Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul acestei lucrari este de a enumera cateva tratamente cosmetice propriu-zise cat si metode preventive
pentru a mentine un timp cat mai indelungat calitatile cu care ne-a inzestrat natura.
Solutiile expuse par uneori simple, dar ele trebuie sa fie incercate pentru a gasi cele mai potrivite fiecarui caz in parte.
Frumusetea de durata se capata insa prin sobrietate, printr-o disciplina riguroasa a conditiilor de viata,
ingrijiri rationale de igiena , tratament medical sau chirurgical al imperfectiunilor fetei si corpului. Este o forma de
infrumusetare care cere stiinta si arta, o stranso colaborare a medicului cu biologul si cosmeticianul.
2
Originile profesiunii de cosmetician dateaza din cele mai vechi timpuri, cu multe secole inaintea erei noastre.
Primul document scris care contine retete de preparare a produselor cosmetice dateaza din secolul V i.e.n., din care
multe sunt valabile si azi. Conform scrierilor istorice, in timpul Greciei antice exista la Atena o scoala de coafura
condusa de maestri care ii initiau pe tinerii greci in arta coafarii. Folosirea curenta a perucilor, a fardurilor, vopselelor
si colorantilor presupune ca inca din antichitate, aceste operatii erau incredintate unor specialisti ai caror succesori
sunt coaforii si cosmeticienii de azi.
Produsele cosmetice erau folosite nu numai de femei pentru a deveni mai atragatoare, dar si la intretinerea
si igiena corporala fiecaruia. Dovada sunt sapaturile arheologice in urma carora sau descoperit vestigii ale unei
adevarate arte ale cosmetici: vechile morminte ale faraonilor egipteni au permis descoperire a unor veritabile truse de
machiaj precum si recipientele in care erau pastrate cremele si uleiurile de ingrijire a pieli si parului.
Primele produse cosmetice au fost colorantii. De exemplu, culoarea verde, extrasa din minereul de cupru,
era folosita la crearea umbrelor in jurul ochilor. La innegrirea sprancenelor si la conturarea ochilor, femeile din
antichitate foloseau kohl (colir de antimoniu) , iar pentru vopsirea unghiilor si a palmelor, uneori si a talpilor, se
folosea hanna (vopsea vegetala de culoare rosie).
In Egiptul antic cosmetologia a cunoscut un adevarat apogeu in timpul Cleopatrei, ale carei bai in lapte de
magarita, sunt vestite de-a lungul veacurilor.
Cu ocazia sapaturilor arheologice s-au scos la iveala adevarate magazine de produse cosmetice si de
parfumuri, dintre care cele mai numeroase sunt de origine cipriota, ceea ce permite sa se presupuna existenta unei
infloritoare si importante industrii de produse cosmetice in Cipru. De remarcat ca aceste produse nu erau in
exclusivitate destinate pielii, ci unele dintre ele erau creme de spalare si intretinere a parului. Ingrijirea parului ocupa
un loc la fel de important
In preocuparile femeilor din antichitate ca si cea a fetei. Se poate afirma ca in
perioada Romei antice s-a cunoscut un adevarat cult pentru intretinerea si infrumusetarea corpului.
Dovada sunt descoperirile arheologice ce au scos la iveala ruinele bai/or publice sau particulare. Un rol
deosebit de important l-a avut Popeea, a doua sotie a lui Nero, care a alcatuit un retetar valabil si in zilele noastre.
Popeea a fost prima care a folosit parfumul facut din materii aromate amestecate cu alcool sau din amestec de
plante si alcool. Baia ocupa un rol important in activitatea zilnica a romanilor: sclavii inmiresmau apa cu diferite
esente si ii masau cu uleiuri parfumate. In timpul cruciadelor (secXII), se semnaleaza prezenta in Anglia si Franta a
unor produse cosmetice aduse de cruciati din haremurile Orientului, trezind si in aceasta parte a Europei interesul
omului pentru corpul sau. Si astfel, incetul cu incetul, creste tot mai mult grija omului pentru intretinerea si
infrumusetarea corpului sau, incat in timpul domniei reginei Elisabeta r, pregatirile toaletei ajung sa ocupe o mare
parte din zi. Produsele erau pastrate in cutiute speciale ce au devenit articole indispensabile de pe masuta de toaleta.
