Far Maco

PRINCIPII GENERALE ALE
FARMACOLOGIEI
Conf. univ. dr. Monica Doșa
INTRODUCERE. DEFINIȚII. RAMURILE
FARMACOLOGIEI.
• Farmacologia este știința care studiază:

• interacțiunea dintre organism și medicamente
• procesele biochimice si fiziologice ale
efectelor medicamentelor care pot activa sau
inhiba procese normale ale organismului.
• denumirea provine din două cuvinte grecești:
• pharmakon- medicament
• logos- știință
• Medicamentul este o substanță utilizată în
diagnosticul, tratamentul, atenuarea sau
prevenirea unei boli sau a simptomelor ei.
• Majoritatea medicamentelor sunt xenobiotice,

substanțe străine organismului (de la
grecescul xenos= străin).
• Există și xenobiotice care nu sunt
medicamente: substanțele toxice (care pot
determina apariția unor efecte dăunătoare
sau toxice), aditivii alimentari.
• Unele medicamente nu sunt xenobiotice ci

substanțe endogene folosite în scop
terapeutic: hormoni, heparina, insulina.
• Cele mai multe medicamente au mecanisme
de acțiune specifice și implică interacțiunea cu
o anumită structură celulară specifică,
denumită receptor farmacologic.
• Molecula de medicament poate să

interacționeze ca și activator, agonist sau
inhibitor, antagonist.
• Medicamentele nu produc funcții noi în
organism, ci doar influențează funcțiile
preexistente, astfel pot fi:
• modificări din domeniul fiziopatologicului
către domeniul fiziologicului→ameliorarea sau
vindecarea bolilor
• modificări din domeniul fiziologicului către
domeniul fiziopatologicului→reacții adverse și
efecte nedorite
• Farmacologia generala are două ramuri
principale: farmacocinetica și farmacodinamia.
Farmacocinetica
• studiază procesele suferite de medicament pe
parcursul pasajului său prin organism,
respectiv:
• absorbția
• transportul
• distribuția
• biotransformarea
• eliminarea.
Farmacocinetica
• Cunoașterea caracteristicilor acestor etape,
respectiv a parametrilor farmacocinetici,
permite:
• alegerea căii de administrare
• precizarea dozelor
• aprecierea concentrației de medicament la
locul de acțiune
Farmacodinamia
• studiază mecanismele de acțiune ale
medicamentelor și efectele asupra
organismului- efecte farmacologice- cum ar fi:
vasodilatație, vasoconstricție, bradicardie,
analgezie, efect antiinflamator, etc)
Alte componente ale farmacologiei
• Farmacotoxicologia studiază reacțiile adverse

ale medicamentelor, intoxicațiile acute și
cronice.
• Farmacografia se ocupă cu descrierea modului
de prezentare și prescriere a medicamentelor:
doze/forme farmaceutice, doze/24 h, durata
tratamentului și implicit cu redactarea rețetei
(prescripția medicală)
Alte componente ale farmacologiei
• Farmacoterapia studiază utilizarea corectă a
medicamentelor în terapia bolilor.
• Farmacologia se împarte în două ramuri:
farmacologia fundamentală și farmacologia
clinică.
• Farmacologia fundamentală include:
• 1. farmacologia generală, care studiază
proprietățile generale ale medicamentelor sub
aspectul farmacocineticii, farmacodinamiei și
farmacotoxicologiei generale
2. Farmacologia specială- studiază clasele de
medicamente și medicamentele, sub aspect:
• farmacocinetic
• farmacodinamic
• farmacotoxicologic
• farmacografic
• farmacoterapeutic.
Farmacologia clinică
• Se ocupă cu studiul medicamentelor pe om.
Din studiu fac parte acele medicamente care
în urma investigațiilor efectuate pe animale s-
au dovedit a fi eficace și puțin toxice.
• Studiile se desfășoară pe baza unor protocoale

extrem de riguroase și atent planificate.
• O farmacoterapie eficace, științifică și
rațională trebuie să se bazeze pe o bună
cunoaștere a noțiunilor de farmacologie
fundamentală și clinică, din acest motiv,
farmacologia este baza terapeuticii moderne.
Științe înrudite cu farmacologia:
• Farmacognozia, studiază originea

medicamentelor care pot fi: naturale,
semisintetice și sintetice
• Toxicologia, studiază efectele substanțelor
toxice (plumb, mercur, insecticide, etc) asupra
organismului.
Științe înrudite cu farmacologia
• Chimia farmaceutică, studiază medicamentele
din punct de vedere chimic și este un domeniu
de interes pentru farmaciști.
• Pentru o bună înțelegere a modului de studiu
și prezentare a medicamentelor din partea
specială a farmacologiei generale se definesc
următoarele:
• Clasă terapeutică-include medicamente
folosite pentru tratamentul unor diverse boli,
cum ar fi: antiulceroase, antihipertensive,
antiastmatice, antianginoase, antipsihotice
etc.
• Clasa terapeutică- include medicamente ce se
pot clasifica după acțiunea farmacodinamică
(mecanism de acțiune) în subtipuri de clase
farmacologice ex:
• 1. antiulceroasele includ medicamente:
• antisecretorii (Omeprazol)
• cito-protectoare (Bismut subsalicilat)
• 2. medicamentele antianginoase care includ:
• beta blocante (Atenolol)
• blocante ale canalelor de calciu (Felodipina,
Verapamil)
• nitrați organici (Nitroglicerina)
• Clasa farmacologice subdivizate după
structura chimică:
• Sedative și hipnotice includ:
• benzodiazepinele (Diazepam)
• barbiturice (Fenobarbital)
•
• Clase farmacologice
• după structura chimică:
• Anticonvulsivante ce includ:
• hidantoine (Fenitoina)
• iminostilbeni (Carbamazepina)
• succinimide (Etosuximida)
• barbiturice
• benzodiazepine.
• Clasa farmacologica
• după structura chimică:
• Blocantele canalelor de calciu:
• dihidropiridine- Nifedipina, Felodipina,
Amlodipina
• benzotiazepine- Diltiazem
• fenialchilamine- Verapamil
Scurt istoric
• Primele mențiuni legate de Farmacologie-
2700 i.H, China; Mesopotamia, 1500 i.H,
folosirea unor plante in tratamentul bolilor
• Hippocrate in 400 i.H- primul care a folosit
unele droguri in terapie
• Galenus- in antichitate, ia în considerare
aspectele teoretice ale farmacologiei
• Paracelsus- 1493- 1541- prescrie cu succes
substanțe definite chimic
• acuzat de otrăvire
• se apăra cu o afirmație devenită o axioma în
Farmacologie: “Daca vreți să descrieți corect
fiecare otravă, până la urmă ce nu este
otravă? Toate sunt otrăvuri și nimic nu este
lipsit de otravă, doar doza face diferenta între
otrăvitor și neotrăvitor”
• Fiziologii francezi Magendie și Claude Bernard au
adus contribuții însemnate prin cercetări
efectuate pe animale
• 1804- Friederich Serturner izolează morfina din
opiu
• Rudolf Bucheim- înființează primul laborator de
Farmacologie- 1846, și introduce farmacologia ca
disciplină științifică independentă, fiind
considerat părintele Farmacologiei moderne
• Descoperirea insulinei- Banting 1923, și a
penicilinei- Alexander Fleming 1928
• Personalități românești cu contribuții
științifice importante:
• Dumitru Ionescu- fiziologia si farmacologia
SNV simpatic
• Daniel Danielopolu- a fondat
“Farmacodinamia nespecifică”
• Alfred Teitel- cercetări importante asupra
efectelor trofice ale procainei si rolul calciului
in excitabilitatea celulară
• Personalități care au marcat dezvoltarea
farmacologiei din România: Barbu Cuparencu,
Victor Voicu
ABSORBȚIA MEDICAMENTELOR ȘI CĂILE DE
ADMINISTRARE
• Medicamentele se administrează în
terapeutică pentru a induce un efect
farmacologic sistemic, implicând absorbția
substanței active sau pentru inducerea unui
efect local.
• Absorbția include procesele prin care
medicamentele ajung de la locul administrării
în circulația sanguină sistemică și implică
trecerea prin membrane celulare.
• Membranele celulare sunt formate dintr-un strat
bimolecular de fosfolipide așezate perpendicular
pe planul membranei, orientate cu capătul polar
către suprafețe și cu lanțurile hidrofobe către
interior, cu formarea unei faze lipidice continue.
• În acest strat sunt înglobate macromolecule
proteice:
• ce delimitează canale apoase (ionice)
• care funcționează ca transportori
• receptori specifici pentru diverse medicamente.
• Medicamentele penetrează membranele
biologice prin mecanisme pasive sau prin
intermediul unor mecanisme transportoare
specifice.
DIFUZIUNEA PASIVĂ
• Constă în traversarea fazei lipidice
membranare de către medicamentele
liposolubile și se realizează datorită
gradientului de concentrație între cele două
suprafețe membranare
• particulele medicamentului traversează
membrana înspre compartimentul cu
concentrație mai scăzută
DIFUZIUNEA PASIVĂ
• Difuziunea este posibilă pentru majoritatea
medicamentelor care sunt acizi sau baze
slabe, care la pH-ul mediului intern disociază
parțial, fracția nedisociată (neionizată)
traversează membranele în timp ce fracția
disociată (ionică), nu traversează membranele.
• Medicamentele polare nu pot traversa
membranele, nu sunt liposolubile.
DIFUZIUNEA PASIVĂ
• În concluzie:
• compușii lipidici vor fi mai bine absorbiți decât
substanțele hidrosolubile
• absorbția este condiționată de gradul de ionizare
a compusului: forma neionizată se absoarbe mai
repede și în cantitate mare decât forma ionizată
• gradul de ionizare a medicamentului depinde de
pH-ul din mediu și de constanta de disociere
(pKa) a medicamentului
PASAJUL PRIN INTERMEDIUL UNUI
SISTEM TRANSPORTOR
• De obicei interacțiunea substanță- sistem
transportor, respectă un anumit grad de
specificitate, transportorul acceptând o
anumită substanță sau grup de substanțe cu
caracteristici chimice definite.
DIFUZIUNEA FACILITATĂ
• Este o formă de difuzie, însă care se realizează

cu o viteză mai mare decât difuzia pasivă
• Presupune:
• transportul medicamentelor fără consum de
energie, în sensul gradientului de concentrație
• medicamentul- sistem transportor formează
un complex liposolubil tranzitor.
DIFUZIUNEA FACILITATĂ
• intervine în transportul celular:
• al glucozei
• al unor ioni (schimbul ionilor de sodiu cu cei
de calciu în cardiomiocite)
• recaptarea colinei la nivelul butonului
terminal al axonului colinergic
• absorbția digestivă a riboflavinei, tiraminei.
TRANSPORTUL ACTIV
• Presupune:
• transportul medicamentelor cu consum de
energie (ATP ul care rezultă sub acțiunea unor
ATP-aze) împotriva gardientului de
concentrație
• Se caracterizează prin un grad înalt de
specificitate față de substrat.
TRANSPORTUL ACTIV
• Transportul activ este implicat în diverse
procese biologice:
• secreția H+ la nivel gastric și renal
• sechestrarea iodului în tiroidă
• transportul fierului, vitaminei B12, sărurilor
biliare.
• Este calea prin care substanțele penetrează
bariera hematoencefalică și se realizează cu
ajutorul unor ATP-aze de transport.
TRANSPORTUL ACTIV
• în cele mai multe cazuri, sub influența ATP-
azelor, ionii intracelulari sunt pompați în afara
celulei
• aceste enzime sunt denumite pompe ionice,
ex: pompa de sodiu, pompa de hidrogen,
pompa de calciu
TRANSPORTUL ACTIV
• Există tipuri speciale de transportori, exemple:
sistemul simport, transportul simultan, în
același sens al unei substanțe, cum ar fi
introducerea în terminațiile adrenergice a
tirozinei care este legată de introducerea de
Na+ .
TRANSPORTUL ACTIV
• Alt exemplu este sistemul antiport, cum ar fi
scoaterea unei molecule din interior: ATP-aza
Na+/K+ dependentă, care extrage 3 ioni de Na+
și introduce doi ioni de K+ , menținând
polaritatea membranei.
PINOCITOZA ȘI EXOCITOZA
• Pinocitoza constă în introducerea în celulă a

unei particule prin intermediul unei
invaginații membranare, care se transformă în
veziculă și eliberează ulterior conținutul în
citosol.
PINOCITOZA ȘI EXOCITOZA
• Exocitoza este procesul invers pinocitozei și
reprezintă modalitatea de secreție a unor
substanțe sintetizate în celulă și depozitate în
vezicule, de ex:
• neurotransmițători
• hormoni
• secreții ale glandelor exocrine.
CĂILE DE ADMINSTRARE A MEDICAMENTELOR ȘI
ABSORBȚIA
• Administrarea medicamentelor se poate face pe:

• cale orală ( internă sau per os)
• cale parenterală sau injectabilă: intravenos,
intramuscular, subcutanat, intradermic,
intraarterial, intraarticular
• cale topică sau externă, pe piele și la nivelul
mucoaselor, în special pentru acțiune locală
(intraconjunctival, intranazal, intraauricular,
intravaginal, intrarectal)
• cale inhalatorie
CALEA ORALĂ (INTERNĂ, PER OS)
• Prezintă următoarele avantaje:

• autoadministrare
• nu necesită personal calificat și seringă
• este comodă, ceea ce asigură cooperarea
bolnavului (complianța)
• riscul reacțiilor adverse e mic, comparabil cu
injecțiile
• Dezavantaje:
• unele medicamente nu se absorb sau se
absorb puțin: hormonii, penicilina G,
polipeptidele, antibioticele aminoglicozide
(gentamicina, netilmicina, etc)
• risc de autoadministrare abuzivă
• vărsăturile, starea de comă, lipsa cooperării a
unor bolnavi, limitează adminstrarea
• Calea orală reprezintă cel mai utilizat mod de

administrare, datorită accesibilității și
caracteristicilor de absorbție la nivelul
tractului digestiv.
Absorbția în tractul gastro-intestinal
• La nivelul mucoasei cavității bucale,
absorbția este foarte redusă datorită
structurii histologice a mucoasei bucale, care
nu favorizează absorbția, precum și datorită
timpului de staționare redus la acest nivel.
• la nivelul mucoasei sublinguale absorbția este
bună pentru unele medicamente liposolubile,
ex: Nitroglicerina
• La nivelul mucoasei stomacului absorbția
este redusă, aceasta fiind specializată mai
mult pentru procesele de secreție decât
pentru cele de absorbție.
• Acidul clorhidric, fermenții pancreatici, pot
inactiva unele medicamente:
• Penicilina G (benzilpenicilina) este inactivată
de acidul clorhidric, la fel și unii esteri.
• În aceste situații se poate recurge la folosirea
de forme farmaceutice enterosolubile, cum ar
fi capsule, drajeuri, al căror înveliș se
solubilizează în mediul alcalin intestinal.
• Insulina, hormonii hipofizari, care au structură
peptidică sau proteică, sunt inactivate de
fermenții proteolitici
• heparina care are structură polizaharidică
este inactivată de fermenții amilolitici
• pH-ul scăzut, permite absorbția
medicamentelor acide, care se află în stare
neionizată și defavorizează absorbția
substanțelor bazice.
• Salicilații, barbituricele se absorb în cantități
apreciabile la acest nivel, precum și 20% din
cantitatea ingerată de alcool.
Mucoasa intestinului subțire-
absorbția-
• Mucoasa intestinului subțire reprezintă
principalul segment al absorbției
medicamentelor, majoritatea celor
administrate oral se absorb la acest nivel.
Acest fapt se datorează:
• suprafeței mari a vilozităților intestinale
(aproximativ 200 mp)
• circulație intensă și abundentă
• pH slab alcalin.
Intestinul subțire-absorbția-
• Se absorb bine medicamentele cu structură
bazică, pH-ul mediului le menține în formă
nedisociată
• acizii și bazele tari, fiind puternic disociate se vor
absorbi mai puțin.
• Medicamentele polare, care nu sunt liposolubile,
nu se absorb din intestin, exemplu:
• curarizantele
• antibioticele aminoglicozide
Intestinul subțire- absorbția-
• Cele mai multe medicamente se absorb în
segmentul proximal (duoden și jejun), cum ar
fi:
• monozaharidele
• vitaminele
• mineralele
• iar în ileon se absorb în special vitamina B12 și
sărurile biliare.
• Intestinul gros este segmentul unde absorbția
este redusă
• la acest nivel se absoarbe apa, electroliții,
vitamina K, precum și medicamentele
administrate sub formă de clismă
medicamentoasă (cantitățile de medicamente
trebuie să fie mai mari decât cele pentru calea
orală) iar absorbția este bună pentru
medicamentele liposolubile și nedisociate.
Intestinul gros
• datorită anastomozelor venelor hemoroidale
cu vena cavă inferioară, este evitată trecerea
prin ficat a medicamentelor absorbite la acest
nivel
Factori care pot influența absorbția
orală
Factori ce pot depinde de pacient:
• pH-ul lumenului digestiv
• timpul de evacuare gastrică
• timpul tranzitului intestinal
• caracteristicile regionale ale mucoasei
digestive
• fluxul sanguin mezenteric
• afecțiunile gastrointestinale
orală
• Activitatea motorie a tractului digestiv,
influențează absorbția:
• accelerarea evacuării gastrice amplifică rata
absorbției intestinale
• la nivel intestinal rata absorbției este invers
proporțională cu viteza tranzitului, fapt
evident pentru medicamentele ce se absorb
incomplet.
orală
Factori ce depind de formele farmaceutice:
• timpul de dezintegrare a formei farmaceutice
• timpul de solubilizare
• caracteristicile excipienților
• stabilitatea în tractul intestinal
• Comprimatele și alte forme farmaceutice
solide orale, necesită desfacerea în tubul
digestiv și dezintegrarea substanței active,
deci o absorbție mai lentă comparativ cu
formele farmaceutice lichide , cum ar fi
soluțiile, sau formulele micronizate care se
absorb mai repede.
• Dimensiunile particulelor, forma cristalină pot
influența absorbția, iar preparatele retard (cu
eliberare lentă a substanței active) au o
absorbție prelungită (ex. teofilina, isosorbid
dinitrat) și în acest fel ameliorează complianța,
putând fi administrate în două sau o singură
doză parțială (priză) pe zi.
Factori ce depind de prezența altor substanțe în
tractul digestiv:
• interacțiunea cu alte medicamente
• interacțiunea cu diverși ioni
• interacțiunea cu alimentele
Alimentele întârzie și micșorează absorbția, prin
fapul că:
• întârzie evacuarea gastrică
• cresc pH-ul și modifică disocierea
medicamentoasă sau degradarea chimică a
unora.
• Dacă adminstrarea se face cu 30 de minute
înainte de mese sau la 2 ore după mese,
interacțiunile sunt slabe, dacă nu, atunci ele se
amplifică și absorbția este micșorată.
•
• Administrarea imediat după mese, este
oportună pentru medicamente iritante, cum
ar fi:
• aspirina și alte antiinflamatorii nesteroidiene
• fier
• teofilină
sau substituenți ai acidității gastrice.
Medicamente administrate cu 30 de minute
înainte de masă, dimineața:
• diuretice
• inhibitori de pompă de protoni
• antihelmintice
• Medicamente administrate la 30-60 de minute
după masă:
• antiacide
• hipocolesterolemiante
• coleretice
• colecistokinetice
Există și cazuri în care alimentele pot crește
absorbția medicamentelor, crescând
solubilitatea acestora, secundară stimulării
secreției gastro-intestinală:
• hidroclorotiazida
• dicumarol
• fenitoina
• nitrofurantoina.
• Tetraciclinele formează cu calciul conținut în
produsele lactate chelați neabsorbabili
Factori ce depind de biotransformarea
medicamentelor la nivel digestiv:
• prin acțiunea florei bacteriene intestinale
• prin procesul de prim pasaj hepatic, care
reduce semnificativ biodisponibilitatea unor
medicamente, după administrarea orală.
• Exemple ar fi; nitroglicerina, care în doze mici
de 0,5 mg este eficace prin administrare
sublinguală, pentru a fi eficientă și după
administrare orală, se prezintă în comprimate
de 6,5 mg, motivul fiind o inactivare marcată
la prima trecere prin ficat.
• Alt exemplu: propranololul, eficace injectabil
la doze de 5 mg, iar oral la doze de 120-240
mg, sau lidocaina care este inactivată în
totalitate la prima trecere prin ficat, motiv
pentru care este ineficientă în administrare
orală.
Biodisponibilitatea
• Este un parametru farmacocinetic care

caracterizează etapa de absorbție orală
• Reprezintă proporția de medicament
disponibilă pentru acțiunea farmacologică.
• Măsoară proporția din doza de medicament
administrată care ajunge în sânge
Biodisponibilitatea
• se calculează după formula:
• Bd%= ( Cp.o./Cp.iv.) x 100
• C p.o.= concentrația plasmatică după
administrare orală
• C p. iv.= concentrația plasmatică după
administrare intravenoasă
• Biodisponibilitatea este 100% după
administrare intravenoasă.
Biodisponibilitatea
• Biodisponibiliatea după administrare orală

suferă variații din cauza absorbției,
• exemple: Bd= 60% pentru ampicilină, Bd =
75% pentru amoxicilină.
Biodisponibilitatea
• Valori mici ale biodisponibilității arată o absorbție

incompletă, datorată:
• primului pasaj hepatic, unde o mare parte din
medicament este inactivată, de exemplu
nitroglicerina are Bd= 10%
• unui tranzit intestinal rapid
• unor modificări patologice ale mucoasei
intestinale
• unor preparate farmaceutice necorespunzătoare
Biodisponibilitatea
• Factorii care influențează biodisponibilitatea
• 1. Factori care depind de forma farmaceutică:
• soluțiile au o biodisponibilitate mai bună
decât comprimatele
• pentru cp. poate varia de la o firmă
producătoare la alta, în funcție de excipient
• formele micronizate au o absorbție mai bună
Biodisponibilitatea
• 2. Factori care depind de pacient:
• afecțiuni ale tubului digestiv
• poate crește in insuficiența hepatica sau în
cazul micșorării debitului circulator al ficatului-
insuficiența cardiacă, hipertensiune portală
• Biodisponibilitatea se măsoară în cadrul studiilor
farmacocinetice din farmacologia clinică cu ocazia
introducerii medicamentelor noi, fiind necesare:
• studii de bioechivalență prin care firma
producătoare de medicament generic să
demonstreze că medicamentul propus spre
autorizare realizează aceeași concentrație
sanguină care persistă aceeași perioadă de timp
ca și medicamentul original
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE LA NIVELUL
ABSORBȚIEI
Procesul de absorbție poate fi încetinit de:

• Atropină
• Opioide
Poate fi accelerat de Metoclopramidă.
• Aluminiul, calciul și fierul pot forma complexe
neresorbabile cu tetraciclinele, norfloxacina,
fenitoina, cimetidina, indometacin, încetinind
absorbția.
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE LA NIVELUL
ABSORBȚIEI
• Colestiramina folosită în dislipidemie,

subcitratul de bismut→ pot lega diferite
medicamente cum ar fi:
• warfarina
• digoxina
• tetraciclina, doxiciclina
și implicit scăderea absorbției.
CALEA SUBLINGUALĂ
• Această cale este puternic vascularizată, iar

absorbția este foarte rapidă, efectul
farmacologic se produce în câteva minute.
• Medicamentele trec direct în circulația cavă,
șuntând prima trecere hepatică.
CALEA SUBLINGUALĂ
• Medicamentele liposolubile, cu moleculă mică
se absorb mai bine.
• Fiind o metodă de administare rapidă, este
aleasă în situații de urgență:
• nitroglicerina în criza de angină pectorală,
• nifedipina în criza hipertensivă
• izoprenalina în criza de astm bronșic.
CALEA BUCALĂ
• Pe această cale se administrează comprimatele

pentru supt, soluții, aerosoli bucali, pentru
acțiunea locală antiseptică, folosită în stomatite,
faringite.
• Comprimatele bucale se pot administra și
pentru efect sistemic: per bucal (în șanțul jugal)
cum ar fi comprimatele ce conțin oxitocină,
misoprostol, sau per lingual (între fața dorsală a
limbii și palat), cum ar fi penicilina V, substanțe
expectorante.
CALEA RECTALĂ
• Este o cale folosită pentru efecte locale;

• antibacterian
• antiinflamator
• anestezic
în cazul de rectite, fisuri anale, crize
hemoroidale
• pentru efecte sistemice:
• antiinflamator - diclofenac
• antipiretic- paracetamol
• antiemetic -proclorperazina
• antispastic- butilscopolamina
• anticonvulsivant -diazepam
• analgezic -petidina
• bronhodilatator -teofilina
CALEA RECTALĂ
• Se utilizează atunci când calea orală este

dificilă sau contraindicată (pacienți
necooperanți, nou-născuți, vărsături, acțiune
iritantă pe mucoasa gastro-intestinală).
• Absorbția la acest nivel este relativ bună,
lentă și inegală (mai ales la adulți).
Medicamentele se administrează sub formă
de supozitoare sau clisme medicamentoase.
CALEA RECTALĂ
• Procesul de primă trecere prin ficat este parțial

evitat, deoarece unele vene hemoroidale nu
drenează în circulația portală, datorită
anastomozelor dintre venele hemoroidale și
sistemul cav inferior, deci trecere directă în
circulația sistemică.
• În general absorbția rectală este mai eficientă
atunci când administrarea medicamentelor se
face în soluție, comparativ cu supozitoarele și
dacă este precedată de o clismă evacuatorie.
CALEA PARENTERALĂ
• Calea injectabilă se poate face intravenos,

intramuscular, subcutanat, intraarterial,
subarahnoidian, intraarticular. Are următoarele
avantaje:
• efect mai rapid decât în cazul căii orale
• administrare în cazul urgențelor
• administrare a medicamentelor ce suferă procese
de inactivare la nivelul tractului gastro-intestinal,
sau suferă de procesul primului pasaj hepatic
CALEA PARENTERALĂ
• Inconveniente:
• cost mai ridicat
• necesitatea de personal calificat
• respectarea standardelor de sterilitate,
apirogenitate
• refractaritatea pacienților
CALEA INTRAVENOASĂ
• Reprezintă cea mai rapidă modalitate de

pătrundere în sânge a medicamentelor, fiind de
ales în situații de urgență, practic faza de
absorbție lipsește, medicamentul fiind introdus
direct în circulația sistemică.
• Pe această cale de administrare se asigură
acuratețea dozării și obținerea unor concentrații
plasmatice predictibile.
• Modalitatea de administrare a
medicamentului poate fi făcută ca injecție unică
(in bolus) sau în perfuzie.
CALEA INTRAVENOASĂ
• Injecția intravenoasă se face cel mai frecvent
lent (1-2 minute), pentru a evita concentrațiile
palsmatice excesive, care deși pasagere pot
genera efecte adverse cardiovasculare
(aritmii), nervoase (convulsii), durere locală
sau tromboflebită.
CALEA INTRAVENOASĂ
• În cazul medicamentelor foarte active din punct
de vedere farmacologic, cum sunt: adrenalina,
aminofilina, digoxina, injectarea se face sub
formă diluată sau foarte lent (10-20 de minute),
de către medic, pentru a evita apariția reacțiilor
adverse grave.
• Alteori administrarea medicamentelor se poate
face rapid: tiopentalul pentru inducerea
anesteziei generale, adenozina pentru conversia
tahicardiei paroxistice ventriculare la ritm sinusal.
CALEA INTRAVENOASĂ
• Perfuzia intravenoasă asigură o concentrație
plasmatică de medicament constantă intr-un
interval de timp. Este indicată în cazul
medicamentelor cu t1/2 scurt, sau
medicamentelor cu indice terapeutic mic, cum
ar fi: lidocaina, noradrenalina, dopamina,
oxitocina. Pentru a realiza o concentrație
plasmatică eficientă mai rapid, perfuzia poate
fi precedată de administrarea unei doze de
atac.
CALEA INTRAVENOASĂ
• Pe cale intravenoasă nu se pot administra:
suspensii, emulsii și alte substanțe liposolubile
pentru că se pot produce embolii pulmonare,
cerebrale.
•
CALEA INTRAMUSCULARĂ
• Absorbția de la acest nivel este variabilă, în

aproximativ 15-30 minute, și depinde de:
• fluxul sanguin local
• solubilitatea medicamentului
• gradul de ionizare al medicamentului
• volumul și osmolaritatea soluției injectate
• Liposolubilitatea și hidrosolubilitatea sunt
factori importanți în determinarea vitezei
absorbției.
• Medicamente cu hidrosolubilitate redusă, la
pH-ul fiziologic, cum ar fi: diazepam,
clordiazepoxid, fenitoina, digoxin, se absorb
incomplet la nivel muscular, fapt explicat prin
precipitarea acestora la locul injectării.
• Soluțiile hipotone și hipertone, soluțiile cu
aciditate sau alcalinitate mare, preparatele
prea iritante, nu se pot injecta intramuscular.
• Soluțiile uleioase și suspensiile se pot
administra intramuscular, dar nu și
intravenos!!!! (risc de embolii)
• suspensiile constituie preparate de depozit de
unde substanța activă se absoarbe în timp,
exemplu Benzatin Penicilina G (MoldaminR)
care se administrează la intervale de 7 zile.
• Injecția intramusculară se face în mușchiul
gluteus maximus, rareori în deltoid sau vastul
lateral.
• Complicațiile, rare, sunt reprezentate de:
indurație locală, durere, eritem, abcese.
• Interacțiunea medicamentoasă dintre
Adrenalină și Lidocaină are beneficii în
anestezia infiltrativă locală, efectul
vasoconstrictor al adrenalinei prelungește
durata anesteziei, dar poate fi cauza unor
reacții adverse, aritmii, fiind contraindicată
această asociere, la pacienți cu probleme
cardiovasculare.
CALEA SUBCUTANATĂ
• Absorbția medicamentelor administrate pe

această cale este asemănătoare celei
intramusculare doar că se face mai lent,
circulația fiind mai redusă la nivel hipodermic.
CALEA SUBCUTANATĂ
• Pe această cale se adminstrază substanțe
hidrosolubile, soluțiile trebuie să fie neutre,
izotone, pH-ul apropiat de al organismului, în
cantități de 1-2 ml.
Ex de medicamente ce se administrează
subcutanat:
• Heparinele cu greutate moleculară mică-
Enoxaparina, Dalteparina
• Insulina
CALEA SUBCUTANATĂ
• Injecția subcutanată este mai dureroasă,
inervația senzitivă fiind mai bogată la acest
nivel, iar absorbția se poate intensifica prin
masaj local, administrare concomitentă de
vasodilatatoare sau hialuronidază.
CALEA INHALATORIE
• Absorbția la acest nivel este foarte rapidă

datorită suprafeței foarte mari, permeabilitate
crescută la nivel alveolar și vascularizație
bogată. Medicamentele trec direct în circulația
sistemică evitând astfel fenomenul de prim
pasaj hepatic.
• Rapiditatea de instalare a efectelor este
comparabilă cu calea intravenoasă.
CALEA INHALATORIE
• Administrarea medicamentelor pe această cale
urmărește:
1. un efect sistemic, cum ar fi anestezia generală
(narcotice gazoase sau lichide foarte volatile)
sau
2. 2. un efect local:
• a. bronhodilatația, realizată cu simpatomimetice:
salbutamol (albuterol), salmeterol,
sau cu anticolinergice: bromura de ipratropiu
CALEA INHALATORIE
• b. antiinflamator, realizată cu corticosteroizi-
beclometazona, fluticazona, budesonid
• Inhalarea acestor substanțe sub formă de

aerosoli, aflate sub formă de particule de 1-
8µm dispersate intr-un mediu gazos, asigură
acțiunea la nivelul bronșiolelor și reprezintă
modul de tratament al astmului bronșic.
CALEA PERCUTANĂ
• La acest nivel absorbția este redusă, stratul

superficial al epidermului- stratul cornos,
alcătuit din celule keratinizate, constituie un
obstacol în calea pătrunderii structurilor
chimice hidrofile.
• Pierderea integrității structurale a
tegumentului cu afectarea epidermului va
crește absorbția medicamentelor.
CALEA PERCUTANĂ
• Substanțele neutre, liposolubile, penetrează
tegumentul, generând efecte sistemice :
• terapeutice (nitroglicerina, scopolamina,
clonidina, nicotina)
• sau toxice (compuși organofosforici, chimicale
industriale-anilina, nitrobenzen).
CALEA PERCUTANĂ
• Absorbția percutană este superioară la nou-
născuți comparativ cu adulții și poate genera
efecte toxice sistemice.
CALEA PERCUTANĂ
• Formele farmaceutice aplicate la acest nivel
sunt: unguente, creme, soluții, mixturi, spary-
uri, folosite în diverse afecțiuni dermatologice.
Absorbția poate fi îmbunătățită prin
includerea medicamentelor într-un vehicul
grăsos, vaselina, lanolina sau prin aplicarea
medicamentelor sub forma compreselor
ocluzive.
CALEA PERCUTANĂ
• Pentru absorbția sistemică se folosesc plasturi
transdermici, absorbția este lentă, în timp,
cum este cazul nitroglicerinei care după
aplicare pe piele crește capacitatea de efort la
bolnavii cu angină pectorală pentru 3 ore, față
de administrarea sublinguală care are efecte
pentru 30 minute.
CALEA PERCUTANĂ
• Inconvenientele aceste căi sunt legate de
efectele sistemice nedorite, ca în cazul
corticosteroizilor aplicați în concentrații mari,
repetat și pe suprafețe întinse de piele sau de
prezența leziunilor cutanate.
CALEA LA NIVELUL MUCOASELOR
• CALEA INTRACONJUNCTIVALĂ
• Este o cale aleasă pentru efecte locale:
antiinflamator - glucocorticoizi
• antibacterian -aminoglicozide
• antialergic - dexametazona
• decongestiv- fenilefrina
• midriatic -atropina
• miotic -pilocarpina
• fiind utilizată pentru afecțiuni din sfera oftalmologică,
cu toate că se pot absorbi în sânge un număr mare de
compuși.
• CALEA INTRANAZALĂ
• Este o cale aleasă pentru efecte locale de tip
decongestiv (efedrina, nafazolina), antiinflamator,
antialergic, antiseptic.
• Absorbția la acest nivel este bună pentru
anumite medicamente care se folosesc pentru
efect sistemic: ADH-ul (vasopresina), pentru efect
antidiuretic la pacienți cu diabet insipid,
calcitonina, cocaina pentru efect anestezic, dar
pentru care există un risc toxic mare, în special pe
o mucoasă inflamată.
• CALEA INTRANAZALĂ
• Absorbția la acest nivel este bună pentru anumite
medicamente care se folosesc pentru efect
sistemic:
• ADH-ul (vasopresina), pentru efect antidiuretic la
pacienți cu diabet insipid
• calcitonina
• cocaina pentru efect anestezic, dar pentru care
există un risc toxic mare, în special pe o mucoasă
inflamată.
• CALEA INTRAVAGINALĂ
• Absorbția la acest nivel este redusă
administrându-se medicamente pentru efectul
local: antibacterian, antifungic, antiparazitar,
antiinflamator, contraceptiv.
• Doar în cazul unei mucoase inflamate, există
riscul unor intoxicații grave în cazul
spălăturilor cu permanganat de potasiu.
Farmacocinetica
curs II
Farmacologie I
Obiective
• Descrierea etapelor de absorbție, transport, distribuție,
biotransformare și eliminare a medicamentelor
• Descrierea interacțiunilor medicamentoase în diversele
etape farmacocinetice
• Descrierea procesului de prim pasaj hepatic și a
circuitului enterohepatic
• Explicarea fenomenului de inducție și inhibiție
enzimatică, cu consecințele clinice ale acestora
• Explicarea parametrilor farmacocinetici și importanța lor
clinică
• Explicarea cineticii dozelor multiple în funcție de
administrare
Procesele farmacocinetice- aspecte
generale
ADME
• Toate procesele farmacocinetice presupun trecerea
substanței medicamentoase prin membranele biologice
• se derulează în paralel/simultan
• implică:
1. interacțiuni de ordin fizic între medicament și structurile
țintă→traversarea membranelor implicată în procesele de
absorbție, distribuție și eliminare
→legarea de proteine prin interacțiuni
electrostatice, legături de hidrogen, forțe van der Waals, în
procesul de distribuție sanguină și/sau tisulară
• 2. interacțiuni de ordin chimic→
biotransformare enzimatică în procesul de
metabolizare de la nivel hepatic
Trecerea prin membranele biologice
• Proces fundamental care permite interacțiunea dintre
medicament și structura biologică țintă
• Procesele de traversare sunt:
1. difuziune simplă
2. filtrarea
3. difuziunea facilitată
4. transportul activ
5. exo și endocitoza
• Factorii care o influențează:
Factori dependenți de membrană
→conținut lipidic
→prezența, numărul și diametrul porilor
→existența sistemelor speciale de
transport
Factori dependenți de medicament
→ structura chimică- conferă caracterul
hidrofil sau lipofil
→ masa moleculară
→ constanta de ionizare- pKa
• Factori dependenți de mediul de pe cele 2
fețe ale membranei
→pH-ul local- factor determinant al
disocierii electrolitice și al gradului de ionizare
→gradul de ionizare
→legarea de proteine
→vascularizația locală
• 1. Difuziunea simplă
• proces valabil pentru majoritatea
medicamentelor
• are 3 caractere esențiale
→are loc datorită diferenței de concentrație dintre
cele 2 fețe ale membranei
→are loc în sensul gradientului de concentrație
→decurge în mod pasiv (nu necesită consum de
energie)
• Elementele necesare acestui proces
→ LIPOSOLUBILITATEA
→LIPSA IONIZĂRII
→LIPSA LEGĂRII DE PROTEINE

• Nu pot traversa membrana:
→moleculele hidrosolubile
→moleculele legate de proteine
→moleculele ionizate
Gradul de ionizare al unei substanțe medicamentoase depinde
de caracterul ei acido-bazic exprimat prin valoarea pKa și pH-ul
local
• pH-ul scăzut, permite absorbția medicamentelor
acide, care se află în stare neionizată și defavorizează
absorbția substanțelor bazice.
• pH-ul mare, permite absorbția medicamentelor
bazice
• acizii slabi se vor concentra in mediile cu pH alcalin
• bazele slabe se vor concentra în mediile cu pH acid=
• = “ion trapping”
• 2. Filtrarea= mecanism de transfer
transmembranar, limitat de diametrul porilor
• Depinde de:
→mărimea moleculei
→are la bază diferența de presiune hidrostatică
sau osmotică
Este puțin important pentru majoritatea
medicamentelor
• 2. Filtrarea
• proces important la nivelul capilarelor renale
și hepatice
• Renal→mecanism esențial al eliminării
medicamentelor prin FG, pentru substanțe
medicamentoase nelegate de proteine
• Hepatic→moleculele din plasmă traversează
membrana hepatocitului urmând a fi supuse
procesului de metabolizare enzimatică
• 3. Difuziunea facilitată
• aproximativ similară cu cea simplă
• Diferențe
- necesită o proteină transportoare “carrier”
- transferul implică un mecanism saturabil
- Ex.→ transportul glucozei- proteina transportoare GLUT-
2 (la nivel pancreatic, renal, hepatic) și GLUT-3 la nivel
neuronal
- →absorbția intestinală a vitaminei B12 după legarea de
factorul intrinsec (Castle) secretat de celulele parietale
gastrice
• 4. Transportul activ
• Caracteristici:
• intervin proteine transportoare specifice pentru anumite
molecule
• are loc împotriva gradientului de concentrație
• necesită consum energetic
• se limitează la anumite substanțe care prezintă o structură
tridimensională complementară cu proteina transportoare-
specificitate sterică
• 4. Transportul activ
• Poate fi după sursa de energie:
• a. transport activ primar- energia provine din hidroliza
ATP→reacția este catalizată de enzime membranare- ATP-aze
• exemple- ionii metalici traversează prin canale ionice/pompe
membranare
• b. transport activ secundar- energia este generată de
diferența de potențial electrochimic- molecula este cuplată cu
un ion care este translocat din/în celulă
• b. transport activ secundar-
• de tip simport- ambele molecule sunt translocate prin
membrană în aceeași direcție
• de tip antiport- traversare în direcții opuse
Modificarea transportului activ de către medicamente are

numeroase aplicații clinice, constituind clase de medicamente:
• Blocanți ai activității unor pompe ionice membranare

→glicozide cardiotonice- inhibitori ai Na+ K+ ATP-azei
→antiulceroase- inhibitori ai pompei de protoni H+ K+ ATP-aza
• blocanți ai transportorilor de tip ATP-binding cassette
(ABC)→ezetimib- blochează transportul activ al colesterolului
la nivel intestinal
• blocanți ai simportului SGLT2, transportorul de la nivel renal

al glucozei →împiedicarea reabsorbției glucozei-canaglifozina
• 5. Endo/exocitoza
• presupune formarea de vezicule
• endocitoza (pinocitoza)= forma de transfer intracitoplasmatic
a unor →substanțe liposolubile lichide- vitaminele liposolubile
→substanțe solide- hormoni, proteine- proces numit
fagocitoză, substanțele sunt apoi degradate de enzime
lizozomale
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
• se realizează plasmatic
• debutează din momentul ajungerii medicamentelor
în sânge
• durează până la extragerea lor de către diverse
țesuturi și până la eliminarea renală.
• Medicamentele sunt transportate sub două
forme:
• fracția liberă
fracția legată de proteinele plasmatice
→complex medicament-proteină- MP
• Legarea de proteine se face prin legături
reversibile de tip electrostatic, van der Waals,
de hidrogen.
• Fracția liberă (nelegată) este farmacodinamic
activă, cea care penetrează membranele
biologice, având acces la nivelul receptorilor.
• Fracția legată este inactivă farmacodinamic

având rol de depozit tranzitor pentru
medicamente în sânge.
• Albuminele→ principalele proteine plasmatice cu
capacitate de fixare a medicamentelor
• au 2 situsuri specifice- siturile lui Sudlow
• legarea este- stereospecifică

