Tipuri si directii de utilizare a aditivilor

alimentari. Impactul asupra sanatatii umane

Progresul continuu al societatii umane a dus la o omniprezenta a

tehnologiei in toate domeniile. Produsele alimentare sunt si ele
obtinute astazi cu ajutorul tehnologiilor si procedeelor moderne, iar
cererea tot mai mare care se inregistreaza duce la o supraproductie si
o oferta variata din partea producatorilor alimentari. Astfel "...se face
tot posibilul ca alimentele sa aiba succes, sa poata fi conservate pe
perioade cat mai lungi, sa aiba culori cat mai atractive, sa fie cat mai
bogate in vitamine chiar daca sunt obtinute pe cale artificilala."1[1][1]

O lucrare ce aduce in prim-plan problema aditivilor alimentari

nu poate fi decat binevenita in conditiile in care in prezent "...practic
nu exista nici o reteta care sa nu contina conservanti, antioxidanti,
coloranti, amelioratori, samd... In plus, chiar daca pentru fiecare aditiv
alimentar este stabilita, prin legislatia in vigoare, doza admisa pe
unitate de produs si alimentele la care poate fi folosit, complexitatea
ingredientelor esentiale si facultative mareste posibilitatea utilizarii
unei game mai mari a aditivilor chiar cu pericolul necunoasterii

1
efectului sinergetic al utilizarii aditivilor alimentari in asocieri
multiple."2[2][2]

Mai mult decat atat, trebuie mentionat ca Romania nu detine

suficiente laboratoare pentru analiza chimica. Astfel posibilitatea de
detectare a practicilor incorecte ale unora dintre producatori,
distribuitori si comercianti cu privire la adaosurile de aditivi
alimentari interzisi prin lege sau nepermisi intr-un anumit aliment este
destul de redusa. Raspunderea verificarii tipului si proportiei de
aditivi alimentari introdusi intr-un aliment nu este atribuita clar unei
institutii anume, aceasta osciland intre sferele de activitate ale
Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru Protectia Consumatorului
sau Directiei Sanitar-Veterinare.3[3][3]

Celebrul cod E in spatele caruia se ascund diferite tipuri de

aditivi si ingrediente alimentare, inclus in componenta unui numar
imens de alimente, duce zilnic, dupa cum spun specialistii, la o
deteriorare a starii de sanatate care poate sa apara imediat sau in timp.
Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor Gheorghe
Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara, "...
lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sanatatea. Din cauza unei
alimentatii necorespunzatoare care pe deasupra este si toxica creste
incidenta bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau

3
nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa
promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se
intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele
mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot
duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este
proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent,
care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si
se vad in timp."4[4][4]

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se intelege

orice substanta care, in mod normal, nu este consumata ca aliment in
sine si care nu este ingredient alimentar caracteristic avand sau nu o
valoare nutritiva si prin a acrui adaugare intentionata la produsele
alimentare in scopuri tehnologice, in decursul procesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratament si ambalare a unor asemenea produse
alimentare devine o componenta a acestor produse alimentare.

Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt "... substante adaugate

in produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite
proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o
anumita stabilitate in timp."5[5][5]

Numarul acestor substante este relativ mare si sunt admise legal in

diferite tari, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan international.

5
 Potrivit altei definitii, aditivii alimentari "... sunt substante care
se adauga in cantitati mici in produs in timpul prelucrarii tehnologice,
conditionarii, conservarii, ambalarii, a transportului sau pastrarii in
scopul imbunatatirii caracteristicilor de calitate, cresterii stabilitatii si
maririi valorii nutritive."6[6][6]

Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie

1998 pentru alimente7[7][7], "aditivii alimentari sunt substante care se
folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii
calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii
avansate de prelucrare.

Prezenta reglementare nu se aplica:

- aditivilor tehnologici;

- substantelor folosite la protectia plantelor;

- substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive

(vitamine, minerale);

- concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma)

incorporate in aliment in timpul procesului tehnologic,
datorita aromei specifice, proprietatilor nutritive sau puterii
lor de colorare;

7
 - colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a
unui aliment.

Nu se considera aditivi alimentari:

- substantele de tratare a apei;

- pectina continuta in mod natural de aliment;

- baza chewing;

- dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;

- plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina

din lapte, glut 19319q166t enul;

- aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina".

In primul rand, atunci cand vorbim despre aditivi trebuie sa facem

distinctia intre aditivii alimentari si cei nealimentari. Studiul de fata
are in vedere numai aditivii alimentari. Acestia pot fi clasificati avand
in vedere mai multe criterii.