Interesul pentru produsele cosmetice creste tot mai mult ajungand in secolul XIX sa ia forma unei adevarate
industrii.
O data cu dezvoltarea si cresterea industriei colorantilor sintetici, industria cosmeticii incepe sa ia amploare
ajungand la formele ce le cunoastem in zilele noastre, punand la dispozitia tuturor cele mai variate produse
cosmetice.
3. PREMISE TEORETICE
In desfasurarea corecta a unor activitati asupra materiilor vii, este absolut necesara cunoasterea unor
notiuni de baza ce privesc structura si functiile acestora.
In cadrul cabinetelor cosmetice se desfasoara o serie de tratamente aplicate direct pe piele, de aceea
cosmeticiana are datoria si obligatia de a-si insusi cunostinte vaste si precise despre structura, proprietatile si rolul
pielii.
Pielea este un organ conjunctivo-epitelial, care acopera corpul uman in intregime cu exceptia orificiilor
naturale (nas, gura, ureche, vagin, anus), unde rolul de invelis este preluat de submucoase si mucoase.
Pielea nu este un simplu invelis al corpului, ci este un organ cu activitate vitala ca si inima, ficatul sau alte
organe.
3.1. ASPECTUL MORFOLOGIC AL PIELII
Pielea este cel mai mare organ al corpului si are urmatoarele caracteristici:
a) Suprafata pentru o talie mijlocie este 1,5m2;
b)Greutatea- aproximativ 6% din greutatea totala a corpului (de exemplu la un adult de 70kg pielea
cantareste peste 4kg)
c) Grosimea- variaza intre 0,5-4 mm in functie de:
regiune;
varsta;
sex.
Astfel, la nivelul palmelor si plantelor, pielea este foarte groasa (2-3 mm),
iar la nivelul pleoapelor sau pe fata interna a coapselor este subtire (0,7-1 mm).
Pielea copiilor si a femeilor este mai subtire decat cea a adultilor, respectiv a barbatilor.
d) Culoarea rezulta de fapt din amestecul a mai multor culori:
Santurile mai mari se observa la nivelul plicilor de flexiune, iar santurile mai mici desemneaza romburi pe toata
suprafata cutanata formand cadrilajul hasurat caracteristic pieli. La nivelul pulpelor degetelor, proeminentele (crestele
interpapilare) si depresiunile (santurile interpapilare) au o dispozitie particulara, care este caracteristicafiecarui individ si se
mentine de la nastere pana la moarte, nemodificata. Aceasta dispozitie particulara este cunoscuta sub numele de amprente sau
dermatoglife.
Glandele sebacee si sudoripare sunt situate dup natura lor, in jurul perilor
sau diseminate pe tot tegumentul.
g) Elasticitatea este foarte mare, un fragment de 2 cm suporta o greutate de
2 kg fara a se rupe.
In caz de intindere lenta (graviditate, crestere) se pot rupe fibrele elastice din
derm, aparand vergeturile.
In final, se poate afirma ca aspectul pielii variaza in functie de regiunea
corpului, de individ, si de rasa, de aceea tratamentele cosmetice aplicate atat in
cadrul cabinetelor cosmetice cat si ingrijirile de acasa trebuie sa fie specifice
fiecarui caz in parte.
Epiderm;
Derm;
Hipoderm.
A.
Epidermul
d) Stratul granulos;
e) Stratul lucidum sau transparent;
f) Stratul exfoliativ sau descuamat;.
a) stratul bazal sau germinativ - este stratul cel mai profund format dintr-un singur rand de celule cilindrice, dispuse paralel si asezate pe membrana bazala,
care le desparte de derm.
