ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder/Tulburare hiperkinetica

cu deficit de atentie)

1. Definitie – este o tulburare psihica de neurodezvoltare, cu un impact asupra functionarii,

dezvoltarii, productivitatii si calitatii vietii pacientilor.
- este caracterizata prin probleme de atentie, activitate excesiva sau dificultatea de a
controla un comportament neadecvat varstei
- simptomele apar inaintea varstei de 12 ani, sunt prezente pentru mai mult de 6 luni
si cauzeaza probleme in cel putin 2 medii sociale: la scoala, acasa sau in activitati
recreationale
- la copii, problemele de atentie pot cauza o performanta scolara saraca
- desi cauzeaza deteriorare, in mod particular in societatea moderna, multi copii cu
ADHD au o atentie deosebita pentru sarcinile/atributiile pe care le considera
interesante
- desi este cea mai studiata si diagnosticata tulburare psihica la copii si adolescenti,
factorul ce determina cu exactitate aceasta tulburare este necunoscut in majoritatea
cazurilor
2. Statistici:
- afecteaza aproximativ 5-7% din copii cand sunt diagnosticati dupa criteriul DSM-
IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – American Psychiatric
Associtaon) si 1-2% cand sunt diagnosticati dupa criteriul ICD-10 (Statistical
Classification of Diseases and Related Health Problems – World Health
Organization)
- in 2015 era estimat ca afecteaza 51.1 milioane de oameni la nivel global
- este diagnosticat aproximativ de 2 ori mai des la baieti decat la fete, desi de multe
ori tulburarea este trecuta cu vederea la fete, deoarece simptomele difera fata de
cele manifestate la baieti
- aprox. 30-50% din persoane diagnosticate in copilarie continua sa aiba simptome
si la maturitate si un procent 2-5% din adulti au aceasta tulburare; de asemenea, la
adulti, poate aparea acatisia (imposibilitatea de a sta linistit sau a nu se misca) mai
degraba decat hiperactivitatea
3. Clasificare - subtipuri:
- este clasificat in 3 subtipuri:
a) ADHD-PI (Predominantly Inattentive)
b) ADHD-PH/ADHD-HI (Predominantly Hyperactive-Impulsive)
c) ADHD-C (Combined)
a) Simptome:
- usor distras, omite detalii, uita lucruri, schimba frecvent activitatile
- dificultate in mentinerea atentiei asupra unei singure sarcini
- devine plictisit de un lcuru dupa doar cateva minute, exceptie atunci cand face ceva ce ii
place
- are probleme in terminarea si predarea temelor, de cele mai multe ori pierde lucrurile
necesare completarii sarcinilor sau actvitatilor (ex.: pixuri, creioane, jucarii, teme)
- pare ca nu asculta atunci cand i se vorbeste
- visator, devine confuz cu usurinta, se misca incet
- dificultate in procesarea informatiilor la fel de repede ca ceilalti
- dificultate in urmarea unor instructiuni
- probleme in intelegerea detaliilor; omite detalii

b) - neastamparat, agitat
- vorbeste non-stop
- da buzna peste tot, atinge sau se joaca cu orice vede
- nu poate sta intr-un loc, ca de exemplu, la masa, la scoaa sau in timp ce isi face temele
- intr-o miscare continua
- dificultate in indeplinirea unor sarcini sau activitati linistite
- nerabdator
- spune comentarii neadecvate fara sa judece, isi arata emotiile fara nicio retinere si se
comporta fara a lua in considerare consecintele
- dificultate in a astepta pentru lucrurile pe care le vor sau in a astepta sa le vina randul la
unele jocuri
- de multe ori intrerup conversatiile sau activitatile altora

- fetele cu ADHD manifesta mai putina hiperactivitate si impusivitate, dar prezinta

mai multe simptome ce apartin de neatentie si distractibilitate
- persoane de toate varstele care sufera de ADHD sunt mult mai predispuse sa aiba
probleme privind aptitudinile sociale, precum interactiunile sociale, formarea si
mentinerea priteniilor.
- aprox. 50% din copiii si adolescentii cu ADHD experimenteaza respingere din
partea colegilor, comparativ cu 10-15% din copiii si adolescentii care nu sufera de
ADHD
- persoanele cu deficit de atentie sunt predispusi in a avea dificultati de intelegere a
limbajului verbal si nonverbal, ceea ce afecteaza negativ interactiunile sociale
 - de asemenea se pot pierde pe parcusul conversatiilor, pot omite diferite
subintelesuri sau indicii si au probleme in invatarea aptitudinilor sociale
- dificultati in managementul furiei sunt mai comune la copiii cu ADHD, cum sunt
si scrisul de mana deficitar si intarzierile de vorbire, vocabular si dezvoltare
motorie

