SUBIECTE EXAMEN

M VI. SĂNĂTATE PUBLICĂ. MANAGEMENT SANITAR – 2022-2023

1. DEFINIȚIA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI DEFINIȚIA SĂNĂTĂȚII

Sănătatea publică reprezintă ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor
populaţiei orientat spre menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii.
• Obiectul sănătăţii publice îl reprezintă grupurile umane.
• Hanlon a definit sănătatea publică ca fiind ştiinţa protejării oamenilor şi a sănătăţii,
promovării redobândirii sănătăţii prin efortul organizat al societăţii.
• Scopul sănătăţii publice este să reducă: disconfortul, boala incapacitatea (invaliditatea,
handicapul), decesul premature
DEF DUPA OMS 1997 = arta şi ştiinţa prevenirii îmbolnăvirilor, prelungirea vieţii şi
promovării sănătăţii prin mijloace de acţiune organizată ale societăţii

Sănătatea publică este ştiinţa şi arta care se preocupă cu :

• prevenirea îmbolnăvirilor
• promovarea sănătăţii prin efortul organizat al comunităţii
• starea de sănătate a colectivității
• problemele de sănătate ale unei populații
• serviciile de igiena mediului
• serviciile de sănătate

DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII
 Grecia Antică – echilibru perfect al organismului
 India – armonie cu natura
 China – forţa interna “Qi”
 Europa occidentală – înlăturarea bolii şi a handicapului

OMS 1946– Stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai
absenţa bolii sau a infirmităţii

Caracteristicile definiţiei :
 este universal acceptată ca o „aspiraţie”
 realizarea ei presupune responsabilizarea societăţii
 subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii
 sănătatea este o componentă şi o măsură a calităţii vieţii

 Dubos 1968– Calitate a vieţii individuale implicând starea de bine socială, emoţională,
mintală, spirituală şi biologică
 1. Sănătatea emoţională/psihică
 2. Sănătatea intelectuală
 3. Sănătatea fizică
 4. Sănătatea socială
 5. Sănătatea spirituală
 6. Sănătatea ocupaţională

2. SCOPURILE PRINCIPALE ALE SĂNĂTĂȚII PUBLICE

- creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie;
- prevenirea deceselor evitabile sau premature;
- îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe termen lung sau
disfuncţii;
- ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii

3. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ STAREA DE SĂNĂTATE A UNEI

POPULAȚII
• factori biologici = cuprind caracteristici demografice ale populatiei
• comportamentali (stil de viaţă) – riscuri profesionale si cele din timpul liber,
alimentatie, consum
• factori socio-economici (factori ambientali)= fact mediului fizic, sociali,
culturali,economici, educationali
• asistenţa medical (preventive, curative, recuperatorii)

 Factorii biologici - reprezintă zestrea biologică a fiecărui individ –ereditatea + cuprind şi

caracteristicile demografice ale populaţiei.

 Factorii ambientali se referă la:

• factorii mediului fizic
• factorii sociali
• factorii economici
• factorii culturali
• factorii educaţionali
 Factorii comportamentali – stilul de viaţă
•  depinde de comportamente care, la rândul lor,sunt condiţionate de factori sociali.
•  Stilul de viaţă este deci rezultatul factorilor sociali şi al comportamentelor, el se referă
atât la obiceiuri alimentare cât şi la riscurile profesiei şi cele din timpul liber.
 Serviciile de sănătate sunt de trei categorii:
•  preventive
•  curative
•  recuperatorii
 4. NATALITATEA. FERTILITATEA – TERMENI, DEFINIȚIE, MĂSURARE,
FACTORI

