Universitatea TITU MAIORESCU

DISCIPLINA FARMACOLOGIE

MEDICINĂ GENERALĂ
SEMESTRUL I

LUCRARI PRACTICE I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE
FARMACOLOGIE

AN UNIVESITAR 2015 - 2016 1

CUPRINS LP
• Definitia medicamentului
• Definitia farmacologiei
• Scurt istoric al farmacologiei.
• Ramuri si explicarea acestora:
• Farmacologia preclinică
• Farmacologia clinica
• Tipuri de studii clinice
• Preparatele medicamentoase:
• Clasificarea medicamentelor
• Compozitia preparatului medicamentos:
• Denumirea medicamentelor 2
RESURSE BIBLIOGRAFICE
• Curs foarte bun pentru LP se
gaseste pe net la
Universitatea TG Mures – la
adresa:
• http://www.umftgm.ro/filead
min/medicina/catedre/M2/Fa
rmacologie/INDRUMATOR_LP
_FARMA_MG_ANUL_III.pdf

3
RESURSE BIBLIOGRAFICE

4
 DEFINITIA MEDICAMENTULUI
• Medicamentul este definit ca o substanta (nonalimentara)
chimica, de origine naturala sau sintetica, care afecteaza
functiile organismului, utilizata in diagnosticul tratamentul sau
prevenirea altor situatii clinice patologice.

5
 DEFINITIA
• Farmacologia FARMACOLOGIEI
(gr. farmakon = medicament, gr. logos = știință) etimologic
este stiinta care se ocupa cu medicamentele sau altfel definita - stiinta care
se ocupa cu studiul efectelor agenților chimici cu valoare terapeutică si cu
toxicitatea potentiala pe care o au asupra asupra sistemelor biologice.

• In zilele noastre farmacologia pune accentul pe studierea actiunii

medicamentelor.

• Nu trebuie confundata cu farmacia – care este stiinta/profesia care se

ocupa cu prepararea, eliberarea si utilizarea adecvata a medicamentelor.

6
In incercarea de a descoperi noi medicamente farmacologii:

• cauta molecule care se determine actiunea scontata

• determina modul lor de actiune asupra organimului

7
 SCURT ISTORIC AL FARMACOLOGIEI
• Synthetic organic chemistry was born in 1828, when Friedrich Wohler synthesized urea from inorganic
substances and thus demolished the vital force theory.
• François Magendie studied the action of nux vomica (a strychnine-containing plant drug) on dogs, and
showed that the spinal cord was the site of its convulsant action. His work was presented to the Paris
Academy in 1809.
• In1842, Claude Bernard discovered that the arrow poison curare acts at the neuromuscular junction to
interrupt the stimulation of muscle by nerve impulses.
• According to Walter Sneader, this occurred in 1847, when Rudolf Buchheim was appointed professor
of pharmacology at the University of Dorpat in Estonia (then a part of Russia). Lacking outside funding,
Buchheim built a laboratory at his own expense in the basement of his home. Although Buchheim is
credited with turning the purely descriptive and empirical study of medicines into an experimental
science, his reputation is overshadowed by that of his student, Oswald Schmiedeberg.

http://pubs.acs.org/subscribe/archive/mdd/v04/i05/html/05timeline.html)
 SCURT ISTORIC AL FARMACOLOGIEI
• Oswald Schmiedeberg (1838–1921) is generally recognized as the founder of modern
pharmacology. The son of a Latvian forester, Schmiedeberg obtained his medical doctorate in 1866
with a thesis on the measurement of chloroform in blood. He worked at Dorpat under Buchheim,
succeeding him in 1869. In 1872, he became professor of pharmacology at the University of
Strassburg, receiving generous government support in the form of a magnificent institute of
pharmacology. He studied the pharmacology of chloroform and chloralhydrate. In 1869,
Schmiedeberg showed that muscarine evoked the same effect on the heart as electrical stimulation of
the vagus nerve. In 1878, he published a classic text, Outline of Pharmacology, and in 1885, he
introduced urethane as a hypnotic.
• In the United States, the first chair in pharmacology was established at the University of Michigan in
1890 under John Jacob Abel, an American who had trained under Schmiedeberg. In 1893, Abel went
to Johns Hopkins University in Baltimore, where he had a long and brilliant career. His major
accomplishments include the isolation of epinephrine from adrenal gland extracts (1897–1898),
isolation of histamine from pituitary extract (1919), and preparation of pure crystalline insulin (1926).
His student Reid Hunt discovered acetylcholine in adrenal extracts in 1906.

