1. Definiţia farmacologiei. Definiţia medicamentului (OMS). Xenobiotice.

Noţiunea de
drog.
Definiția etimologică a farmacologiei
Farmacologia este știința care studiază medicamentele. Termenul de farmacologie provine din
două cuvinte grecești: pharmakon (medicament) și logos (știință). Astfel de științe sunt farmacia,
farmacoterapia, farmacognozia. Și acestea studiază medicamentele, însă din alte perspective decât
farmacologia.
Definiția contemporană a farmacologiei
Farmacologia este știința care studiază interacțiunile dintre medicamente și organism. Medicamente au
un anumit efect asupra organismului, iar acesta la rândul lui, poate modifica structura medicamentului
( de exemplu metabolizare ).
Definiția medicamentului
Medicamentul este orice substanță care poate fi utilizată în prevenirea, tratamentul sau diagnosticarea
unei boli. Uneori medicamentele sunt denumite și remedii sau cure.
Xenobiotice
Termenul medicament este și noțiunea de xenobiotic. Xenobioticele sunt compuși străini corpului
uman sau animal. Cele mai multe medicamente fac parte din clasa mare a xenobioticelor. Cu toate
acestea , există medicamente care nu sunt xenobiotice, ele fiind prezente în organismul uman. Astfel
sunt unii hormoni(insulina, tiroxina), vitamine sau ioni. Pe de altă parte, erbicidele, insecticidele și
toxicele industriale aparțin și ele xenobioticelor; acestea nu sunt medicamente, dar pot funcționa ca
otrăvuri, dacă pătrund în organism. Tot în clasa xenobioticelor sunt incluși și aditivi alimentari.
Noțiunea de drog
Sunt două definiții:
1.Drogul este materia primă din care se extrage un medicament. Astfel rădăcina de Ipeca este drogul
din care se extrage emetina, medicament cu proprietăți expectorante în doze mici și vomitive, în doze
mai mari.
2.Drogurile sunt substanțe potențial toxice, care administrate la om, pot produce fenomene de toleranță
și de dependență. Drogurile sunt substanțe folosite de toxicomani sau eufomani, persoane denumite și
dependenți. Conform acestei definiții, droguri sunt: morfina, heroina, cocaina, amfetamina, etc.

2. Farmacologia fundamentală si farmacologia clinica. Ramurile farmacologiei. Ramuri mai noi

ale farmacologiei: farmacogenomica, farmacogenetica etc. Științe înrudite cu farmacologia.

Farmacologia experimentală
Se face experimente pe animale. Ea se mai numește și farmacologie bazică sau fundamentală,
deoarece studiază proprietățile și mecanismele de acțiune fundamentale, de bază ale medicamentelor.
Este cea importantă parte a farmacologiei și ea stă la baza farmacoterapeuticii actuale.
Farmacologia clinică
Se face experimente pe om. Aceasta este farmacologia clinică, disciplină care se ocupă cu studiul
medicamentelor asupra omului.
Ramurile farmacologiei
1. Farmacocinetica: investighează evoluția medicamentelor în organism(sau mișcarea acestora în
organism) sau studiază soarta medicamentelor.
2. Farmacodinamia: efectele medicamentelor asupra organismului ca și mecanismele prin care se
realizează aceste efecte.
3. Farmacotoxicologia: studiază efectele adverse ale medicamentelor, deoarece medicamentele,
pe lângă acțiunile lor terapeutice, pot avea și efecte nedorite.
4. Farmacoepidemiologia: studiază medicamentele dpdv epidemiologic și se ocupă cu studiul
frecvenței de apariție a unui efect sau altul într-o populație(efecte favorabile, ca și cele
adverse).
5. Farmacognozia: se ocupă cu proveniența sau originea medicamentelor, acestea putând fi
obținute din plante, animale, minerale sau pe cale sintetică. Este studiată în detaliu de către
farmaciști.
 6. Farmacoeconomia: studiază aspectele economice ale producției medicamentelor, pe cale
experimentală, ca și aplicațiile medicale ale acestora.
7. Farmacogenetica: o ramură mai nouă, care studiază influența factorilor genetici asupra
farmacodinamiei și îndeosebi asupra proprietăților farmacocinetice ale medicamentelor.
8. Farmacogenomica: este o ramură care derivă din farmacogenetică.
9. Farmacografia: se ocupă cu descrierea modalităților de prescriere a medicamentelor sau a
modului de redactare a rețetelor. Este o componentă importantă a activității la lucrările
practice de farmacologie. Rețetele sunt acte sau documente medicale prin care medicul solicită
eliberarea medicamentelor de către farmacist. Rețeta se mai numește receptă medicală sau
ordonanță medicală și ea constituie chiar și un act medico-legal.
Științe înrudite cu farmacologia
1. Farmacognozia-știința care studiază proveniența sau originea medicamentelor. Acestea pot fi
medicamente naturale, semisintetice sau sintetice. Este o disciplină care interesează îndeosebi
pe farmaciști.
2. Toxicologia-studiază efectele substanțelor toxice asupra organismului. De exemplu, sunt
studiate efectele unor minerale cum ar fi plumbul, mercurul sau unele insecticide asupra
organismului.
3. Chimia farmaceutică-studiază medicamentele dpdv chimic. Este o știință care interesează
îndeosebi pe farmaciști.
4. Farmacoterapia-studiază abordarea practică a medicamentelor în tratamentul bolilor sau
indicațiile terapeutice ale acestora. Este o disciplină clinică.

3. Istoricul farmacologiei.Etapele şi personalităţile care au marcat dezvoltarea farmacologiei.

2700 î.H din China și 1500 î.H din Mesopotamia- primele mențiuni legate de farmacologie
400 î.H- Hippocrate a folosit unele droguri pentru tratamentul bolilor
În Antichitate- Galneus a descris unele simptome ale inflamației
În Evul Mediu- arabii au adus o contribuție relativ importantă, prin descoperirea alcoolului
Sec. al XVI-lea- Paracelsus, medic german, a făcut primele încercări de tratament, folosind unele
minerale cum ar fi mercurul în tratamentul sifilisului.
Sec. al XIX-lea- 2 mari fiziologici francezi au contribuit la dezv. farmacologiei. Adică Magendie, care
a cercetat stricnina și Claude Bernard a studiat curara.
1804-Friederich Serturner, tânăr farmacist german, a izolat morfina din opiu pentru prima dată.
Începutul sec. XIX- descoperirea anestezicelor generale, revoluționarea chirurgiei și totodată a dat un
impuls cercetărilor de farmacologie
1846- primul laborator independent de farmacologie experimentală înființat de către un savant originar
din Saxonia, pe numele Rudolf Bucheim, la Univ. Din Tartu, din Estonia de astăzi..
1923-Banting a descoperit insulina
1928-Alexander Fleming a descoperit penicilina
Personalități care au dus contribuții științife importante în România
Dumitru Ionescu, profesor la Univ. Din București, a adus contribuții importante la fiziologia și
farmacologia SNS.
Daniel Danielopolu-fiziolog și farmacolog din București, a fondat ”Farmadinamia nespecifică„, o
concepție originală despre efectele farmacodinamice.
Alfred Teitel(1900-1997)-profesor de farmacologie la București, a făcut cercetări importante cu privire
la efectele trofice ale procainei și rolul calciului în excitabilitatea celulară
Prof. Dr. Doc. Barbu Cuparencu- a fondat un laborator de Farmacologie experimentală pe lângă
disciplina de Farmacologie a Facultății de Medicină din Cluj-Napoca. Cercetările de farmacologie
fundamentală inițiate de el au vizat în principal 3 domenii: patogenia aritmiilor centrogene, efectele
metabolice ale benzodiazepinelor și acțiunile antiinflamatoare ale unor nitrați de steroizi androgeni.
Cercetările efectuate de el au fost recunoscte pe plan internațional, unele dintre ele fiind originale și
comunicate în premieră în reviste de circulație internațională.

4.Denumirea medicamentelor.
Sunt trei denumiri foarte importante, fiind următoarele.
1. Denumirea chimică- cea mai exactă, însă greoaie și foarte dificil de reținut de către studenți și
medici. Este folosită foarte rar de către farmacologici sau medici.
2. Denumirea comercială- foarte diferită, de la un produs la altul. Există foarte multe denumiri
comerciale (uneori și peste 20-30 pentru același medicament). Pentru identificarea sa se pune
simbolul ® sus și la dreapta denumirii. De exemplu SARIDON®, etc.
3. Denumirea comună internațională(D.C.I)- este numită și universală sau generică. Este aceeași
pentru toate țările și în cele mai multe cazuri, ea reprezintă o prescurtare a denumirii chimice a
medicamentului; de exemplu: clorpromazina este numele generic, iar LARGACTIL® este una
dintre numeroasele denumiri comerciale.

5. Absorbţia medicamentelor. Mecanismele absorbţiei. Sediile anatomice ale absorbţiei

medicamentelor.
Farmacocinetica include absorbția, transportul, distribuția, metabolizarea(biotransformarea) și
excreția medicamentelor.

Absorbția medicamentelor
-proces prin care se realizează pătrunderea medicamentelor din mediu extern sau din tractul
gastrointestinal în mediu intern și mai ales în sânge.
-poate fi considerată și ca o variantă de permeabilitate( pătrunderea unei substanțe prin membr.
celulară).

Mecanismele absorbției
1. Difuzia pasivă(simplă)-un proces pasiv, ce se realizează conform gradientului de concentrație. Prin
difuzie simplă, medicamentele trec dintr-un compartiment în care se găsesc în concentrație mai mare
în altul, cu concentrație mai mică, până la obținerea unui echilibru. Prin acest mecanism se absorb
majoritatea medicamentelor.
2. Difuzia facilitată- se realizează conform gradientului de concentrație , dar cu o viteză mult mai mare
decât în cazul difuziei pasive. Funcțiile acestui mecanism sunt de obicei corelate cu un alt mecanism și
anume transportul activ. De exemplu, glucoza pătrunde în interiorul celulei cu ajutorul unei proteine
transportoare (carrier sau cărăuș)
3. Filtrarea(Ultrafiltrarea)- o difuzie pasivă, accelerată de acțiunea presiuniii hidrostatice. Cel mai
cunoscut exemplu este filtarea glomerulară.
4. Transportul prin ioni pereche-unele medicamente foarte hidrosolubile, pentru a traversa membr.
celulară, se combină reversibil cu substanțe endogene(ex. mucina), formând un complex ioni-pereche.
Acest complex poate traversa prin difuziune simplă membrana celulară. Astfel se absorb acizii
sulfonici și sărurile cuaternare de amoniu.
5. Transportul activ- este realizat împotriva gradientului de concentrație; este energodependent, adică
necesită energie pentru realizarea lui, principală sursă de energie fiind ATP; ATP rezultă sub acțiunea
unor ATP-aze. Prin acest mecanism trec unii AA din sânge în creier, prin bariera hemato-encefalică.
6. Pinocitoza sau endocitoza- prin acest proces se realizează absorbția macromoleculelor. Prin acest
mecanism sunt absorbiți compuși solizi, cum ar fi bacteriile și alte microorganisme, atunci vorbim de
FAGOCITOZĂ. În acest tip de absorbție, celula eliberează o veziculă care încorporează compusul.
Apoi vezicula+compusul respectiv este preluată de către celulă și internalizată. Mai târziu,
macromolecula este metabolizată de către enzimele lizozomale.
7. Transcitoza-vehiculele sunt transportate prin celule și astfel ajung la nivelul vaselor de ânge, situate
în apropierea membranei latero-bazale.

Sediile anatomice ale absorbției medicamentelor

Absorbția în tractul gastrointestinal
1. Cavitatea bucală
-absorbția redusă, deoarece struct. histologică a acesteia nu permite absorbția
-medicamentele au un foarte scurt contact cu cav. bucală, fiind înghițite rapid.
 -există unele regiuni la niv. ei care permite absorbția unor medicamente liposolubile, de ex.
nitroglicerina, acestea sunt: regiunea sublinguală și zona dintre buze și gingii.
2. Stomac
-absorbția redusă, pt. că mucoasa stomacului este specializată mai ales pentru proc. de secreție
și mai puțin pt. cele de absorbție
-unii compuși sunt absorbiți la acest nivel, de exemplu: etanolul (20% din cant. ingerată) și
unii acizii slabi precum acidul acetilsalicilic se absorb relativ la nivelul stomacului
-pe stomacul gol, absorbția este mai bună decât atunci când stomacul este plin
3. Intestinul subțire
-locul principal al absorbției pentru cele mai multe medicamente, datorită irigației bune , o
condiție care îmbunătățește absorbția, conține vili(struct. histologică destinată absorbției), iar
intervalul de contact ca și suprafața de contact sunt suficient de mari.
-când motilitatea intestinului este accelerată , durata contactului este scăzută, iar absorbția
redusă
4. Intestinul gros
-absoarbe numai electroliți și apă
-multe medicamente pot fi absorbite din rect, cu toate acestea, dozele trebuie să fie mai mari
decât cele care sunt utilizate atunci când medicamentele sunt administrate pe cale orală
-mai mult decât atât, mucoasa anală poate fi ușor iritată, aceste dezavantaje sunt compensate
de faptul că, datorită anastomozelor venelor hemoroidale cu vena cavă inferioară, este evitată
trecerea prin ficat a medicamentelor absorbite la acest nivel. Deci această cale de administrare
este utilă în cazul afectării ficatului.
Absorbția pulmonară
-specifică pentru administrarea de medicamente sub formă de lichide volatile, gaze și aerosoli.
Absorbția la nivelul seroaselor
-se comportă diferit în ceea ce privește absorbția medicamentelor;
-peritoneul are o foarte bună absorbție, de exemplu, pentobarbitalul se absoarbe în decurs de
câteva minute la acest nivel și realizează o foarte bună narcoză la șobolani
-la nivelul pleurei și al pericardului, absorbția este practic nulă(absorbția medicamentelor la nivelul
lor se face îndeosebi pentru obținerea unor efecte locale)
Absorbția la nivelul mucoaselor
-absorbția slabă la nivelul mucoaselor
-mucoasa uterină și mucoasa vaginală sunt destul de impermeabile la medicamente, cu excepția
prostaglandinelor
-mucoasa nazală poate absorbi unele medicamente: cocaina, calcitonina și vasopresina
-de cele mai multe ori, aceste căi sunt folosite pentru administrarea de medicam. cu efect local, la
acest nivel( de exemplu, nafazolina)
Absorbția din alte locuri
-absorbția subcutanată-destul de bună
-absorbția din țes.muscular este chiar mai bună, datorită unei mai intense circulații la acest nivel

6. Factori care condiţionează absorbţia medicamentelor. Factori care ţin de proprietăţile fizico-
chimice ale medicamentelor şi factori care ţin de organism.

7. Absorbtia digestivă sau enterală a medicamentelor.

-este scris la subiectul nr. 5
8. Absorbtia parenterală.Absorbția după administrarea injectabilă a medicamentelor.
-se realizează în urma admin. medicam. în afara tubului digestiv
-para=alături și enteron=intestin
-faptul că se admin. cu ajutorul injecțiilor, atunci vorbim de absorbție parenterală și în cazul absorbției
prin seroase
-absorbția parenterală se referă de obicei la folosirea medicamentelor pe cale injectabilă
-la niv. articulațiilor, absorbția este redusă, pe această cale de obicei se admin. anestezice locale,
precum lidocaină, în cazul rahianesteziei
-admin. intraarterială conduce la distribuția medicamentului în teritoriul irigat de arteră respectivă;
se urmărește și în acest caz mai mult un efect local și se admin. pe această cale unele citostatice în
tratamentul cancerului ca și unele vasodilatatoare în caz de arteriopatie obliterantă periferică
-absorbția după administrarea subcutanată(hipodermică) este lentă, pe această cale se admin.
medicamente hidrosolubile, iar soluțiile trebuie să fie neutre, izotone și cant. să nu depășească 1-2 ml.
Sterilizarea trebuie să fie riguroasă, iar pH-ul cât mai aproape de al organismului, de exemplu:
heparina și insulina-subcutanat
-absorbția după admin. intramusculară este rapidă, deoarece circulația este abundentă. Pe această
cale se admin. medicam. hidro-și liposolubile. De exemplu: penicilina și streptomicina-.m
-absorbția după admin. intravenoasă este instantanee, deoarece medicamentele trec direct în circulație.
Pe această cale se pot admin. medicam., fie în injecții unice, in bolus, fie îin perfuzie intravenoasă.
Injecțiile intravenoase se fac cel mai frecvent lent, de exemplu, digoxina, un cardiotonic, trebuie
admin. lent în edemul pulmonar acut. Alteori, admin. medicam. pe cale i.v se fac mai rapid, de
exemplu, tiopentalul, pentru inducerea anesteziei generale. Prin perfuzie se asigură o conc. constantă
de medicament în sânge, prin această modalitate se admin. dextranii-înlocuitori de masă plasmatică,
dopamina-medicament inotrop pozitiv. Pe cale i.v nu se pot introduce suspensii, emulsii și alte
substanșe liposolubile pt. că se pot produce embolii pulmonare, cerebrale sau alte localizări.

9. Absorbţia cutanată a medicamentelor.

-absorbția redusă
-epiderm intact->absorbția nulă
-absorbția poate fi îmbunătățită prin includerea medicam. într-un vehicul grăsos precum
vaselina sau lanolina ca și prin aplicarea medicamentelor sub forma compreselor ocluzive
-masajul pielii și intensificarea circulației locale asigură o absorbție mai bună
-unele substanțe se absorb la acest nivel, dacă se aplică o diferență de potențial, procedeu
numit iontoforeză(este util. în procedeele de fizioterapie)

10. Căile de administrare ale medicamentelor. Importanţa clinică a diverselor căi de

administrare a medicamentelor.
Medicam. se pot admin. pe căi naturale și pe căi artificiale.
1.Administrare orală(p.o)
-se mai numește per orală, per os sau internă
-este util. pentru admin. unor medicam. cu struct. solidă sau lichidă
-fiziologic, secreția acidă gastrică începe cu circa 30 min. înaintea meselor, astfel, medicam. antiacide,
hipocolesterolemiantele, colereticele și colecistokineticele sunt admin. cu 30-60 min după masă.
-dimineața, cu 30 min înainte micului dejun, sunt adm. urm. medicam.:diuretice, laxative și
antihelmintice
-în timpul meselor sau imediat după acestea sunt adm. urm. medicam.: substituenți ai acidității
gastrice, medicam. care pot irita mucoasa gastrică(A.I.N.S, fier, potasiu, teofilină)
Avantaje:
-simplă și nu necesită prezența unui medic sau unei asistente medicale
-pacientul ia singur medicamentele(automedicație)
Dezavantaje:
-la vârstnici, datorită pierderilor de memorie și a tremorului mâinilor, cant. de medicam. autoadmin.
poate să nu fie potrivită(mai mare sau mai mică). Uneori există și riscul unei autoadm. abuzive
-la pac.inconștienți, admin. nu este posibilă
-unele medicam. nu sunt absorbite din tractul gastrointestinal, de exemplu, streptomicina și alte
aminoglicozidice
-unele medicam. pot fi distruse din cauza acidului gastric sau din cauza enzimelor gastrointestinale,
astfel hormonii peptidici nu pot fi adm. pe această cale
2.Administrare subcutanată(s.c)
-frecvent utilizată
-prin intermediul unei seringi sterile sunt admin. unele sol. în țes. subcutanat. Sol. trebuie să fie sterile,
izotone cu țesutul și izoionice cu țesutul.
-cant. sol. inj. sunt variabile, de la o fracțiune la câteva sute și viteza de adm. trebuie să fie foarte lentă.
Această procedură esre numită perfuzie.
-pe această cale sunt adm. medicam. importante: insulina sau morfina, deoarece viteza de absorbție
este destul de rapidă
-sol.uleioase nu pot fi injectate s.c->abcese sterile
3.Administrare intramusculară(i.m)
-absorbție rapidă, datorită mai intense circulații
-este adecvată pt. admin. sol. inj. uleioase
-ex. de medicam.: peniciline, aminoglicozide, metadona, etc.
-este dureroasă
4.Administrare intravenoasă(i.v)
-este mai accesibilă și preferabilă
-este una foarte comodă și datorită existenței unor catetere, având dim. variabile, în locul cunoscutelor
ace
-aceste catetere poartă numele de branule
-se realizează după puncția fie unei vene periferice(mai ales vena din plica cotului) sau centrale(în cele
mai multe cazuri vena subclavie), sol. poate fi adm. cu o viteză variabilă, pe care o reglăm în fcț. de
necesități
-admin. anestezicului general intravenos(de ex. tiopental), viteza de adm. trebuie să fie f. mare, dar în
schimb la adm. i.v. a glucozizilor cardiotonici se face foarte lent.
-există două tipuri de adm. pe cale i.v.: 1.inj. unică(in bolus)-necesită vol. mici, între 1 și 20 ml, viteza
fiind variabilă și 2,perfuzia-necesită volume mai mari de la 50 la 2000 ml și chiar mai mult cu o viteză
constantă, în orice caz, viteza este mai lentă decât în cazul inj. i.v. unice
-avantaj: asigură aproape instantaneu conc. plasmatice terapeutice dorite; ele scad rapid atunci când
sunt util. preparate inj. in bolus, dar ele sunt păstrate constante în cazul perfuziei i.v.
-sol. sunt folosite pe cale i.v. trebuie să fie sterile și nu uleioase
-medicam. trebuie să fie apoase sau hidrosolubile, exemple: glucozizi cardiotonice, heparină, etc.
5.Administrare subarahnoidiană
-util. pt. inducerea anesteziei spinale(rahianestezia) sau pt. tratam. meningitei
-este una locală, deoarece absorbția medicam. din sp. subarahnoidian este foarte limitată
-unele medicam. antineoplazice se adm. pe cale intratecală, în cazul det. meningiene sau cerebrale ale
cancerelor(leucemii)
6.Administrare peridurală sau epidurală
-util. pt anesteziereaunor regiuni anatomice precum și pt. anestezia obstetricală
-medicam. sunt adm. la niv.(în jurul) răd. spinale dorsale
7.Administrare intraarterială
-o procedură locală, deoarece medicam. adm. astfel se distribuie numai în teritoriul irigat de arteră
respectivă.
-ea este folosită fie pt. scopuri diagnostice(angiografie(, fie pt. tratam. tumorilor maligne cu medicam.
antitumorale
8. Administrare pulmonară
-util. pentru adm. anestezicelor generale volatile și gazoase precum și pt. adm. unor medicam. sub
formă aerosoli.
9. Administrare percutanată
-aplicarea medicam. pe piele
-vehiculul lipofilic pătrunde prin straturile de piele, ajungând astfel chiar în sânge
-exemplu, fenilbutazona, un antiinflamator nesteroidic are ef. secundare majore leziuni asupra
mucoasei gastrice după adm. orală și după unguent.
-leziunea pielii->absorbția accentuate
10, Administrare intraperitoneală
-rar folosită, deoarece pot apare infecții sau leziuni la niv. peritoneului
-absorbția rapidă
11. Administrare intrapleurală și intrapericardică
-util. pt tratam, local al pleuritei și a pericarditei
12.Administrare intracerebroventriculară
-adm. locală cu medicamente în ventriculi cerebrali
-folosită pt, scopuri diagnostic și pt. adm. unor chimioterapice anticanceroase
13.Administrare intrarectală
14.Administrare la niv. mucoaselor

11. Transportul si distribuţia (repartizarea) medicamentelor în organism. Noțiunea de sanctuar

și principalele organe în care medicamentele pătrund mai greu

Transportul medicamentelor
-se realizează prin sânge pt. maj. medicam.
-o mică parte este transportată prin limfă, de exemplu, uleiul de parafină(un purgativ) este f.
liposolubil, are o greutate moleculară mare și se absoarbe din intestin prin vase limfatice, în cele din
urmă, limfa tot va ajunge în sânge
-medicam. circulă în sânge sub două forme sau fracții: fracția liberă și fracția legată
Fracția liberă-singura activă biologic sau farmacodinamic, este fracția ce are acces la niv. receptorilor
Fracția legată-inactivă farmacodinamic și rol de depozit tranzitor pt. medicam. din sânge
-legarea medicam. se face de către proteine plasmatice, serum-albumina, fiind cel mai
mare acceptor
-o mică parte, nesemnificativă, se leagă de elem. figurate, precum hematiile
-medicam. se leagă și de unele globuline plasmatice: transferina leagă fierul, transcortina
transp. hormonii corticosteroizi, ceruloplasmina leagă Cu, iar transcobalamină leagă vit. B12
-o mică parte se leagă de lipoprot., de exemplu anticoagulantele orale
-între cele două fracții există un echilibru, ăn sensul că atunci când fracția liberă este consumată, de pe
prot. plasmatice se desprinde o cant. de medicam., proporțională cu consumul
-fenomenul se întâmplă și în sens invers
-legarea de prot. se face cu ajutorul unor legături chimice precum cele polare, leg. de hidrogen, forțe
Van der Waals
-legarea medicam. de prot. plasmatice are o însemnătate deosebită, mai ales în cazul adm. a două sau a
mai multe medicam. De exemplu: cazul co-admin. acidului acetilsalicilic(aspirina) și al
acenocumarolului, la același pacient. Acenocumarolul este un anticoagulant oral care se leagă în
proporție crescută de prot. plasmatice, însă asprina poate deplasa acenocumarolul de pe prot. și să
crească astfel fracția liberă a acestui
-consecința: un risc crescut de hemoragie la cei care iau concomitent aspirină și anticoagulante orale

Distribuția medicamentelor
-medicam. se distribuie în organism, fie uniform, ocupând spațiul hidric total al organismului, adică
spațiul intracelular+spațiul extracelular, fie neuniform, ocupând preponderent anumite spații
-spațiile hidrice ale organismului se împart:1.spațiul intracelular și 2.spațiul extracelular.
-Spațiul extracelular se împarte în două compartimente: 1. compartimentul intravascular(plasmatic) și
2. compartimentul extravascular(interstițial)
-există unele medicam. care se cantonează strict intravascular, de exemplu, heparina, dextranii și
manitolul
-altele se distribuie în spațiul interstițial și acționează la niv. receptorilor de la niv. membranei celulare,
astfel se distribuie majoritatea medicam.
-unele medicam. se distribuie în apa intracelulară, de exemplu, hormonii steroizi, hormonii tiroidieni și
vitamina D
-distribuția poate fi selectivă, în sensul că, anumite medicam. se distribuie preponderent în anumite
organe, astfel, diureticele tiazidice-în rinichi, tetraclorură de carbon, subst. toxică-în ficat, fierul-în sist.
reticulo-histiocitar, iar Ca și P-în oase
-cele mai multe medicam. se distribuie în ficat, unde are loc metabolizarea și în rinichi, unde are loc
excreția
-alcoolul etilic se distribuie uniform

Noțiunea de sanctuar și principalele organe în care medicamentele pătrund mai greu

Există anumite regiuni din organism denumite sanctuare, unde medicamentele pătrund foarte greu sau
foarte limitat. Acestea sunt: creierul, ochiul și testiculul.
1. Creierul
-este protejat de așa numită bariera hemato-encefalică(B.H.E), alcătuită din membrana bazală
a capilarelor cerebrale și din celule gliale din creier.
-numai medicam. f. liposolubile și AA transp. activ pot pătrunde în creier
2. Ochiul
-se adm. sistemic, numai medicam. f. liposolubile ajung la nivelul ochilor, prin urmare, în
oftalmologie, cele mai multe medicam. sunt adm. topic, local, în sacul conjuctival.
3. Testiculul
-există o barieră care este situată după cel. endoteliale ale capilarelor și se realizează la niv.
joncțiunilor dintre cel. Sertoli; rol: reglarea trecerii steroizilor din cel. interstițiale către cel.
Sertoli și împiedică accesul anumitor citostatice la niv. unor tumori ale cel. Sertoli
-are o mare importanță în înțelegerea unor probl. de spermatogeneză, de fertilitate și de control
al fertilității

12. Metabolizarea medicamentelor. Consecințele metabolizării.Principalele organe în care are

loc metabolizarea medicamentelor.Importanţa clinică a metabolizării medicamentelor.