Pe de o parte, in functie de scopul urmarit si efectul asupra

produsului8[8][8] aditivii pot fi clasificati astfel:

a) aditivi organoleptizanti

8
 - coloranti

- decoloranti

- amelioranti de culoare

- aromatizanti si potentiatori de arome

- amelioranti de gust

- edulcoranti

- emulgatori

- gelifianti

- acidulanti

b) aditivi conservanti

- antioxidanti

- neutralizanti

- antiseptice

- antibiotice

- alti aditivi din aceasta familie.

c) aditivi nutritionali
Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din
categoria nutrientilor care se adauga in produsele alimentare in scopul
cresterii valorii nutritive:

- aminoacizi

- proteine

- saruri minerale

- vitamine

O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii

in functie de actiunea9[9][9] acestora in:

a) conservanti alimentari

Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii

produselor alimentare, au actiune bacteriostatica - impiedica
multiplicarea microorganismelor si bactericida, distrugand
microorganismele. Aceasta actiune este pusa in evidenta si de studiile
recente ale Institutului de Sanatate Publica Timisoara care efectueaza
determinari privind actiunea antimicrobiana a unor aditivi
alimentari.10[10][10]

10
 Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena
sunt:

- acidul benzoic

- sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu

(Na)

- acidul ascorbic

- sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu

(Na)

- acidul propionic

- sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu

(Na)

- nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K)

b) antioxidantii alimentari

Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor

alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite
folosirea lor).

Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au

capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii
grasi nesaturati care leaga mai greu (se mareste perioada de inductie a
lancezirii), de exemplu:
 - tocoferolul alfa

- substante de sinteza:

- galatul de propil

- galatul de octil

- galatul de duodecil

Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor

substante (substante sinergetice):

- acidul citric

- acidul ascorbic

- alte substante din aceeasi familie

Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza

rancezirea grasimilor.

c) aromatizantii alimentari

Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate

pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu
contin arome sau contin in cantitati insuficiente.

d) amelioratorii alimentari

Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru

modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi:
 - organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la
formarea aspectului, culorii si gustului.

- amelioratori de gust

- revelatori de gust

- amelioratori de textura

- emulgatori

- amelioratori de consistenta

- amelioratori de culoare

Potrivit unei alte opinii11[11][11] se face distinctia intre urmatoarele tipuri

de aditivi in functie de criteriul actiunii:

a) conservantii alimentari

b) antioxidantii alimentari

c) aromatizantii alimentari

d) amelioratorii alimentari

11
e) colorantii artificiali. Pentru uz alimentar sunt selectati putini
coloranti sintetici, dintre cei mai putin periculosi, folositi
ocazional. Legislatia noastra accepta urmatorii coloranti:

- tartrazina (galben) E102

- orange S (portocaliu) E 110

- albastru patentat (albastru) E131

- azorubina (rosu) E122

- ponceau 4R (rosu) E124

- indigotina (albastru) E132

- ponceau 6R (rosu) E126

- eritrozina (rosu) E127

- verde acid briliant (verde) E142

- negru briliant BN (negru) E151

Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998

pentru alimente: " Aditivii alimentari vor fi structurati in urmatoarele
grupe: a) conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare
a alimentelor prin

protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;

b) antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a
alimentelor prin

protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea

culorii);

c) acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor,

imprimandu-le un gust

acru;

d) substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului

specific alimentului;

e) antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;

f) emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea

unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;

g) agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la

formarea gelurilor;

h) sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;

i) stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor

fizico-chimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea
dispersiilor, culoarea etc.;

j) substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari

vascozitatea produselor alimentare;
k) indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza
pentru a da gust dulce alimentelor;

l) coloranti naturali si coloranti de sinteza;

m) agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea

volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica;

n) antiaglomeranti;

o) potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica

alimentului;

p) substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara

a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;

q) enzime - folosite in industria alimentara;

r) aromatizanti - se impart in trei categorii: a) substante aromate

naturale - se obtin prin procese fizice enzimatice sau
microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala;
b) substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al
compozitiei cu aromele naturale, componentele fiind obtinute prin
sinteza; c) substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand
structura si compozitia diferite de cele naturale.
In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei
79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde lista aditivilor
grupati pe urmatoarele categorii:12[12][12]

a) conservanti

b) antioxidanti

c) emulsifianti (emulgatori)

d) agenti de ingrosare

e) gelifianti

f) stabilizanti

g) relevatori de gust

h) acidifianti

i) corectori de aciditate

j) antiaglomeranti

k) amidon modificat

l) edulcoranti artificiali

m) afanatori chimici

n) agenti de incapsulare

12
 o) saruri de topire

p) agenti pentru tratamentul fainii

In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt

clasificati in 25 de categorii si numerotati specific13[13][13]:

a) coloranti E100-E182

b) conservanti E200-E297

c) antioxidanti E300-E390

d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001

e) saruri de topire E400-E496

f) agenti de ingrosare E400-E496

g) agenti de gelifiere E400-E496

h) stabilizatori E400-E496

i) agenti de gust E600-E640

j) acidifianti E300-E390

k) corectori de aciditate si pH E300-E390

l) agenti antiaglomeranti E500-E580

m) amidon modificat E1400-E1450

13
n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999

o) substante de afanare E400-E496

p) antispumanti E500-E580

r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520

s) agenti de tratare a fainii E500-E580 / E900-E999

s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580

t) umectanti E1200-E1202 / E1400-E1450 /

E1500-E1520

t) sechestranti E400-E496

u) enzime E1100-E1105

v) agenti de umplutura

x) gaze propulsoare E900-E999

y) alte categorii

Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui

aditiv alimentar care indica faptul ca:

1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum

2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate.

