimfă
și la acest nivel, așezat pe membrana bazilară se găseste organul lui Corti, responsabil
de transformarea în impuls nervos a vibrațiilor sonore.
o rampa timpanică - situată inferior, este delimitată superior de membrana bazilară.
Conține perilimfă, începând la nivelul helicotremei și terminându-se la fereastra
rotundă.

Cele 3 rampe merg pe traiectul spiralat al melcului, dar din motive didactice, acestea sunt des
reprezentate în desene desfașurate, sub forma unui con sau cilindru împarțit în trei compartimente.
Perilimfa este un lichid incompresibil. Rolul acesteia este de a transmite vibrațiile provenite pe calea
ferestrei ovale pe întreaga lungime a rampei vestibulare, prin helicotremă și apoi pe întreaga lungime a
rampei timpanice până la fereastra rotundă. Fereastra rotundă, nefiind rigidă ca planurile osoase ale
melcului osos, se poate bomba sau relaxa și permite mișcarea perilimfei și transmiterea undelor prin
aceasta.