Metabolizarea medicamentelor
-se mai numește biotransformare
-cele mai multe medicam. sunt transf. în organism ca rezultat al proc. metabolice
-medicam. liposolubile-compuși lipofili sau chiar în compuși hidrosolubili
-este necesar, deoarece numai substanțele hidrosolubile pot fi eliminate din organism prin rinichi sau
ficat, principalele organe implicate în excreția medicam.
-există unele medicam. care nu se metabolizează și se elimină ca atare, astfel sunt: anestezicele
generale inhalatorii, care se elimină tot pe cale inhalatorie, nemetabolizate
-AB aminoglicozidice, subst. f. hidrosolubile, se elim., în cea mai mare parte nemetabolizate, pe cale
renală
-biotransf. sau metab. medicamentelor înseamnă transf. acestora dintr-o formă liposolubilă într-una
hidrosolubilă, formă care se elim. renal cu ușurință

Consecințele metabolizării
a).inactivarea sau detoxifierea medicam.: poate fi totală sau parțială, exemple: barbituricele, morfina,
acetilcolina și procaina
b).activarea medicam.-prin proc. de metabolizare->activ. medicam.
-medicam. adm.-promedicam.
-ex. imipramina-un medicam. antidepresiv și promedicam., dar prin proc. de
metab. rezultă dezipramină și este un medicam. activ
c).toxificarea medicam., prin metab.-ex.: paration-un insecticid, inactiv, dar prin desulfurare,
parationul devine paraoxon, o subst. extrem de toxică
-un alt ex.:tetraclorură de carbon, prin metabolizare, dă naștere la
radicali liberi ceea ce dă toxicitate foarte puternică și agresivă asupra organismului

Principalele organe în care are loc metabolizarea medicamentelor

-are loc în toate organele, doar că cele mai multe dintre ele au doar o capac. redusă de biotransf.,
neglijabilă
-cel mai activ organ este ficatul, urmat de plămâni, rinichi și intestin
FICAT
-cele mai multe dintre enzimele responsabile de metab. medicam. sunt situate în memb. RE neted
-alte organite subcelulare implicate în proc. de metab. al medicam. sunt mitocondriile
-cea mai importantă enzimă prezentă la acest niv. este monoaminooxidaza(M.A.O)
-M.A.O-responsabilă de proc. de dezaminare oxidativă a monoaminelor și a compușilor înrudiți
-în citosol, există enzime care catalizează biotransf. etanolului, astfel sunt alcool-dehidrogenaza și
acetaldehid-dehidrogenaza
-unele medicam. sunt metabolizare chiar și în sânge, de exemplu, acetilcolina și metacolina de către
acetilcolinesterază și succinilcolina de către pseudocolinesterază
INTESTINUL GROS
-histamina-transf. de către bacterii în acetilhistamină. Întrucât acetilhistamina nu se absoarbe-
>semnificația acestei metab. este practic nulă
MUCOASA INTESTINALĂ
-multe medicam.(izoprenalina, pentazocina) sunt absorbite intacte prin mucoasa intestinală
-în continuare, sunt transportate prin sângele portal la niv. ficatului, unde suferă o metab. intensă, acest
proces este denumit efectului primului pasaj
-unele medicam.pe cale orală(clonazepamul, clompromazina) suferă o metab.mult mai intensă la niv.
intestinului decât la niv. hepatic
-metab. intestinală poate contribui la efectul global al primului pasaj
13. Fazele principale ale metabolizării medicamentelor. Localizarea subcelulară a metabolizării
medicamentelor.

Fazele principale ale metab. medicam.

1.are loc introducerea unor grupări polare în struct. medicamentului(de ex. NH2, -COOH-, COOH3) și
determină creșterea hidrosolub. medicam.
2.prod. rezultat din prima suferă un proc. de conjugare cu unele subst. endogene precum acidul
glucuronic, acidul sulfuric, glutationul sau glicina. Acești compuși finali, ei având o și mai mare
hidrosolub., fapt care favorizează și mai mult excreția pe cale renală
-există posibilitatea ca secvențele acestor etape să nu fie în ordine în cazul unor medicamente, de
exemplu, unele medicam. care sunt metab. doar parcurgând prima fază, cum ar fi, catecolaminele sunt
metab. prin oxidare(reacția fazei I) cu producere de acid vanilmandelic, compus suf. de hidrosolubil și
care mai apoi este excretat în urină sau sunt unele medicam. precum lorazepamul sunt conjugate direct
cu acidul glucuronic, fără să mai parcurgă faza a I-a, fiind apoi excretate în urină.
-unele medicam. se metab. pe mai multe căi, de exemplu, morfina se poate metaboliza astfel:
a). prin glucuroconjugare->2 glucuronizi
b). prin metilare->metilmorfina(codeina)
c). prin N-demetilare->normorfina
d). prin oxidare și dimerizare->pseudomorfina

Localizarea subcelulară a metabolizării medicam.

1.cele mai multe medicam. se metab. la niv. microsomilor hepatici-metab. microsomală
2.o parte se metab. la niv. mitocondriilor pe memb.externă a acestora există o enzimă denumită
monoaminooxidaza(M.A.O), care metab. catecolaminele și serotonina
3.altele, se metab. la niv. citosolului-alcoolul etilic, de către alcool-dehidrogenază

14. Metabolizarea microsomală a medicamentelor. Etapele oxidării microsomale a

medicamentelor. Participarea citocromilor în procesul de metabolizare

Etapele oxidării microsomale a medicamentelor

Reacțiile fazei I
-maj. enzimelor implicate în metab. medicam. sunt localizate în mb. lipofilică a REN din ficat și din
alte țesuturi
-aceste membr. lamelare pot fi izolate prin omogenizarea și fraționarea celulelor, în urma acestui
proces, ele se vor prezenta sub formă de vezicule denumite microsomi
-microsomii păstrează cele mai multe din caract. morfo-fcț ale membr. intacte
-microsomii RER sunt specializați pt sinteza proteică, iar microsomii REN sunt bogați în enzime
responsabile pt metab. oxidativă a medicam. Este vorba de sistemul oxidazelor cu funcție mixtă sau
monoxigenaze
Sistemul este compus din:
-o matrice, alc. în principal din fosfatidilcolină
-oxigen molecular
-o sursă de nicotin-adenin-dinucleotid-fosfat(N.A.D.P) în stare redusă (N.A.D.P.H)
-un citocrom, citocromul P450(este o hemoproteină), care există sub 2 forme:
1).forma oxidată, care conține fier trivalent(Fe3+)
2).forma redusă, care conține fier bivalent (Fe2+)
-citocromul P450- reprez. de o familie de izoenzime
-izoenzimele au aceeași acțiune, însă diferă prin propr. fizico-chimice(mobilitate electroforetică,
punctul izoelectric, etc.)
-izoformele(izoenzimele) sunt denumite prescurtat CYP
-principalele izoforme ale citocromului P450 sunt: CYP3A, CYP2D6, CYP2C, CYP1A2, CYP2E1,
CYP2C19 și sunt prezente în ficatul uman
-o enzimă, denumită citocrom P450 reductaza, care este identică cu citocrom C-reductaza
Reacția de oxidare microsomală necesită prezența urm.: citocromul P450, citocromul P450-reductaza,
NADPH și oxigenul molecular
Ciclul oxidativ se desfășoară în patru etape:
1.Medicamentul(R-H, med. nativ) + P450-Fe3+(forma oxidativă)->un complex binar, RH-P450-Fe3+
2.NADPH donează un electron flavoprotein-reductazei, care în schimb, reduce complexul
medicament-P450 oxidat, cu apariția RH-P450-Fe2+
3.NADPH introduce un alt electron, prin intermediul aceleiași favoprotein reductaze, care servește la
reducerea oxigenului molecular, pentru a forma complexul-substrat „oxigen activat”-P450(RH-P450-
Fe3+-O2)
4.Acest complex transferă oxigenul activat pe substratul medicament pt. a forma în final compusul
sau medicamentul oxidat. Datorită propr. puternic oxidante ale oxigenului activat, acesta poate oxida
un număr mare de substrate
Principalele reacții oxidative: dezalchilarea oxidativă, oxidări ale lanțurilor alchil, oxidări aromatice,
N-oxidări, etc.

Reacțiile fazei a II-a

-medicam. nativ sau metabolitul său, care rezultă din faza I-a, suferă adesea un proces de conjugare cu
compuși endogeni
-în final rezultă conjugați inactivi, cu polaritate mult crescută, ceea ce le favorizează excreția rapidă
-proc. de conjugare necesită prezența unor enzime de transfer, denumite transferaze, localizate, în
microsomi sau în citosol.
Exemple de reacții de conjugare:
1.Glucuronoconjugarea se realiz. cu ajutorul uridin difosfat(UDP) acid glucuronic
2.Glutationconjugarea, se realiz.cu ajutorul glutationului
3.Sulfoconjugarea, cu ajutorul acidului sulfuric, etc.
Alimentația joacă un rol esențial în aceste reacții de conjugare, deoarece produșii endogeni care
participă la reacțiile de conjugare provin din dietă
Procesul de conjugare-etapa finală a inactivării sau a metab. medicamentelor și este considerată o
reacție de ”detoxificare reală„

Participarea citocromilor în procesul de metabolizare

Oxidarea medicam(M) se face schematic astfel citocromul P450 se găsește sub 2 forme: redusă(cu
Fe2+) și oxidată (cu Fe3+). Medicamentul (M)+cit. P450 Fe3+->MCit. P450Fe2+. Mai departe
complexul M Fe2+ se combină cu O2-> complexul M Fe2+ O2. Acest complex primește un electron și
2 atomi de hidrogen care provin din NADPH . Se formează astfel M oxidat și apă. MH +(NADPH+ +
H+)+02-> MOH+NADP+H2O

15. Procesele de inducţie enzimatică şi inhibiţie enzimatică. Exemple și semnificația clinică a

acestor procese.

-2 procese importante legate de metabolizarea medicam. și care au o importanță clinică

deosebită
Inducție enzimatică
-unele medicam. cu structură chimică diferită, prin administrare repetată, au un efect inductor asupra
citocromului P-450, fie prin creșterea sintezei, fie prin scăderea metabolizării sale
-are consecință scăderea efectului farmacologic al medicam. respectiv sau a altui medicam.
coadministrat.
-în cazul în care prin metabolizare rezultă metaboliți activi procesul de inducție poate favoriza apariția
unei anumite toxicități, metabolic-induse.
-constă în apariția unor izoforme ale citocromului P450
-prezintă diferențe cu privire la masa molecularä, proprietățile spectrale imunochimice, specificitate de
substrat, etc.
-cele mai studiate izoforme sunt: 1. CYP2B1 (fost P450b), indus de fenobarbital; 2. CYP1A1 , indus
de către benzipiren (o hidrocarbură aromată ciclică); 3.CYPs3A, indus de către glucocorticoizi,
macrolide, antiepileptice și unii steroizi.
-admin. cronică de izoniazidă sau etanol induce o izoformă diferită, CYP2E1, ce oxidează alcoolul și
activează nitrozaminele, cu efect carcinogen.
-creșterea sintezei de citocrom P450 necesită amplificarea proceselor de transcripție și translație la niv.
nucleului

Inhibiție enzimatică
-unele medicam. determină inhibiția citocromului P450, de exemplu, ketoconazolul și cimetidina
(derivați de imidazoli) se leagă f. puternic de fierul hem din struct. citocromul P450 și astfel scade
marcat metabolizarea testosteronului (substrat endogen) sau a altor medicam. co-administrate, prin
inhibiție competitivă.
-unele medicam. inhibă ireversibil, prin legături covalente, citocromul P450. Dintre acești inactivatori
ce acționează asupra grupării hem sau a porțiunii proteice din structura citocromului amintim câțiva:
etinil estradiolul, spironolactona, alobarbitalul etc.
-un alt barbituric, secobarbitalul, inactivează CYP2B1, prin acțiune asupra ambelor grupări, hem și
proteică.

16. Excreţia medicamentelor. Principalele căi de excreţie/eliminare a medicamentelor din

organism.

Excreția medicam.
-se mai numește și eliminarea medicam.
-după unii autori, elim.medicam. include metab. + excreția acestora

Principalele căi de excreţie/eliminare a medicamentelor din organism.

-cele mai multe medicam. se elimină pe cale renală, dar există și alte căi cum ar fi: calea digestivă,
calea pulmonară, lacrimală, biliară, lactată, salivară, cutanată și placentară

17. Excreţia renală a medicamentelor. Mecanismele excreţiei renale. Importanţa clinică a

excreţiei renale a medicamentelor.

Excreția renală
-pe cale renală se elim. aprox. 90% din medicam.
-se elim. medicam. hidrosolubile, prin 3 mecanisme: 1. Ultrafiltrarea glomerulară, 2. Resorbția
tubulară și 3. Secreția tubulară
Mecanismele excreției renale
1. Ultrafiltrarea glomerulară-are loc la niv. glomerului renale și se realiz. datorită diferențelor de
presiune hidrostatică și coloidosmotică dintre capilarele glomerulare și spațiul liber din
capsula Bowman
-urina primitivă-au toate componentele plasmatice, mai puțin cele
cu greutate moleculară peste 68.000 daltoni, cum este hemoglobina
-exemple de medicam. care trece prin acest mecanism:
barbituricele, benzodiazepinele
 2. Resorbția tubulară-există o resorbție pasivă, care se datorează diferenței de concentrație dintre
urina tubulară și spațiul interstițial
-este important dacă substanțele sunt ionizate sau nu, acest lucru având și
importanța clinică
-acidul acetilsalicilic sau aspirina, în cantități mari, în cazul intoxicațiilor,
se va resorbi masiv, la nivel tubular
-dacă se admin. bolnavului bicarbonat de sodiu, acesta va conduce
alcanizarea urinii și la ionizarea salicilatului din urina, ceea ce va scădea resorbția acestuia
-invers se intâmplă în cazul intoxicației cu medicamente bazice, cum este
chinidina. În aceste cazuri se acidifiază urina prin admin. de clorura de amoniu. Există si o resorbție
activă, prin care se reabsorb ionii de sodiu si glucoza.
3. Secreția tubulară-un proces activ care necesită energie și se realiz. împotriva gradientului de
concentrație
-exemple: peniciline, săruri de potasiu
-2 mecanisme:
1.Secreția acizilor(mecanismul anionic)-se elim. acizii, de exemplu: penicilinele
2.Secreția bazelor(mecanismul cationic)-se elim. bazele, majoritatea medicam.
-există unele substanțe care interferează cu mecanismul acizilor, astfel este
probenecidul, care blochează acest mecanism. În urma acestui fapt penicilinele vor avea o
conc. plasmatică mai ridicată și se vor elim. mai puțin

18. Excretia extrarenală a medicamentelor. Importanţa clinică a acestor căi de excreţie a

medicamentelor.

1.Excreția digestivă
-se elimină o parte din compuși excretați prin bilă, cărbunele activat, sărurile de calciu, metale grele,
sulfatul de magneziu, sărurile de bismut și în general, substanțele care nu se absorb, cum ar fi unele
antibiotice aminoglicozide precum streptomicina și neomicina.

2.Excreția biliară
- o serie de medicam. se elimină prin bilă: ampicilina, eritromicina, rifampicina, tetraciclina, chinina,
tubocurarina etc.
-unele se elimină biliar, dar se resorb la nivelul intestinului subțire, realizând circulația enterohepatică.
Astfel se comportă digitoxina, hormonii tiroidieni
-circulația enterohepatică explică acțiunea prelungită a unor medicamente, cum este cazul
cardiotonicelor (digitoxina)

3.Excreția pulmonară
-se elimină anestezicele generale inhalatorii, gazoase sau lichide volatile

4.Excreția cutanată
-elim. medicam. se face prin secreția sudoripară, mai puțin prin epiderm și prin glandele sebacee
-pe această cale se elim.: ioduri, bromuri, metale grele, arsen, acid lactic, sulf, cupru

5.Excreția prin laptele matern

-se elim. cant. mici din f. multe medicam. care se găsesc în sânge
-exemple: morfină, barbiturice, alcool, ioduri, bromuri, purgative antrachinonice, anticoagulanetele
orale, etc.
!!CANT. MICI DE MEDICAM. DIN LAPTELE MATERN POT FI ÎNSĂ FOARTE TOXICE PT.
SUGAR

6.Excreția prin salivă

-se elim. cant. mici, dar constante, de medicam.
-unele subst. ingerate accidental sau ca urmare a expunerilor profesionale se pot elim. în cant. mari
prin salivă, prod. leziuni ale cav. bucale. Astfel sunt: arsenul, plumbul, stronțiul

7.Excreția lacrimală
-se elim cant. mici de mercur, ioduri, arsen

8.Excreția placentară
-f. importantă în graviditate, deoarece prin placentă se elimină practic toate medicamentele
liposolubile și neionizate
-deosebit de importantă, deoarece, unele medicamente pot fi foarte toxice pentru produsul de
concepție, existând riscul unor intoxicații la făt. Exemple: morfina, sulfamidele, mercurul, arsenul.
-în general, în graviditate, admin. medicamentelor trebuie să fie foarte redusă, mai ales în primele 3
luni-> există riscul de apariție a efectelor dismorfogene și teratogene sau de producere a
malformațiilor congenitale. De exemplu, glucocorticoizii pot produce fisuri ale
palatului, talidomida produce focomelie si amelie.

19. Doza. Definiţia dozei. Tipuri de doză.

Definiția dozei
-se definește ca fiind cant. de medicam. care administrată la animal sau la om produce un anumit efect
-efectul poate fi unul benefic terapeutic sau unul nedorit, în general, toate medicam., administrate în
doze mai mari decât cele terapeutice, pot produce efecte nedorite. Există o doză denumită subliminală
sau sub prag sau ineficace care înseamnă cant. de medicam. care nu produce nici un efect vizibil

Tipuri de doză
Tipurile principale de doze
1.Doza terapeutică
-acea doză de medicam. care produce un efect terapeutic favorabil
-în cazul experimentării pe animale, dozele terapeutice se numesc doze eficiente sau doze eficace
-se împart în:
a). Doze terapeutice minime- care determină un efect , la un nr. minim de bolnavi sau animale, de cca.
25%(DE25)
b). Doze terapeutice medii- determină un efect la 50% din pacienții sau animale(DE 50)
c). Doze terapeutice maxime(doza tolerată)-cant. max. de medicam. care poate fi adm., fără să producă
efecte toxice (DE100)
În practica medicală se folosește doza terapeutică medie, întrucât dozele terapeutice minime și maxime
au variabilitate foarte mare.
2.Doza toxică
-întotdeauna mai mare decât cea terapeutică
-în practica medicală dozele toxice se det. prin observ. efectelor toxice, care apar după o anumită cant.
de medicam. adm.
-în farmacologia experimentală, dozele toxice se apreciază după dozele letale
-toxicitatea unui medicament sau a unei substanțe care va deveni medicament se apreciază
experimental prin măsurarea letalității
-poate avea trei dimensiuni: minimă, medie și maximă
3.Doza letală
-doza de medicament care prod. moartea animalului de experiență
-în practica medicală, această doză nu se întâlnește decât în cazul unor grave greșeli terapeutice
-doza letală se folosește în schimb în practica experimentală-letalitatea fiind expresia cea mai clară a
toxicității
-trei dimensiuni: minimă, medie și maximă. În mod obișnuit se folosește DL 50- doza la care se produce
moartea a 50% din animalele de experiență

Alte tipuri de doze

1.Doza de atac și doza de întreținere
Doza de atac
-doza mai mare decât doza de întreținere, care se adm. la începutul tratam., în cazul medicamentelor la
care efectul se instalează lent
-în anumite situații de urgență, la începutul tratamentului cu cardiotonice, se adm. o doză inițială, mai
mare decât cea obișnuită
-doza de întreținere-doza mai mică decât cea de atac, se adm. după aceasta, pt. a asigura sau a menține,
o conc. constantă și eficace de medicam. în sânge
2.Doza totală
-doza de medicam. care se adm. pe toată durata unui tratam.
-are importanță, mai ales în cazul tratam. cu citostatice, în diverse forme de cancer
3.Doza/zi
-doza de medicam. care se adm. în decursul a 24 ore
4.Doza/Doză
-doza care se adm. o singură dată
-există situații când doza/zi este egală cu doza/doză-adică un medicam. se adm. o singură dată pe zi, pe
24 de ore

20. Zona maneabilă si indicele terapeutic.Calcularea indicelui terapeutic la om si la animal.

Exprimarea dozelor.

Zona maneabilă(ZM) sau marginea de siguranță

-se definește ca fiind diferența dintre doza terapeutică maximă și doza terapeutică minimă
ZM=Dt max.-Dt.min
ZM mai crescută-toxicitatea medicam. mai scăzută
-există medicam. f. active și care la doze cu puțin peste cele terapeutice pot prod. efecte toxice, de
exemplu, cardiotonicele-la 2-3 ori doza terapeutică, apar efecte adverse toxice

Indicele terapeutic(IT)
-raportul dintre doza toxică 50% și doza eficace 50%- la om și raportul dintre doza letală 50% și doza
eficae 50%- la animalul de experiență
-pt. maj. medicam. IT este mai mare sau egal cu 10
-peste aceste valori medicam. sunt considerate ca având o toxicitate scăzută
-ex.: Cardiotonicele(digoxina, digitoxina) au un IT de 2-3-medicam. potențial toxice, deși sunt f.
eficace

Calcularea IT la om și la animal
IT= D tox. 50%/ DE50%- formulă pt om
IT=DL50%/DE50%- formulă pt animale

Pt. calcularea IT la om se pot utiliza niște medicam. care se numesc miorelaxante periferice sau
curarizante. Aceste medicamente produc, în doze mici, relaxarea musculaturii striate. La doze ceva
mai mari produc paralizia acestei musculaturi, iar la doze și mai mari produc paralizia diafragmului
(pacientul respiră în această numai cu ajutorul aparatului de respirație artificială)
-De 50% este acea doză care scade cu 50% puterea musculaturii mâinii, măsurată cu un dinamometru,
iar D tox. 50% este acea doză la care se produce paralizia diafragmului, la 50% din subiecți

Exprimarea dozelor
-în practica clinică, dozele se raportează la o greutate medie a adultului de 70 kg. În general,
medicamentele se exprimă în grame și submultiplii gramului. De exemplu, sulfatul de magneziu se
poate folosi in cantități de 10-30 g
-cele mai multe doze de medicament se exprimă însă în mg. Exemple: atropină 1 mg, diazepam 10 mg,
fenobarbital 15 mg si 100 mg, loratadina 10 mg etc.
-Dozele foarte mici de medicament se exprimă in µg. De exemplu, digoxina are 250 µg pe un
comprimat.
-în practica experimentală dozele se exprimă moli, mmoli, µmoli
-o altă modalitate de exprimare a dozelor este în unități internaționale de acțiune (UI). De exemplu, 1
ml heparina conține 5000 UI, flacon cu 5 ml (total 25 000 UI). Insulina conține 40 UI pe 1 ml
(flaconul are 10 ml). Penicilina G conține 400 000 UI și 1 000 000 UI pe un flacon etc. Se cunoaște și
echivalenta a 1 UI de penicilină, aceasta fiind de 0,6 µg.

21. Relații doză – răspuns.

Atunci când doza este mărită și răspunsul este crescut. Cu toate acestea, când relațiile doză-răspuns
sunt examinate mai in profunzime, pot sa apară două situații:
1). Răspunsul gradat
2). Răspunsul cuantic

1). Răspunsul gradat

-când doza (sau concentrația, în cazul în care experimentele sunt realizate pe organe izolate,
suspendate într-o băiță de organ cu o sol. fiziologică (Ringer, Tyrode, Locke, etc.) este mărită,
răspunsul crește până se ajunge la un platou, după creșterea încetează.
-un exemplu de astfel de preparat este ileonul de cobai suspendat într-o baie de organ. Se adaugă
histamină în această băiță de organ, în doze crescute progresiv, fără a spăla băița între administrări
-contracția ileonului este înregistrată cu ajutorul unui kimograf, vom observa că amplitudinea
contracțiilor crește în paralel cu creșterea dozei(sau concentrației) de histamina până când se ajunge
la un platou, se obține o curbă care va rezulta un segment de hiperbolă.
2). Răspunsul cuantic
-exprimă 2 posibilități
-astfel, de exemplu, prin curba cuantică se pot înregistra urm. răspunsuri: animalul moare sau
trăiește, animalul prezintă convulsii sau o stare fără convulsii
-acest tip de răspuns este numit și răspunsul ”totul sau nimic„
-de exemplu: la 2 grupuri de șoareci sau șobolani adm. doze diferite de pentetrazol, o substanță care
produce convulsii. În doză mai mare, pentetrazolul determină moartea animalelor(efect letal)
-înregistrăm pe parcursul 24 ore procentul de animale care au avut convulsii și procentul de animale
care au murit în fiecare grup

22. Mecanismele generale de acţiune ale medicamentelor.Exemple

1.Mecanisme chimice
-ex.:bicarbonatul de sodiu neutralizează HCl din stomac, penicilamina chelează Cu, E.D.T.A chelează
PB și alte metale grele
-compușii chelați sunt excretați apoi prin urină
-acest proces are ca urmare detoxifierea organismului

2.Mecanisme fizico-chimice
-diureticele osmotice acționează prin creșterea presiunii osmotice în tubul proximal renal, astfel
electroliții și apa sunt reținuți în urină și apoi excretați
-un alt exemplu este cel al anestezicelor generale, care modifică proprietățile fizico-chimice ale
membr. celulare

3.Mecanisme enzimatice
-exemple de medicam. care acționează prin mecanism enzimatic: anticolinesterazele acționează prin
inhibiția colinesterazelor, iar inhibitorii monoaminooxidazei (I.M.A.O) acționează prin inhibarea
acestei enzime

4.Mecanismele receptoriale
-majoritatea medicam. acționează asupra receptorilor farmacologici. Aceștia sunt macromolecule
proteice, situație, în majoritatea lor, la niv. membr. cel.
-există receptori situați în interiorul celulei cum sunt cei pt. hormonii steroizi, vit. D, hormonii
tiroidieni, glucocorticoizi. Aceștia sunt situați la niv. nucleului
-alții sunt situați la niv. mitocondriilor, așa cum sunt imidazoline

23. Liganzii. Definiția și clasificarea liganzilor.

24. Receptorii farmacologici. Definitie. Clasificare. Exemple.

25. Cinetica reacţiei ligand – receptor. Afinitatea si activitatea intrinsecă a receptorilor.

26. Proteinele G şi mesagerii de ordin secund.Transmiterea semnalului

intracelular.AMPc,GMPc şi cascada fosfatidilinozitolului.Calciul,diacilglicerolul şi
inozitoltrifosfatul.
27. Reglarea activităţii receptorilor.Fenomenul de up regulation şi down regulation.Importanţa
clinică a acestor fenomene.

28. Noţiuni de farmacotoxicologie.Reactii adverse de tip toxic.

29. Reactii adverse alergice la medicamente.Tipuri de reacţii alergice .

30. Toleranţa acută (tahiflaxia) şi toleranţa cronică. Dependenţa psihică si fizică. Sindromul de
abstinenţă.

31. Reacţii de idiosincrazie sau farmacogenetice.

32. Interacţiuni medicamentoase. Relaţii de indiferenţă, sinergism si antagonism.

33. Relaţii între structura chimică si activitatea farmacodinamică a medicamentelor.

34. Calcularea dozelor la copii. Dozele la persoanele în vîrstă.

35. Chimioterapia antiinfecţioasă. Spectrul de actiune. Mecanisme generale de acţiune ale

antibioticelor și chimioterapicelor de sinteză.

36. Efectele adverse ale antibioticelor și chimioterapicelor antiinfecțioase.

Şeful disciplinei
Conf. Univ. Dr. Ioan Magyar

Disciplina de Farmacologie

37. Rezistenţa microbiană.Rezistenţa naturală şi rezistenţa dobîndită.Semnificaţia clinică.

Şeful disciplinei
Conf.Univ.Dr.Ioan Magyar
Disciplina de Farmacologie

38. Administrarea topică sau locală a chimioterapicelor antiinfecţioase. Administrarea

profilactică. Asociaţii de antibiotice şi chimioterapice.
Şeful disciplinei
 Conf.Univ.Dr.Ioan Magyar
Disciplina de Farmacologie

39. Antibiotice betalactamice.Clasificare.

I. Dibactami
I.1.Peniciline(penami)
-benzilpenicilina și alte peniciline asemănătoare
-peniciline antistafilococice(izoxazolil-peniciline)
-peniciline cu spectru lărgit (amino-peniciline)
-peniciline antipseudomonas(carboxipeniciline și ureidopeniciline)
-peniciline active față de Enterobacteriaceae(amidino-peniciline)
I.2.Cefalosporine(cefeme), inclusiv compușii înrudiți-cefamicine, oxacefalosporine și carbacefeme
-cefalosporine gen. I
-cefalosporine gen. II
-cefalosporine gen. III
-cefalosporine gen. IV
I.3.Carbapenemi(imipenem și alții)
II.Monobactami(aztreonam și alții)
40. Peniciline naturale. Structura chimică. Spectru de actiune. Mecanism de acţiune.
Structura chimică
-structura de bază este alcătuită dintr-un nucleu care conține 2 inele: un inel tiazolidinic și unul beta-
lactamic
-cele mai util. și importante dintre peniciline naturale sunt penicilina II și penicilina V
Penicilina II-penicilina G sau benzilpenicilina, adm. parenteral
Penicilina V-fenoximetil-penicilina, adm. pe cale orală

Spectru de acțiune
-sunt active față de coci gram pizitivi precum streptococul, pneumococul și unele tulpini de stafilococ,
coci gram negativi precum gonococul, meningococul și față de bacili gram pozitivi precum bacilul
difteric, tetanic, antrax, bacilul gangrenei gazoase, clostridii, listeria
-este activă față de spirochete precum Treponema pallidum, leptospire și actinomicete
-NU sunt active asupra bacililor gram-negativi, asupra bacilului Koch, ricketsiilor, virusurilor, fungilor
și protozoarelor
-NU sunt active pe stafilococii care secretă penicilinază(beta-lactamază), o enzimă care scindează
nucleul beta-lactamic al penicilinei

Mecanism de acțiune
-acționează prin inhibiția peretelui bacterian
-prezintă o analogie structurală cu porțiunea D-alanil-D-alanină a transpeptidazei de care se leagă
covalent
-penicilinele inhibă transpeptidaza, enzima care asigură formarea unor legături transversale care
asigură soliditatea unui polimer peptidoglicanic din structura peretelui bacterian
-ulterior, sunt activate autolizinele bacteriene care distrug în final germenii microbieni
-acționează în faza de multiplicare logaritmică a germenilor microbieni, fază în care sinteza peretelui
microbian este foarte intensă
41. Peniciline naturale. Farmacocinetică. Indicaţii terapeutice.

