Analizatorul acustico-vestibular

COMPONENTE: - URECHEA EXTERNA

- URECHEA MEDIE
- URECHEA INTERNA
1. Urechea externă:
Este alcătuită din pavilionul urechii și conductul auditiv extern
ROL: de a capta undele sonore și de a le transmite pe cale aeriană către urechea medie.
2. Urechea medie:
Este situată în osul temporal fiind alcătuită din timpan, lanțul osicular (ciocan, nicovala și scărița) și mușchii urechii
medii.
ROL: transmiterea si modularea ( reglarea intensitatii ) vibratiilor catre urechea interna
La nivelul ciocanului și al scăriței se inseră câte un mușchi, ambi având rolul de a regla conducția acustică:
- mușchiul ciocanului diminuează vibrațiile sonore puternice ( -)
- mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe. (+)
Urechea medie comunică anterior cu faringele prin intermediul unui canal, numit trompa lui Eustachio. Aceasta are
rolul de a egaliza valorile presiunilor de o parte și de cealaltă a timpanului. Este necesară menținerea egală a
presiunilor pentru a nu influența capacitatea timpanului de a transmite vibrațiile.
Pe peretele osos intern al urechii medii se găsesc două orificii, numite fereastra ovală și fereastra rotundă. Aceste
orificii sunt acoperite de membrane. Timpanul este legat de fereastra ovală prin intermediul celor 3 oscioare auditive
– ciocan, nicovală și scăriță. Timpanul transmite astfel vibrațiile sonore celor 3 oscioare, iar acestea le transmit mai
departe către urechea internă.

3. Urechea internă:
Este formată dintr-un sistem de cavități localizate în osul temporal, care poartă denumirea de labirint osos. În
interiorul labirintului osos se găsește labirintul membranos care este format dintr-un sistem de camere și este
scăldat în endolimfă. Între labirintul osos și cel membranos se găsește un lichid numit perilimfă.
ROL : de a transforma vibrațiile transmise de urechea medie în impulsuri nervoase specifice, pe care le transmite
către sistemul nervos central (SNC) prin nervul vestibulo-cohlear.

Structura labirintului osos :

- o cavitate centrală, numită vestibul osos;
- 3 canale semicirculare osoase, care sunt dispuse în 3 planuri, la 90 de grade unul față de celălalt. Fiecare
canal se deschide la nivelul vestibulului printr-o dilatație numită ampulă. Iar la cealaltă extremitate canalul anterior și
cel posterior se unesc, astfel încât vor avea o deschidere comună în vestibul. Așadar, cele 3 canale semicirculare se
vor deschide la nivelul vestibulului osos prin 5 orificii.
- cohlee (melcul osos), de formă conică, cu un ax central osos numit columelă. Melcul osos realizează două
ture și jumătate în jurul columelei. Din columelă se desprinde lama spirală osoasă.
Structura labirintului membranos este format din:
- vestibul membranos ( U , S )
Conformația labirintului membranos seamănă foarte mult cu cea a labirintului osos, doar că vestibulul membranos
este format din două cavităţi: utricula, situată în partea superioară a vestibulului şi sacula care este situată în partea
inferioară. În utriculă și saculă se găsesc maculele care sunt receptori ai analizatorului vestibular.
- 3 canale semicirculare membranoase
În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase care sunt situate în interiorul celor osoase.
Acestea au aceeași dispoziție ca și cele osoase, fiind situate în trei planuri, la 90 de grade unul față de celălalt.
Canalele semicirculare membranoase prezintă trei extremități, numite extremităţi ampulare (ampule) şi doar două
extremități nedilatate (neampulare). La nivelul ampulelor se găsesc crestele ampulare, care sunt și ele, receptori ai
analizatorului vestibular.
 - un melc membranos
În continuarea lamei spirale osoase se desprind 2 membrane: superior membrana vestibulară (Reissner) și inferior
membrana bazilară. Cele două membrane se continuă pană la peretele opus al cohleei separând spațiul din interiorul
cohleei în 3 rampe:
a) rampa vestibulară - situată superior, este delimitată inferior de membrana vestibulară. Conține perilimfă și
începe la fereasta ovală și comunică printr-un orificiu situat în vârful cohleii (denumit helicotremă) cu rampa
timpanică
b) rampa mijlocie sau canalul cohlear - situată între celelalte două rampe, este delimitată superior de
membrana vestibulară și inferior de membrana bazilară. Conține endolimfă și la acest nivel, așezat pe
membrana bazilară se găseste organul lui Corti, responsabil de transformarea în impuls nervos a vibrațiilor
sonore.
c) rampa timpanică - situată inferior, este delimitată superior de membrana bazilară. Conține perilimfă,
începând la nivelul helicotremei și terminându-se la fereastra rotundă.
Cele 3 rampe merg pe traiectul spiralat al melcului, dar din motive didactice, acestea sunt des reprezentate în
desene desfașurate, sub forma unui con sau cilindru împarțit în trei compartimente.
Perilimfa este un lichid incompresibil. Rolul acesteia este de a transmite vibrațiile provenite pe calea ferestrei ovale
pe întreaga lungime a rampei vestibulare, prin helicotremă și apoi pe întreaga lungime a rampei timpanice până la
fereastra rotundă. Fereastra rotundă, nefiind rigidă ca planurile osoase ale melcului osos, se poate bomba sau relaxa
și permite mișcarea perilimfei și transmiterea undelor prin aceasta.