Masurarea natalitații și fertilitații

• Intr-un an calendaristic (abordare transversală)
• Pe o generație (abordare longitudinala)

a) DEF NATALITATII = fenomenul demografic al apariției nascuților vii inregistrati

intr-o populație definita și intr-o perioada de timp.
● Unitatea statistica de observare: nǎscutul viu
● Masurare: rata BRUTǍ de natalitate
Intensitatea fenomenului de natalitate este mǎsuratǎ cu rata brutǎ de natalitate care exprimǎ
frecvența nǎscuților vii la 1000 de locuitori pentru perioada calendaristicǎ consideratǎ (an,
semestru, trimestru, lunǎ) N= N/P X 1000

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ NATALITATEA

● Cauze medicale
- Afecțiuni endocrine
- Afecțiuni ginecologice
● Cauze fiziologice
- Sterilitatea masculinǎ și femininǎ
- Avortul spontan
● Rolul nupțialitǎții, al uniunilor consensuale juvenile și al divorțialitǎții: numǎrul cǎsǎtoriilor
scade de la an la an, la fel și indicele de nupțialitate
● Influența mediului socio-cultural: diferența de nivel socio- cultural determinǎ diferențǎ de
fertilitate între mediul rural și zonele puternic industrializate
● Rolul mijloacelor pentru limitarea nașterilor: avortul și contracepția

b) FERTILITATEA
• Definitie - fenomenul demografic al frecventei nascuti1or vii in populatia feminina de varsta
fertila (15-49 de ani).
• Unitatea statistica de observare: nascutul viu
• Masurare: rata GENERALA de fertilitate
Rata generala de fertilitate (RGF)
exprima frecventa nascutil0r vii la 1000 de femei de vârsta fertila (15-49 de ani)

FACTORI CARE INFLUENȚEAZA FERTILITATEA

Factori demografici:
● % pop. feminine in vârsta fertila
● Vârsta la casatorie
● Nupțialitatea și divorțialitatea
● Mortalitatea infantila și juvenila
● Structura familiei
• Factori medico-biologici
● Sterilitatea feminina /masculina
● Durata perioadei de procreere
● Igiena sexualǎ

Factori socio-economici:
● Macroeconomic
● PIB/loc
- Gradul de urbanizare
- Nivelul de industrializare
● Microeconomic
- Nivelul de instruire al femeii
- lncadrarea femeii in activitatea economicǎ
- Venit mediu / membru de familie

Migrația populației
Factori legislativi
● Prevederile Codului muncii și Codului familiei
● Sistemul de alocațli pentru copii
● Programe de protecție materno-infantila
● Politica de planificare familiala

Factori subiectivi: incluși in noțiunea de planificare familiala

● Nr. de copii doriți, realizați
● Metode și mijloace contraceptive
● Factori culturali: obiceiuri locale, religie

Factori principali ai scăderii fertilităţii

¬ Emanciparea femeii
¬ Creșterea duratei și a nivelului educaţional
¬ Scaderea influentelor normelor culturale
¬ Costul copilului
¬ Reducerea funcţiei economice a copilului
¬ Aparitia mijloacelor contraceptive moderne
¬ Factori economici: degradarea nivelului de trai,
șomajul, stresul.

Factori favorizanți ai fertilității

¬ Vârsta la casatorie nu este avansata
¬ Nuptialitatea este mare
¬ Divorțialitatea este mica

5. MORTALITATEA- DEF, MASURARE, FACTORI CARE O INFLUENTEAZA

DEFINIŢIE: Mortalitatea reprezintă componenta negativa a mişcării naturale, fiind fenomenul
demografic al deceselor intr-o populaţie data si intr-o perioada data de timp (de obicei un
an).

 Evenimentul demografic al acestui fenomen este decesul.

 Decesul este evenimentul dispariţiei definitive a oricărui semn de viata in orice moment după
înregistrarea stării de născut viu.