3. este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu
prima cifra iti va indica natura aditivului.

Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de

catre Comisia Codex Alimentarius, care a dezvoltat si Sistemul
International de Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si
codificarea cu E-uri dar fara litera E).14[14][14]
14 c) aromatizanti nenumerotati

d) antioxidanti E300-E321

e) emulsificatori si stabilizatori E322 si cateva numere intre E400-

E495

f) acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5

g) indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

Spre deosebire de aditivii alimentari, auxiliarii alimentari sunt

substante de adaos in urme cu efect pasager/temporar, in scop
tehnologic.[16][16]

Se aseamana cu aditivii intrucat sunt introdusi in produsele

alimentare cu un scop tehnologic precis.

In schimb, se deosebesc de acestia prin aceea ca sunt introdusi

in o etapa intermediara de fabricatie, fiind eliminati sau distrusi
inainte de realizarea produsului finit.[17][17] Ca exemple, antispumantii,
agentii de clarificare si filtrare, de spalare si depielare, de deplumare,
purificare a apelor, de formare-turnare a bomboanelor.

Ingredientele alimentare sunt substante de aditivare tehnologica

folosite in concentratii mai mari decat aditivii propriu-zisi cu functie
bine definita in ameliorarea calitatii alimentelor: aromjatizare,
indulcire, spumare...Acestea imbunatatesc valoarea nutritiva si
energetica a alimentelor precum si calitatile senzoriale. Unele
substante pot actiona concomitent ca ingredient si aditiv (de exemplu
Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor
coincide cu clasificarea CEE. Numarul total de aditivi acreditati,
conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in
Romania, conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 975/16
decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare
pentru alimente este de 201.

gelatina este ingredient in aspic si aditiv pentru clarificarea vinului).

[18][18]

Aditivii alimentari sunt substante mai rar extrase din materii

prime naturale de cele mai multe ori fiind de sinteza si in acelasi timp
relativ neconventionale.

Intre aditivi, aromatizantii alimentari cuprind substante naturale

sau sintetice foarte variate.

Aromele naturale provin din diverse materii prime, putandu-se

recupera in timpul proceselor tehnologice. Exista si substante ce pot fi
folosite prin incapsulare.

Aromatizantii sintetici sunt admisi numai pentru aromatizarea

produselor zaharoase, de patiserie, inghetata, ciocolata, margarina,
bauturi alcoolice distilate si altor produse conform normelor de igiena.
[19][19]

In ceea ce priveste colorantii alimentari, acestia pot avea atat

surse naturale cat si artificiale. De exemplu, in familia colorantilor
galbeni intalnim:

- E100, Curcumina, are o sursa naturala si anume sofranul de India-

din familia ghimbirului,

- E104, Quinolina, are o sursa artificiala si anume gudronul sintetic

de huila

- E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo

Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong
imparte aditivii in:15[15][15]

a) coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1

b) conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2

- E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursa atat gudronul
sintetic de huila cat si colorantul Azo

- E110, Galben Floarea Soarelui, produs sintetic avand ca sursa atat

gudronul sintetic de huila cat si colorantul Azo.[20][20]

In familia colorantilor rosii, intalnim:

- E120, acidul carminic, obtinut din surse naturale si anume din

crusta insectelor gestante

- E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice fiind obtinut din
gudronul sintetic de huila si colorantul Azo

In familia colorantilor albastrii:

- E131, E132, E133 au ca sursa naturala gudronul de huila

Sunt folositi ca si coloranti alimentari naturali: carotenul, xantofila si

clorofila.

Colorantii artificiali au o mare putere de colorare, sunt relativ mai

ieftini decat cei naturali, usor de pastrat si de intrebuintat. In acelasi
timp trebuie remarcat ca din punct de vedere al inocuitatii alimentului
prelucrat, este de preferat folosirea unor materii prime colorante
(legume, fructe, sucurile lor, cacao, cafea...) sau folosirea colorantilor
naturali extrasi direct din alimente, mentionati mai sus.

Pe de alta parte pentru uz alimentar sunt folositi numai acei coloranti

si aromatizanti sintetici care nu sunt foarte periculosi , dar si acestia
sunt folositi numai in conditiile prevazute de lege.
De asemeni amelioratorii alimentari sunt substante chimice ce pot
avea surse naturale sau sintetice.