Farmacocinetica
-penicilina G-absorbția rapidă după adm. injectabilă mai ales pe cale i.m
-se leagă în proporție de 30%-60% de prot. plasmatice, difuziunea în țesuturi este variabilă, pătrunde
în LCR dacă meningele este inflamat, realizează concentrații ridicate în bilă, în urină
-metab.f.redusă, iar elim. se face în maj.sub formă nemodif., prin rinichi, în procent de 80% , prin
secreție tubulară și 20% prin filtrare glomerulară
-se elim. în cant. mici prin bilă, transpirație și laptele matern
-din cauza vitezei mari de elim. penicilina G trebuie adm. la intervale de 4-6 ore
-pentru menținerea unor nivele crescute în sânge se poate adm. un medicam. care se numește
probenecid-inhibă secreția tubulară a penicilinei

Indicații terapeutice
-BENZILPENICILINA-în pneumonii, meningite, angină, erizipel, scarlatină, septicemii, infecții
puerperale, endocardită, peritonită, sifilis, gonoree, șancrul moale, antrax, gangrenă, gazoază, tetanos,
difterie
-este eficace în unele infecții cu tulpini sensibile de stafilococ: osteomielită,
abcese, flegmoane, sinuzite și otite cu germeni sensibili
-leptospiroză și actinomicoză
-în asociere cu o aminoglicozidă este indicată în endocardită bacteriană de
etiologie enterococică
42. Peniciline naturale. Efecte adverse. Alergia la peniciline. Determinanţii antigenici majori şi
minori. Tratamentul alergiei la peniciline.

Efecte adverse și alergia la peniciline

-toxice după adm. benzilpenicilinei-rare
-cele mai frecvente sunt de natură alergică
-semne și simptome: erupții cutanate, febră, eozinofilie-manifestări ușoare
anemie hemolitică, nefritele, vasculitele, hepatite-manifestări grave
șocul anafilactic-manifestare foarte gravă
-terenul alergic și astmul bronșic-factori favorizanți ai ef. alergice
-pot să apară la persoane cu antecedente alergice sau fără antecedente
-antigenicitatea penicilinelor este cauzată fie de mol. de AB nemodif., dar mai ales, de unii metaboliți,
care funcționează ca haptene, ce se leagă covalent de proteinele organismului

Determinantul antigenic major

-este PENICILOILAMIDA-rezultat din desfacerea inelului betalactamic
-legat de prot. din organism și det. sensibilizarea pacienților

Determinantul antigenic minor

-este BENZILPENICILINA, ACIDUL PENICILANIC ȘI ACIDUL PENICILOIC, plus alți produși de
metabolism

DOZE MARI DE BENZILPENICILINA, în caz de bacteriemii masive->reacția JARISCH-

HERXHEIMER

43. Peniciline naturale. Preparate. Mod de administrare. Dozele de penicilină în cazul unor
infecţii cu germeni sensibili la peniciline naturale.

BENZILPENICILINA
-se găsește sub formă de sare sodică și sare potasică
-flacoane cu pulbere-400.000 UI, 1,2,3,5,10,și 20.000.000 UI
-compr. de 0.2, 0.25, 0.4, 0.5 și 0.8 mil. de UI
-adm: i.m
-adm. i.v-septicemii și meningite
DOZA: 1-4 mil. UI, la fiecare 4-6 ore
D.C: PENICILINA G SODICA, PENICILINA G POTASICĂ

În principiu, dozele și ritmul acestora se stabilesc în funcție de situația clinică

FENOXIMETILPENICILINA
-penicilina naturală, care spre deosebire de PENICILINA G, este rezistentă la acțiunea sucului gastric
și poate fi adm. pe cale orală
-compr. de 125, 250, 500 mg și pulbere pt. reconstituirea sol. de uz oral, flacoane de 125 mg și 250
mg/5 ml
-INDICAȚII: infecții ușoare și medii cu germeni sensibili la penicilină precum angine streptococice,
faringite, laringite, etc.
D.C: OSPEN

Ambele medicam. sunt eficace profilactic în urm. afecțiuni: infecții streptococice, RAA, oftalmia
gonococică la nou-născuți(instilarea conjunctivă a sol. de penicilia G este eficace), proceduri
chirurgicale la pacienți cu boli valvulare cardiace, etc.

44. Peniciline de depozit sau retard. Indicații terapeutice

BENZATINPENICILINA G(BENZATIN-BENZILPENICILINA)
-flacoane cu pulbere injectabilă de 0.6, 1.2 și 2.4 mil. de UI
-DOZE: o singură inj.(1.2 mil UI, i.m)-suf. pt tratam. faringitei cu streptococul beta-hemolitic
o inj. similară pe cale i.m la 3-4 săpt, timp îndelungat(luni și chiar ani de zile)-asigură o
profillaxie suf. împotriva reinfecției cu streptococi beta-hemolitici(profilaxia RAA sau profilaxia
endocarditei bacteriene la valvulari)
2.4 mil UI, i.m, 1/săpt, timp de 1-3 săpt.-eficientă în tratam. sifilisului
-INDICAȚII: scarlatine, angine, faringite, sifilis recent și tardiv
-CONTRAINDICAȚII: persoane cu hipersensibil. la peniciline și la copii sub 3 ani
D.C: MOLDAMIN, PERMAPEN

PROCAINPENICILINA G
-combinație: PENICILINA G PROCAINĂ+SAREA DE POTASIU A PENICILINEI G în flacoane de
800.000, 1 și 2 mil. UI pt inj. i.m
D.C: EFITARD

PROCAINPENICILINA FORTIFICATĂ
-conține 300.000+100.000 UI
D.C: FORTEPEN

PROCAINE PENICILLIN G
-adm. parenterală
-flacoane de 0.3, 0.5, 0.6, 1.2 și 2.4 mil UI, inj.i.m

DOZE: 800.000 UI, 2x/zi sau 1.6-4.8 mil. UI, 1/zi, în inj. i.m profund
INDICAȚII: rareori util., în trecut a fost folosită pt. tratam. pneumoniei pneumococice
EFECTE ADVERSE:mai frecvente la acest tip de penicilină

45. Peniciline antistafilococice.

SINGURA INDICAȚIE: infecția cu stafilococi secretori de beta-lactamază sau penicilinazo-secretori

NAFCILINA
-cel mai activ dintre penicilinele beta-lactamazo-rezistente
-realizează conc. suf. în LCR
-excreția este în prop. de 80% prin bilă și 20% cale renală
-capsule și compr. orale de 250 și 500 mg și sub formă de pulbere pt. reconstituirea de inj.i.m sau
i.v(0.5,1 și 2g pe flacon)
DOZE: pt adulți: 1-2 g la fiecare 4-6 ore
D.C:NAFCIL, UNIPEN

OXACILINA
-2 avantaje: rezistentă la acțiunea penicilinazelor și la aciditatea sucului gastric
-absorbția bună după adm. orală (65%) și parenterală
-difuziunea în țesuturi foarte bună
-excreția pe cale renală
-spectru de acțiune: asemănător cu al penicilinelor naturale +acț. asupra germenilor care secretă
penicilinază. Puțin activă asupra germenilor care nu secretă penicilinaza
INDICAȚII: pneumonii, bronhopneumonii, septicemii, abcese pulmonare, osteomielită, endocardită,
furunculoză, plăgi infectate
EFECTE ADVERSE: rezistență încrucișată cu celelalte peniciline antistafilococice , uneori apar
grețuri, vărsături, diaree
CONTRAINDICAȚII: la gravide în primele 4 luni de sarcină
Se impune prudență în afecțiuni hepatice și la nou-născuți, sugari și copii
-capsule de 250 și 500 mg precum și sol. orală 250 mg/5ml
-pulbere pt reconstituirea inj., în flacoane de 0.5, 1,2 și 10 g , adm. parenterală(i.m sau i.v)
DOZE: pt adulți: 1-2 g la fiecare 4-6 ore
D.C: OXACILINĂ, OXALIN, BACTOCILL

CLOXACILINA
-este ca și oxacilina o izoxazolil-penicilină, dar cu potență mai ridicată
-efect puternic asupra germenilor care secretă penicilinază
-rezistentă la acțiunea sucului gastric, absorbția digestivă superioară oxacilinei, fiind de cca. 85%
INDICAȚII: stafilocociile cutanate, arsuri infectate, infecții stafilococice pulmonare
EFECTE ADVERSE: tulburări digestive, fenomene alergice, suprainfecții cu ciuperci
CONTRAINDICAȚII: alergii la peniciline, nefropatii, hepatopatii și la nou-născuți
-capsule de 250 și 500 mg și pulbere pt. reconstituirea sol. orale
DOZE: pt adulți 250-500 mg la 4 ore pe cale orală
250-500 mg la fiecare 6 ore, i.m
pt copii 50 mg/kg/zi
D.C: TEGOPEN

DICLOXACILINA
-absorbție sup. oxacilinei și cloxacilinei și stabilă față de acț. sucului gastric
-propr. și indicațiile sunt similare cu ale oxacilinei și cloxacilinei
-capsule de 125, 250 și 500 mg
DOZE: pt adulți 250-500 mg/ zi
pt copii 25 mg/kg/zi
D.C: DYNAPEN

FLUCLOXACILINA
-după adm. orală-niv. sanguine crescute
-potență asem. cu oxacilina
-adm. orală sau i.m
DOZE: 500-1000 mg la 8 ore
infecții grave: 100 mg/kg/zi
D.C:STAPHILEX

46. Peniciline cu spectru lărgit de acţiune.Asociatii cu inhibitori de betalactamază.

Aminopenicilinele

AMPICILINA
-după adm. orală-absorbție aproape totală, însă relativ lentă
-distribuție bună în țesuturi, difuziune bună în pleură și sinoviale
-excreția-în cea mai mare parte pe cale renală
-pe cale biliară-conc.crescute, fiind indicată și în infecții localizate la aceste nivele
-spectru de acțiune: activă pe coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacili gram pozitivi și bacili gram
negativi
activă pe strept. hemolitici de gr. A, strept. viridans, enterococul, pneumococul,
gonococul, meningococul, bacilul cărbunos, clostridiile, Bordetella, salmonelle, shigelle, brucelle, H.
influenzae, Treponema pallidum, pe unele tulpini de E.Coli
INDICAȚII: bronșite cronice, bronșiectazii, inf.urinare cu colibacili, enterococi sau proteus, în cistite,
pielonefrite, inf. urinare acute, inf. intestinale, colecistite, angiocolite, abcese, flegmoane, furuncului,
inf. chirurgicale, piodermii, pt sterilizarea purtatorilor de bacili tifici, în doze de 75-100 mg/kg/zi, timp
de mai multe săpt.
EFECTE ADVERSE: NU produce efecte toxice, renale sau hepatice. Principalele efec. sunt cele
alergice. Sunt bine tolerate. Pot produce infecții cu Candida
CONTRAINDICAȚII: infecții cu germeni rezistenți , la persoanele alergice cu peniciline, la gravide în
primele 4 luni
-capsule de 250 mg și flacoane injectabile de 250 mg, 500 mg, 1 g și 2 g
DOZE: pt adulți 2-4-6 g/ zi, la 6 ore , în fcț. de severitatea infecției
pt copii 100 mg/kg/zi
D.C: STANDACILINA

AMPICILINA+SULBACTAM(inhibitor de betalactamază)
-1000+2000 mg, 500 mg+1000 mg, 250 mg+500 mg, pulbere pt prepararea de inj. i.m și i.v

BACAMPICILINA
-proampicilină,, inactivă până în mom. absorbției. Prin hidroliză pune în libertate compusul activ
-absorbție sup. și a unor nivele sanguine mai mari

AMOXICILINA
-struct. foarte apropiată de cea a ampicilinei
-absorbție foarte bună din tubul digestiv (cca. 90%) și realiz. conc. foarte crescute în urină(foarte
eficace pt inf.urinare)
-spectru de acțiune și indicații terapeutice similare cu ale ampicilinei
-compr.pt. mestecat de 50, 125, 200, 250, 400 mg și capsule de 250 și 500 mg
DOZA: pt adulți 250-500 mg, 3x/zi
D.C: AMOXIL, AMOXICILINA, OSPAMOX
-se asociază cu un inhibitor de betalactamază denumit clavulanat de potasiu (o sare a acidului
clavulanic – AB beta-lactamic produs de Streptomyces clavurigerus, ce posedă o slabă activitate
antibacteriană.
-astfel amoxicilina împreună cu clavulanat de potasiu sunt eficace față de unele tulpini de
H.influenzae, B.catarrhalis, stafilococi, streptococi
-compr. de 250/125 mg, 500/125 mg și 875.125 mg, compr. pt mestecat de 125, 200, 250 și 400 mg și
compr. cu elib. prelungită de 1000 mg și există și pulbere pt. reconstituirea de suspensie, în flacoane
de 125, 200 și 250/5 ml
-pt uz pediatric există suspensii ale comb. care conține 312,5 și 457 mg/5ml
DOZE: în fcț. de gravitatea infecției, câte 1-2 compr de 250/125 mg la 8 ore (3x/zi)
D.C: AUGMENTIN, AMOKSIKLAV, KLAVUNAT

47. Peniciline active faţă de Pseudomonas aeruginoasa.

Carboxipeniciline

CARBENICILINA
-acțiune antibacteriană extrem de intensă pe germenii gram-negativi
-sunt sensibile maj. tulpinilor de Porteus, Klebsiella, Ps. Aeruginosa, E.Coli
INDICAȚII: arsuri infectate, artrite piogene, infecții genito-urinare, septicemii, meningite, infecții cu
etiologie multiplă
-adm.parenterală, deoarece nu rezistă la acțiunea sucului gastric (i.m sau i.v)
-excreție pe cale renală
-sub formă de pulbere pt injecții, în flacoane de 1g și 2g
DOZE: 4-30 mg/kg/zi, fracționate la 6 ore pe cale i.m sau i.v
cazuri grave: infecții sistemice cu bacilul biocianic sau anaerobi vor fi 20 g/zi
D.C: GEOCILINA, CARBENICILINA

TICARCILINA
-carboxipenicilina cu potență mai ridicată decât a carbenicilinei
INDICAȚII: septicemii, infecții ale pielii și țesuturilor moi, infecții urinare cu germeni sensibili, cu
Ps., enterococ, germeni anaerobi
EFECTE ADVERSE: sunt comune penicilinelor
MECANISM DE ACȚIUNE: prin inhibiția sintezei peretelui bacterian
-adm. i.v
-pulbere pt reconstituirea de sol. injectabile
DOZE: infecții grave- câte 3g la 4 ore sau câte 4g la 6 ore
D.C: AERUGIPEN, TICAR

TICARCILINA+CLAVULANAT DE POTASIU
-sunt eficace și pe unii germeni penicilinazo-secretori
INDICAȚII: pneumonii nosocomiale, infecții ale oaselor și articulațiilor, ale țesuturilor moi, infecții
urinare și ginecologice, infecții intraabdominale
-flacoane de 3g, pulbere pt reconstituirea de injecții
D.C: TIMETIN

Ureidopenicilinele

PIPERACILINA
-spectru de acțiune: activă față de Ps., Klebsiella, enterococ
-deosebit de utilă asocierea cu un aminoglicozid în infecțiile grave cu Ps., precum septicemii,
endocardită, osteomielită și pneumonie
-adm. i.v
DOZE: 125-300 mg/kg/zi, i.v, la 4-6 ore
D.C: PIPRACIL, PIPRIL

PIPERACILINA+TAZOBACTAM(un inhibitor puternic al beta-lactamazei)

-pulbere parenterală în flacoane de 2, 3 și 4 g pt reconstituirea injecției
DOZE: 3 g la fiecare 6 ore
D.C: TAZOCIN, ZOSYN

AZOCILINA
-eficacitate asem. piperacilinei
INDICAȚII: infecții grave cu bacilul piocianic și septicemii cu germenii gram-negativi
-asocierea cu un aminoglicozid-f. eficientă
-adm.i.v
DOZE: 2-5 g, i.v la fiecare 8 ore
D.C: AZLOCILIN

MEZLOCILINA
-un derivat piperazinic al ampicilinei cu propr. asem. carbenicilinei și ticarcilinei

Peniciline active față de Enterobacteriaceae

MECILINAMUL
-amidino-penicilină
-spectru de acțiune îngust: bacterii gram-negative
 eficace în special pe Enterobacteriaceae: E.Coli, Enterobacter, Klebsiella,
Salmonella, Shigella
activ pe Neisseria, H.influenzae și bacterii gram-pozitive sunt mai puțin
sensibile
Ps., Proteus indol pozitiv, Serratia mercescens, Bacteroides și enterococii
sunt rezistenți
-acționează sinergic cu alte AB beta-lactamice
INDICAȚII: infecții urinare cu germeni sensibili
-adm.i.v sau i.m
DOZE: 5-10 mg/kg, la intervale de 6-8 ore
D.C: MECILLINAM, SELEXID

PIVMECILINAMUL
-ester al mecilinamului
-în organism hidrolizat și eliberează mecilinam
INDICAȚII: infecții urinare și în salmoneloze

48. Monobactamii. Carbapenemele.

Monobactamii

STRUCT. CHIMICĂ: monociclică, deoarece conțin un inel monociclic beta-lactamic

-rezistență față de beta-lactamaze induse de germenii G-negativi
-activi pe germenii gram-negativi, inclusiv pe Serratia și Pseudomonas, nu sunt eficace pe bacteriile
gram-pozitive sau pe anaerobi

AZTREONAM
-spectru de acțiune asem. cefalosporinelor gen III și al aminoglicozidelor
INDICAȚII: septicemii, pneumonii, meningite, peritonite și pielonefrite cu bacili gram-negativi
-adm. inj., i.m sau i.v
DOZE: 2g la 12 ore-infecții moderate-severe
2g la 8 ore-infecții grave
D.C: AZACTAM

Carbapenemi

-AB betalactamice, derivați ai acidului olivanic

TIENAMICINA
-izolată din culturile de Sreptomyces cattleya
-foarte activă ca antibacterian, iar acidul olivanic-un inhibitor al beta-lactamazei
-instabilă sub formă solidă sau lichidă

IMIPENEM
-derivat al tienamicinei
-activ. microbiană superioară
-spectru de acțiune: coci gram-pozitivi-pneumococi, streptococi, stafilococi, bacili gram-negativi,
germeni anaerobi-efectul superior sau egal cu al altor AB active pe acești termeni
-metab. f. rapidă sub acț. dehidropeptidazei, enzimă loc. la niv. renal
-imipenem se adm. în asociere cu o subst. care inhibă dehidropeptidază, aceasta este cilastatinul

IMIPENEM+CILASTATINĂ
INDICAȚII: endocardite, septicemii, pneumonii, peritonite, pielonefrite, infecții ale țes. moi
-flaconae de 250/250 mg și 500/500 mg
DOZE: 500 mg, i.v, 3x/zi
 3-4 perfuzii i.v a câte 1g /zi -infecții f. grave cu Ps. Aeruginosa
!Se impune prudență în folosirea combinației în terapia empirică a inf. grave la pac.care au primit
recent AB beta-lactamice, deoarece există riscul unor infecții grave cu germeni rezistenți la
cefalosporine și/sau peniciline

MEROPENEMUL
-propr. asem. imipenemului
-spectru de acțiune: f. larg, fiind activ și pe bacilul piocianic
mult mai activ asupra germenilor G-negativi aerobi și mai puțin activ pe germenii
G-pozitivi
-foarte stabil față de acțiunea dehidropeptidazei, motiv pentru care nu trebuie adm. cu cilastatina
INDICAȚII: aceleași ca și imipenem
DOZE: 0.5-1 g la 8 ore i.m sau perfuzie i.v
2g la 8 ore -meningite provocate de H.influenzae, pneumococi și meningococi

ERTAPENEMUL
-diferă față de imipenem și meropenem prin T1/2 plasmatic f.mare
-mai puțin eficace față de Ps. Aeruginosa și Acinetobacter
-f. eficace pe germeni gram-pozitivi, Enterobacteriaceae și pe anaerobi , de aceea este f. util în inf.
intraabd. și pelviene precum peritonite și inf. ginecologice
D.C:INVANZ

49. Cefalosporinele.Definiții Aspecte generale. Clasificarea cefalosporinelor. Efecte adverse ale

cefalosporinelor.

Definiții
-AB care fac parte din familia beta-lactamelor împreună cu clasele de peniciline
STRUCT. CHIMICĂ: de bază înrudită cu a penicilinelor
nucleu de bază: acidul 7-amino-cefalosporanic

Cefamicine-AB naturale sau semisintetice înrudite cu cefalosporinele

-deosebire: grupări metoxi în poziția 7
Oxacefalosporine-compuși semisintetici care conțin un atom de oxigen în locul sulfului în
poziția I a nucleului de bază
Carbacefemele-conțin o grupare metilen în poziția 7 a acidului 7-amino-cefalosporanic
!Toate aceste clase sunt reunite sub denumirea de cefalosporine sau cefeme

MECANISM DE ACȚIUNE: AB bactericide; același mecanism ca și al penicilinelor-inhibă

transpeptidaza, o proteină receptoare specifică, PBP-Protein-binding penicilin-> nu se mai
formează legături transversale ale polimerului peptidoglicanic din peretele microbian

Clasificarea cefalosporinelor

1.După cale de adm.:

Adm. orală:-cefalexina, cefaclorul, cefuroxima axetil
Adm. parenterală:-cefalotina, cefazolina, cefamandol, cefoperazona, ceftazidima, cefotaxima,
ceftriaxona, etc.

2.După criterii clinico-microbiologice:

Cefalosporine de gen. I: CEFADROXILUL, CEFALEXINA, CEFALOTINA, CEFAPIRINA,
CEFAZOLINA, CEFATRIZINA
Cefalosporine de gen. II: CEFACLORUL, CEFAMANDOLUL, CEFONICIDUL,
CEFOTETANUL, CEFOTIAMUL, CEFOXITINA, CEFUROXIMA

Cefalosporine de gen. III: CEFOPERAZONA, CEFOTAXIMA, CEFSULODINA,

CEFTAZIDIMA, CEFTIBUTENUL, CEFTRIAXONA, LATAMOXEFUL

Cefalosporine de gen. IV: CEFEPIMA, CEFPRIONA

Efecte adverse
-comune: manifestări alergice cutanate, rar produc bronhopasm și șoc anafilactic
-există o sensibil. încrucișată între peniciline și cefalosporine
CEFALORIDINA-lezarea rinichiului cu apariția unei nefrite interstițiale
Cefalosporine de gen III-hipovitaminoza K(cu sângerări), suprainfecții cu enterococi, candida
și colită pseudomembranoasă cu C. difficile ( adică apariția fenomenului de dismicrobism)

50. Cefalosporinele de generatia I-a. Spectru de acţiune. Indicaţii terapeutice. Preparate. Doze.

-sunt: CEFADROXILUL, CEFALEXINA, CEFALOTINA, CEFAPIRINA, CEFAZOLINA,

CEFATRIZINA
SPECTRU DE ACȚIUNE: active pe coci gram pozitivi-sunt f. sensibili Staph. Aureus, inclusiv
tulpinile penicilinazo-pozitive, strept. piogen, pneumococul
sunt sensibili meningococul, unii bacili gram-pozitivi-bacilul difteric,
clostridium perfrigens
bacili gram-negativi-puțin sensibili
INDICAȚII: -o alternativă la tratam. cu peniciline, se folosesc în inf. cu germeni gram pozitivi

CEFALOTINA
-nu se absoarbe pe cale orală și de aceea se adm.parenteral
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe Staph. Aureus rezistent la penicilină, asupra altor stafilococi,
streptococi beta-hemolitici, viridans, pneumococ, Klebsiella și unele tulpini de Proteus
-flacoane injectabile de 1 g
DOZE: 1-2 g, la 4-6 ore, i.m sau i.v
D.C: CEFALOTIN, KEFIN

CEFALORIDINA
-cefalosporină injectabilă care actualmente se util. mai puțin din cauza riscului de afectare a
rinichiului, cu nefrită interstițială
D.C: CEPORAN

CEFALEXINA
-actvă pe cale orală
-capsule și compr. de 250 mg, compr. de 1 g și suspensie orală de 125 și 250 mg/5 ml
DOZE: 0.25-0.5 g de 4 ori pe zi
D.C:KEFLEX

CEFAZOLINA
SPECTRU DE ACȚIUNE: asem. cefalotinei
-pulbere pt reconstituirea de sol. inj. și flacoane de 0.25, 0.5 și 1 g sau unități porcine , destinate inj. i.v
DOZE: 0.5 g pe cale i.v la fiecare 8 ore
D.C:ANCEF, KEFZOL

CEFADROXILUL
-derivat de cefalexină cu propr. asem. acesteia
-biodisponibilitatea maximă după adm. orală
-capsule de 500 mg, compr. de 500 mg și 1 g
DOZE: 1-2 g/zi în doza unică sau la 12 ore

51. Cefalosporinele de generatia a-II-a. Spectru de acţiune. Indicaţii terapeutice. Preparate.

Doze.

SPECTRU DE ACȚIUNE:
-puțin active față de bacili gram-pozitivi
-foarte active pe mulți germeni gram-negativi: enterobacterii și pe tulpinile multirezistente precum
Serratia și Proteus indol-pozitiv
-pătrund în LCR
-active pe Citrobacter, S.marcescens și Providencia
-eficace pe tulpini de Hemophilius și Neisseria care secretă beta-lactamază

CEFOPERAZONA și CEFTAZIDIMA-eficace pe Ps. Aeruginosa

CEFTIZOXIMA și MOXALACTAMUL-eficace pe B.fragilis
CEFTRIAXONA și CEFOTAXIMA-cele mai eficace asupra tulpinilor de pneumococi rezistente la
penicilină

INDICAȚII: profilaxia inf. în chirurgia cardiacă, profilaxia inf. stafilococice în chirurgia osteo-
articulară, profilaxia și tratam. inf. ginecologice, tratam. inf. stafilococice profunde ale oaselor, al
infecțiilor pulmonare cu H.influenzae și Staph. Aureus
!În caz de inf. intraspitalicești se asociază cu un aminoglicozid

CEFAMANDOLUL
-inactiv pe cale oral
-flacoane injectabile de 0.5, 1 și 2 g
DOZE: 0.5-1g la 4-8 ore
12 g/zi-cazuri severe
50-100 mg/kg/zi-copii
D.C: CEFAMANDOLE, MANDOL

CEFUROXIMA
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace față de tulpinile rezistente de Haemophilius influenzae, realiz.
conc. active în LCR
INDICAȚII: UTILĂ în meningitele cu H.influenzae
-compr. de 125, 250 și 500 mg, suspensie de 125 și 250 mg/5 ml și pulbere pt. reconstituirea de inj. în
fiole (sau săculeț pt. perfuzie i.v) de 0.75, 1.5 și 7.5 g
DOZE: adulți-0.75-1.5 g, la 8 ore, i.v
copii-30-60 mg/kg/zi, fracționate în 2-3 prize pe cale i.v-în fcț de severitatea inf.
D.C: CEFUROXIM, ZINNAT

CEFOXITINA
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă față de E.Coli, Proteus mirabilis și bacterii anaerobe: Bacteroides
fragilis, Peptostreptococcus și Clostridium perfringens
coci gram pozitivi-sunt foarte puțin sensibili
dintre cei gram negativi-gonococul este sensibil
INDICAȚII: inf. mixte cu germeni aerobi și anaerobi: peritonite, infecții intraabdominale și
intrapelvine, uretrită gonococică cu germeni rezistenți la peniciline
-flacoane injectabile de 1, 2 și 10 g
DOZE: adulți- 1-2 g la 8 ore, în inj. i.m sau i.v
copii- 20-40 mg/kg la 6-8 ore
D.C: CEFOXITIN, MEFOXIN
CEFOTETANUL
-propr. asem. cu cefoxitina
INDICAȚII: tratam. și profilaxia inf. cu anaerobi sau inf. cu etiologie mixtă, mai ales cu localizare
pelvină sau intraabdominală
-adm.în inj. i.m sau i.v
-flacoane injectabile de 1, 2 și 10 g
DOZE: 1-2 g i.m la 12 ore
3 g i.v la 12 ore -cazuri severe
D.C: CEFOTETAN

CEFACLORUL
-înrudită cu cefalexina
-activ pe cale orală
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ față de bacili gram-negativi
INDICAȚII: pneumonii, otită medie supurată cu H.influenzae penicilinazo-secretor, infecții uro-
genitale cu E.Coli și Pr. mirabilis
-capsule de 250 și 500 mg, compr. cu elib. prelungită de 375 și 500 mg și pulbere pt. reconstituirea
suspensiei de uz oral de 125, 187, 250 și 375/5 ml
DOZE: 500 mg, 3x/zi
1 g, 3x/zi-cazuri grave
D.C: CECLOR

LORACARBEFUL
STRUCT.CHIMICĂ: struct. carbacefemică, fiind înrudit cu cefalosporinele
SPECTRU DE ACȚIUNE: asem. cu cefaclorul
-biodisponibilitate foarte crescută(94%) pe cale orală
INDICAȚII: inf. respiratorii, urinare și inf. ale pielii și țes. moi
-capsule de 200 și 400 mg și pulbere pt. reconstituirea de suspensie de 100 și 200 mg/5 ml
DOZE: 200-400 mg p.o la 12 ore
D.C: LORABID

52. Cefalosporine de generatia a III-a si a IV-a. Spectru de acţiune. Indicaţii terapeutice.

Preparate,doze şi căi de administrare. Asociaţii cu alte antibiotice.