Importanta studiului mortalităţii

 mortalitatea reprezintă un fenomen demografic cu implicaţii in creşterea numerica a populaţiei
si in structura pe grupe de vârsta a populaţiei, in realizarea unui echilibru in structura populaţiei
pe grupe de vârsta;
 mortalitatea reprezintă unul din indicatorii demografici utilizaţi in măsurarea stării de sănătate
a populaţiei;
 permite identificarea problemelor de sănătate si stabilirea prioritarilor in acţiunile de sănătate;
 permite stabilirea de obiective in cadrul programelor de sănătate;
 serveşte in procesul de planificare sanitara a resurselor;
 permite evaluarea eficacităţii activităţii sistemului de servicii
sanitare.

MĂSURARE, FACTORI CE O INFLUENȚEAZĂ

● Rata de mortalitate generala (indicele BRUT de mortalitate) care masoara frecventa deceselor
la 1000 de locuitori.
● Ratele specifice de mortalitate (pe sexe, pe grupe de varsta, medii de rezidenta, cauze medicale
de deces), care masoara frecventa deceselor in subpopulatii.
● Mortalitatea proportionala (letalitatea), care reprezinta ponderea deceselor de o anumita
categorie din totalul deceselor.
● Rata standardizata a mortalitatii.
● Raportul standardizat de mortalitate (RSM).
● Functiile biometrice din tabelele de mortalitate.
mǎsoarǎ frecventa deceselor la 1000 de locuitori.
• M= nr. decese / nr. mediu de locuitori x 1000
• Interpretare epidemiologica
• valoare a mortalitatii brute crescuta ne poate sugera
• Fie populatia respectiva necesita o supraveghere medicala mai eficienta
• Fie ca predomina populatia varstnica (deci anumite particularitati ale structurii pe grupe de
varsta a populatiei

FACTORII CARE INFLUENTEAZA MORTALITATEA EXPRIMATA PRIN SPERANTA

DE VIATA LA NASTERE:
• factorii economici;
• distributia venitului national;
 • alti factori;
• structura pe grupe de varsta a populatiei;
• factori ce tin de calitatea mediului;
• stocul de cunostinte si tehnologii.

FACTORII CARE AU LIMITAT SCADEREA MORTALITATII PE PLAN MONDIAL

• Strategii de dezvoltare care nu au avut in vedere sanatatea.
• Ponderea redusa acordata ocrotirii sanatatii in structura bugetului, prin necorelarea sa cu
interesele sanatatii, cu nevoile starii de sanatate si cresterea calitatii asistentei medicale.
• Structuri neadecvate ale sistemului de sanatate, cu dezvoltarea dezechilibrata a ingrijirilor
de specialitate si spitalicesti fata de cele primare si extraspitalicesti neadaptate nevoilor si
particularitatilor nationale si locale, o folosire nerationala a resurselor. Au fost preluate
modele din tarile dezvoltate si translatate in tarile in curs de dezvoltare.
• Tehnologii de sanatate neadecvate problemelor specifice.

6. MORTALITATEA INFANTILĂ – DEFINIȚIE, MĂSURARE

Fenomenul demografic al deceselor 0-1 an înregistrate in populaţia de născuţi vii, intr-o
perioada data de timp si intr-un teritoriu.

 = nr. decedaţi sub un an/nr. născuţi vii x 1000

Reprezintă un indicator specific de măsurare si descriere a stării de sănătate a

copiilor si in acelaşi timp este considerata ca un indice sintetic al stării de sănătate al unei
populaţii
Este un indicator al calităţii vieţii si al expresiei eficacităţii sistemului de servicii de
sănătate.
Asupra sanatatii copilului 0-1 an, acţionează atât factori economico-sociali si de mediu
cat si factori ce ţin de sistemul de sanatate.