http://pubs.acs.org/subscribe/archive/mdd/v04/i05/html/05timeline.html)
• Animal studies

• Friedrich Serturner, the German pharmacist who isolated the first alkaloid from opium in 1805, administered a
whopping dose (100 mg) to himself and three friends. All experienced the symptoms of severe opium poisoning for
several days. The alkaloid was named morphine, for Morpheus, the Greek god of sleep.

• Digitalis had been a standard medication for heart disease for more than a century, there were still no reliable
methods for evaluating its potency. Biological assays (bioassays) were performed on frogs, pigeons, and cats, but
none were totally satisfactory. In 1942, a group of cardiologists published “a method for bioassay of digitalis in
humans”. The assay was based on quantitative changes in the electrocardiogram (ECG) of patients in the cardiac
clinics of two New York City hospitals. It was hard to find patients whose ECGs could be standardized. Of 97
patients in whom calibration of the ECG was tried, only 18 proved to be satisfactory assay subjects. Fortunately,
chemical research on the active glycosides of digitalis, and development of analytical methods, soon rendered all
digitalis bioassays obsolete.

10
• Basic techniques
Pharmacology per se tends to use excised (isolated) organs or tissues and animals that are surgically
prepared in various ways to aid in the detection and study of target activities.

• Early in the development of pharmacologic techniques, it was found that an isolated organ or tissue remained
functional for several hours in a bath containing a physiologic solution of salts through which oxygen was
bubbled. Henrick Magnus (1802–1870) first applied this method to a strip of small intestine, Jean-François
Heymans (1904) worked with the mammalian heart, and Claude Bernard experimented with isolated nerve–
muscle preparations.

• The organ or tissue is so suspended that the contraction or relaxation of the muscle is mechanically transmitted
to a stylet. The stylet writes on a drum covered with smoked paper rotated by clockwork at a constant speed.
This device, called a kymograph, graphically records motion or pressure. The effects of drug substances
added to the bath can thus be visualized. The kymograph is a relatively crude device. In modern laboratories,
organ and tissue movements are transmitted by force transducers to polygraph machines, which produce
similar tracings. Or the polygraph is replaced by computerized equipment that issues a digital record.

• The surgical preparation of animals is illustrated by the following examples. As early as 1849, the German
anatomist Arnold Berthold transplanted testicular tissue into a capon (a castrated rooster) and showed that
this induced growth of the comb. This basic method was used in the 20th century to isolate and study the male
sex hormones.

• Similarly, in 1924, Americans Edgar Allen and Edward Doisy used ovariectomized rats to test the action of
estrogenic hormones. To study anti-inflammatory agents, rats can be made arthritic by injection of an oily
suspension of killed bacteria (Freund’s adjuvant).

• Drugs affecting gastric secretion may be studied in animals by forming a Heidenhain pouch—a small sac of
the stomach, vagally denervated and closed off from the main cavity, but with an opening through the
abdominal wall.

11
12
PENTRU DESCOPERIREA DE NOI
MEDICAMENTE AU FOST ACORDATE NUMAI 4
PREMII NOBEL:

• 1939 - Gerhard Domagk "pentru descoperirea efectului antibacterian al

prontosil";
• 1945 - Sir Alexander Fleming, Ernst Boris Chain si Sir Howard Walter Florey
"pentru descoperirea penicilinei si efectului ei curativ in variate boli infectioase ";
• 1952 - Selman A. Waksman "pentru descoperirea streptomicinei, primul
antibiotic antituberculos";
• 1988 - Sir James W. Black, Gertrude B. Elion si George H. Hitchings "pentru
descoperirea unor importante principii pentru tratamentul medicamentos" (Black
– a descoperit cimetidina si propranololul).