SPECTRU DE ACȚIUNE: active pe multe bacterii care produc beta-lactamază, mai ales pe
enterobacteriaceae
mai active pe bacteriile gram-pozitive față de cefalosporinele de gen. III
INDICAȚII: cefalosporine de gen. III-asem. cu cele cefalosporine de gen II + septicemii, meningite,
inf. osteoarticulare, pneumonii, infecții urinare, ginecologice mai ales cu germenii gram-negativi
cefalosporine de gen IV-tratam. inf. intraspitalicești, inf. cu bacili gram-negativi aerobi și
bacterii gram-pozitivi. În asociere cu aminoglicozide, sunt indicate în inf. grave cu Ps. Aeruginosa

Cefalosporine de gen. III

CEFOTAXIMA
-prima cefalosporină din această generație, un compus semisintetic
SPECTRU DE ACȚIUNE:activă pe strept. piogen și Staph. Aureus și inactivă de alți coci
activă pe E.coli, K.pneumoniae, Enterobacter, Serratia și H.influenzae
activă pe unii anaerobi: Cl. perfrigens, Peptostreptococcus
Ps. Aeruginosa și B.fragilis-rezistente
INDICAȚII: tratam. bacteriemiilor la bolnavi febrili, în stare precară, pneumonii cu H.influenzae și
pielonefrita din graviditate
-pulbere pt. reconstituirea sol.injectabile în flacoane de 0.5, 1 și 2 g
DOZE: 1-2 g i.v la 6-12 ore
D.C:CLAFORAN

CEFTRIAXONA
INDICAȚII: inf. pulmonare, inf. ale pielii, septicemii, inf. osteo-articulare și meningite
-adm. parenterală
-pulbere pt reconstituirea inj. și sol. în flacoane de 0.25, 0.5, 1.2 și 10 g
DOZE: 1-4 g în doză unică la 24 ore
D.C: CEFTRIAXON

CEFOPERAZONA
SPECTRU DE ACȚIUNE: mai puțin activă față de enterobacteriaceae
mai activă față de Ps. Aeruginosa
EXCREȚIA: pe cale biliară(70%), dozele pot să nu fie reduse în caz de insuf. renală
Avantaj: la bolnavii cu inf. cu bacili gram-negativi și cu insuf. renală
-eficace în inf. cu Ps. în asociere cu un aminoglicozid
-flacoane inj. de 0.5, 1 și 2 g
DOZE: adulți- 1-2 g la 12 ore
D.C:CEFOBID

CEFTAZIDIMA
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă față de Ps. Aeruginosa
INDICAȚII: infecții grave, în asocieri cu aminoglicozide, vancomicina sau clindamicina la cei cu
imunit. compromisă și meningite
-flacoane cu pulbere parenterală pt reconstituirea inj. de 0.5, 1 și 2 g
DOZE: 1-2 g la 8-12 ore
D.C: FORTUM, FORTAZ

LATAMOXEFUL
-adm. i.m sau i.v
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ față de H.influenzae, meningococ, gonococ, E.coli, K.pneumoniae,
Enterobacter, Serratia și B.fragilis
inactiv față de Peptostreptococcus, Cl. perfrigens și Ps. Aeruginosa
INDICAȚII: infecții urinare cu Enterobacter, Serratia și în meningite cu bacili gram-negativi și mai
ales în meningite cu H.influenzae rezistent la cloramfenicol
DOZE: 0.5-2 g la 12 ore
D.C: MOXALACTAM

Cefalosporine de gen. IV

CEFEPIMA
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe bacili gram-pozitivi și gram-negativi
activă pe tulpiniloe de Ps. și alți germeni gram negativi, deveniți rezistenți
la cefalosporine de gen. III
maj. enterococi și tulpinile de Listeria monocytogenes-rezistenți
INDICAȚII: infecții urinare, ale pielii și țesuturilor moi și septicemii
infecții pelvino-abdominale-asociere cu metronidazol sau clindamicină
-pulbere în flacoane de 0.5, 1 și 2 g destinate preparării de sol. inj.
DOZE: 2 g i.v la 12 ore
!NU se asociază cu IMIPENEM și POLIMIXINA B deoarece se comportă antagonist față de acestea!
D.C:MAXIPIME, AXEPIM

CEFPIRONA
SPECTRU DE ACȚIUNE: asem. cu cefotaxima și este mai activă față de Ps. Aeruginosa decât
cefotaxima
DOZE:1-2 g i.v la 12 ore
D.C:CEFROM

53. Alte antibiotice care acţionează prin inhibitia sintezei peretelui bacterian:
vancomicina,bacitracina ,teicoplanina şi cicloserina.

VANCOMICINA
-o glicopeptidă triciclică se extrage din culturile de Streptomyces orientalis
SPECTRU DE ACȚIUNE: stafilococi, streptococi și bacili gram-pozitivi: B.antracis, bacilul difteric,
Cl. tetani, Cl. perfrigens, Cl. difficile
-este o hidrosolubilă cu greutate moleculară de 1500 de daltoni
-se leagă de porțiunea terminală D-alanil-D-alanină din struct. peptidoglicanului->inhibă
transglicozilaza->alungirea peptidoglicanului și formarea leg. transversale ->peptidoglican slab-
>celula bacteriană sensibilă
-bactericidă pt. bacterii gram-pozitive în conc. plasmatice de 0.5-10 mcg/ml
maj. stafilococilor patogeni(penicilinazo-secretori, meticilino/naficilino-
rezistenți) în conc. de 2 mcc/ ml sau mai puțin
INDICAȚII: infecții cu staf. auriu rezistent la peniciline de tip M(antistafilococice), inf. cu
Staphylococcus epidermitis-peritonite, enterocolite și endocardite stafilococice
AB de elecție în infecțiile cu Cl. difficile
eficace în septicemii și endocardita produse de staf. meticilino-rezistenți
DOZE: 1 g i.v la 12 ore
40 mg/kg/zi, fracționat în 3-4 prize
EFECTE ADVERSE: ototoxică în doze mari, iar perfuzia i.v poate produce sindromul„omului
roșu” care constă în erupții maculopapuloase la niv. toracelui și capului însoțite de febră și
frison
D.C: VANCOCIN

ASOCIERI:
VANCOMICINA+GENTAMICINA
INDICAȚII: tratam. și profilaxia endocarditei cu enterococ la cei cu alergia cu peniciline

VANCOMICINA+CEFOTAXIMA/CEFTRIAXONA/RIFAMPICINA
INDICAȚII: meningită produsă de pneumococi

BACITRACINA
-amestec de AB polipeptidice prude se Bacillus subtilis
STRUCT. CHIMICĂ: un inel tiazolidinic, dar nu conține un inel beta-lactamic
-împiedică defosforilarea unui transportor lipidic la niv. peretelui bacterian
SPECTRU DE ACȚIUNE: coci gram-pozitivi-staf. auriu, streptococi și asupra unor bacterii
gram-negative
-adm. locală, nu se absoarbe digestiv și este f. toxică la adm. sistemică

ASOCIERI:
BACITRACINA+POLIMIXINA B/NEOMICINA
-creme, unguente, aerosoli
INDICAȚII: inf. cutanate, inf. oculare
DOZE: unguent cu 500 UI/1 g și unguent oftalmic cu aceeași conc.

TEICOPLANINA
STRUCT.CHIMICĂ: glicopeptidă și propr. asem. vancomicinei
SPECTRU DE ACȚIUNE: îngust, fiind bactericidă asupra bacteriilor gram-pozitive aerobe și
anaerobe
-adm. în inj. i.m sau i.v
DOZE:400 mg și 2 g pe zi depinde de severitatea inf.

54. Inhibitorii de betalactamază. Asociaţii de antibiotice cu inhibitori de betalactamază.

1.PIPERACILINA+TAZOBACTAM(un inhibitor puternic al beta-lactamazei)

-pulbere parenterală în flacoane de 2, 3 și 4 g pt reconstituirea injecției
DOZE: 3 g la fiecare 6 ore
D.C: TAZOCIN, ZOSYN

2.TICARCILINA+CLAVULANAT DE POTASIU
-sunt eficace și pe unii germeni penicilinazo-secretori
INDICAȚII: pneumonii nosocomiale, infecții ale oaselor și articulațiilor, ale țesuturilor moi, infecții
urinare și ginecologice, infecții intraabdominale
-flacoane de 3g, pulbere pt reconstituirea de injecții
D.C: TIMETIN

3.AMOXICILINA+CLAVULANAT DE POTASIU
-se asociază cu un inhibitor de betalactamază denumit clavulanat de potasiu (o sare a acidului
clavulanic – AB beta-lactamic produs de Streptomyces clavurigerus, ce posedă o slabă activitate
antibacteriană.
-astfel amoxicilina împreună cu clavulanat de potasiu sunt eficace față de unele tulpini de
H.influenzae, B.catarrhalis, stafilococi, streptococi
-compr. de 250/125 mg, 500/125 mg și 875.125 mg, compr. pt mestecat de 125, 200, 250 și 400 mg și
compr. cu elib. prelungită de 1000 mg și există și pulbere pt. reconstituirea de suspensie, în flacoane
de 125, 200 și 250/5 ml
-pt uz pediatric există suspensii ale comb. care conține 312,5 și 457 mg/5ml
DOZE: în fcț. de gravitatea infecției, câte 1-2 compr de 250/125 mg la 8 ore (3x/zi)
D.C: AUGMENTIN, AMOKSIKLAV, KLAVUNAT

4.AMPICILINA+SULBACTAM(inhibitor de betalactamază)
-1000+2000 mg, 500 mg+1000 mg, 250 mg+500 mg, pulbere pt prepararea de inj. i.m și i.v

55. Macrolide. Eritromicina: farmacocinetică,spectru de acţiune,indicaţii terapeutice,efecte

adverse,preparate şi doze.

ERITROMICINA
-se obțin din culturile de Streptomyces erythreus
STRUCT. CHIMICĂ: 3 componente legate glicozidic: desozamina, cladinoza și eritronalida (un
aglicon)
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, sub formă de drajeuri enterosolubile(este inactivă de sucul gastric), se absoarbe bine
din intestin.
-se distribuie în toate țesuturile, trece mai greu prin BHE
-realiz. conc. sup. celor din sânge în bilă și în urină
-excreția: prin bilă, prin fecale(2/3) și prin urină(1/3)
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe streptococii beta-hemolitici, pneumococ, unele tulpini de
stafilococi
AB de elecție pe bacilul difteric
activă pe gonococi, meningococi, treponeme, unele ricketsii
inactivă pe bacilul Koch, ciuperci patogene, virusuri
MECANISM DE ACȚIUNE: bacteriostatic, inhibă sinteza prot. bacteriană prin legarea de
subunit.ribozomală 50 S
INDICAȚII TERAPEUTICE: infecții stafilococice penicilino-rezistente, septicemii, osteomielită,
enterită stafilococică, inf. cu streptococi-pt. sterilizarea purtătorilor, angină difterică
eficace și profilactic în RAA și endocardită la valvulari care suferă
intervenții stomatologice(clindamicina este mai bine tolerată)
AB de elecție: inf. cu Corynebacterium precum difteria, sepsisul,
eritrasma; inf. respiratorii, neonatale, oculare sau genitale cu chlamidii; pneumonia comunitară cauzată
de pneumococ, mycoplasma și legionella; tratam. unor inf. cu staf., pneumococi, strept. la pacienții
alergici la penicilina
eficace în infecții biliare cu etiologie multiplă
EFECTE ADVERSE: alergii-rare, dar pot produce febră, eozinofilie și erupții cutanate, tulburări
gastrointestinale: vomă, greață și diaree, toxicitate hepatică(estolatul) se manif. prin hepatită acută
colestatică cu icter, febră și alterarea funcț. a ficatului
-se adm. oral
-eritromicina baza este instabilă, de aceea este adm. sub formă de esteri.
-eritromicina baza: compr. enterosolubile de 250-500 mg, capsule de 250 mg, compr. cu elib.
prelungită de 500 mg
-esterii eritromicinei: estolat de eritromicina, suspensie de 125-250 mg/5 ml, etilsuccinat de
eritromicina, compr. de 400 mg și suspensie de 200 și 400 mg/5 ml, stearat de eritromicina, compr. de
250 și 500 mg , propionatul, compr. de 200 mg , suspensie sau sirop pt copii de 200 mg/5 ml
-flacoane de lactobionat de eritromicina de 0.5 și 1 g
DOZE: adulți- 200-400 mg la 6 ore
baza, estolatul și stearatul de eritromicina: 250-500 mg la 6 ore-adulți
40 mg/kg/zi-copii
etilsuccinatul: 400-600 mg la 6 ore
eritromicina baza (1 g/zi)+neomicina- preg. postoperatorie a colonului
eritromicina lactobionat, i.v, 0.5-1 g la 6 ore pt adulți
30-50 mg/kg/zi la 6 ore pt copii
D.C: ERITROMICINA, PANTOMICINA

56. Macrolide: claritromicina şi azitromicina.

CLARITROMICINA
STRUCT.CHIMICĂ: derivat semisintetic de eritromicina și conține o grupare metil în plus
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe stafilococi, streptococi, H. pylori, H. influenzae, M. leprae,
Toxoplasma gondii
cea mai activă față de Chlamydia Pneumoniae și Legionella
similar eritromicinei
mult mai activă în afecțiunea MAC(Mycobacterium avium complex)
-T1/2-6 ore, suficient 2 doze pe zi
INDICAȚII: pneumonii cu pneumococ și Mycoplasma, infecții cutanate cu streptococi și stafilococi,
tratam. inf. cu H. pylori la cei cu ulcer duodenal, în diverse asocieri: CLARITROMICINA(500 mg)
+LANSOPRAZOL(500 mg)+AMOXICILINA(1000 mg)
-capsule de 250 și 500 mg, compr. cu elib. prelungită de 500 și 1000 mg, pentru copii este suspensie
sau sirop de 125 sau 250 mg/5 ml
DOZE: adulți- 250 mg la 12 ore
500 mg, 2x/zi-forme severe de inj.
copii- 15 mg/kg/zi, fracționate în 2 prize
D.C:KLACID, KLABAX

AZITROMICINA
-derivat de semisinteza al eritromicinei
SPECTRU DE ACȚIUNE: bacterii gram-negative: H.influenzae, Legionella, Neisseria, Bordetella
 superioară eritromicinei față de Mycoplasma, Chlamydia, germeni
anaerobi: Propionibacterium, Cl. perfrigens, Bacteroides
asem. eritromicinei, însă este mai puțin activă pe stafilococi și streptococi
INDICAȚII: pneumonia comunitară, faringite, infecții ale pielii, boli cu transm. sexuală la
graviditate(TETRACICLINA este contraindicată), uretrită gonococică necomplicată cauzată de. Ch.
trachomatis , limfogranulomatoză veneriană, la copii cu otită medie și pneumonie
-capsule de 250, 500 și 600 mg și suspensie orală de 100 și 200 mg/5 ml, flacoane injectabile-500 mg
pulbere
DOZE: prima zi-500 mg, după care 250 mg/ zi, timp de 5 zile
D.C: SUMAMED

57. Lincosamide: lincomicina şi clindamicina.

LINCOMICINA
-AB extras din culturile de Streptomyces lincolnensis
-adm. orală și parenterală: i.m și i.v
SPECTRU DE ACȚIUNE:activ pe strept. hemolitic și viridans, pneumococ, clostridii, bacilul difteric
inactiv pe H.influenzae, strept. fecal, gonococ, bacili gram-negativi și
levuri
MECANISM DE ACȚIUNE:
-acționează prin inhibiția peptidil-transferazei și astfel nu se mai form. complexul ARN transfer-AA-
>sinteza proteică bacteriană prin fixarea pe subunit. ribozomală 50 S
-bacteriostatică
INDICAȚII: infecții cu streptococi, stafilococi și pneumococi rezistenți la alte AB
EFECTE ADVERSE: diaree, vărsături, reacții de hipersensibilizare, edem angioneurotic,
glosite, stomatite, urticarie, suprainfecții cu candida
CONTRAINDICAȚII: la bolnavi hepatici, nou-născuți și gravide
!AB de rezervă+potențează acțiunea curarizentelor!
-capsule de 500 mg și fiole de 2 ml și 10 ml, care conțin 300 mg/ml
DOZE: p.o la adulți- 500 mg la 6-8 ore
i.m - 600 mg la 12-24 ore
i.v - 600 mg la 8-12 ore, în perfuzie i.v
8 g/ zi-infecții cu risc vital
copii peste o lună de viață: 10 mg/kg la 12-24 ore
D.C:LINCOCIN, LINCOREX

CLINDAMICINA
-lincomicină de semisinteză
-inhibă sinteza microbiană prin legarea de subunit. 50 S printr-un mecanism asem. cu al
eritromicinei
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe streptococ, stafilococ, pneumococ
sensibili Bacteroides și alți anaerobi gram-pozitivi și gram-
negativi
rezistența la clindamicina este încrucișată cu macrolidele
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă foarte bună
-difuziunea în țesuturi este foarte bună, ajunge și în țes. osos
-absorbția nu este influențată de prezența alimentelor
-se distribuie larg în lichidele și țesuturile organismului, inclusiv în oase
-la niv. creierului și în LCR pătrunde slab chiar dacă meningele este inflamat
-se leagă 90% de prot. plasmatice, traversează placenta
-metab. în ficat și excreția pe cale renală și biliară
INDICAȚII TERAPEUTICE:inf. cu Bacteroides și alți germeni anaerobi, în asociere cu
aminoglicozide sau cu cefalosporine-plăgi penetrante ale abdomenului și intestinului, infecții
ginecologice, avortul septic, abcese pelviene, pneumonie cu aspirație, în profilaxia
endocarditei ce urmează intervenții stomatologice, în unele inf. cu Pneumocystis la pac. cu
SIDA, în asociere cu PRIMACHINA
EFECTE ADVERSE: sunt aceleași cu ale lincomicinei+produce colită pseudomembranoasă
cu Cl. difficle(dureri abdominale, diaree, febră, prezența de mucus și sânge în scaun), erupții
cutanate, tulb. hematologice și șocul anafilactic(mai rar)
CONTRAINDICAȚII: aceleași cu ale lincomicinei
-capsule de 75, 150, 300 mg și granule pt reconstituirea de sol. de uz intern
75mg/5ml(palmitat de clindamicină-uz pediatric), fiole injectabile de 2, 4, 6 și 60 ml(150
mg/ml)
DOZE: p.o-150-450 mg la 6 ore
8-20 mg/kg/zi, fracționat în 3-4 adm-pt copii
D.C:CLEOCIN

58. Antibiotice polipeptidice: polimixina B și polimixina E.

POLIMIXINA B
-decapeptidă
FARMACOCINETICĂ:
-nu se absoarbe gastrointestinal
-pătrunderea în țesuturi foarte slabă
-excreție renală
SPECTRU DE ACȚIUNE:activă pe bacili gram-negativi: Aerobacter, E.coli, Haemophilius,
Klebsiella, Pasterurella, Salmonella și Ps. Aeruginosa
puțin sensibilă Brucella
rezistente la tulpinile de Proteus
-acționează ca detergent cationic și distruge membr. celulară a bacteriilor
EFECTE ADVERSE: grețuri, vărsături, reacții alergice, iar în doze mari produc
nefrotoxicitate(albuminurie, cilindurie), dacă adm. nu este oprită, atunci pot apărea oliguria și uremia,
aceste simptome specifică nefritei interstițiale, neurotoxică(diplopie, ptoza palpebrală, oboseală,
dificultăți de vorbire, ataxie, parestezii ale membr. inf.)
CONTRAINDICAȚII: asociere cu aminoglicozide potențial neurotoxice
DOZE: p.o- infecții gastrointestinale- 50-300 mg/zi
i.m-50-200 mg/zi, la 8 ore
i.v-inj.intrarectale
-poate fi adm. și în aplicații locale cutanate

POLIMIXINA E
-extrasă din culturile de Bacillus colistinus
-absorbție bună gastrointestinală
SPECTRU DE ACȚIUNE:asem. cu cel al. POLIMIXINEI B
efect puternic asupra E.coli
acțiune fungică
DOZE: p.o- 2-3 mil. UI
i.m sau i.v 50.000 UI/kg
D.C: COLISTINA, COLIMICINA

59. Aminoglicozide: streptomicina,neomicina şi kanamicina.

STREPTOMICINA
-extras din culturile de Streptomyces griseus
FARMACOCINETICA:
-absorbție redusă gastrointestinală(20%) realiz. conc. crescute la acest niv.
-după adm. i.m-absorbție rapidă
-difuziune în sp. extracelular-bună, în schimb în țesuturi-greu
-metab. puțină și excreția renală prin filtrare glomerulară (80%) sub forma nemodif.
SPECTRU DE ACȚIUNE:activ-bacilul Koch(tuberculostatic major), E.coli, brucelle, shigelle,
H.influenzae, antrax, pasteurella
moderat activ:-streptococi, gonococi, salmonelle, bacilul piocianic,
T.pallidum și leptospire
inactiv:-ricketsii, ciupercile, protozoarele și virusurile
MECANISM DE ACȚIUNE:
-inhibă sinteza proteică prin legarea de subunit. ribozomală de 30 S
-acționează bacteriostatic la conc. mici și bactericid la conc. mari
-rezistența la streptomicină se instalează relativ repede
INDICAȚII TERAPEUTICE:
-tratam. tuberculozei, mai ales forme recente, infiltrative, exudative
-eficace în tuberculoza laringiană, intestinală și renală
-endocardite, septicemii în asociere cu peniciline cu spectru larg de acțiune
-eficace în tratam. tularemiei, pestei și brucelozei cu asociere de tetraciclina
EFECTE ADVERSE:tulburări de echilibru și de auz prin afectarea nervului cranian vestibulo-cohlear
VIII(mai întâi este afectată ramura vestibulară), aceste efecte apar în doze mari la persoane în vârstă
sau cu suferință renală. Pot fi reduse efecte, dacă se asociază streptomicina cu vit. B6
-potențează acțiunea curarizantelor
-pulbere de sulfat de streptomicină în fiole de 1 g și sol. injectabilă: 5 ml sol. de ser fiziologic sau
glucoză 5%
-fiole de 400 mg/ml pt inj. i.m
DOZE:1 g/zi, fracționat în 2 doze, la 12 ore-pt adulți
7.5-15 mg/kg/zi, i.m sau i.v-pt copii
2-4 g/zi-p.o(rareori folosită)
D.C:STREPTOMICINA SULFAT

NEOMICINA
-extras din culturi de Streptomyces fradiae
FARMACOCINETICA:
-absorbție gastrointestinală nulă și realiz. conc. foarte mari la acest nivel
-excreție prin fecale (95-97%)
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: bacilul coli, proteus, salmonelle, shigelle, bacilul piocianic,
actinomicete
moderat activ: coci gram-pozitiv, iar cei gram-negativi puțin influențați
inactiv: fungi și virusuri
INDICAȚII TERAPEUTICE: infecții ale tubului digestiv cu germeni sensibili, sterilizarea
preoperatorie a tubului digestiv în caz de intervenții pe colon
se aplică local în afecțiuni dermatologice, oculare și inf. din sfera ORL
EFECTE ADVERSE: dermatita de contact, suprainfecții cu candida, potențează acțiunea
curarizantelor, efecte toxice prin adm. parenterală, adică lezarea nervului VIII și a rinichiului
-adm. orală și locală
-comprimate de 500 mg, neomicina sulfat, aplicații locale: neomicina+bacitracina-unguente 0, 5% și
sol. 1-10%, iar la adm. cutanata asociază cu fluocinolomul
DOZE: 2-4 g/zi, la 4-6 ore pt adulți
25-50 mg/kg/zi pt copii până la 7 ani
1-2 g/zi pt copii 7-15 ani
Tratam. nu trebuie să dureze mai mult de 72 ore!!
D.C: NEGAMICIN, MYACINE

KANAMICINA
-extras din culturile de Streptomyces kanamyceticus
STRUCT. CHIMICĂ: asem. neomicinei și se folosește sub formă de sulfat de kanamicină
SPECTRU DE ACȚIUNE:stafilococi, colibacili, salmonelle, shigelle, klebsielle
bacilul Koch-mai puțin influențaț(tuberculostatic minor)
MECANISM DE ACȚIUNE: bactericidă
INDICAȚII:inf. stafilococice grave cu rezistenți la alte AB, bronșiectazii, abcese pulmonare,
pielonefrite, osteomielite, plăgi infectate, inf. gonococice, septicemii, endocardite și preventiv în
intervenții pe colon, în unele cazuri, tuberculoză
-flacoane de 500-1000 mg pt in. i.m sau i.v, pt. uz pediatric este fiole de 75 mg/2 ml
DOZE: i.m la adulți și copii: 7.5 mg/kg la 12 ore, în timp de 7-10 zile
D.C: KANTREX

60. Aminoglicozide.Generalități: structură, proveniență, spectru de acțiune și efecte adverse.

-aminozide sau aminociclitoli

STRUCT. CHIMICĂ: o bază azotată ciclică(aminociclitol), o aminoză( o oză aminată) și o oză
simplă-sunt uniți prin leg. glucozidică
PROVENIENȚĂ: produse de către diverse specii de Streptomyces, cu excepția gentamicinei, care este
extrasă din culturile de Micromonospora purpureea
SPECTRU DE ACȚIUNE: similar la toate aceste AB. El include coci gram pozitivi, coci gram
negativi, bacili gram-negativi, unele aminoglicozide active față de Mycobacterium turbeculosis
(bacilul Koch)
EFECTE ADVERSE: toxicitate dublă: ototoxicitate(lezează ramura vestibulară sau acustică a nervului
VIII) și nefrotoxicitate

61. Aminoglicozide: gentamicina, tobramicina, amikacina, netilmicina şi spectinomicina.

GENTAMICINA

FARMACOCINETICA:
-nu se absoarbe din intestin și se adm. în inj. i.m sau i.v
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ pe mulți bacili gram-negativi: Serratia, Proteus indol pozitiv, E.coli,
Enterobacter. Față de Ps. Aeruginosa este eficace numai în doze mari, toxice, din acest motiv în inf. cu
acest germen este utilă asocierea cu penicilină activă pe pseudomonas
INDICAȚII: inf. grave sau complicate cu germeni sensibili, pneumonii intraspitalicești, pielonefrite,
meningite, endocardite cu enterococi, infecții cu germeni gram-negativi la neutropenici, arsuri
infectate, infecții cutanate, oculare(aplicații locale)
CONTRAINDICAȚII: la pacienți cu alergie la gentamicină sau alte aminoglicozide, în caz de insuf.
renală
EFECTE ADVERSE: nefrotoxicitate, erupții cutanate, grețuri, epigastralgii, rareori icter colestatic
-sol. oftalmică, otică și injectabilă -GENTAMICIN
-sol.oftalmică și cremă-GENTICOL
-fiole injectabile de 1 și 2 ml sulfat de gentamicină, fiecare ml conține 40 mg gentamicină bază
DOZE: 3-5 mg/kg/zi, fracționată în 3 adm., la 8 ore , în timp de 7-10 zile
-uz pediatric, gentamicină sulfat (GARAMYCIN PEDIATRIC) fiole de 10 mg/ml
-adm. intrarectală (GARAMYCIN INTRATHECAL) fiole de 2 mg/ml sulfat de gentamicină
DOZE: copii: 6-7.5 mg/kg/zi(2-2.5 mg/kg la 8 ore) i.m
nou-născuți și sugari: 7.5 mg/kg/zi, fracționate în 3 prize
prematuri: 5 mg/kg/zi(2.5 mg/kg la 12 ore)

TOBRAMICINA
-extrasă din culturile de Streptomyces tenebrarius și propr. asem. gentamicinei
INDICAȚII: septicemii cu bacterii gram-negative, endocardită cu enterococi, inf. renale și urologice
cu germeni sensibili
SE POATE ASOCIA CU AB DIN GR. BETA-LACTAMICELOR
-pulbere pt. reconst. de inj., în fiole de 10 și 40 mg/ml, sol. oftalmice sau unguente pt. infecții oculare
-soluția pt inhalare (TOBI) de 300 mg/5 ml sol. salină
DOZE: adulți: 3 mg/kg/zi, fracționată în 3 inj., i.m sau i.v
nou-născuți: 3-4 mg/kg/zi
D.C: NEBCIN

AMIKACINA
-propr. asem. cu tobramicina
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: germeni gram-negativi rezistente la gentamicina sau tobramicina,
precum Proteus rettgeri, Providencia stuarti, Ps. aeruginosa
INDICAȚII: infecții mixte, infecții stafilococice, infecții respiratorii grave, osteoarticulare,
gastrointestinale, infecții ale S.N.C precum și în infecții grave și complicate ale tractului urinar, activă
și în tuberculoză
EFECTE ADVERSE: spre deosebire de tobramicină care lezează ramura vestibulară din nervul VIII,
amikacina lezează ramura acustică din nervul VIII
-fiole injectabile de 100 mg/2 ml, 250 mg/2 ml, 500 mg/2 ml, și 1 g/4 ml
-adm. parenterală: inj. i.m sau perfuzie i.v(adm. in bolus este contraindicată)
DOZE: adulți și copii: 15 mg/kg/zi, adm. una sau două doze fracționate. Durata tratam.: 3-7 zile-
perfuzie i.v sau 7-10 zile-inj. i.m
D.C:AMIKACIN, AMIKIN, PIERAMI