MORTALITATEA INFANTILA PE GRUPE DE VÂRSTA:

- mortalitatea neonatala
= nr. decedaţi in prima luna de viata (0-27 zile)/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea neonatala precoce
= nr. decedaţi in prima saptamana de viata (0-6 zile)/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea neonatală tardivă
= nr. decedaţi in perioada 7-27 zile/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea postneonatala
= nr. decedaţi in perioada 1lună – 11luni/nr. născuţi vii x 1000
- mortalitatea perinatala
= (nr. născuţi morţi + nr. decese 0-6 zile) / nr. născuţi vii x 1000
7. INCIDENȚA. DEFINITIE= frecvenţa cazurilor noi înregistrate într-un anumit teritoriu şi
o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an) de către dispensarele medicale (teritoriale şi
de intreprindere).

PREVALENȚA. DEFINITIE= totalitatea bolilor care există la un anumit moment “critic”1

(ultima zi trimestrului, semestrului, anului) sau într-o anumită perioadă 2 (trimestru, semestru,
an).

8. EXAMEN MEDICAL DE MASĂ – MODURI DE EFECTUARE

poate fi efectuat în patru moduri:
• examinări de masă în scop curativ şi preventive pentru diagnosticul precoce al bolilor
cornice  examinări de sănătate de masă pentru cunoaşterea nivelului şi dinamicii stării de
sănătate populaţiei .
• examinări pentru cunoaşterea factorilor de risc.
• examinări pentru scopuri terapeutice immediate

9. CRITERIILE DE ALEGERE A BOLILOR CARE SA FACĂ OBIECTUL UNUI

SCREENING
- Boala să constituie o problemă de sănătate (prevalenţa mare, gravitate mare prin
consecinţele sale medicale şi sociale: evoluţie fatală, absenteism, invaliditate)
- Boala să fie decelabilă în etapa de latenţă sau în formele sale de
- debut asimptomatic
- Să existe probe capabile să deceleze boala
- Testul de screening să fie acceptabil din pdv al populaţiei
- Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă
- Să existe facilităţi (servicii) disponibile pentru cei depistaţi B
- Tratamentul să fie acceptat de bolnavi
- Boala şi strategia de tratament şi supraveghere să fie agreate de administraţia sanitară
- Costul acţiunii să nu fie exagerat de mare
- Înţelegerea de către medic sau echipa de medici a faptului ca depistarea este numai
inceputul procesului de tratare, urmarire a bolii

10. PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII – DEFINIȚIE, PRINCIPII

“Promovarea sănătăţii este procesul care oferăindividului şi colectivităţilor posibilitatea de a

mări controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi prin aceasta de a-şi îmbunătăţii starea de
sănătate”.

“Promovarea sănătăţiireprezintă ştiinţa şi arta de a ajuta oamenii pentru a-şi schimba stilul de
viaţă în vederea apropierii de starea optimă de sănătate”.
“Ansamblul de diverse activităţi menite să îmbunătăţească sănătatea individului şi a publicului
printr-o combinaţie de strategii incluzând: implementarea competentă a strategiilor de schimbare
comportamentală, educaţia pentru sănătate, măsurile de protecţie sanitară, detectarea factorilor
de risc,îmbunătăţirea sănătăţii şi menţinerea ei”

Iniţiativele de promovare a sănătăţii ar trebui planificate şi implementate potrivit următoarelor

principii:

ÎMPUTERNICIRE: Iniţiativele de promovarea sănătăţii ar trebui să le permită indivizilor

şi comunităţilor să aibă o putere mai mare asupra factorilor personali, socioeconomici şi de
mediu care le afectează sănătatea.
 PARTICIPARE: Iniţiativele de promovarea sănătăţii ar trebui să implice pe toţi cei
preocupaţi în toate etapele de planificare, implementare şi evaluare.
 ABORDARE HOLISTICA
 ABORDARE INTERSECTORIALA
 ECHITATE
 SUSTINERE
 STRATEGIE MULTIPLA

11. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE – DEFINIȚIE, SCOP

Educaţia pentru sănătate reprezintă instrumentul promovării sănătăţii prin care, prin
comunicare, se influenţează pozitiv:
atitudinile,

credinţele,

cunoştinţele

comportamentele populaţiei.