- saturabilă
- reversibilă
Permite apariția interacțiunilor de deplasare
• Globulinele au o capacitate de legare mai mică dar
pot lega selectiv anumite substanțe:
• α-glicoproteina acidă- fixează preferențial
medicamente bazice
• transcortina leagă corticosteroizii
• SHBP- fixează androgenii și estrogenii
• ceruloplasmina- ionii de cupru
• transferina- ionii de fier
• transcobalamina- vitamina B12.
• O parte nesemnificativă din medicamente se
leagă de hematii, sau de lipoproteine-
anticoagulantele orale
• Între fracția liberă și cea legată există:
• un echilibru
• pe măsură ce fracția liberă se distribuie, de
pe proteinele plasmatice se desprinde o
cantitate proporțională cu
consumul→traversare membrane biologice
• procesul este reversibil.
• Medicamentele total legate de proteinele
plasmatice, nu generează efecte sistemice, ex:
• acid nalidixic
• nitrofurantoina
• Stările patologice care determină scăderea
nivelului proteinelor plasmatice (insuficiența
hepatică, sindrom nefrotic), determină
creșterea fracției nelegate, disponibilă pentru
distribuție și implicit pot genera efecte toxice.
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE ÎN
ETAPA DE TRANSPORT
• Pot apare între două medicamente, unul dintre ele
acționând ca agent de deplasare de pe proteinele
plasmatice→competiție pentru același loc de legare
• AINS+ anticoagulante orale- risc de hemoragie

• aspirină- sulfonamide -risc de hipoglicemie
• aspirina- fenitoina
• verapamil- digoxina
• antidiabetice orale- anticoagulante orale
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE ÎN
ETAPA DE TRANSPORT
• Consecințele de importanță clinică→
toxicitatea datorată creșterii tranzitorii a
fracției libere a medicamentului dislocat de pe
proteinele plasmatice.
• Există o supradozare relativă datorată creșterii

fracției nelegate.
DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR
• După ce sunt absorbite, medicamentele

• ajung în sânge, denumit compartimentul
central al organismului (intravascular)
→ după care se distribuie în lichidul extracelular
(compartimentul interstițial) și în lichidul
intracelular.
• Medicamentele se distribuie:
• uniform, ocupând spațiul hidric total al
organismului (spațiul intracelular+ spațiul
extracelular)
• neuniform ocupând preponderent anumite
spații.
• Unele medicamente se cantonează strict
intravascular:
• Heparina
• Dextran
• Manitol
• Alte medicamente se distribuie intracelular:
• hormonii steroizi
• hormonii tiroidieni
• vitamina D
• citostatice
• Majoritatea medicamentelor se distribuie în
spațiul interstițial unde acționează la nivelul
receptorilor de pe membranele celulare.
• Distribuția este rezultatul următorilor factori:
• caracterul lipofil/hidrofil al medicamentului
• pH-ul local
• vascularizația
• prezența unor procese de transport activ
• legarea de proteine (în plasmă, tesuturi)
• permeabilitatea capilară
• Medicamentele se distribuie inițial către teritoriile
intens vascularizate:
• SNC, cord, ficat, rinichi
• Se distribuie mai puțin în teritorii mai slab irigate:
• mușchi scheletici, pielea, articulații
• Organe denumite sanctuare, unde medicamentele
pătrund în cantități reduse:
• ochiul, testiculul
DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR ÎN TERITORII
SPECIALE
• În SNC, puține medicamente sunt capabile să străbată bariera

hematoencefalică deși un procent însemnat din doza
absorbită este prezentă în circulația cerebrală, doar o fracție
mică ajunge să acționeze asupra celulelor nervoase.
• celulele endoteliale puțin permeabile, înconjurate de
proiecțiile astrocitelor
• la nivel membranar nu se pot forma vacuole de pinocitoză
• între celulele endoteliale există joncțiuni strânse- “ tight
jonctions” formate din proteine transmembranare- JEM-
junctional adhesion molecule
SPECIALE
• bariera hematoencefalică- caracteristici speciale
• obstrucția spațiului intercelular- pot traversa doar molecule
lipofile prin difuziune pasivă-!! medicamentele cu acțiune
nervos- centrală sunt intens lipofile
• transfer selectiv- prin transportori specializați “carrier”

→ molecule esențiale pentru metabolismul neuronal-
glucoză, aminoacizi
→unele molecule hidrofile- L-DOPA utilizează mecanismul
transportor pentru aminoacizi
SPECIALE
• Substanțele polare ( ex. curarizantele) nefiind
liposolubile, nu ajung în creier.
• Anestezicele generale fiind liposolubile,

traversează membrana hematoencefalică cu
ușurință, generând efectul narcotic.
DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR ÎN
TERITORII SPECIALE
• Unele organe și structuri au afinitate pentru
anumite medicamente:
• fierul în măduvă
• calciul și fosforul în oase
• iodul în tiroidă
• diureticele tiazidice în rinichi
TERITORII SPECIALE
• Unele medicamente se pot depozita tisular:
• narcoticele în țesutul adipos
• tetraciclinele în oase
• morfina în creier
• clorochina în ficat
TERITORII SPECIALE
• Bariera feto-placentară- membrană lipidică cu pori
largi→permite trecerea unor medicamente de la mamă la făt
• riscuri consecutive transferului transplacentar:
risc dismorfogen în primul trimestru
risc fetal în următoarele 2 trimestre
risc neonatal și risc tardiv
Tratamentul femeii gravide trebuie să țină cont de vârsta

gestațională, transferul transplacentar, clasificarea medicației
privind categoria de risc în sarcină
Redistribuția
• este procesul invers distribuţiei, când medicamentul,
după distribuţia primară într-un ţesut, ajunge din nou în
sânge şi de aici se redistribuie în alt ţesut.
• Ex.: în cazul narcoticelor intravenoase, substanţe
liposolubile, care sunt captate de creier, îşi produc
efectul rapid, apoi trec în sânge şi de aici se redistribuie
în ţesutul adipos.
• Însă, cu toate că efectul farmacodinamic (narcoza)
dispare, ele rămân în organism.
• O nouă administrare poate duce la depăşirea capacităţii

organismului de a metaboliza şi elimina medicamentul.
De aceea, este interzisă repetarea administrării în
decurs de 24 de ore!
BIOTRANSFORMAREA MEDICAMENTELOR
• Este procesul de metabolizare al

medicametelor, prin care acestora li se
micșorează sau anulează activitatea
farmacologică, ușurând astfel eliminarea lor.
• Metabolizarea are loc în principal în ficat.
• Medicamentele pot suferi acest proces și în

tractul gastrointestinal, plămân, rinchi, piele,
creier.
• Procesul de metabolizare va duce la încărcarea

electrică a moleculelor (trecerea intr-o formă
hidrosolubilă)→devin neliposolubile
• →este îngreunată traversarea membranelor

biologice
• →este ușurată eliminarea renală.
• Bioinactivarea sau detoxifierea-

• se produce în cazul majorității
medicamentelor, poate fi totală sau parțială.
Exemple: barbituricele, morfina, acetilcolina,
procaina
• Bioactivarea - prin care este micșorată

polaritatea sau apar grupări active.
• În acest caz, medicamentul inițial inactiv este
activat prin metabolizare, se numește
promedicament, exemple:
• cortizon → hidrocortizon
• prednison → prednisolon
• levodopa → dopamină
• Tot prin acest proces (bioactivare) unii metaboliți

au același profil farmacodinamic ca al
precursorilor:
• imipramina → dezipramină
• aspirina → salicilat
• codeina → morfină
• fenacetina → paracetamol
• amitriptilina → nortriptilina
• diazepam → nordiazepam.
• Biotoxificarea- proces prin care rezultă

metaboliți cu potențial toxic:
• parationul, prin desulfurare oxidativă se
transformă în paraoxon și malaoxon, care sunt
structuri organofosforice din clasa
anticolinesterazicelor ireversibile
• izoniazida- metabolitul acetilhidrazida, cu

acțiune toxică hepatică
• alcool metilic- metaboliții aldehida formică și
acidul formic care produc acidoză severă cu
leziuni degenerative ale retinei și nervului
optic
• paracetamol- metabolit N-
acetilbenzochinonimină, cu instalarea
insuficienței hepatice acute.
• Unele medicamente se pot metaboliza în

etapa anterioară absorbției, cu reducerea
biodisponibilității acestora, ex:
• În stomac, la pH-ul acid:
• insulina
• Penicilina G
sunt hidrolizate în produși inactivi
• În intestin:
• aspirina
• cloramfenicolul palmitat
pot fi degradate de esteraze
În peretele intestinal unele medicamente:

izoprenalina, terbutalina, sunt extensiv
conjugate.
• Morfina, la nivel intestinal suferă un proces de

glucuronoconjugare, motiv pentru care nu se
administrează intern.
• La nivelul pielii se pot produce reacții de

biotransformare pentru:
• hidrocortizon
• fluorouracil
• vidarabina
cu scăderea acțiunii acestora.
• Un factor implicat în biotransformare este

efectul de prim pasaj hepatic, prin care
medicamentele după administrare orală, prin
intermediul circulației portale ajung în ficat unde
pot suferi un proces intens de metabolizare, ex.:
• nitroglicerina
• propranolol
• verapamil
• morfina.
• Astfel, o anumită doză de medicament, poate

fi incomplet disponibilă, cu biodisponibilitate
redusă, ca o consecință a metabolizării
presistemice.
• Biodisponibilitate = fracția de medicament

care ajunge în sânge după ce se absoarbe
Biotransformarea la nivel hepatic
• etapa I - au loc reacții de oxidare, reducere și

hidroliză
• rezultă metaboliți cu grupări funcționale

polare: hidroxil, carboxil, amină, etc, care
conferă un grad de polaritate metabolitului
primar
• etapa a IIa – include reacții de sinteză:

conjugare cu acid glucuronic, cu radicali acetil,
cu grupări sulfat, metil, cu aminoacizi, cu
glutation
• rezultă compuși inactivi, hidrosolubili, care se

vor elimina renal sau biliar
• În etapa I principala cale de metabolizare este

reprezentată de reacțiile de oxidare, care se
realizează la nivelul sistemelor microzomiale
oxidative de la nivelul hepatocitelor, cel mai
important fiind cel al citocromului P450
• Medicamente metabolizate oxidativ:
• propranolol
• barbiturice
• benzodiazepine
• anticoagulante cumarinice
• fenitoina
• codeina
• amfetamine
• vitamina B12
• și unele substanțe endogene, cum ar fi: acizi grași,
hormoni steroizi, bilirubină, etc.
• Catalizarea proceselor de oxidare poate fi

realizată și de enzime nonmicrozomiale:
• monoaminoxidaza (MAO) din rinichi, ficat,
țesut nervos, dezaminează oxidativ
noradrenalina, adrenalina, 5-
hidroxitriptamina și alte amine biogene,
rezultând aldehidele corespunzătoare.
• alcool- dehidrogenaza catalizează

transformarea alcoolului etilic și metilic în
aldehida acetică respectiv formică, care prin
oxidare rezultă în acid acetic și acid formic.
• xantinoxidaza, pe lângă sinteza acidului uric,
acționează asupra alopurinolului, azatioprinei
și 6- mercaptopurinei
• Hidroliza medicamentelor
• Implică metabolizarea structurilor esterice și
amidice, sub acțiunea esterazelor și amidazelor.
• Esterazele sunt prezente în plasmă, hematii, ficat,
rinichi și alte țesuturi.
• Compușii endogeni și exogeni cu structură
esterică care sunt metabolizați prin hidroliză sunt:
acetilcolina, atropina, succinilcolina, procaina.
• Etapa a IIa – conjugarea medicamentelor

• Medicamentul parțial metabolizat în prima
etapă se cuplează cu substraturi endogene
intens hidrofile, rezultând conjugați inactivi cu
polaritate crescută ceea ce le favorizează
excreția rapidă.
• Procesul necesită prezența unor enzime de
transfer, transferaze, localizate în microsomi
sau în citosol.
• Glucuronoconjugarea- constă în cuplarea

substanțelor cu acid glucuronic, catalizat de
uridin- difosfat- glucuronil transferaza
microzomială hepatică și este un proces prin care
se metabolizează:
• bilirubina
• cloramfenicol
• digoxina
• morfina
• tiroxina
• Acetilarea- implică transferul unui rest acetil ce

provine de la acetil-CoA, sub acțiunea
acetiltransferazei aflată în citosol și este procesul
prin care se metabolizează:
• izoniazida
• hidralazina
• rifampicina
• fenelzina
• acidul paraaminobenzoic
• acidul para- aminosalicilic.
• Sulfoconjugarea- implică cedarea unei grupări

sulfat de către fosfoadenozil fosfosulfat, sub
influența sulfotransferazei aflată în citosol. În
acest fel se metabolizează:
• estrogenii
• alcooli
• metil- DOPA.
• Metilarea- constă în transferul grupării metil

din structura adenosil- metioninei, sub
acțiunea N- acetil transferazei. În acest mod
se metabolizează aminele endogene:
• adrenalina
• noradrenalina
• dopamina.
• Glicinoconjugarea- constă în cuplarea
medicamentelor cu glicină, sub acțiunea acil-
CoA glicin transferazei mitocondriale, și sunt
metabolizate:
• acidul benzoic
• acidul salicilic
• Glutationconjugarea- constă în cuplarea cu

glutation, sub acțiunea glutation transferazei
citoplasmatice.
• Un exemplu ar fi metabolizarea
paracetamolului.
• La doze mari se ajunge la epuizarea grupărilor
-SH libere ale glutationului cu necroză hepatică.
Circuitul enterohepatic
• Substanțele conjugate cu acid glucuronic, ajung
cu ajutorul sistemelor de transport din hepatocit
în bilă, și din nou în intestin (eliminare biliară)
• Glucuronizii pot fi degradați de beta-
glucuronidazele bacteriene și substanța activă
poate fi din nou reabsorbită→ circuitul
enterohepatic
• Substanțele conjugate nu trec din hepatocit doar
în bilă, ci și în sânge, aceștia vor fi supuși filtrării
glomerulare și eliminării prin urină.
Circuitul enterohepatic
• Medicamentele care intră în circuitul
enterohepatic sunt eliminate lent din organism.
Ex.:
• digitoxina
• aspirina
• cloramfenicol
• diazepam
• morfina
• metronidazol
INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE LA
NIVELUL BIOTRANSFORMĂRII
• Există două procese care au o importanță

clinică deosebită:
• inducția enzimatică.
• inhibiția enzimatică
Inducția enzimatică
• Unele medicamente, cu structură chimică
diferită, prin administrare îndelungată și
repetată au un efect inductor asupra
citocromului P- 450
• fie prin creșterea sintezei sale
• fie prin scăderea metabolizării sale
• Consecințe
• procesul va accelera viteza de metabolizare,
cu o diminuare progresivă a efectului
farmacologic al medicamentului respectiv sau
a altui medicament co- administrat.
• Cele mai importante medicamente inductoare enzimatice:
• fenobarbitalul
• fenitoina
• carbamazepina
• rifampicina
• spironolactona
• prednison, dexametazona (glucocorticoizi)
• izoniazida
• clofibrat
• ritonavir
• alcoolul
• Ex. - Administrarea cronică de antiepileptice și
anticoagulante cumarinice → poate influența
efectul farmacologic al acestora, prin creșterea
metabolizării cu scăderea efectului
anticoagulant.
• De asemeni, autoinducția enzimatică este
implicată în inducerea toleranței la
medicament cu diminuarea progresivă a
intensității efectelor medicamentului,
necesitând o creștere progresivă a dozelor
pentru menținerea aceleiași intensități
terapeutice.
Inhibiția enzimatică
• Unele medicamente determină inhibiția

citocromului P- 450, micșorând procesul de
epurare a altor medicamente.
• Cele mai importante medicamente inhibitoare enzimatice
sunt:
• cimetidina
• omeprazol
• ketoconazolul, fluconazolul
• fluoxetina
• eritromicina
• ciprofloxacina, ofloxacina
care pot crește efectul farmacologic al unor medicamente co-
administrate, cum ar fi: amiodarona, petidina, teofilina,
ciclosporina
• Consecința clinică în cazul inhibiției enzimatice
constă în riscul apariției reacțiilor toxice, mai
ales pentru medicamentele cu un indice
terapeutic mic, cum e cazul teofilinei.
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
• Principala cale de eliminare a medicamentelor este cea

renală.
• Alte căi de eliminare sunt:

• digestivă
• pulmonară
• biliară
• lactată
• salivară
• cutanată
• placentară
Eliminarea renală
• Aproximativ 90% din medicamente se elimină

pe această cale, prin trei mecanisme:
• filtrare glomerulară
• secreție tubulară
• reabsorbție tubulară.
Eliminarea renală
• Filtrarea glomerulară- se face în sensul
gradientului de concentrație, din sânge în
urina primară, datorită diferențelor de
presiune hidrostatică și coloidosmotică dintre
capilarele glomerulare și spațiul liber din
capsula Bowman.
• Sunt filtrate substanțe cu greutate moleculară
mică și nelegate de proteinele plasmatice,
exemple: barbituricele, benzodiazepinele.
Eliminarea renală
• Filtrarea glomerulară-
• Este direct influențată de:
• distribuirea în spații hidrice
• de starea funcțională a rinichilor
Scade proporțional cu gradul afectării renale
Doza trebuie ajustată în funcție de rata FG exprimată
prin clearance-ul de creatinină la bolnavii cu boală
cronică de rinichi.
Eliminarea renală
• Secreția tubulară- se face împotriva gradientului
de concentrație, e un proces activ ce necesită
energie, medicamentele difuzează din capilarele
sanguine în lumenul tubar. Este cel mai eficient
mecanism de eliminare al medicamentelor și
implică două mecanisme:
• secreția acizilor (mecanismul anionic), prin care
se elimină acizii, de exemplu penicilinele
• secreția bazelor (mecanismul cationic), prin care
se elimină bazele: procaina, amfetaminele
Eliminarea renală
• Fiecare sistem transportor este saturabil și se
caracterizează prin o limită maximă de
transport.
• Afinitatea medicamentelor pentru sistemul
transportor este mai mare decât cea pentru
proteinele plasmatice, deci procesul de
secreție tubulară nu este afectat de legarea de
proteinele plasmatice.
Eliminarea renală
• Reabsorbția tubulară- se realizează pentru
majoritatea medicamentelor prin difuziune pasivă
(se datorează diferenței de concentrație dintre urina
tubulară și spațiul interstițial, precum și pH-ului
fluidului intratubular) și vizează substanțe
liposolubile sau neionizate.
• Prin creșterea diurezei este intensificată eliminarea
medicamentelor, datorită scăderii gradientului de
concentrație între fluidul tubular și sânge.
• Reabsorbția tubulară-
• medicamentele care se reabsorb își întârzie
eliminarea
• depinde de proporția formei neionizate- singura
formă care poate suferi procesul de reabsorbție
• ionizarea depinde de pH-ul urinar și de pKa- ul
substanței medicamentoase→ modificarea pH-ului
urinar poate fi utilizată pentru a grăbi eliminarea
unor medicamente
NIVELUL ELIMINĂRII
• Prin administrarea concomitentă a unor

medicamente ce interferă cu filtrarea, secreția
și reabsorbția, se poate modifica eliminarea
renală a unor medicamente
NIVELUL ELIMINĂRII
• Modificarea pH-ului, prin acidifierea urinii (cu
clorură de amoniu) favorizează ionizarea
medicamentelor bazice (chinidina- un
antiaritmic) care nu vor mai fi reabsorbite.
NIVELUL ELIMINĂRII
• alcalinizarea urinii (cu bicarbonat de sodiu sau
hidroxid de magneziu) favorizează ionizarea
medicamentelor acide (aspirina), scăzând
reabsorbția și implicit favorizând eliminarea.
NIVELUL ELIMINĂRII
• Acest mecanism prin care se modifică pH-ul
urinar prin administrarea pe cale sistemică a
unor substanțe, se folosește în diverse
intoxicații acute cu medicamente:
• aspirina, fenobarbitalul, amfetamine.
NIVELUL ELIMINĂRII
• Competiția la nivelul transportorilor ce
intervin în secreția tubulară poate duce la
obținerea unor concentrații plasmatice mai
mari, timp mai îndelungat.
NIVELUL ELIMINĂRII
• Probenecidul asociat cu: peniciline,
cefalosporine, sulfonamide, diuretice tiazidice,
metotrexat
• permite obținerea unor concentrații eficiente
prin administrarea unor doze inferioare celor
uzuale.
NIVELUL ELIMINĂRII
• Creșterea fluxului sanguin renal indus de
vasodilatatoare, tonicardiace, poate
determina creșterea eliminării altor
medicamente.
• Pentru majoritatea medicamentelor,
eliminarea decurge după o cinetică de
ordinul I- în unitatea de timp medicamentul se
elimină într-o proporție constantă din cantitatea
totală
• este funcție liniară de concentrația plasmatică,
în consecință Clp este constant la
concentrațiile terapeutice uzuale.
• În cinetica de ordinul I t1/2 (timpul necesar
pentru a se reduce la jumătate concentrația
plasmatică), are o valoare constantă,
indiferent de cantitatea totală de medicament
din organism.
• Ex. administrarea a 80 mg de medicament cu
t1/2 = 4h va avea următorul mod de
eliminare:
80 mg- 4h→40 mg- 4h→20 mg- 4h →10 mg-
4h→5 mg
• În eliminarea după o cinetică de ordinul 0
cantitatea de medicament eliminată în
unitatea de timp este constantă, indiferent cât
medicament există în organism- ex etanolul
• eliminarea durează cu atît mai mult timp cu
cât există o cantitate mai mare de
medicament în organism
• Ex.: dacă se administrează 80 mg de
medicament și 10 mg se elimină la 4 h, timpul
necesar eliminării va fi:
• 80 mg- 4h→ 70 mg- 4h → 60 mg- 4h → 50 mg-
4h →40 mg
• rata eliminării este independentă de
concentrația plasmatică (cantitatea de
medicament)
• În cazul capacității limitate a mecanismelor de
epurare- sistemul transportor al secreției
tubulare sau biliare saturat sau sistemul
enzimatic metabolizant saturat→ procesul are
loc după o cinetică de ordinul 0, epurarea fiind
constantă- ex. alcoolul etilic
• Fenitoina
• Acidul acetilsalicilic
• Dicumarol
Se epurează conform unei cinetici intermediare,
la doze mari cinetica trece de la ordinul I la
ordinul 0.
!!! mici creșteri de doză determină creșteri mari
ale conc. plasmatice, consecutiv a efectului
farmacodinamic, cu risc toxic.
Alte căi de eliminare
• Calea rectală
• Compuși care nu se absorb:
• carbonat de calciu
• compuși de magneziu, aluminiu
• aminoglicozide
• Calea rectală
• Colestiramina și cărbunele activat formează
complexe neabsorbabile cu diverse
medicamente, accelerând eliminarea lor
digestivă:
• anticoagulante cumarinice
• fenobarbital
• digitoxină
• amitriptilină
• Calea biliară- este importantă în cazul unor
infecții biliare- antibioterapia aleasă trebuie să
realizeze concentrații ridicate la nivel biliar
• se realizează printr-un sistem de transport
activ- există 3 sisteme de transport activ-
• pentru acizi organici și compuși glucurono-
conjugați
• pentru baze organice
• pentru steroizi și glicozide cardiotonice
• Calea biliară-
• digitoxina
• cromoglicat disodic
• eritromicina
• rifampicina
• indometacina
• estradiol
• morfina
• Prin secreția salivară
• este cantitativ lipsită de importanță
• poate prezenta:
• interes terapeutic →utilizarea rifampicinei în
infecțiile faringiene cu meningococ
• interes diagnostic→hiperplazia gingivală, corelată
cu excreția salivară a fenitoinei, la epileptici
→depozitele gingivale din
intoxicațiile cu plumb, mercur, arsenic
• Prin secreția salivară
• unele medicamente realizează concentrații
asemănătoare celor din plasmă, se pot doza,
având importanță practică în situația în care
recoltarea sângelui prezintă dificultăți:
• teofilina, litiu, salicilați, fenitoina, fenacetina,
cafeina, etanol, diazepam, fenobarbital,
digoxin
• prin secreția lactată
• neglijabilă cantitativ
• consecințe toxice asupra sugarului
• se face prin difuziune pasivă
• laptele are un pH de 6,8-7, fiind mai acid decât
plasma, medicamentele cu caracter bazic au tendința
de a se concentra în lapte
• cloramfenicol, anticoagulante orale, morfina
• Pulmonar
• predomină pentru substanțele volatile sau
gazoase- anestezice generale
• Cutanat și prin fanere- nesemnificativă
• importantă terapeutic pentru unele
antimicotice- griseofulvina, în micozele
cutanate
• importanță toxicologică- plumb, mercur,
arsenic, detectabile în păr timp îndelugat
PARAMETRII FARMACOCINETICI
• Biodisponibilitatea
• Reprezintă proporția de medicament disponibilă
pentru acțiunea farmacologică.
• Măsoară proporția din doza de medicament
administrată care ajunge în sânge, și se calculează după
formula:
• Bd%= ( Cp.o./Cp.iv.) x 100
• C p.o.= concentrația plasmatică după administrare
orală
• C p. iv.= concentrația plasmatică după administrare
intravenoasă
• Biodisponibilitatea este 100% după
administrare intravenoasă.
• Biodisponibiliatea după administrare orală
suferă variații din cauza absorbției,
• exemple: Bd= 60% pentru amplicilină, Bd =
75% pentru amoxicilină.
• Valori mici ale biodisponibilității arată o absorbție
incompletă, datorată:
• primului pasaj hepatic, unde o mare parte din
medicament este inactivată, de exemplu
nitroglicerina are Bd= 10%
• unui tranzit intestinal rapid
• unor modificări patologice ale mucoasei
intestinale
• unor preparate farmaceutice necorespunzătoare
• Biodisponibilitatea se măsoară în cadrul
studiilor de bioechivalență din farmacologia
clinică cu ocazia introducerii medicamentelor
noi.
• au ca scop demonstrarea echivalenței
terapeutice a unui produs generic
• Concentrația plasmatică
• Este cantitatea de medicament aflată în
plasmă și este corelată cu efectul farmacologic
sau toxic al medicamentului.
• Există nivele terapeutice, toxice și letale ale
concentrației plasmatice.
• Se măsoară în cadrul studiilor farmacocinetice
ale medicamentului, iar în practica terapeutică
nu se impune ca o necesitate, decât în:
• condițiile administrării unor medicamente cu
potențial toxic, adică cele cu indice terapeutic
mic (digoxina, teofilina, fenitoina)
• bolnavi cu insuficiență hepatică, renală
• la bolnavi suspectați de non- complianță.
• Timpul de înjumătățire- t 1/2
• Este timpul necesar scăderii la jumătate a
concentrației de medicament în plasmă.
• Este un parametru important când vrem să
determinăm persistența unui medicament în
organism.
• t1/2 depinde la început de volumul de
distribuție (Vd ) apoi predominant de procesul
de epurare, adică de clearance (Cl).
• Pentru majoritatea medicamentelor t1/2 este
cuprins între 2 și 10 ore.
• Cunoașterea t1/2 este utilă în stabilirea dozelor
și a intervalului dintre acestea.
• Volumul aparent de distribuție
• Reprezintă volumul de lichid în care se
distribuie un medicament.
• Este aparent deoarece de multe ori se abate
de la valorile fiziologice și de multe ori nu este
vorba de un volum real.
• Se calculează după formula: Vd = D/Co (se
exprimă în l sau l/kg)
• D = doza de medicament în mg administrată
iv.
• Co = concentrația plasmatică inițială, sau la
momentul 0, în mg/l
• Acest calcul este valabil pentru un model
unicompartimental (organismul uman este
considerat un singur compartiment).
• În cazul unui Vd mic, 3l, medicamentul este
distribuit numai intravascular, exemplu:
heparina, dextranii.
• În cazul unui Vd mai mare, 14l medicamentul
se distribuie în compartimentul
intravascular+extracelular, exemplul
medicamentelor polare care nu pot străbate
membranele celulare:curarizantele,
aminoglicozidele.
• Un Vd mare de 42l, arată distribuția în tot
organismul, compartimentele vascular+
extracelular+ intracelular, exemplul
medicamentelor liposolubile: diazepam,
fenobarbital, fenitoina.
• Valorile volumului de distribuție pot fi aparent
foarte mari datorită acumulării
medicamentelor în diverse țesuturi: mușchi,
țesut adipos.
• Volumul de distribuție- aplicații în practica clinică
• stabilirea dozei de atac în cazul medicamentelor cu
t1/2 lung, pentru a grăbi apariția concentrației
plasmatice de echilibru
• compușii de tip substituenți de plasmă- dextrani,
folosiți pentru stabilizarea hemodinamică post-
hemoragie, sunt compuși cu distribuție strict
intravasculară- Vd = 3-3,5 L
• Compușii cu afinitate mai mare pentru proteinele
tisulare decît pentru cele plasmatice prezintă un Vd
aparent foarte mare
• imipramina
• digoxina- în țesut muscular striat
• amiodarona- în țesut adipos
Acest fapt evidențiază o concentrare tisulară
semnificativă concomitent cu o valoare redusă a
concentrației plasmatice.
• Clearance-ul
• Cl plasmatic- reprezintă volumul de plasmă
epurat complet de medicament în unitatea de
timp.
• se caculează pe baza variației concentrației
plasmatice a medicamentului în timp după o
administrare unică
• Clp=D/Cc (D=doza; Cc= conc. plasmatică
constanta)
• Clearance-ul plasmatic exprimă clearance-ul sistemic
sau total (Clt), care este suma clearance-ului hepatic
(care reflectă biotransformarea enzimatică) și renal
(care reflectă filtrarea glomerulară și eventuala
secreție tubulară a medicamentului)
• Acest parametru este important deoarece permite
aprecierea duratei efectului unui medicament ( cât
timp acesta rămâne în organism).
• Clearance-urile de epurare ridicate, hepatic
sau renal , modifică deci Clp al medicamentelor
și impun prudență în administrare în special la
bonavi cu insuficiență hepatică, renală, sau
cardiacă.
Cinetica dozelor multiple după administrări
regulate
• În cazul administrării repetate a medicamentelor contează
intervalul de timp dintre doze.
• Când intervalul dintre doze este mai mic decât cel necesar
epurării totale (adică de 4 ori timpul de înjumătăţire),
substanţa se acumulează.
• Când cantitatea administrată devine egală cu cea epurată se
realizează o stare de echilibru sau de platou- Css “steady
state”
• În jurul acestui platou se produc fluctuaţii după fiecare
administrare.
Evoluția temporală a concentrației medicamentului după
administrări regulate
Perfuzarea i.v
• este utilizată frecvent când se dorește un efect
rapid și de durată lungă
• este aplicată pentru substanțele care nu pot fi
administrate oral și pentru substanțele care au
un t1/2 scurt
• Css se obține după aprox. 5 t1/2, ulterior
cantitatea administrată fiind egală cu cea
epurată= concentrație constantă, în domeniul
terapeutic, fără apariția toxicității
Perfuzarea i.v
Cinetica dozelor multiple după administrări
neregulate
• dacă două doze succesive sunt omise, nivelul
plasmatic va scădea sub nivelul terapeutic, fiind
necesară o perioadă mai lungă pentru a ajunge din
nou la nivelul plasmatic terapeutic.
• respectarea indicațiilor de administrare a
tratamentului de către pacient= complianță
Evoluția temporală a concentrației
medicamentului după administrări neregulate
Acumulare, doza, interval de dozare si fluctuatiile
nivelului plasmatic
• Succesul terapiei medicamentoase se obține
atunci când concentrația medicamentului este
menținută constantă iar pentru aceasta:
• este necesară administrarea regulată
• respectarea dozelor
• respectarea intervalelor
pentru a evita atât scăderea conc. plasmatice
sub nivelul eficient terapeutic, cât și depășirea
acestuia și apariția reacțiilor toxice
Obiective
• Definiția unui medicament agonist și antagonist, tipuri de agoniști
• Descrierea mecanismelor de acțiune ale medicamentelor la nivel
molecular, tipuri de receptori farmacologici, mesagerii secunzi
• Descrierea interacțiunii medicament-receptor cu noțiunile de
afinitate, activitate intrinsecă, potență, definiția Emax, DE50, modul
de reprezentare grafică a curbei doză-efect, factorii care
influențează acțiunea medicamentelor
• Descrierea tipurilor de doze, a marginii de siguranță și indicele
terapeutic
• Reglarea activității receptorilor
• Descrierea acțiunii medicamentelor la nivel de organ, aparat,
sistem, organism
Farmacodinamia
• Studiază:
• mecanismele de acțiune ale medicamentelor
• efectele farmacologice (farmacodinamice) ale
acestora asupra organismului
• Pentru a produce un efect farmacodinamic,
medicamentele acționează:
• specific asupra unor farmacoreceptori, care
sunt macromolecule proteice aflați în
țesuturile țintă
• sau nespecific, prin mecanisme chimice,
fizico-chimice
Mecanisme nespecifice de acțiune ale
medicamentelor
• Mecanisme chimice:
• bicarbonatul de sodiu neutralizează acidul clorhidric din
stomac, penicilamina chelează cuprul, EDTA chelează plumbul
și alte metale grele
• Mecanisme fizico-chimice:
• diureticele osmotice acționează prin creșterea presiunii
osmotice în tubul proximal renal, astfel electroliții și apa sunt
reținuți în urină și apoi excretați
• anestezicele generale modifică proprietățile fizico-chimice ale
membranelor celulare
Mecanismele specifice de acțiune a
medicamentelor
• Medicamentele acționează la nivelul unei anumite structuri

celulare specifice→ receptori farmacologici, enzime, proteine
transportoare
• Receptorii sunt macromolecule proteice, capabile să lege

specific anumite substanțe active, formând cu acestea
complexe, ce comandă diferite activități
biologice→producerea unui răspuns biologic
• Medicamentul se mai numește ligand (exogen)→legare de o

țintă farmacologică→activare→efect farmacologic
• Liganzi endogeni- neurotransmițători, hormoni
• Majoritatea receptorilor sunt localizați la nivelul membranei
celulare.
• Există și receptori localizați la nivel intracelular:

• R nucleari (R pentru hormonii steroizi, hormonii tiroidieni,
vitaminele D, acid retinoic, )
• R au pe suprafața lor o zonă a cărei
conformație sterică se potrivește cu
conformația ligandului→situs receptor
• Din punct de vedere funcțional, receptorii pot fi:
• proteine structurale- exemplu, tubulina care leagă
specific colchicina, vincristina, vinblastina
• proteine transportoare- exemple
• pompa membranară de sodiu/potasiu- digitalicele-
• pompa de protoni de la nivelul celulei parietale
gastrice, care asigură secreția ionilor de hidrogen cu
formarea HCl- omeprazolul care o blochează
• enzime- implicate în modularea activității celulare
realizată de factori endogeni, exemplu, adenilat
ciclaza, monoaminoxidaza
• dihidrofolat reductaza- metotrexat
Inhibitori ai unor enzime cum ar fi
• AINS- ciclooxigenaza
• Captopril- enzima de conversie a angiotensinei I in
angiotensina II
• Neostigmina- acetilcolinesteraza
• canale ionice, exemplu:
canalele membranare de sodiu→ blocante ale acestora:
antiaritmice (Lidocaina)
antiepileptice (Fenitoina)
amiloridul un diuretic
sau de calciu→ blocante:

Amlodipina, Verapamilul
• acizi nucleici- anticanceroase

• Un grup important de receptori este reprezentat de
cei ai unor compuși endogeni, cu efect reglator
asupra activității celulare
• liganzi endogeni→ hormoni, neurotransmițători,
factori autacoizi
• R ai unor compuși endogeni și medicamente care
interacționează cu acești receptori:
• agoniști și antagoniști ai R
• adrenergici- adrenalina/atenolol
• agoniști și antagoniști ai R colinergici- acetilcolina/atropina
• opioizii- morfina- R endorfinici
• hormonii (corticosteroizi, tiroidieni, estrogeni, aldosteron,
insulină)
• neurolepticele- levomepromazina- R dopaminergici
• benzodiazepinele- diazepam- R GABA
• barbituricele- fenobarbital
• Există și receptori ce nu sunt constituenți celulari:
antitrombina III pentru heparină, acetilcolinesteraza
pentru inhibitorii specifici (Neostigmina)
• Există și receptori cu situsuri de legare diferite

pentru compuși diferiți: receptorii pentru GABA ce
au locuri diferite de fixare pentru benzodiazepine și
pentru barbiturice
• Clasificarea în funcție de structură și localizare la
nivel celular:
• 1. Receptori transmembranari
• Receptori cuplați cu canale ionice (ionotropici)
• Receptori cuplați cu proteine G
• Receptori cuplați cu kinaze (cu activitate
enzimatică)
• 2. Receptori intracelulari sau nucleari
Receptori cuplați cu canale ionice
(ionotropici)
• 1. Canale ionice voltaj dependente-
• la nivelul celulelor musculare și nervoase- canalele de Na+ →
responsabile de generarea unui potențial de acțiune→
depolarizarea membranară
• la nivelul neuronilor pentru durere→țintă pentru unele
anestezice locale- Lidocaina (Xilina)→blocarea canalului inhibă
depolarizarea și blochează senzația de durere
• 2. Canale ionice activate prin ligand→legare de un situs
specific de la nivelul proteinei receptoare
- situate predominant la nivelul SNC→situsul corespunde
unor neurotransmițători: Ach, glutamatul, acidul gama amino-
butiric- R nicotinici, R GABAA, R serotoninici 5- HT3
Receptorul colinergic de tip nicotinic de la
nivelul plăcii motorii
• este un canal pentru sodiu
• fixarea Ach de situsul de legare deschide canalul ionic
• intrarea sodiului depolarizeaza membrana celulara→deschiderea
consecutiva a canalelor de calciu voltaj-dependente, efect→contractie
musculara
Receptorul GABAA din SNC
• stimularea sa deschide canalul de clor, cu consecințe

inhibitorii, impiedicând stimularea celulei respective
• este modulat de benzodiazepine, barbiturice
Receptori cuplați cu proteine G
• R cei mai răspândiți în organism→ținta farmacologică a
peste 40% din medicamentele existente pe piață
• aparțin superfamiliei receptorilor în serpentină, având
șapte segmente transmembranare.
• Au o structură monomerică sau dimerică, alcătuită din 7
anse transmembranare.
• Prima proteină cu funcție receptoare este cea cudată,
agonistul fixându-se pe suprafața sa externă. Aceasta
este cuplată cu proteina G care ca urmare a modificării
conformaționale consecutive legării substanței, transmite
mai departe semnale dependente de GTP.
• exista proteine de tip Gs- stimuleaza adenilat ciclaza

• Gi- inhiba functia adenilatciclazei
• Go- modifică funcția altor enzime decât adenilatciclaza, cum
ar fi proteina Gq care stimuleaza activitatea fosfolipazei C,
care hidrolizează fosfatidil-inozitol-difosfat (PIP2)
transformându-l în inozitol trifosfat (IP3) și diacilglicerol (DAG)
• DAG →activează proteinkinaza C
• IP3 → eliberează calciul din depozitele intracelulare de la
nivelul reticulului endoplasmic→activarea calmodulinei care
controleză activitatea altor proteinkinaze
• efectul medicamentului este realizat datorită
intervenției unei a doua substanțe intracelulare
• medicamentul este un mesager de ordinul I (mesager
prim) iar AMPc și IP3 sunt mesageri de ordinul II
(mesageri secunzi)
• Mesagerii secunzi
• AMPc, ce activează proteinkinaze specifice, cu
declanșarea unor procese de fosforilare și
activare enzimatică secvențială.
• AMPc este degradat la 5- AMP de fosfodiesteraze
(PDE).
• Inhibiția competitivă a metabolizării AMPc , respectiv

a PDE e modul prin care acționează metilxantinele:
teofilina, cafeina, precum și unele medicamente
inotrop pozitive: amrinona, milrinona.
• inozitol trifosfat (IP3) și diacilglicerolul (DAG),
care stimulează eliberarea de ioni de calciu ce se
cuplează cu calmodulina și activează
proteinkinaze, cu fosforilări în lanț.
• Ex: receptorul M pentru acetilcolină
• receptorii adrenergici pentru catecolamine
• receptorii pentru serotonină
• receptorii pentru citokine.
• Guanozin- monofosfatul ciclic- are rol
semnalizant doar în câteva tipuri celulare: la
nivelul mucoasei intestinale sau musculaturii
netede vasculare, unde mecanismele
transductoare sunt strâns legate de AMPc.
Ligandul este recunoscut de receptorii de pe
suprafața celulei, stimulează guanilatciclaza
membranară, determină sinteza de GMPc , ce
stimulează proteinkinaze.
• GMPc
• Un exemplu îl constituie generarea de oxid nitric
(NO) care activează guanilat ciclaza, în celulele
endoteliale vasculare, ca răspuns la substanțe
vasodilatatoare endogene cum ar fi acetilcolina sau
histamina, dar constituie și mecanismul de acțiune al
unor medicamente antianginoase (nitrații organici)
și antihipertensive.
Receptori cuplați cu kinaze (cu activitate
enzimatică)
• - sunt un grup heterogen de receptori membranari,
acționați de mediatori cu structură polipeptidică.
• Au 3 domenii: porțiunea extracelulară de care se leagă

ligandul, conectată prin porțiunea transmembranară la o
porțiune intracelulară
• Porțiunea intracelulară este o enzimă de tip protein-kinază-

tirozinkinaza→fosforilarea unor proteine efectoare
• Exemple: receptorii pentru insulină, interferoni, factori de

creștere
• capatul intracelular al R poate fi reprezentat de mai multe
enzime: tirozinkinaza, serin/treoninkinaza, guanilatciclaza
Receptorii nucleari
• reglează procesul de transcripție a genelor.
• Ei au o componentă citoplasmatică și o alta la nivel
nuclear.
• Receptorul se află în citoplasmă unde se cuplează cu
ligandul, formând un complex activ, care ajunge în
nucleu unde se fixează de ADN pe un situs specific.
Receptorii nucleari
• Ca urmare sunt reglate pozitiv sau negativ anumite gene
alăturate, receptorii nucleari având funcție de factori de
transcripție. Modificarea sintezei unor proteine enzimatice
sau de altă natură este responsabilă de efectul final. Exemple
de receptori nucleari sunt cei pentru: hormonii glucocorticoizi,
tiroidieni, vitamina D, acidul retinoic.
INTERACȚIUNEA MEDICAMENT- RECEPTOR
• Substanța care se leagă de farmacoreceptori

se numește ligand și poate fi de tip :
• endogen- hormoni, neurotransmițători,
autacoizi
• exogen- medicamentele sau alte xenobiotice
• Cinetica reacției ligand- receptor se aseamănă cu

cea a recției enzimă- substrat, se face conform
legii interacțiunii maselor. Schematic, reacția
reversibilă medicament – receptor poate fi
reprezentată astfel:
• k1
• M + R ↔ MR
• k2
• K1 = constanta de asociere
• K2 = constanta de disociere
• Numărul de receptori este limitat, ceea ce va antrena

o limitare a concentrației complexelor medicament-
receptor.
• Legarea substanței farmacodinamic active de
receptor se face la nivelul unui situs de legare, a cărui
complementaritate din punct de vedere chimic,
electric și/sau spațial cu molecula de medicament,
definește afinitatea medicamentului pentru
receptorul respectiv.
• Legăturile chimice covalente, cu formare de

complexe stabile, ireversibile, generează
efecte de lungă durată și toxice- de exemplu
interacțiunea compușilor organofosforici cu
colinesterazele.
• Interacțiunea medicament- receptor

declanșează fenomene secvențiale funcționale
intracelulare și în acest caz, medicamentul
care posedă afinitate și activitate intrisecă
(sau eficacitate) adică posibilitatea generării
de efecte farmacologice consecutive afinității,
poartă denumirea de agonist.
INTERACȚIUNEA MEDICAMENT-
RECEPTOR
• Substanța care se leagă de același situs
receptor ca substanța agonistă endogenă se
numește agonist primar sau ortosteric
• Dacă se leagă in o altă regiune se numește

agonist allosteric
• Exemple de substanțe agoniste:

• acetilcolina ce acționează agonist pe
receptorii colinergici muscarinici și nicotinici
• salbutamolul, care este un bronhodilatator,

este agonist cu acțiune asupra receptorilor
beta- 2- adrenergici.
• Medicamentele care au afinitate dar legarea de

receptor nu poate declanșa fenomene responsabile
de activitatea biologică (nu au activitate intrinsecă)
deci împiedică fixarea de receptori și acțiunea
substanțelor agoniste se numesc antagoniste.
• Exemple:
• atropina, este antagonist al receptorilor
muscarinici
• propranololul este antagonist al receptorilor

beta-1 și beta - 2 adrenergici.
• De obicei antagonismul este competitiv, substanța

agonistă și cea antagonistă intră în competiție pentru
același sediu de legare de la nivelul receptorului.
RECEPTOR
• Antagonismul non-competitiv (allosteric)- medicamentul
interacționează cu alt situs de pe suprafața R, modifică
conformația acestuia și împiedică legarea agonistului de
situsul activ
RECEPTOR
• Proprietățile substanțelor medicamentoase care
caracterizează interacțiunea ligand- R
• 1. Afinitatea- capacitatea de a se cupla cu R
• 2. Specificitatea- capacitatea unei substanțe de a se cupla cu
un anumit tip de R
• 3. Slectivitatea- capacitatea unei substanțe de a se cupla cu
un anumit subtip de R
• Efectul farmacologic al unui medicament este direct

proporțional cu numărul R ocupați
• Când substanța medicamentoasă se cuplează cu toți receptorii

disponibili și îi acționează, efectul este maximal
• Eficacitatea maximă indică intensitatea de acțiune a unui

medicament, astfel se caracterizează agoniștii deplini.
• reprezentarea intensității efectului în funcție de concentrație

generează curbe paralele
• Emax= efectul maxim care se poate obține
• EC50=DE50= doza care produce jumătate-50%- din efectul
maxim
• în mod obișnuit se reprezintă curba doză-efect printr-o curbă
sigmoidă, obținută prin reprezentarea efectului procentual în
funcție de logaritmul dozei utilizate
Agoniștii parțiali sunt substanțele medicamentoase care induc

un răspuns farmacodinamic, dar care nu atinge valoarea
maximală ca a agonistului deplin iar dacă sunt deja fixați pe
receptori, blochează legarea agoniștilor adevărați, acționând ca
antagoniști ai acestora din urmă.
• Agoniștii parțiali
• Exemple: Pindololul, un beta blocant, în doze mici,
mai ales la cei cu tonus simpatic scăzut, au efecte
agoniste slabe, adică au activitate simpatomimetică
intrinsecă (ASI), iar în doze mari au efect de
antagonizare ale efectelor agoniștilor beta.
• Antagoniștii simpli sau competitivi, au afinitate pentru
receptori dar nu au activitate intrinsecă, astfel în urma
interacțiunii nu apare un efect, intru-cât în urma legării de
acesta este împiedicată legarea agonistului specific, care ar
genera un efect farmacologic.
• pentru fixarea de receptorii farmacologici, agoniștii și
antagoniștii intră în competiție
• la doze suficient de mari, orice agonist reușește să
deplaseze un antagonist de pe R și
invers→antagoniști competitivi
• acest fenomen este important în antagonizarea
efectului unui medicament și în antidotism
• practic efectul oricărei substanțe care acționează
asupra unor R farmacologici poate fi antagonizat de
substanțe care acționează pe aceiași R
• Agoniștii inverși, sau antagoniștii activi:
• se fixează de receptori specifici generând efecte
farmacologice specifice, dar antagonice celor pe care le
induce agonistul deplin după cuplarea pe aceeași receptori.
• Situsurile de fixare sunt diferite, pentru agonistul
deplin față de agonistul invers, deși sunt localizate pe
acelați receptor.
• Exemplu: legarea de receptorul GABA al
benzodiazepinelor, produce un efect anxiolitic, iar
legarea beta- carbolinelor induce un efect invers,
neliniște.
• Agoniști- antagoniști, cum sunt de exemplu unele
opiacee ce acționează diferit la nivelul receptorilor
opioizi centrali, µ 𝑚𝑖𝑢 𝛫, 𝛿 𝑑𝑒𝑙𝑡𝑎 , 𝜎 (𝑠𝑖𝑔𝑚𝑎), ca:
• pentazocina, nalorfina ce acționează agonist pe K și
antagonist pe µ.
RELAȚIA DOZĂ- EFECT
• Efectul farmacodinamic este dependent de doză și de

numărul de receptori disponibili
• Interacțiunea medicament- receptor- efect se cuantifică prin
relația doză- efect și se exprimă printr-o curbă sigmoidă.
• Efectul farmacodinamic este gradat, crește continuu,
până la o capacitate maximă a sistemului respectiv, după
doze crescute progresiv.
• doza DE50→ semnifică valoarea dozei care produce
jumătate din efectul maximal- Emax= efectul maxim
care se poate obține
• se pot deduce două mărimi:

• potența
• și eficacitatea maximă
• Potența unui medicament este cu atât mai mare cu cât pentru a obține
un efect farmacodinamic sunt necesare doze mai mici, de exemplu efectul
antisecretor al ranitidinei este la doza de 300 mg/zi iar al famotidinei este
la 40 mg/zi.
• în practica farmacologică, aprecierea potenței unui medicament se face
tinând seama de DE 50 (cu cât este mai mică cu atât potența este mai
mare)
• Potența relativă sau raportul dintre dozele egal-
eficace, este utilă când vrem să comparăm
medicamente în privința aceluiași efect, de exemplu
efectul analgezic.
• Eficacitatea maximă (Emax) este un parametru
farmacodinamic ce exprimă efectul maxim (intensitatea de
acțiune) produs de un medicament, și este figurat prin
înălțimea curbei proiectate pe ordonată. Un exemplu ar fi
aspirina și morfina, care produc analgezie, dar care au nivele
diferite ale eficacității.
• privind potenta- hidromorfona si morfina sunt mai potente decât codeina
-hidromorfona este mai potenta decât morfina
• privind eficacitatea- hidromorfona este echivalenta cu morfina
- morfina are eficacitate mai mare decât aspirina
• Există medicamente cu aceeași intensitate maximă

de acțiune și cu potență diferită, deci se poate afirma
că în terapeutică Emax este mai important decât
potența.
FACTORII CE POT MODIFICA ACȚIUNEA FARMACODINAMICĂ A
MEDICAMENTELOR
• Factorii ce depind de medicament

• Structura chimică a medicamentului este un factor
ce poate modifica acțiunea medicamentului,
interacțiunea dintre receptor- medicament presupune
existența unei complementarități între ei.
• Totuși medicamente cu structură chimică total diferită,
pot induce efecte farmacologice comune, de exemplu
narcoticele: protoxid de azot, eterul etilic, cloroformul,
sau antiinflamatoarele nesteroidiene: aspirina,
diclofenac, fenilbutazona.
MEDICAMENTELOR
• În alte cazuri, modificări minime ale structurii chimice

poate determina efecte farmacodinamice diferite.
Exemplu:
• adrenalina care are în structură un radical metil atașat
grupării aminice, generează atât efecte de tip alfa cât și
beta, neselective (pe toate subtipurile de receptori)
• noradrenalina, lipsită de radicalul metil, se
caracterizează prin efecte predominant alfa si β1
• izoprenalina cu un radical izopropil la structura aminică,
are predominant efecte de tip beta adrenergic.
MEDICAMENTELOR
• Anumite structuri chimice pot servi drept suport pentru clase

medicamentoase diferite:
• nucleul sterolic se găsește în structura hormonilor
mineralocorticoizi, glucocorticoizi, androgeni, estrogeni,
glicozizi cardiotonici, vitamina D
• nucleul fenotiazinic se găsește în structura neurolepticelor
(antipsihotice), antihistaminice, antiemetice.
MEDICAMENTELOR
• Izomeria optică poate determina diferențe

farmacodinamice, două forme enantiomorfe pot induce
efecte diferite:
• propranolol, izomerul levogir are efect beta blocant iar
izomerul dextrogir are efect antiaritmic de tip chinidinic
• N- metilmorfina, izomerul levogir are efect analgezic
morfinic, iar izomerul dextrogir are efect antitusiv
• În alte situații numai una dintre forme este activă, ca în
cazul medicamentelor levodopa, levometildopa, sau
cazuri când activitatea unuia dintre izomeri este net
superioară celuilalt.
MEDICAMENTELOR
• Factorii dependenţi de organism

• specia - este importantă în cadrul farmacologiei experimentale,
deoarece între specii pot exista deosebiri importante privind
metabolizarea sau receptivitatea faţă de medicament.
• vârsta - poate fi cauza unor modificări ale efectelor datorită unor
particularităţi farmacocinetice, mai ales la vârstele extreme.
Astfel, la sugari şi copii mici, masa corporală este mai mică,
cantitatea de apă mai mare, sistemele enzimatice sunt imature. De
aceea se folosesc anumite formule care iau în calcul vârsta, altele
greutatea corporală.
• Cele mai bune sunt nomogramele, de pe care se pot citi direct
dozele în funcţie de suprafata corporala
MEDICAMENTELOR
• starea hormonală - poate uneori modifica relaţia doză-

efect, deoarece hormonii androgeni cresc metabolizarea
hepatică a medicamentelor, iar estrogenii scad
metabolizarea medicamentelor.
• factorii ereditari - unele deficite enzimatice congenitale,
determină apariţia unor reacţii paradoxale după unele
medicamente, ca urmare a alterării proceselor de
metabolizare a medicamentelor (aşa numite reacţii de
idiosincrazie).
• Ex.deficitul congenital de pseudocolinesterază, care
determină apariţia apneei prelungite după
administrarea de suxametoniu.
MEDICAMENTELOR
• stările patologice -de obicei o funcţie dereglată este mai

sensibilă la acţiunea unui medicament.
• De ex.
• tonicardiacele nu au efect pe miocardul sănătos, dar cresc
forţa de contracţie a miocardului insuficient
• antipireticele scad febra, dar nu influenţează
temperatura normală.
• Insuficienţa renală duce la acumularea medicamentelor care
se elimină renal.
• Hipertiroidienii sunt foarte sensibili la catecolamine (reacțiile
adverse cardiace sunt frecvente) dar răspund slab la digoxină
MEDICAMENTELOR
• Factorii dependenţi de mediu

• alimentaţia – poate modifica răspunsul biologic. Astfel, în timpul
tratamentului cu unele antihelmintice nu se consumă alimente bogate în
grăsimi, deoarece este favorizată emulsionarea medicamentelor, cu
absorbţia sistemică şi efecte toxice asupra macroorganismului.
• temperatura ambiantă – poate influenţa eficacitatea unor medicamente.
Ex.
antihipertensivele sunt mai eficiente vara datorită vasodilataţiei şi
transpiraţiei intense, cu pierdere marcată de ioni de sodiu, decât iarna
când există o vasoconstricţie reactivă.
• bioritmurile (cronobiologia) – de ex. administrarea glucocorticoizilor se
face dimineaţa, când şi secreţia endogenă de cortizol este maximă, şi
astfel se previne instalarea unei atrofii a corticosuprarenalei, printr-un
mecanism de contrareglare.
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Reprezintă un efect favorabil, de natură psihologică, a unei
substanţe sau procedeu terapeutic, fără a avea legătură cu
proprietăţile farmacodinamice ale substanţei sau procedeului
folosit.
În farmacologie prin placebo se înţelege efectul unui
medicament aparent, lipsit de substanţă medicamentoasă,
dar cu formă identică cu a unui preparat medicamentos
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Se consideră că cca 35% din populaţie sunt placebo reactivi şi
un asemenea medicament aparent poate influenţa la acest
segment din populaţie un proces patologic.
• Mecanismul - eliberarea de endorfine din nevrax, fenomene
de ordin psihologic, autosugestia, experienţa trecută, reflexele
condiţionate.
• Prezintă efect placebo analgezicele, anxioliticele, sedativele.
Fenomenele organice severe, ex.metastazele sau osteoporoza
nu suferă influenţe placebo.
MEDICAMENTELOR
• Efectul placebo
• Importanţă - în cadrul psihoterapiei, permiţând utilizarea unor
doze mai mici din medicamentele active şi reducerea reacţiilor
adverse, precum şi în studiile clinice de evaluare a unui nou
medicament, când trebuie întotdeauna să existe un lot martor
sau control tratat cu placebo.
MEDICAMENTELOR
• Expunerea anterioară la medicamente

• Tratamentul îndelungat cu analgezice opioide sau hipnotice-
determină scăderea progresivă a eficacității, datorată instalării
toleranței
• Administrarea repetată la intervale scurte de efedrină
dezvoltă tahifilaxie, care este o stare de toleranță acută
• stările de hipereactivitate se pot datora sensibilizării
prealabile de tip alergic
MEDICAMENTELOR
• Interacțiuni de ordin farmacodinamic

Asocierile medicamentoase pot fi:
sinergice
antagonice
indiferente
Sinergismul farmacodinamic
• Poate fi:
• Sinergism prin sumare sau adiție- cele 2 medicamente
asociate acționează agonist deplin asupra acelorași tipuri de
receptori→ efectele se sumează→efectul total este egal cu
suma efectelor medicamentelor respective luate izolat
• Ex- asocierea dintre morfina și petidina
• asocierea a două substanțe antiinflamatoare nesteroidiene
(ambele inhibă COX și împiedică formarea PG)→ asociație
nerațională (sumare a efectelor adverse)
Sinergismul farmacodinamic
• Sinergismul prin potențare
• Este rezultatul administrării a două sau mai multor medicamente
care acționează în același sens dar pe R diferiți. Efectul rezultat este
mai mare decât suma algebrică a acțiunilor individuale luate izolat
• Ex:
• antihistaminice H1 de generația I cu efect deprimant SNC cu alte
medicamente cu efect deprimant SNC- benzodiazepine, barbiturice,
opioide, anestezice generale→ amplifică efectul sedativ
• asociere tranchilizante, hipnotice cu alcool→potențarea efectului
inhibitor al alcoolului asupra SNC
• aceste asocieri pot duce la efecte grave- comă, moarte
• evitarea amplificării efectului deprimant prin folosirea de doze mai
mici
Antagonismul farmacodinamic
• Antagonism competitiv
• Antagonism necompetitiv
• Antagonismul competitiv- agonistul și antagonistul intră în

competiție pentru același situs de legare de pe receptorii
specifici. În concentrații mari agonistul poate deplasa
antagonistul. Acțiune utilă în antidotism.
Ex:
• Pilocarpina +Atropina au efecte antagonice, prima este
agonist al R muscarinici a doua este un blocant→asociere
doar în intoxicația acuta cu unul dintre compuși
• Morfina+Naloxona
• Antagonism necompetitiv
• Antagonistul se fixează de un alt loc de legare decât al
agonistului→modificări conformaționale→blochează
receptorii→agonistul nu se mai poate lega de situsul activ
(nici la concentrații foarte mari)
• Ex:
• Ketamina care se leagă de R NMDA antagonizează
necompetitiv glutamatul
• Fenoxibenzamina antagonist al R alfa, cu efecte
vasodilatatoare antagonizează necompetitiv efectele
stimulatoare ale noradrenalinei asupra musculaturii netede
vasculare
Antagonism funcțional
• la nivelul unor sisteme anatomo-fiziologice prin inhibarea
directă a efectului agonistului→doi agoniști cu acțiuni
independente dar opuse își antagonizează efectul
• ex. acetilcolina si adrenalina
• un vasodilatator cu un vasoconstrictor
Doza
• Reprezintă cantitatea de medicament care produce
un anumit efect farmacologic.
• Este un parametru cantitativ de care depinde
intensitatea efectului farmacodinamic, acesta poate
fi un efect benefic sau un efect toxic.
• Dozele descrise în terapeutică, sunt:
• doza minimă și maximă terapeutică
• doza toxică
• doza pentru odată (pro dosis)
• doza pentru 24 ore
• doza pentru o cură de tratament (doza totală)
• doza de atac și de întreținere.
• În farmacologia experimentală se descriu:
• doza eficientă 50 (DE50)
• doza toxică 50 (DT50)
• doza letală 50 (DL50)
ce reprezintă cantitatatea de medicament ce produce
un efect terapeutic, toxic sau letal, la 50% din populația
lotului studiat.
• Este foarte important să știm în ce măsură creșterea
unei doze terapeutice poate produce efecte toxice,
iar pentru aceasta se definesc două mărimi:
marginea de siguranță și indicele terapeutic.
• Marginea de siguranță este diferența între doza
terapeutică maximă și cea minimă. Cu cât aceasta
este mai mare, cu atât toxicitatate medicamentului
respectiv este mai săzută.
• Indicele terapeutic este raportul dintre doza toxică
50% și doza eficace 50%.
• Acest indice reflectă gradul de siguranță în utilizarea
medicamentului
• medicamentele ușor de mânuit terapeutic au acest
indice mai mare de 10.
• medicamente cu indice terapeutic mai mic de 10, cum
ar fi cardiotonicele (IT=2, 3), aminoglicozidele,
anticanceroase, fenitoina, teofilina
• medicamente cu indice terapeutic larg, cum este
penicilina G.
Reglarea activității receptorilor
• Influența unui exces de agoniști, induce o reducere a

numărului de receptori exprimați la nivel celular→reducerea
răspunsului biologic
• Fenomenul este de numit desensibilizare receptorială- down-
regulation care poate fi rapidă sau lentă
• Ex.- administrarea îndelungată de agoniști beta2 adrenergici
în astmul bronșic poate duce la o diminuare progresivă a
efectului bronhodilatator
Reglarea activității receptorilor
• Invers, poate apare fenomenul de suprasensibilizare

receptorială sau up- regulation→ de creștere a numărului de
R și a afinității lor prin expunerea timp îndelungat la acțiunea
unui antagonist→întreruperea bruscă a tratamentului
prelungit cu antagoniști poate produce fenomene de rebound
(exagerarea manifestărilor de boală preexistente
tratamentului)
• Ex.- întreruperea bruscă a unui tratament cronic cu beta-
blocante poate produce→ pusee hipertensive, aritmii, IMA
Tipuri de receptori și efecte farmacologice
• Stimularea R α adrenergici- situati la nivelul

terminatiilor nervoase simpatice
• subtipul α1 de la nivelul musculaturii netede
vasculare- efect- vasoconstrictie
• subtipul α2- efect-↓ secretiei de NA
• Stimularea R ẞ adrenergici
• ẞ1 din miocard- tahicardie, cresterea
contractilitatii miocardice
• ẞ2 din musculatura neteda a bronhiilor-
bronhodilatatie
• R colinergici- situati pe membranele neuronilor

PS
• Stimularea R M (muscarinici): efecte
farmacologice
• bradicardie
• dilatare arteriolara, ↓ TA
• contractia musculaturii intestinale
• bronhoconstrictie
• hipersecretie bronsica
• Receptorii N (nicotinici)
• tahicardie
• HTA
• polipnee
• midriaza
• ↑ peristaltismului intestinal
• R cortizonici- situati in citoplasma celulara,

leaga GC (glucocorticoizii): efecte
• antiinflamator intens
• antialergic
• de tip limfolitic
• metabolice
• R dopaminergici- la nivelul sinapselor

nervoase de la nivel renal- efect de
vasodilatatie renala cu ↑ debitului urinar
• R dopaminergici centrali- efect
antiparkinsonian
• Receptorii histaminici
• H1- dilatarea capilarelor
• ↓ TA
• contractia musculaturii netede intestinale
• bronhoconstrictie
• Medicatia antialergica se bazeaza pe blocarea
acestor R
• H2- situati la nivelul celulei parietale gastrice

• efect de stimulare a secretiei gastrice
Blocantele acestor R reprezinta medicatia
antisecretorie
• R insulinici- favorizeaza patrunderea insulinei

in celule
• Biguanidele si sulfamidele hipoglicemiante
redau capacitatea lor functionala
• R opioizi (morfinici)- situati in neuroni din

anumite formatiuni ale SNC efecte:
• analgezic intens
• euforie
• depresie respiratorie
• dependenta
Actiunea medicamentelor la nivelul unor sisteme de
reglare
• La nivelul sinapsei:
• Levodopa- favorizeaza sinteza dopaminei in SNC-
folosita in boala Parkinson
• Antipsihoticele- blocheaza R dopaminergici sau
serotoninergici in SNC: Levomepromazina
reglare
• Benzodiazepinele (Diazepam)- faciliteaza actiunea

GABA , actiune pe R GABAA
• Antidepresivele (Amitriptilina, Fluoxetina)-
↑disponibilul unor neurotransmitatori cerebrali:
serotonina, NA, dopamina sau impiedica recaptarea
lor
reglare
• La nivelul autacoizilor (substante tisulare active local:

histamina, serotonina, bradikinina, angiotensina,
prostaglandine, leukotriene, oxid nitric)
• Antihistaminicele H1 (antialergice- Loratadina)
• Antagonisti 5HT3 – (antiemetice- Ondansetron)
• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei- ( antidepresive-
Fluoxetina)
• Inhibitori ai biosintezei eicosanoizilor- ( antiinflamatorii-
Glucocorticoizii, AINS)
reglare
• Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei I- (efecte-

antihipertensiv, protector miocardic, reducerea disfuncției
endoteliale - Captopril, Enalapril, Fosinopril si alti “pril”)
• Antagoniști ai R AT1- (efect antihipertensiv- Candesartan,
Losartan, Valsartan, etc)
reglare
• Actiunea medicamentelor la nivel hormonal

• Hormonii se folosesc ca medicație de substituție-
- insulina in diabet
- levotiroxina- in insuficienta tiroidiana
- GC in insuficiența corticosuprarenală
reglare
• Hormoni folositi ca medicatie terapeutica in multiple

afectiuni: GC (glucocorticoizii):
• - Prednison, Hidrocortizon hemisuccinat,
Dexametazona- ca antialergice si antiinflamatorii
• Fluticazona, Budesonid,Beclometazona, inhalator in
astmul bronsic
reglare
• Acțiunea medicamentelor asupra organelor

efectoare, prin modificarea controlului vegetativ si
umoral sau prin acțiune directa la nivel celulelor
musculare, glandulare
• Bronhodilatatia poate fi produsa de:
• stimulante beta 2 adrenergice- Salbutamol
• blocante ale R M- Ipratropiu, Tiotropiu
• musculotrope- Teofilina
reglare
• ↓ secretiei gastrice de HCl:

• blocante H2- Ranitidina
• anticolinergice- Pirenzepina
• inhibitori de pompa de protoni- Omeprazol,
Lansoprazol
Concluzii generale
• Interacțiunea medicament- R, declanșează
fenomene secvențiale multiple manifestate la
nivel de celulă, țesut, sisteme și organe, și în
final la nivelul organismului întreg
Concluzii generale
• o substanță are cu atât mai multe efecte cu cât R ei se găsesc
în mai multe organe
• efectul unei substanțe este cu atât mai intens cu cât

densitatea R intr-un organ este mai mare: ex adrenalina are
efect vasoconstrictor asupra vaselor sanguine cutanate, care
conțin R alfa adrenergici, dar nu are efect vasoconstrictor
asupra arterelor coronare care nu au acești R
Concluzii generale
• administrarea unei substanțe antagoniste la nivel de organism
scoate din funcție sau diminuează activitatea unui sistem de
reglare, producând efecte inverse agoniștilor. Ex.
• acțiunea asupra nodului sinusal al blocantelor receptorilor
adrenergici au efecte inverse adrenalinei și asemănătoare
Ach- bradicardie-
Concluzii generale
• există situații în care prin interferarea sistemelor de reglare
ale aparatelor și sistemelor, acțiunea unui medicament are
consecințe la nivelul întregului aparat sau sistem. Ex.
• ↑forței de contracție a miocardului→↑debitul cardiac→↑TA

Concluzii generale
• uneori acțiunea asupra unui organ, aparat, sistem are
consecințe funcționale asupra altor aparate și sisteme.
• ↑F de contracție a miocardului→↑DC→↑fluxul plasmatic
renal→↑filtrarea glomerulară→↑diureza
• Împiedicarea reabsorbției tubulare a sodiului la nivel

renal→↑eliminarea Na prin
urină→hiponatriemie→↓tensiunii arteriale
Concluzii generale
• Medicamentele nu produc funcții noi în
organism, ci doar influențează funcțiile
preexistente, astfel pot fi:
• modificări din domeniul fiziopatologicului
către domeniul fiziologicului→ameliorarea sau
vindecarea bolilor
• modificări din domeniul fiziologicului către
domeniul fiziopatologicului→reacții adverse și
efecte nedorite
FARMACOTOXICOLOGIA
Farmacologie I
Curs IV
Farmacotoxicologia
• Farmacotoxicologia este ramura farmacologiei care se ocupă

cu studiul reacţiilor adverse ale medicamentelor și al
intoxicaţiilor medicamentoase .
Reacțiile adverse
• Sunt fenomene nocive ce apar la dozele terapeutice și

trebuie diferențiate de efectele secundare.
• Termenul de “reacții adverse” este utilizat uneori intr-un sens
mai larg, incluzând și efectele secundare.
Efecte secundare
• sunt efecte nedorite de ordin farmacodinamic, deci sunt

previzibile, ca de exemplu:
• uscăciunea gurii la atropină
• tahicardie sau retenție hidrosalină la vasodilatatoare
• efecte sedative-hipnotice la unele antihistaminice
Reactii adverse
• Deasemeni trebuie diferențiate de manifestările nocive din

intoxicațiile acute ce se datorează dozelor mari de
medicament (doze toxice).
• Adrenalina, in doze terapeutice produce o creștere a tensiunii
arteriale, la doze mari, toxice poate cauza edem pulmonar
și/sau hemoragie intracraniană.
• Intoxicațiile cu substanțe chimice sunt subiectul de studiu al
toxicologiei.
• pot surveni în mod accidental, în scop criminal sau suicidal
• Majoritatea reacțiilor adverse sunt puțin importante și sunt
reversibile.
• există și reacții adverse grave
• în acord cu legislația europeană, o reacție adversă gravă este
o reacție care provoacă moartea, pune în pericol viața,
necesită spitalizarea, provoacă un handicap, ori provoacă
anomalii sau malformații congenitale.
• nici o substanță medicamentoasă nu este lipsită de reacții
adverse, iar o parte din medicamente pot genera o așa
numită patologie iatrogenă, astfel încât a fost necesară
apariția unei ramuri a farmacologiei denumită
farmacoepidemiologie, ce studiază influența medicamentelor
asupra bolilor în populație.
• cercetarea reacțiilor adverse produse de medicamente la om
se face prin studii clinice care evaluează siguranța clinică a
medicamentelor
• în urma studiilor clinice de fază I, II și III, are loc evaluarea
certificațională a siguranței alături de cea a eficacității clinice,
și se decide care evenimente adverse reprezintă cu adevărat
reacții adverse, ceea ce permite stabilirea raportului
beneficiu/risc, numit eficiența clinică a medicamentului
• raportul beneficiu/risc acceptat depinde de indicația
terapeutică a medicamentului
• la cele indicate pentru tratamentul unor boli grave, se acceptă
chiar și reacții adverse relativ frecvente sau relativ grave
• eficacitatea trebuie demonstrată convingător din punct de
vedere științific, iar riscurile medicamentului nu pot depăși
riscurile bolii netratate
• după introducerea medicamentului în terapie, supravegherea
reacțiilor adverse sunt obiectul sistemului denumit
farmacovigilență
• medicii au obligația de a semnala orice recție adversă
constatată în practica lor medicală
• producătorul medicamentului este obligat, în primii 5 ani
după autorizare , să colecteze toate raportările de reacții
adverse și să intocmească periodic un raport de reevaluare a
siguranței- PSUR- periodic saffety update report- în cadrul
farmacovigilenței dirijate
• Se apreciază că un medicament este bine definit după 5 ani
de la introducerea sa în terapeutică.
• Agenția națională de reglementare în domeniul
medicamentului, analizează permanent aceste raportări, și
când constată că frecvența unei anume patologii la bolnavii
tratați cu un anume medicament este mai mare decât
frecvența respectivei patologii în populația generală,
reevaluează medicamentul
• pot fi necesare studii clinice de siguranță efectuate după
autorizarea medicamentului
• se poate retrage de pe piață un medicament, ex. rofecoxib –
VioxxR, retras de pe piaţă în 2004 datorită evenimentelor
ischemice trombotice CV şi cerebrovasculare
Reacțiile adverse
• Clase de medicamente care produc frecvent reacții adverse
• Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

disfuncție renală
hiperpotasemie
Antibiotice- diaree
Anticoagulante- Acenocumarol- sângerare
Neuroleptice majore- sedare, confuzie
• Clase de medicamente care produc frecvent reacții adverse
• Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii nesteroidiene
dispepsie, HDS
Benzodiazepine-diazepam- sedare, somnolență
Beta- blocante- atenolol- bradicardie
BCC- amlodipina- edem retromaleolar
Diuretice- furosemid- dezechilibre hidroelectrolitice,
hipotensiune arterială, disfuncție renală
Analgezice opioide- morfina- grețuri, vărsături, confuzie,
constipație
• Clasificare folosind Common Terminology Criteria for Adverse
Events- în funcție de gravitate
• gradul 0- nici un eveniment advers
• gradul 1- eveniment advers ușor
• gradul 2- eveniment advers moderat
• gradul 3- eveniment advers sever
• gradul 4- punerea în pericol a vieții pacientului
• gradul 5- decesul pacientului
• Clasificare a reacțiilor adverse după Rawlins și Thompson-
1977
• Reacții adverse de tip A- farmacologice- “Augmented”
• Reacții adverse de tip B- idiosincrazice- ‘Bizarre”
Ulterior au mai fost adăugate
reacții apărute în legătură cu doza și timpul scurs de la
administrare până la primele manifestări clinice-
C (chronic, continous) și D (delayed)
E (end of use)
F (failure of therapy)
Tipuri de reacții adverse și management
• Tipul A (augmented)
• dependente de doză
• frecvente- 80% din totalul RA
• direct relaționate cu momentul administrării
• predictibile farmacologic
• severitate variabilă
• morbiditate ridicată
• mortalitate scăzută
• Tipul A (augmented)
• ex. sindromul serotoninergic după administrarea inhibitorilor
selectivi ai recaptării serotoninei
• toxicitatea digoxinului
• efectele anticolinergice ale antidepresivelor triciclice
Management
reducerea dozelor
întreruperea administrării
inițiere tratament al RA
• Tipul B (bizarre)
• nu sunt dependente de doză
• rare
• nu sunt determinate de mecanismul farmacologic al
medicamentului
• nu sunt predictibile
• severitate variabilă- de obicei sunt grave
• morbiditate, mortalitate crescute
• Tipul B (bizarre) ex.-
• reacții imunologice- alergia la penicilină
• reacții idiosincrazice- porfiria acută, hipertermia malignă,
reacții pseudo-alergice- rush-ul indus de ampicilină
• Management
• întreruperea imediată a administrării și CI absolută pe viitor
• Tipul C (continous)
• rare
• dependente de doză și durata tratamentului- de obicei apar
după administrare îndelungată
• datorate acumulării
• Ex- supresia axului hipotalamo-hipofizar- suprarenalian după
administrare îndelungată de CS
Management
reducerea dozelor
întreruperea administrării
• Tipul D (delayed)
• rare
• dependente de doză
• apar după administrare îndelungată
• ex- carcinogeneza, teratogeneza
• Management
• evaluarea balanței beneficiu/risc anterior și pe parcursul
tratamentului- RA este ireversibilă
• Tipul E (end of use)
• rare
• apar la oprirea bruscă a unui tratament îndelungat
• ex- ischemia miocardică la întreruperea bruscă a beta-
blocantelor
• sindromul de abstinență la oprirea bruscă a opiaceelor
• Management
• reintroducerea medicamentului și scăderea treptată a dozelor
• Tipul F (failure of therapy)
• frecvente
• dependente de doza administrată
• cauzate în general de interacțiunile medicamentoase
• ex- dozare inadecvată a unui contraceptiv oral administrat
concomitent cu un medicament inductor hepatic
• Management
• adaptarea dozelor
• eliminarea medicamentului care interacționează
Reacțiile adverse
• Clasificare după mecanism
• Primare- în strânsă corelație cu mecanismul farmacologic de
acțiune
• Secundare- apar la nivelul altui aparat sau sistem, care nu
este ținta efectului terapeutic
• Tipuri de reacții adverse:
• reacții de tip toxic
• reacții de tip idiosincrazic
• reacții alergice
Reacțiile de tip toxic
• Sunt reacții dependente de doză și sunt cu atât mai frecvente

și mai intense cu cât doza este mai mare.
• Apariția acestor reacții la doze terapeutice se datorează unor
factori care pot ține de pacient, cum ar fi:
• reactivitatea individuală
• insuficiența hepatică sau renală
• stări patologice de organ
• stări metabolice, cum ar fi hipokaliemia sau miocardul bolnav
când sunt favorizate aritmiile.
• Există și factori ce țin de medicament:
• indice terapeutic mic
• biodisponibilitatea variabilă a unor produse farmaceutice
• folosirea nejustificată a unor căi de administrare cu risc toxic
(calea intravenoasă pentru adrenalină, aminofilină)
• sheme de administrare neadecvate
• interacțiuni medicamentoase:
• halotan- adrenalină- risc de aritmii
• aspirină- anticoagulante orale- risc hemoragic
• AINS- glucocorticoizi- risc de leziuni gastrice, ulcere
• deprimante centrale- alcool- risc de sedare excesivă
• -agranulocitoză: metamizol (algocalmin), cloramfenicol
-ototoxicitate: la nivel cohlear: kanamicina, amikacina,
diuretice de ansă;
la nivel vestibular: streptomicina, gentamicina,
minociclina
- leziuni ale cartilajelor de creştere: ac.nalidixic, fluorochinolone
• Reacții adverse de tip toxic particulare:

• reacții de tip:
• embriotoxic, teratogen, dismorfogen
• mutagen
• cancerigen
Reacțiile de tip dismorfogen
• Efectele dismorfogene, teratogene în cazul administrării unor

medicamente în sarcină:
• anticanceroase
• fenitoină
• anticoagulante orale
• hormoni sexuali androgeni, progestative
• inhibitorii enzimei de conversie
Pot determina apariția de anomalii sau malformații congenitale
acționând în diferitele perioade de dezvoltare ale fătului
• Medicamentele sunt împărţite în 5 categorii: A, B, C, D, X în
care riscul potenţial creşte progresiv.
• Categoria A: Se pot utiliza fără restricţii în sarcină ex vitaminele
prenatale, hormonii tiroidieni
Categoria B: Se pot utiliza în sarcină- peniciline, cefalosporine,
macrolide, paracetamol, glucocorticoizii, insulinele, unele
antihistaminice
Categoria C:- risc embriotoxic/dismorfogen dovedit la animalele de
laborator- majoritatea substanțelor medicamentoase- Se pot utiliza
în sarcină numai după analiza beneficiu-risc: beneficiul justifică
riscul potențial pentru făt
• Categoria D: Prezintă contraindicaţie relativă- risc fetal
dovedit la om- folosite doar când nu există altă alternativă
terapeutică- fenitoina, valproatul de sodiu, carbamazepina,
benzodiazepinele
Categoria X: Prezintă contraindicaţie absolută la femeia
gravidă şi femeia fertilă în partea a 2-a a ciclului-
chimioterapice anticanceroase, retinoizii aromatici,
thalidomida, anticoagulantele orale, inhibitorii enzimei de
conversie
Acțiunea medicamentelor în sarcină
• Tipul și gravitatea malformațiilor- depind de stadiul

embriogenezei
• Perioada de rezistență- primele 11 zile gestaționale- fie efect
embriotoxic fie produsul de concepție va supraviețui neafectat
• Perioada embrionară- maximă susceptibilitate- din ziua 11-
57- perioada de organogeneză- tipul malformației depinde de
momentul expunerii- inima zilele 20-40, SNC intre zilele 15-25,
ochii intre 24-40, membrele intre zilele 24-36
• Perioada fetală- susceptibilitate redusă- incepe după 57 de
zile (8 săpămâni)- un medicament teratogen poate produce o
întârziere în creștere și dezvoltare, o reducere a dimensiunilor
și a funcționalității organelor
MEDICAMENTE ABSOLUT CONTRAINDICATE LA GRAVIDE
DATORITĂ POTENŢIALULUI TERATOGEN
• CITOSTATICELE - opresc înmulţirea celulară; produc malformaţii cranio-

faciale şi ale membrelor, anomalii cerebrale cu afectarea inteligenţei şi
vorbirii.
SUBSTANŢELE HORMONALE ŞI ANTIHORMONALE - steroizii anabolizanţi
produc masculinizarea fătului de sex feminin, estrogenii feminizarea
fătului de sex masculin; contraceptivele orale au risc de
pseudohermafroditism feminin şi azoospermie la fătul masculin.
MEDICAMENTELE CU ACŢIUNE PE SNC: antiepilepticele (ac.valproic are
riscul cel mai mare - spina bifida, hidrocefalie; carbamazepina - spina
bifida, defecte cranio-faciale, hipoplazia falangelor terminale şi a unghiilor,
fenitoina - fisuri palatine, malformaţii cardiace, ale degetelor, retard
postural şi mental); antidepresivele triciclice: malformaţii ale membrelor,
diazepamul: malformaţii cranio-faciale.
MEDICAMENTE ABSOLUT CONTRAINDICATE LA GRAVIDE
DATORITĂ POTENŢIALULUI TERATOGEN
• ANTICOAGULANTELE ORALE - produc malformaţii cranio-faciale, ale

sistemului nervos central. Se înlocuiesc cu heparine.
ANTIDIABETICELE ORALE - produc malformaţii grave. Se înlocuiesc cu
insulină.
ANTIHIPERTENSIVE IECA ŞI ANTAGONIŞTI AT-1; malformaţii craniene, ale
tubilor renali.
DERIVAŢII VIT.A- RETINOIZI ANTIACNEICI: malformaţii CV, SNC
(hidrocefalie), cranio-faciale.
MEDICAMENTE CONTRAINDICATE LA GRAVIDE DATORITĂ
POTENŢIALULUI
FETOTOXIC
• Medicamente cu acţiune pe SNC: opioide, morfină (deprimare
respiratorie, sindrom de abstinenţă la n-n); benzodiazepine tip diazepam
(sedare, letargie, sindrom de sevraj, detresă respiratorie neonatală).
• AINS (indometacin) - B primul trimestru şi D ultimul trimestru: efecte
toxice cardiopulmonare de stază (închiderea prematură a canalului
arterial)
• Salicilaţi: hemoragii în doze mari
• Antitiroidiene: guşă, distiroidie
• AB şi CT: cloramfenicol-sdr.cenuşiu, tetraciclină- dentiţie anormală,
colorată în galben, aminoglicozide - surditate congenitală, fluorochinolone
- artropatii, sulfonamide - icter nuclear, anemie hemolitică
REACŢIILE ADVERSE TOXICE DE TIP MUTAGEN
• Reprezintă apariţia de mutaţii genetice în celulele germinative (ovule,

spermatozoizi) şi transmiterea lor la descendenţi.
• Pot duce la modificări permanente ale genotipului, care după multe
generaţii determină alterarea fenotipului.
• Substanţele care determină efecte mutagene sunt:
• citostaticele
• imunosupresivele
• unele antiepileptice
• medicamentele antifungice, fenotiazinele, metronidazolul,
pesticidele organofosforice.
Reacții adverse toxice de tip cancerigen
• constau în producerea de cancere sub efectul medicamentelor