NETILMICINA
-foarte asem. cu gentamicina, tobramicina și amikacina
-preparatul inj. de 50 mg/2 ml, 150 mg/ 1.5 ml, 200 mg/2 ml
DOZE: 4-6 mg/kg/zi în 3 prize, perfuzie i.v la adulți
D.C: NETROMYCIN

SPECTINOMICINA
-nu este un aminoglicozid pt că în struct. sa intră doar un aminociclitol legat glicozidic de o oză neutră
-extras din culturile de Streptomyces spectabilis
SPECTRU DE ACȚIUNE: gonococ
-flacoane de 2 și 4 g spectinomicină bază , în pulbere, prepararea se face extemporaneu
-adm. i.m
INDICAȚII: gonoree
CONTRAINDICAȚII: la gravide
DOZE: bărbați:2 g, iar la femei 4 g în inj. unică

62. Tetracicline naturale: reprezentanţi, spectru de acţiune, indicaţii terapeutice, doze.

TETRACICLINE DE GEN. I

REPREZENTANȚI:
-TETRACICLINA, CLORTETRACICLINA, OXITETRACICLINA,
DEMETILCLORTETRACICLINA

TETRACICLINA
-extras din culturile de Streptomyces albo-niger
D.C: TETRACICLINA, CYCLOMYCINE
CLORTETRACICLINA
-extras din culturile de Streptomyces aureofaciens
D.C: AUREOMICINA, AUREOCICLINA
OXITETRACICLINA
-extras din culturile de Streptomyces rimosus
D.C:TERRAMICIN
DIMETILCLORTETRACICLINA
-extras din culturile de Streptomyces aureofaciens,în condiții speciale, și pe cale semisintetică
D.C:DECLOMYCIN

SPECTRU DE ACȚIUNE: coci gram-pozitivi -streptococ hemolitic, stafilococ, streptococ viridans,

enterococ, pneumococ; coci gram-negativi- gonococ, meningococ; bacili gram-negativi- bacilul coli
(oxitetraciclina, tetraciclina); ricketsii, spirochete(clortetraciclina), leptospire, chlamydii, unele
protozoare: Trichomonas și amoebe
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bacteriostatic și inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea de subunit.ribozomală 30 S și 50 S
-rezistența la tetracicline se instalează treptat
INDICAȚII: ricketsioze, boli produse de mycoplasme, de chlamydii(trahom, psitacoză,
limfogranulomatoză benignă), uretrite nespecifice, bruceloză, tularemie( în asociere cu
aminoglicozide), bronșite cronice, prostatite , acnee
INDICAȚII ACTUALE: multe tulpini au devenit rezistente la tetracicline: 70% din salmonelle, 30%
din shigelle și 30-40% din colibacili

TETRACICLINA
-capsule sau comprimate filmate de 125, 250 și 500 mg, suspensie de uz orală 125 mg/5 ml
-unguent cutanat și oftalmic
DOZE: 2-4 g în 4 adm. la 6 ore pt adult
12.5-50 mg/kg/zi-copii peste 8 ani

CLORTETRACICLINA
-drajeuri de 125 mg și 250 mg clorhidrat de clortetraciclina
-unguent 3% pt furunculoză, foliculite, impetigo, eczeme infectate
DOZE: exact ca tetraciclina

OXITETRACICLINA
-capsule de 250 mg de clorhidrat de oxitetraciclina
DOZE:exact ca tetraciclina

DIMETILCLORTETRACICLINA
-capsule de 125 și 250 mg
-efect prelungit decât restul tetraciclinelor

63. Teracicline naturale: efecte adverse,contraindicaţii.

EFECTE ADVERSE:
-doze mari: tulburări digestive: greață, vărsături, diaree, anorexie, colici, tenesme, fenomene de
dismicrobism cu enterocolită stafilococică cu germeni rezistenți, stomatite, glosite, vaginite cu diverși
germeni, micoze cu candida
-consecința fenomenului de dismicrobism-carența de vit. din complexul B și vit. K
-concomitent, tetraciclinele se adm. cu nistatin, adică un antimicotic
-se depun în mugurele dentar la făt, ceea ce duce la colorația galbenă a dentinei și chiar absența
emailului dentar
-inhibă creșterea oaselor și dinților
CONTRAINDICAȚII: gravide și copii sub 6-8 ani

64. Tetracicline de semisinteza si de sinteza.

TETRACICLINE DE GEN. II

DOXICICLINA
-tetraciclină de semisinteză
SPECTRU DE ACȚIUNE: asem. tetraciclinei.
FARMACOCINETICA:
-absorbție intestinală sup. (93%) și T1/2 prelungit, ceea ce face să fie suf. o singură doză pe zi
-liposolubilitate crescută, pătrunde bine în țesuturi
-absorbția nu este influențată de alimente sau cationi, iar dismicrobismul este mai redus decât la
tetraciclina
INDICAȚII: inf. respiratorii: pneumonii cu Chlamydia și Mycoplasma, bronhopneumonii, faringite,
amigdalite, sinuzite, inf. urinare, inf. cu etiologie mixtă
EFECTE ADVERSE: tulburări digestive-vărsături, epigastralgii, grețuri
-compr. și capsule de 20, 50, 75, 100 mg, pulbere pt. reconstituirea de suspensie 25 mg/5 ml și sirop
50 mg/5 ml
-flacoane de 100 și 200 mg pulbere pt reconstit. de inj. (adm. i.v)
DOZE: prima zi 200 mg p.o, la 12 ore , după care se continuă cu 1 capsulă/zi
300 mg/zi p.o în doză unică-inf. urinare sau uretrite gonococice
D.C: DOXIMYCIN, VIBRAMYCIN

MINOCICLINA
-asem. cu doxiciclina
FARMACOCINETICA:
-absorbție totală digestivă și T1/2 de 18 ore
difuziune ușoară în țesuturi, inclusiv în LCR
-excreție renală și biliară și realiz. un circuit entero-hepatic
SPECTRU DE ACȚIUNE: similar cu doxiciclina, eficace față de multe tulpini de strept. piogen,
stafilococ, gonococ, meningococ, bacili gram-negativi și Nocardia
INDICAȚII:infecții stafilococice, meningite, acneea rebelă( pătrunde bine în derm)
CONTRAINDICAȚII: insuf. renală, graviditate, copii mai mici de 8 ani
EFECTE ADVERSE: grețuri, amețeli-foarte frecvente, toxicitate vestibulară. În doze mari: efecte
hepatice toxice
-compr. și capsule de 20, 50, 75 și 100 mg, suspensie de 50 mg/5 ml
DOZE: identice cu doxaciclina
D.C: MINOCIN

65. Cloramfenicolul.

-AB de sinteză
-inițial s-a folosit CLORAMFENICOL extras din Streptomyces venezuelae
STRUCT. CHIMICĂ: derivat de nitrobenzen
FARMACOCINETICA:
-absorbție bună, dar incompletă în tub digestiv, realiz. la acest nivel conc. crescute și det. fenomenul
de dismicrobism
-difuziune foarte bună în țesuturi și realiz. conc. mari în bilă, ficat, rinichi, lichid pleural și LCR
-se regăsește în LCR în conc. de 50% din niv. plasmatic
-traversează placenta, trece în laptele matern
-metab. în ficat prin glucuroconjugare rezultând compuși inactivi
-excreție renală sub formă de compuși inactivi și în parte sub formă nemetabolizată. Realiz. conc. f.
ridicate în urină( de 30-50 ori mai ridicate decât cele sanguine)
SPECTRU DE ACȚIUNE: larg și activ de bacili gram-negativi, ricketsii, chlamidii, coci gram-
negativi, mai puțin pe coci gram-pozitivi, dintre aceștia staf. auriu penicilino-rezistent este sensibil,
eficace pe anaerobi gram-pozitivi și gram-negativi
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bacteriostatic și inhibă sinteza proteică prin inhibiția peptidiltransferazei
-uneori influențează sinteza proteică a mitocondriilor cel. eucariote și așa se explică toxicitatea asupra
măduvei hematogene
INDICAȚII: febra tifoidă, febrele paratifoide și alte salmoneloze, infecții cu H. influenzae rezistent la
ampicilină(meningite), meningite cu bacili și coci gram-negativi, abcese cerebrale, în general cu
anaerobi, infecții cu ricketsii și chlamidii, în bruceloză, tularemie(după tetraciclina), infecții
pulmonare și urinare, impetigo și oftalmia gonococică
EFECTE ADVERSE:toxicitate crescută
-tulburări digestive: greață, vomă, diaree, uneori produce enterită stafilococică, în febra tifoidă
produce reacția Jarisch-Herxheimer
-suprainfecții datorită dismicrobismului
-afectarea măduvei hematogene cu leucopenie, anemie, trombocitopenie și agranulocitoză
-tulburări nervos-centrale: agitație, delir, confuzie, halucinații, pareze ale m. ciliar cu tulb. de
acomodare a vederii
-sindrom cenușiu la nou-născuți în prima lună: colorația cenușie a pielii, colaps și moarte, dat. incapac.
de detoxifiere sau de metab. a cloramfenicolului de către ficat. Procesul de glucuronoconjugare nu se
poate realiza, AB se depune la niv. mucoaselor și tegumentului, iar acesta capătă o culoare roșie, prin
oxidarea compusului
CONTRAINDICAȚII:
1.ABSOLUTE:
-alergia la cloramfenicol, graviditatea, primele 60 de zile postnatal, insuf. de G6PH,
glucuroniltransferaza, methemoglobinreductaza, icter și hemoglobinopatii
2.RELATIVE:
-nu se adm. concomitent cu sulfamide, deoarece prelungește metabolizarea, nu se asoc. cu deprimante
ale măduvei hematogene sau cu AB cu toxicitate crescută precum kanamicină, polimixine
-capsule și compr. de 125 și 250 mg, pulbere(CHLOROMYCETIN) în flacoane de 100 mg pt.
reconstit.sol. injectabile și sol. oftalmică sau unguent
DOZE: p.o, 2 g/zi, împărțită în 4-6 adm.
D.C:CLORAMFENICOL, CLORAMFENICOL HEMISUCCINAT DE SODIU

CLORAMFENICOL+BETAMETAZONA(BETABIOPTAL)/DEXAMETAZONA
-sol. destinate adm. în sacul conjunctival-conjunctivite
-în conductul auditiv extern-otite

CLORAMFENICOL PALMITAT-folosit pt copii, deoarece nu are acel gust amar al cloramfenicolului

CLORAMFENICOL HEMISUCCINAT DE SODIU
-preparat ce poate fi inj. i.v, intratecal și intracavitar
-fiole cu 1 g pulbere
DOZE:după solubilizare, 1-2 g/zi

66. Chimioterapicele antituberculoase majore: izoniazida, rifampicina, etambutolul,

streptomicina, pirazinamida.

IZONIAZIDA
-hidrazida acidului izonicotinic(HIN) sau hidrazidă
-adm. orală și parenterală
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, absorbția digestivă(90%)
-nu se leagă de prot.plasmatice
-distribuție rapidă în țesuturi și lichidele organismului: lichidul pleural, ascitic, salivă, la nivelul pielii,
pătrunde în LCR (20%) în conc. plasmatică
-pătrunde în leziunile tuberculoase cazeoase
-metab. prin acetilare, cu ajutorul enzimei N-acetiltransferază, enzimă ce se găsește în ficat, mucoasa
intestinală și rinichi
-conc. plasmatică depinde de viteza de acetilare. 2 tipuri: acetilatori rapizi și acetilatori lenți
-excreția renală: metabolitul acetilat și o parte nemetab. din izoniazidă
MECANISM DE ACȚIUNE: inhibă sinteza acizilor micolici care sunt componenți ai peretelui
bacterian
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă NUMAI față de Mycobacterium tuberculosis
-forma umană-cea mai sensibilă; cea bovină-mai puțin; cea aviară-f. puțin sensibilă
INDICAȚII: una dintre cele mai eficace antituberculoase, chimioprofilaxia TBC în persoanele cu o
reacție pozitivă la tuberculină, eficace în monoterapie, tratam. tuturor formelor de tuberculoză
pulmonară și extrapulmonară, inclusiv TBC miliară, peritonită TBC, meningită TBC, tuberculoza
osteorticulară-durata tratam. mai mare
EFECTE ADVERSE:
-fenomene alergice: erupții cutanate, febră
-efecte neurotoxice și hepatotoxice
-nevrită periferică cu parestezii+o stare de excitație din partea SNC, cu euforie
-efecte nervoase pot fi diminuate prin adm. concomitentă de piridoxină sau vit. B6
-afectarea ficatului<- creșteri ale enzimelor hepatice (GOT)
-acetilatori rapizi sunt mai predispuși la suferință hepatică din cauza metabolitului acetilhidrazidă, un
compus foarte toxic pt ficat
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE:
-antiacidele îi scad absorbția digestivă
-asocierea RIFAMPICINEI-inductor enzimatic, crește riscul afectării toxice a ficatului
-este micșorată metab. fenitonine(antiepileptic) de către izoniazidă, mai ales în cazul acetilatorilor lenți
compr. de 100, 250 și 300 mg, suspensie orală de 50 mg/5 ml și forma injectabilă de 100 mg/ml(pt
fistulele TBC și se adm. parenteral)
DOZE: 10 mg/kg/zi în 2 adm.
30 mg/kg/zi -meningită TBC sau TBC miliară
D.C:ISONIAZIDA, IZONID

RIFAMPICINA
-derivat semisintetic al RIFAMPICINEI G, AB extras din Streptomyces mediterranei
STRUCT.CHIMICĂ:
-clasa ansamicinelor
-alc. dintr-un nucleu aromatic(format dintr-un biciclu naftalenic) și o catenă alifatică, ce leagă cu o
ansă 2 atomi opuși din nucleul aromatic
-naftalen-ansamicină
FARMACOCINETICA:
-absorbție bună din tubul digestiv
-se leagă de prot. plasmatice (85%)
-realiz. conc. terapeutice în plămâni, ficat, lichid pleural, LCR, bilă și în cavernele tuberculoase
-metab. prin dezacetilare și excreția biliară
-inductor enzimatic și accelerează metab. unor medicamente, consecutiv, eficiența acestora poate să
scadă
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bactericidă și inhibă polimeraza ADN dependente și consecutiv nu se se mai sintetizează ARN
microbian
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă: bacilul tuberculozei, chalmidii, unele virusuri, unii coci gram-
pozitivi, coci gram-negativi, H.influenzae, Cl. difficile, Legionella pneumoniae
INDICAȚII: TBC extrapulmonară sau pulmonară în asociație cu IZONIAZIDA, infecții cu
micobacterii atipice, tratam. adjuvant al leprei, împreună cu dapsona, profilaxia infecțiilor cu
meningococi și H.influenzare, eradicarea staf. auriu în cazul purtătorilor
EFECTE ADVERSE: tulburări digestive, cefalee, somnolență, ataxie, oboseală, efecte toxice hepatice
cu apariția de icter și creșterea enzimelor hepatice, anemie, trombocitopenie, IRA, febră, frison,
artralgii, mialgii
CONTRAINDICAȚII: alergie la rifampicină
-capsule de 150 și 300 mg, flacon de 600 mg pt. reconstit. de sol. injectabilă, destinată perfuziei i.v
DOZE: 10 mg/kg/zi
600 mg/24 h-doza maximă
D.C: RIFAMPICINA, SINERDOL

ETAMBUTOLUL
-antituberculos sinteticde prima linie
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bacteriostatic și posibil să inhibe sinteza ARN sau a poliaminelor, compuși care facilitează sinteza
proteinelor bacteriene
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, absorbție bună (80%) și nu este influențată de prezența alimentelor în stomac
-distribuție în majoritatea lichidelor și țesuturilor, pătrunde în hematii, rinichi, plămâni, salivă
-pătrunde în LCR, chiar dacă meningele nu este iflamat
-metab. parțială în ficat, excreția renală, în majoritate și prin fecale (20%)
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ față de maj. tulpinilor de Mycobacterium tuberculosis, în timp ce,
tulpinile de M.avium intracelular sunt rezistente
INDICAȚII: tratam. tuberculozei în asociere cu IZONIAZIDA și/sau RIFAMPICINA
EFECTE ADVERSE:
-în general bine suportat
-reacții alergice, febră, confuzie mintală, fenomene dispeptice ușoare
-creșteri ale acidului uric în sânge și gută
-nevrita optică, pacienții care iau medicament în timp îndelungat (3%)
-capsule de 250 și 400 mg – SYNTOMEN
-compr. de 100 și 400 mg – MYAMBUTOL
DOZE: 15 mg/kg/zi în doză unică, zilnică
40-50mg/kg/zi-de 2x/zi

PIRAZINAMIDA
-antituberculos sintetic, asem. dpdv chimic cu nicotinamida
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bactericid asupra bacilului tuberculozei, este activă față de populațiile bacteriene care se multiplică
lent în macrofage, în mediul acid
-riscul rezistenței este mare dacă se adm. singură, rezultă că este obligatorie adm. în diverse asocieri
polichimioterapice
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, absorbția bună, conc. plasmatice maxime după 2 ore
-pătrunde bine în macrofage și în cavernele tuberculoase
-metab. prin dezaminare, rezultă acid pirazonic, metabolit care poate crește niv. uraților în sânge
-excreție renală, prin filtrare glomerulară, sub formă de acid 5-hidroxipirazinoic
INDICAȚII:
-foarte eficace împotriva sușelor rezistente de M. tuberculosis în combinație cu IZONIAZIDA
-curele scurte (6-9 luni) în combinație cu IZONIAZIDA, RIFAMPICINA sau ETAMBUTOLUL
EFECTE ADVERSE: efecte toxice hepatice-frecventă, produce hiperuremie la unii pacienții, chiar
apar și gută
-compr. de 500 mg
DOZE: 1 g/zi sau poate fi crescută până la 3 g/zi
D.C:PIRAZINAMIDA, TISAMID

STREPTOMICINA
-este prezentat la aminoglicozide
-este folosit tot mai puțin ca și antituberculos, deoarece are efecte adverse importante: ototoxitate,
nefrotoxicitate
67. Chimioterapicele antituberculoase minore: acidul para-aminosalicilic, etionamida,
cicloserina, kanamicina.

ACIDUL PARA-AMINOSALICILIC
-compus de sinteză, analog structural al PABA
MECANISM DE ACȚIUNE:
-similar cu sulfamide, adică inhibă sinteza acidului folic și la final inhibă sinteza acizilor nucleici
-bacteriostatic asupra micobacteriilor
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, absorbție bună, pătrunde bine în leziunile tuberculoase
-metab. în ficat prin acetilare și excreția renală sub formă acetilată și sub formă nemodif.
-antituberculos de a doua linie
INDICAȚII: asociere cu IZONIAZIDA și STREPTOMICINA- pentru împiedicarea apariției
rezistenței microbiene
EFECTE ADVERSE:iritație gastrică și hemoragii gastrointestinale, afectarea ficatului și
tiroidei(diminuarea captării iodului de către tiroidă), reacții alergice: febră, prurit, erupții cutanate, în
doze mari pot produce retenție hidrică prin conținutul de Na
-compr. de 500 mg și 1 g
DOZE: 10-14 g/zi, fracționat în 4-6 prize
D.C: P.A.S

ETIONAMIDA
-analog al izoniazidei
MECANISM DE ACȚIUNE:
-bacteriostatic, are 1/10 din activ. izoniazidei
-poate funcționa ca un substrat alternativ pt. acetilarea izoniazidei, cu creșterea ef. antituberculos
FARMACOCINETICA: penetrabilitate tisulară bună în toate țesuturile, inclusiv în LCR
EFECTE ADVERSE: intoleranța digestivă, hepatite, reacții alergice, ginecomastie, impotență, afectare
neurologică
-compr. de 250 mg
DOZE: 250 mg/zi, poate crește până la 1 g/zi
D.C:TRECATOR, IRIDOCIN

CICLOSERINA
-AB produs de Streptomyces orchidaceus
MECANISM DE ACȚIUNE:
-similar cu beta-lactaminelor, adică inhibă biosinteza peretelui bacterian
-analog structural al D-alaninei și inhibă competitiv D-alanin-sintetaza și alanin-racemaza
-adm. orală
FARMACOCINETICA:
-pătrunde în maj. țesuturilor, inclusiv în macrofage și LCR
-metab. parțială
-excreție renală în prop. ridicată sub formă nemodif., realiz. conc. crescute la acest nivel
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace asupra M. tuberculosis, însă activă și pe unele bacterii gram-
pozitive și gram negative
INDICAȚII: localizări renale ale tuberculozei
EFECTE ADVERSE: cefalee, tremor, agitație, confuzie, halucinații, psihoze, convulsii-mai frecvente
în caz de insuf. renală, la doze mari, la cei cu alcoolism și epilepsie. Unele efecte nervos-centrale se
dat. scăderii Mg în LCR. Mai poate produce și afectarea ficatului, malabsorbție și neuropatie
periferică.
-capsule de 250 mg
DOZE: 0.5-1 g/zi, în 2 prize
D.C: TEBEMICIN, SEROMYCIN PULVULES

KANAMICINA
-AB aminoglicozidic
INDICAȚII: unele forme de tuberculoză

68. Antileproase: dapsona, clofazimina, rifampicina.

DAPSONA
MECANISM DE ACȚIUNE: bacteriostatic, printr-un mecanism asem. cu sulfamide
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace față de germenii pe care acționează sulfamidele și de unele specii
de Plasmodium, Mycobacterium leprae
FARMACOCINETICA:
-absorbție lentă, dar completă din tubul digestiv
-distribuție largă în țesuturi și în lichidele organismului
-acumulare masivă la niv. pielii, mușchilor, ficatului și rinichiului
-la niv. pielii bolnavilor de lepră conc. dapsonei este 10-15 ori mai mare decât în pielea normală
-metab. în ficat prin acetilare și glucuronoconjugare
-excreție biliară, urmează circuitul entero-hepatic, ceea ce face ca niv. sanguine să fie crescute mai
mult timp
EFECTE ADVERSE: anemie nehemolitică, methemoglobinemie, uneori anemie hemolitică, similară
celei la primachină, exarcerbare a leziunilor cutanate, paralizie motorie, eritem nodos,
hepatotoxicitatem sindrom Stephen -Johnson
-compr. de 25 și 100 mg
DOZE: 50 mg/zi, pot crește până la 300 mg/zi, dar de recomandat sunt de 50-100 mg/zi
D.C:DAPSONE

CLOFAZIMINA
-colorant fenazonic cu acț. bactericidă
FARMACOCINETICA:
-absorbție variabilă din tubul digestiv
-tendința de acumulare, T1/2 este de 2 luni
-excreția biliară
-propr. antiinflamatoare
INDICAȚII: infecția cu Mycobacterium ulcerans
EFECTE ADVERSE: pigmentarea în roșu-brun a pielii, intoleranță digestivă
-capsule de 50 mg
DOZE: 100 mg/zi în combinație cu alte medicam. antileproase, timp de 3 ani. După care se continuă
cu 100 mg/zi, numai cu clofazimina
D.C: LEMPRENE

RIFAMPICINA
-medicam. antituberculos de prima linie
-se folosește și în tratam. leprei în asociere cu sulfonele

69. Antimicotice sistemice: amfotericina B şi flucitozina.

AMFOTERICINA B
-AB cu struct. polienică produs de Streptomyces nodosus
FARMACOCINETICA:
-absorbție redusă din tubul digestiv, de aceea se adm. i.v sau topic
-după inj. i.v este captată rapid de către țesuturi de unde este elib. lent
-excreție lentă pe cale renală sub formă de metaboliți și pe cale biliară
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă: Candida albicans, Hystoplasma capsulatum, Cryptococcus
neoformans, Coccidioites immitis, Blastomyces dermatidis, Sporothrix schenkii
INDICAȚII: antimicotic cu spectru larg folosit în inf. sistemice grave, blastomicoză localizată și
diseminată, histoplasmoză, inf. diseminate și meningite cu Candida albicans, Torulopsis și
Cryptococcus(în cazul meningitei cu criptococ se asociază cu 5-flucitozina), infecții cu protozoare
precum Naelgeria, Hartmannella. Multe infecții cu ciuperci apar la persoane cu imun. deprimată
precum la bolnavi de leucemie, SIDA sau limfoame
EFECTE ADVERSE:cefalee, anorexie, vomă, febră, frisoane, anemie trecătoare, nefrotoxicitate,
hipopotasemie, hipomagneziemie, acidoză, glomerulonefrită. La adm. intratecală în caz de meningită
poate fi cauzată de cefalee, parestezii, paralizii ale nervilor periferici, arahnoidite, dificultăți de
micțiune. Frecvent produce flebită la locul perfuziei i.v
-fiole cu 50 mg liofilizat pt prepararea de sol., destinate adm. i.v, suspensie lipidică complexă de 5
mg/ml, pt inj., cremă de 3%, loțiune și unguent pt adm. topicală
DOZE: se începe cu 0.3 mg/kg, care crește progresiv până la 0.6 mg/kg
 durata perfuziei este de 8-10 ore
D.C:FUNGIZONE

FLUCITOZINA(5-FLUORCITOZINA)
STRUCT. CHIMICĂ: pirimidină fluorată ce suferă un proces de dezaminare în int. fungilor de câtre
citizin-dezaminază, rezultând 5-fluoruracil
MECANISM DE ACȚIUNE: inhibă timidilat-sintetaza+inhibă sinteza ADN. Acționează fungistatic
FARMACOCINETICA:
-absorbția digestivă bună(90%)
-difuziune largă în lichidele organismului și realiz. coonc. ridicate în LCR
-se leagă de prot. plasmatice(60%-80%)
-nu se metab. în organismul uman, ci exclusiv la niv. ciupercilor
-excreție renală sub formă nemodificată(90%)
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: Candida, Cryptococcus, Sporotrix, Torulopsis glabrata, diverse
specii de Cladosporium și Phtalophora, fungi care produs cromomicoze
INDICAȚII: în combinație cu amfotericina B în tratam. micozelor profunde și ca tratam. de elecție în
cromomicoze
CONTRAINDICAȚII: alergie de flucitozina, iar citarabina o inactivează
EFECTE ADVERSE: sunt reduse și produc flatulență, diaree, leucopenie, trombocitopenie
-capsule orale de 250 și 500 mg(ANCABON), sol. 10 mg/ml pt perfuzii i.v(ANCOTIL)
DOZE: p.o sau i.v, 100-200 mg/kg/zi, în 3-4 prize

70. Imidazolii si triazolii folositi ca antimicotice.

CLOTRIMAZOL
-antimicotic fungistatic cu spectru larg
-numai în aplicare topică
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: Candida, Cryptococcus, Blastomyces, Sporothrix; Epiderophyton,
Microsporum și Trichophyton(dermatofite); Malassezia furfur(pitiriasis versicolor)
INDICAȚII: tratam. micozelor cu germenii amintiți, inf. orale, cutanate, vaginale cu Candida
-candidoză orală( compr. de 10 mg la niv. bucal de 5x/zi) și candidoza vaginală
D.C: CANESTEN

MICONAZOL
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: Candida, Cryptococcus, Coccidioites imitis, unele specii de
Aspergillus
INDICAȚII: vulvo-vaginitele prov. de Candida, dermatofiți-aplicații locale, micoze sistemice prov. de
Coccidioites, Cryptococcus, candidoză orală și muco-cutanată
-adm. p.o, topic și i.v
EFECTE ADVERSE: tromboflebită la adm. i.v, prurit, senzație de arsură, urticarie, în cazul aplicării
locale,
-compr. de 200, 250 mg, compr. vaginale de 150 mg, cremă și loțiune 2%, sol. inj. de 10 mg/ml
DOZE: p.o 1 g/zi- candidoze digestive
1 ovul/zi-candidoze vaginale
D.C: MICONAZOL

KETOCONAZOL
-imidazol eficace pe cale orală
FARMACOCINETICA:
-absorbție bună din tub digestiv
-metab. în ficat și se excretă sub formă de compuși inactivi, mai ales prin bilă
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: Blastomyces, Candida, Hystoplasma, COCCIDIOITES și pe
dermatofite
INDICAȚII: candidoza muco-cutanată, candidoză bucală și vaginală, candidoze sistemice, tratam.
neoplasmului de prostată(efect antiandrogen)
-compr. de 200 mg
DOZE: 200 mg/zi, timp de 16 săpt. -candidoză orală, vaginală și mucocutanată
200 mg/zi, timp de 2-3 săpt.- inf. pielii glabroase
200mg, 2x/zi, timp de 4-6 săpt.-inf. la niv. pielii palmare sau plantare
D.C: NIZORAL

FLUCONAZOL
-triazol, adm. p.o sau i.v
FARMACOCINETICA: pătrunde în toate țesuturile, inclusiv în LCR
INDICAȚII: candidoze orofaringiene, inf. grave cu Candida(pneumonii, peritonite), meningita cu
Cryptococcus, foarte eficace în criptococoză la bolnavi cu imun. deficitară sau compromisă
EFECTE ADVERSE: greață, vomă, cefalee, erupții cutanate, dureri abdominale, diaree
-compr. de 50, 100, 200 mg, fiole de 200, 400 ml, pt adm. parenterală (2 mg/ml)
DOZE: 50 mg/zi, timp de 6 săpt. sau 150 mg/săpt.
D.C: DIFLUCAN