Produsele alimentare in care se gasesc aditivi sunt potrivit

legislatiei in vigoare:[21][21]

1.Paine si produse de panificatie, care poate contine unii dintre

urmatorii aditivi: conservanti (acid acetic si saruri E 260 - E 261, acid
propionic si sarurile lui E 281 - E 283), acidifianti (acid acetic E260),
emulsificatori (lecitina E 322, mono si digliceride si esteri cu acizi
grasi E471-E472, sucrogliceride E474, sucroesteri E473), agenti de
gelificare, sequestranti, stabilizatori, substante de ingrosare (di-, tri- si
polifosfati de Na, K, Ca, Mg, NH4 E 450 - E 452), coloranti naturali
(antociani E 163, Betaina E 162, Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f ,
Xantofile E 161 a, b, c, d, e, f, g flavoxantina, luteina, criptoxantina,
rubixantina de produse violoxantina, rodoxantina, cantoxantina
Curcumina E 100, Riboflavina E 101, Clorofila E 140, complecsi de
cupruclorofila E 141, Caramel E 150 a, b, c, d, Cosenila sau acid
carminic E 120, Carbune vegetal E 153), agenti de afanare si
antiaglomeranti (Carbonat de sodiu E 500, Carbonat de amoniu E
503, Carbonat de magneziu E 504).

2. Lapte si produse lactate: Conservanti (acid sorbic si sarurile lui E

200 - E 203, nizina E 234, nitrat de sodiu sau de potasiu E 251 - E
252, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), substante tampon
(Saruri ale acidului citric E 331 - E 333) si altii.

3. Carne si produse din carne: conservanti (Esteri ai acidului

parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de potasiu sau de sodiu E 249
- E 250, samd...), antioxidanti (acid izoascorbic si sarurile lui E 315 -
E 318, acid erythorbic si saruri E 315), substante tampon (saruri ale
acidului citric E 331 - E 333), samd...

4.Peste si produse din peste: conservanti (acid formic si saruri E

236), substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337,
Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), acidifianti (Acid citric E
330 ), antioxidanti (Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313),
samd...

5. Uleiuri si grasimi: antioxidanti (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306

- E 309, BHA si BHT E 320 - E 321), samd...

6. Oua si produse pe baza de ou: antioxidanti (BHA si BHT E 320 -

E 321), samd...

7. Zahar si produse zaharoase: acidifianti (Acid tartric E 334),

substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337), samd...

8. Fructe, legume si produse prelucrate: substante tampon (Saruri

ale acidului malic E 349 - E 352), samd...

9. Bauturi alcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-

dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...

10. Bauturi nealcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465,

Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B),
samd...

11. Produse de cofetarie si de patiserie: emulsificatori (Lecitina E

322), samd...
12. Cereale si produse din cereale: agenti de gelificare, sequestranti,
agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd...

13. Condimente, supe, sosuri, salate: agenti de gelificare,

sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405),
samd...

14. Inghetate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare

(Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...

15. Alimente cu destinatie speciala: agenti de gelificare,

sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E
404), samd...

16. Alte alimente.

Exista si produse in care anumiti aditivi nu sunt admisi. De exemplu

colorantii nu sunt permisi in urmatoarele produse:

1. Alimente netransformate
2. Apa imbuteliata
3. Lapte semiecremat sau ecremat, pasteurizat sau sterilizat
4. Lapte cu cacao sau cu ciocolata
5. Lapte fermentat nearomatizat
6. Lapte concentrat (nearomatizat)
7. Lapte babeurre
8. Cremele in pudra (nearomatizate)
9. Uleiuri si materii grase de origine animala sau vegetala
10. Oua si produse pe baza de oua
11. Faina si alte produse de morarit, amidon si fecule
12. Paine
13. Paste fainoase
14. Zahar, mono- si dizaharide
15. Piure si conserve de tomate
16. Sucuri si nectar naturale din fructe si legume
17. Fructe, legume si ciuperci in conserve sau deshidratate, fructe,
legume si ciuperci transformate
18. Dulceturi extra, inghetata extra, creme de castane, creme de prune
19. Peste, moluste si crustacee, carne de animale, pasare si vanat,
precum si preparate
20. Produse de cacao si componente in care produsul de baza este
ciocolata
21. Cafea prajita, ceai, cicoare, extract de ceai si cicoare, preparate din
ceai, din plante, din fructe si cereale pentru infuzie, amestecuri si
preparate instant din aceste produse
22. Sare si produse de substitutie a sarii, condimente si amestecuri de
condimente
23. Vinuri si alte produse din vin
24. Bauturi spirtoase din fructe, tuica, uzo, gin si alte bauturi similare
25. Distilate de vin (cu exceptia caramelului)
36. Alimente pentru sugari si copii
27. Miere de albine
28. Malt si produse din malt
29. Branzeturi maturate si nematurate (nearomatizate)
30. Unt.

7.Restrictii impuse de legislatia in vigoare

6.1. Standardele generale pentru aditivi alimentari - General
Standard for Food Additives/GFSA, valabile pe plan international,
stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme
specifica în mod clar daca un aditiv poate fi folosit sau nu în
prelucrarea unor produse alimentare.

Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta

"Codex Alimentarius"- un index pentru standardele destinate
produselor alimentare si care este considerat ca o autoritate de
referinta în cazul unor dispute aparute între partenerii tratatului
"WTO Treaty". Aceasta înseamna practic ca, orice fel de produse care
sunt în acord cu standardele prevazute de acest Codex, trebuie sa fie
admise pe pietele tarilor semnatare ale tratatului, chiar daca normele
în tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste standarde.
În cazul interzicerii unui import, tara respectiva care a impus restrictia
trebuie sa prezinte justificari legale care sa fundamenteze refuzul. [22]
[22]

"Codex Alimentarius" a fost pentru prima data întocmit în 1962

sub auspiciile "UN's Food & Agriculture Organization" (FAO) si
"World Health Organization" (WHO). În ultimii 30 ani, aproximativ
270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse
domenii, începand cu standarde pentru igiena, reziduri de pesticide si
terminand cu metode de etichetare si de analiza.

Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost

adoptate în martie 1997, de catre guvernele membre ale Codex-lui,
pentru a fi utilizate de producatorii de alimente, în conformitate cu
"Good Manufacturing Practice".
 In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa
fie semnalat, pe etichete sau ambalaje, prin binecunoscutul cod E.
Decizia a fost luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare
foarte precise a aditivilor si pentru a facilita informarea
consumatorilor. De asemeni un aditiv trebuie sa fie aprobat de
comitetul mentionat mai sus.

In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii

alimentari sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor:[23]
[23]

- pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European

94/35/EC din 30 iunie 1994

- pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European

94/36/EC din 30 iunie 1994

- pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European

95/2/EC din 20 februarie 1995.

6.2.Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de

Ministerul Sanatatii si Familiei prin Ordinul nr. 975/1998, sunt
preluati din "Codex Alimentarius". Acesta contine un numar de
aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea
MSF in functie de grupa alimentara in care e inclus acesta. De
asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS
(Organizatia Mondiala a Sanatatii)impreuna cu specialisti si experti ai
Uniunii Europene organizeaza periodic studii analizand daca o
substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate
folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime.
 In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si
Familiei care lucreaza la proiectele de armonizare a legislatiei cu
statele membre ale Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga
oficialii Comunitatii Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt
solutii pentru existenta unui sistem riguros de control al aditivilor din
alimente si in special al celor noi.

Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie

1998 pentru alimente: " Orice produs alimentar fabricat pentru
consum uman sau dat in consum uman (din tara sau din import)
trebuie sa respecte cerintele prezentelor norme.

Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete

noi, dupa tehnologii noi sau care contin materii prime, aditivi
alimentari sau adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor
pentru prima data intr-un produs alimentar, vor fi supuse Ministerului
Sanatatii spre avizare sanitara." [24][24]

Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este

necesara obtinerea avizului sanitar. Aceasta implica o verificare a
dozei utilizate si a compozitiei preparatului recomandat de producator.
Conform unui raport trimis recent Ministerului Sanatatii de catre
specialistii Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, laboratoarele de
profil din Romania nu au o dotare tehnica suficient de avansata pentru
a determina cu exactitate daca aditivul folosit este sau nu inclus in
lista celor aprobate.[25][25]

In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite

denumiri comerciale, acestea se vor aviza sanitar pentru a verifica
daca atat compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt
corespunzatoare.

Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este

valabil timp de 3 ani de la data emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el
poate fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau
daca aditivul avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului,
necunoscute la data emiterii avizului.
Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de
Ministerul Sanatatii.

Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie

1998 pentru alimente: "Este interzisa comercializarea sau utilizarea
pentru consum uman a alimentelor care ...:

... f) contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau

peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare...

l) sunt falsificate. Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante

naturale sau sintetice in produse, in scopul mascarii unor defecte ale
acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati
pe care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin
retetele de fabricatie; - schimbarea compozitiei fara a se schimba
specificatiile de pe eticheta."

Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienico-

sanitare, precum si pentru utilizarea oricarui aditiv in produsele
alimentare dietetice si in preparatele pentru copii se va cere avizul
Ministerului Sanatatii.
De asemeni productia, importul, vanzarea sau folosirea aditivilor
alimentari care nu sunt cuprinsi in prezentul ordin este interzisa.

Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind

desfasurarea activitatii comerciale si urmareste dezvoltarea echilibrata
a retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu
respectarea principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii,
securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a
mediului. Dar potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost
suspendata aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor si serviciilor de piata pana la adoptarea
legii de aprobare sau de respingere de catre Parlament. 8

Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor

care se desfiinteaza, potrivit H.G. 166/2001 s-a organizat Autoritatea
Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale
principale se regasesc si urmatoarele:

1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte

normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la
fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea,
transportul, importul si comercializarea produselor, precum si cu
privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in
pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze
drepturile si interesele lor legitime;

2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in

domeniul protectiei consumatorilor cu privire la avizarea speciala
pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea,
transportul, importul si comercializarea anumitor produse;
3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform
legii sau in laboratoare proprii ori agreate, efectueaza sau finanteaza
studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si
serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta
publicului;

4. desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a

consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate in domeniul
protectiei consumatorilor;
5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta
riscuri

pentru sanatatea si securitatea lor;

8. Etichetarea

<<Adaosul de aditivi trebuie inscris vizibil pe eticheta fiecarui

ambalaj de desfacere (sticla, borcan, cutie, pachet), mentionandu-se
dupa caz "conservant chimic", "aromatizat sau indulcit sintetic",
"colorat artificial". Comercializarea ditivilor alimentari se face numai
in ambalaje originale pe care se mentioneaza compozitia si denumirea
chimica a produsului precum si modul de intrebuintare >> a precizat
Victoria Varcolici, inspector-sef in cadrul fostului OPC Bucuresti. [26]
[26]

Potrivit art. 5 din Norma metodologica din 7 februarie 2002

privind etichetarea alimentelor: " Etichetele alimentelor trebuie sa
cuprinda in mod obligatoriu:
a) denumirea sub care este vandut alimentul;

b) lista cuprinzand ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente,

conform art. 8;
d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;

e) data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct

de vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, data limita
de consum;
f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita
indicatii speciale;
g) denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al
ambalatorului sau al distribuitorului; in cazul produselor din import se
inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului
inregistrat in Romania;
h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea
acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor
cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;

i) instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina

o utilizare necorespunzatoare a alimentelor;

j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare

de 1,2% in volum;
k) o mentiune care sa permita identificarea lotului;
l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute
in anexa nr.

1a)."[27][27]

De asemeni conform aceleiasi Norme prin ingredient se intelege orice

substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea
unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau
intr-o forma modificata.

In schimb nu sunt considerate ingrediente si urmatoarele:

1. aditivii a caror prezenta intr-un aliment este datorata exclusiv

faptului ca au fost continuti in unul sau in mai multe ingrediente ale
acestuia si cu conditia ca acestia nu isi mai indeplinesc functia
tehnologica in produsul finit;

2. aditivii utilizati ca auxiliari tehnologici;

3. substantele folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau ca

suport pentru aditivi ori pentru arome

In Anexa nr. 1 a Normei mai sus mentionate, este prevazuta lista

alimentelor scutite de obligatia indicarii ingredientelor. Acestea
sunt:

1. Fructele si legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au facut

obiectul unei curatari, taieri sau altor tratamente similare

2. Apele carbogazoase in a caror denumire apare aceasta caracteristica

3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur
produs de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient

4. Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care

nu au suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de
microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor,
altele decat cea proaspata sau topita
5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand:

a) denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a

ingredientului; sau

b) denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii

ingredientului.

De asemeni este prevazuta si lista cuprinzand ingredientele

care trebuie sa fie inscrise cu denumirea categoriei lor,
urmata de numele specific sau de codul numeric C.E.:
1. Colorant
2. Conservant
3. Antioxidant
4. Emulsificator
5. Agent de ingrosare
6. Gelifiant
7. Stabilizator
8. Potentiator de aroma
9. Corector de aciditate
10. Acidifiant
11. Antiaglomerant
12. Amidon modificat
 13. Indulcitor
14. Agent de afanare
15. Antispumant
16. Agent de glazurare
17. Saruri de topire
18. Ameliorator (de faina)
19. Agent de intarire
20. Agent de umezire
21. Agent de incarcare
[28][28]
22. Gaz de propulsare

9. Impactul asupra sanatatii

Conform prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache: "Aditivii

specificati in Ordinul 975/1998 nu sunt periculosi si nu afecteaza
sanatatea consumatorilor daca sunt respectate doua conditii: sa fie
utilizati numai in alimentele si bauturile mentionate in Ordin, si in
produsele respective sa nu depaseasca limita maxima admisa."

Organizatiile mondiale de sanatate au facut deja o lista cu cei

mai periculosi aditivi prezenti in produsele alimentare. Majoritatea
tarilor care ii folosesc sunt constiente de nocivitatea lor si fac, sau au
facut deja, demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piata.

E123 - este interzis in Statele Unite ale Americii si in fostele state

sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate,
branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic
cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E 110, care
intra in componenta dulciurilor, mai ales a prafurilor de budinca
colorandu-le intr-un galben atragator, apetisant, cunoscut si sub
numele de "apus de soare".

E 330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune

cancerigena puternica. Se gaseste in cele mai multe sucuri care se afla
in comert.
E 102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in
budinci. Are de asemenea actiune cancerigena.

Aceasta lista a fost realizata cu ajutorul unui raport intocmit de

Oficiul Consumatorilor din Piata Comuna Europeana. Lista nu este
completa, urmand a se face cercetari pentru descoperirea altor aditivi
nocivi.