• unele anticanceroase pot duce la apariția altor tumori- tratamentul pentru
unele leucemii poate determina apariția limfoamelor
• aminofenazona favorizează apariția de nitrozamine (produși cancerigeni)
• Aceste reacții adverse pot fi depistate înainte de introducerea

lor în terapeutică, chiar din faza de cercetare nonclinică
• se determină doza DL50- ca parametru prin care se determină
toxicitatea unei substanțe, și DE50- doza eficace la 50% din
subiecții testați
• raportul DL50 și DE50= Indice terapeutic (IT)
• se consideră că un medicament cu IT > 10 poate fi folosit in
terapie in conditii de siguranta (doza toxică să fie de cel puțin
10 ori mai mare decât doza eficace terapeutic)
• IT<10= IT mic- anticanceroase, digitalice, aminoglicozide,
fenitoina
• Mecanisme implicate in producerea reactiilor adverse de tip

toxic
• Exagerare a efectului terapeutic, pentru medicamente care
actioneaza pe același tip de R:
ex. - medicamente care scad frecventa cardiaca, la doze mari
produc bradicardie excesiva
- medicamente care scad tensiunea arteriala, pot produce
hipotensiune
• Medicamente care actioneaza pe acelasi tip de R dar situati in
diverse organe:
• agonisti ai R adrenergici β2 din bronhii care produc
bronhodilatatie , dar pot stimula si R adrenergici β1 situati in
miocard, crescând activitatea cordului și consumul de O2,
putând agrava cardiopatia ischemică- izoprenalina agonist
beta neselectiv
Unele medicamente au organe țintă ale toxicității:
• - antibioticele AG sunt toxice pentru rinichi (nefrotoxicitate) și
sistemul acusticovestibular (ototoxicitate)
• cloramfenicolul este medulotoxic
• izoniazida este toxică pentru ficat
• carbamazepina pentru nervii periferici
• un organ bolnav este mai sensibil la medicamente decât un
organ sănătos
• nu administrăm AG unui bolnav care prezintă o patologie
renală în infecții urinare, sau paracetamol unui pacient cu
patologie hepatică
• medicamentele care se elimină prin excreție renală, pot fi
toxice în doze terapeutice la bolnavii cu IR
• în sindromul nefrotic sau insuficiența hepatică, prin scăderea
proteinelor plasmatice poate crește forma liberă a
medicamentelor, rezultând toxicitate
INTOXICAŢIILE ACUTE MEDICAMENTOASE
• Medicamentele incriminate curent în aceste intoxicaţii sunt

benzodiazepinele, barbituricele, antidepresivele, neurolepticele. Uneori
apar intoxicaţii cu diverse asociaţii medicamentoase de deprimante ale
sistemului nervos central.
Tratamentul intoxicaţiilor acute constă în măsuri nespecifice, care urmăresc

micşorarea cantităţii de toxic din organism, tratament simptomatic şi
susţinerea funcţiilor vitale, respectiv măsuri specifice care constau în folosirea
medicaţiei de tip antidot.
• 1. Micşorarea cantităţii de toxic în organism se poate realiza
prin următoarele mijloace:
- când toxicul a fost ingerat se recomandă provocarea vomei
prin stimularea mecanică a peretelui posterior al faringelui
sau prin administrarea de substanţe emetizante: pulbere de
ipeca, pulbere de muştar în apă sau chiar ingestia de apă
călduţă. CI: în cazul intoxicaţiilor cu substanţe caustice,
excitante centrale precum şi la comatoşi.
- se pot efectua spălături gastrice, justificate până la cel mult 7
ore de la ingestia toxicului. CI în intoxicaţia cu caustice şi
central-excitante. Se poate folosi şi cărbunele medicinal sau
cărbunele activat, care are proprietăţi adsorbante - „antidot
universal”.
• se pot administra purgative saline (sulfat de magneziu sau
sulfat de sodiu).
• pentru creşterea eliminării urinare a toxicului se
administrează manitol sau perfuzie cu furosemid.
- pentru substanţele acide (aspirină, fenobarbital) eliminarea
urinară poate creşte prin alcalinizarea urinii cu bicarbonat de
sodiu, iar pentru substanţele bazice (amfetamină) se acidifiază
urina cu acid ascorbic (vitamina C).
- în intoxicaţii masive se face dializă
• administrare de anticorpi specifici- in cazul intoxicației cu
digitalice
• Susţinerea funcţiilor vitale (circulaţia şi respiraţia) se face în
servicii de terapie intensivă prin ventilaţie mecanică, masaj
cardiac extern, administrare de vasoactive simpatomimetice,
oxigenoterapie, cu monitorizarea unor parametri ai funcţiei
circulatorii, respiratorii şi a unor reflexe.
• Măsurile specifice - constau în administrarea de antidoturi -
substanţe capabile să combată specific fenomenele toxice induse
de unele medicamente. Ele pot acţiona prin
antagonism chimic, funcţional sau farmacologic.
• Nalorfina sau naloxona în intoxicaţii cu morfină şi alte opioide care
deprimă centrul respirator.
• Pilocarpina in intoxicația cu Atropină
• Flumazenil în intoxicația cu Diazepam
• Acetilcisteină în intoxicaţii cu Paracetamol.
• Protamina în supradozarea de Heparină
• Vitamina K in supradozarea de Anticoagulante orale (Acenocumarol)
Reacțiile adverse de tip idiosincrazic (de
intoleranță)
• Sunt independente de doză, apar de obicei la doze ce în mod obișnuit sunt
lipsite de nocivitate, sau doze mici
• apar la anumite persoane care prezintă o sensibiliate crescută la anumite
substanțe
• de regulă este determinată genetic, datorată unui deficit de enzime care
intervin în metabolismul medicamentului
• deficit de pseudocolinesterază- este împiedicata metabolizarea
suxametoniului (agent curarizant) → paralizia musculaturii respiratorii cu
apnee toxică
• polimorfismul acetiltransferazelor, la acetilatorii lenți (care au o activitate
slabă a acetiltransferazei) pot apare reacții toxice, cum ar fi la izoniazidă,
hidralazină
• hemoliza acută prin deficit de G-6-fosfat-dehidrogenază – chinina,
sulfamide, nitrofurantoină, fenacetină
Reacții adverse de tip alergic
• nu sunt dependente de doză,

• pot apare la doze foarte mici deoarece presupun o sensibilizare prealabilă
• sunt destul de frecvente și apar la un număr mare de medicamente.
Frecvența lor este de aproximativ 10% și există o predispoziție care este
genetică.
• Alergia este specifică unei anumite substanțe dar poate apare și la
compuși înrudiți structural, cum e cazul :
• clasei de peniciline, cefalosporine
• sulfamide antibacteriene, antidiabetice, diuretice
Reacții adverse de tip alergic
Nu există nici o relație între aspectul efectului terapeutic sau toxic și
simptomatologia alergică.
Există unele clase de medicamente care au tendința de a produce reacții
alergice: penicilina și antiboticele înrudite, sulfamidele, anestezice locale
esterice.
Simptomele pot fi variate:
• cutanate- prurit, urticarie, eczeme, dermatită exfoliativă
• astm bronșic
• anemie hemolitică
• rinite, conjunctivite
• edem angioneurotic
• șoc anafilactic
• Sensibilitatea alergică apare în principal după aplicarea medicamentelor
pe piele și mucoase, mai rar după administrarea sistemică.
• pacienții sensibili la alergeni (praf, polen, poluanți) au o predispoziție
crescută de a manifesta reacții alergice
Se disting 4 tipuri de reacții alergice, în funcție de mecanismele imunologice

de producere:
• Tipul I- reacții imediate, anafilaxia
• Tipul II- citotoxice
• Tipul III- prin comlexe imune
• Tipul IV- celulare
• Mecanismul producerii este următorul: medicamentul cu structură
neproteică poate fi considerat ca o haptenă sau antigen (Ag) incomplet,
care devine Ag complet prin legarea de proteine și determină apariția de
anticorpi (Ac), de exemplu IgE, reagine.
• Reacțiile alergice de tip I (de tip anafilactic, imediat), apar prin cuplarea
Ag (medicamentul) cu IgE care acoperă suprafața mastocitelor sau
leucocitelor bazofile, cu eliberare de mediatori: histamina, leucotriene,
SRS- A (slow reacting substance of anaphylaxis).
• Manifestările alergice constau în urticarie, astm bronșic, edem
angioneurotic, rinită seroasă, febră medicamentoasă
Cea mai severă manifestare este șocul anafilactic- care se manifestă prin
scăderea tensiunii arteriale, până la colaps, bronhospasm sever, edem
larigotraheobronșic, cianoză, dispnee.
Impune administrarea de adrenalină și hidrocortizon.
• Reacțiile alergice de tip II (citotoxic), apar prin reacția dintre IgG și
celulele purtătoare de haptene medicamentoase.
• Manifeastările clinice constau în:
• anemie hemolitică imună și autoimună -peniciline, cefalotină,
sulfamide, metildopa, chinidină
• trombocitopenie imună- sulfamide, rifampicină, diuretice tiazidice,
heparină
• granulocitopenie imună -aminofenazona, fenilbutazona, sulfamide
• hepatită autoimună-metildopa, fenilbutazona, sulfamide, izoniazidă
• lupus eritematos-propiltiouracil, betablocante, hidralazine,
chinidină, litiu, penicilamină
• Reacțiile alergice de tip III (prin complexe imune), se produc
datorită complexelor solubile formate între Ag și anticorpi circulanți,
IgG, care se fixează în pereții vaselor mici și membranele bazale,
activează complementul și generează procese inflamatorii.
• Manifestările clinice sunt:
• boala serului-peniciline, sulfamide, antitiroidiene, antiepileptice
• urticarie, edem Quincke-aspirină, peniciline
• vasculite -peniciline, sulfamide
• reacții cutanate grave ca eritemul polimorf, sindromul Stevens-
Johnson sindromul Lyell, ce pot apare în cursul tratamentului cu
peniciline, barbiturice, sulfamide fenilbutazonă, fenitoină.
• Reacțiile alergice de tip IV (mediate celular, de tip întârziat), se datoresc
infiltratelor perivenulare determinate de limfokinele eliberate de
limfocitele sensibilizate, de tip T
• Exemple: dermatite de contact –neomicină, gentamicina local
• exanteme maculopapulare -barbiturice, sulfamide
• fotoalergia
Concluzii reacții adverse de tip alergic
• Nu toate persoanele dezvoltă alergii, ci există persoane susceptibile,

atopice
• Nu toate medicamentele sunt la fel de alergizante
• Cele mai alergizante sunt- penicilinele și sulfamidele
• Alergia se poate dezvolta după oricare cale de administrare, dar cea mai
sensibilizantă este calea cutaneo-mucoasă
• Profilaxia alergiei medicamentoase presupune o anamneză corectă,
utilizarea de teste cutanate și de laborator, dar cel mai important folosirea
cu discernământ a medicamentelor cu risc mare și evitarea aplicării locale.
• Tratamentul alergiilor medicamentoase se face cu antihistaminice,
glucocorticoizi pentru cazurile severe, adrenalina fiind medicamentul de
elecție în cazul șocului anafilactic.
• În bronhospasm alergic se administrează bronhodilatatoare,
glucocorticoizi inhalator sau sistemic, ketotifen, cromoglicat de sodiu
Intoxicații acute
• Intoxicația cu benzodiazepine- diazepam, nitrazepam, medazepam

• potențează efectele altor deprimante ale SNC- alcoolul, antidepresive
triciclice, barbiturice
• determină rareori intoxicații grave
• tablou clinic: somnolență, amețeli, ataxie, dizartrie, rar comă, deprimare
respiratorie și hipotensiune
• Tratament- menținerea liberă a căilor aeriene și ventilație adecvată
• antidotul este Flumazenil (Anexate)- produce revenirea din intoxicație în
decurs de 1 min, efectele pot reapare rapid pentru că are o durată scurtă
de acțiune
• Flumazenilul poate produce convusii și aritmii, precipită sindromul de
abstinență la cei cu dependență de BZD
• doza inițială 0.2 mg i.v. în 15 sec apoi 0.1 mg (1ml) la 1 min. interval, până
la maxim 2 mg
• Intoxicația cu barbiturice:
• este o intoxicație gravă cu potențial letal
• în formele ușoare și moderate se aseamănă cu intoxicația acută alcoolică-
amețeli, dezinhibiție, ataxie, vorbire dificilă și confuzie mintală
• în formele severe- comă profundă, deprimare respiratorie, hipotermie,
hipotensiune
• risc de deces la doza de 10 ori mai mare decât cea hipnotică
• nu există antidot
• măsuri suportive ale funcțiilor vitale
• lavaj gastric, administrare de cărbune activat
• alcalinizarea urinii- 1-2 mEq bicarbonat de sodiu i.v. continuat cu 50-100
mEq în 500 ml. glucoză 5%
• Intoxicația cu acid acetilsalicilic- doza letală 14 g
• Manifestări- halucinații, convulsii, tulburări ale echilibrului acido-bazic,
comă, colaps vascular deprimare respiratorie marcată
• în formele moderate se administrează lichide pentru corectarea
deshidratării și favorizarea eliminării de salicilat,
• corectarea acidozei și alcalinizarea urinii, cărbune activat
• combaterea hemoragiilor prin transfuzii de sânge și fitomenadionă
• hemodializa în formele severe
• Intoxicația acută cu Paracetamol –la doza > 6 g.
• leziuni hepatice severe, prin un metabolit care se leagă de
glutationul din ficat
• risc major de toxicitate îl prezintă alcoolicii și cei în tratament
cu inductoare enzimatice
• clinic- greață, vărsături, icter, comă hipoglicemică,
encefalopatie hepatică, semne de insuficiență renală-
hematurie, proteinurie, tulburări de coagulare, sângerări
• antidot specific- acetilcisteina
• Intoxicația acută cu morfină
• Tablou clinic- stare de stupoare, comă, deprimare respiratorie,
hipotensiune, colaps, pupile punctiforme, oligoanurie
• triada- comă+mioză+deprimare respiratorie este foarte sugestivă pentru
intoxicația cu opioide
• tratament- ventilație artificială
• administrare de naloxonă, antagonist al R opioizi, 0.4 mg. i.v. repetat
MEDICATIA CU ACTIUNE ASUPRA
Sistemului Nervos Simpatic
(ADRENERGIC)
Curs V
Obiective
• Descrierea sinapsei adrenergice și a intervenției farmacologice
la acest nivel
• Descrierea tipurilor de efecte adrenergice, mediate prin
subtipurile de receptori adrenergici
• Farmacologia medicamentelor agoniste și antagoniste
adrenergice: efecte farmacologice, indicații terapeutice,
reacții adverse
• Descrierea particularităților unor medicamente din aceeași
clasă farmacologică, comparativ cu prototipul clasei
• Dpv al farmacologiei se preferă împărtirea SN în funcție de
neurotransmițătorul utilizat în sinapsele neuronilor respectivi,
sub forma unor domenii, aparținând unei anume substanțe
biologic active:
• domeniul adrenergic- cuprinde totalitatea neuronilor care
utilizează ca neurotransmițător noradrenalina (NA) și mai rar
adrenalina
• domeniul colinergic care cuprinde totalitatea neuronilor care
utilizează ca neurotransmițător acetilcolina (Ach)
Sistemul nervos adrenergic
• Format din totalitatea structurilor care folosesc ca mediator
chimic catecolaminele naturale:
• noradrenalina
• adrenalina
• dopamina
DOMENIUL ADRENERGIC
• Are 2 componente: - nervoasa
- endocrina
Componenta nervoasa: include neuronii si sinapsele ce folosesc
ca neurotransmitator catecolamine: noradrenalina (sinapse
simpatice neuroefectorii, sinapse SNC)
adrenalina (sinapse SNC)
dopamina (sinapse SNC si periferie- vase splahnice
si renale)
• Dopamina este neurotramsmitator principal la nivelul a patru
sisteme dopaminergice:
• sistemul nigrostriat extrapiramidal- controleaza activitatea
motorie
• cortexul mezolimbic si mezocortical- intervine in reglarea
comportamentului afectiv
• zona tuberoinfundibulara- controleaza secretia hipofizara
• area postrema- triggerul vomei
DOMENIUL ADRENERGIC
• Componenta endocrina: medulosuprarenala (secretă un
amestec, 80% A si 20% NA)
• Sinteza CA-
• L-tirozina→DOPA(dihidroxifenilalanina)→dopamina→NA→A
• NA este depozitată în veziculele presinaptice

• Stimularea simpatică eliberează din granule (prin exocitoză),
în fanta sinaptică NA
Intervenția farmacologică a unor substanțe în
sinteza și eliberarea CA
• α-metiltirozina (analog al tirozinei) inhibă
tirozinhidroxilaza→este împiedicată sinteza CA- efect util în
feocromocitom
• metildopa (analogul metilat al dopa) este preluată de dopa-
decarboxilază => α-metil-noradrenalina, fals
neurotransmițător- utilizare în HTA
• disulfiram și chelatorii de cupru inhibă dopamin-β-hidroxilaza
=> micșorarea depozitelor NA
• glucocorticoizii stimulează N-metil transferaza => stimularea
formării de A
Intervenția farmacologică a unor substanțe în
sinteza și eliberarea CA
• Amfetamina și efedrina- pătrund în terminațiile
adrenergice→împiedică captarea NA în veziculele
sinaptice→determină eliberarea mediatorului în fanta
sinaptică => efecte simpatomimetice și stimulante
psihomotorii
• Rezerpina→blochează transportul activ al NA în
vezicule→depleția veziculelor→efect simpatoplegic
• Guanetidina→stabilizează membrana
presinaptică→împiedică depolarizarea→efect simpatoplegic
• Cocaina, imipramina→blochează recaptarea neuronală a NA
prin transportorul activ => acumulare de NA în spațiul sinaptic
Reglarea eliberării de NA
• Procesul de eliberare este autoreglat printr-un mecanism de

feed-back negativ de către NA prin acționarea pe R α2
presinaptici→ inhibarea eliberării de NA
Metabolizarea CA
• dezaminare oxidativă • metilare
• catalizată de MAO din • catalizată de COMT- enzimă
membrana mitocondrială citoplasmatică
• MAO A- prezentă în creier și
ficat Compusul final al metabolizării-
• MAO B- în nucleii acidul-vanil-mandelic- VMA- ↑
serotoninergici centrali și în feocromocitom
periferic în ficat, osteocite,
vase, trombocite
• Central MAO B →inhibată de
selegilina, rasagilina (cresc
disponibilul de dopamină)-
folosite ca antiparkinsoniene
DOMENIUL ADRENERGIC
• Prin selectivitatea unor subst din domeniul adrenergic se
intelege ca acestea actioneaza asupra unui singur tip de R
adrenergic
• nu este totala
• Agentii neselectivi actioneaza asupra mai multor tipuri de R si
determina efecte secundare uneori intense si cu riscuri
Receptorii adrenergici
• R adrenergici sunt de tip α1 (subtipurile 1A, 1B, 1C) α2
(subtipurile 2A, 2B, 2C), β1, β2, β3
• fac parte din categoria R cuplați cu proteine G
• R β sunt cuplați cu proteine Gs, stimulează adenilatciclaza,
acționând prin creșterea concentrației intracelulare de AMPc
• R α1 sunt cuplați cu proteine Gq, acționând prin stimularea
fosfolipazei C și creșterea producției intracelulare de inozitol
trifosfat și DAG cu creșterea consecutivă a concentrației de
calciu
• R α2 sunt cuplați cu proteine Gi, inhibă adenilatciclaza
acționând prin scăderea AMPc intracelular
Localizarea R adrenergici
• R α1
• mușchi netezi vasculari- α1B
• mușchii radiari ai irisului
• mușchi netezi din tractul genito-urinar
• sfincterele tubului digestiv și vezicii urinare
• musculatura netedă intestinală
• organele genitale masculine- α1A
• inimă
• ficat
• pancreas endocrin
• R α2
• presinaptic la nivelul terminațiilor adrenergice și colinergice
• postsinaptic- pe mușchii netezi vasculari și celulele beta
pancreatice
• extrasinaptic- trombocite și adipocite
• R β1
• cord
• zona juxtaglomerulară din rinichi
• R β2
• musculatura netedă vasculară din mușchii striați
• bronșii
• uter
• pereții vezicii urinare
• musculatura scheletică
• ficat
• R β3
• țesut adipos
• mușchiul detrusor al vezicii urinare
Receptorii adrenergici- efectele stimulării
• Efecte α1:
• Vasoconstricție- în teritoriul cutanat, mucos, splanhnic, renal
• contracția capsulei splenice
• scăderea secreției bronșice
• relaxarea musculaturii netede intestinale
• contracția musculaturii netede a tractului genito-urinar- baza
vezicii urinare, sfincterul uretralși prostata mediate prin
receptorii α1A - favorizarea contenției urinare și a ejaculării
• Efecte α1
• contracția sfincterului vezical
• piloerecție
• contracția mușchiului radiar al irisului cu midriaza
• metabolic- crește glicogenoliza și gluconeogeneza, scade
secreția de insulină
• Efecte α2 ( R postsinaptici)-
• vasoconstricție
• relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal
• stimularea secretiei salivare
• inhibarea secretiei de insulina si a secretiei de renina
• micsorarea procesului de lipoliza
• drenarea umorii apoase cu scăderea presiunii intraoculare
• ! α2 extrasinaptici la nivelul trombocitelor- favorizează agregarea

plachetară
• Efecte α2 (R presinaptici)- inhibitia eliberarii de NA în fanta

sinaptică, fiid un mecanism de feed-back prin intermediul căruia CA
își autolimitează eliberarea în fanta sinaptică, sunt considerați
autoreceptori.
Receptorii adrenergici si efectele lor
• Efecte β1 :
• stimularea miocardului: cresterea contracției,
conductibilității, excitabilității și a frecvenței sinusale
(tahicardie)
• stimularea secreției de renină la nivelul zonei
juxtaglomerulare a rinichiului
• lipoliza cu ↑ AG liberi in sânge
• stimulare centrală cu anxietate
• Efecte β2:
• bronhodilatație
• vasodilatatie- la nivelul mușchilor striați- scade RVP
• relaxarea musculaturii netede GI și a tractului genito-urinar
• stimularea forței musculaturii striate, tremor al extremitătilor
• metabolic: cresterea secreției de renină, insulină, glucagon,
favorizarea gluconeogenezei si a glicogenolizei, cu favorizarea
hiperglicemiei
• Efecte β3
• procese metabolice- de lipoliză (eliberare de AG din țesutul
adipos) și glicogenoliză, fiind ținte terapeutice pentru viitoare
medicamente utile în tratamentul obezității sau DZ de tip II
• relaxarea vezicii urinare și contenție urinară- Mirabegron
agonist al acestor R- util în tratamentul vezicii hiperactive
• Efecte D1 postsinaptici
• vasodilatație în teritoriul renal, splanhnic, coronarian, cerebral
• natriureză
• Efecte D2 presinaptici
• inhibarea eliberării de NA
• Efectele pe SNC
• depind de penetrarea prin BHE
• la doze mari- neliniște, anxietate, senzația de pericol iminent
Stimularea continuă cu cantități crescute de

agoniști→desensibilizarea receptorilor
Clasificarea medicamentelor cu actiune in
domeniul adrenergic
• Nomenclatura
• Substanțele care actioneaza direct pe R adrenergici și îi
stimulează se numesc agoniști, și produc efecte
asemănătoare celor ale stimulării simpatice, fiind numite si
simpatomimetice ( adrenomimetice)
• Exista si simpatomimetice indirecte, sau

neurosimpatomimetice (stimulante ale terminațiilor
simpatice, acționează asupra R adrenergici prin intermediul
NA endogene) care pătrund in terminațiile simpatice și
eliberează NA in fanta sinaptică
domeniul adrenergic
• Medicamentele care blochează prin acțiune directă R
adrenergici se numesc blocante adrenergice, inhibitoare
adrenergice sau adrenolitice sau simpatolitice
• Simpatoliticele cu acțiune indirectă de blocare a terminațiilor

adrenergice prin epuizarea de neurotransmițător sau prin
împiedicarea eliberării acestuia, se mai numesc
neurosimpatolitice
domeniul adrenergic
• Stimulante adrenergice neselective
Adrenalina (α1,α2, β1,β2) si NA (α1,α2, β1)
• Stimulante alfa 1-selective

Fenilefrina si metoxamina
• Stimulante elective alfa 2 (centrali)

Clonidina
domeniul adrenergic
• Stimulante neselective beta (beta 1, beta 2)
Izoprenalina
• Stimulante elective beta 1
Dobutamina
• Stimulante elective beta 2
Salbutamol
• Stimulante ale R adrenergici si dopaminergici periferici
Dopamina
domeniul adrenergic
• Neurosimpatomimetice-
• simpatomimetice indirecte- determină eliberarea de
catecolamine- Nafazolina, amfetaminele, tiramina
• Cu acțiune mixtă- Efedrina
domeniul adrenergic
• Blocante alfa adrenergice
Neselective: Fentolamina, Fenoxibenzamina
Selective alfa 1: Prazosin, Terazosin, Doxazosin, Tamsulosin

Blocante beta adrenergice
Neselective (beta1 si beta2)- Propranolol, nadolol, sotalol,

pindolol, timolol
Selective beta1: metoprolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol
Cu usoara activitate intrinsecă: acebutolol,pindolol
Beta si alfa1 blocante: Labetalol, Carvedilol

domeniul adrenergic
• Neurosimpatolitice
Guanetidina, rezerpina
O grupă aparte cu acțiune in domeniul adrenergic sunt alcaloizii

din secara cornută (ergotul), cu acțiuni de tip agonist parțial
sau antagoniști ai catecolaminelor si serotoninei:
Ergotamina, Dihidroergotamina, Dihidroergotoxina,
Bromocriptina, Ergometrina, Metisergida
Simpatomimetice cu spectru larg de
activitate
• Adrenalina (Epinefrina)
• Efedrina
Adrenalina= CA cu actiuni directe pe R adr.
Efecte farmacologice
• Vasoconstrictie in teritoriul subcutanat, mucoase si renal-
arteriolele precapilare și venele
• Vasodilatatie in terit musc. striate, cerebral, coronar
• Vol sanguin crește prin contracția capsulei splenice și
mobilizarea rezervelor sanguine
Adrenalina efecte cont
• Stimulează inima- crește frecvența (efect cronotrop pozitiv),
crește contractilitatea (efect inotrop pozitiv), crește debitul
cardiac și crește consumul de oxigen
• Dozele mici, terapeutice, - stimulant cardiac si
vasodilatator→↑ Ts si ↓Td
• Dozele mari, IV → vasoconstrictie marcată, cu ↑ TA
brusc→reflexe compensatorii cardio-inhibitorii, aritmii grave
(ventriculare)
Adrenalina efecte cont
• In aplicatii locale- decongestiv, vasoconstrictor (hemostatic)
• Bronhodilatație
• Relaxează musculatura netedă digestivă, corpul vezicii urinare
• contractă trigonul și sfincterul vezical→retenție urinară
• inhibă contracțiile uterului gravid- efect tocolitic
• Midriaza (contractia m radiar al irisului)
• reduce presiunea intraoculară prin scăderea secreției de
umoare apoasă
• SNC- creștere moderată a excitabilității, anxietate
• Musculatura striată- stimulare, scade oboseala musculară
• Efecte metabolice- ↑ glicemia
• ↑ AG liberi și glicerolul în sânge
↑metabolismul oxidativ si bazal
Adrenalina- Farmacocinetica
Administrată oral nu se absoarbe din cauza polarității moleculei,
este inactivată in tubul digestiv sub acțiunea sulfatazelor
intestinale si în ficat de COMT hepatică.
• Administrarea se face inj. Sc, IV in dilutie, topic
• este rapid metabolizată
• după admin. sc efectul este mai prelungit, aprox. 30 min
datorită vasoconstricției care încetinește absorbția
Adrenalina- indicații terapeutice
• utilizare limitată datorită spectrului larg de acțiune, efectelor

intense și duratei scurte de acțiune
• Preparat- sub formă de clorhidrat de adrenalină, soluție
injectabilă 1:1000 fiole de 1 ml (1 mg sa.)
• sol 1:2000 (0,5mg/ml sa)
• sol 1:10 000 (0,1mg/ml)
• sol 1: 100 000 (0,01 mg/ml)
Adrenalina- indicații terapeutice
• Șocul anafilactic- prima linie de tratament

• contracarează principalele manifestări:
• redresează tensiunea arterială
• înlătură bronhospasmul
• decongestionează prin vasoconstricție mucoasa laringo-
traheo-bronșică
• s.c- 0,2-1 mg sau i.v
• Criza de astm bronșic- prin bronhodilatație mediată beta 2, și
decongestionarea mucoasei bronșice datorată vasoconstricției
mediată alfa- în special la copii și tineri fără probleme
cardiovasculare→aerosoli
• Epistaxis- aplicații locale poate limita sângerarea datorită
vasoconstricției
• În asociere cu anestezice locale, le limitează absorbția,
prelungindu-le durata de acțiune
Adrenalina- reactii adverse
• Este o subst. cu potențial toxic, greu de mânuit→ RA apar ca

urmare a exagerării efectelor farmacologice
• Palpitații, anxietate, leșin- prin admin. sc.
• paloare, amețeli, cefalee
• Dozele mari- HTA, accid vasculare cerebrale, aritmii severe
(extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară, inclusiv
fibrilație ventriculară) agravarea cardiopatiei ischemice,
declanșarea IMA
• tremor al extremităților, durere în hipocondrul stâng
• agitație psihomotorie
• Ischemie locală prin vasoconstrictie excesivă
Adrenalina- preparate și mod de administrare
• SC. 0,25- 0,5 mg odata

• IV. rar, 0,1-0,5 mg in diluție cu 10 ml sol cloruro sodica
• Local in dilutie 1/10 000; 1/100 000, in scop decongestiv,
antihemoragic
• Xilina cu adrenalina- fl 2 ml cu 40 mg lidocaină clorhidrică și
0,01 mg adrenalină- în anestezia locală→ prelungirea acțiunii
locale a anestezicului-
• prin nebulizare inhalator- în astm bronșic, laringite
edematoase
• Epipen- stilou cu adrenalină 150 mcg și 300 mcg
Efedrina
• Alcaloid extras din specii de Ephedra- utilizat în antichitate de
medicina tradițională chineză
• Este foarte solubil (trece prin membrane ușor) si stabil, e activ
si pe cale orala, si are efecte pe SNC
• Are actiune mixtă, predominant indirectă
• Actiuni farmacologice- vasoconstrictie, ↑ TA, stimuleaza
inima, decongestiv, bronhodilatator, stimul musculatura
striată
• Stimulare psihomotorie, indepartează senzația de oboseală
Efedrina- indicații
• Limitate, puțin utilizată

• În aplicații locale- ca decongestant nazal, efect rapid și intens,
dar administrarea repetată și la intervale scurte determină
anularea eficacității- fenomenul de tahifilaxie
• pentru efectele presoare, în anestezia rahidiană
• Reacții adverse-
• Insomnie
• excitatie
• HTA
• tahifilaxie
Nafazolina
• Simpatomimetic indirect
• utilizat exclusiv ca decongestiv al mucoasei nazale sau
conjunctivale
• Rinofug- folosit doar local, sol 1% ca decongestiv in rinite
acute seroase
• în conjunctivite (Proculin)
• Reactii adverse- tahifilaxie
la copii mici- deprimare centrală (se evită)
Simpatomimetice folosite ca vasoconstrictoare
locale
• Oximetazolina- spray nazal o,05%, sol. oftalmică 0,025%

• Tetrahidrozolina- sol. nazală 0,1% si oftalmică 0,05% (Visine)
• Xilometazolina -Olynth- sol. nazală si spray 0,1%
Indicatii: rinite, conjunctivite
Simpatomimetice folosite ca antihipotensive
• Noradrenalina- efect principal vasoconstricția cu ↑ TA

• stimuleză reflexele vagale inhibitorii → bradicardie
• !!!! nu produce bronhodilatație
• Indicații terapeutice- în cazuri selecționate de colaps- șoc
septic
• Efecte adverse- HTA excesivă, accidente vasculare și cardiace,
accidente ischemice paravenulare
• Mod de administrare- în perfuzie venoasă lentă- 2-5µg/minut
• Fenilefrina- simpatomimetic α1 selectiv

• principalul efect- vasoconstricția
• admin parenteral in tratamentul unor stări particulare de șoc,
oral in hipotensiunea ortostatică, în aplicații locale ca
decongestionant al mucoaselor nazală sau conjunctivală
• Dopamina- efectele periferice variază cu doza- adrenergice

sau dopaminergice
• la doze mici (dopaminergice- 2-5 µg/kg/min)- acționează în
principal asupra R dopaminergici, prezenți la nivel splanhnic și
renal având efecte dopaminergice- vasodilatatie mezenterica
si renală, scăderea rezistenței periferice
• stimulează R D1 vasculari- renal, coronarian, cerebral
• ↑ FG, fluxul plasmatic renal, diureza și natriureză
• previne IRA prin deficit de perfuzie
• - IV in perfuzie in șoc cu oligurie-
Dopamina
• la doze mai mari (efecte beta1 adrenergice- 5-10-15
µg/kg/min)
• ↑ forței contractile a miocardului
• ↑ debitul cardiac
• tahicardie moderată
• ↑ ușor TA
Dopamina
La doze mari- ( 15-20 mcg/kg/min)- efecte α1 adrenergice, cu
vasoconstricție- ↑ RVP →creșterea tensiunii arteriale
Se utilizează în cazuri selecționate de șoc:
• șoc cardiogen, șoc septic- de elecție, mai ales la bolnavii
oligurici (înaintea administrării trebuie corectată hipovolemia)
• EPA
• ICC severă, la pacienții oligurici
Farmacografie- fiole cu 50 mg și 200 mg pentru administrarea în
perfuzie iv.
Dopamina
• Reacții adverse
• tahicardie
• aritmii la doze mari
• dureri anginoase
• tremor
• HTA
• necroză ischemică la perfuzarea paravenoasă
Dopamina
• Clorhidrat de dopamină- fl de 10 ml cu 50 mg dopamină (sol
0,5%)
• Doze 100- 1500 µg/min la adulți
• Soluția se prepară extemporaneu
• În timpul perfuziei se supraveghează diureza, funcția
miocardică, perfuzia cerebrală.
Fenoldopam
• Medicamente înrudite cu Dopamina: Fenoldopamul și
Dopexamina
• Fenoldopam- agonist al R periferici D1, cu afinitate moderată
asupra R α2-adrenergici
• nu acționează pe R D2, α1 și β
• are efecte vasodilatatoare asupra arterelor coronare,
arteriolelor aferente și eferente renale, și asupra arterelor
mezenterice
• Datorită efectului vasodilatator rapid este util pentru controlul
crizelor hipertensive severe și al hipertensiunii maligne
Dopexamina
• analog de sinteză al dopaminei
• stimulează R D și R β2
• inhibă recaptarea neuronală a CA
• Treapeutic se utilizează în ICC severă, șoc și stări septice
• Dobutamina-
• doar efecte beta 1, !!! fără alte efecte de tip α sau beta2
• are acțiune cardiostimulatoare, crește debitul cardiac, crește
fluxul sanguin coronarian
• la pacienți cu IC crește marcat debitul cardiac, scade
presarcina și postsarcina, reduce presiunea în arterele
pulmonare
• Indicații:
• insuficienta cardiacă după IMA
• suport inotrop după intervențiile chirurgicale pe cord
• Administrată în perfuzie i.v.- 5-20µg/kgc
Simpatomimetice folosite ca bronhodilatatoare,
vasodilatatoare si relaxante uterine
• Simpatomimetice cu acțiuni predominant de tip beta 2

adrenergic
• Spectrul terapeutic- astm bronșic, afecțiuni vasculospastice

periferice, iminența de avort sau de naștere prematură
Simpatomimetice folosite ca bronhodilatatoare,
vasodilatatoare si relaxante uterine
• Izoprenalina- efecte beta 1 si beta 2
• Efecte:
• Bronhodilatator- inhalator- aerosoli, tab- per lingual- !!! a fost
folosită in astmul bronșic, depășită terapeutic de
simpatomimeticele β2 selective
• Cardiostimulatoare- crește forța de contracție, frecvența, crește
consumul de oxigen-cauza de tahicardie, aritmii ectopice-
• Vasodilatație, scade tensiunea arterială diastolică și rezistența
periferică, crește puțin tensiunea arterială sistolică
• Indicații: în tratamentul tulburărilor de conducere atrioventriculare
(combaterea blocului atrio-ventricular), bradicardie
Simpatomimetice beta selective folosite ca
bronhodilatatoare
• Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina- cu efect de scurtă durată-

3-6 ore
• Salmeterol, Formoterol- cu efect de lungă durată- 8-12 ore
• Efect bronhodilatator prin actiune predominanta beta 2-
indicate in astmul bronsic, sub forma de aerosoli, în criza de
astm bronșic cele cu efect de scurtă durată
• pentru profilaxia crizelor, ca tratament de fond in AB cele cu
efect de lungă durată în asociere cu GC inhalatori- asigură un
control mai bun al astmului decât utilizarea regulată a
compușilor cu durată scurtă de acțiune
Simpatomimetice beta selective folosite ca
bronhodilatatoare
• BPOC- tratamentul exacerbărilor- cele cu durată scurtă
- tratamentul de fond- cele cu durată lungă în
monoterapie sau asociate cu anticolonergice/glucocorticoizi
Simpatomimetice beta selective
• Efect relaxant uterin (pentru salbutamol)- folosite pentru

tratamentul contracțiilor uterine dureroase la femeia gravidă,
in iminența de avort, sub forma inj sau oral
Simpatomimetice folosite ca bronhodilatatoare
• Reacții adverse:
• tahicardie, palpitații aritmii
• tremorul extremităților
• anxietate, creșterea excitabilității SNC
• tahifilaxie și toleranță- datorată desensibilizării
receptorilor→administrarea concomitentă de GC previne
dezvoltarea acestui fenomen
Simpatolitice
• Sunt substanțe care împiedică efectele stimulării
simpatoadrenergice, blocând fie direct R adrenergici fie
indirect blocând terminațiile simpatice.
• Aceste medicamente produc efecte inverse
simpatomimeticelor, efectele lor fiind mai intense asupra
organelor, aparatelor și sistemelor asupra cărora tonusul
adrenergic este mai intens.
Blocantele receptorilor α- adrenergici
• sunt substanțe care au selectivitate față de R α- adrenergici,

fără a-i bloca pe cei beta
• Blocante neselective, care blochează R α1 și α2
• Tolazolina, fentolamina, fenoxibenzamina
• Efecte- vasodilatație, scăderea tensiunii arteriale cu
declanșarea creșterii reflexe a tonusului simpato-adrenergic
care prin intermediul R beta, determină tahicardie și creșterea
secreției de renină, care contracarează tendința de scădere a
TA
• indicații- feocromocitom- pentru diagnostic și tratament la
bolnavii inoperabili
• Blocante neselective, care blochează R α1 și α2
• Alte indicații:
• sindroame de ischemie periferică
• stimulare simpatică reflexă cu tahicardie, aritmii, agravarea
cardiopatiei ischemice
Simpatolitice selective- blocante alfa-
adrenergice
• Prazosin, Tamsulosin, terazosin, doxazosin, alfuzosin
• utilizate în tratamentul HTA, hipertrofie benignă de prostată
(HBP)- deoarece trigonul vezicii urinare, prostata și uretra,
conțin mulți R α1, care au un efect contractil, crescând
presiunea în uretră, mărind rezistența la fluxul urinar.
Blocantele acestor R vor duce la diminuarea acestei
rezistențe.
adrenergice
• Prazosin- prototipul calsei- blocant alfa 1 selectiv
• Efecte farmacodinamice
• vasodilatație- arteriolo și venodilatație, hipotensiune
• retenție de sodiu
• relaxarea musculaturii netede de la nivelul trigonului vezicii
urinare și prostată→scăderea rezistenței la fluxul urinar
• după folosire îndelungată- reducerea TG, colesterol total, LDL
col. și creșterea HDL
adrenergice
• Indicatii-
• HTA- !!! nu sunt de primă alegere
• IC- ameliorare de durată scurtă a simptomatologiei
• hiperplazia benignă de prostată
• boli vasculospastice periferice
Reacții adverse- efectul primei doze- hipotensiune ortostatică,
Au tendință redusă de tahicardie.
• retenție hidro-salină
Tratamentul începe cu doze mici- 0,5-1 mg o dată în funcție de
răspunsul bolnavului pot ajunge până la 20 mg/24h- Prazosin
adrenergice
• Tamsulosin- Omnic- caps 0,4 mg
• are selectivitate mai mare pe R α1A (situați la nivelul
prostatei, baza vezicii urinare, capsula prostatică, uretră
prostatică) și α1D, fiind foarte eficace îndeosebi în HBP, nu
scade foarte mult TA (la nivelul vaselor de sânge predomină R
α1B)
• și Prazosinul este eficace în HBP dar scăderea TA este un efect
limitant al dozei.
• Terazosin, doxazosin, au un efect apoptotic asupra fibrelor
musculare netede ale prostatei hipertrofiate, efect
independent de blocarea α1- adrenergică.
Simpatolitice- blocante beta adrenergice
• Au selectivitate față de acești R pe care îi blochează,

antagonizând efectele exercitate atât de catecolamine cât și
de alte simpatomimetice.
• Efecte terapeutice principale-
• antiaritmice
• antianginoase
• antihipertensive
Atenolol, betaxolol, bisoprolol, carteolol, carvedilol, celiprolol,
esmolol, labetalol, metoprolol, nadolol, nebivolol, penbutolol,
pindolol, propranolol, sotalol, timolol
Clasificarea beta blocantelor
• După afinitatea pe receptorii beta

• selective- blochează numai R β1 – cardioselective- Atenolol,
Metoprolol, Bisoprolol, Betaxolol, Esmolol
• neselective- blochează R β1 și β2 – Propranolol, Timolol

Clasificarea beta blocantelor
• Clasificare după selectivitate și acțiune vasodilatatoare:

• Generația I- beta blocante neselective
• Generația II- beta blocante selective
• Generația III- beta blocante selective sau neselective cu
activitate vasodilatatoare- Carvedilol, Labetalol, Nebivolol
Beta blocante
• Efectul vasodilatator nu este efect de clasă→ se obține prin

mecanisme farmacodinamice diferite de blocarea R beta
• efect α1 blocant- Labetalol, Carvedilol
• eliberare de NO- Nebivolol, Celiprolol
• blocarea canalelor lente de Ca++ - Betaxolol, Carvedilol
• efect agonist pe R β2 adrenergici- Celiprolol
• Efecte farmacologice-
• Cardiace- constau în deprimarea funcțiilor miocardului (efecte
mediate prin R β1)
• scad frecvența sinusală, mai ales tahicardia indusă de efort- efect
cronotrop negativ- bradicardie
• reduc contractilitatea- efect inotrop negativ, scad debitul cardiac,
activitatea inimii și consumul de O2
• scad excitabilitatea – efect batmotrop negativ
• scad conducerea AV- efect dromotrop negativ
Intensitatea acestor efecte depinde de intensitatea tonusului simpatic
al cordului, efectele fiind mai intense în condiții de stimulare
adrenergică a inimii produsă de efortul fizic sau de stres.
Blocante beta adrenergice- efecte cont
• Scad secreția de renină
• Scad presiunea intraoculară
• Produc bronhospasm, agravând astmul bronșic- CI
• Vasoconstricție, semnificativă clinic la pacienții cu boală
vasculară periferică
• Efect anxiolitic- la cele liposolubile
• Scad secreția de insulină
• pe musculatura striată scad intensitatea tremorului
• utilizarea cronică modifică profilul lipidic plasmatic- ↑VLDL,
↓HDL
• Efecte farmacologice-
• scad TA prin scăderea debitului cardiac și prin scăderea
secreției de renină. Pentru unele beta blocante acțiunea
antihipertensivă se datorează și scăderii tonusului simpatic
periferic, ca urmare a blocării unor R beta adrenergici din
creier.
• În angorul de efort, efectul se datorează protejării cordului
față de creșterea excesivă a CA în caz de efort sau emoții
• Efect antiaritmic- datorat scăderii excitabilității, și acțiunii
dromotrop-negative, la nivelul joncțiunii atrioventriculare
(efect util pentru aritmiile supraventriculare)
Propranolol
• Prototipul clasei
• Este beta blocant neselectiv, liposolubil, fără ASI (activitate
simpatomimetică intrinsecă)
• Dozele variază între 80 mg/zi și 320 mg/zi
• Indicatiile clasei:
• angina pectorala de efort
• HTA
• Tahiaritmiile supraventriculare
• Post infarct miocardic
Propranolol
• Indicații particulare:
• Hipertiroidism- ca tratament adjuvant
• Profilaxia migrenei
• profilaxia secundară a sângerărilor variceale (prin scăderea
debitului cardiac- efect mediat beta 1 și vasoconstricția
splanhnică- efect mediat beta 2 care reduce fluxul sanguin la
nivel portal)
• tremor esențial
Beta Blocante
• Atenolol- beta1 blocant selectiv (cardioselectiv) dozele sunt

de 50-100 mg/zi
• compus hidrosolubil, nu trece BHE, efecte centrale reduse
• Betaxolol- Lokren cp 20 mg
• utilizat in HTA
• topic în glaucom
• Bisoprolol- Concor- cp de 2,5, 5 și 10 mg- 5-10 mg /zi-
biodisponibilitate 90%
• Esmolol- sol. 10mg/ml- selectiv, cu efect rapid și scurt- este
hidrolizat de esteraze eritrocitare, t1/2 8-9 min- folosit ca
antiaritmic, crize HT- efecte adverse dependente de doza-
bradicardie și hipo TA
• Timolol- beta neselectiv- folosit in glaucom- Timoptic- colir
2,5%, 5%, Geltim- gel oftalmic unidoză
Beta Blocante
• Labetalol
• are efect beta blocant neselectiv si efect alfa 1-blocant
• scade valorile tensionale prin reducerea DC și a RVP
• util în tratamentul cronic al HTA, în asociere cu alte medicamente
antihipertensive
• în urgențe hipertensive administrat iv. 20-80 mg. in injectii repetate
• Carvedilol
• are efect beta blocant neselectiv si efect alfa 1-blocant
• are și acțiune antioxidantă și antiproliferativă
• se utilizează în IC- doze de 3,125- 6,25, 12,5, 25 mg
• în HTA 25 mg/zi
Blocante beta adrenergice- reactii adverse
• Efecte dăunatoare la bolnavi cu IC, prin scăderea debitului

cardiac
• agravarea unor boli preexistente: astmul bronșic, boli
vasculospastice periferice
• Bradicardie excesivă, blocuri AV
• Oprirea bruscă a tratamentului dă fenomene de rebound:
crize anginoase, aritmii cardiace, infarct miocardic
Blocante beta adrenergice- reactii adverse
• Accentuează efectele hipoglicemiante ale insulinei și a
medicamentelor antidiabetice, prin antagonizarea efectelor
endogene glicogenolitice și lipolitice ale CA.
• insomnii, halucinatii, depresie, coșmaruri
Contraindicatii
• Astm bronsic
• Bradicardii
• Insuficienta cardiaca (nu este o CI absolută, ci impune
prudență la dozele folosite ca antihipertensive sau mari)
• Bloc atrioventricular
• boli vasculospastice periferice
Derivații de secară cornută
• Cornul secarei- Claviceps pupureea-numită și ergot este o

ciupercă a secarei care conține o serie de alcaloizi
• Sunt primele substanțe despre care se știe că blochează R
alfa-adrenergici, fiind studiate din primul deceniu al sec XX
• au efecte simpatolitice- se comportă ca agoniști parțiali ai R α-
adrenergici
• au proprietăți serotoninergice și dopaminergice
• Dihidroergotoxina are proprietăți vasodilatatoare, a fost
folosită în tratamentul bolilor vasculospastice periferice, în
tratamentul sindroamelor de ischemie cerebrală- retrasă de
pe piață din 2013- RA de tip ergotism
• Ergotamina și dihidroergotamina- au efect intens
vasoconstrictor în special în teritoriul carotidian, fiind utile în
tratamentul crizei de migrenă
• se pot folosi în combinație cu cafeina- preparate cofedol,
cafergot
• Ergometrina și metilergometrina- stimulează contractilitatea
uterină și se folosesc ca ocitocice pentru combaterea
metroragiilor
• Lisergida (dietilamida acidului lisergic)- LSD- este un drog
halucinogen utilizat de toxicomani
Curs VI
DOMENIUL COLINERGIC
 Cuprinde neuronii, respectiv sinapsele ce folosesc ca
neurotransmiţător Ach
 Ach- este sintetizată din colină si acetat activ (din coenzima A)
 Ach eliberată in spațiul sinaptic se fixează de R colinergici
postsinaptici
 Ach liberă este hidrolizată de colinesteraza, în acid acetic și
colina care este recaptată în citoplasma terminației
presinaptice fiind reutilizată la sinteza de noi molecule de Ach
DOMENIUL COLINERGIC
 Acțiunea asupra R colinergici poate fi diferită în funcție de
sinapse, existând:
 sinapse terminale sau neuroefectorii parasimpatice
 sinapse ganglionare vegetative simpatice, parasimpatice și
sinapsele neuromedulosuprarenale
 sinapse neuromusculare striate (placa terminală motorie)
 anumite sinapse din SNC
DOMENIUL COLINERGIC
 R colinergici sunt de tip muscarinic M si de tip nicotinic N
 R muscarinici fac parte din categoria R cuplați cu proteine G
Subtipurile R M sunt 5-
M1 – situați in SNC (implicați în funcția cognitivă-învățare și
memorizare), ggl veg, terminatii presinaptice, implicați în
controlul secreției gastrice
M 2- miocard, SNC (percepția senzației de durere)
M 3- mușchi netezi, celule glandulare, endoteliu vascular, și SNC
implicați în analgezie
M 4, 5- în SNC
 R M1, M3 și M5 sunt cuplați pozitiv de fosfolipaza C prin
proteine Gq
 R M2 și M4 sunt cuplați negativ de adenilat ciclază prin
intermediul proteinei Gi
 R nicotinici N, sunt R cuplați cu un canal ionic pentru Na
NM (musculari)- situati la niv plăcii terminale motorii
NN - situati la nivelul ganglionilor vegetativi, MS, SNC
Efecte colinergice
Efecte muscarinice
 stimularea musculaturii netede gastrointestinale-crește
peristaltica gastrică, relaxarea pilorului, accelerarea tranzitului
intestinal, relaxarea sfincterelor
 creșterea secrețiilor digestive: salivară, acid clorhidric și
pepsină
 bronhoconstricţie și creșterea secreției traheobronșice
 deprimarea inimii (efect inotrop, cronotrop si dromotrop
negativ) – R M2
 vasodilataţie
Efecte colinergice
 Mioză prin contracția musculaturii circulare a irisului,
 Contracția musculaturii ciliare cu bombarea cristalinului și
fixarea acestuia pentru privirea de aproape
 Scăderea presiunii intraoculare prin favorizarea drenării
umorii apoase
 Contracția musculaturii vezicale și relaxarea sfincterului
vezicii-
 Stimularea secreţiilor exocrine- sudorală, lacrimală
Efecte colinergice
 Efecte nicotinice
 HTA
 tahicardie
 stimularea peristaltismului intestinal
 fasciculații și contracții ale musculaturii striate
 stimularea centrilor respiratori bulbari- hiperpnee
Medicamente cu actiune in domeniul
colinergic- clasificare
Substanţele care pot activa R colinergici = medicamente
agoniste:
 Parasimpatomimetice- ce acţioneaza la nivelul sinapselor PS
terminale și produc efecte asemănătoare creșterii tonusului
SNP
 Nicotinicele- care stimul ggl veg
 Curarizante depolarizante- ce stimulează placa motorie
terminală- nu ţin de SNV din moment ce acţioneaza asupra
unităţii neuromotorii somatice
Medicamente cu actiune in domeniul
colinergic- clasificare
Substanţele care pot bloca R colinergici, medicamente
antagoniste:
 Parasimpatolitice- acționează la nivelul sinapselor PS terminale
produc efecte asemănătoare cu diminuarea sau înlăturarea
tonusului PS
 Ganglioplegice-acționează la nivelul ggl vegetativi și produc o
paralizie chimică a acestora
 Curarizante antidepolarizante-la nivelul plăcii terminale
motorii
Toate aceste medicamente provoacă bloc post-sinaptic
Medicamente cu actiune in
domeniul colinergic- clasificare
 Medicamente cu acțiune indirectă asupra R colinergici prin
creșterea disponibilului de Ach în fanta sinaptică prin
antagoniști de colinesterază, care împiedică hidroliza Ach-
anticolinesterazice reversibile
Parasimpatomimetice
Substanțe cu actiune agonistă la nivelul sinapselor PS terminale,
stimulând direct R M, provocând efecte asemănătoare celor
ale excitării nervilor PS
 Acetilcolina
 Carbacol
 Metacolina
 Betanecol
 Pilocarpina- alcaloid din Pilocarpus jaborandi
 Arecolina- din semințele plantei Areca catechu (nuci de betel)
Parasimpatomimetice
 Acetilcolina- nu este avantajoasă ca medicament- are spectru
larg de acțiune, efect de durată scurtă, inactivă oral
 are efecte de tip muscarinic și nicotinic, la doze terapeutice
predomină cele muscarinice- vasodilatație, deprimă inima,
hipotensiune, stimularea musculaturii netede
 Carbacolul, Metacolina, Betanecol- interes terapeutic limitat
Pilocarpina
 Are toxicitate mare
 Indicații terapeutice:
 Pentru efecte locale- in instilaţii conjunctivale induce- mioza,
spasm de acomodaţie, contracţia mușchiului ciliar, ↓ presiunii
intraoculare
 Principala indicaţie- glaucom, forme ușoare, sol 0,5-4%,
instilaţii conjunctivale
 Pentru efecte sistemice:
 oral 5-10 mg. în tratamentul xerostomiei (postradioterapie, sdr
Sjόgren)
 inj ca antidot in intoxicaţia cu atropină
Parasimpatomimetice toxice
 Muscarina- substanță toxică, prezentă în ciuperca Amanita
muscaria, de unde derivă denumirea R muscarinici, toxicitate
datorată altor substanțe de tip muscimol și acid ibotenic, cu
fenomene de tip central- iritabilitate, ataxie, halucinații, delir,
sedare
 Intoxicația cu alte ciuperci (Inocybe, Clitocybe) ce conțin
concentrații toxice de muscarină produc fenomene
muscarinice tipice- hipersalivație, hiperlacrimație, grețuri,
vărsături, colici abdominale, diaree, bronhospasm, bradicardie,
hipotensiune arterială, tulburări de vedere, care răspund bine
la administrarea de blocanți ai R muscarinici- Atropina
Anticolinesterazicele
 Substanțe care inhibă colinesteraza, producând efecte
colinergice de tip muscarinic şi nicotinic, prin acumulare de
Ach endogenă, cosecutiv apar efecte colinergice
parasimpatomimetice, excitoganglionare, de stimulare a
musculaturii striate și uneori efecte centrale
 Anticolinesterazice cu acțiune reversibilă si durată medie de
acțiune
 Fizostigmina- alcaloid din Physostigma venenosum în glaucom,
 Neostigmina (Miostin, Prostigmină)
Efecte- stimulează musc netedă intestinală şi vezicală
- Stimul musculatura striată
Neostigmina- indicaţii
 Atonie postoperatorie gastrointestinala sau vezicala, distensii
abdominale, constipatie indusa de morfina
 Miastenia gravis (caracterizată prin slăbiciune musculară și
deficit de transmitere a excitației la nivelul plăcii terminale
motorii)- reface funcționalitatea musculaturii striate
 Intoxicaţia cu substante curarizante antidepolarizante
(tubocurarina, galamina)- acționează ca antidot, realizând
decurarizarea
Reacţii adverse- colici intestinale, diaree
CI- astmatici, IC, parkinson, sarcină, boala Parkinson
Anticolinesterazice cu acțiune reversibilă
 Edrofoniu- cu durată scurtă de acțiune- analog al Neostigminei
 acționează predominant asupra musculaturii striate
 utilizată pentru diagnosticul miasteniei gravis- inj i.v. crește
rapid forța musculară
Anticolinesterazice cu acțiune reversibilă
 Donepezil- Aricept- cp 5 mg și 10 mg
 Rivastigmina- Exelon cp de 1,5; 3; 4,5 mg și plasturi
transdermici 4,6 mg/24 h
 Galantamina- Remynil- sol orală 4 mg/ml
 Străbat ușor BHE și se folosesc în tratamentul bolii Alzheimer
 Cresc disponibilul cerebral de Ach, ameliorează activitățile
cognitive, încetinesc progresia bolii, dar nu o pot opri.
Anticolinesterazice cu acţiune ireversibilă
 Compusii organofosforici- paration, malation- insecticide
 Substanțele sarin, soman, tabun- folosite ca toxice de luptă
 Liposolubilitate mare, se absorb bine la nivelul pielii și al
mucoaselor, străbat bariera hematoencefalică
 Simptomatologia intoxicaţiei- criza colinergică- greaţă, vomă,
diaree, incontinență fecală și urinară, hipersalivație,
hipersecreție bronșica, hipotensiune arteriala, fasciculații
musculare, convulsii, confuzie, coma
 Simptome reziduale- iritabilitate, oboseala, pierderea
memoriei, cosmaruri, paralizia extremitatilor
Tratamentul intoxicației cu organofosforice
 Indepărtarea toxicului, înlăturarea hainelor și spălarea
tegumentelor, părului
 Respirație artificială, bronhoaspirație, menținerea TA,
anticonvulsivante
 Inj de Atropină, doze mari- 1-2mg iv, repetat la 5-10 min, până
la apariția fenomenelor de atropinizare- midriaza
 Inj OXIME (reactivatori de colinesteraza, regenerează enzima
care își reia activitatea)- Obidoxima, Pralidoxima, refac funcția
sinapselor nicotinice musculare, unde nu acționează atropina,
antagonizează efectele muscarinice periferice- nu combat
simptomatologia centrală- nu străbat BHE
Parasimpatolitice
Substanțe care acționează antagonist la nivelul sinapselor PS
terminale, impiedicand efectele excitarii nervilor PS de catre
Ach
 Atropina
 Scopolamina
 Butilscopolamina (Scobutil)
 Bromura de ipratropiu, tiotropiu
Atropina
 Parasimpatolitic de referință
 Alcaloid din Atropa Belladonna (mătrăguna)
 Hyosciamus niger (măselarița), Datura stramonium (laur)-
conțin l-hiosciamina si scopolamina, care in cursul prelucrării
se racemizează și se transformă în atropină
Atropina- efecte farmacologice
 Acțiune antispastică de tip neurotrop (relaxarea musculaturii
netede este consecutivă împiedicării influenței stimulante a
nervilor PS)- la nivelul tubului gastro-intestinal, căi biliare,
uretere. Creste tonusul sfincterului vezical, favorizând retenția
de urină
 Inhibă secrețiile glandelor exocrine- sudoripară, salivară,
nazală, faringiană, bronșică, are acțiune antisecretorie gastrică
Atropina- efecte farmacologice
 Ocular- midriaza, cicloplegie (paralizia m ciliar cu aplatizarea
cristalinului si impiedicarea vederii de aproape) si cresterea
presiunii intraoculare
 Cardio-vascular- tahicardie, diminuează intensitatea reflexelor
vagale, vasodilatatie
 SNC- stimuleaza respiratia, efect antiparkinsonian modest-
reduc mișcările involuntare și rigiditatea, prin blocarea unor R
M din corpul striat (datorită RA se folosesc derivați sintetici-
Trihexifenidil)
 Tegumentar scade secreția sudorală, uscăciunea pielii, la doze
mari împiedică termoliza, poate cauza febră
Atropina-reactii adverse
 Uscaciunea gurii
 Fotofobie, cicloplegie
 Agravarea glaucomului
 Cefalee
 Constipatie
 Retentie urinara, micțiuni dificile
 Tahicardie
Atropina- intoxicația acută
 La doze mari sau prin ingestie de plante care conțin atropină
 Simptome- tahicardie, midriaza, fotofobie, hipertermie, piele uscata,
congestiva (mimând o erupție cutanată, poate crea confuzie cu o
boală infecțioasă eruptivă la copii), calda, sete, neliniste, exitatie
psiho-motorie, delir, dezorientare
 Tratament- spalaturi gastrice, doze mari de carbune medicinal,
administrare de parasimpatomimetice-Pilocarpina sau Fizostigmină
injectabil, benzodiazepine, respiratie artificiala, impachetari umede.
 tabloul clinic total sau parțial al intoxicației atropinice poate apare la
medicamente care au și efecte parasimpatolitice secundare- unele
antihistaminice, fenotiazinice, antidepresive triciclice
Atropina- indicații terapeutice
 In diferite colici- biliare, renale+ morfina
 Examen fund de ochi, tratamentul iritelor (aderențe între iris și
cristalin) in oftalmologie
 Bradicardia digitalică
 In preanestezie sau pentru prevenirea reflexelor cardio-
inhibitorii vagale în cursul unor intervenții terapeutice sau
diagnostice-endoscopii, puncții
 Antidot in intoxicația cu substanțe organofosforice și in
intoxicatia cu muscarina (din ciuperci)
Atropina- preparate și mod de administrare
 Sol inj- fiole cu 1 mg s.a. sulfat de atropină- sc, 0,25-0,5 mg.
odată
 Preparate oficinale- pulbere de beladona- cu 0,3 mg
atropină/100 mg ; extract de beladona cu 0,3 mg atropină/20
mg extract, tinctura de beladona cu 0,3 mg atropină/1 ml
Atropina- contraindicatii
 Glaucom
 Hipertrofia de prostată
 Hipertiroidie
 Stenoza pilorică, boală ulceroasă
 Tahicardie
 IC
Scopolamina
 Aceleaşi proprietăţi ca atropina, dar cu următoarele deosebiri:
 - produce bradicardie
 pe SNC are efecte inhibitoare, sedativo- hipnotice, nu produce
excitaţie, produce tulburări de memorie și învățare
 efect antiemetic
Indicaţii: ca antispastic, in răul de mişcare (marin) eficace datorită
blocării unor zone colinergice din nucleii vestibulari și la nivelul
substanței reticulate, în anestezie în asociere cu morfina
- 0,3-0,5 mg inj sc, iv, oral
- transdermic (plasturi retroauricular) cu 1 mg scopolamină, eficace
72 h.
- Reacții adverse- de tip atropinic
Butilscopolamina- Buscopan, Scobutil
 Derivat cuaternar al scopolaminei, fără efecte centrale
 Folosit ca spasmolitic în: dikinezii biliare, boală ulceroasă,
gastrite, colici renale, ureterale, cistită, dismenoree
 10 mgx3/zi
Bromura de Ipratropiu-Atrovent, Ipravent-
aerosoli
 Bronhodilatator neselectiv pe toți R M
 Indicaţii-
 BPOC- în asociere cu beta 2 agoniști
 astmul bronşic, însă cu eficacitate mai mică decât a
simpatomimeticelor (activ în situații de bronhospasm cu o
importantă componentă colinergică-astmul reflex, astmul de
efort, astmul la frig, bronșite spastice)
 Administrat sub formă de aerosoli, inhalator de 4x/zi
 Efecte adverse locale- scăderea secrețiilor bronșice și creșterea
vâscozității, uscăciunea gurii
Bromură de Tiotropiu- Spiriva
 bronhodilatator selectiv pe R M3 din fibrele musculare netede
bronșice cu durată lungă de acțiune >24 h
 caps cu pulbere pentru inhalat, o dată/zi
 de elecție în tratamentul cronic al BPOC
Homatropina și Tropicamida
 Homatropina, Tropicamida, Ciclopentolat
 Utilizate pentru efectele oculare de tip midriatic
 Folosite în examenul fundului de ochi, mai avantajoase decât
atropina, efectele secundare dispar mai repede
 MydraneR - sol inj cu tropicamida 0,2 mg/ml, clorhidrat de

fenilefrină 3,1 mg/ml și clorhidrat de lidocaină 10 mg/ml
utilizare- intervenția chirurgicală pentru cataractă
 Antimuscarinice neselective, cu structură amină terțiară care
străbat cu ușurință BHE
 Trihexifenidil- Romparkin- cp 2 mg
 utilizare- tratamentul tulburărilor extrapiramidale produse de
medicamentele neuroleptice (antipsihotice)
 boala Parkinson
Analgezice, antipiretice si
antiinflamatorii nesteroidiene
CURS VIII
• Grup heterogen de compuși, cu structura chimică diferită
dar efecte farmacologice și reacții adverse asemănătoare
• Prototipul este aspirina- acidul acetilsalicilic
• acțiune analgezică slabă
• acțiune antipiretică (reducerea și combaterea febrei)
• majoritatea au acțiune antiinflamatoare
• unele au și acțiune antiagregantă plachetară
• unele sunt eficiente în tratamentul gutei
Clasificare
• Salicilați- acidul acetilsalicilic, diflunisal, salicilat de sodiu,
salicilat de metil
• Derivați de para-aminofenol- paracetamol (acetaminofen),
fenacetină
• Acizi acetici slabi și analogi- indometacina, sulindac, tolmetina
• Derivați de pirazolon și pirazolidină- fenazona, metamizol sodic
(noraminifenazona), fenilbutazona, oxifenbutazona
• Acizi aril propionici- ibuprofen, ketoprofen, naproxen,
flurbiprofen
• Acizi aril acetici- diclofenac, etodolac, ketorolac
• Fenamați- acid flufenamic, acid mefenamic și niflumic
• Oxicami- piroxicam, tenoxicam, meloxicam
• Coxibi- celecoxib, etoricoxib, valdecoxib
• Salicilații, derivații de paraaminofenol- paracetamolul și
derivații de pirazolon- metamizolul sodic, sunt folosite pentru
efectul analgezic și antipiretic.
• Medicamentele din celelalte clase se folosesc mai ales pentru

acțiunea antiinflamatoare în afecțiuni reumatice.
• Efectul analgezic este mai slab decât al opiodelor,
realizându-se printr-o creştere a pragului percepţiei
senzaţiei dureroase, dar fără a influenţa reacţia
psihoafectivă la durere.
Acţiunea analgezică are două componente:

• centrală- inhibarea sintezei de PG
• periferică- inhibiția efectului algogen al PG, histaminei,
kininelor, leucotrienelor ce acţionează pe receptorii
durerii, inhibându-se astfel transmiterea senzaţiei
dureroase.
• Aceste substanţe se folosesc frecvent în combinaţii,

datorită datorită unui sinergism aditiv, intrând în
compoziţia aşa- numitor preparate de tip antinevralgic.
Se indică în nevralgii, dentalgii, cefalee, mialgii, artralgii,
dismenoree, dureri postoperatorii.
• Efectul antipiretic reprezintă scăderea temperaturii (a
febrei) crescute în mod patologic
Mecanism- inhibarea sintezei de PG (în special PG E2) la

nivelul centrului termoreglator din hipotalamus, rezultând
o vasodilataţie periferică, cu pierdere accentuată de
căldură.
• Efectul antiinflamator reprezintă combaterea
simptomelor inflamaţiilor acute (roşeaţă, căldură locală,
tumefiere).
• Mecanism- inhibarea sintezei de PG
• efectul antiinflamator depinde de cantitatea de
medicament acumulată în țesutul inflamat, AINS tind să
se acumuleze în țesuturile inflamate chiar sub forma
legată de proteinele plasmatice- existând o
permeabilitate mai mare a capilarelor la acest nivel
Mecanism de acțiune
• Inhibă ciclooxigenaza (COX), enzima ce favorizeaza

transformarea acidului arahidonic in
• prostaglandine (PG)
• prostaciclina
• tromboxani
Mecanism de actiune
• COX se gaseste sub forma de COX 1 și COX2
• COX1- enzima constitutiva- prezentă la nivel trombocitar,
endotelial, mucoasa tractului digestiv, rinichi
• are rol benefic în:
• sinteza de prostaglandine protectoare la nivelul mucoasei
gastrice- PGE2
• PG care intervin în reglarea circulaţiei renale- PGE2, PGI2
• PG care intervin în declanşarea travaliului (PGF 2α)
• sinteza prostaciclinei- PG I, care are efect vasodilatator,
antiagregant plachetar şi bronhodilatator
• și sinteza tromboxanilor (TXA2) cu rol în agregarea plachetelor.
Mecanism de actiune
• COX 2- inductibila- este responsabilă de sinteza de
prostaglandine cu rol în apariţia inflamaţiilor acute, a febrei,
pentru hipersensibilizarea nociceptorilor şi apariţia durerii.
indusa de citokine si alti stimuli inflamatori
• predomină in inflamațiile cronice
Mecanism de acțiune AINS
• Substanțele derivate din acidul arahidonic (AA) se numesc
eicosanoizi- “eicosa”= 20- au în structură 20 de atomi de
carbon
• AA- acidul arahidonic este derivat din fosfolipidele
membranare
Rolul prostaglandinelor și al tromboxanului
• Efecte asupra musculaturii netede vasculare

• PG E1 - vasodilatație, acțiune antiagregantă
• PG I2 – prostaciclina- efect vasodilatator
• TXA 2- efect vasoconstrictor- și proagregant plachetar,
efect mitogenic- stimulează proliferarea și hipertrofia
celulelor musculare netede vasculare
Rolul prostaglandinelor și al
tromboxanului
• Efecte asupra musculaturii bronșice
• PGE2 și PGI2- efect bronhodilatator
• Efecte asupra tractului gastro-intestinal
• PGE2- rol în motilitatea gastro-intestinală, creșterea secreției
de mucus, scăderea secreției acide și de pepsină
• Efecte la nivel renal

• PGE2- efect efect natriuretic, diuretic și de reglare a presiunii
arteriale
• PGI2- efect vasodilatator, menținerea fluxului sanguin renal și
a RFG
Rolul prostaglandinelor și al
tromboxanului
• Rolul în inflamație
• PGE2 și PGI2- produse rapid în țesutul inflamat și la nivelul
celulelor vasculare de la acest nivel, favorizează migrarea
neutrofilelor, macrofagelor și monocitelor cu apariția
edemului și a tumefierii.
Efectele farmacologice ale clasei
• Analgezic- slab- moderat in comparatie cu al analgezicelor
opioide (morfina), comparabil ca intensitate cu codeina
influențează mai bine durerea pulsatilă sau surdă decât
durerea acută, ascuțită
datorită și efectului antiinflamator sunt eficiente în
durerea de cauză inflamatorie
• Antiinflamator- mai putin intens ca al medicamentelor
cortizonice
• Antipiretic- scăderea tempearaturii crescute in sindromul
febril
• Unele medicamente au și efect antiagregant plachetar-
Aspirina- utilitate în profilaxia trombozelor arteriale
• Unele au și efect în criza gutoasă- indometacina,
fenilbutazona
• Majoritatea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatoare
inhibă ambele forme ale enzimei COX (ciclooxigenaza)- AINS
clasice
Prin inhibarea COX-2 se explică apariţia efectelor analgezic,
antipiretic şi antiinflamator.
• Prin inhibarea COX 1 se explică apariția unor reacții adverse
comune clasei.
• Paracetamolul și metamizolul nu au acțiune antiinflamatoare
• Prin inhibarea COX-1 apariţia unor efecte adverse ale acestor
compuşi, cum ar fi:
• acţiunea iritantă la nivelul mucoasei gastrice, ulcer gastric prin
inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare- PG E2
• perturbarea circulaţiei renale
• reacţii de tip anafilactoid prin inhibarea sintezei de
prostaglandine E2 şi prostacicline (PGI2) care au
efect bronhodilatator şi totodată prin creşterea sintezei de
leucotriene, cu acţiune bronhoconstrictoare; cea mai
frecventă formă de manifestare a reacţiilor de tip
anafilactoid sunt crizele de dispnee expiratorie - de ex. astmul
indus de aspirină.
• există şi compuşi inhibitori selectivi ai enzimei COX-2 –
coxibii- care prezintă potențial scăzut de RA digestive,
dar prezintă risc de creştere a incidenţei trombozelor
arteriale, ceea ce a dus în 2004 la retragerea de pe piaţă
a unui preparat - rofecoxib (Vioxx).
• nimesulidul sau meloxicamul – inhibitori parțial

selectivi de COX 2 care prezintă un potenţial mai scăzut
de a induce reacţii adverse gastrointestinale
Reacții adverse ale inhibitorilor
neselectivi de COX
• Reacții adverse comune
• iritație gastrică și intestinală- gastrită difuză, sângerări în

suprafață, ulcere gastrice- risc ulcerogen- fenilbutazona,
indometacina, naproxen, piroxicam- cauza: inhibarea formării
de PG E care au efect citoprotector→ CI în ulcerul activ și
administrare sub protecție de inhibitori ai pompei de protoni-
Omeprazol sau misoprostol (analog de PGE1)
• retenție hidrosalină, scăderea fluxului sanguin renal și

FG→cauză de IR la bolnavi cu afecțiuni cronice renale
Reacții adverse ale inhibitorilor
neselectivi de COX
• reacții de tip anafilactoid- spasm bronșic, edem laringian, șoc,
colaps- mai frecvente la astmatici și pacienți alergici
• cauza- prin inhibarea COX este deviată metabolizarea acidului
arahidonic către sinteza de leucotriene→astmul indus de
aspirină
• pot determina închiderea prematură a ductului arterial al
fătului- nu se folosesc în ultimul trimestru de sarcină
Salicilatii
Acidul acetil salicilic- Aspirina
• inhibitor neselectiv de COX1 și COX2→inhibarea sintezei

de eicosanoizi
• inhibă ireversibil COX1 plachetară
Acidul acetil salicilic- Aspirina, Aspenter,
Aspirin cardio
Mecanism de acțiune antiagregant
Inhibă ireversibil, prin acetilare, COX 1 de la nivel plachetar
↓
scade sinteza de TXA2
↓
inhibă agregarea plachetară
↓
prelungește timpul de sângerare
Aspirina
Mecanism de acțiune antiagregant
Inhibă și COX 1 de la nivel endotelial
↓
Limitare a efectului antiagregant prin scăderea
sintezei de PG I2 (prostacilină) la doze mari- 2-3
g/zi
!!!! La doze mici- 75-150 mg/zi, celula endotelială

nucleată, resintetizează COX, consecutiv și PG I2
Aspirina
Are următoarele acțiuni:
• actiune analgezică
• antipiretică
• antiinflamatoare moderată
• actiune antiagreganta plachetară
Aspirina- indicatii
• cefalee
• mialgii
• artralgii
• nevralgii
• dismenoree
• Doze
Ca analgezic in doze mici- 1-2 g/zi
• boli reumatice: reumatism poliarticular acut, PAR, ca
antiinflamator in doze mari- 3-5 g/zi
• stari febrile- 1-2 g/zi (nu la copii pana in 12 ani, risc de
sindrom Reye)
Aspirina- indicatii
• profilaxia IM, accidente tromboembolice cerebrale,
pulmonare in doze mici- 75 mg – 100mg/zi, 325 mg/zi, ca
antiagregant plachetar- Aspenter
• în doze medii scade eliminarea acidului uric prin inhibarea
secreției urinare→ CI ca analgezic în gută
Aspirina- farmacocinetică
• Se absoarbe rapid după administrare orală
• se distribuie în toate ţesuturile organismului
• se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80-
90%→interacțiuni cu anticoagulante orale și
antidiabetice orale – le crește eficacitatea și toxicitatea !
• acidoza crește proporția formei neionizate→difuziune în
creier→risc toxic
• în intoxicația acută se alcalinizează urina pentru a crește
proporția formei ionizate → crește eliminarea
Aspirina- reactii adverse
• epigastralgii
• pirozis
• greturi
• varsaturi
• microhemoragii prin leziuni ale mucoasei gastrice
• agravarea leziunilor ulceroase
• crește timpul de sângerare !!! asocierea cu anticoagulante
impune prudență și controlul coagulabilității
• reacții alergice sau anafilactoide- urticarie, astm bronșic
Aspirina- reactii adverse
• intarzierea travaliului (efect tocolitic)
• grabirea inchiderii canalului arterial la nou- nascut
• sindrom Reye (encefalopatie şi necroză
hepatică dacă se administrează mai ales la copii infectaţi
cu virus gripal sau varicelo-zosterian).
• intoxicatia cronică- salicism, cu greață, vomă, amețeli,
tulburări de vedere, cefalee, tinitus, hipoacuzie, stare
confuzivă
• intoxicația acută- acidoză, deprimarea centrului
respirator, hipertermie, hipoglicemie
Aspirina- contraindicatii
• boala ulceroasa
• insuficienta hepatica
• boli hematologice- hemofilie, hipoprotrombinemie
• astm bronsic
• Farmacografie- cp de 75, 100, 325 si 500 mg
Salicilatul de metil este un lichid uleios, volatil cu miros
caracteristic, care intră în compoziţia preparatului revulsiv
Saliform, folosit local în afecţiuni reumatice.
Paracetamol (Acetaminofen)- Eferalgan,
Tylenol
• Este analgezic si antipiretic
• nu are efect antiinflamator- legare redusă de proteinele
plasmatice și tisulare, nu se concentrează în lichidul sinovial,
inhibă mai mult COX centrală(creier)
• nu inhibă agregarea plachetară
• Farmacografie- cp de 500 mg, sup 125 si 250 mg, solutie si
sirop de uz pediatric
• Doza max/zi- 4g.
• Folosit ca antipiretic la copii- 10- 15 mg/kg corp la 6 ore
Paracetamol
• Indicații terapeutice
• pentru combaterea simptomatică a febrei
• tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie
(cefalee, nevralgii dentare, dureri sciatice, artralgii
nereumatismale, dismenoree, postintervenţii chirurgicale,
entorse, fracturi şi luxaţii).
pacienți cu alergie la aspirină, antecedente de ulcer gastric,
copii cu infecții virale
Paracetamol
• CI: la bolnavii cu insuficienţă hepatică, hepatită virală,
insuficienţă renală gravă, alcoolism şi hipersensibilitate la
paracetamol.
RA:
• minore- erupţii cutanate, urticarie
• toxic hepatic
• trombocitopenie
• afectare renală și hepatică (creșterea transaminazelor) prin
metabolitul acetilbenzochinona
• Intoxicația acută cu Paracetamol –la doza > 6 g.
• leziuni hepatice severe prin citoliză masivă prin
metabolitul acetilbenzochinona care este inactivat de
glutationul din ficat
• risc major de toxicitate îl prezintă alcoolicii și cei în
tratament cu inductoare enzimatice
• clinic- greață, vărsături, icter, comă hipoglicemică,
encefalopatie hepatică, semne de insuficiență renală-
hematurie, proteinurie, tulburări de coagulare, sângerări
• antidot specific- acetilcisteina- sursă de glutation pentru
ficat
Derivati de pirazolona- Metamizol sodic,
(noraminofenazona, algocalmin, dipirona)
• are efect analgezic intens și antipiretic
• nu are efect antiinflamator
• prezintă și o acţiune antispastică de tip musculotrop
• Indicații
• algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare şi de
sfera O.R.L., dureri artrozice, mialgii
• sindrom febril
• Intră în compoziţia preparatelor combinate: Piafen şi
Quarelin.
Metamizol sodic
• Produce ca reacţii adverse
• agranulocitoză,
• anemie sau trombopenie
• reacţii alergice cutanate de diferite intensităţi, uneori şoc
anafilactic
• rar insuficienţă renală sau nefropatie interstiţială.
CI:
• alergie
• leucopenie
• afecţiuni hepatice, renale
Derivati de pirazolona
• Metamizol sodic- Algocalmin, Novalgin
• Indicat in special ca analgezic: oral 0,3- 0,5g de 3 ori/zi, inj 0,5-
1g odata
• Farmacografie- cp de 500 mg, sup de 300 mg, sol inj 1g/2ml
ANTIINFLAMATOARELE
NESTEROIDIENE (AINS)
• Sunt substanţe care au efect analgezic-antipiretic mai slab, dar
au un efect antiinflamator pronunţat.
Se leagă puternic de proteinele plasmatice, producând
interacţiuni de ordin farmacocinetic cu anticoagulantele orale
şi antidiabeticele orale (le cresc efectul şi toxicitatea).
Majoritatea produc tulburări digestive (greaţă, ulcer,
hemoragie digestivă) şi reacţii de tip anafilactoid
(bronhospasm, colaps, erupţii cutanate).
Inhibitorii selectivi ai enzimei COX2 sunt mai bine toleraţi
gastric, dar unii cresc riscul de producere a accidentelor
tromboembolice.
Fenilbutazona
• antiinflamator puternic
• Indicatii: PAR, spondilita anchilopoetica, artrite, bursite,
reumatism cronic, tromboflebite, criza de guta
• Farmacocinetică
• legare 98% de proteinele plasmatice- interacțiuni la acest nivel
cu anticoagulante orale, sulfamide antidiabetice, sulfamide
antibacteriene
• se metabolizeaza în metaboliți activi
• t1/2 lung, 56 ore
• efect durabil
Fenilbutazona
• RA
• iritatie gastrica
• pirosis
• epigastralgii
• activarea ulcerului gastric si duodenal (are potentialul cel mai
ulcerogen dintre toate AINS- urile)
• retenție hidrosalină, edeme
• risc de leucopenie, anemie aplastică, agranulocitoză
Fenilbutazona- reactii adverse
cont.
• retentie hidrosalina, edeme
• rar necroza tubulara, hepatica, dermatita exfoliativa
• leucopenie, anemie aplastică, agranulocitoză
• Farmacografie- drajeuri 200 mg (600 mg/zi) sup 250 mg,

unguent 4%
• Se prefera admin. pe cale rectala in asociere cu alte AINS mai
putin ulcerogene si cea locala
• Datorită frecvenţei şi gravităţii efectelor adverse, tratamentul
cu fenilbutazonă se face cu precauţiune.
Fenilbutazona
• CI
• vîrstnici
• ulcer
• pacienți cu HTA, afecțiuni renale, hematologice, alergii
Indometacina
• AINS similar ca potenta Fenilbutazonei
• Indicatii: PAR, spondilita anchilopoetica, artrite, bursite,
tendinite, entorse, intinderi musculare, criza de guta,
dismenoree (inhibă marcat sinteza de PGF2alfa).
• Este folosita limitat datorita efectelor adverse importante:
efectele digestive, cefalee frontala, tulburari de vedere cu
lezarea retinei, tulburari hematologice, eruptii alergice, astm
bronsic
• Este contraindicată la copii sub 14 ani, ulcer, la pacienţi cu
leziuni gastrointestinale acute sau în antecedente, la cei cu
alergii.
Indometacina
• CI
• copii sub 14 ani
• ulcer
• pacienţi cu leziuni gastrointestinale acute sau în antecedente,
la cei cu alergii
• pacienți psihotici, epileptici, boala Parkinson
• sarcină și alăptare
Ketorolac
• derivat înrudit cu Indometacina
• Indicații terapeutice
• ca analgezic în dureri postoperatorii moderate
• utilizarea mai mult de 5 zile- risc de apariție a ulcerelor,
afectare renală !!! nu se utilizează în afecțiuni dureroase
cronice
• Farmacografie
• sol.inj 30 mg/ml
• cp filmate 10 mg
• sol. oftalmică 5 mg/ml- după intervenții chirurgicale oculare
Ibuprofen- Nurofen, Paduden
• Derivat de acid fenilpropionic
• potență de 2 ori mai mare decât aspirina, efecte
similare, reacții adverse mai reduse
• Indicatii terapeutice comune clasei:
• afectiuni reumatice articulare, afectiuni inflamatorii din
sfera ORL, stomatologie, ginecologie, dureri dentare,
dureri postoperatorii uşoare sau moderate, dismenoree
• Alte indicații
• favorizează închiderea ductului arterial la nou-născuții
prematuri- admin i.v.
• ca antipiretic
Ibuprofen
• Cp si cps de 200 mg, 400 mg, supensie orală de 125 si 500 mg,
ung 5%, emplastru 200 mg, sol. perf. 200 mg/100 ml
• Oral 600- 1200 mg/zi fracționat in 3 prize la mese
• Se poate administra şi la copii preparatul Nurofen în scop
analgezic și antipiretic.
• RA
tulburări digestive
• erupţii cutanate alergice
• edeme
• rareori creşterea valorilor transaminazelor, leucopenie,
trombocitopenie
• reacţii anafilactoide grave, prudență la pacienții cu istoric de
bronhospasm
Ketoprofen- Fastum, Profenid, Ketonal
• Aceleasi indicații ca ale indometacinei:

• tratamentul simptomatic și de scurtă durată al reumatismului
cronic inflamator și degenerativ, artrite, artrozelor, lombalgii
• dureri postoperatorii, dismenoree, dureri postraumatice
• CI
• alergie
• ulcer
• sarcină, alăptare
• insuficienţă hepatică sau renală severă.
• Gelul (Fastum gel) este folosit în inflamaţii şi traumatisme
musculare, articulare, ligamentare, flebite.
Ketoprofen- Fastum, Profenid, Ketonal
• Cp de 50 si 100 mg, sol inj de 100 mg/2 ml, sup 100 mg, gel
2,5%- Fastum gel, spray cutanat sol 100 mg/g
• Oral 100- 200 mg/zi in 3 prize
• inj. i.m 100 mg de 1-2 ori/zi
• Pe cale rectală 100 mg de 2 ori/zi
• topic, aplicații de 2-3 ori/zi cu masaj ușor
Diclofenac- Voltaren
• antiinflamator, eficacitate asemănătoare indometacinei dar
mai bine tolerat
• Indicatii: PAR, artroze, RA, spondilartrita anchilozantă afectiuni

inflamatorii dureroase postoperatorii si postraumatice,
inflamatii in sfera genitala, postextractii dentare, algii
musculare, cefalee, durere acută lombară,
• admin topică în afecțiuni inflamatorii și traumatisme ale
tendoanelor, ligamentelor, mușchi și articulații
• admin topică conjunctivală- în chirurgia cataractei intra și
postoperator
• topic orofaringian- gingivite, stomatite, faringită, extracții
dentare
Diclofenac
• Efecte adverse
• - tulburari gastrointestinale, si reactii alergice similare
celorlalte AINS
• risc mai mare decât alte AINS de creștere a transaminazelor
serice
Diclofenac
Contraindicaţii: ulcer gastric sau duodenal în evoluţie,

hipersensibilitate, insuficienţă hepatică şi renală severă.
• Se va evita administrarea în primele două trimestre de sarcină
(risc teratogen).
• Farmacografie: cp 25, 50 mg, sup 100 mg, gel 1%, sol inj 75
mg/3 ml, apă de gură 0,074/100 ml, sol oftalm.0,1%
• Oral 50- 100 mg/zi
• Inj 75 mg/zi
• Diclofenac Duo este un preparat retard sub formă de capsule
cu eliberare prelungită- administrat odată pe zi
Intră în preparatul combinat Arthrotec ce mai conţine

misoprostol→ 75 mg diclofenac+200 µg misoprostol, un analog
sintetic al PGE1, cu rol de protecţie a mucoasei gastrice.
• Admin- 1 cpx2/zi, în fazele acute și cronice ale artritei
reumatoide și osteoartritelor
• CI în sarcină
Alte AINS
• Fenamati: acidul flufenamic, mefenamic si niflumic
• Oxicamii- Piroxicam (Feldene) cp de 20, 40 mg si gel 3%
Meloxicam (Mobic)- are o oarecare selectivitate
pentru COX2, indicat in afectiuni reumatice si osteoartrite.
Contraindicat în caz de hipersensibilitate, ulcer peptic activ,
insuficienţă hepatică sau renală severă, copii sub 15
ani, sarcină sau alăptare.
Are efecte adverse digestive mai reduse comparativ cu alte
AINS, cp de 7,5 mg, 1cp/zi
Alte AINS
• Nimesulid (Mesid, Aulin) este tot un inhibitor selectiv la
enzimei COX2 indicat în stări inflamatorii care afectează
sistemul osos şi articulaţiile. Nu trebuie administrat în caz
hemoragii gastro-intestinale sau ulcer gastroduodenal în fază
activă.
• Ocazional dă pirozis, erupţii cutanate de tip alergic, foarte rar
cefalee, vertij, somnolenţă.
• 100- 200 mg/zi
Inhibitori selectivi de COX 2
• Coxibii-
• se folosesc în boala artrozică, poliartrita reumatoidă, fiind bine
toleraţi la nivel digestiv
• Celecoxib (Celebrex)- tb de 100, 200mg
• Etoricoxib ( Arcoxia)- cp filmate de 30, 60, 90, 120 mg
• Parecoxib- ( Dynastat)- pulb ptr sol inj. 40 mg
• Au avantajul ca reduc frecventa si gravitatea reactiilor adverse
digestive- ulcere
• Nu inhibă COX 1- nu au efect antiagregant, nu prezintă risc de
sângerări
• Efecte adverse specifice clasei
• retenție hidrosalină, edeme, HTA
• nefrotoxicitate, hepatotoxicitate
• alergii
• risc protrombogen- accidente tromboembolice, infarct
miocardic
• au t1/2 lungi- administrare în priză unică/zi
• efectul se menține și după ce nu mai sunt administrate-
persistă în organism
Medicația aparatului respirator
Medicamente utilizate în astmul bronșic
Astmul bronșic este o

bolă cronică bronhoobstructivă.
Se caracterizează prin dispnee expiratorie.
Datorită obstrucției, la finalul expirului o cantitate
importantă de aer rămâne în plămân.
Astm bronșic
• Boală cronică a căilor respiratorii
• Afecțiune heterogenă→ prezența unei inflamații cronice
la nivelul căilor aeriene →determină obstrucție variabilă
și reversibilă
• Hiperreactivitate bronșică- HRB→ bronhospasm- indusă
de alergeni, subst iritante, efort fizic, modificări climatice,
infecții virale
• Evoluția clinică→exacerbări și remisii
• Episoadele acute (exacerbările)
Astm bronșic
Manifestările episoadelor acute (exacerbări)
• dispnee expiratorie
• tuse
• wheezing
• senzație de constricție toracică
Se pot remite spontan sau sub tratament, pot fi absente
perioade lungi.
Astm bronșic
Etiologie
• Astm bronșic alergic- IgE mediată prin sensibilizare la
alergeni inhalatori sau alimentari- maj cazurilor la copii,
50% din cazuri la adult
• Astm bronșic intrinsec- absența unui teren atopic,
declanșat de infecții virale sau bacteriene repetate
Procesul inflamator cronic→remodelarea bronșică care
implică toate structurile peretelui bronșic→creșterea
rezistenței la fluxul aerian→apariția în timp a obstrucției
ireversibile și creșterea severității bolii
Medicamente antiastmatice
• Bronhodilatatoare:
• β2 simpatomimetice
• Parasimpatolitice (anticolinergice)
• Metilxantine
• Medicamente cu acțiune antiinflamatoare:

• Glucocorticoizii
• Modulatori ai leucotrienelor
• Inhibitori ai degranulării mastocitare
Agoniști beta2 adrenergici
• Cu durata medie de acțiune

• - Salbutamol, Terbutalina, Fenoterol- avantajoase pentru
tratamentul crizelor astmatice
• Cu durata lungă de acțiune- Salmeterol, Formoterol-
folosite exclusiv profilactic
• Mecanism de acțiune
• stimularea R β2 din fibele musculare bronșice produce
bronhodilatația rapidă- este înlăturată criza de AB și se
împiedică producerea crizelor previzibile
• Alte efecte:
• previn degranularea mastocitelor și eliberarea
mediatorilor proinflamatori
• inhibă funcția unor celule implicate în inflamația cronică-
eozinofile, Ly T, celule dendritice, celule epiteliale
• stimulează clearance-ul muco-ciliar
• inhibă eliberarea Ach din terminațiile colinergice- reduc
reflexul bronhoconstrictor colinergic
• previn formarea edemului prin scăderea permeabilității
vaselor mici
• asigură funcționarea mai bună a R pentru GC
• Efectul antiinflamator este minor- acțiune doar asupra
răspunsului imediat
• pe termen lung nu influențează inflamația cronică și
HRB→
→în tratamentul cronic se admin. GC inhalatori
• Efecte extrapulmonare
• tremor muscular
• efect tocolitic
• beta2 adrenomimeticele cu durată scurtă de acțiune→
prima linie de tratament în criza de astm bronșic
→ în BPOC pentru tratamentul exacerbărilor
inhalator- aerosoli sau nebulizări
• beta2 adrenomimeticele cu durată lungă de acțiune- în
tratamentul de fond al AB în asociere cu GC inhalatori la
adulți și copii peste 5 ani→control mai bun decât
utilizarea regulată a celor cu durată scurtă de acțiune
• BPOC- beta2 adrenomimeticele cu durată lungă de
acțiune- în monoterapie sau în asociere cu
anticolinergice sau GC inhalatori, in tratamentul de fond
Reacțiile adverse sunt dependente de doză
• tahicardie, palpitații, aritmii
• tremor muscular
• cefalee, anxietate
• toleranță- prin fenomenul de desensibilizare- GC previn
dezvoltarea acestui fenomen
• bronhospasm paradoxal
• scăderea controlului astmului prin utilizare continuă a
compușilor cu durată lungă de acțiune în monoterapie
• Salbutamol- VentolinR- aerosoli presurizați dozați
100µg/doză
cp. 4 mg, sol ptr nebulizare 5 mg/ml, sirop 2 mg/5 ml, sol inj
0,5 mg/ml
• cel mai utilizat compus în tratamentul crizei de AB
• nu are efecte adverse CV la doze uzuale administrate
inhalator
• Salbutamol+bromura de ipratropiu- Combivent R- în
tratamentul exacerbărilor de astm sau BPOC
• Salmeterol- SereventR – aerosoli 25 µg/doză
• compus lipofilic cu durată lungă de acșiune și debut lent
al efectului
• indicat în tratamentul de fond al astmului persistent
moderat și sever, BPOC std III-IV-
• nu în monoterapie- nu reduce inflamația bronșică
• doar în combinație cu GC inhalatori
• combinații în doză fixă- salmeterol+ fluticasonă
propionat- 25/125, 25/250 25 µg/doză- ADP sau diskus
cu pulbere SeretideR 1 puff la 12 h
• Formoterol- pulbere 6, 9, 12 µg/doză
• are debut rapid al efectului- 3-10 min, durată lungă de
acțiune- 10-12 ore
• indicat în tratamentul de fond al AB si BPOC în asociere
cu GC inhalatori 1 puff/12 h
• combinația formoterol- GC se poate administra în
exacerbările de AB 1 puff la nevoie nu mai mult de 12
puffuri/zi
• ca terapie de fond 1 puff/12 h
Anticolinergice bronhodilatatoare
• Inhibă bronhoconstricția directa și cea reflexă mediată vagal,
având predominant efect asupra bronhiilor mari
• Bromura de ipratropiu - cu durata scurtă de actiune
• Bromura de oxitropiu
• Bromura de tiotropiu- (Spiriva R)- durata lungă de acțiune
Administrate doar pe cale inhalatorie

• cele mai utilizate bronhodilatatoare în BPOC- de primă
linie
• unele subtipuri de astm- astmul reflex, astmul de efort,
astmul la frig
• blocarea R M3 din fibrele musculare netede
bronșice→bronhodilatație
• au predominant efect asupra bronhiilor mari
• scad secrețiile bronșice
Indicații
• BPOC
• sunt mai eficiente decât beta 2 agoniștii
• în exacerbări în asociere cu beta 2 agoniști cu durată
scurtă de acțiune
• în tratament cronic cu compuși cu durată lungă de
acțiune
Indicații
• Astmul bronșic
• în exacerbări în asociere cu beta 2 agoniști cu durată
scurtă de acțiune
• compuși cu durată lungă de acțiune în treapta 4-5 ca
terapie de asociere- Tiotropiu- sau la cei care nu
tolerează beta 2 agoniștii
• în unele fenotipuri de AB, pacienți cu simptome
nocturne, astmul indus de efort
Efecte adverse
• hiperreactivitate bronșică de rebound la întreruperea
tratamentului
• bronhospasm paradoxal
• uscăciunea gurii, gust metalic după administrarea de
bromură de ipratropiu
• foarte rar retenție urinară la vârstnici
• Bromura de ipratropiu- Ipravent Inhaler ADP 20 µg/doză
• acțiune neselectivă pe toți R M
• efect bronhodilatator mai lent decât beta 2 agoniștii dar
de durată mai lungă
• admin. de 4 ori/zi nu mai mult de 12 puffuri/24 h
• spray nazal- admin. în rinita alergică și vasomotorie
• Combinații în doze fixe cu:
• Salbutamol- 0,5/25 µg sol. ptr nebulizare
• Fenoterol- Berodual ADP 20/50 µg
• Bromura de Tiotropiu- SpirivaR- caps, ptr inhalare 18 µg,
ADP 2,5 µg/doză
• are durată lungă de acțiune > 24 h, admin. odată/zi
• selectivitate pe R M3
• de elecție în tratamentul cronic la BPOC
• RA- uscăciunea gurii
Metilxantine- Teofilina
• Teofilina- alcaloid xantinic din frunzele de ceai (Thea sinensis),

înrudit cu cafeina și teobromina
• Este condiționat sub formă de preparat retard teofilina retard

(Teotard)- capsule care se administrează la 12 ore interval şi
sub formă solubilă aminofilina- un complex de teofilină cu
etilendiamină (Miofilin)- sol inj.
Teofilina
• inhibă neselectiv fosfodiesterazele PDE3, PDE4,PDE5
• blocarea R adenozinici A1 și A2
• inhibă sinteza și eliberarea mediatorilor inflamatori din mastocite și
bazofile
• Efecte farmacologice pulmonare
• bronhodilatație
• antiinflamator
• Efecte extrapulmonare
• cardiace- stimulează miocardul, crește frecvența cardiacă, aritmii
• crește secreția gastrică acidă
• crește modest diureza
• efect stimulant central
Teofilina
• Se utilizează la cei la care simpatomimeticele sunt
contraindicate (coronarieni, hipertensivi).
Se administrează oral și i.v.
• Se injectează lent (în 10-20 minute) 5 mg/kgc pentru a nu
provoca aritmii.
• Injectarea intravenoasă rapidă poate fi cauză de colaps, aritmii
severe, chiar moarte subită.
Este contraindicată asocierea cu simpatomimetice beta-
stimulatoare neselective (pot apare aritmii grave).
• are un IT mic
• efect terapeutic evident la concentrații plasmatice de 10-15
microg/ml
Teofilina
• Mod de administrare
• oral- cp cu eliberare prelungită 8 mg/kg/zi în 2 prize (cp
normale cu eliberare rapidă nu se recomandă ptr că
prezintă fluctuații mari ale conc. plasmatice)
• conc. terapeutică 5-15µg/ml la adulți- se monitorizează
când:
• nu se obține răspunsul terapeutic scontat
• apar RA la tratament
• interacțiuni medicamentoase
• Preparate
• Teofilină- TeotardR- caps cu eliberare susținută 200, 350
mg
• Aminofilină- MiofilinR – cpas, cp 100, 200 mg, fiole 10 ml
sol inj. 24 mg/ml
• RA-
• anorexie, grețuri vărsături, crește secreția gastrică acidă,
favorizează BRGE
• tahicardie, aritmii- la admin i.v.
• agravarea CI, criză de angină pectorală
• SNC- cefalee, nervozitate, insomnie, convulsii
• creșterea diurezei
Teofilina
• Dozele trebuie micșorate la pacienți aflați în tratament cu:

eritromicină, cimetidină, clindamicină și mărite la fumători
Inhibitorii degranulării mastocitare-
Cromone
• Cromoglicatul disodic
• are proprietăți antialergice și antiinflamatorii
• eficace după 3-4 săptamâni
• utilizat și în rinita alergică, conjunctivita alergică- topic
• stabilizează membrana mastocitelor pulmonare și inhibă
eliberarea de histamină și leucotriene
• inhibă activarea funcțională a eozinofilelor la pacienții cu astm
Cromoglicatul disodic
Indicații clinice
• Se folosesc în tratamentul de fond al astmului bronşic alergic
în administrare inhalatorie în asociere cu GC
• nu este eficient în criză
• are eficacitate inferioară GC inhalatori
• rinită și conjunctivită alergică
• alergii alimentare- oral
• mastocitoză sistemică- oral
Reacții adverse
• efecte iritative, senzație de arsură la nivelul mucoaselor
Inhibitorii degranulării mastocitare-
Cromone
• Cromoglicatul disodic- NalcromR - sol. oftalmică și nazală 20
mg/ml; caps 200 mg; pulbere ptr inhalație, spray- 2 pufurix4/zi
• Nedocromilul- potență mai mare decât cromoglicatul de sodiu
• Ketotifen- ZaditenR - cp.1 mg.,sirop 1 mg/5 ml, sol. oftalm.
0,25 mg/ml
• are efect antianafilactic și antihistaminic
• produce sedare, somnolență
Glucocorticoizii in astmul
bronșic
• deprimă procesul inflamator
• nu au acțiune bronhodilatatoare, însă favorizează
bronhodilatația produsă de către beta 2 simpatomometice
• refac reactivitatea la simpatomimetice
Glucocorticoizii
• Cea mai eficientă medicație antiinflamatorie
• efectul se datorează acțiunii la nivel nuclear prin
intermediul R specifici intracitoplasmatici- influențează
exprimarea genelor ce codifică principalii mediatori ai
inflamației
• GC inhalatori- prima linie de tratament de fond în AB, în
toate formele de astm persistent, cu eficiență mai
scăzută în BPOC
Glucocorticoizii
• Preparate pentru inhalație-
• Beclometazona dipropionat
• Fluticasona propionat
• Budesonida
• Dexametazona
• Triamcinolona
• Se indică în forme medii şi severe de astm bronşic pentru
profilaxia crizelor.
Reacţiile adverse: candidoză bucală (se previne prin clătirea
cavităţii bucale cu soluţie de bicarbonat de sodiu după
inhalare); disfonie, reducerea densităţii osoase la femei.
GC inhalatori
• Avantaje terapeutice:
• eficiență mai mare- rămân în conc. mai mare la locul de
acțiune
• frecvență și intensitate redusă a efectelor adverse sistemice
Glucocorticoizii
• GC inhalatori
• Beclometazona dipropionat ADP 250 µg/doză- 1-2 puffuri
de 3-4 ori/zi
• Fluticazona propionat- FlixotideR ADP 125 și 250 µg/doză,
diskus cu pulbere pentru inhalare 250 și 500 µg/doză, sol
ptr nebulizare 0,5 și 2 mg/2ml- 1-2 pufuri de 1-2 ori/zi
• Salmeterol+ Fluticazona- SeretideR
• Budesonid- PulmicortR ADP 200, 400 µg/doză- 1 puff
x2/zi
• Triamcinolon acetonid- AzmacortR ADP 200 µg/doză
Glucocorticoizii
• GC orali- Prednison, Metilprednisolon
• Indicații:
• exacerbările astmului- Prednison- 30-40 mg/zi pe perioade
scurte, 5-7 zile, în doză unică dimineața !!! reducere
progresivă a dozelor
• astmul corticodependent- 10-15 mg/zi pe o perioadă lungă
Glucocorticoizii orali
• Produc reacții adverse sistemice semnificative:
• retenție hidrosalină
• HTA
• tulburări psihotice, excitație, insomnie
• hiperglicemie, diabet
• tulburări GI, ulcer
• manifestări de tip Cushing iatrogen
• osteoporoză, , creștere oprită la copii, crește frecvența și
gravitatea unor infecții bacteriene, virale, micotice, miopatie
cortizonică, la nivelul pielii- striuri, vergeturi, teleangiectazii,
echimoze, leziuni purpurice,
• corticodependența- întreruperea administrării va declanșa
apariția crizei astmatice
Glucocorticoizii orali
• creștere oprită la copii
• cresc frecvența și gravitatea unor infecții bacteriene, virale,
micotice
• miopatie cortizonică
• la nivelul pielii- striuri, vergeturi, teleangiectazii, echimoze,
leziuni purpurice
• corticodependența- întreruperea administrării va declanșa
apariția crizei astmatice
Glucocorticoizii orali folosiți în astmul
bronșic
• Prednison- cp. de 5 mg
• Metilprednisolon- MedrolR cp de 4, 16, 32 mg, pulbere
liofilizată 500 mg
Glucocorticoizii
• GC injectabili- iv- în exacerbările severe, la pacienți care nu
prezintă ameliorare după administrarea de β2 agoniști
• - Hemisuccinat de hidrocortizon- HHC- inițial 4 mg/kg, urmat
de o DÎ de 3 mg/kg la 6 ore- după controlul simptomelor se va
trece la administrarea orală
• Metilprednisolon- 1-2 mg/kg inițial la 6 h, apoi la 8-12 ore
Modulatori de leucotriene
• Leucotrienele LTC4 LTD4 și LTE 4- autacoizi implicați în
patogenia astmului bronșic cu efecte proinflamatoare și
bronhoconstrictoare
• Montelukast, Zafirlukast- antagoniști competitivi ai LT,
blochează R LTR1, admin. intern ptr profilaxia de durată a
crizelor de astm ușor și moderat
• Zileuton- inhiba 5-lipooxigenaza, enzimă care intervine în
sinteza LT- admin. profilactic
• Mecanismele de acțiune a modulatorilor de leucotriene
• Efecte terapeutice:
• efect antiinflamator prin reducerea infiltratului eozinofilic, dar
mai redus decât al GC
• inhibă bronhoconstricția nespecifică indusă de: alergeni, efort
fizic, aer rece, AINS
• controlează simptomatologia de astm
• ameliorează funcția pulmonară
• reduc utilizarea mediacției de criză
• Indicații clinice:
• în tratamentul de fond al astmului persistent
• nu sunt eficienți în criză
• astm indus de aspirină, astm indus de efort, astm asociat cu
rintă alergică
• se pot folosi ca monoterapie sau asociați cu alte
antiinflamatorii
• !! tripla terapie GC inhalatori+ modulatori de leucotriene+β2
agoniști cu durată lungă de acțiune nu este recomandată
• Montelukast- SingulairR – singurul aprobat la copii < 12 ani
• zileuton, zafirlukast la doze mari- creșterea enzimelor hepatice
• reacții neuropsihiatrice- agresivitate, iritabilitate, halucinații,
depresie
• interacțiuni medicamentoase între zileuton și zafirlukast cu
antiepileptice, teofilină, anticoagulante orale
Antitusive
Medicamente care calmează tusea
CU ACŢIUNE CENTRALĂ
•OPIOIDE: - Morfina
• folosită limitat- produce dependență
• deprimă centrul tusei și inhibă producerea reflexului de tuse
• indicată în cazuri selecționate:
• cancer bronho-pulmonar
• infarct pulmonar
• fracturi costale
• hemoptizie masivă
Reacții adverse
• bronhospasm, deprimarea respirației, constipație, dependență
Antitusive
• OPIOIDE:- Codeina
• derivat metilat al morfinei
• deprimă centrul tusei, efect antitusiv marcat la doze mai mici
decât cele analgezice
• potențial mic de a dezvolta dependență
• CI la copii până în 12 ani
• Doze- 15-30 mgx4/zi în tusea neproductivă (seacă, iritativă)
• Preparate combinate- ibuprofen+ codeină- 200/15 mg,
400/30 mg- Nurofen plus
• paracetamol+ codeină- 500/30 mg, 1000/60 mg-
Ultracod
Antitusive
•
•COMPUŞI SINTETICI:
• Dextrometorfanul (Tussin) – analog al codeinei cu
eficacitate limitată- admin. la copii peste 2 ani
• Oxeladina (Paxeladine)- neopioid- sirop 0,2% - nu
deprimă deloc centrul respirator, folosindu-se la copii
mici.
• Butamiratul (Sinecod)- neopioid- sirop 7,5 mg/5ml are și
efect bronhodilatator- 24 mgx4/zi
Medicamente EXPECTORANTE
• Favorizează expectorația prin:

• creșterea cantității secrețiilor bronșice
• fluidificarea lor
• Mod de acțiune:
• Stimularea activității secretorii a glandelor traheale și
creșterea cantității de apă din componența mucusului-
expectorante SECRETO-STIMULANTE
• acțiune directă asupra mucusului, prin fluidificarea și scăderea
vâscozității- MUCOLITICE
Medicamente EXPECTORANTE
Indicații
• în afecţiuni bronhopulmonare cu spută vâscoasă
• bronşite acute și cronice, BPOC
• fibroză chistică
• postoperator
• ORL- laringite, sinuzite
• Sunt medicamente simptomatice

• Au eficacitate limitată
• Nu se asociază cu antitusivele
EXPECTORANTE
SECRETOSIMULATOARE
• COMPUŞII DE GUAIACOL: au acţiune directă asupra glandelor
bronşice.
• Guaifenesina(Robitussin Expectorans)- sol. orală 100 mg/5 ml
• adulți 10-20 ml la 4 h
Expectorante secretolitice
Mucolitice derivați de cisteină
• acţionează asupra secreţiilor bronșice favorizând fluidificarea
• desfac legăturile care agregă macro-moleculele
proteoglucidice din compoziția mucusului
• cele mai utilizate la ora actuală
Indicații:
• infecții bronho-pulmonare acute și cronice care evoluează cu
tuse productivă
• bronșite cronice, BPOC
• fibroză chistică
• afecțiuni ORL
• Acetilcisteina (ACC-200, Fluimucil)- prototipul mucoliticelor
• caps. 200 mg, pulb. sol. orală 100 mg/plic, cp. efervescente
200, 600 mg, sol.inj și sol. ptr inhalat prin nebulizator 300
mg/3 ml,
• doza adulți- 600 mg/zi
• particular este folosită în tratamentul intoxicației acute cu
paracetamol, in perfuzie iv lentă→ acționează ca
hepatoprotector prin creșterea nivelului de glutation și prin
împiedicarea formării metaboliților hepatotoxici ai
paracetamolului
Expectorante secretolitice
Mucolitice derivați de cisteină

• Bromhexina (Bronhosolv) – cp 8 mg, sol. orală 10 mg/5 ml
• scade vâscozitatea sputei prin stimularea sintezei de
sialomucine
• E puţin toxic, bine tolerat, putându-se da şi la copii
• doze adulți- 8-16 mgx3/zi
• RA- tulburări GI
• Ambroxol (Mucosolvan)- cp. 30 mg, gumă orală 15 mg, sirop
30 mg/5 ml
• metabolit al bromhexinei
• lichefiază mucusul bronşic vâscos, favorizează expectoraţia,
dar şi pătrunderea anumitor antibiotice în țesutul pulmonar
• doze adulți- 30 mgx3/zi
RA- tulburări GI, alergie
•
Chimioterapice antibacteriene
Terapia antiinfecțioasă
CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
substanțe care acționează specific asupra bacteriilor și care

nu distrug celulele organismului uman
Substanțe cu origine naturală- ANTIBIOTICE

Substanțe obținute prin sinteză- CHIMIOTERAPICE
În prezent mai multe antibiotice se obţin prin sinteză sau

semisinteză, diferenţa între cele două tipuri de substanţe
tinzând să dispară.
Antiseptice și dezinfectante
• au toxicitate neselectivă, nu pot fi utilizate în boli infecțioase

sistemice
• Nu interfera procesele metabolice ca antibioticele, ci distrug

direct substanta vie
• – Dezinfectante: mediu, instrumentar
• – Antisepticele: aplicare pe tegumente si mucoase
• = Exemple : apa oxigenata, tinctura de iod, cloramina,
clorhexidina
CHIMIOTERAPICE ANTIINFECȚIOASE
Clasificarea acestor substanţe se face funcţie de germenii pe
care acţionează:
- antibacteriene
- antifungice
- antiparazitare
- antivirale
Clasificarea în funcţie de structura chimică
•betalactamine- au un nucleu betalactamic

peniciline (penami)
cefalosporine (cefemele)
monobactami
carbapenemi
tribactamii
inhibitorii de betalactamază
aminoglicozide
streptomicina, kanamicina, gentamicina, tobramicina,
amikacina,netilmicina, neomicina
tetraciclinele- tetraciclina, doxiciclina, minociclina
cloramfenicolul
polipeptide: polimixinele, bacitracina
macrolide (eritromicina, claritromicina, spiramicina)

• oxazolidinonele- linezolid
• lincosamide (lincomicina şi clindamicina)
• glicopeptide- vancomicina, teicoplanina
• sulfamide- sulfametoxazol, trimetoprim
• chinolone- acidul nalidixic, norfloxacina, ciprofloxacina,

levofloxacina
• nitrofuranii- nitrofurantoina
CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE-
clasificare
• După modul de acțiune
Substanţele bactericide produc distrugerea germenilor-

peniciline, cefalosporine, aminoglicozide, chinolone
Substanţele bacteriostatice inhibă multiplicarea

germenilor- tetracicline, cloramfenicol, sulfamide,
macrolide
clasificare
• După acțiunea predominantă pe anumite bacterii:
• antistafilococice- oxacilina, cefazolina, meticilina
• tuberculostatice- izoniazida, etambutol
• active pe anaerobi- metronidazol
clasificare
• După mecanismul de acțiune
• 1. La nivelul peretelui celulei bacteriene, prin

inhibarea sintezei acestuia
• penicilinele, cefalosporinele, bacitracina,

vancomicina, cicloserina
• Ele sunt active numai în faza de multiplicare a germenilor

CHIMIOTERAPICE-
mecanism de acțiune
• Actiunea la nivelul peretelui bacterian
• Rolul peretelui bacterian – protectie fata de variatiile osmotice
ale mediului ambiant
• Mecanism actiune:
antibioticele beta-lactamice→legare covalentă de
situsul PBPs→inhibă reacția de transpeptidare→ Inhibitia
sintezei peptidoglicanului→ nu se mai formeaza perete
bacterian
→Absenta protectiei fata de variatiile osmotice ale mediului
→ Liza si moartea bacteriei→efect bactericid
CHIMIOTERAPICE- mecanism de acțiune
• 2. La nivelul membranei citoplasmatice a

celulei bacteriene prin alterarea structurii şi funcţiei
acesteia, cu creşterea excesivă a permeabilităţii şi
pierderea de metaboliţi esenţiali →moartea celulei
• polimixinele, colistina
CHIMIOTERAPICE- mecanism
de acțiune
• 3.Inhibarea sau degradarea sintezei proteice la
nivel ribozomal
• tetraciclinele,cloramfenicolul, macrolidele,
lincomicina, clindamicina.
• fixarea pe subunitatile ribozomale 30S si/sau
50S→impiedicarea sintezei proteice→impiedicarea
dezvoltarii si inmultirii bacteriilor
• fixarea poate fi :
• reversibila => actiune bacteriostatica:
cloramfenicol, tetracicline, eritromicina,lincomicina
• ireversibila => actiune bactericida: aminoglicozide -
streptomicia, gentamicina
CHIMIOTERAPICE- mecanism
de acțiune
• 4. Acțiune asupra funcțiilor ADN-ului celular
• Inhibarea sintezei proteinelor bacteriene
prin:
• Blocarea ARN-polimerazei, cu scăderea
sintezei acizilor nucleici
• rifampicina
• Inhibarea ADN-girazei
• chinolonele
• 5. Antagonismul competitiv faţă de un metabolit
esenţial, indispensabil activităţii metabolice normale a
celulei bacteriene.
• sulfamidele- inhibarea sintezei de acid folic.
• Sulfamidele si trimetoprimul au o structura chimica
asemanatoare cu acidul paraaminobenzoic (PABA)
• PABA = metabolit esential in sinteza tetrahidrofolatului
(THF - precursor al acizilor nucleci)
• Mecanism de actiune
• sulfamidele si/sau trimetoprimul intra in competitie cu
PABA→nu se mai sintetizeaza THF→impiedicarea
dezvoltarii bacteriei→efect bacteriostatic
CHIMIOTERAPICE- mecanism de acțiune
Clasificare după spectrul de activitate
• Spectrul de activitate antimicrobiană= totalitatea microbilor

sensibili la un anumit chimioterapic antibacterian
• Utilizarea largă a chimioterapicelor, prin rezistența dobândită

duce la îngustarea spectrului de activitate
Clasificare după spectrul de activitate
Cu spectru ingust- Penicilina G, penicilina V, aminoglicozide
Cu spectru larg- cefalosporinele, chinolonele, tetraciclinele
Cu spectru specific pe Mycobacterium - izoniazida
Rezistența la antibiotice
• Rezistență naturală- Chlamidii, rickettsii, mycoplasme, care nu
au perete bacterian- R la peniciline
• bacili gram negativi - rezistenti la penicilina
• BK – rezistent la peniciline
• Rezistență dobândită- stafilococul auriu la penicilina G
• Rezistența apare prin mutații genetice
• Factori favorizanți:
• tratament cu doze prea mici
• administrare la intervale prea lungi
• durată scurtă- dezvoltare de germeni toleranți
• Poate fi:
• cromozomială – se transmite vertical, nu se transmite intre
bacterii de tulpini diferite- ex chinolone
• Rezistența cromozomială
• prin mutații cromozomiale
• survin spontan, iar genele mutante se transmit ereditar
• – antibioticele pot contribui la selectionare mutantilor
rezistenti prin distrugerea numai a germenilor sensibili
• – rezistenta poate apare :
• brusc (“single step”) : streptomicina, izoniazida, eritromicina,
rifampicina
• lent (“multiple step”): peniciline, cefalosporine, cloramfenicol,
sulfamide
instalare intermediara : tetracicline, aminoglicozide
• Rezistența
• extracromozomială (prin plasmide)-
Modalitățile transmiterii plasmidice
• prin mecanisme de conjugare- fenomen numit multirezistență
sau polirezistență
• prin transductie- ex. unele fenomene de rezistență la
peniciline
• prin transformare- in infecții pluribacteriene
• REZISTENTA PLASMIDICA ARE CARACTER INCRUCISAT FATA DE
ANTIBIOTICE NEINRUDITE CHIMIC
• se transmite la germenii aceleiasi tulpini
• uneori are caracter de => MULTIREZISTENTA
• REZISTENTA PLASMIDICA ESTE DETERMINATA MAI ALES DE
ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG- carcteristică penicilinelor,
cefalosporinelor, meticilinei, eritromicinei, aminoglicozidelor,
sulfamidelor , trimetoprimului, tetraciclinelor, cloramfenicolului
• Mecanismele instalării rezistenței
• împiedicarea pătrunderii unui antibiotic în interiorul celulei-
aminoglicozide
• expulzarea chimioterapicului din interiorul celulei, prin
transport activ- pneumococul, bacilul tuberculos
• producere de enzime care inactivează chimioterapicul
antimicrobian- penicilinaze, cefalosporinaze
• modificarea moleculei- țintă a chimioterapicului- stafilococul
auriu rezistent la meticilină
• modificarea procesului metabolic interferat de chimioterapic-
sulfamide
• Aceste aspecte impun:
• Utilizarea rațională a chimioterapicelor antibacteriene
• existența de chimioterapice de primă utilizare, de a doua
alegere, de rezervă
• izolarea și testarea sensibilității microbiene la diverse
chimioterapice
• cunoașterea noțiunilor de farmacocinetică- important de a
cunoaște realizarea de concentrații active la locul infecției
Chimioterapice- farmacocinetică
Absorbția
• Unele peniciline- ex penicilina G- sunt distruse de aciditatea
clorhidropeptică- administrare numai parenterală
• aminoglicozidele sunt polare- nu se absorb digestiv-
administrare inj
• doxiciclina- absorbție digestivă de 90%- eficace în infecții
sistemice dar mai puțin în diarei infecțioase, administrare de
tetraciclină
• tetraciclinele- formare de chelați neabsorbabili cu ionii de
calciu, magneziu, aluminiu, fier- inactivarea antibioticului
• Distribuția
• majoritatea realizează concentrații active în majoritatea
structurilor organismului
• aminoglicozidele nu străbat BHE- nu sunt active în meningitele
bacteriene
• antibioticele care nu se elimină urinar- doxiciclina- inactive în
infecții urinare
• concentrare preferențială în anumite zone – ampicilina în bilă-
eficace în colecistitele infecțioase, cloramfenicol în limfă-
eficacitate în febra tifoidă
• Eliminarea
• majoritatea eliminare urinară, metabolizare hepatică
• reducerea dozelor sau administrare la intervale mai lungi în
insuficiențe de organ
• evitarea AG la pacienți cu IR
• în funcție de t1/2 administrare la intervale regulate, 6, 8, 12,
24 h
Reacțiile adverse la chimioterapice
• Toxice
• Alergice
• Biologice
• Reacțiile adverse toxice
• există anumite organe țintă pentru unele antibiotice
• AG- toxice pentru rinichi și urechea internă- nefro și ototoxice
• cloramfenicolul- toxic medular- aplazie medulară
• sulfamidele- toxice pentru rinichi- precipitare
• etambutolul- toxic pentru nervul optic- nevrită optică
retrobulbară
• Reacțiile adverse alergice
• apar la persoane atopice, sensibilizate imunologic la
chimioterapicul respectiv
• cele mai alergizante- penicilinele, sulfamidele
• cea mai sensibilizantă cale de administrare- cea cutaneo-
mucoasă
• este încrucișată pe grupe chimice- ex la peniciline
• Reacțiile adverse biologice sau microbiologice
• dismicrobisme
• administrarea orală de antibiotice cu spectru larg- distrugere a
florei saprofite a colonului, apariția bolii diareice, infecții cu
Clostridium difficile, candidoze intestinale
• reacția Herxheimer în tratamentul cu penicilină al luesului, sau
la doze mari de antibiotic în infecții cu bacterii Gram negativi,
prin endotoxine
Chimioterapice antibacteriene-
farmacoterapeutică
• tratamentul acut al infecțiilor cu microbi sensibili-
• asocieri chimioterapice:
microb necunoscut- lărgirea spectrului- asociere de 2 sau 3
antibiotice
pentru potențarea efectului- peniciline+ AG, sulfametoxazol+

trimetoprim, peniciline+ inhibitori de penicilinaze
pentru scăderea riscului de dezvoltare a rezistenței microbiene-

tratamentul tuberculozei- asocieri de chimioterapice cu
mecanisme diferite de acțiune
Chimioterapice antibacteriene-
farmacoterapeutică
• Tratament profilactic- excepțional
• infecții streptococice la pacienți cu antecedente de RAA-
penicilină
• chirurgia intestinală- asocieri chimioterapice cu spectru larg
ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
• Penicilinele (penamii)
• a) Peniciline biosintetice naturale
• Penicilina G (benzilpenicilina)
• Penicilina V (fenoximetilpenicilina)
• Procainpenicilina G
• Benzantin penicilina
• b) Peniciline antistafilococe
• Meticilina
• Oxacilina
• Cloxacilina
• Nafcilina
• Peniciline cu spectru larg
• Aminopeniciline
• - Ampicilina
• - Amoxicilina
• Peniciline antipseudomonas
• Carboxipenicilinele
• - Carbenicilina
• - Ticarcilina
• Ureidopenicilinele
• - Azlocilina
• - Mezlocilina
• - Piperacilina
• Inhibitori de betalactamaze:
• Acid clavulanic
• Sulbactam
• Tazobactam
• Carbapenemii-
• • Imipenem, meropenem, ertapenem
• Cefalosporine (Cefeme)
• • Generatia I, II, III, IV, V
• Monobactamii- Aztreonam
• Penicilina G (benzilpenicilina)
• - capul de serie al penicilinelor
• - administrare numai parenterala pentru ca este inactivata de pH-ul
acid gastric
• Spectru de activitate îngust
• • coci gram + : streptococ, pneumococ, stafilococ (nesecretori de
penicilinaza)
• • coci gram – : meningococ
• • bacili gram + aerobi- bacilul anthracis (cărbunos), bacilul difteric,
listerii
• anaerobi : clostridii - botulinic, tetanic, perfringens
• • spirochete
• • leptospire
• treponeme
• • actinomicete
Penicilina G
• NU ESTE ACTIVA PE :
• • bacili gram negativi
• bacteroides fragilis
• mycobacterii
• • Clostridium difficile
• • chlamidii, rickettsii, mycoplasme- care nu au perete celular
Penicilina G - benzilpenicilina
• Indicații de elecție
• - pneumonia francă lobară
• - infecții streptococice : angina, erizipel, scarlatina
• - sifilis
• - leptospiroza
• - actinomicoza
• - meningita cu pneumococ
• - antrax
• difterie
• - gangrena gazoasa
Penicilina G
• Contraindicatii:
• - infecții intraspitalicești – pentru ca sunt determinate de
stafilococi rezistenti sau bacili gram negativi
• Administrare = parenteral (im. sau iv.)
• Doze variabile
• - angina streptococica – 1,2 milioane ui
• - pneumonia lobara – 1,6 milioane ui
• - in meningita – 20 milioane ui
• Rezistența instalată la Staphylococcus aureus-în 90% din
cazuri
• Efecte adverse:
• Reacții alergice
• • erupții cutanate- urticarie, prurit, edem Quincke, șoc
anafilactic
• IMPORTANT – Alergia este incrucișată in cadrul grupului si in
10% din cazuri si cu cefalosporinele
• reacții de tip biologic- reacția Herxheimer- febră, frison,
cefalee, mialgii, artralgii- durată- 1-3 zile
• Farmacocinetica
• - inactivata la pH acid din stomac => nu se administreaza oral
• - absorbtia este buna dupa adm im.
• - legarea de proteine = 50-65%
• - concentratia maxima in sânge dupa 15- 30 minute
• - difuziunea in tesuturi = buna - exceptia SNC, seroase, globi
oculari
• - eliminarea renala = 90% - prin secretie activa => intirziata de
probenecid
Penicilina V- fenoximetilpenicilina
• penicilina orala – este rezistentă la acțiunea acidului
clorhidric din stomac
• • ieftina si comod de administrat
• Indicații - infecții ușoare, moderate cu germeni sensibili la
peniciline
• angina streptococică, profilaxia conacților în caz de
scarlatină
• Administrare
• - doza dubla fata de penicilina G ( 800.000 UI x 4/zi)
• - administrare pe stomacul gol – cu o ora inainte de masa
• - intervalul dintre doze 6 h
• * Preparate: Ospen
Procainpenicilina G
• benzilpenicilina + procaina
• • penicilina de semidepozit - actioneaza in 24 de ore => se
administreaza la 12 h im.
• • risc de reactiilor alergice mare
• * Preparate: Efitard
Benzantinpenicilina G
• penicilina de depozit - actioneaza de la o saptamana pina la
luna in functie de preparat
• Indicatii limitate:
• - profilaxia infecțiilor streptococice la bolnavi cu reumatism
articular acut în antecedente – inj. i.m.1,2- 2.4 mil. UI /luna –
preventia infectiei streptococice, nu pentru scaderea ASLO
• - tratamentul curativ al sifilisului
• Contraindicatii – copii sub 3 ani => noduli, necroze
• Administrare – dizolvat in apa distilata
• - im profund ( NU iv. , este o suspensie, embolie)
• Preparate: Moldamin
Peniciline
• Peniciline antistafilococice
• Meticilina
• Oxacilina
• Cloxacilina
• Nafcilina
• Spectrul de activitate
• - penicilina + STAFILOCOCUL AURIU PRODUCATOR DE
PENICILINAZA
• Indicatii: infectii stafilococice- ale tegumentelor și țesuturilor
moi, furunculoza, osteomielita, endocardite
Oxacilina
• cea mai folosita – oral + parenteral
• - alergie incrucisata cu peniciline
• - contraindicata la gravide si nou nascuti => icter nuclear
• - nu are prag toxic => pot fi folosite doze foarte mari- 12 g/zi
• Doze uzuale = 2-4 g/zi pe stomacul gol (la 6 ore)
Peniciline cu spectru larg
• Spectrul de activitate = mai larg decat penicilinele
• - La spectrul penicilinei se adauga si activitatea pe unii bacili gram – :
• • haemophilus influenzae
• • colibacili
• • shigella, salmonella
• • unele tulpini de proteus
• enterococcus
• folosite în sheme polichimioterapice pentru eradicarea infecției cu
Helicobacter pylori
• Nu este activă pe :
• - stafilococii secretori de penicilinaza, piocianic, enterobacter,
klebsiella
• - bacteroides fragilis
Ampicilina
• Avantaje :
• - se concentreaza bine in bila, lichidul cefalorahidian, rinichi
• - poate fi administrata in sarcina si la nou nascut
• Indicatii:
• - ca la peniciline
• - infectii cu H. influenzae si ceilalti germeni sensibili
• meningite, infecții stomatologice, endocardita enterococică,
colecistite, angiocolite, infecții urinare
• rezistă la acțiunea HCl- administrare orală
• Doze: 2-4 g/zi - 4-8 g/zi- la 6 h interval
Amoxicilina
• preparat superior ampicilinei
• - are o biodisponibilitate mai mare (90% vs. 60%)
• - absorbtie intestinala neinfluentata de alimente
• - determina reactii adverse mai putine la copil (urticarie,
dismicrobism)
• - este mai eficace in infectii pulmonare, diaree, infectii urinare
• - este activa pe helicobacter pylori
• Preparate: Amoxyl, Duomox, Ospamox
• doza- 1-8 g/zi la intervale de 8-12 h
• la copii- 50-150 mg/kgc
Peniciline antipseudomonas
• Ticarcilina
• Spectru de activitate :
• • spectrul ampicilinei + alti germeni:
• Pseudomonas aeruginosa (Piocianic)
• - de 4x mai activa decit carbenicilina
• - mai activa decât cefalosporinele de generatia III
• Enterobacter
• Seratia
• • Eficacitate slaba pe enterococ
• • Inactiva pe Klebsiella
Ticarcilina
• Asocierea cu acid clavulanic => activitate si pe germenii care

secreta betalactamaze (staph aureus)
• TICARCILINA + CLAVULANAT DE POTASIU = TIMENTIN
• 1,5 g 100 mg 1,6 g
• 3g 200 mg 3,2 g
• Indicatii – infectii produse de piocianic, infecții stafilococice
• * Reactii adverse – ca la penicilina
• * Administrare – iv.
• NB. Nu se pune in perfuzie cu aminoglicozidele pentru ca le
scade activitatea
• Doze uzuale: infectii urinare necomplicate: 1-2 g x 4/zi (infectii
grave: 3g x 6/zi)
Piperacilina
• cea mai activa ureidopenicilina pe piocianic
• Spectru de activitate :
• spectrul ticarcilinei + alti germeni: Enterococ, Klebsiella,
Bacteroides fragilis
• mai activa decât ticarcilina pe: piocianic, proteus indol pozitiv,
enterobacter, seratia
• Asocierea cu tazobactam => activitate si pe germenii care
secreta betalactamaze
• PIPERACILINA + TAZOBACTAM = TAZOCIN
• 2g 250 mg 2,5 g
• 4g 500 mg 4,5 g
Piperacilina
• Indicatii
• infectii produse de piocianic si ceilalti germeni sensibili la
piperacilina
• asociere utila cu aminoglicozidele in septicemii, endocardite,
pneumonii
• Reactii adverse – ca ale penicilinei
• Doze: 100 – 200 mg/kg/zi ( in 6 prize)
Inhibitorii de betalactamaze
• Acid clavulanic
• Sulbactam
• Tazobactam
• Mecanismul de actiune al inhibitorilor de betalactamaze
• inhibitorul de betalactamaza se leaga de betalactamazele→
betalactamazele nu mai actioneaza pe inelului betalactam→
antibioticul ramâne eficient
• Inhibitorii de betalactamaza nu măresc spectrul de activitate al
antibioticului !!!
• • Ei fac sensibili germenii la unele betalactamine la care au
capatat rezistenta prin producerea de betalactamaze.
Inhibitorii de betalactamaze
• Medicamente ce contin inhibitori de betalactamaze
• AUGUMENTIN = Amoxicilina + Acid clavulanic
• AMOXIKLAV = Amoxicilina + Acid clavulanic
• UNASYN = Ampicilina + Sulbactam
• TAZOCIN = Piperacilina + Tazobactam
• TIMENTIN = Ticarcilina + Clavulanat de Potasiu
Cefalosporine
• Generatia
• I
• II
• III
• IV
• V
• Structura de baza- acidul 7 amino-cefalosporanic
• prin modificari la radicalii laterali s-au obtinut peste 50 de
cefalosporine.
• Generația V
• CEFTOBIPROL- Zeftera
• CEFTAROLINA- Teflaro
Spectrul de activitate al
cefalosporinelor
• Generatia I-
• • spectrul penicilinei+ spectrul ampicilinei+spectrul oxacilinei
• • actiune si pe:
• proteus mirabilis , escherichia coli, klebsiella pneumonie
• Nu sunt active pe stafilococii rezistenți la meticilină și pe

enterococi
Spectrul de activitate al cefalosporinelor
• Generatia II
• • spectrul penicilinei G+oxacilina+ampicilina+ gentamicina+
metronidazol
• • bacteroides fragilis
• • actiune mai intensa pe haemophilus influenzae,
enterobacter aerogenes, neisseria
• • actiune pe gram + mai slabă
• Generatia III
• spectrul generatiei II + Ps. aeruginosa (piocianic)
• extindere pe unii gramnegativi- Citrobacter, klebsiella,
morganella, proteus mirabilis, H. influenzae, serratia,
enterobacter
• Generatia IV
• rezistență față de betalactamezele Staph aureus, enterobacter
• enterobacterii+Ps aeruginosa, Staph aureus, Str pneumoniae
• rezistenți- Legionella, și bacteroides
Spectrul de activitate al
cefalosporinelor
• Generatia V
• numite și cefalosporine cu activitate anti-stafilococ auriu
meticilino-rezistent
• Spectru- coci grampozitivi, bacili grampozitivi aerobi,
enterobacteriaceae, bacili gramnegativi implicați în infecțiile
de la nivel respirator
Farmacoterapie cefalosporine
• generatia I + II :
• infectii cu agent necunoscut
• profilactic si curativ in infectii osoase
• profilactic in chirurgia plastica și abdominală
• profilactic si curativ in infectii ginecologice – cefoxitina
• infecții ORL, bronhopulmonare, cutanate, urinare
• generatia III: infectii foarte grave