ITRACONAZOL
-derivat triazolic cu spectru larg de acțiune
INDICAȚII: tratam. pe p.o al micozelor cutanate rezistente la medicația topică, inf. sistemice
DOZE: 100 mg, 1 caps/zi, timp de 15-30 zile-dermatofiți
200 mg/zi, timp de 2-3 luni-onicomicoze
200 mg/zi, timp de 7 zile- pitiaris versicolor
D.C: ORUNGAL

ECONAZOL
-derivat de imidazol
-aplicații locale , pt tratam. unor dermatomicoze, inclusiv al celor suprainf cu bacterii gram pozitive
-eficiență asem. clotrimazolului
-nitrat de econazol cremă 1%, emulsii, spray
D.C: AMICEL

TIOCONAZOL
-antimicotic folosit în dermatofiți și candidoze, în aplicații locale, sub formă de cremă, spray, emulsie
1%
D.C:MYCONTRAL

71. Antifungice folosite exclusiv local: nistatina,terbinafina și azolii folosiți local.

NISTATINA
-AB polienic extras de Streptomyces nuorsei
MECANISM DE ACȚIUNE: același cu amfotericina B și poate produce rezistența încrucișată cu
acesta
-adm. topic: cutanată, bucală și intratecal
-adm. sistemică: nu, deoarece este un compus toxic
INDICAȚII: micozele localizate produse de Candida albicans, Cryptococcus, Hystoplasma,
Blastomyces, dermatofite, candidoză vaginală
EFECTE ADVERSE: puțin frecvente și reduse. Dar dacă accidental pătrunde în tub digestiv, atunci
produce greață și diaree
-asociere cu tetraciclina, dacă durata tratam. e mai mult de 3 zile, este eficace și în micoze superficiale
-creme, unguente, supozitoare, pudre, suspensii orale sau compr. care țin în gură câteva min înainte de
a înghiți, tablete vaginale
DOZE: topic, 2-3x/zi -candidoza periunghială și intertriginoasă
p.o-candidoză recurentă perianală, vaginală și vulvară
tabletă vaginală, 2x/zi, timp de 14 zile, apoi un compr./pe timpul nopții, timp de 14-21 zile
D.C: MYCOSTATIN
AMFOTERICINA B
-cremă 3%, loțiune și unguent este eficientă în candidoză periunghială și intertriginoasă
DOZE: aplicații locale, 2-4x/zi

TERBINAFINA
-alilamină antimicotică cu spectru larg
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: dermatofiți, Candida
-compr. de 250 mg, cremă 1%
DOZE: p.o, 250 mg/zi, timp de 2-6 săpt.-onicomicoze
aplicații locale, cremă 1%-dermatofiți, candidoză cutanată, pitiaris versicolor

NAFTIFINA
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe dermatofite și mai puțin activă pe Candida
MECANISM DE ACȚIUNE: inhibiția unei enzime(squalen-epoxidaza) de la niv. fungilor și
interferează cu sinteza ergosterolului fungic
-cremă, gel sau sol. 1%
DOZE: aplicații locale, 2x/zi -dermatofiți, pitiarisis versicolor și candidoză cutanată
D.C: NAFTIN, EXODERIL

UNGUENT WHITFELD
-conține acid 2/3 acid benzoic cu efect antimicotic și 1/3 acid salicilic cu efect keratolitic
-aplicații locale, la niv. țesuturilor puternic keratinizate, în asocieri cu alte antimicotice

IODURA DE POTASIU
-tratam. de elecție în sporotricoza cutanată
EFECTE ADVERSE: fenomene de iodism, manif. prin gust metalic sau neplăcut, coriză, greață,
pirozis, transpirație
-sol. saturată, 1 g/ml

BUCLOSAMIDA
-spectru de acțiune și indicații asem. cu ale clotrimazolului
-rar sub formă de preparate topice de 10%, poate provoca fotosensibilizare cu dermatite eritematoase
și buloase

72. Sulfamide. Mecanisme de actiune. Farmacocientica. Indicatii terapeutice. Efecte adverse.

MECANISM DE ACȚIUNE:
-inhibă competitiv încorporarea PABA în acidul folic bacterian și împiedică creșterea bacteriană
-inhibă o enzimă care participă la prima sinteză a acidului folic bacterian-compus esențial pt. sinteza
acizilor nucleici
-inhibă enzima dihdropteroat-sintetaza care catalizează formarea acidului dihidropteroic din PABA și o
bază azotată care se numește pteridină
-sinteza continuă prin faptul că acidul dihidropteroic primește un rest de acid glutamic și dă naștere
acidul hidrofolic
-acidul hidrofolic, sub acțiunea dihidrofolat-reductazei, se transf. în acid tetrahidrofolic, formă activă a
acidului folic
-deoarece necesarul de acid folic al omului provine din alim., iar omul nu poate sinteza acidul folic,
rezultă că sulfamidele nu au ef. toxice asupra omului
-enzima dihidrofolat-reductaza este inhibată de 3 medicam: trimetoprim, pirimetamina și metotrexat
-efect bacteriostatic, însă efectul poate fi anulat de prezența puroiului și a detrisurilor celulare(conțin
cant. mari de PABA) sau a medicam. care conțin PABA, precum procaina, care este este al PABA

FARMACOCINETICA:
-absorbție bună din tub digestiv, conc. plasmatice maxime se obțin după 2-4 ore
-pătrund ușor în lichidele organismului, trec prin bariera hemato-encefalică și prin cea placentară
-metab. în ficat prin acetilare(unele) și prin glucuronoconjugare(altele)
-excreție renală sub formă de compuși inactivi și sub formă nemodif.

INDICAȚII TERAPEUTICE:
-infecții urinare cu E.coli și alți germeni patogeni(inf. necomplicate), meningite, inf. cu shigella,
șancrul moale(SMZ asoc. cu TMP), inf. cu Nocardia și în melioidoză, prod. de Ps. pseudomaltei
inf. prov. de Chlamydia trachomatis cum ar fi: trahomul, conjunctivita cu incluziuni, pneumonia,
uretrita (sulfamide topice sau sistemice)
-tratam. alternativ al limfogranulomatozei veneriene(benigne)-SULFAMETOXAZOLUL sau
SULFADIAZINA
-malarie cu Plasmodium falciparum clorochino-rezistent-
SULFADOXINĂ+PIRIMETAMINĂ(FANSIDAR)
-profilaxia inf. la arși, mai ales cele cu Ps. aeruginosa- MAFENIDUL și SULFADIAZINA
ARGENTICĂ, cremă
-infecții oculare-SULFACETAMIDA sub formă de colir
-colită ulceroasă-SULFALAZINA
-profilaxia și curativă în unele inf. intestinale-sulfamide neabsorbabile: FTALILSULFATIAZOLUL

EFECTE ADVERSE:
-frecvente de natură alergică: erupții cutanate, eozinofilie, febră, eritem multiform, ulcerații ale gurii și
ale organelor genitale
-persoanele cu deficit de 6GPDH-anemie hemolitică similară cu cea la ”la primachină”
-icter nuclear la nou-născuți( se prod. o conjugare redusă a br. și se depune în exces la niv. ganglionilor
bazali), encefalopatie toxică
-unele sulfamide prin acetilare rezultă niște compuși puțin hidrosolubili și care pot participa în urină,
rezultă cristalurie poate produce hemoragii și litiază renală cu fenomene obstructive la acest nivel
CONTRAINDICAȚII: ultimul trimestru de sarcină și la nou-născut

73. Sulfamide. Clasificare. Preparate. Doze.

CLASIFICARE:
-5 clase, în care primele 3 sunt absorbabile:
1.Sulfamide cu durată scurtă de acțiune (T1/2=1-8 ore)
SULFANILAMIDA, SULFADIAZINA, SULFIZOXAZOLUL
2.Sulfamide cu durată intermediară de acțiune (T1/2=8-24 ore)
SULFAMETOXAZOLUL
3.Sulfamide cu durată lungă de acțiune(T1/2=peste 24 ore)
SULFAMETOXIPIRIDINA, SULFADOXINA
4.Sulfamide cu acțiune intestinală
FTALILSULFATIAZOLUL, SUCCINIL-FTALILSULFATIAZOLUL, SULFASALAZINA
5.Sulfamide cu aplicare topică
SULFACETAMIDA, MAFENIDUL și SULFADIAZINA ARGENTICĂ

SULFAFURAZOL(SULFIZOXAZOL)
-compr. de 500 mg și fiole de 500 mg
DOZE: 500 mg la 4 ore, p.o
1 fiolă la 6 ore, i.m
D.C: NEOXAZOL

SULFAMETOXIDIAZINA
-compr. de 500 mg
DOZA: 1 compr./zi
D.C: SULFAMETIN
MAFENID
-cremă de 85 mg/g în cutie de 1000 mg
DOZE: aplicații locale, 1-2x/zi
D.C: MAFENID, SULFAMYLON

SULFALAZINA
-compr. de 500 mg
DOZE: 1 compr., 3-4x/zi
D.C: SALAZOPYRIN, GASTROPYRIN

SULFACETAMIDA
-sub formă de sare sodică în sol. de 1, 10, 15, 30% și unguent de 10%

MESALAZINA
-compr. de 250-500 mg și supozitoare
DOZE: 1-2 g, 2x/zi
D.C: SALOFALK

74. Trimetoprimul. Asociaţia trimetoprim-sulfametoxazol (TMP-SMZ).

TRIMETOPRIM
-analog structural al acidului dihidrofolic
MECANISM DE ACȚIUNE: acțiune antibacteriană prin inhibiția dihidrofolat-reductazei și inhibă
metabolizarea hepatică a fenitoinei
SPECTRU DE ACȚIUNE: larg
INDICAȚII: inf. urinare necomplicate, priflaxia inf. urinare recurente și a prostatitelor cronice
EFECTE ADVERSE: erupții cutanate, epigastralgii, greață, vomă, glosită, dermatită exfoliativă,
trombocitopenie, leucopenie, anemie megaloblastică
CONTRAINDICAȚII: alergie la medicament, la femei gravide și care alăptează, copii sub 2 ani
-compr. de 100 mg și 200 mg

ASOCIAȚIA TMP-SMZ: CLOTRIMOXAZOL

-TMP+sulfametoxazol, în raport de 5:1
MECANISM DE ACȚIUNE: bactericidă, acționează prin 2 componente , în 2 etape diferite ale
sintezei acidului folic bacterian. Rezistența este rară
INDICAȚII: infecții urinare, profilaxia inf. urinare recurente, otite medii, sinuzite, pneumonii,
episoade de acutizare ale bronșitelor cronice, profilaxia otitei recurente, tratam. de elecție al prostatitei
bacteriene cronice și al pneumoniei cu Pneumocystis carinii, tratam. inf. cu Shigella flexneri și sonnei,
a febrei tifoide și a altor salmoneloze și în diareea călătorilor prov. de E.coli enterotoxigenă; tratam.
alternativ(la tetraciclină) al holerei, șancrului moale, melioidozei, nocardiozei și brucellozei, la
eritromicină în eradicarea purtătorilor de Bordetella pertussis
-compr. de 400 mg de sulfametoxazol+80 mg TMP și dublul cant. acestora
DOZE: adulți: 800 mg sulfametoxazol+160 mg TMP la 12 ore, timp de 10-14 zile
D.C: BACTRIM
-jumătate din cant. prezentă în preparatul pt adulți
DOZE: copii: 8 mg/kg TMP+ 40 mg/kg sulfametoxazol-otită medie sau inf. tractului urinar
D.C: SEPTRIM
Alte mărci pt această combinație:
-sirop 125/25 mg (SMZ/TMP) pe 5 ml pt uz pediatric și compr.
D.C: SUMETROLIM
-compr. și fiole, suspensie 200/40 mg/5 ml
D.C: BISEPTOL

75. Chinolone: acidul nalidixic și norfloxacina.

ACIDUL NALIDIXIC
-derivat de 4-chinolonă
MECANISM DE ACȚIUNE: -inhibă giraza bacteriană, o enzimă care asigură strângerea ADN-ului
sub formă de ”mosor sau jurubiță”, etapa premegătoare replicării ADN-ului microbian
SPECTRU DE ACȚIUNE: germeni gram-negativi
INDICAȚII: inf. urinare prov. de E. coli, Klebsiella, Proteus
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă(96%)
-metab. în ficat, rezultând acid hidroxinalidixic(mai activ de 16 ori decât compusul activ)+un
glucuronid inactiv
-excreție renală, realiz. conc. urinare mult mai mari decât cele sanguine
EFECTE ADVERSE: reacții alergice: erupții uritcariforme, prurit, fotosensibilitate, tulb. digestive
precum vomă, greață, diaree, crampe abdominale, tulb. neurologice
CONTRAINDICAȚII: gravide în primul trimestru, femei care alăptează, cei cu deficit de 6-GPDH
-compr. de 500 mg
DOZE: 1 g la 6 ore, timp maxim de 15 zile
D.C:NEGRAM

NORFLOXACINA
-fluoropiperazil-chinolonă
SPECTRU DE ACȚIUNE: mai larg decât acidul nalidixic, fiind activă: germenii gram-pozitivi, gram-
negativi aerobi, inclusiv stafilococi, enterococi, Pseudomonas
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă (30-40%)
-metab. parțial
-excreția renală sub formă de metaboliți slabi activi și 26-32% sub formă nemodif.
INDICAȚII: inf. urinare și prostatice cu germeni sensibili precum: E.coli, Proteus mirabilis, Proteus
indol pozitiv, Ps. aeruginosa, Citrobacter freundii, Staph. Aureus și epidermitis, strept. de gr. D,
infecțiile gonococice necomplicate
-compr. de 400 mg
DOZE: 400 mg, 2x/zi
D.C: NOLICIN, NOROXIN

76. Fluorchinolone: ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina și enoxacina.

CIPROFLOXACINA
FARMACOCINETICA:
-după cale orală, absorbție de 60%
-distribuție largă în organism și realiz. conc. crescute la niv. rinichiului, prostatei, plămânului și
bronhiilor
-compr. de 100, 250, 500, 750 mg, compr. cu elib. prelungită de 500 și 1000 mg, suspensie orală de 50
și 100 mg/5 ml, fiole i.v de 2 și 10 mg/ml (CIPRO), sol. oftalmică 3 mg/ml sau unguent oftalmic 3.3
mg/g (CILOXAN)
DOZE: p.o, 250-500 mg, 2x/zi
D.C: CIPROBAY, CIPRO IV)

OFLOXACINA
FARMACOCINETICA:
-după adm. orală, biodisponibilitate de 100%
-pătrunde bine în țesuturi, realiz. conc. ridicate la niv.LCR de până la 90% față de conc. plasmatică
-compr. de 200, 300, 400 mg, sol. oftalmică de 3 mg/ml(OCUFLOX), sol. otică de 0.3% (FLOXIN
OTIC)
DOZE: 200 mg, 2x/zi, p.o
600-800 mg/zi -inf. grave
200-300 mg la 12 ore, i.v
D.C: TARIVID, OFLOXACIN

PEFLOXACINA
INDICAȚII : obișnuite ale fluorchinolone
-compr. de 400 mg, sol. inj
DOZE:400 mg la 12 ore, p.o
400 mg cu durata de o oră i.v, la 12 ore
D.C: ABKTAL, PEFLACINE

ENOXACINA
INDICAȚII: inf. respiratorii și renale cu germeni sensibili
-compr. de 200 și 400 mg
DOZE: 400 mg, 2x/zi
D.C:PENETREX

77. Antimalarice. Ciclul biologic al protozoarului Plasmodium malariae. Clasificarea

medicamentelor antimalarice.

CICLUL BIOLOGIC AL PROTOZOARULUI PLASMODIUL MALARIAE

-malaria-țânțarul anofel, femela acestuia
-prin înțepare țânțarul suge o cant. de sg. infectat de la un bolnav
-țânțarul conține gameții sau forma sexuată a parazitului
-după diferențiere și multiplicare, sporozoiții maturi migrează în glandele salivare de unde, prin
înțepare, vor ajunge în sângele altui om
-în sânge are loc transf. sporozoiților în schizonți sau formă asexuată
-sporozoiții care nu se transf.în schizonți va invada ficatul
-în ficat va continua să se dividă și să se transf. în schizonți
-durata persistenței în ficat este variabilă
-formele care dormitează sau persistă foarte mult se numesc hipnozoiți sau formele adormite ale
protozoarului
-dezv. hepatică se termină, schizonții rup membr. hepatocitelor și pătrund din nou în sânge , sub formă
de merozoiți
-merozoiți invadează eritrocitele
-o parte se divid asexuat și nasc schizonți eritrocitari, iar alții se diferențiază în forme sexuate sau
gametociți, după care ciclul se reia de al început

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR ANTIMALARICE

-4 clase principale:
1. Schizontocidele tisulare ( de exemplu primachina )
-distrug schizonții din ficat la scurt timp după apariția infecției
2.Schizontocidele sanguine(hematice sau eritrocitare)
-de exemplu: clorochina, chinina, meflochina, pirimetamina
-omoară doar paraziții aflați în eritrocite
3.Gametocidele
-omoară gameții din sânge și astfel previn transm. inf. prin țânțar
-de exemplu: primachina pt. P. falciparum și clorochina pt. P. vivax și ovale
4.Sporontocidele
-previn sporogonia și înmulțirea paraziților în țânțar
-de exemplu: proguanil, pirimetamina

78. Antimalarice: clorochina, hidroxiclorochina, chinina și meflochina.

CLOROCHINA
-compus sintetic derivat de 4-aminochinolină
-cazurile de malarie cu P.falciparum au devenit rezistente, rămâne totuși utilă în celalalte cazuri de
malarie
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă aproape completă și o bună distribuție tisulară
-un volum aparent de distribuție mare
-excreția renală
SPECTRU DE ACȚIUNE: foarte eficace: schizonți eritrocitari
moderat eficace: forme sexuate de Pl. vivax, Pl. ovale, Pl. malarie
inactivă: Pl. falciparum
ne-eficace: formele hepatice sau exoeritrocitare ale parazitului
MECANISM DE ACȚIUNE:incomplet elucidat
INDICAȚII:
-cazurile de malarie, mai puțin cu Pl. falciparum
-dispare febra în 24-48 ore
-dispare paraziții din sânge în 48-72 ore
-este eficace în abcese hepatice din amebiază
EFECTE ADVERSE:
-relativ bine tolerată, chiar și în timp îndelungat
-prurit-frecvent
-tulb. gastrointestinale: greața, vomă, dureri abdominale, anorexie
-cefalee și tulb. de vedere
-anemie hemolitică cei cu deficit de 6-GDPH
-tulb. de auz, confuzie, convulsii, agranulocitoză, dermatita exfolitativă și modif. pe ECG
-tratam. pe lungă durată: ototoxicitate ireversibilă, retinopatie, neuropatie periferică
CONTRAINDICAȚII: porfiriile, psoriazis, afecțiuni ale retinei, af. hepatice, și neurologice
-sigură în sarcină și la copii
-clorochina clorhidrat (NIVAQUINE)-formă de sol. inj. de 50 mg/ml
-fosfatul de clorochina(AVLOCLOR)-compr. de 250 și 500 mg
DOZE:
-inf. cu P. falciparum/P. malariae-p.o. fosfat de clorochina, 1 g ca doza inițială, apoi câte 0.5 g la 6, 24
sau 48 ore
-inf. cu P.vivax/P.ovale la fel, urmat de 0.5 g în ziua 10 și 17, la acesta se adaugă fosfat de primachina
26.3 mg(sare) zilnic, timp de 14 zile, începând cu ziua 4
-tratam. atacurilor severe: clorhidrat de clorochina, inj. i.m( max. 3.5 mg/kg la 6 ore)
-pt. a preveni atacurile de malarie la călători, se adm. o singură doză de clorochina pe săpt., începând
din prima săpt. de intrare în zona endemică și timp de 4 săpt. după plecare
D.C:ARALEN

CHININA și CHINIDINA
-chinina-prima linie în malarie cu Pl. falciparum, cazuri severe
-un alcaloid extras din coaja arborelui Cinchona
-chindina-izomerul dextrogir al chininei
-mai puțin eficace în cazurile severe de malarie cu Pl. falciparum
CHININA
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă bună și o bună distribuție tisulară
-variabilă printre indivizi
-realiz. concentrații mari plasmatice
MECANISM DE ACȚIUNE:
-schizontocidă pe formele eritrocitare , pe toate 4 subtipurile de Pl.
-gametocidă pe Pl. ovale și Pl. vivax, dar nu și Pl. falciparum
-rezistența la chinină a devenit destul de frecventă, mai ales în Asia de Sud-Est, în Thailanda
INDICAȚII TERAPEUTICE:cazuri severe de malarie cu Pl. falciparum pe cale i.v lent și nu este
recomandabilă profilactic !este necesar monitorizarea cardiovasculară!
EFECTE ADVERSE: fenomene de cinconism (tinitus, cefalee, greață, amețeli, înroșirea tegumentelor
și tulb. de vedere), manif. alergice(erupții cutanate, urticarie, angioedem, bronhospasm) și tulb.
hematologice (anemie, granulocitopenie)
-sulfat de chinină, capsule orale de 130, 200, 300, 325 sau compr. de 260, 325 mg
DOZE: eficace, 325 mg/zi

CHINIDINA
-gluconat de chinină, eficient antimalaric, dacă nu avem formă parenterală a chininei
-în principal un medicam. cu propr. antiaritmice

MEFLOCHINA
STRUCT. CHIMICĂ: asem. chininei
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace pe tulpini de Pl. falciparum clorochino-rezistente
nu este eficace pe formele hepatice și nu este gametocidă
MECANISM DE ACȚIUNE: schizontocid-hematic pe Pl. falciparum și Pl. vivax
FARMACOCINETICA:
-absorbție bună, iar conc. eficace se obțin după 18 ore
-se leagă de prot. plasmatice și se distribuie larg în țesuturi
-elim. lentă din organism
-poate fi decelată în sânge la câteva luni după oprirea terapiei
EFECTE ADVERSE: epigastralgii, diaree, greață, vomă, amețeli, tulb. de somn și de comportament,
erupții cutanate și dureri de cap
-compr. de 250 mg
DOZE: 1250 mg pe cale orală, în doză unică
D.C:LARIAM

79. Antimalarice: primachina, proguanilul, pirimetamina și fansidarul.

PRIMACHINA
-medicam. de elecție în cazul hipnozoiților de Pl. ovale și Pl. vivax
-derivat de 8-aminochinolină
FARMACOCINETICA:
-sub formă de fosfat se absoarbe bine pe cale orală și se distribuie bine în țesuturi
-metab. rapidă și excreție renală rapidă
SPECTRU DE ACȚIUNE: activă pe toate tipurile de Plasmodium, în etapa tisulară sau hepatică
MECANISM DE ACȚIUNE:
-gametocidă pe toate tipurile de Pl.
-acțiune slabă pe formele eritrocitare
-nu se cunoaște mecanismul
INDICAȚII: cura radicală a malariei cu Pl. vivax și Pl.ovale, chimioprofilaxia malariei cu Pl.
falciparum și Pl. vivax, în doze de 0.5 mg/zi, inf. cu Pneumocystis jiroveci, primachina se asoc. cu
clindamicina
EFECTE ADVERSE: greața, dureri abdominale, cefalee, agranulocitoză, anemie hemolitică la cei cu
6-GPDH și aritmiile cardiace
-fosfat de primachina, compr. de 26.3 mg(echivalente cu 15 mg de bază)
DOZE: 26.3 mg sare de primachina, zilnic, timp de 14 zile
D.C:PRIMAQUINE PHOSPHATE

PIRIMETAMINA și PROGUANILUL
FARMACOCINETICA:
-absorbție bună, dar lentă
MECANISM DE ACȚIUNE:
-ambele: pe forme eritrocitare, pe toate 4 tipuri de Pl.
-PROGUANILUL: pe forme hepatice
-ambele: nu au acțiune gametocidă, și nici pe hipnozoiți
-ambele: inhibă sinteza de folați la niv. parazițiilor și inhibă DHF-reductaza

PIRIMETAMINA(25 mg)+SULFADOXINA(500 mg)=FANSIDAR

INDICAȚII: forme necomplicate de malarie cu Pl. falciparum

80. Antiprotozoare: metronidazolul, tinidazolul, emetina, dihidroemetina, iodchinolul și

clorchinaldolul.

METRONIDAZOL
-imidazol sintetic
-adm: orală, parenterală: i.v
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă foarte bună, completă
-o bună distribuție tisulară, realiz. conc. crescute în peretele intestinului, în LCR, bilă și la niv.
abceselor
-metab. în ficat prin oxidare și glucuronoconjugare
-excreție renală și o mică parte prin lapte sau salivă
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: formele mobile ale parazițiilor, microbi anaerobi gram-pozitivi și
gram-negativi(Bacteroides, Helycobacter, Peptostreptococcus și Cl difficile)
INDICAȚII: inf. cu Entamoeba hystolitica, Trichomonas vaginalis, Giardia lamblia
EFECTE ADVERSE: grețuri, vărsături, gust metalic, reacții psihotice dacă se adm. împreună cu alcool
CONTRAINDICAȚII: sarcină și alcool
-compr. orale de 250 și 500 mg, capsule de 375 mg și compr. cu elib. prelungită de 750 mg, preparat
de uz parenteral în flacoane de 5 mg/ml(500 mg/100 ml)
DOZE: 750 mg, 3x/zi, timp de 10 zile -inf. intestinale ușoare-moderate
D.C: FLAGYL, SUPPLIN

TINIDAZOL
-compus înrudit chimic cu metronidazol
-propr. asem. cu metronidazol
-aceleași indicații
EFECTE ADVERSE: grețuri, vărsături, somnolență, ataxie, reacții alergice
CONTRAINDICAȚII: alcool
DOZE: 750 mg, 3x/zi, timp de 10 zile-inf. intestinale severe precum dizenteria amebiană și abcese
hepatice
D.C:TINDAMAX, FASIGYN

EMETINA și DIHIDROEMETINA
-alcaloizi naturali din Uragoga ipecacuanha(Ipeca)
-doze mici, propr. expectorante, iar în doze mari, vomitive
EFECTE ADVERSE:
-fenomene toxice de natură cardiacă: lezări ale miocardului cu hTA, tahicardie, dureri precordiale,
modif. ECG, tulb. digestive: diaree (emetina)
-adm. inj. în tratam. amoebiazei intestinale
-util. în combinație cu alte antiamoebiene-cazuri severe ale amoebiazei intestinale și ale abceselor
hepatice prod. de E. hystolitica
EMETINA
-fiole de 65 mg/ml
DOZE: 1 mg/kg/zi, inj. subcutanate. Doza zilnică max. este de 65 mg.

DIHIDROEMETINA
-sol. parenterală în fiole de 30 și 60 mg
DOZE: 1 mg/kg s.c sau i.m, timp de 3-5 zile. Doza zilnică max. este de 90 mg.
D.C: MEBADIN
CLORCHINALDOLUL
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ pe cele 3 protozoare: E.hystolitica, Giardia și Trichomonas; pe unii
coci gram-pozitivi, precum streptococul și stafilococul
INDICAȚII: amoebiază, giardiază și alte inf. intestinale nespecifice
-drajeuri de 100 mg și microdrajeuri de 10 mg
DOZE: 1-2 drajeuri de 100 mg, 3x/zi pt adulți
10 mg/kg/zi pt copiii
D.C: SAPROSAN

IODCHINOLUL
-derivat hidroxichinolinic halogenat
MECANISM DE ACȚIUNE:
-împotriva trofozoiților este necunoscut
INDICAȚII:
-pt. tratam. formelor asimptomatice sau moderate ale inf. intestinale cu E. hystolitica
-nu este eficace în tratam. inițial al inf. severe, în abcese amoebiene sau formele extraintestinale ale
bolii, dar este folosit în eradicarea ulterioară a bolii
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace față de trofozoiți din lumenul intestinal
EFECTE ADVERSE: neurotoxicitate severă(atrofie optică, pierderea vederii, neuropatie periferică)-în
doze mari; reacții ușoare, ocazionale: diaree, anorexie, greață, vărsături, disconfort abdominal, cefalee
și erupții cutanate
-compr. orale de 210, 650 mg, pulbere de uz oral
DOZE: 650 mg, 3x/zi, timp de 21 zile
D.C: MOEBEQUIN, LANODOXIN

81. Antiseptice urinare: nitrofurantoina și metenamina.

NITROFURANTOINA
SPECTRU DE ACȚIUNE: bacteriostatic sau bactericid pe germenii G-pozitivi sau G-negativi.
Germenii precum Proteus și Ps. aeruginosa-rezistenți
FARMACOCINETICA: absorbție foarte bună, metab. și excreția rapidă
INDICAȚII: inf. ale tractului urinar (ITU) ne complicate și care nu răspund la cotrimoxazol(TMP-
SMZ) sau cu fluorochinolone, ITU cronice, ITU recurente la femei
CONTRAINDICAȚII: IR
EFECTE ADVERSE: greață, vomă, anorexie, neuropatie și anemie la cei cu deficit de 6-GPDH.
Antagonizează efectul acidului nalidixic
-capsule de 25, 50 și 100 mg, suspensie orală de 25 mg/5 ml
DOZE: 50-100 mg, 4x/zi, timp de 1-2 săpt, se iau la mese principale și la culcare
5-7 mg/kg/zi, în 4 prize pt copii
D.C:FURADANTIN, NITROFURANTOIN

METENAMINA
-sub formă de sare în combinație cu acidul mandelic și acidul hipuric
-la pH sub 5.5 elib. formaldehidă, cu ef. bactericid
-se folosește numai ca antiseptic urinar
-împiedică dezv. germenilor, dar nu tratează efectiv ITU
-NU se va asocia cu sulfamide, deoarece prezintă risc de a forma compuși insolubili cu formaldehida
-compr. de 1000 mg
DOZE: 1 g, 2x/zi pt adulți și copii de peste 12 ani
0.5-1 g, 2x/zi pt copii de 6-12 ani
D.C: HIPREX, UREX

METENAMINA MANDELAT
-compr. de 0.5 și 1 g, suspensie de uz intern 0.5 g/5 ml
DOZE: 1 g la 6 ore pt adulți și copii peste 12 ani; 0.5 g, 4x/zi-copii de 6-12 ani
D.C: MANDELAMINE
82. Antiseptice şi dezinfectante: alcoolii, clorhexidina, iodul, iodoforii și clorul.

