FARMACOLOGIE GENERALĂ

Definiții
▪ 1). Farmacologia
▪ Termenul provine din două cuvinte din limba greacă:
pharmakon = medicament sau remediu și logos =
știință sau discurs.
▪ Deci, farmacologia poate fi definită ca știința care
studiază medicamentele.
▪ Definiția este una prea generală, întrucît există și alte
științe care se ocupă cu studiul medicamentelor cum ar fi
farmacia, farmacoterapia, farmacognozia etc.
▪ 2). Farmacologia este știința care studiază
interacțiunile dintre organism și medicamente.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Medicamentele produc anumite efecte asupra

organismului, iar acesta poate să modifice structura
medicamentelor.
▪ 3). Medicamentul: medicamentul este orice compus
utilizat în diagnosticul, tratamentul, atenuarea sau
prevenirea unei boli, a unei stări fizice sau psihice
anormale sau a simptomelor acestora la om sau
animal.(O.M.S.)

▪ 3a). Medicamentul = o substanță a cărei structură

chimică este cunoscută, alta decât un aliment (sau un
principiu esențial dintr-un aliment), care administrată
organismelor vii detemină un efect biologic.
▪ Medicamentele fac parte din marea clasă a
xenobioticelor = compuși străini de organism, dar care
acționează asupra acestuia (xenos = străin).

▪ Există xenobiotice care nu sunt medicamente; astfel sunt

substanțele toxice și aditivii alimentari.

▪ Există unii compuși endogeni care nu sunt xenobiotice

(insulina, tiroxina, heparina), care pot fi însă folosite ca
medicamente.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

4). Drogul
▪ Prin noțiunea de drug (engleză) se înțelege
medicament.
▪ În limba română drog poate să însemne:
1). Orice materie primă, organică sau anorganică, din care se
obține un medicament, oficinal sau magistral; rădăcina de
ipeca este drogul din care se obține emetina;
2). Substanțe care produc toleranță și dependență: heroina,
morfina și cocaina.
▪ Există și unele medicamente care nu se folosesc în practica
medicală, ele fiind utile ca mijloace experimentale; astfel
sunt stricnina, arecolina;
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Medicamentele pot fi substanțe chimice de sinteză,

substanțe obținute din plante, animale sau prin
inginerie genetică;

▪ 5). Medicine. Se traduce prin doctorie = un preparat

care conține de obicei unul sau mai multe medicamente și
care are un efect terapeutic.

▪ Aceste preparate conțin pe lângă medicamentul activ și

alte substanțe precum excipienți, stabilizanți și solvenți,
care fac medicamentul mai comod și mai ușor de
administrat.
Farmacologia se împarte în două mari ramuri:
▪ 1.Farmacologia fundamentală - studiază medicamentele
folosind experimentele pe animale. Se mai numește
farmacologie bazică sau experimentală.
▪ Ea explică mecanismele de bază, fundamentale ale acțiunii
medicamentelor.
▪ 2.Farmacologia clinică - studiază medicamentele pe om.
▪ Farmacologia clinică studiază acele medicamente care s-au
dovedit eficace, în urma cercetărilor de farmacologie
fundamentală.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

❑ Ea nu se confundă cu farmacoterapia – se ocupă cu

aplicarea concretă a medicamentelor la bolnavi.

❑ Farmacologia mai poate fi clasificată și astfel:

❑1).Farmacologia generală – studiază

proprietățile generale ale medicamentelor.

❑2).Farmacologia specială – studiază fiecare

medicament sau clasă de medicamente.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

• Farmacologia are 4 componente principale:

• 1. Farmacocinetica – studiază mișcarea medicamentelor
în organism: absorbția, transportul, distribuția,
metabolizarea și excreția medicamentelor.
• 2.Farmacodinamia – studiază efectele și mecanismele de
acțiune ale medicamentelor.
• Cu alte cuvinte, farmacodinamia studiază efectele
medicamentelor la nivel molecular, biochimic și
fiziologic și totodată mecanismul de acțiune al
medicamentelor.
• Aceste 2 componente sunt cele mai importante.
• Farmacodinamia înseamnă de fapt ce produce
medicamentul asupra organismului, pe când
farmacocinetica înseamnă cum influențea organismul
medicamentul.
• 3.Farmacotoxicologia – studiază efectele adverse,
nedorite sau efectele secundare ale medicamentelor.
• 4.Farmacografia – se ocupă cu regulile și principiile de
prescriere ale medicamentelor.
• Farmacologia este în strânsă legătură cu foarte multe alte
discipline, astfel: fiziologie, biochimie, biologie
moleculară și celulară, microbiologie, imunologie,
genetică, neuroștiințe, patologie.
Denumirea medicamentelor
Există 3 denumiri principale:

1). Denumirea chimică – este cea mai corectă și mai precisă,

însă ea este complicată și nu este uzuală și nici utilă
pentru medici.

2). Denumirea comună internațională (D.C.I.) – este o

prescurtare a celei chimice și ea este aceeași în toate țările.

3). Denumirea comercială sau de proprietar – diferă de la o

firmă la alta.
• 1). Propofol (DCI), anestezic general intravenos;
• (2,6-diizopropilfenol), denumirea chimică;
• DIPRIVAN, denumirea comercială;

• 2). Ketamina (DCI), anestezic general intravenos;

• 2-O-clorfenil-2-metil-amino-ciclohexanona HCl),
denumirea chimică;
• CALYPSOL, KETALAR, denumiri comerciale
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ 1. Metamizolul sodic (D.C.I.) se gesește sub denumirile

comerciale: Algocalmin+, Novalgin, Analgin;
▪ 2. Cotrimoxazolul (D.C.I.) se găsește sub denumirile
comerciale: Biseptol, Sumetrolim, Bactrim, Tagremin+;

▪ Istoricul farmacologiei
▪ Primele informații legate de farmacologie și tratamentul
unor boli datează încă din antichitate, din China (2700
î.e.n.) și Mesopotamia (1500 î.e.n.).

▪ Toți cei care au folosit unele ierburi în terapie au fost

anonimi;
▪ Hypocrate a fost primul care a folosit unele droguri în
tratamentul unor boli – prin anul 400 î.e.n.;
▪ Paracelsus a folosit mercurul în tratamentul sifilisului –
prin anii 1500 d.H. În general, în Evul Mediu succesele au
fost modeste;
▪ Dezvoltarea științifică a farmacologiei a luat un avânt pe la
începutul secolului XIX;
▪ Doi mari fiziologi francezi au adus contribuții extrem de
importante:
▪ 1. Magendie a studiat stricnina
▪ 2. Claude Bernard a studiat curara
• Farmacologia experimentală modernă a început practic cu
acești 2 fiziologi francezi.
• Francois Magendie (1783-1855) a studiat efectele unor plante
ce conțin stricnină și a demonstrat că stricnina își exercită
efectul la nivel spinal.
• Claude Bernard a studiat efectele relaxante musculare ale
curarei.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

• Primii farmacologi (sec. XIX) s-au concentrat asupra

medicamentelor provenite din plante: chinina, digitala,
atropina, efedrina, stricnina;
• La începutul acestui secol s-au descoperit anestezicele
generale, care au revoluționat chirurgia și au impulsionat
cercetările de farmacologie;
• Dezvoltarea farmacologiei a depins foarte mult de
progresele din alte științe precum fiziologia, patologia,
chimia, bacteriologia;
• Pasteur a descoperit faptul că unele boli sunt provocate de
bacterii (pe la 1878);
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

• Primul laborator de farmacologie a fost înființat de

către Rudolf Bucheim, un savant din Saxonia – prin anul
1847 – în Estonia de astăzi (Tartu).
• Acesta a creat primul Institut de Farmacologie.
• Oswald Schmiedeberg (1838-1921) provine din cei
formați în Institutul de Farmacologie al lui Bucheim: unii
în consideră „părintele farmacologiei moderne”.
• În 46 de ani de activitate la Universitatea din Strassbourg
acesta a pregătit circa 120 de studenți, care mai apoi au
ocupat diverse poziții academice în departamentele de
farmacologie din toată lumea.
• Friedrich Sertürner – un farmacist german – a izolat
pentru prima oară morfina din opiu – în anul 1805;
• Începând cu sec. XX, chimia de sinteză a revoluționat
industria farmaceutică, iar farmacologia a cunoscut o
dezvoltare fără precedent;
• Au fost introduse noi medicamente sintetice precum
barbituricele și anestezicele locale;
• A început era chimioterapiei antimicrobiene – în 1909
Paul Erlich a folosit compuși arsenicali pentru
tratamentul sifilisului;
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Cercetările lui Fleming au dus la descoperirea penicilinei, care