Celulele epidermului cunosc o evolutie continua datorita producerii a noi
celule ce iau nastere in straturile adanci si care se indreapta spre exterior. Aceste
celule numite keratinocite au rolul de reinnoire continua a celulelor epiteliale din
straturile de deasupra. Aceasta evolutie, aceasta transformare a celulei poarta
numele de keratinizare.
Keratinogeneza este o functie proprie a epidermului, prin care aceasta
produce keratina, o scleroproteina alcatuita din 18 aminoacizi care infiltreaza
celulele epidermice ce se usuca lent si se transforma intr-o materie rezistenta ce are
consistenta, aspectul si mirosul materiei cornoase. Aceasta materie formeaza la
suprafata corpului un invelis protector.
Exista doua tipuri de keratina:
Dermul
fibre conjuctive
fibre elastice
fibre reticulare
Aceste fibre se intretaie in toate sensurile constituind o tripla retea care este
presarata de celule.
Celulele sunt de doua feluri:
1)celule fixe: - fibroblastii,
-
fibrocite,
mastocite,
plastocite,
celule pigmentare
vasele sanguine
vasele limfatice
Pe langa acestea, in derm se mai gasesc si vase capilare. Toate aceste vase
sanguine asigura viata si hranirea celulelor pielii. Hranirea stratului bazal si
filamentos se face prin circulatia sanguina ce provine din derm.
Vasele limfatice contin un lichid albicios numit limfa. Vasele limfatice culeg limfa care circula prin spatiile
intercelulare malpinghiene (stratul filamentos) si printre fasciculele conjunctive dermice.
C.
Hipodermul
Este al treilea strat al pielii, cel mai profund, format din tesutul conjunctiv lax
in ochiurile caruia se gasesc celule grasoase mari, grupate in lobuli, care constituie
paniculul adipos.
In hipoderm se gasesc unii muschi pilosi si corpusculi senzitivi precum si
partea profunda a glandelor sudoripare.
Hipodermul separa si izoleaza tegumentul de oase si muschi.
Structura lamelara si prezenta celulelor adipoase inconjoara o mare
suprafata: ceea ce ii permite sa amortizeze socurile pe care le primeste suprafata
epidermei si efectele traumatismelor usoare.
In plus, stratul adipos hipodermic reprezinta un izolant eficace din puncte de
vedere termic si o rezerva deloc neglijabila.
termoreglare;
respiratie;
absorbtie;
de depozit;
metabolica.
15 glande sebacee;
4 metri de nervi;
1 metru de venule;
25 de corpusculi tactili;
3 milioane de celule;
12 puncte de caldura;
2 puncte de frig;
apa;
saruri minerale;
lipide;
proteine.
Originile deshidratarii
Intotdeauna s-a crezut ca deshidratarea superficiala a pielii depinde mai ales de alterarea sau de disparitia
mantalei acide sebacee ce o protejeaza si care impiedica evaporarea apei. Dar mecanismul deshidratarii este mult
mai complex.
Deshidratarea pielii in general
Pielea copilului este cea mai hidratata dintre toate; deshidratarea nu vine decat cu varsta, oboseala sau
boala.
Dar este suficienta si o modificare a echilibrului fiziologic sau al constitutiei fizice a elementelor tesutului
pentru ca proportia de apa sa varieze, ceea ce modifica aspectul epidermei (scaderea clorurii de sodiu duce la
deshidratare).
Hidratarea constanta a tesuturilor este intretinuta de o rezerva de apa continuta in limfa spatiilor interstitiale
ale stratului dermei, ceea ce permite inlocuirea rapida a umiditatii eliminate sub influenta agentilor externi, daca
acestia nu sunt prea violenti si daca absorbtia este suficienta.
Echilibrul hidric al epidermei depinde deci de bogatia in apa a tesuturilor subcutanate si a organismului in
general.