In Romania au existat multe cazuri in care sanatatea populatiei a fost

pusa in pericol. Sunt de referinta cazurile in care colorantii din
vopselele de oua erau toxici sau alcoolul din otet era un adevarat
pericol pentru stomac.[29][29]

In SUA, anumite substante al caror efect nociv a fost demonstrat

in anumite studii, fie asupra animalelor de laborator, fie chiar asupra
omului, continua sa fie considerate "sigure" cu conditia ca ele sa se
gaseasca in cantitati de 100 de ori mai mici decat doza la care apare
efectul advers. Pentru substante cu efect toxic direct (sulfitii) aceasta
masura poate fi considerata suficienta, insa nu si pentru substantele cu
efect cancerigen, al caror efect este uneori cumulativ, in functie de
mcanismul de actiune. Consumul repetat, in doze sub limita impusa,
al mai multor substante care actioneaza prin acelasi mecanism poate
duce in final la aparitia cancerului.[30][30]
 Studiile care ar putea demonstra aceste efecte sunt facutre pe
animale de laborator, finalizarea lor durand ani intregi. Concluziile
acestora nu pot fi intotdeauna extrapolate pentru organismul uman.
Din pacate, nu a fost adoptata o decizie oficiala privind interzicerea
folosirii indiferent de doza a aditivilor alimentari dovediti nocivi.

Aceste aspecte si altele au determinat Asociatia Consumatorilor

Americani sa propuna urmatoarele recomandari:

- mentionarea aditivilor utilizati pe ambalajul produsului

- interzicerea nitratilor si nitritilor de sodiu, ale caror efecte sunt

dovedite

- repunerea in cercetarea tuturor aditivilor alimentari, chiar si a celor

folositi de zece ani.[31][31]

Efectele aditivilor alimentari asupra sanatatii consumatorilor sunt inca

insuficient cunoscute mai ales in ce priveste influenta in timp (efecte
mutagene...). Numai studii de lunga durata si experiente efectuate pe
un numar mare de subiecti ar putea aduce date precise. totusi
cercetatorii au rteusit in buna parte sa puna in evidenta relatii intre
cauza si efecte. Cu toate acestea se mai continua utilizarea unor aditivi
toxici-prin reducerea dozei admise de ex. nitritii si nitratii de la 12mg
% la 7mg%. Cercetatorii din Uniunea Europeana se pot insela in
privinta unor aditivi si astfel apar in comert unele produse ce contin
substante toxice. A spune, insa, ca "E"-urile sunt un pericol total in
alimentatie ar fi alarmist si neadevarat. Folosirea aditivilor in cantitati
mari ar periclita in primul rand calitatea produsului, iar oricare
producator doreste ca alimentul sau sa se bucure de un loc cat mai bun
pe piata. Consumul de aditivi in cantitati bine stabilite nu afecteaza
organismul. Pentru o mai mare siguranta a cetatenilor ar trebui ca
autoritatile sa asigure fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Astfel s-ar
evita even-tualele surprize neplacute din partea producatorilor interni
sau externi. Pana atunci este bine ca atunci cand mergeti la
cumparaturi sa cititi cu atentie numele ingredientelor inscriptionate pe
ambalaj, iar daca aveti nelamuriri, sa va adresati comerciantului sau
direct la Oficiul pentru Protectia Consumatorului.

In Romania se poate vorbi si de o lipsa de educatie in domeniul

alimentatiei. In momentul in care populatia ar avea cunostinte de
nutritie, legislatie sau cum functioneaza etichetarea alimentelor, ar
putea alege un produs cu ingredientele dorite. "Educatia unei
alimentatii sanatoase ar trebui facuta in familie, la gradinita, scoala si
prin mass-media. Starea de sanatate a populatiei este o problema
nationala. Statul ar trebui sa intervina mai mult in problema
alimentatiei, sa nu se ajunga la o imbolnavire in masa, pentru ca
atunci statul cheltuie mai mult in sistemul sanitar. Iar costurile de
tratare a bolilor sunt mult mai mari decat cele de preventie",
argumenta directorul Institutului de Chimie Alimentara. [32][32]

Printre organismele care reglementeaza si controleaza calitatea

produselor pe care le mancam se afla Ministarul Sanatatii si Familiei,
Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Directiile de
Sanatate publica, Institutul de Chimie Alimentara, care se ocupa strict
de cercetarea stiintifica in domeniul alimentelor si avizarea lor.