13
ALTI DESCOPERITORI DE MEDICAMENTE SAU VACCINURI
CARE AU PRIMIT PREMIUL NOBEL PENTRU ALTE
DESCOPERIRI:

• Emil von Behring’s – contributii majore in descoperirea vaccinurilor, care

a primit insa premiul Nobel pentru fiziologie in 1901.
• Paul Ehrlich – a avut contributii majore in descoperirea salvarsanului –
eficace in tratarea sifilusului – care a primit insa premiul Nobel in 1908
impreuna cu Ilia Mechnikov „drept recunoastere a cercetarilor lor in
domeniul imunitatii“.
• Frederick Banting si John Macleod au primit premul Nobel in 1923
pentru descoperirea insulinei – ca hormon (nu ca medicament).

14
 UN NUMAR MULT MAI MARE DE FARMACOLOGI AU FOST
RECUNOSCUTI PRIN ACORDAREA PREMIULUI NOBEL (PINA
IN 2012)
ROBERT J. LEFKOWITZ - 2012 JOHN R. VANE - 1982
BRIAN KOBILKA - 2012 EARL W. SUTHERLAND, JR. - 1971
JULIUS AXELROD - 1970
PAUL GREENGARD - 2000
LINUS CARL PAULING - 1954
ROBERT F. FURCHGOTT - 1998 HERBERT SPENCER GASSER - 1944
LOUIS J. IGNARRO - 1998 CORNEILLE J.F. HEYMANS - 1938
OTTO LOEWI - 1936
FERID MURAD - 1998
SIR HENRY HALLETT DALE - 1936
ALFRED G. GILMAN - 1994 FREDERICK GRANT BANTING - 1923
EDWIN G. KREBS - 1992
SIR JAMES W. BLACK - 1988
GERTRUDE B. ELION – 1988
15
RAMURI ALE FARMACOLOGIEI
In incercarea lor de a descoperii noi medicamente farmacologii efectueaza
• screening la activitatii scontate
• determina mecanismul de actiune al substantei candidat de medicament
• cuantifica activitatea medicamentului dupa ce este administrat organismului.

Acestor activitati le corespund principalele ramuri fundamentale ale farmacologiei:

• faramacodinamia,
• farmacocinetica si
• farmacotoxicologia.

16
 RAMURILE FUNDAMENTALE ALE
FARMACOLOGIEI
• Farmacocinetica – studiaza drumul parcurs de medicament de la administrare
pina la eliminarea medicamentului sau metabolitilor sai din organism. (studiaza
ce face organismul medicamentului, respectiv absorbtia, distributia, metabolizare
si excretia medicamentului).
• Farmacodinamia – este subramura farmacologiei care studiaza mecanismele
de actiune ale medicamentului (studiaza ce face medicamentul organismului)
• Farmacotoxicologia – se ocupa cu studiul efectelor secundare si a reactiilor
adverse pe care le produc medicamentele organismului. Aria de acoperire a
acestei subramuri vizeaza ;i substan’ele chimice care se gasesc in mediul
inconjurator, caznic sau industrial.

17
ALTE SUBRAMURI ALE FARMACOLOGIEI,
DEZVOLTATE IN TIMP:

• Farmacografia
• FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care studiaza regulile de
prescriere a medicamentelor. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon –
remediu, graphein – a scrie].

• Farmacovigilenta
• Farmacovigilenţa reprezintă un sistem de monitorizare continuă a reacţiilor adverse
ale produselor medicamentoase. În România există un departament specific în cadrul
ANM care supraveghează orice reacţie adversă semnalată de către medici în
practica medicală.