Deshidratarea stratului cornos
Deoarece scopul cosmeticienei este de a rehidrata acest strat, cel mai exterior, cel care sete vizibil si de
care depinde aspectul estetic al pielii, este bine sa se puna accentul pe factorii care intervin in diminuarea rezervei de
apa.
Stratul cornos primeste umiditate de la secretiile din straturile inferioare precum si de la glandele sudoripare
cand acestea sunt active.
Aceasta umiditate depinde de diferiti factori:
Din cauza varstei, a deshidratarii sau unei boli, se reduce capacitatea lichidelor interne de a detine hormoni
precum si alti excitanti biologici, fibre elastice si dermul nu numai ca se deshidrateaza, se intaresc, dar se si
sclerozeaza. Apare, ca urmare, pierderea elasticitatii, cea mai importanta cauza a formarii ridurilor.
O alta consecinta a deshidratarii straturi lor medii si profunde ale pielii ce formeaza tesutul adipos al
hipodermului este urmatoarea: ' epiderma, privata de stratul adipos ce o izoleaza de muschii pilosi, este traumatizata
de contractia lor, accentuand si mai mult ridurile in functie de intensitatea fluxului nervos ce le determin.
Dar in felul acesta pot sa apara confuzii intre pliurile de expresie si riduri, confuzii ce nu sunt admise la o
cosmeticiana. Ea trebuie sa le deosebeasca pentru a alege tratamentul potrivit.
Adevaratele riduri sunt pliuri cutanate ce apar in urma unor modificari biologice ce au ioc in interiorul
tesuturilor: - tesutul conjunctiv se sclerozeaza, se intareste si isi pierde elasticitatea, se usuca ( deshidrateaza),
avand aspect ce se poate compara cu cel al merelor uscate.
Pliurile de expresie sunt provocate de contract!! musculare exagerate sau
anormale fara ca tesuturile sa fie atinse de o degenerare de ordin biologic.
Aceasta diferentiere arata care sunt posibilitatile unui tratament aplicat de cosmeticiana:
ridurile adevarate - ingrijirile cosmetice pot sa aduca ameliorarea, dar nu si disparitia lor;
pliurile de expresie - ingrijirile cosmetice nu dau nici un rezultat, orice modificare depinzand de
reducerea mimicii faciale.
slabire brusca, ceea ce are ca efect o alterare a tesutului conjunctiv si reducerea tesutului adipos
care nu mai poate intinde pielea;
abuzul de orice fel: alcool, tutun, surmenaj intelectual sau fizic, nopti nedormite, etc., ce provoaca
modificari nervoase si hormonale;
Se pot face cateva sublinieri: se pare ca deshidratarea domina problema formarii ridurilor la care se adauga
alterarea fibrelor conjunctive si elastice al caror tonus se . poate reduce din cauza bolii, oboselii, grijilor, varstei, etc.,
si chiar din cauza unor agenti externi: - bai de soare prelungite ce pot atinge integritatea acestor fibre.
Dar nu este suficient sa se rehidrateze pielea pentru a determina disparitia riduri lor, deoarece imbatranirea
cutanata este un fenomen complex, ai carui factori sunt nenumarati si nu toti elucidati. Totusi se pot enumera cativa
factori care favorizeaza imbatranirea:
a)
Autointoxicarea
Pe masura ce varsta inainteaza, toxinele sunt acumulate impreuna cu deseurile organice a caror eliminare
nu se mai face in mod regulat. Aceste masuri modifica din punct de vedere chimic lichidele extracelulare, ceea ce
tulbura si schimbarile nutritive ale celulei cu apa ce circula;
b) Intoxicarea
Este strans legata de Autointoxicare, iar factorii ce contribuie la aceasta sunt excesele regulate de oboseala
( oboseala este un fenomen fizic), o alimentatie in care predomina produse industriale, in consum prea excesiv.
c) Anoxemia
Ingestia sau absorbtia pe cale aeriana a corpilor poluanti, actioneaza in mod direct asupra fenomenului vital,
care este oxidoreducerea, franand respiratia celulara.