ALCOOLI
-antiseptice și dezinfectante
-alcoolul etilic și alcoolul izopropilic
-efect rapid
-distrugerea formelor vegetative și majoritatea fungilor
-efecte slabe asupra formelor sporulate, deci nu distrug sporii și nu sunt indicați pentru sterilizare
-inactivarea virusurilor lipofilice
-nu inhibă virusurile hidrofilice
-conc. optime sunt de 60-90%, raportat la volum
-acționează prin denaturarea proteinelor
-nu prezintă acțiune reziduală, deoarece se evaporă complet
-indicați pentru dezinfecția pielii și decontaminarea mâinilor
-nu sunt eficace pe Cl. difficile, însă spălarea intensă cu săpun dezinfectant este eficace
-sunt inflamabili, de aceea trebuie depozitați în sp. reci și aerisite
-trebuie să așteptăm până să se evapore înainte de cauterizări, electrocauterizări sau chirurgie prin laser
-produc leziuni conreene, dacă intră în contact cu ochiul

CLORHEXIDINA
-biguanidă cationică, puțin hidrosolubilă
-antiseptic, fiind eficace pe bacterii și micobacterii, moderat eficace pe fungi și virusuri
-conc. scăzute-fav. permeabilitatea membr., iar conc. crescute-lezarea membr. bacteriene și fav.
precipitării prot.
-acțiune slabă decât alcoolul, dar remanență mai mare
-activă pe coci gram pozitivi, mai puțin activă pe bacili gram-pozitivi și G-negativi
-conc. ridicate: 50-200 mcg/ml-distrugerea germenilor G-negativi
-slab iritantă și alergizantă asupra pielii
-absorbție digestivă nulă- ingestie accidentală-toxicitate redusă
-nu este indicată în intervenția pe urechea medie: hipoacuzie sau surditate
-se folosește mult pt. spălarea mâinilor
-utilă în stomatologie, în apă de gură
CLORHEXIDIN-preparat care conține diacetat de clorhexedină 1%, în alcool izopropilic. Se folosește
sub forma de spray care se pulverizează local

IODUL
-în sol. 1:20.000-efect bactericid în decurs de un min și sporii în 15 min
-activ. antimicrobiană se dat. iodului liber
-se folosește sub formă de tinctură, sol. Lugol(iod solvit în iodura de potasiu), benzina iodată și
glicerina iodată
TINCTURA DE IOD-2%, IODURĂ DE SODIU 2.4 %
-cel mai activ antiseptic pe pielea intactă
-reacții de hipersensibilitate

IODOFORII
-amestecuri ale iodului cu polivinil-pirolidona
-preparatul: BETADINE
-au acțiunile iodului
-distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor, micobacteriilor, fungilor, dar și virusurile ce conțin
lipide
-eficace și pe spori în aplicare prelungită
-antiseptice și dezinfectante
-vor fi diluate conform indicațiilor producătorului
-iodul este eliberat în procesul de diluție
-mai puțin iritanți și produc mai puțină hipersensibilitate decât tinctura de iod
-NU influențează vindecarea plăgilor
-acționează mai rapid și are un spectru de acțiune mai larg decât clorhexedina
-iodul aplicat repetate pe suprafețe denudate sau pe mucoase se poate absorbi și astfel interferează cu
fcț. tiroidiană
-iodul înghițit-efect coroziv și produce vomă reflex, dureri abdominale și diaree

CLORUL
-subst. cu propr. oxidante puternice
-pentru dezinfecția apei
-se fol. ca dezinfectant universal sub formă de hipoclorit de Na, 5.25% sau înălbitor casnic de aceeași
conc.
-înainte de a folosi Cl, suprafețele trebuie spălate, la fel și produsele ce conțin proteinele din sânge, ser
sau alte materiale
-acidul hipocloros(HOCl)-acțiune bactericidă
-pH crescut Cl se disociază și devine iodul hipoclorit, mai puțin activ
-iodul hipoclorit+formaldehidă-un compus carcinogen, bis-clormetil
-în amestec cu urină, mediu acid, sol. hipoclorit elib. Cl sub formă de gaz cu ef. iritante
-sol. hipoclorit-corozive pt. Al, Ag și oțel
-dioxid de Cl și cloramina-compuși cu acțiune bactericidă de lungă durată
-cloramina-compr. de 500 mg
-antiseptic-0.2-1 %, dezinfectant-1-5 %
-este iritant pt mucoasa nazală, faringiană, oculară
-conc. mari- inhalare sau înghițire-intoxicație

83. Antiseptice şi dezinfectante: peroxidul de hidrogen, fenolii, derivaţii de amoniu cuaternar,

aldehide şi metale grele.

PEROXIDUL DE HIDROGEN
-compus peroxigenat
-antiseptic oxidant
-elib. oxigenul atomic, care oxidează lipidele membr. ale germenilor microbieni
-extrem de eficace pe un spectru larg de bacterii, fungi, virusuri și spori
-compuși rezultați prin descompunere nu afectează organsimul și mediul înconjurător
-conc. crescute-agenți puternic oxidanți și sunt fol. fie ca dezinfectant sau fie ca antiseptic
-se prez. sub mai multe conc.:
Sol. 3%-APA OXIGENATĂ
Sol. 30%-PERHIDROL
-apa oxigenată-antiseptic la niv. plăgilor infectate + exercită un efect efervescent, adică fav. ridicarea
la suprafață a particulelor necrozate din plăgi
-în conc. de 10-25%-eficace pe spori
-sub formă de vapori-sterilizant și indicat pt endoscoape
-acidul peracetic(CH3COOOH)- preparat din peroxid de hidrogen(90%), acid acetic și acid sulfuric
-indicat pt sterilizarea instrumentarului chirurgical asu dentar
-perhidrolul-pt decolorarea părului

FENOLII
-cel mai vechi antiseptic chirurgical
-în prezent, fenolul nu se mai folosește ca atare
-coroziv asupra țesuturilor, absorbție-toxic
-carcinogen
-efecte diminuate prin substituții la inelul aromatic
-cei mai folosiți: o-fenilfenol, o-benzil-p-clorfenolul și p-amilfenolul terțiar
-acești derivați se fol. în amestecuri
-iritații ale pielii și se pot absorbi
-acționează prin lezarea sau ruperea peretelui și a membr. microbiene, precipitarea prot. și inactivarea
enzimelor
-bactericide, inclusiv pe micobacterii, fungicide și distrug virusurile ce conțin lipide
-se fol. în diluții, pt. perioade de timp specificate de producător
-nu acționează pe spori
-sunt utili ca dezinfectante în spitale, laboratoare, pe pardoseli și paturi
-HEXACLOROFENUL-dezinfectant cutanat, produce edem cerebral și convulsii la nou-născuți

DERIVAȚI DE AMONIU CUATERNAR

-detergenți cationici de suprafață
-acț. prin distrugerea peretelui și a membr. bacteriene și denaturare proteică
-activi pe bacterii G-pozitive și moderat-active pe germenii G-negativi
-deseori ca antiseptice și dezinfectante
-efect rapid și puțin toxici
-iritații locale, prin înghițire produc tulb. digestive: greață, vomă și dureri abdominale
-fac parte CLORURA DE BENZALCONIU, CLORURA DE CETILPIRIDINIU, CLORURA DE
BENZATONIU ȘI DEQUALINIUL
-nu acționează pe bacilul tuberculos și pe spori
-se fol. pe suprafețe precum pardosele și mese

ALDEHIDELE

FORMALDEHIDA ȘI GLUTARALDEHIDA
-indicate ca dezinfectante și sterilizante pt. echipamente: bronhoscop, endoscop și dispozitive
stomatologice
-nu pot fi steilizate prin căldură umedă și uscată
-acționează prin reacții de alchilare ale prot. și acizilor nucleici microbieni
FORMALDEHIDA-sol. 40% în preparatul formol
-se fol. la dezinfectarea aparatelor de dializă, prepararea de vaccinuri și conservarea țesuturilor
-este iritantă pt ochi și căile respiratorii și are un miros puternic, înțepător
-prin ingestie-intoxicații foarte grave
GLUTARALDEHIDA 2%
-bactericidă și fungicidă
-eficace pe spori

INTOXICAȚIA ACUTĂ CU ETILENGLICOL

-etilenglicol-un produs comercial ca agent antiîngheț sau antigel
-se găsește în lacuri, cosmetice, detergenți, etc.
-doza minimă letală este de circa 100 ml la un adult
4938 de intoxicații și 16 decese în SUA-anul 2000
-se produce prin ingestia acestuia ca înlocuitor al etanolului de către alcoolici, tentative de suicid și în
mod accidental, la copii
-toxicitatea-dat. formării unor metaboliți precum gliceraldehida, acidul oxalic, acidul formic
-terapia se bazează pe prevenirea apariției acestor metaboliți și pe elim. toxicului din organism
TABLOU CLINIC
-în primele 1-12 ore-stare de ebrietate, dificultăți de vorbire, ataxie, dar fără să miroasă a alcool
-greață, vomă, hematemeză
-halucinații, convulsii, comă, acidoză metabolică severă și deces
-12-24 ore-hiperventilație, tahicardie, edem pulmonar, aritmii cardiace, insuf. cardiacă, sindrom de
detresă respiratorie acută, colaps circulator și hipocalcemie severă
-24-72 ore-necroză tubulară acută și insuf. renală acută(IRA), paralizii de nervi cranieni
TRATAMENT
1.Lavajul gastric în caz de primele ore de ingestie și necesită monitorizarea cardiacă
2.Corectarea acidozei metabolice(pH arterial să fie >7.2). Se adm. 1 mEq NaHCO3/kg, i.v
3.Admin. de etanol, aceleași doze ca și în cazul alcoolului metilic
4.Tiamina(vit.B1): 100 mg i.v și piridoxina(vit. B6) 100 mg i.v
5.Calciu gluconolactat 10%, 10 ml lent i.v.-hipocalcemie severă
6.Hemodializă și dozarea frecv. a niv. plasmatice ale etileglicolului și etanolului ( niv. optim: 100-150
mg/dl)
7.Ventilația artificială, în caz de edem pulmonar acut

METALE GRELE
-Hg și Ag-în ziua de azi mai puțin folosite ca și antiseptice și dezinfectante
-Hg-timerosal-conc. de 0.001-0.004%
-se fol. pt prezervarea vaccinurilor, antitoxinelor și a serurilor imune
D.C: FENOSEPT(fenilmercuroborat), compr. de 300 mg pt supt sau sol. 2% util în stomatite și
faringite
-sărurile anorganice de Ag-efect puternic bactericid
-nitrat de Ag în conc.de 1:1000-indicat pt prevenirea oftalmiei gonococice la nou născut
-sulfadiazina argentică elib Ag cu efect bactericid, efect util pt. prevenirea inf. la arși

84. Antihelmintice active pe nematode. Derivati de benzimidazol: mebendazol, albendazol,

tiabendazol.Levamisolul și pirviniul.

MEBENDAZOL
-derivat de benzimidazol fol. ca antihelmintic pe cale orală
-admin. și sub formă de compr. pt mestecat(nu are gust neplăcut)
FARMACOCINETICA
-absorbție digestivă scăzută
MECANISM DE ACȚIUNE:
-inhibiția polimerizării tubulinei în microtubuli
INDICAȚII: med. de elecție în infestația cu ascarizi(ascaridoza), asupra oxiurilor ca și în
tricocefaloză, eficacitatea în trichineloză este variabilă
EFECTE ADVERSE: bine suportat, reduse și pot prod. durere abdominală, diaree, reacții alergice, pot
fi teratogene la animale
CONTRAINDICAȚII: gravide
-compr. pt mestecat de 100 mg
DOZE: 100 mg o dată, la 2 și 4 săpt.-infestări cu viermi inelați
100 mg, 2x/zi , timp de 3 zile-infestări cu viermi cu cârlig(Ascaris lumbricoides, Trichuris
trichuria)
D.C:VERMOX

ALBENDAZOL
-derivat de benzimidazol cu eficacitate similară cu a mebendazolului
-un antihelmintic cu spectru larg de acțiune
SPECTRU DE ACȚIUNE: nematode, cestode, infestațiile cu Strongyloides stercoralis și Trichinela
spiralis
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă mai bună
MECANISM DE ACȚIUNE: similar cu mebendazol
EFECTE ADVERSE: similare cu mebendazol + cefalee, amețeli; în timp îndelungat pot apare: febra,
leucopenie, alopecie șo creșteri ale transaminazelor serice
CONTRAINDICAȚII: sarcina
INDICAȚII: med. de elecție în infestația cu ascarizi(ascaridoza)
-compr. filmate de 200 mg, suspensie orală de 100 mg/5 ml,
DOZE: 400 mg, doză unică, p.o pt adulți și copii peste 2 ani-ascaridioză și infestări cu viermi inelați
400 mg, 2x/zi, în timpul mesei, timp de 7-14 zile -strongiloidoză
800 mg/zi, timp de 28 zile-boala hidatică
D.C:ZENTAL
TIABENDAZOL
-propr. similare cu albendazolul și mebendazolul
-medicam. cu prop. antiinflamatoare, antipiretice și analgezice
INDICAȚII: med. de elecție în tratam. strongiloidozei, manif. intestinale ale trichinelozei
-compr. masticabile de 500 mg, suspensie orală de 500 mg/ml
DOZE: 50 mg/kg/zi la adult, fără a depăși 3 g/24 ore
DURATA TRATAM.: 2 zile(cazuri necomplicate) și 5 zile(strongiloidoza diseminată)
D.C:MINTEZOL

LEVAMISOL
-antihelmintic cu propr. imunomodulatoare
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă foarte bună
-metab. în ficat și excreția renală completă după 2 zile
INDICAȚII : infestațiile cu Ascaris lumbricoides, Ankylostoma duodenale, Necator americanus,
Strongyloides stercoralis
EFECTE ADVERSE: tulb. digestive: greață, vomă, dureri abdominale; manif. nervos-centrale(cefalee,
vertij, confuzie, insomnia); febra, artralgii, mialgii, hipotensiune, manif. hematologice (leucopenia,
trombocitopenia), erupții cutanate, fotosensibilitate, ulcerații bucale și tremor
-compr. de 50 și 150 mg
DOZE: 150 mg, doză unică la adult
3 mg/kg, doză unică la copii
D.C:DECARIS

PIRVINUL
-derivat de chinoleina sub formă de clorură sau pamoat de pirviniu
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă nulă
-excreția prin materii fecale, aceasta capătă culoarea roșie
INDICAȚII: infestații prod. de Enterobius vermicularis, Strongyloides stercoralis și Ascaris
lumbricoides, oxiuraza(vindecare la circa 90% din bolnavi)
EFECTE ADVERSE: tulb. digestive(reduse)-greața și vomă
-suspensie orală 1% palmoat de pirviniu (10 mg/1 ml)
DOZE: 5 mg/kg în priză unică la adulți
D.C: VERMIGAL

85. Antihelmintice active pe cestode: niclosamida, mepacrina.Antihelmintice active pe trematode

şi filarii: dietilcarbamazina şi praziquantelul.

NICLOSAMIDA
-derivat halogenat de salicilanilidă
MECANISM DE ACȚIUNE:
-scolexul și segm. de cestode(dar nu ouăle) sunt ucise rapide în contact cu acest medicam.
-se dat. inhibării de către medicam. a fosforilării oxidative sau stimulării ATP-azei parazitului
FARMACOCINETICA:
-absorbție intestinală redusă
-nici medicam. și nici metaboliții săi nu sunt detectați în sânge sau în urină
INDICAȚII: medicam. de ales pt. toate infestările cu viermi lați, cu excepția cisticercozei și cele
cauzate de Echinococcus granulosus
EFECTE ADVERSE: tulb. digestive, cefalee, erupții cutanate, febră(apare după abs. sistemică a
antigenilor rezultați în urma distrugerii parazițiilor)
-compr. masticabile de 500 mg
-adm. dimineață sau pe stomacul gol
-compr. trebuie mestecate bine și apoi înghițite cu apă, apoi pacientul poate mânca 2 ore mai târziu
DOZE:
-o doză unică de niclosamidă-infestații cu T.saginata, T.solium și Diphyllobothrium latum-asigură
vindecarea în proporție de 85% pt. D.latum și 95% pt. T.saginata și T.solium
-la 2 ore după tratam. trebuie adm. un purgativ eficace(sulfat de Mg) pt a elimina toate segmentele
mature, înainte de a fi elib. ouăle
D.C:NICLOCIDE

MEPACRINA
-schizontocid eritrocitar activ față de toate tipurile de malarie umană
-până la introd. clorochinei, quinacrina era principalul medicam. sintetic fol. pt profilaxia malariei, dar
acum este considerat învechit pt acest scop
D.C: MEPACRIN

PRAZIQUANTEL
-derivat pirazin-izochinolinic f. eficace în diverse shisosotomiaze și alte infestații cu trematode
MECANISM DE ACȚIUNE:
-doze mici-intensif. a contracțiilor musculare, urmate de paralizia spastică viermilor
-datorită acestor acțiuni, viermii se desprind de pe peretele intestinal și sunt elim. din tubul digestiv
-conc. mari-modif. vacuolare la niv. paraziților, aceștia devenind mai susceptibili la acțiunea sist.
imunitar al gazdei
INDICAȚII: med. de elecție în infestațiile cu toate tipurile de cestode(T.solium, T.saginata,
T.echinococcus, D.latum, Himenolepis nana), paraziți precum Clonorchis sinensis și Pragonium
westermani
EFECTE ADVERSE: durerei abdominale, greață, cefalee, amețeli; febră și erupții cutanate de natură
alergică
compr. filmate de 600 mg
DOZE: 20 mg/kg la 4-6 ore, pt un total de 3 doze
D.C: BILTRICIDE

DIETILCARBAMZINA
-derivat de piperazina eficace în filarioza limfatică, boala tropicală
INDICAȚII: ascaridoza, ankilostomiaza, tricocefaloza, trichineloza
EFECTE ADVERSE: greață, anorexie, vomă, atralgii, cefalee, reacții alergice la microfilariile distruse
sau pe cale de a muri: erupții cutanate, prurit sever, tahicardie, dureri de cap severe
-citrat, compr. filmate de 50, 200, 400 mg
DOZE: 2 mg/kg, 3x/zi, timp de 3 săpt.
D.C:HETRAZAN

86. Antivirale. Etapele replicării virale.

ETAPELE REPLICĂRII VIRALE

1. Absorbția și pătrunderea virusului în celulele gazdă susceptibile
2. Dezvelirea acidului nuclei viral(decapsulare)
3. Sinteza prot. reglatoare precoce, apoi sinteza ARN/ADN și sinteza finală a prot. struct.
4. Ansamblarea prot.virale
5. Elib. din celulă

87. Antivirale active pe virusurile herpetice şi virusul varicelo-zosterian: aciclovirul,

famciclovirul, valaciclovirul şi trifluridina.

ACICLOVIR
-derivat de guanină cu catena laterală ciclică
MECANISM DE ACȚIUNE:
-se transf. într-o formă trifosfatică și astfel este împiedicată multiplicarea virusurilor
-inhibă replicarea ADN-ului viral
SPECTRU DE ACȚIUNE: virusul herpetic de tip I, virusul varicelo-zoosterian, virusul Epstein Barr și
mai puțin la CMV
INDICAȚII: inf. produse vir. herpetic de tip I, care prod. herpesul orofacial, herpesul genital, kerato-
conjunctivită herpetică și encefalită herpetică
-adm. topic, p.o și i.v
EFECTE ADCERSE: cefalee, greață, vărsături, doaree, iritații, oboseală, alopecie, depresie psihică
-capsule de 200 mg, compr. de 400 sau 800 mg, suspensie orală de 200 mg/5 ml precum și pulbere
destinată adm. parenterale, sub formă de sol. inj,
D.C:ZOVIRAX

VALACICLOVIRUL
-ester al aciclovirului
-se transf. în organism în aciclovir
INDICAȚII: herpes zooster, herpes genital
DOZE: 1 g, 3x/zi, timp de 7 zile -herpes zooster
1 g, 3x/zi, timp de 5 zile -herpes genital recurent
D.C: VALTREX

FAMCICLOVIRUL
-promedicament
-se transf. în penciclovir în organism
-acționează după ce suferă un proces de fosforilare
MECANISM DE ACȚIUNE: inhibă ADN-polimeraza virală
SPECTRU DE ACȚIUNE: eficace in vitro pe virusurile herpetice I, II, virusul varicelo-zosterian,
virusul Epstein-Barr, virusul hepatic B
INDICAȚII: herpes genital, herpes oral, inf. cu virusul varicelo-zosterian

TRIFLUORIDINA
-trifluorotimidina, un derivat pirimidinic fluorurat
MECANISM DE ACȚIUNE:
-inhibă sinteza ADN viral în cazul virusurilor herpetice și al unor adenovirusuri
-se transf. într-o formă fosforilată, nu se fol. pe cale sistemică
-se încorporează în ADN viral, dar și în cel uman
INDICAȚII: keratoconjunctivitele herpetice
-sol. 1%, aplicații locale

88. Antivirale active pe citomegalovirus: ganciclovirul şi foscarnetul.

GANCICLOVIRUL
-analog al guanozinei cu mecanism de acțiune asem. aciclovirului
MECANISM DE ACȚIUNE:
-se trifosfatează în organism rezultând ganciclovir trifosfat, care se comportă ca un nucleotid
fraudulos, ce inhibă ADN-polimeraza virusului
-se și încorporează în ADN-ul viral
SPECTRU DE ACȚIUNE: activ: CMV
INDICAȚII: pneumonii și encefalite prod. de CMV, herpesul genital
EFECTE ADVERSE: afectarea rinichiului și ficatului, leucopenie, trombocitopenie, anemie și tulb.
digestive
-capsule orale de 250 și 500 mg pt. inj i.v
DOZE: 15 mg/kg, i.v, timp de o oră, la 12 ore pt inducție(prima zi), urmate de 5-10 mg/kg/zi, 1x/zi,
timp de 14-21 zile
6 mg/kg la fiecare 7 zile
1 g la 8 ore, p.o
D.C:CYTOVENE
FOSCARNETUL
-compus pirofosfat anorganic
MECANISM DE ACȚIUNE: acț. pe ADN și ARN-polimeraza virală și pe revers-transcriptaza
virusului HIV
SPECTRU DE ACȚIUNE: foarte larg, fiind activ: virusuri herpetice, CMV, virusuri asoc. sarcomului
Kaposi, virusul varicelo-zosterian, virusul HIV-1
-adm. numai i.v
FARMACOCINETICA: conc. crescute în LCR și se depune pe oase
INDICAȚII: retinite, esofagite, colite cu CMV
EFECTE ADVERSE: afectare renală, hipo-hipercalcemie, hipopotasemie, hipomagnezemie, ulcerații
ale penisului, prin conc. urinare crescute mult timp

89. Sindromul de imunodeficienţă dobîndită acută.Medicamente active asupra infecţiei cu HIV.

SINDROMUL DE IMUNODEFICIENȚĂ DOBÂNDITĂ ACUTĂ(SIDA)

-prov. de virusul HIV
VIRUSUL HIV
-retrovirus care inf. celulele sist.imun
-sunt infectate și distruse mai ales LT subtipul CD4
-particulele virale compuse din 2 spirale ARN aflate într-un miez proteic, acesta este acoperit apoi de
un înveliș lipidic
-infectează celulele dat. unei glicoprot. gp 120(are 120 kD), aflate pe învelișul lipidic
-infectează îndeosebi LT CD4 care exprimă pe suprafață niște receptori pt chemokine(CXCR4 și
CCR5)
-infectează macrofage și celule dendritice
-acestea din urmă provin din măduva hematogenă și cau câteva prelungiri subțiri cu rolul de a prezenta
antigenul LT
-după legarea de receptorii celulelor, memb. virusului fuzionează cu cea a cel. și virusul pătrunde în
citoplasmă
-virusul dezvelit de către o protează virală și elib. ARN viral
-apoi se sintetizează o copie ADN și ARN viral cu ajutorul revers-transpeptidazei
-ADN sintetizat este integrat în genomul celulei gazdă, iar ADN viral integrat este denumit provirus
-aceste celule infectate sunt agresate de către un agent microbian, ele reacționează prin producția de
citokine
-citokinele și însăși stim. celulei det. activarea provirusului
-conduce la producerea de ARN și proteine
-este capabil să formeze miezul proteic care migrează la niv. membr. cel. și primește învelișul lipidic
de la cel. gazdă
-virusul este complet și pregătit să infecteze o nouă celulă și realiz. o inf. latență a cel. sist. imun

ABACAVIR
-derivat de guanozină
-absorbție bună pe cale orală
INDICAȚII: inf. cu HIV-1 și HIV-2
EFECTE ADVERSE: febră, indispoziție, tulb. gastrointestinale precum greața, vomă, diaree, anorexie,
erupții cutanate, la 50% din pacienți-tuse, dispnee și faringite

ZIDOVUDINA
-medicam. sintetic cu acțiune asupra virusurilor HIV-1 și HIV-2
MECANISM DE ACȚIUNE:
-asupra revers-transcriptazei, enzimă caract. retrovirusurilor, după ce, în prealabil, se transf. într-o
formă trifosfatică
-încorporează în ADN-ul viral, împiedicând astfel adăugarea de noi nucleotide
FARMACOCINETICA:
-absorbție digestivă bună (>50%)
-distribuție tisulară și în lichidele organismului, inclusiv și în LCR
-metab. în ficat prin glucuronoconjugare
-excreția renală sub formă de metaboliți, deci este necesară ajustarea dozelor în IH sau IR
EFECTE ADVERSE: după 4-6 săpt- anemie, transfuzii de sânge, neutropenie; intoleranță GI, cefalee,
insomnie
-capsule de 100 mg, sirop de 10 mg/ml, flacon inj. de 200 mg/10 ml
DOZE: 200 mg la 8 ore sau 100 mg, 5x/zi sau 300 mg la 12 ore
D.C: RETROVIR

LAMIVUDINA
-analog al citozinei
-acțiune anti-HIV 1 și efect sinergic cu zidovudina și stavudina
EFECTE ADVERSE: cefalee, insomnie, tulb. GI și fatigabilitate
-compr. de 150 mg, sol. de uz intern 10 g/ml
DOZE: 150 mg la 12 ore, p.o
D.C:EPIVIR

ZALCITABINA
-analog al citozinei
-la fel ca zidovudina, zalcitabina este activă după o prealabilă transf. într-o formă trifosfată
-inhibă reverstranscriptaza virală
EFECTE ADVERSE: neuropatie periferică, ulcerații esofagiene, cefalee, greață, erupții cutanate,
artralgii
-compr. de 0.75 mg
DOZE: 0.75 mg la 8 ore, p.o
D.C:HIVID

DIDANOZINA
-analog sintetic al guanozinei
INDICAȚII: inf. cu HIV-2 și HIV-1
EFECT ADVERS TOXIC: pancreatită
-compr. de 25, 50, 100 , 150 mg sau pulbere pt sol. orală
D.C:VIDEX

90. Antivirale active pe virusurile gripale: amantadina ,rimantadina, oseltamivir, zanamivir .

AMANTADINA
-compus de sinteză, o amină triciclică, fol. în tratam. gripei A, profilactic și curativ
MECANISM DE ACȚIUNE:
-împiedică transferul mat. genetic viral în celulă
SPECTRU DE ACȚIUNE: virusul rubeolei și virusurile tumorale
EFECTE ADVERSE:
-IR- conc. plasmatice crescute
-fav. transmisia dopaminergică la niv. nigostriatului de unde și activ. antiparkinsoniană a amantadinei
-tratam. îndelungat: tulb. neuropsihice-cofuzie, anxietate, insomnie și tulb. digestive-anorexie, greață,
constipație
CONTRAINDICAȚII: sarcină, băuturi alcoolice
-capsule orale de 100 mg, sirop de 50 mg/5 ml
DOZE: 200 mg, 1-2x/zi pt adulți și copii peste 9 ani
4.4-8.8 mg/kg/zi pt copii de 1-9 ani
100 mg/zi-persoane peste 65 de ani și IR
D.C: SYMMETREL