18
 RAMURI MAI RECENTE ALE
FARMACOLOGIEI
Numarul mare de medicamente descoperite in tratarea unor anumite grupuri de boli a
condus la ultraspecializarea unora dintre farmacologi, delimitind in timp noi sub ramuri,
cum sunt:
• Neuropsihofarmacologie – studiaza efectulmedicamentelor asupra sistemului nervos,
incercind sa aprofundeze mecanismele de actiune ale medicatiei psihotrope si neurologice.
• Farmacologia cardiovasculara – se aeaca asupra efectelor medicamentelor asupra
cordului, vaselor dar si asupra glandelor endocrine si a rolului sistemului nervos central in
influentarea functiilor cardiovasculare.
• Chimioterapia – studiaza tratamentul medicamentos al bolilor infectioase precum si al
tratamentului cancerului.
• Farmacobiochimia – studiul reactiilor biochimice implicate in actiunile la nivel celular si
molecular si reactiile adverse ale medicamentelor precum si influentarea farmacocineticii
de catre structurile chimice ale medicamentelor.

19
• Farmacologia educationala – predarea farmacologiei in scoli, licee, scopli postliceale si universitati.
• Farmacogenetica - studiaza modalitatea in care particularitati genetice specifice unui individ sau grup
(populatii de indivizi) influenteaza farmacocinetica si farmacodinamia specifica unui medicament.
• Imunofarmacologia - studiaza influentele medicamentului asupra sistemului imunitar al organismului.
• Cronofarmacologie - studiaza influentele bioritmurilor asupra efectelor medicamentului

In functie de particularitatile administrarii medicamentelor in functie de virsta pacientilor distingem:

• Farmacologia clinica neonatologica si pediatrica studiaza particularitatile farmacologice la nou nascut si

asupra organismului in crestere, sanatos sau bolnav.
• Gerontofarmacologia - studiaza particularitatile actiunii medicamentelor la varstnici.

20
IN FUNCTIE DE MOMENTUL ETAPELE IN CARE SE
STUDIAZA NOILE MEDICAMENTE (MOLECULE
CANDIDAT) DISTINGEM:

• Farmacologia preclinica
• Farmacologia clinica
• Farmacoterapia

• Farmacoeconomia
21
 FARMACOLOGIA PRECLINICĂ
• este o specialitate a farmacologiei care studiază acţiunea medicamentelor asupra
animalelor de laborator (şoareci, şobolani, iepuri, etc) sau asupra sistemelor biologice
izolate (culturi de celule, organe, etc).

• Pe baza rezultatelor acestor cercetări experimentale se elaborează teorii preliminarii

asupra posibilelor acţiuni pe care substanţele le au la nivelul organismului uman.

• Farmacologia preclinică are şi o dimensiune etică deoarece administrarea unui produs nou
medicamentos la om implică anumite riscuri.
• Chiar dacă rezultatele obţinute pe organisme altele decât cele umane sunt satisfăcătoare,
acestea nu asigură în totalitate rezultate identice asupra subiecţilor umani.

22
 FARMACOLOGIA CLINICĂ
• Este o specialitate medicală care studiază farmacodinamia si farmacocinetica
medicamentelor asupra omului prin intermediul studiilor clinice.
• Acestea pot confirma sau infirma rezultatele obţinute în urma studiilor preclinice.
• Farmacologii clinicieni studiaza modul in care medicamentele actioneaza asupra
organismului, cum interactioneaza cu alte medicamente, cum efectele lor pot modifica
procesele patologice si cum poate influenta boala efectele lor.
• Fara studiile desfasurate de farmacologii clinici ar trebui sa tratam populatii intregi de
oameni cu medicamente ale caror efecte pozitive si negative nu sunt certe.
• Produsele investigationale sunt licentiate si devin medicamente, de regula, dupa ce
rezultatele trialurilor de faza III denota un raport risc beneficiu satisfacator.