4. Boli asociate:

- la copii, in doua treimi din cazuri, ADHD apare insotit de alte tulburari precum:

 epilepsie
 sindromul Tourette
 tulburari ale spectrului autist (ASD)
 tulburari de anxietate
 intermittent explosive disorder (caracterizata prin iesiri explozive de furie si
violenta)
 dizabilitati de invatare – apar in aprox. 20-30% din cazurile de ADHD la copii
 OCD (Obsssive-compulsive disorder – tulburare obsesiv-compulsiva)
 dizabilitati intelectuale
 reactive attachment disorder (incapacitatea de a forma o relatie de atasament fata
de persoanele ingrijitoare)
 abuz de substante – adolescentii si copiii cu ADHD sunt la un risc crescut in ceea
ce priveste abuzul de substante; cele mai comune substante folosite sunt alcoolul
si canabisul
 tulburari de somn
 oppositional defiant disorder and conduct disorder (caracterizate prin
comportament iritabil, furios, razbunator si sfidator; normele de baza adecvate
varstei sunt incalcate)
 tulburari de personalitate antisociale la maturitate
 tulburari de atentie
 tulburari de miscare stereotipica
 tulburare bipolara, depresie
 restless legs syndrome (se manifesta printr-un sentiment neplacut la nivelul
membrelor inferioare care se imbunatateste pentru un scurt timp cand acestea sunt
miscate)
  enurezis nocturn (eliminare involuntara de urina in timpul somnului)
 obezitate, astm

5. Inteligenta:

- per total, studiile au aratat ca persoanele cu ADHD tind sa aiba un scor mai scazut in testele
IQ, dar aceste rezultate sunt relative din cauza influentei simptomelor ADHD; neatentia,
distractibilitatea, incapacitatea persoanelor de ramane concentrate mult timp pe aceeasi
sarcina pot determina aceste diferente de scor, mai degraba decat capacitatea intelectuala mai
scazuta fata de persoanele fara ADHD

6. Cauze:

- majoritatea cauzelor ADHD sunt necunoscute

- se crede ca acestea implica interactiuni intre genetica, mediul inconjurator si factorii sociali

- unele cazuri sunt legate de infectii si traume ale creierului, anterioare dezvoltarii ADHD

a) Genetica:

- studiile pe gemeni identici sau fraternali indica faptul ca tulburarea este de multe ori
mostenita de la unul dintre parinti; astfel 75% din cazuri devin de natura genetica

- fratii/surorile copiilor cu ADHD sunt de 3-4 ori mai predispusi sa dezvolte ADHD decat
fratii/surorile copiilor fara ADHD

- este de parere ca factorii genetici sunt de asemenea, si cei care determina daca ADHD-ul
persista si la maturitate

- un numar de gene este implicat in dezvoltarea ADHD, multe care afecteaza in mod direct
neurotransmiterea dopaminei

- o variatie comuna a unei gene numita Latrophilin 3 este estimata ca fiind responsabila
pentru aprox. 9% din cazuri; cand variatia este prezenta, persoanele raspund la
medicamentele stimulante

- DRD4-7R (7 Repeat variant of Dopamine Receptor D4) cauzeaza efecte inhibitoare crescute
induse de dopamine si asociate cu ADHD; mutatia DRD4-7R determina o gama larga de
comportamente fenotipice, inclusiv simptomele ADHD care se reflecta in atentie divizata
- persoanele cu sindromul Down sunt mult mai predispuse sa aiba ADHD

b) Mediul inconjurator:

- in plus pe langa factorii genetici, unii factori de mediu pot juca un rol in cauzarea ADHD

- consumul de alcool in timpul sarcinii

- expunerea copiilor la diferite substante toxice precum plumb sau bifenil policlorurat

- expunerea la tutun in timpul sarcinii poate cauza probleme ale dezvoltarii SN si poate mari
riscul de ADHD

- nasterea prematura extrema, masa corporala foarte mica si neglijarea, abuzul sau deprivarea
sociala extrema maresc, de asemenea, riscul de ADHD, precum si diferitele infectii din
timpul sarcinii, de la nastere sau din primii ani de copilarie

- aceste infectii includ variate virusuri ce determina: pojar, varicela, encefalita, rubeola; din
aceasta categorie fac parte si enterovirusurile

- cel putin 30% din copiii care au suferit o trauma la nivel cerebral, mai tarziu dezvolta
ADHD si aprox. 5% dintre cazuri sunt determinate de vatamari ale creierului

- unele studii sugereaza ca intr-un numar mic de copii, colorantii artificiali si consevantii pot
fi asociati cu o raspandire crescuta a ADHD sau simptome asemanatoare cu cele ale ADHD;
dovezile sunt sarace si se pot aplica doar la copiii cu diferite sensibilitati la mancare

c) Societatea:

- in unele cazuri, diagnosticul de ADHD poate reflecta o familie disfunctionala sau un sistem
educational sarac, mai degraba decat problemele cu sine insisi ale indivizilor aflati in cauza

- ADHD este prezent mai des la copiii care au fost expusi la violenta si abuz emotional

7. Fiziopatologie:

- tipurile curente de ADHD sugereaza ca este asociat cu afectari functionale ale sistemelor
neurotransmitatoare ale creierului, in mod particular cele care implica dopamina si
norepinefrina
- caile de transmitere ale dopaminei si norepinefrinei care se proiecteaza la nivelul cortexului
prefrontal si a corpului striat sunt in mod direct responsabile de modularea functiei cognitive
de control a comportamentului, motivatiei, perceperii unei recompense si functiei motorii;
aceste cai joaca un rol central in fiziopatologia ADHD

a) Structura creierului:

- la copiii cu ADHD, apare o reducere in volum a diferitelor structuri ale creierului, cu o

reducere proportional mai mare a volumului partii stangi a cortexului prefrontal

- rezultatele timpurii prezentate in urma unui RMN arata o subtiere a cortexului parietal
posterior in pacientii cu ADHD in comparatie cu rezultatele unor subiecti neafectati de
ADHD
- de asemenea, volumul structurilor din etajul subcortical (nucleu accumbens, amigdala,
nucleul caudat, hipocampul si nucleul putamen) apare mai mic la indivizii cu ADHD

- sunt prezente si asimetriile interemisferice ale tracturilor de substanta alba

8. Diagnostic diferentiat – tabel:

9. Managementul ADHD:

-managamentul ADHD implica, in mod normal, consigliere sau medicatie, fie in mod separat
sau in combinatie

- in timp ce tratamentul poate imbunatati rezultatele pe termen lung, nu scapa de efectele

negative, cu totul

- medicatia folosita include stimulant, atomexetina, receptor α-2 adrenergic agonist, si uneori
antidepresive

a) Terapiile comportamentale:

- exista o evidenta importanta in utilizarea terapiilor comportamentale in ADHD; ele sunt

recomandate ca prime linii de tratament la pacientii cu simptome usoare sau la prescolarii
afectati de ADHD

- terapiile psihologice utilizate includ: introducerea psihoeducationala, terapia de

comportament, terapie comportamentala cognitive, psihoterapie interpersonala, terapie de
familie, invatarea unui set de aptitudini sociale legate de scoala, societate, comportamentul
fata de colegi, antrenarea in cee ace priveste organizarea vietii sociale, antrenarea
managementului parental si neurofeedback-ul

- exercitiile fizice regulate, in mod particular exercitiile de tip aerobic, sunt un tartament
aditional pentru copiii si adultii cu ADHD, in mod special cand sunt combinate cu medicatia
pe baza de stimulante

- in mod particular, efectele de lunga durata ale antrenamentului de tip aerobic regulat includ:
comportament si functii motorii imbunatatite, functii executive mai bune (incusiv atentie,
control inhibitor, organizare etc.), procesarea mai rapida a informatiilor si o memorie mai
buna

b) Medicatia:

- medicatia cu stimulante este un tratament farmaceutic la alegere

- au cel putin unele efecte de scurta durata asupra unor simptome, in aprox. 80% din persoane

- metilfenidatul imbunatateste siptomele, dupa cum remarca invatatorii, profesorii si parintii

- exista si medicamente non-stimulante, precum atomexatina, bupropion, guanfacina si

clonidina care pot fi utilizate drept alternative sau adugate la terapia cu stimulante
- studiile prin intermediul RMN-ului arata scaderea abnormalitatilor din structura creierului
in tratamentul cu amfetaminasau metilfenidat la subiectii cu ADHD

- un studiu din anul 2018 a aratat cele mai bune imbunatatiri de scurta durata in urma
tratamentului cu metilfenidat la copiii cu ADHD si cu amfetamina la adultii cu ADHD

10. Prognoza:

- ADHD persista la maturitate in aprox. 30-50% din cazuri

- cei afectati vor dezvolta mecanisme de cooperare, in timp ce se maturizeaza

- copiii cu ADHD prezinta un risc mai crescut de a se rani neintentionat

11. Epidemiologie:

- ADHD afecteaza aprox. 6-7% din persoanele cu si sub varsta de 18 ani, cand sunt
diagnosticati dupa criteria DSM-IV, iar cand sunt diagnosticati dupa criteria ICD-10,
procentul este estimate la 1-2%

- copiii din America de Nord au o rata mai crescuta de ADHD decat copiii din Africa si
Orientul Mijlociu; aceste diferente apar din cauza metodelor diferite de diagnosticare, mai
degraba decat din cauza unei diferente ce sta la baza frecventei aparitiei ADHD in functie de
zona geografica