SCOPURI
• ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale al populaţiei în principal în domeniul
sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenirii îmbolnăvirilor;
 • formarea şi dezvoltarea unor deprinderi care să promoveze sănătatea;
• crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii
publice, în sensul atragerii şi capacitării maselor la participarea activă în realizarea
consolidării sănătăţii.

12. METODE UTILIZATE ÎN MĂSURAREA ÎMBĂTRÂNIRII POPULAȚIEI

• Ponderea populaţiei vârstnice în totalulpopulaţiei

• Vârsta medie a populaţiei
• Varsta mediana a populatiei (in 2010 –populatiaeuropeana 39,8 ani, in Romania 38,3)
• Raportul –Nr. vârstnici /Nr. Copii
• Indicele de dependenţă –Nr persoane inactive/ Nr persoane active

13. PRINCIPALELE CAUZE DE ÎMBOLNĂVIRE A VÂRSTNICILOR ?????

• Căderi și fracturi consecutive

• Osteoporoză
• Tulburări de vedere
• Tulburări de auz
• Demență senilă
• Probleme de incontinență

14. MANAGEMENTUL – DEFINIȚIE, CARACTERISTICI ESENȚIALE

Managementul este un proces esential pentru orice organizaţie in vederea atingerii unor
obiective prin intermediul altor oameni.

Managementul in sectorul sanitar se refera la:

obţinerea eficientei,
alocarea resurselor fizice, financiare, materiale
utilizarea eforturilor umane pentru realizarea scopurilor propuse

Exista mai multe definitii ale managementului, dar caracteristicile esentiale sunt aceleasi.
 latinul ,,manus” :
- a tine un cal in frau”
 - A conduce o caruta cu ajutorul haturilor.

 verbul englez ,,to manage”:

- a administra,
- a trata cu indulgenta,
- a duce ceva la bun sfarsit.

CARACTERISTICI ESENTIALE:
 managementul se desfasoara in organizatii formale, care implica oameni in interactiuni
comune, organizate;
 include functia de conducere, facilitand munca cu membrii organizatiei.

15. FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI - ENUMERARE

 atitudinea de decizie
 talent organizatoric
 functia de comunicare
 apacitate de evaluare
 dezvoltarea resurselor umane.

16. Rolurile manageriale - enumerare

• Roluri interpersonale - relatiile pe care managerul le are cu ceilalti
Rerprezinta :
¬ Organizatia
¬ Leaderul = stabilește direcția de urmat, creează un mediu de muncă propice
¬ Agent de legatura = cu mediul intern și extern
• Roluri informationale - managerul reprezinta o sursa de informatii pentru organizatie,
informatii ce pot proveni din interiorul sau exteriorul acesteia
¬ Colectori de informatii
¬ Dimeniator = Distribuie informația. Alege informațiile pe care trebuie să le știe
ceilalți
¬ Purtator de cuvant = Transmitere de informații privind organizația în exteriorul
organizației
• Roluri decizionale - in procesul de luare a deciziilor managerul va utiliza toate informatiile
pe care le detine, pentru a initia activitati ce vor duce la realizarea obiectivelor organizatiei
¬ Antreprenor = Administrează, ia decizii privind schimbarea, inițiază schimbări.
¬ Mediator = al conflictelor apărute
¬ Aloca resursele = umane, materiale și financiare
¬ Negociator = Pentru ca organizația să-și obțină resursele în cel mai eficient mod, și în
timp util

17. Principalele surse de autoritate ale unui manager

 I. Pozitia ierarhica - este legata de pozitia pe care o ocupa un conducator intr-o unitate,
avand un caracter trecator atat timp cat managerul ocupa functia ierarhica in cadrul
organizatiei ;

II. Autoritatea de competenta - este obtinuta prin cunostintele acumulate si tehnologiile

folosite de un conducator in activitatea sa manageriala. Pentru a putea genera autoritate,
resursele trebuie sa fie esentiale pentru functionarea organizatiei, nesubstituibile si sa fie
in cantitati reduse in posesia unui numar mic de indivizi.