23
STUDIILE CLINICE

• Definitie - Un trial clinic este un experiment controlat efectuat pe subiecti umani

care presupune interventia si observarea efectelor subsecvente ale interventiei.

• Termenul trial clinic este preferat fata de cel de “experiment clinic” deoarece cel
din urma nu subliniaza suficient respectul fata de viata omului.

• Pentru ca un medicament sa ajunga sa fie licentiat sunt studiate aprox.10000 de

molecule candidat si se investesc aproximativ 1 mld.dolari USD.

24
 ROLUL STATISTICII MEDICALE IN
DEZVOLTAREA TRIALURILOR CLINICE
• Ajuta la stabilirea alternativelor de tratament cele mai bune.

• Inaintede era trialurilor clinice medicii foloseau experienta lor

pe unul sau citiva pacienti (aspecte etice) pentru a generaliza
tratamente.

• Statisticapermite extrapolarea rezultatelor obtinute pe loturi

mici de subiecti la populatii mai mari in conditii de incertitudine.

25
CE ESTE UN TRIAL CLINIC?

•Un trial clinic este un experiment controlat

efectuat pe subiecti umani care presupune
interventia si observarea efectelor
subsecvente ale interventiei.

•Termenul trial clinic este preferat fata de cel

de “experiment clinic” deoarece cel din urma
nu subliniaza suficient respectul fata de viata
omului.
26
ELEMENTELE ESENTIALE ALE UNUI TRIAL
CLINIC
• subiectii umani
• Interventia
• studierea prospectiva si observatii ulterioare finalizarii
trialului
• existenta unor criterii de includere si de excludere
• existenta unor beneficii dar si a unor riscuri pentru
pacient
• obligativitatea consimtamintului informat
• costuri foarte ridicate
• numar de subiecti limitat
27
TIPURI DE STUDII CLINICE

În funcţie de obiectivul urmărit

• Studii clinice de eficacitate,

• Studii clinice de siguranţă,
• Studii clinice de farmacocinetică,
• Studii clinice de bioechivalenţă
28
In functie de loturile de subiecţi implicaţi
• Studii clinice necontrolate,
• Studii clinice controlate (Grupuri paralele),
• Studii clinice de cohortă

29
Studii caz-control (studiu retrospectiv) – se face
comparatia intre pacienti care au anumite boli sau
situatii clinice (cazuri) si cei care nu au boala sau
situatia clinica respectiva (lot control)

Studii tip cohorta – investigatia prospectiva a unui grup

de pacienti – cohorta

Studii de caz – se colecteaza date descriptive prin

examinarea intensiva a unui fenomen in particular –
utile in special in cazul fenomenelor rare sau foarte
complexe.

30
Raportarea temporală faţă de studiul clinic

• Studii clinice prospective,

• Studii clinice retrospective

31
Cunoaşterea prealabilă a medicamentului administrat de
către medicul investigator şi sau pacient

• Studii clinice deschise,

• Studii clinice simplu-orb,
• Studii clinice dublu-orb

32
 Are investigatorul un rol activ in alocarea tratamentului?

DA NU
Studiu experimental (interventional) Studiu Observational
Alocare aleatorie (randomizare)
Lot de comparatie?

DA NU DA NU

Randomized Non- Analytical Descriptive

Controlled Randomized study study
trial Controlled
trial
Directia?

Expusure si
Outcome outcome
Expunere studiate
Outcome Expunere
concomitent
33
Cohort study Case-control study Cross-sectional study

Source: Grimes and Schulz, The Lancet 359:57-61 (2002)