RIMANTADINA
-compus înrudit cu amantadina, cu eficacitate asem., mai bine suportată, iar în caz de IR nu trebuie
reduse dozele
-compr. orale de 100 mg și sirop de 50 mg/5 ml
D.C: FLUMADINE

ZANAMIVIRUL și OSELTAMIVIRUL
-derivați ai acidului sialic, inhibitori de neuraminidază
-trebuie adm. precoce
-scad durata de evoluție a bolii
MECANISM DE ACȚIUNE:
-ambele împiedică elib. virusului gripal din cel. infectată către o nouă celulă, astfel este împiedicată
diseminarea inf. în tractul respirator
SPECTRU DE ACȚIUNE: ambele tipuri de virusuri gripale A și B
-adm. precoce a celor 2 med. este esențială deoarece replicarea virusurilor gripale atinge vf. max. la
24-72 ore de la debutul inf.
-terapia cu aceste antivirale este începută în primele 36-48 ore de ore, se obțin câteva rezultate
favorabile:
1.durata scade cu 1-2 zile față de placebo
2.scade severitate și complicații secundare
-profilaxia printr-o doză unică pe zi este eficace în procent de 70-80% după expunerea la infecție
OSELTAMIVIRUL
-aprobat de FDA la pacienții de 1 an și peste
-promedicam. care se adm. pe cale orală
-se transf. în compusul activ sub acțiunea unor esteraze hepatice
-distribuție largă în organism
FARMACOCINETICA: T1/2=6-10 ore, excreția renală; dozele vor fi ajustate în caz de IR
EFECTE ADVERSE: grețuri, vomă, dureri abdominale, cefalee, astenie și diaree
DOZE: 75 mg, 2x/zi,
75 mg, doză unică pe zi-profilactic
D.C:TAMIFLU

ZANAMIVIRUL
-maj. rămâne în orofaringe, iar 10-20% din medicam. ajunge în plămâni
-conc. medic. este de 1000 de ori mai mare decât 50% din conc. inhibitorie asupra neuraminidazei
FARMACOCINETICA: 5-15% din medicam. se absoarbe și apoi se excretă pe cale renală
EFECTE ADVERSE: tuse, bronhospasm, uneori sever, deprimarea funcț. pulmonară și disconfort la
niv. căilor respiratorii
DOZE: 10 mg, 2x/zi
10 mg/zi -profilactic
D.C:RELENZA

91. Antivirale active pe virusurile hepatitice B şi C.

RIBAVIRINA
-un analog al guanozinei
SPECTRU DE ACȚIUNE: virusurile gripale A și B, v. paragripale, virusul sincțial respirator(VSR),
virusul febrei Lassa, virusul hepatitic C
FARMACOCINETICA:
-adm. orală și i.v
-după adm. orală sau i.v, ribavirina pătrunde în eritrocite
-T1/2=40 zile
-distribuție largă în aproape toate țes., inclusiv în LCR
-excreție renală, prin urină
INDICAȚII: în asociere cu interferonul, este utilă în tratam. hepatitei cronice cauzate de VHC; adm.
sub formă de aerosoli la copii și cu bronșiolită sau pneumonie prod. de VSR
EFECTE ADVERSE:-adm. sistemică este acompaniată de anemie-dependentă de doză, precum și
erupții cutanate
-pulbere, 6 g/dl aerosol
DOZE: 20 mg/ml, timp de 18 ore/zi, aerosol
D.C: VIRAZOLE, RIBAVIRIN

INTERFERONII
-o fam. de glicoprot. produse și secretate de către ce. infectate sau agresate de către virusuri
-produși și de către limfocite în cursul răspunsului uman
-3 tipuri: alfa, produs de către leucocite, beta produs de fibroblaști, gama produs de limfocite
-activi ca antivirale, au acț. antiproliferativă și acț. imunomodulatoare
SPECTRU DE ACȚIUNE: larg și activi pe virusurile herpetice, CMV, virusul varicelo-zosterian, VHB
INDICAȚII: alfa-2c sub formă de colir în inf. herpetice ale ochiului
beta-inf. virotice grave precum encefalite, herpes zooster generalizat și varicelă la
bolnavii imunodeprimați, perfuzii i.v
INTERFERON ALFA
-sol. inj. 3.000.000 UI/1 ml, 9.000.000 UI/3 ml
D.C: ROFERON-A
INTERFERON BETA
-flacon cu pulbere liofilizată 9.600.000 UI/flacon
D.C:BETAFERON

GAMAGLOBULINE
-complexe de prot. care conțin anticorpi sau imunoglobuline
INDICAȚII:
-profilactic pt diminuarea riscului unor inf. virale: rubeola, hepatita, poliomielita și rabia
-inj. s.c sau i.m
-poate fi i.v în caz de agamaglobulinemie congenitală

92. Chimioterapia anticanceroasa.Cancere curabile prin chimioterapia anticanceroasă.

93. Anticanceroase.Toxicitatea anticanceroaselor.Efecte adverse ale anticanceroaselor.

94. Anticanceroase alchilante. Azotiperite: clormetina, melfalanul şi clorambucilul.

95. Anticanceroase alchilante.Oxazoforine: ciclofosfamida şi ifosfamida.

96. Anticanceroase alchilante. Busulfanul. Nitrozouree: carmustina, lomustina şi streptozocina.

97. Anticanceroase alchilante.Organoplatine: cisplatina, carboplatina.

98. Intercalante: doxorubicina, daunorubicina şi dactinomicina.

99. Anticanceroase antimetaboliţi.

100. Alcaloizii din Vinca rosea folosiţi ca anticanceroase.

101. Hormonii folosiţi ca anticanceroase.

102. Imunofarmacologie. Aspecte generale privind imunitatea,bolile autoimune şi transplantul

de organ.

-med. care modulează sau influențează răspunsurile imune

-două clase mari: imunostimulatoare și imunodeprimante
-sunt implicate în imunitate, boli autoimune, transplantul de organe, unele forme de cancer, SIDA și
unele af. inflamatoare

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMUNITATEA, BOLILE AUTOIMUNE ȘI TRANSPLANTUL

DE ORGANE
1.BOLI AUTOIMUNE
-apar în urma unor reacții anormale ale sist. imun, îndreptate împotriva unor celule sau țesuturi proprii
-ex: artrită reumatoidă, myasthenia gravis, glomerulonefrita, scleroza multipla

2.IMUNODEFICIENȚE PRIMARE
-boli caract. printr-un deficit al imunității și apar datorită unor tulb.genetice sau malf. congenitale

3.TRANSPLANTUL DE ORGANE
-a devenit aproape o intervenție de rutină, cel puțin în cazul rinichilor, măduvei hematogene sau chiar
a ficatului
-organismul primește o grefă sau un transplant are tendința, prin sist. imun, să respingă acest nou
organ
-pt. a tempera aceste reacții imune, de respingere a transplantului, se fol. o serie de medicam.
imunodeprimante
-aceste med. au realiz. o revoluționare a transplantului și totodată au adus un progres deosebit privind
supraviețuirea acestor pacienți

103. Imunostimulatoare.Citokine cu proprietăţi imunostimulatoare.Interleukine şi factori de

creştere celulară.

CITOKINE CU PROPR. IMUNOSTIMULATOARE

-un grup foarte eterogen de molecule proteice sintetizate de către limfocite
-ele au efecte multiple:
1.Imunomodulatoare
2.Antiproliferative
3.Antitumorale
3.Antimicrobiene
-dintre citokine fac parte IFN, IL și unii factori de creștere celulară

INTERLEUKINE ȘI FACTORI DE CREȘTERE CELULARĂ

IL-1: acțiuni stimulatoare asupra imun. celulare și umorale
-sunt identif. până în prez. 30 de IL
FACTORI DE CREȘTERE CELULARĂ
-indicați pt. stimularea prod. unor celule de către măduva hematogenă
-acestea sunt: eritropoietina, factorul de creștere al coloniilor granulocitare(G-CSF), trombopoetina,
etc.

104. Interferonii folosiţi ca imunomodulatoare sau imunostimulatoare.

-sunt obținuți prin recombinare genetică

INTERFERONUL ALFA-2b
-o fam. de molecule, de mici dimensiuni (15.000-27.000 daltoni), obținute pe cale naturală
-prod. sau secretate ca răspuns la agresiunea celulară, prin inf. virală sau prin alți agenți
INDICAȚII: leucemia cu cel. păroase, mielomul multiplu, sarcomul Kaposi(asociat SIDA), unele boli
infecțioase, hepatita cronică B și condiloamele acuminate
EFECTE ADVERSE: simptome similare celor din gripă, precum febră, frison și cefalee
-flacoane inj. de 3, 5, 10, 25, 50 mil. UI
D.C:INTRON-A
INTEREFERON ALFA-n3
-flacon inj. de 5 mil. UI
D.C:ALFERON-N

INTERFERONUL BETA-1a
-o glicoprot. recombinată ce conține 166 AA
INTERFERONUL BETA-1b
-o prot. cu 165 AA
-ambele au acț. antivirală și imunomodulatoare
INDICAȚII: pt tratam. recăderilor și a episoadelor acute ale sclerozei multiple(exacerbările)
MECANISM DE ACȚIUNE: la scleroză multiplă este neclară
EFECTE ADVERSE: similare celor din gripă

INTERFERONUL BETA-1a
-flacoane cu pulbere de 22,33 și 44 mcg, pt adm. pe cale i.v
D.C:AVONEX, REBIF

INTERFERONUL BETA-1b
-flacon cu pulbere 0.3 mg pt. inj. s.c
D.C:BETASERON

INTERFERONUL GAMA-1b
-flacoane de 100 mcg(3 mil. UI)
-sunt prez. în tratatele de specialitate(oncologie, boli infecțioase, GI, etc.)

105. Imunostimulatoare: levamisolul, bacilul Calmette-Gueren, alte imunostimulatoare.

LEVAMISOL
-antihelmintic cu propr. imunomodulatoare
-s-a dovedit eficace în boala Hodgkin, cancerul colo-rectal, în asociere cu 5-Fluorouracil și în
poliartrită reumatoidă

BACILUL CALMETTE-GUERIN(BCG)
-este o tulpină vie atenuată de Mycobacterium tuberculosis bovis
-inițial a fost folosită pentru imunizarea în TBC
-prin inj. produce o reacție locală granulomatoasă
-indicat ca terapie imunostimulantă nespecifică în cancerul in situ al VU
-eficace doar în adm.intravezicală, se menține 2 ore intravezical

ISOPRINOSINA
-un complex molecular compus din inozină și N,N-dimetialmină 2-p-acetamidobenzoate în
proporție de 1:3
EFECTE IMUNOFARMACOLOGICE:
-favorizează proliferarea monocitelor indusă de P.H.A
-stimulează proliferarea pre-limfocitelor T P.H.A-indusă și a mixturii pre-limfocite T și B
-crește numărul de LT și capac. de aglutinare și stim. activ. și citoxicitatea celulelor N.K și a
limfocitelor Tc
-stimulează prolif. și capac. de fagocitoză a macrofagelor și mărește numărul receptorilor pt
complement de pe macrofage
-restabilește imunit. celulară în caz de imunodepresie
-crește sinteza IL-1 și IL-2
-stimulează chemotactismul neutrofilelor
-restabilește reacția prolif. a LT induse de P.H.A și P.W.M, în cazul pacienților cu SIDA, prin
creșterea nr. de LTh
-crește nr. receptorilor LT pt. IL-2
INDICAȚII: SIDA, hepatită, gripă, inf. respiratorii recurente și ale TU, arsuri, artrită
reumatoidă, LES, encefalită sclerozantă subacut
DOZE: 100 mg/kg/zi
D.C:INOSIPLEX

POLIDIN
-preparat polimicrobian inactivat(omorăt) suspendat în ser fiziologic
INDICAȚII: inf. acute ale căilor respiratorii sup., inf. genitale, inf. acute sau cronice cu
streptococi, inf. urinare și gripă
-crește imunitatea nespecifică
-fiole de 2 ml.
DOZE: o fiolă/zi, timp de 2-3 zile
D.C: OMNADIN

TIMOSINA
-compus ce conține o serie de hormoni proteici proveniți din timus
-având GM de cca. 10.000 D, pare că transportă specificitatea pt. limfocite T care nu aparțin
țesutului limfoid
-nivelul timosinei sunt ridicate pe parcursul copilăriei normale și în cazul adulților tineri, dar
încep să scadă în a treia sau a patra decadă de viață, ele fiind foarte scăzute la persoane în
vârstă
MECANISM DE ACȚIUNE:
-induce maturizarea pre-limfocitelor T
-Timosina alfa-1(o peptidă recomb. derivată din acest hormon) fav. creșterea prod. de IL-2 și
crește expresia receptorilor pt. IL-2 de pe suprafața LT
INDICAȚII: sindromul DiGeorge și în alte stări de imunodef. a LT.

BRONHODIN
-amestec polimicrobian inactivat, suspendat în ser fiziologic
INDICAȚII: sunt aceleași ca polidin
CONTRAINDICAȚII: tuberculoză, DZ, sarcină, inf. acute și perioada de convalescență a
acestora, artrită reumatoidă, insuf. cardiacă, etc.
EFECTE ADVERSE: dureri de cap, febră, erupții cutanate
-formă de fiole de 1 ml cu ser în urm. conc.: 1/10, 1/100, 1/1000 și 1/10000
-se adm. în inj.intradermice, în doze crescute

BRONCHO-VAXOM
-preparat polimicrobian inactivat(omorât) care conține: Diplococcus pneumoniae,
H.influenzae, Klebsiella pneumoniae și ozaenae, Neisseria catarrhalis, Staph. aureus, Strept.
pyogenes, S. viridans
INDICAȚII: tratam. și profilaxia inf. respiratorii și ORL
-capsule de 7 mg pt. adulți și de 3.5 mg pt. copii
DOZE: 1 caps/zi, timp de 10 zile
1 caps/zi, 10 zile/lună-profilaxie, timp de 3 luni

URO-VAXOM
-compus dintr-un liofilizat obținut din lizatul unor microorganisme care produc ITU
INDICAȚII: tratam. specific al unor ITU
-adm. orală

106. Imunodeprimante inhibitoare de calcineurin-fosfatază: ciclosporina,tacrolimus.

CICLOSPORINA
-o polipeptidă formată de 11 AA
MECANISM DE ACȚIUNE:
-deprimă imunit. umorală și celulară
-acționează prin inhibiția calcineurin-fosfatazei și scade producția de IL și IFN
-imunosupresiv în cazuri de transplant
INDICAȚII: transplantul de rinichi, ficat și inimă
-capsule de 25 și 100 mg, sol. orală 100 mg/ml și sol. inj. i.v 50 mg/ml
DOZE: 7.5-25 mg/kg/zi
D.C: SANDIMMUNE

CICLOSPORINA+GLUCOCORTICOIZI
INDICAȚII: boli autoimune, cum ar fi: poliartrită reumatoidă, uveită, lupus eritematos sistemic și
artropatia psoriazică
EFECTE ADVERSE: nefrotoxicitate, HTA, hiperglicemie, hiperlipidemie, af. ficatului, hirsutism și
hiperplazia gingivală

TACROLIMUS
-AB macrolidic
MECANISM DE ACȚIUNE: inhibiția calcineurin-fosfatazei
-adm. orală și i.v
-mai puternic decât ciclosporina de 10-100 ori
INDICAȚII: aceleași ca și ciclosporina+dermatite psoriazis
EFECTE ADVERSE: aceleași ca și ciclosporina+tulb.nervos-centrale: cefalee, tremor, tulb. motorii,
convulsii
-capsule, de 0.5, 1 și 5 mg, sol. parenterală 5 mg/ml, preparate de uz topic sub formă de unguent de
0.03 și 0.1 %
D.C: PROGRAF, PROTOPIC

107. Imunodeprimante antiproliferative şi antimetaboliţi: sirolimus, azatioprina, micofenolatul

mofetil.

SIROLIMUS
-rampacina
-o lactonă ciclică
-extras din Streptomyces hyroscopicus
MECANISM DE ACȚIUNE:
-inhibă sinteza IL-2, activ. LT și a receptorilor pt. factori de creștere ai LT
-se leagă de o prot. formând un complex, care se leagă de o prot-kinază(T.O.R), enzimă esențială pt.
ciclul celular
-împiedicarea trecerii din faza G1 în faza S a diviziunii celulare
FARMACOCINETICA:
-absorbție orală rapidă
-se leagă de albumină plasmatică(40%) și se metab. sub acțiunea enzimei CYP3A4
INDICAȚII:pt prevenirea respingerii grefei, în asociere cu inhibitori de calcineurin-fosfatază și
glucocorticoizi, profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis carinii și a infecției cu CMV
EFECTE ADVERSE: crește CT și TG plasmatice la cei cu transplant renal, deprimarea măduvei
hematogene(anemie, leucopenie, trombocitopenie), hipo/hiperkaliemie, febră și tulb. GI
-compr. de 1 și 2 mg, sol. internă de 1 mg/ml
DOZE: 1 mg/m2/zi, pacienții cu peste 13 ani și la cei cu greutate sub 40 kg
D.C: RAPAMUNE

AZATIOPRINA
-antimetabolit purinic, derivatul imidazolil al 6-mercaptopurinei (6-M.P.)
MECANISM DE ACȚIUNE:
-se transf. în 6-M.P sub acțiunea glutationului
-ulterior, form. metaboliți precum 6-Tio-I.M.P(inozin-monofosfat)->6-Tio-G.M.P->6-Tio-G.T.P
-apoi se încorporează fraudulos în ADN
-la final, inhibă prolif. cel. și sunt alterate o serie de funcții ale limfocitelor
FARMACOCINETICA:
-absorbție orală bună
-metab. în ficat/eritrocite prin oxidare și metilare
INDICAȚII: pt. prevenirea respingerii grefei de transplant, cazuri severe de poliartrită reumatoidă
EFECTE ADVERSE: deprimarea măduvei hematogene, hepatotoxicitate, alopecie, depresia măduvei
osoase cu leucopenie, trombocitopenie și sângerări
prez. risc crescut de infecții precum varicela, inf. cu VH simplex și neoplazii
ATENȚIE! se evită asociația cu inhibitori de xantin-oxidază precum alopurinolul, deoarece dozele de
azotioprină vor fi reduse cu 25%-33%
-compr. de mg, sol. inj, în fiole de 100 mg pt adm. i.v
D.C: IMURAN

MICOFENOLATUL MOFETIL
-promedicam.
MECANISM DE ACȚIUNE:
-se transf. prin hidroliză în acid micofenolic(M.P.A)
-M.P.A inhibă selectiv, necompetitiv și reversibil inozin-monofosfat-dehidrogenaza (I.M.P.D.H)
-I.M.D.P.H asigură sinteza de novo a guaninei
-M.P.A inhibă unele funcții limfocitare, precum sinteza anticorpilor, adeziunea și migrarea limfocitelor
-M.P.A suferă procesul de glucuronoconjugare, după care se excretă renal
INDICAȚII: prevenirea rejetului de grefă în asociere cu glucocorticoizi și inhibitori de calcineurin-
fosfatază
ATENȚIE! NU se asociază cu azatioprină
EFECTE ADVERSE: tulb. hematologice(leucopenia) și GI(diaree, vărsături)
-capsule de 250 mg, compr. de 500 mg, pulbere pt. suspensie orală de 200 mg, compr. cu elib.
prelungită de 180 și 360 mg, prep. inj. sub formă de pulbere, în flacoane de 500 mg pt. reconstituirea
de inj
D.C:CELLCEPT

108. Glucocorticoizii folosiţi ca imunodeprimante.

-sunt secretați de CSR

-princ. efecte sunt: antiinflamatoare, imunosupresive, antialergice
-med. glucocorticoide: cortizol(hidrocortizon), cortizon, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolon,
dexametazona, betametazona
MECANISM DE ACȚIUNE:
-acț. asupra receptorilor intracelulari
-scad producția de IL-1 și IL-6(citokine proinflamatoare) și inhibă activ. LT citotoxice
-scade chemotactismul monocitelor și neutrofilelor
-deprimă imun. celulară
-cele mai folosite sunt: prednisolon, metilprednisolon
INDICAȚII: boli autoimune: poliartrită reumatoidă, LES, psoriazis, dermatomiozita, astm, af. alergice,
boala Crohn, rectocolita ulcerativă, af. inflamatorii oftalmologice, puseuri acute ale sclerozei multiple,
glomerulonefrita, trombocitopenie idiopatică, anemie hemolitică și piomialgia reumatică
EFECTE ADVERSE: adm. cronică-întârzierea creșterii la copii, necroza osoasă, cataractă, HTA,
suprainf., ulcerații GI, hiperglicemie, DZ steroidic, osteoporoză
METILPREDNISOLON-i.v și doze mari-eficace în respingerea acută a grefei și puseuri acute ale unor
boli autoimune precum scleroza multiplă

109. Anticorpi monoclonali folosiţi ca imunodeprimante sau imunosupresive.

GLOBULINA ANTI-TIMOCITARĂ
-Ig purificată, obținută din serul hiperimun de la cai
-imunizarea serului de cal se face prin inj. repetată de limfocite prov. din timusul uman
-indică, singură sau în combinație cu azatioprina și corticosteroizii, în profilaxia respingerii grefei
renale

MUROMONAB
-IgG purificată, un anticorp monoclonal, obținută prin imunizarea șoarecelui
INDICAȚII: prevenirea respingerii grefei în cazul transplantului de ficat, cord și rinichi
MECANISM DE ACȚIUNE:
-împiedică activ. LT prin legarea de o glicoprot. CD 3, de pe suprafața LT
EFECTE ADVERSE: febră, edem pulmonar, cefalee, vărsături, fenomene anafilactice
-sol. injectabilă, fiole de 5 mg/5 ml
D.C: ORTHOCLONE OKT3

DACLIZUMAB
-IgG care acționează antagonist asupra receptorului CD 25 al IL-2
-efectul imunosupresiv se dat. îmăpiedicării activ. limfocitelor
INDICAȚII: prevenirea respingerii grefei renale
ASOCIAȚIE: cu CICLOSPORINA și GLUCOCORTICOIZI
-fiole de 25 mg/5 ml pt adm. i.v
D.C: ZENAPAX

RITUXIMAB
MECANISM DE ACȚIUNE:
-efect litic asem. complementului
-se leagă de receptorul CD20 de LB normale sau maligne
INDICAȚII: recăderile din limfoame nehodgkiniene
-fiole de 10 mg/ml pt adm. i.v
D.C: RITUXAN

INFLIXIMAB
-anticorp monoclonal chimeric (IgG1), având Fc umană și porț. variabilă de prigine marină
MECANISM DE ACȚIUNE:
-împiedică legarea TNF-alfa de receptorii acestuia
-suprimate citokine precum IL-1 și IL-6, având rol în migrarea și activ. leucocitelor
INDICAȚII: boala Crohn, colita ulceroasă, spondilita anchilozantă, poliartrită reumatoidă, artrită
psoriazică, placa psoriazică
-pulbere liofilizată, în flacoane de 100 mg pt adm. i.v
D.C:REMICADE

ADALIMUMAB
-Ig umană completă (IgG1) cu acțiune anti-TNF-alfa
INDICAȚII: poliartrită reumatoidă, boala Crohn, artrită juvenilă idiopatică, artrită psoriazică,
spondilita anchilozantă, psoriazis
MECANISM DE ACȚIUNE:
-acț. prin legarea de receptori pt TNF-alfa și produce liza celulelor care prez. acești receptori
-necesită prez. complementului
-scad markerii inflamatori precum protein C-reactivă, VSH, IL-6 serică și unele metaloproteinaze
-fiole de 20 și 40 mg, pt adm. s.c
D.C: HUMIRA

110. SNV colinergic. Aspecte generale. Sinteza si eliberarea acetilcolinei.

ASPECTE GENERALE
-reprezină totalitatea formațiunilor anatomice care au drept neurotransmițător acetilcolina
-formațiuni: fibrele postganglionare parasimpatice(nervul vag, nervii rușinoși), fibrele preganglionare
ale gangl. vegetativi(simpatici și parasimpatici) , fibrele preganglionare ale medulosuprarenalei și ale
paraganglionilor, fibrele nervilor motori, unii neuroni situați la nivelul sistemului nervos central
(SNC) sau in pereții tubului digestiv
-acești neuroni sunt fie neuroni colinergici, care secretă Ach, fie neuroni colinoceptivi, care sunt de
către Ach.
-acetilcolina este un ester al unei baze azotate, colina, cu acidul acetic.
-Sinteza acetilcolinei se desfăsoară în două etape astfel:
I.Prima etapă are loc la nivelul mitocondriilor unde enzima acetilării (CoA) se unește cu acetatul,
rezultând acetil-coenzima acetilării (AcetilCoA);
II. În etapa a doua, acetil-coenzima acetilării migrează în citosol unde, sub influența colinacetilazei,
împreună cu colina dă naștere la acetilcolină.

SINTEZA ȘI ELIB. ACH

-acetilcolina este stocată în veziculele colinergice împreună cu o proteină denumită veziculină.
-în condiții de repaus se elib. cantități mici de acetilcolina în spațiul sinaptic dând naștere la niște
potențiale de repaus de amplitudine foarte redusă, de 0,5 mV-potențiale miniaturale.
-în condițiile stimulării nervului se produce o pătrundere masivă a ionilor de Ca +2 în interiorul
neuronului și migrarea veziculelor colinergice spre membrana presinaptică.
-în mod normal, membrana presinaptică este incărcată negativ la interior, iar veziculele colinergice tot
negativ, ceea ce face ca în repaus, acestea să fie ținute la distanță.
-în urma pătrunderii calciului intraneuronal se produce eliberarea de acetilcolină, în cantități mari in
spațiul sinaptic, printr-un proces de exocitoză.
-acetilcolina eliberată în spațiul sinaptic acționează asupra receptorilor postsinaptici care sunt de două
tipuri: muscarinici și receptori nicotinici.

111. Efectele muscarinice ale acetilcolinei.

-se numesc astfel deoarece pot fi reproduse de către muscarină, un alcaloid toxic care se găsește în
ciuperca Amanita muscaria
-acetilcolina instilată în sacul conjunctival determină: mioză ( prin contracția fibrelor circulare iriene),
spasm de acomodare (prin contracția mușchilor ciliari) și scăderea presiunii intraoculare ( prin
relaxarea canalelor lui Schlemm)
-injectată i.v, acetilcolina produce o scădere marcată a presiunii arteriale
-asupra inimii, acetilcolina acționează prin negativarea tuturor proprietăților fundamentale ale acesteia:
efect inotrop negativ, cronotrop negativ, dromotrop negativ ,etc.
-asupra vaselor, acetilcolina produce relaxare, prin eliberarea de oxid nitric
-acesta provine din L-arginină, sub influența nitric oxid-sintetazei. Oxidul nitric activează
guanilatciclaza, care la rândul ei, favorizează transformarea GTP în GMPc.
-acesta, prin intermediul unor proteinkinaze, detemină expulzia din musculatura netedă vasculară, cu
relaxare.
-alte efecte muscarinice ale acetilcolinei sunt: contracția musculaturii netede a bronhiilor, tubului
digestiv, vezicii urinare, ureterului etc.
-acetilcolina produce relaxarea sfincterelor, stimularea secrețiilor exocrine (salivară, lacrimală,
sudoripară, secreția gastrică).
-acetilcolina determină toate aceste efecte muscarinice prin acțiunea la nivelul unor receptori
muscarinici
-structural, receptorii muscarinici sunt receptori in serpentina, care sunt alcătuiți dintr-un lanț
polipetidic care traversează de 7 ori membrana celulară
-sunt cuplați cu unele proteine G. Aceștia sunt de 5 tipuri: receptorii M 1, situați în plexurile tubului
digestiv; receptorii M2, situați la nivelul inimii; receptorii M3, situați la nivelul glandelor exocrine;
receptorii M4, sunt responsabili de efectele oculare ale acetilcolinei. Receptorii M 5 au fost identificați
doar la nivelul genelor.
-efectorii receptorilor muscarinici: receptorii de tip M 1, M3 și M5 au ca efector sistemul
fosfatidilinozitolul care sub influența fosfolipazei C se desface în inozitol trifosfat (IP3) și
diacilglicerol
(DAG). Pentru receptorii M2 si M4 este specifică inhibiția producerii de AMPc, iar pt. receptorii M2 și
activarea canalelor de K+.

112. Receptorii muscarinici.Clasificare.Efectorii receptorilor muscarinici.

113. Efectele nicotinice ale acetilcolinei. Receptorii nicotinici și efectorii lor.

114. Medicamente M-colinomimetice. Esteri şi neesteri ai colinei.

115. Medicamente N-colinomimetice. Nicotina. Intoxicaţia acută și intoxicația cronică

(tabagismul) cu nicotină.

116. Medicamente M-colinolitice naturale: atropina, scopolamina.

117. Medicamente M-colinolitice de semisinteza si de sinteza.

118. Relaxante musculare depolarizante (curarizante depolarizante).

119. Ganglioplegice.

120. Anticolinesterazice. Inhibitori reversibili de colinesteraze.

121. Anticolinesterazice. Inhibitori ireversibili. Intoxicația cu compuși organofosforici.

Tratament.

122. Relaxante musculare antidepolarizante (curarizante antidepolarizante).