III. Charisma este o calitate innascuta si reprezinta capacitatea de a inspira altor indivizi
dorinta de a se identifica cu detinatorul acestei calitati. Charisma este dependenta de
factori subiectivi cum ar fi prestigiul sau admiratia atribuite de altii, individului.

18. Reguli în delegarea autorității

Delegarea este procesul de atribuire temporara a uneia din sarcinile unui cadru de
conducere, unui subordonat, insotita de competenta si responsabilitatea corespunzatoare.

Reguli:
1. sa se stabileasca precis obiectivele si sa se formuleze clar sarcinile ;
2. motivarea delegarii, verificarea rostului delegarii
3. existenta unui acord in privinta resurselor umane, materiale, financiare si de timp;
4. formularea precisa a responsabilitatilor ;
5. asigurarea libertatii de actiune a delegatului

Pot fi delegate autoritatile care presupun:

• sarcini de rutina,
• sarcini ce pot fi realizate si de alte persoane,
• sarcini care nu necesita o competenta speciala, precum
• sarcini care au drept scop cresterea nivelului profesional al cadrelor.
Nu se deleaga autoritatile:
• care includ sarcini dificile,
• evaluarea subordonatilor,
• propuneri de avansare si recompensare a personalului
• autoritatile care tin de prestigiul sefului

19. Sistemul de sănătate – definiții, condiții pentru a fi optim, obiective

Def. Sănătatea este un drept fundamental al omului, este o resursă esenţială pentru individ,
comunitate şi societate în ansamblu.
 • “Wienerman (1971) - totalitatea activităţilor desfăşurate de societate cu scopul de a
promova, menţine şi îmbunătăţi sănătatea, indiferent dacă se adresează indivizilor,
comunităţilor sau mediului.”
• “Field - acel mecanism social care transformă resursele generale în produse
specializate sub forma serviciilor de sănătate, cu scopul diminuării poverii bolii sau a
consecinţelor ei (incapacitate, invaliditate, deces prematur).”
• OMS - „Raportul asupra sănătăţii în lume – 2000” sistemul de sănătate însumează
„totalitatea organizaţiilor, instituţiilor şi resurselor consacrate ameliorării sănătăţii”.

Scopurile sistemului de sănătate:

– Asigurarea stării de sănătate a populației
– Asigurarea unei contribuții financiare corecte și protecție împotriva riscului financiar
– Răspunsul la așteptările (nemedicale) ale populației
Obiectivele politicii de sanatate:
– îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei,
– creşterea speranţei duratei de viaţă,
– creşterea calităţii vieţii

20. Sistemului național de sănătate – caracteristici, avantaje, dezavantaje

I.Caracteristici:
• Acoperire generala a populatiei
• Reprezinta tipul cel mai progresiv de sistem de sanatate
• Costuri administrative ceva mai reduse
• Control al fondurilor
• De regula nu exista relatii contractuale clare intre finantator si furnizor
• Caracteristic - liste de asteptare
• Fondurile - consistente doar în cazul țărilor bogate, cu economie gri redusă, şi care
valorizează sănatatea,
• Suplimentat şi de alte surse de finantare
• parte a populatiei are asigurare privata de sanatate

II.Avantaje:
1.Cost ↓ de administrare
2.Acoperirea generală a populaţiei
3.Accesibilitate liberă şi gratuită la servicii
4.Echitate
5.Eficienţă crescută în furnizarea de servicii (medici generalişti – rol de filtru)
6.Controlul costurilor – eficient
7.Impact pozitiv asupra stării de sănătate – SVN=78ani, MI=6%o

III.Dezavantaje:
 1.Eficienţă ↓ a gestionarii fondurilor
2.Pachet de servicii – nedefinit
3.Lipsa de implicare a populaţiei în finanţarea sănătăţii ► dificil de modificat
comportamentele şi responsabilizarea
4. Nivelul de finanţare a sistemului depinde de decizia politică
5.Birocraţie ↑, liste de aşteptare lungi
6.Dacă nu există separare între furnizori şi finanţatori, calitatea serviciilor medicale are
de suferit (nu există competiţie).