TIPURI DE TRIALURI CLINICE
Trial de FAZA 0:
• studii de farmacodinamica si farmacocinetica pe numar mic de subiecti 10-15 (voluntari
sanatosi)
Trial de FAZA I
• evaluarea tolerabilitatii la subiecti umani voluntari (10-80);
• sunt studii deschise;
• determinarea dozei rezonabile.
Trial de FAZA II
• studierea efectului medicatiei (eficacitate) (100-300 subiecti);
• estimarea reactiilor adverse (toxicitatea);
• de regula dublu-orb, versus placebo;
• pacienti (au afectiunea tinta).
Trial de FAZA III
• estimarea finala a eficacitatii clinice in comparatie cu tratamentul standard sau
placebo (1000-3000-10000 subiecti).
• urmeaza licentierea
Trial de FAZA IV
• supravegherea tratamentului de lunga durata (monitorizare)
• evaluarea morbiditatii si a mortalitatii pe termen lung
34
 Funcțiile Cercetare-Devoltare %
Descoperire / Cercetare fundamentală
Sinteză și extracție 10.0
Screening biologic și testare farmacologică 14.2
Testarea preclinică
Toxicologie și teste de siguranță 4.5
Determinarea dozei farmaceutice și stabilitate 7.3
Trialuri clinice
Fazele I, II și III de evaluare clinică 29.1
Faza IV de evaluare clinică 11.7
Dezvoltarea producerii și a controlului calității 8.3
Reglementare (IND, NDA) 4.1
Biodisponibilitate 1.8
Altele 9.0

TOTAL 100.0 35
 Descoperirea medicamentului și procesul de dezvoltare
Boston Consulting Group, 2001

Costuri Costuri Timp

US $m % (ani)
Biologie
Identificarea țintei 165 18.8 1.0
Validarea țintei 205 23.3 2.0
Chimie
Screening 40 4.5 0.4
Optimizare 120 13.6 2.7
Dezvoltare
Preclinică 90 10.2 1.6
Clinică 260 29.5 7.0

Total 880 100.0 14.7

36

Sursa: Boston Consulting Group, A revolution in R&D, Noiembrie 2001, p12

 Descoperirea medicamentului și procesul de dezvoltare
Parexel, 2001

Ani % din costuri

Cercetare fundamentală 2.5 4

Descoperire 3.0 15
Dezvoltare preclinică 1.0 10
Faza I 1.5 15
Faza II 2.0 22
Faza III 2.5 31
Evaluarea și aprobarea FDA 1.5 3

Total 14.0 100.0

37

Sursa: PAREXEL, Parexel’s Pharmaceutical R&D, Statistical Sourcebook, 2001, p 96

 Ratele de uzură ale medicamentelor
1998

Faza de start Probabilitatea de a

trece în faza următoare
%

Dezvoltare preclinică 10.3

Faza I 18.4
Faza II 28.1
Faza III 65.8
Evaluarea și aprobarea FDA 90.6

38

Sursa: CMR International survey of 29 pharmaceutical companies in 1998 as reported in Parexel, p 195
PREPARATELE MEDICAMENTOASE

• Medicamentul este o substanţă simplă, o asociere de substanţe sau un produs complex capabil sa producă un efect
terapeutic, fiind prezentat intr-o formă care să poată fi folosită de bolnav urmând un anumit mod de utilizare.

• Medicamentul poate fi definit in medicina este definit ca orice substanţă care are potentialul de a preveni sau vindeca
bunastarea fizica sau psihica, in farmacologie orice agent chimic care modifica procesele fiziologice sau biochimice ale
organismului OMS

(http://whqlibdoc.who.int/publications/9241544686.pdf?ua=1)

39
MEDICAMENTUL ARE URMATOARELE
SEMNIFICAŢII
• a) orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi
pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om;

sau

• b) orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau

administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor
fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau
metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical. Legea 95/2006

40
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

In functie de provenienta substantei active:

• Naturale
• Sintetice
• Semisintetice

41
Naturale

• natura vegetala,
• animala (de exemplu unii hormoni).
• minerala.

• Orice medicament de origine naturala care este utilizat ca produs

brut,fara modificari se mai numeste si drog. In urma procesarii, dun
droguri pot fi extrase principiile active care, la rindul lor pot fi utilizate
ca medicamente.
• Exemple de principii active extrase din droguri vegetale: alcaloizii,
glicozozoo, uleiurile volatile, taninuri, glicozizii, mucilagiile, etc.