• septicemii, meningite G-, infectii urinare, endocardite,
ginecologice, gonoree, osteoarticulare, la nivelul pielii
• profilactic după intervenții chirurgicale
Farmacoterapie cefalosporine
• generatia IV
• infecții severe abdominale în asociere cu metronidazol, infecții
nosocomiale sistemice sau localizate,
• generatia V
• infecții cu stafilococic meticilino-rezistent -MRSA, infecții
respiratorii cu gramnegativi
Farmacocinetică+ reacții adverse-
cefalosporine
• generatia I
• t1/2- 50- 90 min
• administrare la 8h
• nu difuzează în LCR- ineficiente în meningite
• eliminare urinară sub formă activă
• alergii
• leucopenie, trombocitopenie, tromboflebită (cefalotină)
• nefrotoxicitate (cefaloridina- scoasă din uz)
cefalosporine
• generatia I
• Cefalexina, Cefadroxil- oral 2-4g/zi
• copii 50-100 mg/kgc
• Cea mai folosită injectabil- Cefazolina
Farmacocinetică+ reacții
adverse- cefalosporine
• generatia II-
• t1/2- 50-70 min
• administrare la 12 h
• difuzează bine în țesuturi mai puțin în LCR
• eliminare renală sub formă activă
• mai reduse decât ale gen I
• hipoprotrombinemie, hipopotasemie
• creșteri ale transaminazelor, FAS, Br
Farmacocinetică+ reacții
adverse- cefalosporine
• generatia III
• t1/2- 7-8h
• administare la 12-24 h
• difuzie în LCR- eficace în meningite
• eliminare renală, majoritatea
• ceftriaxona, cefoperazona- eliminare biliară
• alergie
• pseudocolecistită
• neutropenie, eozinofilie, trombocitoză
• scăderea activității protrombinice
• diaree postmedicamentoasă
• suprainfecții
cefalosporine
• generatia IV- cefepima, cefpiroma, cefquinona, cefozopran
• t1/2- 2 h
• administrare la 8-12 h
• difuziune foarte bună în arborele respirator, lichid peritoneal,
prostată, LCR
• asemănătoare gen III
cefalosporine
• generatia V- Ceftarolina
• t1/2- 2,5 h
• administrare la 12 h
• eliminare renală
• asemănătoare gen III
Carbapenemii
• au nucleu betalactamic
• rezistență la betalactamaze
• inhibă sinteza peretelui bacterian
• spectru bacterian foarte larg- gram negativi și pozitivi,aerobi și
anaerobi
• Rezistenți- staf MRSA, legionella, mycoplasma, chlamydia,
ricketsii, mycobacterium
Carbapenemii
• Imipenemul
• Imipenem+ cilastatină (inhibitor de dihidropeptidaza renala-
DHP1)= Tienam care se administrează i.m sau în perfuzie.
• Se foloseşte în infecţii nosocomiale unde sunt suspectate
bacterii gram - negativ multirezistente, asociaţii de bacterii
anaerobe şi aerobe sau Pseudomonas aeruginosa.
• Se poate asocia cu aminoglicozide
• Doze 2-4g/zi la 6-8h
Carbapenemii
• Meropenem- Meronem
• stabil față de dihidropeptidază
• 3g/zi iv la 8 h
• Ertapenem-
• stabil față de dihidropeptidază
• 1g/zi i.v. sau i.m
• Doripenem
• 1,5 g/zi i.v. la 8 h
Monobactamii
• Aztreonam
• infecții severe cu bacili gramnegativi aerobi
• Indicații
• septicemii
• infecții urinare, pelvine, intraabdominale, respiratorii
• alternativă la bolnavii alergici la peniciline, cefalosporine
• folosirea abuzivă- dezvoltare de tulpini rezistente de Ps
aeruginosa
• flebită
• erupții cutanate
• Administrare inj. i.m sau i.v
Chimioterapice antibacteriene
Aminoglicozide
• Streptomicina
• Kanamicina, Amikacina, Tobramicina,
Arbekacina
• Gentamicina, Sisomicina, Netilmicina
• Neomicina, Paromomicina, Spectinomicina,
Lividomicina
Aminoglicozide
• Caracteristici farmacologice importante
1. nu se absorb oral (molecula polară)
2. nu se distribuie în lichidul cefalorahidian
3. difuzie bună în rinichi, urechea internă, placentă
4. se excretă rapid prin urină,proporție de 94%
5. sunt active pe germenii gram negativi
6. inactive pe anaerobi
7. potențial toxic ridicat- în tratamente cu durată
mai lungă de 5 zile, în IR micșorarea dozelor,
Aminoglicozide
• - se fixează ireversibil pe subunitățile ribozomale
30S
• => polipeptide atipice => moartea bacteriei
• => proteine toxice => postefect terapeutic
(imp la nivelul bacilului tuberculos)
• Tip de activitate antibacteriană = bactericid

Aminoglicozide
• Spectrul de activitate- îngust
• - bacili gram negativi – E.coli, Klebsiella, Salmonella,
Shigella, Yersinia, Proteus, Haemophilus (pe pseudomonas
unele- amikacina)
• - bacilul tuberculos (Koch)
• - mai puțin active pe coci gram + și -
• - nu acționează pe anaerobi, pneumococi,
MRSA, germeni intracelulari, leptospire,
treponeme
Aminoglicozide
• Streptomicina- este foarte puțin folosită
• - tuberculostatic major
• - asociată cu penicilina în endocardita
bacteriană subacuta cu str. Viridans
• 0.5- 1g/zi
Aminoglicozide
• Neomicina
• - nu se administraza sistemic = toxică
• - se administreaza oral pentru :
• - infectii digestive
• - sterilizarea preoperaorie a tubului digestiv
• - distrugerea florei bacteriene in caz de
hiperamoniemie
• Kanamicina
• - determina rezistență rapidă
• - se administreaza mai mult local
• - este foarte puțin folosita
Aminoglicozide
• Gentamicina
• - are activitate bactericida crescuta si toxicitate mai mică
decât cele din generația streptomicinei
• mai puțin active pe Pseudomonas și pe mycobacterii
• - se administrează in:
• - infectii grave cu germeni rezistenti: endocardite, septicemii
• - infectii la nivel respirator, digestiv, renal (pH > 7 creste
potenta)
• - arsuri infectate cu stafilococ în asocieri
• - asocierea cu peniciline si cefalosporine- extindere spectru,
sinergism farmacodinamic
Aminoglicozide
• Amikacina- sol. inj. 500 mg/2ml.
• - mai avantajoasă- toxicitatea este mult mai
redusă
• admin. în infecțiile tractului respirator, oaselor,
piele, tractului urinar, infecții la arși și
postoperator
• Netilmicina
• - admin. în instilații oculare în conjunctivite,
keratite, ulcer cornean, blefarite
Aminoglicozide
• Rezistenta la aminoglicozide
• -producția de enzime care inactivează aminoglicozidele
• - reducerea capacității de pătrundere intracelulară
• - reducerea capacității de fixare pe ribozomi
• activarea mecanismelor de eflux
• se dezvoltă într-un singur pas- frecvența tulpinilor rezistente se corelează
cu vechimea clasei de AG- cele mai multe tulpini rezistente s-au dezvoltat
la streptomicină și kanamicină
• este încrucișată între AG din aceeași familie dar nu este
încrucișată între familii
Aminoglicozide
• Particularități farmacocinetice:
• nu se absorb din tubul digestiv => nu se administrează oral în
infecții sistemice ci doar inj. i.m. sau i.v.
• oral sunt eficace în infecții digestive
• t1/2 – 1.5- 3.5 ore
• legare de proteinele plasmatice 10%
• difuzează bine în: rinichi, urechea internă, placentă și
foarte puțin în secreții bronșice, os, LCR ( nu sunt
active în meningite)
• eliminare renală, - administrare la 12 h interval
• în IR- ajustare doze ptr evitarea toxicității
Aminoglicozide- reacții adverse
• Reacții adverse:- toxice, renale si auriculare-
favorizate de durata tratamentului (peste 5
zile), doze mari, la vârstnici, afectare renală
sau otică preexistentă
1. ototoxicitate a aparatului acusticovestibular–
reversibilă sau ireversibilă, in functie de doză,
durata tratamentului
manifestări- modificări de percepție a sunetelor,
surditate avansată
2. nefrotoxicitate – în 5-25% din cazuri
– proteinurie, cilindrurie, retenție azotata
• Riscul crește dacă :
• - se asociaza cu alte medicamente nefrotoxice
• - se asociază 2 aminoglicozide
• - insuficiența renală preexistentă
• - prematuri, vârstnici
• impune controlul periodic al ureei și
creatininei
• 3. bloc neuromuscular- efect de tip curarizant-
rar, risc de paralizie respiratorie (prin
împiedicarea eliberării acetilcolinei in
terminații), mai ales daca se asociaza cu
blocante neuromusculare sau după aplicare
peritoneală în timpul intervențiilor chirurgicale
• 4. reacții alergice minore
Aminoglicozide
• Doze:
• Gentamicina- 3-5 mg/kg/zi i.m. sau perfuzabil
• Tobramicina- 3 mg/kg/zi
• Netilmicina- 4-7 mg/kg/zi
• Amikacina- 15 mg/kg/zi
• La intervale de 8-12 h
Macrolide
• Eritromicina
• Roxitromicina
• Claritromicina
• Diritromicina
• Azitromicina (azalide)
• Spiramicina
• Josamicina
Eritromicina
• - inhibă sinteza proteinelor bacteriene prin
fixare reversibilă pe subunitatea ribozomală
50S
• Tipul de acțiune antibacteriană
• - Bacteriostatic
• - Bactericid - in doze mari
Eritromicina
• Spectrul de activitate = îngust, asemănător penicilinei
• - coci G+ : streptococ, stafilococ (putin activă pe neisserii)
• - bacili G + aerobi: B. anthracis, C diphteriae, Listeria,
• bacili G – - H pylori, Bordetella, Campylobacter, Legionella
• spirochete- Leptospira, Borellia, Treponema
• - mycoplasme, chlamydii, rickettsi
• toxoplasma gondi- spiramicina, claritromicina, azitromicina
• mycoplasma-claritromicina, azitromicina
• - Inactivă pe stafilococi MR, enterobacterii, Pseudomonas,

Bacteroides
Eritromicina
• Indicații
• - indicațiie penicilinei G- infecții streptococice,
pneumococice, stafilococice, antrax, actinomicoză,
sifilis recent, listerioze, ca
alternativă la pacienții cu alergie la penicilină
• - infecții cu stafilococ secretor de penicilinaza
• - medicament de elecție in legioneloza, in pneumonia
cu mycoplasma pneumoniae sau cu Chlamydia
trachomatis, forme grave de enterocolită cu
Campylobacter jejuni, difterie, tuse convulsivă,
eritrasmă
• topic în terapia acneei vulgare
Eritromicina
• Rezistența la eritromicină
• - se instalează rapid si este încrucișată cu alte
macrolide și cu lincomicina
• - Mecanisme
• • scăderea permeabilității peretelui bacterian ptr
eritromicina
• • scăderea afinității proteinei țintă (50S)
• •mecanisme de eflux activ mediate de esteraze
sau fosfotransferaze
Eritromicina
• - tulburări dispeptice: dureri abdominale, greață,
diaree, anorexie- explicate prin legarea
eritromicinei de R ptr motilină
• - hepatotoxicitate – hepatita colestatică – la
bolnavi cu boli hepatice sau in asociere cu alte
medicamente hepatotoxice => contraindicată in
boli hepatice
• alergie – rar- erupții cutanate, eozinofilie, febră,
șoc anafilactic
Eritromicina
• Interacțiuni medicamentoase
• inhibă citocromul P450- diminuează procesul de
metabolizare a unor medicamente asociate-
• teofilină, cafeină
• anticoagulante orale
• digoxina
• ergotamina
• carbamazepina
• valproat
• metilprednisolon
Eritromicina
• Preparate
• - Eritromicina propionil, estolat – cp. 200mg
sau 250 mg doza 2- 3 g/zi fracționat la 6 h
• - Eritromicina lactobionat – injectabila iv. 600
mg/ 6 ore
Claritromicina
• Profil farmacologic superior eritromicinei
• penetrabilitate ridicată în macrofage și
leucocite- eficacitate mai mare în infecțiile cu
Legionella, Chlamydia
• biodisponibiliate superioară, t1/2 mai lung-
administrare la 12 h
• mai puțin iritante gastric
Claritromicina (Klacid)
• Spectrul de activitate mai mare decât eritromicina :
• - Activă si pe Haemophilus influenzae
• - Activă pe Helicobacter pylori => indicată in tratamentul
ulcerului gastric si duodenal
• - Mai activă pe streptococ, stafilococ, legionella, chlamydii
• t1/2 = 5 ore (eritromicina are T/2 = 2 ore) => administrare
in 2 doze zilnice- la 12 h
• Doza- la adulți 0,5- 1 g/zi, la copii 15 mg/kg/zi
• - Mai puțin iritantă gastric
• la doze mari- episoade de psihoză acută, manie
• efect teratogen- nu se administrează în sarcină
Azitromicina (Sumamed, Azitrox)
• Aparține unei noi clase derivată din macrolide –
azalide
• t1/2 lung - 3 zile
• Timp de activitate - 7 zile
• eliminare biliară
• nu interferă cu citocromul P 450
• Mai puțin activă pe steptococi si stafilococi decât
eritromicina, dar mai activă pe chlamydii,
haemophilus, legionella, neisseria, bordetella,
salmonella
Azitromicina (Sumamed, Azitrox)
• Comod de administrat – o dată pe zi (24 h), de obicei
3 zile 0,25g- 0,5g, sau 1g/zi
• RA:
• cefalee, amețeli, creșterea enzimelor hepatice, icter
colestatic, eritem cutanat, angioedem
Spiramicina
• macrolid de elecție în infecțiile cu Toxoplasma
gondii sau cele cu Cryptosporidium
• Doze- 3-6 mil UI/zi la intervale de 8 h
Diritromicina- Dynabac
• preparat mai nou

• are absorbție rapidă după administrare orală,
neinfluențată de prezența alimentelor
• Doza- 500 mg/zi- la intervale de 24 h
Antibiotice lincosamidice
• Lincomicina
• Clindamicina
• au activitate similară Eritromicinei- efect bacteriostatic,
se leagă de subunitatea ribozomală 50S, pe un situs
comun cu eritromicina
• la doze mari- efect bactericid, doar pe unii germeni
• nu se asociază cu eritromicina sau cloramfenicol-
competiție ptr același situs de fixare
• rezistența este încrucișată cu cea la eritromicină
• coci G+ aerobi- streptococi, stafilococi penicilinorezistenți
• bacili G + aerobi- B anthracis, clostridii
• bacili G- aerobi- Campylobacter
• bacterii anaerobe- C. perfringens, Actinomyces, Bacteroides
fragilis
• Mycoplasma hominis, Chlamydia trachomatis
• de elecție în infecțiile cu Toxoplasma gondii, Plasmodium
sau Pneumocystis spp.
• Sunt rezistenți- stafilococii meticilinorezistenti, enterococii,
neisseriile, listeriile, Haemophilus, enterobacteriacee,
Pseudomonas
• Rezistența- mecanisme
• acces insuficient către situsul de acțiune
• modificarea situsului de acțiune
• stafilococii coagulazo-negativi secretă o
nucleotidiltransferază care inactivează
enzimatic lincosamidele
• clindamicina- absorbție orală bună,
neinfluențată de alimente, t1/2- 3 ore
• difuziune tisulară bună, inclusiv osoasă,
limitată în LCR
• concentrații intracelulare crescute la nivelul
macrofagelor
• Lincomicina- toxicitate mare, utilizare limitată
Clindamicina
• Indicații
• infecții osteoarticulare
• infecții de părți moi- cavitatea bucală
• angine recidivante
• infecții cu Bacteroides fragilis
• oral doze de 2,4 g/zi, inj. 4.8 g/zi în infecții severe

cu germeni anaerobi cu excepția localizării
meningiene
Clindamicina
• suprainfecție cu Clostridium difficile cu colită
pseudomembranoasă, tratată cu Vancomicină sau
metronidazol
• alergie
• hepatită toxică
• tulburări hematologice
• hipotensiune arterială după administrarea în
bolus
Tetraciclinele
• Tetraciclina
• Doxiciclina
• Minociclina
• Rolitetraciclina
• - inhibă sinteza proteinelor bacteriene la nivel ribozomal
(subunitatea 30S)
• Tipul de acțiune antibacterian
• - bacteriostatic
Tetraciclinele
• bacterii gram pozitive si negative
• - leptospire, spirochete, actinomicete
• - mycoplasme, chlamydii, rickettsii
• - vibrio cholerae
• - inactive pe germenii de “ spital”
Tetraciclinele
• Indicații
• infecții cu bacterii intracelulare-Mycoplasme,
Chlamydii, Rickettsii
• bruceloză, febra recurentă (Borrelia recurrentis),
holeră, tularemie ( Francisella tularensis), boala
Lyme (Borrelia burgdorferi), pneumonii, diferite
forme de acnee, episoade acute ale bronșitelor
cronice
• în asociere cu alte antibiotice pentru eradicarea
infecției cu H. pylori
Tetraciclinele
• Rezistența
• - încrucișată in cadrul grupului si cu
cloramfenicolul
• - Mecanisme :
• • creșterea activității pompei de eflux a
tetraciclinei
• diminuarea accesului către ribozomi
• • modificarea proteinei țintă
Tetraciclinele
• Farmacocinetica
• - absorbție = bună- redusă de alimente- lactate-
și antiacide- chelați neabsorbabili
• - ce nu se absoarbe – modifică flora intestinală
saprofită => dismicrobism
• - difuzie = bună, penetrează intracelular
• acumulare în oase și dinți
• - in bilă se concentrează de 10x > ca in plasmă
• - trec în placentă si in lapte matern
• - nu difuzează in SNC
Tetraciclinele
• Farmacocinetica
• realizează concentrații mari în organele
genitale, plămâni, spută, salivă
• minociclina- difuzie bună în LCR
• Eliminare – majoritatea renală, 50% prin
filtrare și prin scaun- 40%
• - doxiciclina- se elimină total prin
fecale, nu se acumulează în IH sau IR
Tetraciclinele
• - tulburări digestive- epigastralgii, greață, vărsături
• - modificarea florei intestinale => suprainfecții: candida, clostridium
difficile, stafilococ
• - hepato și nefrotoxicitate – mai ales când există afectare
preexistentă, doze mari
• - alergie
• - culoare galben-brun a dinților, hipoplazie smalț, tendința la carii =>
CI la copii < 8 ani, gravide, alăptare
• - fotosensibilizare => evitarea expunerii la soare
• - ototoxicitate
• erupții cutanate- urticarie, edem periorbitar, eritem polimorf
• anemie hemolitică, trombocitopenie, neutropenie, eozinofilie
Tetraciclinele
• În funcție de t1/2- tetracicline
• cu durată scurtă de acțiune-9 h.- Tetraciclina
• cu durată lungă de acțiune- 17 h.- Doxiciclina,
Minociclina
• nu se asociază cu betalactamine = acțiune
antagonică
• Doze
• Tetraciclina- oral 25-30 mg/kg/zi la 6-8 h
Doxiciclina
• t1/2 = lung – 17 – 20 ore
• Nu modifică flora intestinală
• Eliminare scăzuta prin rinichi => poate fi
administrată in insuficienta renală
• Indicații – in acutizării ale infecțiilor bronșice
pentru ca față de tetraciclina:
• - se concentreaza mai bine in secrețiile bronșice
• - actiune mai intensa pe: Haemophilus influenzae,
stafilococul piogen, pneumococ
• Doze: - 200 mg in prima zi, apoi 100mg/zi (1 cps)
Minociclina
• eficacitate mare în acneea rebelă
• - toxicitate vestibulară mare
• Doza uzuală recomandată este de 100 mg/zi
Cloramfenicol
• Medicament toxic cu indicații limitate
• - inhibă sinteza proteinelor bacteriene la nivel
ribozomal (subunitatea 50S)
• Tipul de actiune antibacterian - bacteriostatic
Cloramfenicol
• Spectrul de activitate = larg
• - bacterii gram pozitive si negative
• - mycoplasme, chlamydii, rickettsii
• - spirochete
• - anaerobi: clostridii, bacteroides
• - inactiv pe piocianic și mycobacterii
Cloramfenicol
• Rezistența se instalează prin:
• - acetiltransferaza bacteriana => acetilare
cloramfenicol => nu se mai poate fixa pe
subunitatea ribozomala 50S
Cloramfenicol
• Indicații:
• - meningite purulente cu Haemophylus
iinfluenzae
• abcese cerebrale, encefalite bacteriene cu
anaerobi
• - febra tifoidă
• - preparate topice: colire, unguente
Cloramfenicol
• Reactii adverse = grave
• - pancitopenie – prin inhibarea hematopoezei
• • reversibila – prin mecanism toxic
• • ireversibilă– prin mecanism imun
• - prin deficit de glucozo 6PDH- anemie hemolitică severă
• - sindromul cenușiu la nou născuți
• Simptomatologie: cianoză, hipotermie, tulburări digestive (anorexie,
vomă, diaree), respiratorii, circulatorii
• - reacția Herxheimer
• - reactii alergice
• - tulburări digestive
• nevrită optică, oftalmoplegie, confuzie, depresie
• tulburări de coagulare prin interferarea acțiunii vitaminei K
Glicopeptide
• Vancomicina
• Teicoplanina
• Telavancina
• Bleomicina
• Ramoplanina
• Decaplanina
Vancomicina
• Mecanism de acțiune:
• - inhibă sinteza peretelui bacterian
• - modifica permeabilitatea membranei
citoplasmatice
• - inhibă sinteza de ARN
• Tipul de activitate antimicrobiana = bactericidă
• Spectru ingust de activitate = germeni gram+
aerobi și anaerobi
• Rezistență – enterococii rezistenti la vancomicina
(care sunt rezistenti si la alte antibiotice)
Vancomicina
• Indicații reduse- antibiotic de rezervă cu indicații stricte

• - infecții cu stafilococii meticilinorezistenti
• - colita pseudomembranoasă cu Clostridium difficile
• endocardite sau septicemii cu stafilococi, streptococi,
enterococi in asociere cu aminoglicozide
• - profilactic in interventii cardiovasculare si ortopedice
• - profilactic la dializații peritoneal
• - bolnavi cu infecții grave, alergici la betalactamine
Vancomicina
• nu se absoarbe digestiv
• t1/2 4-6 h.vancomicina, 45-70 h. teicoplanina
• difuzie bună în urină, lichid pericardic, pleural,
sinovial, ficat, placentă, in LCR redusă
• eliminare renală
Vancomicina
• Reactii adverse = multe => indicații stricte
• • ototoxicitate
• • nefrotoxicitate
• • reactie anafilactoidă – “sindromul omului roșu” prin
eliberare de histamina la administrarea iv. rapida
• • tromboflebite, creșterea transaminazelor, tulburări
digestice, tremor al extremităților
• Administrare si doze
• i.v. - 1 g/zi fracționat în 2 prize
• oral - 500 mg de 4 ori pe zi
Teicoplanina
• Cel mai activ antibiotic fata de enterococ
• Avantaje față de vancomicina
• • activitate bactericida mai intensa
• • reactii adverse mai rare si mai putin intense
• Doze: 400 mg o data pe zi sau 200 mg de 2 ori

pe zi
Fosfomicina
• - inhibă sinteza precursorilor peptidoglicanului
din peretele bacterian
• - gram +: stafilococi ( MRSA), pneumococi
• - gram – enterobacteriacee
• Rezistenți- streptococii, proteus, acinetobacter,
anaerobii
Fosfomicina
• Indicații
• - infecții urinare în monodoză
• - infecții severe cu altă localizare-
osteoarticulare, meningiene
• infecții cu piocianic în asociere cu
cefalosporine de gen. III, carbapeneme sau
ciprofloxacină
Fosfomicina
• Reactii adverse
• - i.m. - durere
• - flebite la inj. i.v.
• - hipernatremie- 12 g. de fosfomicină furnizează 4
g. de sodiu
• Doze
• inj. i.v. 100-200 mg/kg/zi la 8 ore
• fosfomicina- trometamol- oral- în priză unică- 3
g/zi
Cicloserina
• - inhibă sinteza peretelui bacterian, fiind un
analog structural al d-alaninei care intervine in
etapa intracitoplasmatica de sinteză a
peptidoglicanului.
• - bacilul Koch
• - enterococi
• - nocardia
• - chlamydii
Cicloserina
• Indicații
• - tuberculoză (de rezervă, doar in situatia in
care bacilul Koch este rezistent la
tuberculostaticele majore)
Bacitracina
• Antibiotic polipeptidic
• - inhibă sinteza peretelui bacterian
• Tip de activitate antimicrobiana = bactericida.
• - Coci: gram + ex. streptococ, stafilococ
• gram – ex. meningococ, gonococ
• Bacili gram + ex. clostridii, bacilul difteric
• - Treponema pallidum
• coci anaerobi
Bacitracina
• nu se folosește pe cale sistemică-
nefrotoxicitate mare
• folosită în aplicații locale- în afecțiuni
oftalmologice sau cutanate în asociere cu
neomicina sau/și cu polimixina
• unguent de 500 UI/1g
Colistina (Polimixina E)
• Antibiotic polipeptidic
• Singura polimixină folosita astazi (s-a renuntat din
cauza toxicitatii)
• - alterarea membranei citoplasmatice prin
acțiune detergentă
• Tipul de activitate antibacteriană = bactericidă
• - bacili gram negativi : Pseudomonas, Escherichia
coli, Klebsiella,
Colistina (PolimixinaE)
• Farmacocinetica
• - absorbtie orala slaba => indicata in diareea la
nou nascuti
• Indicații
• infecții urinare cu bacili gram negativi
multirezistenți, inclusiv piocianic
• alte infecții severe cu bacili gram negativi
multirezistenți
Colistina (PolimixinaE)
• Alte indicatii
• - profilaxia hiperamoniemiei in ciroza hepatica
• - pregatire operatii pe colon
• - aplicatii pe mucoase sau tegumente
• Reactii adverse apar la administrarea
parentrală => in unele țări s-a renuntat la ea :
• - ototoxica, nefrotoxica, neurotoxica
Sulfamide
• Sunt chimioterapice de sinteză- rar folosite
• Structura asemanatoare cu acidul paraminobenzoic
(PABA), având la bază gruparea p-
aminobenzensulfonamidă
• Spectrul de activitate inițial larg- s-a îngustat prin creșterea
considerabilă a nr de tulpini rezistente a - bacteriilor gram
pozitive si gram negative- H. influenzae,
enterobacteriaceae
• - chlamydii, mycoplasme, ricketsii, unele protozoare-
toxoplasme, plasmodii, Pneumocystis
• Tip de activitate antibacteriana = bacteriostatic
Sulfamide
• interferarea procesului de sinteză a acidului folic
sulfamidele si/sau trimetoprimul intra in competitie cu
PABA (acid para-amino-benzoic)
↓
nu se mai sintetizeaza THF (acid tetrahidrofolic)
↓
impiedicarea dezvoltarii bacteriei (nu se mai
sintetizează baze azotate)
↓
Sulfamide
• Trimetoprim + sulfamide = efect bactericid
• Asocierea Trimetoprim+ Sulfametoxazol=

Cotrimoxazol (Biseptol, Sumetrolim, Septrin)
Sulfamide
• Indicații
• infecții urinare
• trahom
• infectii genitale și pulmonare chlamydiene
• nocardioză
• toxoplasmoză
• boala Crohn
• infecții respiratorii, sinuzite, dizenterie bacilară,
diareea infecțioasă
• eficacitate crescută prin asociere cu trimetoprim
Sulfamide
• absorbție bună digestivă
• legare în proporție mare de albumine
• - distributie buna in tesuturi și seroase, inclusiv in
LCR
• metabolizare prin acetilare sau
glucuronoconjugare
• - eliminarea se face renal (produșii acetilați
determina precipitare la nivelul tubilor renali).
Sulfamide
• Sulfamide pentru aplicații pe tegumente și
mucoase- sunt puțin alergizante, nu sunt
iritante:
• Sulfacetamida- colir
• Mafenidul (Sulfamylen)
• Sulfadiazina (Dermazin) Sulfadiazina argentică
1% (Flamazine)- în plăgi suprainfectate, arsuri
Sulfadiazina argentică 1%
Sulfamide
• Reactii adverse
• reacții alergice- febră, prurit, erupții cutanate
polimorfe, sindrom Steven- Johnson, sindrom Lyell
• - tulburari gastro-intestinale- anorexie, greață, vomă
• hematurie, cristalurie, colici renale, IR
• - reactii hematologice- anemie hemolitică,
agranulocitoză, la pacienții cu deficit de G-6
fosfatdehidrogenază
• - reactii neurologice
Sulfamide
• Interactiuni medicamentoase
• competitia pentru proteinele plasmatice-
pot deplasa:
• sulfamidele antidiabetice-hipoglicemii
• anticoagulantele cumarinice- tulburari
de coagulare
• pot inhiba metabolismul
• fenitoinei, metotrexatului
Chinolone
• Au intrat in terapeutica in 1962 – Acidul nalidixic
• - bacili gram negativi
• - Rezistenti – cocii G +, piocianic
• Farmacocinetica
• - Biodisponibilitate mare
• Distributie slaba
• - t1/2 = 2 ore
• Indicatii
• - infectii urinare si intestinale
• Contraindicatii
• - copii => leziuni cartilaje
• - sarcina si alaptare
• epilepsie
• - deficit de G6PDH => anemii hemolitice
Fluorochinolone
• Norfloxacina
• Ciprofloxacina
• Ofloxacina
• Pefloxacina
• Moxifloxacina
• Levofloxacina
Fluorochinolone
• Clasificare terapeutică
• Chinolone urinare
• acidul nalidixic
• norfloxacina
• Chinolone sistemice
• ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina,
moxifloxacina, levofloxacina
• Chinolone topice
• ofloxacina, ciprofloxacina
•
Fluorochinolone
• Avantaje
• - Administrare orala si parenterala
• - Difuziune tisulara buna
• - Asociatii bune cu betalactamine si
aminoglicozide
• - Activitate crescuta pe germeni plurirezistenti
• - Risc scazut de infectii cu candida
Fluorochinolone
• inhibă ADN-giraza→nu se mai produce
supraspiralarea ADN-ului bacterian→oprirea
diviziunii celulare→ efect bactericid
Fluorochinolone
• Spectrul de activitate- larg
• chinolonele urinare- enterobacteriacee
• chinolonele sistemice- stafilococi
meticilinosensibili,coci și bacili G+, neisserii,
bacili G-, anaerobi, Campylobacter, Legionella,
mycoplasme, chlamydii, rickettsii,
mycobacterii
NORFLOXACINA (Nolicin)
• 1CP = 400 mg
• se elimină sub formă activă în urină
• Doza
• - 400mg x 2/zi
• Indicatii
• - infectii urinare și prostatice
• - diareea călătorului
• Contraindicata la copii si in sarcina
Fluorochinolone
• Ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina,
mefloxacina, moxifloxacina, levofloxacina
• penetrabilitate bună tisulară, inclusiv osoasă și
LCR
• Indicații
• infecții GI, pulmonare, osteomielită, ale pielii
• tuberculoza pulmonară- levofloxacina si
ciprofloxacina- antituberculoase minore
Fluorochinolone
• digestive- greață, disconfort abdominal, vomă,
diaree
• SNC- convulsii, delir, halucinații, cefalee, insomnii
• alergice- fotosensibilizare- levofoxacina,
pefloxacina
• osteomusculare- mialgii, artralgii, ruptură de
tendon ahilian
• citoliză hepatică
• leucopenie, trombocitopenie, hemoliză
Fluorochinolone
• Contraindicații
• la copii sub 7 ani- afectează cartilajele de
creștere, tendinite cu risc de rupturi de
tendoane
• sarcină și alăptare
• IH
• IR
• peroane cu deficit de G-6-PDH
CIPROFLOXACINA (Ciprobay, Ciprinol,
Ciprolen)
• 1 cp = 500 mg, 1f = 100mg
• oral 500 mg la 12 h
inj. 400- 1200 mg/zi la 12 ore interval
• Indicatii
• - infectii urinare
• - uretrita gonococica
• - prostatita
• - diaree de diverse etiologii
• - de elecție in infectii sistemice cu determinari organice
multiple- septicemii, bronhopneumonii, peritonite-
asociere cu betalactamice sau AG
Fluorochinolone
• Moxifloxacina- in priză unică 400 mg/zi
• Levofloxacina- 500 mg/zi oral, priză unică
• - 750 mg/zi i.v.
Chimioterapice antituberculoase
Tuberculoza
• Bacilul Koch- Mycobacterium tuberculosis
• - are multiplicare lentă
• - se cantonează în leziuni greu accesibile
• - dezvoltă foarte rapid rezistență
• - se folosesc asociații de chimioterapice
bactericide sau bacteriostatice
Antituberculoase
• Chimioterapice antituberculoase majore
• Izoniazida
• Rifampicina
• Etambutol
• Pirazinamida
• Streptomicina
Antituberculoase
• Chimioterapice antituberculoase minore
• Etionamida
• cicloserina
• capreomicina
• kanamicina, amikacina
• ciprofloxacina, ofloxacina, levofloxacina
• delamanid
• sutezolid
• bedaquilina
Regimuri terapeutice
• Programul Național Antituberculos
• Chimioterapia inițială-6-9 luni
• Izoniazida+rifampicină+pirazinamidă+
streptomicină sau etambutol
• in primele 2 luni/zilnic- 7/7
• în următoarele luni 3/7- două chimioterapice-
izoniazidă+rifampicină
• În recăderi- 8 luni-
• primele 2 luni
I+R+P+S+E (7/7)
• a treia lună
I+R+P+E (7/7)
• următoarele 5 luni
I+R+E (3/7)
• Izoniazida și rifampicina= cele mai active
antituberculoase
• Asocierea streptomicinei sau etambutolului
întârzie instalarea rezistenței la celelalte
chimioterapice
Izoniazida- HIN
• Hidrazida acidului izonicotinic- are structură
similară piridoxinei (vitamina B6)
• promedicament, activat în interiorul bacililor de o
peroxidază micobacteriană
→inhibă sinteza de acid micolic, component
esențial al membranei celulei bacteriene→ moartea celulei
bacteriene
→inhibă dihidrofolat-reductaza micobacteriană
→reducerea sintezei de acizi nucleici
Izoniazida- HIN
• Tip de activitate antibacteriana – bactericidă, pe
bacili intra/extracelulari aflați în diviziune
• Rezistența - se instalează rapid => asocieri cu
alte chimioterapice
Izoniazida- HIN
• absorbție bună
• difuzeaza bine in tesuturi, LCR și materialul cazeos
• metabolizată prin acetilare- proces care prezintă

variații genetice- acetilatori lenți- t1/2>3h (prezintă un risc de
acumulare în condiții de IH) sau acetilatori rapizi (t1/2- 1 h
este mai puțin eficace când se admin intermitent)
Izoniazida- HIN
• Interacțiuni medicamentoase
• inhibitor enzimatic- interacțiuni cu fenitoina,
carbamazepina, etosuximida, teofilina, vincristina- le poate
micșora metabolizarea, mărindu-le concentrația plasmatică
• asocierea cu rifampicina crește riscul hepatotoxicității
prin formare de metaboliți toxici- acetilhidrazina
Izoniazida- HIN
• Indicații
• - toate formele tuberculoză
• doze- 5 mg/kgc/zi- în schema 7/7
• 10 mg/kgc/zi în 3/7
• Profilactic- 300 mg/zi
Izoniazida- HIN
• Reactii adverse
• - toxic hepatic- prin metaboliți- acetilhidrazina
• - nevrită periferică- pentru prevenire și corectare se
administrează 50-100 mg de piridoxină (vitamina B6) zilnic
• tulburări nervos centrale- convulsii, fenomene
pseudopsihotice
• alergii- rar
Izoniazida- HIN
• Preparate
• cp. 100, 250, 300 mg.
• suspensie de 50 mg/5 ml.
• sol. inj 100 mg/ml
Rifampicina
• Tip de activitate antibacteriana - bactericid intens- asupra
germenilor aflați în diviziune rapidă- atât extracelular cât și
pe cei din fagocite, abcese, cavități pulmonare
• - bacilul Koch
• - gram pozitivi – inclusiv pe stafilococul auriu
• - gram negativi – meningococ, haemophilus, E. coli
• - la nivel nuclear – blochează ARN-polimeraza ADN-
dependentă => nu se formeaza ARNm => împiedicarea
sintezei proteice
Rifampicina
• Rezistența la rifampicină
• - se instalează rapid => necesitatea folosirii în asocieri cu alte
chimioterapice antituberculoase
• Farmacocinetica
• - distribuția este bună (plămâni, ficat, bilă, urină) pătrunde în
cazeumul tuberculos
• metabolizată hepatic prin dezacetilare
• se elimină renal 30%, restul biliar prin scaun
Rifampicina
• Indicații
• tuberculoza- boala extensivă sau cavitară, în asocieri cu alte
antituberculoase
• Doze- oral 10 mg/kgc/zi
Rifampicina
• Reactii adverse
• - toxic hepatic- hepatită reversibilă la 1% din pacienți (în
special la alcoolici, sau la cei cu boli hepatice preexistente)
• - tulburări digestive- greață, vărsături, diaree
• reacții de tip imunoalergic-
- tulburari renale- nefrită interstițială
- tulburari hematologice- trombocitopenie,
eozinofilie, anemie hemolitică
• după câteva luni de tratament- sindrom care simulează
gripa- flu-syndrom- la dozele mari
• coloratia roșie- portocalie a urinei, a scaunului, a
transpirației, salivei, sputei, lacrimilor
Rifampicina
• Interacțiuni
• - este un inductor enzimatic => contraindicată în
porfirie
• favorizează metabolizarea medicamentelor coadministrate, cu
scăderea nivelului lor plasmatic- digoxina, ketoconazol,
propranolol, verapamil, ciclosporina, GC, teofilina, barbiturice,
contraceptive orale, inhibitori de reverstranscriptază
Etambutol
• Tip de activitate antibacteriana
• - bacteriostatic
• - actioneaza pe germeni in multiplicare, are o
toxicitate redusa.
• Mecanismul de actiune – inhibă arabinozil-
transferaza micobacteriană → inhibarea sintezei
arabinoglicanului → inhibă sinteza peretelui
micobacterian
• este alterată bariera celulară și crescută permeabilitatea
transmembranară a medicamentelor lipofile- rifampicină,
ofloxacină
Etambutol
• Farmacocinetica – distribuție bună, mai slabă în
LCR (medie prin meningele inflamat)
• doze- 15- 25 mg/kgc/zi
• neurotoxice- nevrită optică retrobulbară, tulburări de
vedere- discromatopsie- impun consult oftalmologic
periodic
• - toxicitate renală
• rar reacții alergice
Pirazinamida
• derivat sintetic pirazinic al nicotinamidei
• acțiune bactericidă pe populațiile bacilare care
se multiplică lent în macrofage
• Doze- oral- 30-40 mg/kgc/zi
Pirazinamida
• Farmacocinetică - difuzie bună inclusiv LCR
• Reactii adverse
• - hepatotoxic
• - hiperuricemie- artralgii, crize de gută
• erupții cutanate, febră, fotosensibilizare
• Se folosește în asociere cu alte antituberculoase
(scheme polichimioterapice) pentru că rezistența se
instalează rapid
minore
• Etionamida- înrudită chimic cu izoniazida- activă pe germeni
extra și intracelulari
• blochează sinteza acidului micolic din peretele bacterian
• doza 0,5-1g/zi
• Reacții adverse-
• anorexie, grețuri, vărsături
• hipotensiune arterială posturală, erupții cutanate,
ginecomastie
• neuropatie- rar
• psihice- depresie
• toxic hepatic
minore
• Cicloserina
• inhibă formarea peretelui bacterian
• difuzie bună în LCR
• nu se administrează ca agent unic ci în asocieri
• reacții adverse de tip neuropsihiatric- psihoze, convulsii,
tendințe suicidale, hiperiritabilitate, agresivitate
• Doze- 250-500 mgx2/zi
minore
• Capreomicina- inhibă sinteza proteică bacteriană
• reacții adverse- oto și nefrotoxicitate, creșterea
transaminazelor, crește Cr și ureea, urticarie, tinitus, vertij
• nu se asociază cu AG
• administrată în asociere cu alte antituberculoase
• inj.i.m. 1 g/zi 7/7 2-3 luni, apoi 1g/zi 3/7
minore
• Ansamicine- Rifabutina și Rifapentina
• derivați de rifampicină, active parenteral-
• utilizate în infecții cu micobacterii atipice și profilaxia
infecțiilor diseminate cu M. avium la bolnavii cu SIDA avansată
minore
• Bedaquilina- SirturoR o diarilchinonă, inhibă subunitatea c a
ATP-sintetazei inhibând sinteza ATP-ului bacilului M.
tuberculosis și a altor mycobacterii (bovis, kansasii, ulcerans,
leprae)
• are efect bactericid mai intens decât al izoniazidei si
rifampicinei
• Indicații- tuberculoza
pulmonară multi-drog
rezistentă- MDR- TB
• RA- greață, diaree, artralgii, creșterea transaminazelor
Chimioterapice antifungice
• Fungii sunt organisme care au :
• - perete celular cu chitina si polizaharide
• - membrana celulară cu conținut bogat în ergosterol
• Infecțiile fungice se numesc micoze, apar mai