21. Sistemului de asigurări sociale de sănătate – caracteristici, avantaje, dezavantaje

I.Caracteristici:
• Contributie obligatorie a salariatilor si angajatorilor
• Contributiile sunt stabilite prin legislatie in functie de venit nu de riscul de imbolnavire
(% din venit/fond de salarii)- mai usor de modificat
• Introdus in 1881 - Otto von Bismarck – cancelar german - primul program de asigurare a
sanatatii pentru unele categorii de lucratori.

II.Avantaje:
1.Nivelul finanţării sănătăţii – independent de decizia politică
2.Transparenţă în alocarea resurselor
3.Definirea clară a pachetului de servicii ce urmează să fie furnizate populaţiei asigurate
(cantitate + calitate).
4.Permite diversitate în furnizarea îngrijirilor.
5.Implicarea populaţiei în luarea deciziei.
6.Acoperire satisfăcătoare
7.Rezultate bune asupra stării de sănătate a populaţiei.
8.Asigură echitate prin solidaritate şi sprijin mutual.

III.Dezavantaje:
1.Costuri de administrare mai mari m.a.în perioada de început când trebuie realizată
infrastructura.
2.Necesitatea acoperirii din alte fonduri a celor ce nu sunt salariaţi (elevi, studenţi,
şomeri, pensionari etc.)
3.Creşte costul muncii pt.firme – creşte costul produselor
4.Dificultatea monitorizării contribuţiilor pentru cei cu venituri fluctuante.
5.O parte din costuri este suportată de asigurat prin plata directă.

22. Sistemului voluntar de asigurări de sănătate – caracteristici, avantaje, dezavantaje

Asigurarea voluntară de sănătate este operațiunea prin care un asigurător:

– constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de
asiguraţi expuşi la producerea riscului de îmbolnăvire;
– îi indemnizează, în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care
suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum şi din celelalte venituri
rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate de asigurător.

I.Avantaje:
1.Stimulează competiţia între furnizori
2.Stimulează competiţia între finanţatori
3.Alegere liberă a pacientului
4.Asigură o gamă largă de servicii de calitate înaltă.
5.Acordarea de stimulente pt.promovarea eficienţei

II.Dezavantaje:
1.Sistem puternic inflaţionist -costuri sanitare crescute
2.Primele de asigurare în fcţ.de starea de sănătate – selecţie adversă
3.Accesibilitate economică ↓
4.Slabă acoperire a populaţiei – inechităţi

23. Principii în managementul resurselor umane, ce susțin performanța (ppt)

= inseamna a gasi persoanele a caror competenta corespunde cu nevoile si obiectivele propuse in

cadrul compartimentului.
In acest scop, un proces de selectare bun, necesita evidentierea:
• nevoilor de personal,
• a posturilor libere,
• a cerintelor necesare pentru ocuparea acestor posturi.
Aceasta functie are o mare importanta in toate organizatiile si, in special, in serviciile de
sanatate.
24. Factorii externi care afectează oferta de forță de muncă (ppt)

- Mobilitatea forței de muncă : poate exista un excedent de forță de muncă disponibilă într-o anumită
zonă
- Competiția de pe piața forței de muncă : având o rată ridicată a șomajului, competiția pentru
ocuparea unui loc de muncă este mult mai mare
- Posibilitățile de transport : Oferta de forţă de muncă este în general legată de o arie geografică. Cu
cât specializarea cerută pentru forţa de muncă este mai înaltă, cu atâta se lărgeşte aria geografică de
căutare

25. Pregătirea profesională – avantaje, dezavantaje

Avantajele pregatirii profesionale sunt:

- cresterea productivitatii si calitatii activitatii;
- furnizeaza o rezerva la locul de munca;
- rebuturile sunt reduse;
- dezvolta cunostintele angajatului cu insusirea unei noi tehnologii sau metode de lucru noi;
- scaderea numarului de accidente;
- cresterea motivatiei si satisfactiei in munca.