Revenind la controversatul cod "E", profesorul Gheorghe

Mencinicopschi a declarat ca in alimentatie sunt folosite in mod
curent cateva mii de E-uri, intr-o circumstanta sau alta. Unii aditivi
alimentari dispar, altii sunt descoperiti. Multi dintre acestia au fost
interzisi in Statele Unite ale Americii, tarile Uniunii Europene si
statele din fosta Uniune Sovietica, insa continua sa fie folositi la noi.
Lista "E"-urilor toxici sau cancerigene cuprinde cateva zeci de astfel
de substante. Un exemplu este E 102, care reprezinta tartrazina, un
colorant galben, produs chimic periculos pentru sanatate, cu un efect
alergen la anumite persoane. Cel mai des este intalnit in sucurile asa-
zis naturale, prajituri si alte dulciuri, margarina. Un alt aditiv este
regasit in spatele lui E 130, bleu de antrachinona, produs chimic
interzis pe pietele Uniunii Europene dupa 1977, suspectat ca produce
boli foarte grave. Un alt exemplu este E 321 cunoscut ca
butilhidroxitoluen (BHT), un produs chimic, antioxidant, care este
periculos, deoarece creste colesterolemia. Un alt produs, din aceeasi
clasa, este butilhidroxia-nisol (BHA), care este un antioxidant fenolic
folosit pentru a impiedica oxidarea (rancezirea) lipidelor din
alimentele bogate in grasimi animale. Din 1987 s-a dovedit efectul lui
cancerigen la animalele de laborator, dar nu s-a putut proba ca acest
efect se manifesta si la om, astfel incat este si acum mentinut pe lista
GRAS a US-FDA. Acest lucru a fost facut cunoscut opiniei publice,
efectul fiind evitarea produselor care contineau acest component si,
mai mult, a dus la scaderea de sase ori a utilizarii BHA-ului in Statele
Unite ale Americii in urmatorii ani. Produsul este folosit acum pe
piata romaneasca si se gaseste in margarine, creme sau maioneze.
Exemplele pot continua cu zaharina, dovedita ca fiind cancerigena
dupa ce animalele de laborator pe care s-au facut testele s-au
imbolnavit de cancer la vezica. Desi nu s-a putut proba ca are efect
asupra organismului uman, in acord cu clauza Delaney, iar FDA a
propus Congresului American interzicerea folosirii ei inca din 1977,
dar decizia finala fiind inca asteptata. Printre alte substante folosite ca
aditivi alimentari se numara sulfitii (conservantii), care pot produce
reactii alergice la unele persoane si, in plus, sunt folositi de multe ori
in produsele din carne, in scopul de a reface culoarea rosie a
alimentelor, dand astfel o falsa impresie de prospetime. Practica de
asemenea interzisa in SUA. O alta categorie o reprezinta nitritii care,
in principiu, nu au efecte toxice directe, dar in combinatie cu unele
substante existente in alimente (amine), produc nitrozamine, familie
din care fac parte multe substante dovedite cancerigene. Pentru a
impiedica aceste reactii se pot adauga alti aditivi, ducand la un lant
vicios al folosirii lor. Lista alimentelor care ar trebui evitate, pentru ca
au in componenta acesti aditivi alimentari este atat de mare, incat ar
necesita pagini intregi pentru enumerarea lor. Printre alimentele de
baza inalt procesate chimic, ce contin aceste substante, se numara:
mezelurile, margarinele, supele instant, sucurile, branza topita,
maionezele, dressingurile pentru salate, sosurile si o gama larga de
dulciuri. Prin mediile care se ocupa de cercetare circula o lista cu
toate "E"-urile cu un risc foarte ridicat, publicata de Clinica de
Oncologie Infantila din Düsseldorf. Aici sunt trecuti aditivii suspecti a
fi toxici, periculosi, cancerigeni sau care pot produce boli grave

In mod clar folosirea aditivilor alimentari, acele substante

adaugate in produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea
anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a
asigura o anumita stabilitate in timp, duce la scaderea costurilor de
productie si a pretului produsului finit, la cresterea termenului de
valabilitate al alimentelor. Pe de alta parte studiile au evidentiat
efectele negative ale folosirii indelungate ale unor aditivi. In acest
scop, in Romania ca si in alte tari ale lumii s-au luat masuri de
protectie a consumatorului, masuri ce constau fie in interzicerea
folosirii unor aditivi sau in impunerea unei restrictii privind doza
folosita. Legislatia din Romania este criticata intrucat desi permite
utilizarea numai a 201 aditivi din cei 301 aditivi acreditati conform
normelor CEE, permite utilizarea unor aditivi care au fost interzisi in
tari ca Japonia, Suedia, SUA, Austria, Norvegia, Anglia. La aceasta
nemultumire se adauga si relativa ineficienta a aplicarii amenzii de
100 mil. lei pentru gradul ridicat de risc la care au fost expusi
consumatorii si care nu a dus la eradicarea practicilor incorecte. Dupa
cum remarcam intr-un capitol anterior nu a fost pe deplin lamurita
nici problema cumularii in acelasi deplin a mai multor aditivi.

Evitarea produselor ce contin aditivi alimentari este aproape

imposibila. In aceste conditii este necesara o reactualizare a legislatiei
romanesti, tinandu-se cont de normele Organizatei Mondiale a
Sanatatii. In ceea ce priveste continutul, dozele in care acesti aditivi
sunt folositi trebuie respectate normele in vigoare, iar respectarea
acestora trebuie verificata de organismele cu importante raspunderi in
acest domeniu.

15