Scaderea potentialului de oxidoreducere ce sta la baza tuturor reactiilor celulare, provoaca tulburari
deosebite in tot metabolismul. Reproducerea celulara (anabolismul) este incetinita precum si arderea deseurilor
organice (catabolismul).
d)
Tesutul conjunctiv, mai ales colagenul, sufera modificari in timpul imbatranirii din cauza f1oculantilor ce
blocheaza circulatia anumitor regiuni capilare, a apei ce circula si chiar a oxigenului.
Colagenul este unul din principalele componente ale tesutului conjunctiv, fiind o scleroproteina sau proteina
fibrilara.
Se poate face o deosebire intre varietatile de colagen in functie de solubilitatea in mediul alcalin (colagen
alcalin solubil) sau acid (colagen acid solubil) precum si influenta enzimelor.
Diferentele ce exista intre diferitele tipuri de colagen se explica datorita bogatiei lor in polizaharide. Astfel,
colagenul pielii este mai putin bogat in polizaharide decat colagenul tendoanelor.
Rolul fiziologic al acestei proteine consta in faptul ca ocupa un loc important in constituirea scheletului,
coordonarea si protectia organismului.
Structura moleculei de colagen evolueaza de-a lungul cresterii si dezvoltarii organismului. Aceasta evolutie
se numeste maturatie si consta in intarirea progresiva a moleculei datorita unei legaturi interne care ii confera
rezistenta fata de agentii fizici si enzimatici. In timpul trecerii la starea adulta se remarca o crestere a maturatiei, care,
la un moment dat, se opreste.
Deci, la un organism tanar viteza de maturatie este mai rapida, devenind mai lenta in timpul cresterii si apoi
nula in timpul imbatranirii tesuturilor sau in cazul anumitor boli.
Un alt caracter important al colagenului consta in facultatea sa de a retine un grad de hidratare ridicat printrun numar important de molecule de apa legata. Fiecare a patra molecula din lantul polipeptidic contine o grupa
CO=N-, in care carbonul favorizeaza hidratarea.
Pe de alta parte, grupele peptidice - CO=NH - sunt de asemenea capabile sa retina molecule de apa.
Proportia de apa legata poate sa atinga, in anumite tesuturi, 20% din greutatea fara apa a colagenului.
In piele, este cel ce-i ofera supletea si finetea tesutului.
Deoarece tesutul conjunctiv inconjoara toate tesuturile si organele se poate intelege ca la perturbarile
generalizate ale substantei fundamentale corespund tulburarii de nutritie si o reactivitate in descrestere continua.
e)
Tulburari hormonale
Varsta fiziologica
Varsta fiziologica are rolul de baza in procesul de imbatranire. Modul de viata, sensibilitatea, temperamentul,
sunt factori care influenteaza cauzele interne de imbatranire.
a)
longitudinale - pe frunte
radiale la ochi
b)
c)
pilozitate accentuata
dermul se atrofiaza
5.CERCETARIPERSONALE
Curatire
Hranire
Hidratare
Tonifiere
Aminoacizii
Acidul ribonucleic
Colagenul
Extrase biologice
Enzime
Saturi minerale
Hormoni
Imbatranirea
modificarea
musculare
Aspectele atoniei - muschiul nu mai poate sa fie:
chimica
tesuturilor
c)
Curatirea - ce cuprinde:
- vaporizarea calda;
- gomajul;
- extragerea comedoanelor;
- sebaspirul;
-
dezinfectia
cu
spirt
si
cu
electrodermul;
netezirea circulara
vibratie punctata:
- pe arcada zigomatica
- pe arcada sprancenoasa
foarfecele buzelor
O alta trasatura inestetica ce poate sa apara in afara ridurilor, este 'barbia dubla', care este o acumulare
de grasimi si deseuri cutanate.
framantatul
frictionatul;
vibratia plana.
1 Victor Papilian
Bucuresti, 1992
2.A. Voinea
Bucuresti, 1997