Dezavantaje:
- pregatirea profesionala este uneori prea costisitoare;
- odata format personalul are tendinta de a parasi organizatia pentru un post mai bine platit;
- exista organizatii care recruteaza personal pregatit in afara lor.

26. Remunerarea personalului

Este o activitate de baza in cadrul managementului resurselor umane si consta in recompensarea

personalului din organizatie pentru munca depusa. Departamentul de resurse umane impreuna cu
alte departamente ( departamentul financiar-contabil etc) realizeaza recompensarea.

Scopurile recompensarii sunt in principal:

- atragerea de resurse umane cu un grad inalt de pregatire;
- motivarea personalului in vederea atingerii obiectivelor propuse;
- pastrarea in organizatie a personalului cu performante inalte.

Remunerarea nu este echivalenta salariului, prin remunerare intelegandu-se si:

- promovarea;
- posibilitatea de a invata;
- dobandirea de responsabilitati;
- respectul colegilor si al pacientilor;
- imaginea in cadrul organizatiei.

27. Dimensiuni ale calității (ppt)

Caracterul multiform şi multidimensional al calităţii este reflectat cel mai bine de coexistenţa a
numeroase definiţii despre ceea ce sunt serviciile sau îngrijirile de sănătate de calitate.
Semnificaţiile acestor definiţii ţin cont de faptul că noţiunea de calitate, în aceste cazuri, este
strâns legată de intenţiile şi rolurile diferiţilor actori din sistemul de sănătate ca şi de mediul
particular în care ele sunt acordate.

Dimensiuni ale calitatii:

-calitate profesioanala
-calitate din pdv al clientului (satisfactia pacientului)
-managementul aclitatii totale

28. Evaluarea satisfacţiei pacientului (ppt)

Evaluarea satisfacţiei pacienţilor permite medicului să investigheze nivelul până la care serviciile
lui se întâlnesc cu dorinţele sau aşteptările pacientului. Aceasta ar trebui să-l ajute pe medic să-şi
îmbunătăţească calitatea.

Aspecte ale satisfactiei pacientului:

• Ingrijirile medicale si informatia
• Facilitatile de hrana si cazare
• Atmosfera
• Ingrijirile asistentelor
• Cantitatea de hrana
• Organizarea vizitelor

29. Scopul sistemului informațional

1. sa ajute la administrarea si coordonarea serviciilor de sanatate dintr-o colectivitate,

precum si gestionarea serviciilor curative, preventive si de igiena mediului;
2. sa faciliteze serviciile sanitare locale si nationale in planificare pe termen scurt sau
lung;
3. sa demonstreze eficacitatea serviciilor sanitare;
4. sa permita cunoasterea problemelor legate de sanatate si boala precum si implicatiile
lor asupra administratiei serviciilor de sanatate;
5. sa constituie un fond de informatii necesar serviciilor sanitare, organelor legislative sau
membrilor colectivitatii.

30. Ascultarea – componentă esențială a comunicării eficiente (ppt)

Ascultarea activa presupune:

- tăcere concentrată;
- manevrarea întrebărilor deschise;
- utilizarea întrebărilor deschise (de precizare);
- folosirea întrebărilor dirijate (cu răspuns în întrebare);
- introducerea de întrebări releu (de explicitare, de tipul „ce vreţi să spuneţi?);
- relansarea întrebării locutorului pentru a-l determina să înţeleagă problema pe care şi-o pune;
- reformularea.