frecvent la pacienți aflați sub tratament antibiotic, la
pacienți cu sistem imunitar compromis
Chimioterapice antifungice
• Necesitatea sintezei de noi medicamente cu
activitate antifungică a crescut, datorită
incidenței ridicate a infecțiilor fungice la
bolnavii imunodeprimați.
Clasificarea după locul de acțiune
• Antifungice pentru micoze sistemice si
subcutanate
• • Amfotericina B
• • Flucitozina
• • Ketoconazol
• • Itraconazol
• • Fluconazol
Clasificarea după locul de acțiune
• Antifungice pentru micoze superficiale
• • Nistatin
• • Clotrimazol
• • Miconazol
• • Econazol
• • Griseofulvina
Clasificarea după mecanismul de
acțiune
• 1. Dezorganizarea membranei fungice
• a. Poliene = altereaza membrana fungica prin
fixarea definitiva pe ergosteroli
• • Amfotericina B - i.v sau local
• • Nistatina - bucal sau local
• • Natamicina (Pimafucin) - local
• b. Azoli = impiedica sinteza ergosterolului
• • Clotrimazol - bucal, local
• • Miconazol - local
• • Ketoconazol - intern, local
• • Itraconazol – intern
• • Fluconazol – intern
• . Alilamine = inhiba scualen-epoxidaza =>
acumularea de scualen cu efect fungicid
• • Terbinafina - intern
Clasificarea după mecanismul de
acțiune
• 2. Inhibitia sintezei de ADN fungic
• - Flucitozina (Ancotil) – intern
• 3. Inhibiția mitozei celulei fungice
• - Griseofulvina - intern
Amfotericina B
• Antibiotic macrolidic cu structură polienică
• cel mai eficient antifungic în micozele sistemice severe
• - se leaga ireversibil de ergosterolul din membrana
celulelor fungice => formează pori membranari => crește
permeabilitatea pentru K+ => eflux de K+ și a altor
compuși intracelulari (Mg, zaharuri, metaboliți)
=> consecințe toxice
• Acțiunea este fungistatică sau fungicidă, în funcție de
agentul patogen și de concentrație
Amfotericina B
• - Candida albicans, Aspergillus, Blastomyces,
Cryptococcus
• Indicații
• - Meningite, infecții micotice sistemice la bolnavii
cu SIDA- perfuzabil, max. 60 mg/zi
• Aplicații locale în infecții micotice orofaringiene
• Reactii adverse = febră, frisoane, anorexie,
greață, aritmii, anemie, leucopenie,
trombocitopenie
Nistatina (Stamicin)
• Structura polienică
• - se leagă de ergosterolul din membrana
citoplasmatică =>alterarea permeabilității ei =>
pierdere de ioni in mediul extracelular
• - levuri și fungi ce determina infecții superficiale
• - acțiune foarte intensă pe candida = fungistatic
sau fungicid in funcție de doză
Nistatina (Stamicin)
• nu determină rezistenta
• Indicatii - infectii cu localizare cutaneo-
mucoasa, bucofaringiana, vulvovaginala
• Doze și administrare- doar topic
• – unguente – pe piele de 2-3 ori pe zi pina la
vindecare
• - ovule – in candidoza vaginală – 1 ovul/zi x 3
saptamâni
Azolii
• compuși sintetici- imidazoli sau triazoli, în funcție de atomii de
azot de la nucleul azolic
Imidazolii
• -ketoconazol- oral (folosit din ce în ce mai rar datorită
efectelor toxice hepatice) și local
• miconazol, clotrimazol, econazol- doar local
Triazolii
• - itraconazol, voriconazol, fluconazol- folosiți în infecții
sistemice
Azolii
• reduc sinteza de ergosterol prin inhibarea 14-α-
sterol-demetilazei de la nivelul sistemului enzimatic
al citocromului P450 al fungilor
• Spectrul antifungic- larg- Candida, Cryptococcum,
Blastomyces dermatidis, Histoplasma capsulatum,
Coccidoides immitis, dermatofiți, Aspergillus
• Rezistența- este în creștere datorită utilizării crescute
Azolii
• tulburări GI minore
• cresc transaminazele, hepatită toxică reversibilă
• inhibă izoenzimele citocromului P450, pot scădea
formarea testosteronului și a CS
• pot reduce metabolizarea anticoagulantelor
cumarinice, antidiabetice orale
• asocierea cu antihistaminice H1- astemizol, cisaprida-
crește riscul aritmiilor grave- torsada vârfurilor
Clotrimazol (Canesten)
• Structura imidazolică
• - Micosporum
• - Tricophyton
• - Epidermophyton
• - Pitirosporum
• - activitate slaba pe Candida
• - este si anitrichomoniazic și antibacterian
(Corynebacterium minutissimum- eritrasma) - la
concentrații mari
Clotrimazol (Canesten)
• Indicații- doar topic
• - micoze cutanate si mucoase
• - trichomoniaza vaginală
• Prezentare
• - creme, spray 1%, solutii 1%, comprimate
vaginale 0,1g
Miconazol
• Derivat imidazolic cu spectru larg
• Indicatii, doar topic
• - candidoze
• - dermatite foliculare si nefoliculare (adjuvant la griseofulvina)
• - pitiriazis
• Administrare
• local (unguente)
• Reactii adverse
• - alergie, soc anafilactic
• - hepatita toxica (doze mari)
• - scade sinteza de testosteron si corticoizi - prin scaderea actiunii
enzimelor cit. P450
Ketoconazol (Nizoral)
• Derivat imidazolic cu spectru larg
• - impiedicarea formarii ergosterolului din
lanosterol
• Indicatii
• - infectii micotice sistemice : histoplasmoza,
blastomicoza, coccidoidomicoza
• - micoze ale pielii si părului care nu raspund la
alte tratamente
• - candidoze
Ketoconazol (Nizoral)
• Administrare si doze: oral - 200-400 mg /zi - doza
unica, sampoane, creme
• Durata tratamentului
• - 5 zile – vulvovaginita
• - 2 săptămâni – candidoza
• - 6 luni in infectiile sistemice grave
• Farmacocinetica
• - se activeaza in pH acid gastric => nu se asociaza cu
antiacide
• Reactii adverse
• - tulburari digestive
Fluconazol (Diflucan)
• Administrare - oral
• Prezentare - cp. 50 si 150mg
• Indicatii
Candidoza
• - digestiva 100 mg x 2/zi zi x 2 sapt.
• - orofaringiana -100 mg x 2/zi x 3 zile
• - vaginala acuta - 150 mg- doza unica =>
vindecare (echivalent cu 3 zile de tratament cu
• clotrimazol vaginal, sau 5 zile de ketoconazol oral)
• - meningita criptococica
Griseofulvina
• - se leaga de proteinele microtubulare => distrugerea
fusului mitotic=> inhibarea sintezei acizilor nucleici
efect fungistatic
• - Tricophyton rubrum
• - Epidermophyton
• - Microsporum
Griseofulvina
• Farmacocinetica
• - se acumuleaza in tegumente si fanere, se leagă puternic
de keratină
• - inductor enzimatic => scade eficacitatea anticoagulantelor
si a anticoncepționalelor
• Indicatii –de elecție în dermatofiții- scalp, parului, unghiilor
• Durata tratamentului
• - 1- 6 luni + inca 2 luni dupa vindecare
• - in onicomicoza 8-18 luni terapie
• Doza - 500 mg x 2/zi la mese, absorbția orală este favorizată
de alimente bogate în grăsimi
Griseofulvina
• alergii
• fotosensibilizări
• iritație GI
• tulburări neuropsihice
• este teratogenă
Flucitozina (Ancotil)
• inhiba sinteza ADN
• Spectrul antifungic- Cryptococcus, Candida
albicans
• - se administrează cu Amfotericina B în
candidoza sistemică
• Doze- 50-150 mg/kg/zi fracționat în 4 prize
• capsule 250-500 mg
• sol 10 mg/ml admin i.v. în perfuzie
Echinocandinele
• Clasă mai recentă de antimicotice
• Capsofunginul
• Micafunginul
• Anidulafunginul
• Spectrul- Candida, Aspergillus
• Disponibile doar pentru administrare i.v
• Inhibă sinteza unor componente ale peretelui
fungilor
Echinocandinele
• Indicații
• Capsofungin- candidoza muco-cutanată
diseminată
• Micafungin- candidoza muco-cutanată și
profilaxia infecției cu Candida la transplantații
de măduvă hematogenă
• Anidulafunginul- candidoza esofagiană,
septicemia cu candida
Antivirale
• Medicamente folosite în tratamentul și
profilaxia infecțiilor virale
• Virusurile- sunt paraziți obligatoriu
intracelulari, constituiți dintr-un acid nucleic
care poate fi ADN sau ARN
• nu au perete celular, membrana
celulară, nu desfășoară procese metabolice
• - se inmultesc cu ajutorul enzimelor
celulei gazda
Antivirale
• Etapele infectării virale
• Penetrarea in celula gazda
• Decapsidarea
• Replicarea acidului nucleic viral + sinteza de
proteine virale
• Asamblarea virusilor
• Eliberarea virusurilor din celula gazda
Antivirale
Au efect virustatic
• - blocheaza replicarea virusului
• - blocheaza si metabolismul celulelor gazda
=> limita intre doza terapeutica si cea toxica este
mica.
Antivirale
• Mecanisme generale de acțiune
• împiedicarea pătrunderii virusului în celula
gazdă
• împiedicarea multiplicării acestuia
• împiedicarea eliberării virionilor din celulă
Antivirale antivirus gripal
• Antivirale antivirus gripal
• • amantadina
• • rimantadina
• • zanamivirul
• • oseltamivirul
Antivirale antiherpes virus
• acilovirul
• • valaciclovirul
• • famciclovirul
• • penciclovirul
• • ganciclovirul
• valganciclovir
• foscarnetul
• cidofovir
• docosanol
Antivirale active față de HIV-
antiretrovirale
• Inhibitoare nucleozidice ale
reverstranscriptazei- zidovudina, didanozina,
stavudina, zalcitabina, lamivudina, abacavirul
• Inhibitoare non-nucleozidice ale
reverstranscriptazei- nevirapina, delavirdina,
etravirina, efavirenz
• Inhibitoare ale proteazei virale- saquinavir,
indinavir, ritonavir, lopinavir
Antivirale active pe SARS-CoV-2
• Remdesivir
• Paxlovid
• Molnupiravir
Alte antivirale
• Cu spectru larg- ribavirina
• Antivirus B- lamivudina, tenofovir,
telbivudina, entecavir
• Antivirus C- boceprevir, telaprevir, simeprevir,
• Interferonii
Aciclovir (Zovirax)
• Structura - analog al guanozinei
I – patrunde selectiv numai celulele infectate cu virusul
herpetic care contin timidin-kinaza virotica =>
aciclovirul este fosforilat in aciclovir monofosfat
II – sub actiunea enzimelor gazda au loc inca 2 fosforilari =>
aciclovir trifosfat = forma activa a
aciclovirului
III – ADN-polimeraza virala incorporeaza in ADN viral
aciclovirul trifosfat => AND viral anormal => nu
mai poate continua replicarea
Aciclovir (Zovirax)
• Administrare si doze
• → Locala
• herpes genital, orofacial - unguent 5% - la 4
ore x 10 zile
• → Orala
• hepes cutanat, mucos - 200 mg x 5/zi x 10 zile
• herpes zoster 800 mg x 5/zi x 10 zile
Amantadina (Vyregt)
• Indicatii
• - infecții cu virusul gripal A
• - administrat curativ sau profilactic la
persoane cu risc
• Doze - 100mg x 2/zi
• Amantadina crește eliberarea de dopamină în
fanta sinaptică => utilizata in boala Parkinson
ZIDOVUDINA- (Retrovir)
• Intră în celule prin difuziune pasivă→este fosforilată
la forma 5’- trifosfat→inhibă competitiv trifosfatul de
dezoxitimidină pentru
reverstranscriptază→împiedicarea multiplicării
virusului
• în plus inhibă alungirea lanțului de ADN
proviral→multiplicare virală stopată
• Utilizare clinică
• inhibă multiplicarea HIV-1 la pacienții infectați
(simptomatici)
• împiedică sau întârzie evoluția clinică a bolii la
pacienții asimptomatici
• prelungește supraviețuirea
• previne transmiterea de la mamă la nou-
născut a HIV
• Farmacografie
• cps 100 mg
• sirop 10 mg/ml
• flc inj 200 mg/10 ml
• Doze- 200 mg la 8 h
Entecavir
• inhibă selectiv polimeraza (reverstranscriptaza)
virusului hepatitei B, inhibând sinteza ADN VHB
• cp filmate de 0,5 și 1mg
• Indicații-
• boală hepatică compensată şi dovezi de replicare
virală activă, valori serice persistent crescute
ale alanin aminotransferazei (ALT) şi dovezi
histologice de inflamaţie activă şi/sau fibroză.
• boală hepatică decompensată
Remdesivir
• Este un antiviral intravenos
• inhibă ARN polimeraza ARN dependentă, blocând
prematur transcripția ARN.
• Are activitate in vitro impotriva coronavirusurilor,
inclusiv impotriva SARS-CoV-2
Remdesivir
• Se administrează in perfuzie intravenoasa, dupa
diluare in ser fiziologic
• durata administrarii trebuie sa fie de minimum 30
de minute. Nu se administreaza in caz de afectare
renala sau hepatica semnificativa.
• Se recomanda administrarea cat mai precoce de
la debutul simptomelor (in primele 10 zile de
boala).
• Durata totala a tratamentului trebuie sa fie de
minim 5 zile si maxim 10 zile.
Remdesivir
• simptome gastrointestinale (greata)
• cresterea nivelului transaminazelor
• cresterea timpului de protrombina
• reactii alergice
Administrarea sa se va face cu monitorizarea atentă a
acestor parametri.
Molnupiravir
• antiviral oral contra COVID-19

• aflat în studii clinice
• In comparatie cu placebo, medicamentul a
redus semnificativ riscul de spitalizare si deces
la persoanele cu forme COVID-19 usoare si
moderate, care prezentau un risc crescut de a
face forme severe de boala.
Molnupiravir
• reduce capacitatea SARS-CoV-2 de a se multiplica
in organism prin insertia unor modificari (mutatii)
in materialul genetic al virusului (ARN), in timpul
replicarii, ceea ce afecteaza capacitatea SARS-
CoV-2 de a se multiplica.
• Studiile au aratat ca molnupiravir are activitate
antivirala consistenta impotriva Omicron, varianta
SARS-CoV-2 principală, care circula la nivel global.
Molnupiravir
• Administrare
• 4 capsule de 200 mg administrate la fiecare
12 ore timp de 5 zile, pentru un total de 40 de
capsule.
• Molnupiravir nu este autorizat pentru utilizare
mai mult de 5 zile consecutive.
Chimioterapice active în amibiază,
tricomoniază și giardiază
Metronidazolul
• Spectrul terapeutic- Entamoeba histolytica,
Trichomonas vaginalis, Giardia intestinalis
• bacili Gramnegativi anaerobi- Bacteroides,
Helicobacter și Clostridii
• este activat intracelular prin reducerea grupării
nitro sub acțiunea enzimelor
microrganismelor→compuși
intermediari→afectarea ADN-ului, a proteinelor și
a membranei celulare, cu efect bactericid
Metronidazol
• absorbție și distribuție bună, inclusiv în LCR,
creier, abcese
• t1/2- 7,5 ore
• Indicații
• dizenteria amibiană acută
• trichomoniaza vaginală- doză unică 2 g sau 250
mgX3/zi- 3-7 zile
• giardiază- 3 zile
Metronidazol
• Indicații
• infecții abdominale sau ale SNC cu anaerobi,
asociat cu AG sau betalactamine (Ampicilină,
amoxicilină)
• diareea cu Clostridium difficile
• infecția cu Helicobacter pylori la bolnavii cu
ulcer gastric, duodenal
Metronidazol
• anorexie, greață, gust metalic
• doze mari- nevrită periferică, vertij, ataxie, crize
epileptice
• colorarea urinii în roșu-brun
• efect teratogen
• Contraindicații
• consumul de alcool, deoarece pot apare reacții de tip
disulfiram- flush, grețuri, vărsături, amețeli, tahiaritmii
• sarcină
Tinidazol
• derivat de nitroimidazol
• asemănător metronidazolului
• t1/2 12-14 h
• profil de siguranță superior
Chimioterapice antihelmintice
• Mebendazol (Vermox)
• Spectru- nematode- Trichiuris trichiuria,
Ankylostoma duodenale, Trichinella spiralis, Ascaris
lumbricoides, Enterobius vermicularis
• Mecansim de acțiune
• inhibă ireversibil procesul de captare a
glucozei→scade cantitatea de glicogen→împiedică
formarea de ATP→degenerare citotoxică a
microtubulilor
Mebendazol
• Indicații
• trichocefaloză, ankylostomiază, ascaridioză, oxiurază
• în doze mari- echinococoza inoperabilă, chisturi
hidatice hepatice
• Preparate. Doze
• cp masticabile de 100 mg, 1 cp o dată repetat la 2-4
săpt.
• 100 mgX2/zi 3 zile
• boala hidatică- 50 mg/kg fracționat în 3 doze, 3 luni
Albendazol- (Zental)
• antihelmintic cu spectru larg pe nematode și
cestode
• blochează aportul de glucoză, scade formarea de
ATP, imobilizarea parazitului
• medicamentul de ales în boala hidatică
• cp filmate de 200 mg, suspensie orală 100 mg/5
ml
• doză unică 400 mg
• în boala hidatică 800 mg/zi 28 de zile, repetat de
3 ori la intervale de 2 săptămâni
• Alte preparate
• Pirantel pamoat
• Levamisol (Decaris)- activ în special pe Ascaris
folosit și ca imunostimulant în afecțiuni
inflamatorii cronice
• Niclosamida- foarte activ pe cestode- Taenia,
Botriocefal, Hymenolepis nana- inhibă fosforilarea
oxidativă și stimulează ATP-aza paraziților
Medicația aparatului digestiv
Antiulceroase
• Ulcerul peptic reprezintă o leziune ce apare în urma

distrugerii mucoasei gastrice sau duodenale de către acidul
gastric sau sucurile digestive.
• Ulcerul apare din cauza unui dezechilibru la nivelul mucoasei
gastrice intre :
• factorii de agresiune si factorii de aparare (bariera impotriva
factorilor de agresiune)
A. Factorii de agresiune asupra mucoasei gastrice si duodenale:
• 1. Factori care rup bariera de aparare:
• - Helicobacter pylori
• - refluxul biliar
• - AINS si AIS
• - alcoolul
• 2. Factorii care cresc secretia de acid clorhidric:
• - cresterea numarului de celule parietale gastrice
• - substante ce scad sinteza de prostaglandine
• - cafeaua
• - alcoolul
• 3. Staza gastrica
B. Factorii de aparare ai mucoasei gastrice
• - Mucusul si bicarbonatul
• - Epiteliul mucos
• - Irigatia submucoasa
• Medicamente folosite in tratamentul ulcerului gastric si
duodenal
• A. Medicamente antisecretorii
• B. Antibiotice anti Helicobacter pylori
• C. Protectoare ale mucoasei gastrice
• D. Medicamente antiacide
• A. Medicamente antisecretorii
• 1. Inhibitorii pompei de protoni
• 2. Blocante ale receptorilor H2 ( antihistaminice)
• 3. Analogi ai prostaglandinelor
• 4. Analogi ai somatostatinei
Inhibitorii de pompa de protoni (IPP)
• - IPP din singe intra in canaliculul secretor al celulei
parietale gastrice unde este un mediu intens acid
• - Se acumuleaza (nu patrunde prin membrana celulara in
citoplasma)
• - In mediul acid formeaza sulfenamida
• - Sulfenamida se leaga covalent de subunitatea alfa a ATP-
azei H+/K+
• ATP-aza H+/K+ se blocheaza
• - Nu se mai secreta H+
• - Sinteza unor noi ATP-aze H+/K+ se face lent- 18 h
• - Secretia este inhibata peste 24 ore
• Omeprazol (Omeran, Omez, Losec)
• Esomeprazol (Nexium)
• Pantoprazol (Controloc)
• Lansoprazol (Prevacid)
• Rabeprazol (Aciphex)
IPP
• Indicatii
• Ulcer duodenal
• Ulcer duodenal rezistent la ranitidina
• Ulcer gastric
• Esofagita de reflux
• Sindromul Zollinger Ellison
• Reactii adverse = usoare
• - Digestive: greata, flatulenta, constipatie
• Interactiuni medicamentoase
• - Inhiba citocromul P450 => scade
metabolizarea unor medicamente:
• diazepam, imipramina
• - Scade absorbtia medicamentelor care
necesita pH acid: ketoconazol
Blocante ale receptorilor H2 (
antihistaminice)
• Cimetidina
• Ranitidina
• Nizatidina
• Famotidina
Blocante ale receptorilor H2 (
antihistaminice)
• Se fixeaza pe receptorii H2
• => impiedicarea stimularii lor de catre
histamina
• Efecte farmacologice
• - Scaderea secretiei de HCl
• - Impiedica si secretia produsa de stimularea
gastrinica si muscarinica
• Deosebirea dintre antihistaminice:
• - Potența
• - Reactiile adverse
• - Farmacocinetica
Ranitidina
• Avantaje fata de cimetidina

• - Potenta mai mare
• Ranitidina - scade
secretia gastrică acidă la 300mg/zi
• față de Cimetidină la 800mg/zi
• - Efect prelungit → 8 – 10 ore
Ranitidina
• Reactii adverse
• Efect antiandrogenic slab, in comparatie cu
Cimetidina
• - Afectare hepatica, leucopenie,
• confuzie – rar
• Doze
• - Curativ – 300mg/zi in doza unica seara
• sau in 2 prize
• - Profilactic – 150 mg/zi
Famotidina
• Avantaje fata de cimetidina
• - Potenta mai mare
• - doza echipotentă = 40mg famotidina
Famotidina
• Doze
• Curativ – 40mg/zi in doza unica
• Profilactic – 20 mg/zi
Analogi ai prostaglandinelor
• Misoprostol
• Enprostil
• Scad secretia de acid clorhidric
• Cresc efectul citoprotector prin:
• - Cresterea secretiei de bicarbonat
• - Cresterea secretiei de mucus
• - Cresterea circulatiei locale
• Indicatii
• Profilaxia ulcerului iatrogen produs de AINS
• Ulcer duodenal – eficacitate asemanatoare cu
ranitidina
• Reactii adverse
• Diaree
• Actiune ocitocica => contraindicati la gravide
• Hipotensiune arteriala
Analogi ai somatostatinei
• Sandostatin (Octreotid)
• inhiba secretia de hormon de crestere
• inhiba secretia exocrina si endocrina gastrenteropancreatica
• Indicatii
• tumori endocrine gastrenteropancreatice- vipoame, sdr Zollinger-
Ellison
• Acromegalie
• Reactii adverse
• - Tulburari digestive- anorexie, grata, diaree, meteorism
• - Iritatie le locul injectarii
• - Modificarea tolerantei la glucoza
• - Modificari ale enzimelor de citoliza si colestaza
Antibiotice antihelicobacter pylori
• Amoxicilina
• Metronidazol
• Claritromicina
• Helicobacter pylori
• - bacil spiralat de aproximativ 0,5 A
• - flagelat, gram negativ, microaerofil
• - penetrează în stratul mucos protector, care
acoperă mucoasa gastrică
• produce inflamație prin activarea unui număr de toxine
și enzime
• Avantajele tratamentului cu antibiotice
• - Vindecare mai rapida a ulcerului activ
• - Durata mai scurta a tratamentului
• - Scadere a ratei recurentei ulcerului
comparativ cu tratament numai antisecretor
• TRIPLA TERAPIE → UN ANTISECRETOR (2-3
săptămâni) + 2 ANTIBIOTICE (10 zile)
Schema
• IPP (De ex. Omeprazol 40 mg/zi)
• Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi
• Amoxicilină 1000 mg de 2 ori/zi
• sau
• IPP
• Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi
• Metronidazol 500 mg de 4 ori/zi
Protectoare ale mucoasei gastrice
• Au actiune citoprotectoare
• favorizeaza factorii de protectie si aparare la nivelul mucoasei
gastrice/duodenale
• Sucralfat
• Subcitratul de bismut coloidal
• Sucralfatul = zaharoza sulfatata + hidroxid de aluminiu
• - In prezenta pH acid => eliberare de aluminiu =>polimerizare-
se leaga de mucoasa normala sau necrozata => gel protector
• fixeaza sarurile biliare
Sucralfat
• Gel protector care impiedica:
• - Difuziunea HCl
• - Degradarea mucusului de catre pepsina
• - Stimuleaza secretia de prostaglandine
• - Stimuleaza secretia de mucus
• - Stimuleaza secretia de bicarbonat
Sucralfat
• Indicatii
• Ulcer gastric si duodenal – vindecari asemanatoare
blocantilor H2
• Efecte secundare
- Constipatie
- Impiedica absorbtia medicamentelor (ex: digoxin,
fenitoina, miofilin, fluorochinolone)
• Contraindicatii
- Asocierea cu antisecretorii sau antiacide – pentru ca
necesita pH acid pentru activare (sau se administreaza
dupa un anumit interval de timp- 2 h)
Subcitratul de bismut (Ulcamed)
• - Pelicula de protectie de proteinat de bismut la nivelul zonei
ulceroase
• -acțiune anti Helicobacter pylori
• - Complex cu mucina => protectie mai mare a mucusului
• - Stimuleaza secretia de prostaglandine
• Indicatii- ulcerul duodenal, ulcer gastric
Subcitratul de bismut (Ulcamed)
• Doze
• 120mg x 4/zi – maxim 2 luni
• - Scaun negru
• - Inegrirea limbii in administrari lungi
• Contraindicatii
• Hipersensibilitate, insuficienta renala
• - Nu se administreaza antiacide cu 30 min inainte pentru ca ii
scade eficienta
Medicamente antiacide
• Antiacide neresorbabile
• Hidroxidul de aluminiu
• Hidroxidul de magneziu
• Oxidul de magneziu (magnesia usta)
• Carbonatul de calciu
• Antiacide resorbabile
• Bicarbonatul de sodiu
• neutralizarea aciditatii gastrice
• - Antiacidele sunt baze slabe
• Baze slabe + HCl => saruri si apa → scade
aciditatea gastrica
• Efectele administrarii antiacidelor
• – Scaderea aciditatii gastrice (pH > 5)
• – Scaderea activitatii proteolitice a pepsinei care este
inactiva la pH > 5
• – Protectie mucoasa
• – Fixare acizi biliari – compusii de aluminiu
• – Rebound al secretiei gastrice – mai ales CaCO3 (ionii de
Ca stimuleaza secretia de gastrina si de HCl)
• – Modificarea motilitatii intestinale
• - Constipatie – compusi de aluminiu si calciu
• - Diaree – compusii de magneziu
• – Alcaloza – bicarbonatul de sodiu
• Combinaţii de antiacide: Dicarbocalm, Rennie, Almagel,
Maalox, sub formă de comprimate pentru supt, comprimate
masticabile, suspensie orală, plicuri cu pulbere pentru
suspensie.
• Indicatiile antiacidelor
• - Folosite rar in ulcer din cauza eficientei slabe
• - Folosite doar ca tratament simptomatic (in
epigastralgii)
• reflux gastroesofagian
• - Necesita asocierea a mai multor antiacide
pentru a evita constipatia sau diareea
• - Complianta scazuta datorita dozelor multiple –
4-6 doze zilnice
• Administrare- la 1.30- 2 h dupa mese
Maalox
• Combinatie de hidroxid de Al cu hidroxid de Mg
• Indicatii
• gastrita
• hernie hiatala
• dispepsie
• ulcer GD
• esofagita de reflux
Medicamente antispastice
• Antispasticele = medicamente utilizate in:
dureri spastice de diferite etiologii
•
• Gastrointestinale
• Biliare
• Ureterale
• Genitale
• Inlatura spasmul musculaturii netede determinat
prin stimularea:
• • receptorilor muscarinici
• • miofibrilelor
•
Antispasticele inlatura spasmul prin:
• Blocarea receptorilor muscarinici = antispastice
neurotrope (tip atropinic)
• Actiune directa asupra musculaturii netede =
antispastice musculotrope (tip papaverinic)
• Antispastice neurotrope
• • Atropina
• • Butilscopolamina (Scobutil)
• • Propantelina
• • Oxifenoniu
•
• Antispastice musculotrope
• • Papaverina
• • Drotaverina (No-Spa)
• • Mebeverina (Colospasmin)
• PIAFEN = Metamizol (algocalmin) + pitofenona + fenpipramida
• (analgezic) (antispastic (antispastic
• musculotrop) neurotrop)
• Papaverina
•
• Alcaloid extras din opiu sau produs sintetic
• - Inhiba fosfodiesteraza (PDE)
• => nu se mai metabolizeaza AMPc
• => creste concentratia AMPc
• => activarea proteinkinaza
• => fosforilarea kinazei miozinei
• => scaderea afinitatii miozinei pentru complexul Ca-
calmodulina
• => relaxare a musculaturii netede
•
Papaverina
• Efecte farmacologice si indicatii

• • Antispastic: colici intestinale, biliare, ureterale,
dismenoree
• Vasodilatatie
• Reactii adverse
• - Tahicardie
• - congestia fetei
• - hipotensiune arteriala
• Doze- 50-100 mg de 2-4x/zi
Drotaverina (No-Spa)
• Mecanism actiune
• - Ca si papaverina
• - are efect vasodilatator- utila si in tratamentul sdr
vasculospastice
•
• Efecte farmacologice si indicatii
• - Antispastic: colici digestive, biliare, ureterale, colica litiazica
acuta renala, dismenoree
• adjuvant in ulcer GD, gastrita, enterita, colita, sdr de intestin iritabil,
pancreatita, iminenta de avort
• Farmacografie: cp de 40mg,80 mg; sol inj 20 mg/ml
• Doze- 120-240 mg/zi fractionat in 2-3 prize
• inj 40-80 mg i.v lent
• Mebeverina (Colospasmin)
•
• Mecanism actiune
• - inhiba PDE IV cu cresterea AMPc
•
• Indicatii
• - sindom de colon iritabil
• Farmacografie: 1cp = 100 mg
• Doze- 100 mg de 4x/zi
Prokinetice
• Metoclopramida
• Domperidona (Motilium)
Prokinetice
• Medicamente care stimuleaza motilitatea gastrointestinala
•
• Mecanisme de actiune
• - Stimulante colinergice
• - Blocante dopaminergice
• - Stimulante/anti serotoninergice
• Indicatii
• •Boala de reflux gastroesofagian
• • Gastropareza
• proceduri care presupun intubarea duodenului
• ameliorarea greturilor si varsaturilor din afectiunile GI de tip
dismotilitate
Metoclopramida
• antagonist dopaminergic
• agonist 5-HT4
• antagonist 5-HT3 la nivelul terminatiilor vagale
enterice
Metoclopramida
• • Efect prokinetic- stimuleaza motilitatea
stomacului si a intestinului subtire
• 1. Creste tonusul sfincterului esofagian inferior
• 2. Stimuleaza golirea stomacului
• 3. Relaxeaza sfincterul piloric
• 1+2+3 = impiedica refluxul gastroesofagian
si duodenogastric
• 4. Mareste peristaltismul jejunului => accelereaza
tranzitul spre colon
• nu influenteaza motilitatea colonului
Metoclopramida
• • Efect antivomitiv - prin mecanism central de
inhibare a receptorilor D2
• - prin efectul prokinetic
Metoclopramida
• Indicatii
• BRGE
• Colon iritabil cu constipatie
• Hipomotilitatea gastrica – ex.: diabet
zaharat
• Antiemetic
Metoclopramida
• Reactii adverse
• - Sedare
• - Tulburari extrapiramidale- distonii, sdr
parkinsonian
• - Ginecomastie, galactoree
• - Diskinezii tardive
! Anticolinergicele impiedica efectul prokinetic- Nu
se asociaza
• Farmacografie: 1cp = 10 mg, sol inj.5 mg/ml
• Doze- 10 mgx3/zi
Domperidona (Motilium)
• - Proprietati asemanatoare metoclopramidei
• - Antagonist dopaminergic D2 periferic, cu eliberare
consecutiva de Ach la nivelul sinapselor neuroefectoare
digestive
• - Nu trece bariera hematoencefalica => nu determina
fenomenele determinate de blocarea receptorilor
dopaminergici centrali => reactii adverse mai putine decât
metoclopramida
• Doze- 10 mg de 3x/zi inainte de mese
Medicamente antiemetice
• Liniștesc greața și împiedică producerea
vărsăturilor
• Arcul reflex al vomei
• = Receptori: aparat digestiv, faringe, uter, vestibul,
meninge
• = Calea aferentă: nervul vag
• = Centrii vomei
• • Zona chemoreceptoare declanşatoare (ZCD): in
bulb şi nucleii vestibulari cu
• neuromediatorii dopamina şi serotonina
• • Centrul vomei: în bulb cu neuromediator
acetilcolina
• = Calea eferentă: parasimpatic, simpatic
• Declanşarea vomei se produce prin
stimularea:
• - receptorilor periferici
• - ZCD- localizată in area postrema de la
nivel vestibular
• Neurotransmițători implicați în declanșarea
vomei
• Dopamina- R D2
• Serotonina- R 5-HT3
• Histamina- R H1
• Ach- R M1
• enkefalinele- R δ și κ
Medicamente antiemetice
• Substanțe antidopaminergice
• Substanțe antiserotoninergice
• Substanțe antihistaminice
• Substanțe antimuscarinice
• Canabinoizi
• Substanțe antineurokinină 1
• Alte substanțe cu efect antiemetic- GC
(glucocorticoizii) si BZD (benzodiazepinele)
• Indicaţiile antivomitivelor
• Tulburări digestive
• Răul de mişcare, boala Meniere
• Greaţa şi voma induse de terapia cu
chimioterapice antineoplazice
• Greţa şi voma din sarcină
Antivomitive antihistaminice
•
• Prometazina (Romergan), ciclizina, meclozina, feniramina,
difenhidramina
• Mecanism de acţiune
• - Blocarea histaminergică H1 si colinergică la nivelul centrului vomei şi
• nucleilor vestibulari
• Reacţii adverse
• - Sedare, somnolenţă, uscăciunea gurii, constipație, retenție
urinară
• Indicaţii
• • Rău mişcare
• • Boala Meniere
• • Vărsături din sarcină
• • Vărsături medicamentoase (opioide, anestezice generale)
Antivomitive antidopaminergice
• Fenotiazine (neuroleptice )
• Tietilperazina (Torecan), proclorperazina
(Emetiral), clorpromazina
• - Antiemetice eficiente- în vărsături
postoperatorii, postanestezie, uremie, boala de iradiere
• - Acţiune mai slabă pe voma produsă de
chimioterapicele anticanceroase
• - Hipotensiune
• - Sindrom extrapiramidal
• Proclorpromazina- Emetiral- 5-10 mg. de 3-
4x/zi
• Tietilperazina- 10 mg de 3x/zi, sup. 10 mg 1-
3x/zi
• Benzamide
- Metoclopramida
- Domperidona (Motilium)
• Butirofenonele (neuroleptice)
- Haloperidolul
- Droperidolul
au efecte sedative și hipotensoare
Antivomitive anticolinergice
• Scopolamina
• - Anticolinergic cu acţiune centrala
• - Deprimant psihomotor
• - Antiemetic în răul de mişcare
• - de tip atropinic- uscăciunea gurii,
constipație, tulburări de vedere, retenție
urinară
Antivomitive antiserotoninergice
• Ondasetron – cp filmate 4 si 8 mg., sol inj. 2
mg./ml- doza 32 mg/zi fracționat
• Mecanism de acţiune:
• - Blocarea receptorilor 5HT3
centrali (ZCD) şi periferici
• Indicatii - în voma produsă de
chimioterapice anticanceroase şi radioterapie
Medicamente antidiareice
• Tratamentul diareei
• Etiologic – antibiotice
• Patogenic – glucocorticoizi, mesalazina – in inflamatiile cronice
• De inlocuire a pierderilor – electroliti, glucoza
• Simptomatic
• • Reducerea peristaltismului
• - Opioizi
• - Anticolinergice
•
• Cresterea viscozitatii continutului intestinal
• - Caolinul, carbonatul de calciu, hidroxidul de
aluminiu
• - Substante absorbante
Antidiareice opioide
• - Scad miscarile peristaltice
• - Cresc contractiile segmentare
• - Cresc tonusul sfincterelor
• - Inhiba reflexul anal de defecatie
• - Scad secretia biliară si pancreatica
Antidiareice opioide
• Indicate în diarei severe, bolnavi cu ileostomie
sau colostomie
• Contraindicate în:
• rectocolita ucerohemoragică severă
• colita pseudomembranoasă
• diarei acute infecțioase
• sindrom subocluziv, ocluzie intestinală
• IH
• nu se recomandă la copii
• Codeina
•
• - 1cp =15 mg
• - 1 – 2 cp x 4/zi
• - Risc mic dependenta
• Loperamida (Imodium)- agonist la nivelul R
opioizi intestinali
• Scade motilitatea intestinală
• reduce secrețiile GI
• nu dezvoltă dependență
- 1 cp = 2 mg
• - 2cp – initial, apoi 1cp/scaun –
• maxim 8 cp/zi, maxim 5 zile
• Diosmectita (Smecta)- antidiareic adsorbant
• - Absoarbe gazele, protejeaza mucoasa

intestinală
• - Nu modifica peristaltismul si volumul
scaunelor- plicuri cu pulbere pentru sol. orală
• • 3 g x 3/zi
•
•

Far Maco

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Far Maco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PRINCIPII GENERALE ALE

• Farmacologia este știința care studiază:

• Majoritatea medicamentelor sunt xenobiotice,

• Unele medicamente nu sunt xenobiotice ci

• Molecula de medicament poate să

• Farmacotoxicologia studiază reacțiile adverse

• Studiile se desfășoară pe baza unor protocoale

• Farmacognozia, studiază originea

• Este o formă de difuzie, însă care se realizează

• Pinocitoza constă în introducerea în celulă a

• Administrarea medicamentelor se poate face pe:

• Prezintă următoarele avantaje:

• Calea orală reprezintă cel mai utilizat mod de

• Este un parametru farmacocinetic care

• Biodisponibiliatea după administrare orală

• Valori mici ale biodisponibilității arată o absorbție

Procesul de absorbție poate fi încetinit de:

• Colestiramina folosită în dislipidemie,

• Această cale este puternic vascularizată, iar

• Pe această cale se administrează comprimatele

• Este o cale folosită pentru efecte locale;

• Se utilizează atunci când calea orală este

• Procesul de primă trecere prin ficat este parțial

• Calea injectabilă se poate face intravenos,

• Reprezintă cea mai rapidă modalitate de

• Absorbția de la acest nivel este variabilă, în

• Absorbția medicamentelor administrate pe

• Absorbția la acest nivel este foarte rapidă

• Inhalarea acestor substanțe sub formă de

• La acest nivel absorbția este redusă, stratul

• Procesele de traversare sunt:

→LIPSA LEGĂRII DE PROTEINE

Modificarea transportului activ de către medicamente are

• Blocanți ai activității unor pompe ionice membranare

• blocanți ai simportului SGLT2, transportorul de la nivel renal

• Fracția legată este inactivă farmacodinamic

• legarea este- stereospecifică

• AINS+ anticoagulante orale- risc de hemoragie

• Există o supradozare relativă datorată creșterii

• După ce sunt absorbite, medicamentele

• În SNC, puține medicamente sunt capabile să străbată bariera

• transfer selectiv- prin transportori specializați “carrier”

• Anestezicele generale fiind liposolubile,

Tratamentul femeii gravide trebuie să țină cont de vârsta

• O nouă administrare poate duce la depăşirea capacităţii

• Este procesul de metabolizare al

• Metabolizarea are loc în principal în ficat.

• Medicamentele pot suferi acest proces și în

• Procesul de metabolizare va duce la încărcarea

• →este îngreunată traversarea membranelor

• Bioinactivarea sau detoxifierea-

• Bioactivarea - prin care este micșorată

• Tot prin acest proces (bioactivare) unii metaboliți

• Biotoxificarea- proces prin care rezultă

• izoniazida- metabolitul acetilhidrazida, cu

• Unele medicamente se pot metaboliza în

În peretele intestinal unele medicamente:

• Morfina, la nivel intestinal suferă un proces de

• La nivelul pielii se pot produce reacții de

• Un factor implicat în biotransformare este

• Astfel, o anumită doză de medicament, poate

• Biodisponibilitate = fracția de medicament

• etapa I - au loc reacții de oxidare, reducere și

• rezultă metaboliți cu grupări funcționale