42
 DE SEMISINTEZA SAU SINTEZĂ
CHIMICĂ PARȚIALĂ
• este un tip de sinteza chimice care utilizează compuși izolați din surse
naturale (de exemplu, din plante, culturi bacteriene sau de celule) ca materii
prime. Aceste biomolecule naturale sunt de obicei molecule mari și
complexe. Semisinteza este utilizata de obicei când molecula precursor este
prea complexa structural, ceea ce face ca producerea sa industriala sa
necesite prea multi pasi tehnologici si implicit costuri prea mari.

43
DE SINTEZA

- moleculele mari sunt sintetizate in totalitate in laborator

(de regula rezultat al industriei petrochimice). .

44
PREPARATULUI MEDICAMENTOS

• asocieri de una / mai multe substante medicamentoase cu

substante auxiliare.

45
COMPOZITIA PREPARATULUI
MEDICAMENTOS:
• Substanta/substantele active raspunzatoare de efectul therapeutic
• Substante adjuvante
• Substante cu rol corectiv (edulcoranti, substante aromatizante, coloranti)
• Excipient (substanta inerta cu rol de completare a cantitatilor si de
inglobare a tuturor celorlalte ingrediente). Se mai numeste si vehicul (in
cazul preparatelor lichide).
• Substante ajutatoare tehnic – conservanti, emulgatori, antiagreganti,
stabilizanti/

46
 CLASIFICAREA PREPARATELOR
MEDICAMENTOASE
• dupa starea de agregare (consistenta)
• dupa calea de administrare
• dupa modul de preparare
• dupa gradul de toxicitate
• dupa modul de calculare a dozelor prescrise
47
Dupa starea de agregare (consistenta):

• solide,
• semisolide (sau moi),
• lichide,
• gazoase;
48
Dupa calea de administrare:

• pt uz extern (se aplica pe tegumente, mucoase),

• pt uz intern (pe cale orala, prin inghitire),
• pt administrarea parenterala sau prin injectare (se adm
prin o cale artificiala).

49
Dupa modul de preparare:

• preparate magistrale – compozitia este specificata de

medic iar farmacistul prepara medicamentul. in farmacie,
respectind reguli de tehnica farmaceutica si farmacopeea.
• preparate tipizate – sunr preparate industrial care se
gasesc ca atare in farmacie
• preparate oficinale – se gasesc gata preparate in
farmacie, fiind preparate conform indicatiilor si cerintelor
specificate in farmacopee. Nu necesita enumerarea
componentelor pe reteta. 50
Dupa gradul de toxicitate:

• toxice (venena) – substante foarte active,cu potential toxic sau caredau

dependenta (stupefiante). Se depoziteaza in dulapuri cu usi duble,
medicamentele se elibereaza in pungi albe cu eticheta scrisa cu litere albe pe
fond negru si o eticheta cu cap de mort. necesita reteta cu timbru sec.
• eroice (separanda) – substante foarte active – se elibereaza in pungi albe cu
eticheta cu chenar rosu
• obisnuite (anodine) – se elibereaza in ambalaje scrise negru pe alb cu chenar
albastru sau negru pentru cele care se administreaza pe cale orala, chenar rosu
pentru administrarea externa si galben pentru solutiile sterile injectabile.

51
52
Dupa modul de calculare a dozelor prescrise:

• forme divizate – ex. comprimate, fiole, supozitoare.

• forme nedivizat, dar se impart in doze partiale la administrare
(ex. Picaturi pt uz intern, pulbere)
• forme care nu necesita divizare (unguente, pudre, solutii
pentruuz extern)

53
DENUMIREA MEDICAMENTELOR

• Denumirea chimica – descrie structura chimica a moleculei

respective
• N-acetil-p-aminofenol

• Denumirea comuna internationala (DCI) – denumirea

stiintifica
• ex. paracetamol

• Denumirea comerciala
• TYLENOL, PANADOL, ACAMOL

54