a fost folosită de Chain și Florey în timpul celui de al II-lea
război mondial;
▪ Gerhard Domagk a descoperit primele medicamente
antibacteriene – sulfamidele ;
▪ Farmacologia din România a fost marcată de câteva
personalități precum Dumitru Ionescu – farmacologia
sistemului nervos simpatic; Alfred Teitel – a studiat efectele
trofice ale procainei;
▪ Printre personalitățile care au marcat dezvoltarea
farmacologiei din România, îndeosebi din ultimele 4 decade
ale secolului trecut, trebuie menționat prof.dr. doc. Barbu
Cuparencu.
• Profesorul Cuparencu a fondat un laborator de Farmacologie
experimentală pe lângă disciplina de Farmacologie a Facultății de Medicină
din Cluj-Napoca.
• Cercetările de farmacologie fundamentală inițiate de profesorul
Cuparencu au vizat în principal 3 domenii: patogenia aritmiilor
centrogene, efectele metabolice ale benzodiazepinelor și acțiunile
antiinflamatoare ale unor nitrați de steroizi androgeni.
• Cercetările efectuate de profesorul Cuparencu au fost recunoscute pe plan
internațional, unele dintre ele fiind originale și comunicate în premieră în
reviste de circulație internațională.
• Farmacologia clinică a luat ființă mult mai târziu (anii 1950) în SUA și
Marea Britanie în urma dezastrului produs de talidomidă – un
medicament cu efecte antivomitive și anxiolitice.
• Folosirea la gravide a condus la apariția unor nou-născuți cu grave
malformații congenitale – focomelie, amelie etc.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Științe înrudite cu farmacologia

1. Farmacognozia – studiază originea medicamentelor –
naturală (vegetală, animală, minerală), sintetică, de
semisinteză;
▪ 2. Toxicologia și toxicologia clinică – studiază efectele
unor toxice asupra organismului, inclusiv intoxicațiile
medicamentoase;
▪ 3. Chimia farmaceutică – studiază medicamentele din
punct de vedere chimic;
▪ 4. Farmacoterapia – este o disciplină clinică care se ocupă
cu tratamentul concret al bolilor.
• Biotehnologia și relația cu farmacologia
• Biotehnologia a apărut ca o sursă importantă de noi
mijloace terapeutice – enzime, hormoni, factori de creștere
și citokine, antibiotice din microorganisme, anticorpi
monoclonali;
• Deși acești agenți terapeutici sunt obținuți prin inginerie
genetică și mai puțin prin chimia de sinteză, principiile
după care acționează sunt similare medicamentelor
obișnuite.
• Sunt cunoscuți și sub denumirea de compuși
biofarmaceutici.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

• În prezent, biotehnologia se referă îndeosebi la

tehnologia A.D.N. recombinat.
• Prin A.D.N. recombinat se obțin proteine, animale
transegenice, se realizează genotiparea.
• Are şi aplicații nemedicale: agricultura, științele
despre mediu, cercetări criminalistice.
• Farmacogenetica – studiază influențele factorilor
genetici asupra răspunsului la medicamente;
• Farmacogenomica – termen care se suprapune pe
precedentul.
• Utilizarea informației genetice pentru a alege terapia cea
mai adecvată pentru un individ.
• În fapt, este vorba de o individualizare extrem de precisă a
terapiei.
• Farmacoepidemiologia: studiază efectele
medicamentelor la nivelul unei populații.
• Este unanim acceptat că există diferențe între indivizii unei
populații relativ la efectele medicamentelor.
• Diferențe se notează și în cazul unor mari populații.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Această ramură este foarte importantă pentru autoritățile

care decid dacă un nou medicament poate sau nu să fie
licențiat și introdus în practica medicală.
▪ Diferențele între anumite populații sau indivizi pot să
limiteze folosirea unui medicament, chiar dacă efectul
principal este unul favorabil.