FARMACOLOGIA GENERALĂ

FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ
▪ Studiază efectele nedorite, secundare sau adverse ale
medicamentelor.
▪ Aceste efecte se pot clasifica în 4 clase principale:
▪ 1). Efecte adverse toxice
▪ 2). Efecte adverse alergice
▪ 3). Reacții de idiosincrazie (farmacogenetice)
▪ 4). Reacții de rezistență
• Toxicologia
• Termenul toxicologie provine din cuvintele toxicum (lat.) sau
toxicom (gr.), care înseamnă otravă și logia (lat.), care
înseamnă știință sau studiu.
• Deci, în sens literal, toxicologia înseamnă știința despre
otrăvuri sau studiul otrăvurilor (toxicelor) asupra
organismelor vii.
• Toxicologul poate fi definit ca o persoană care studiază sau
activează în domeniul toxicologiei.
• Părintele toxicologiei moderne este considerat Mathieu
Joseph Bonaventura Orfila (1787-1853).
• Acesta a fost medic la curtea lui Louis al XVIII-lea al Franței și
profesor la Universitatea din Paris.
• Toxicologia este o disciplină relativ recentă.
• Există în prezent mai multe diviziuni ale toxicologiei, astfel:

1. Toxicologia ocupațională sau profesională (industrială), care

studiază impactul substanțelor toxice asupra diferitelor
categorii de muncitori.
• Ea este importantă prin prisma prevenirii îmbolnăvirii acestor
persoane, aflate în contact cu substanțe toxice.
2. Toxicologia mediului inconjurator
• Este o disciplină ce acoperă domenii foarte largi.
• Ea studiază impactul unor substanțe chimice asupra apei,
solului, atmosferei și asupra alimentelor.

3. Toxicologia criminalistică (medicina legală)

• Această disciplină reunește metodele chimiei analitice cu
principiile toxicologice, în vederea identificării unor aspecte
medico-legale privind efectele substanțelor toxice asupra
omului.
4. Toxicologia clinică
• Este o disciplină care se ocupă cu studiul manifestărilor clinice
si fiziopatologice ale toxicelor asupra organismului uman, dar
totodată și cu tratamentul acestora.

5. Toxicologia veterinară
• Studiază aspectele de toxicologie clinică sau efectele unor
toxice asupra animalelor.
1). Efecte adverse toxice
▪ De regulă, apar la creșterea dozelor de M.
▪ Aceste efecte toxice reproduc la o scară mult mai mare
efectele farmacodinamice normale ale M;
▪ La persoanele cu hiperreactivitate (condiționată genetic
sau de alte situații), chiar și D terapeutice pot produce
efecte toxice.
▪ Digoxina poate produce o toxicitate crescută în condiții de
hipopotasemie (chiar dacă doza este potrivită).
▪ Citostaticele produc efecte adverse toxice (digestive,
hematologice) chiar și la D normale, terapeutice.
▪ Antibioticele aminoglicozide produc nefrotoxicitate și
ototoxicitate.
▪ Hemoragiile consecutive supradozării heparinei sau a
acenocumarolului sunt tot o expresie a toxicității.
▪ Paracetamolul produce hepatotoxicitate.
2). Efecte adverse alergice
▪ Efectele alergice apar independent de doză și nu sunt
condiționate de efectul farmacodinamic.
▪ Sunt efecte adverse care apar extrem de frecvent.
▪ Teoretic, efectele alergice ar trebui să apară în legătură cu o
structură proteică.
▪ Există puține M cu structură proteică și totuși, frecvența
acestora este una foarte mare.
▪ M (haptenă sau Ag incomplet), prin legarea de fragmente
proteice ale organismului devine Ag complet, care
stimulează apariția Ac precum Ig E = reagine.
▪ În cazul readministrării M se declanșează reacțiile
alergice.
▪ Reacțiile alergice constau în erupții cutanate,
bronhospasm și chiar astm bronșic (aspirină),
agranulocitoză (aminofenazonă), nefrită, vasculită.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

I. Reacțiile alergice de tip I (imediate, anafilactice)

▪ Sunt reacții mediate de Ig E cunoscute ca alergii simple;
▪ În urma conflictului Ag-Ac se produce degranularea
mastocitelor cu eliberarea unor mediatori ai anafilaxiei:
▪ Histamina (autacoid/hormon local)
▪ Leucotriene
▪ S.R.S.A. (slow reacting substance of anaphylaxis) =
cistein-leucotriene.
▪ Clinic: erupții cutanate, urticarie, bronhospasm, edem
alergic și șocul anafilactic (manifestarea cea mai gravă).
▪ Anafilaxia sau șocul anafilactic este o formă extremă de
manifestare a hipersensibilității imediate.

▪ Mediatorii eliberați din bazofile/mastocite produc

bronhoconstricție, edem tisular masiv și colaps
cardiovascular.

▪ Este o stare clinică cu risc vital.

▪ Penicilinele, heparinele, substanțele radiologice de
contrast, dextranii, streptokinaza.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

II. Reacțiile alergice de tip II (citotoxice)

▪ Sunt reacții îndreptate împotriva unor celule ale
organismului.
▪ În urma administrării M se produce un conflict Ag-Ac
(IgG, IgM), care conduce la distrugerea unor populații
celulare.
▪ Agranulocitoza produsă de aminofenazonă, anemia
hemolitică după vitamină K sintetică, purpura
trombocitopenică produsă de heparină, chinină.

▪ Tiroidita autoimună Hashimoto, boală autoimună.

III. Reacțiile de tip III (prin complexe imune)
▪ Hipersensibilitatea de tip III se produce când Ac
reacționează cu un Ag solubil.
▪ Complexul Ag-Ac activează complementul sau se poate
atașa de mastocite pentru a elibera mediatorii.
▪ Mastocitele sunt stimulate și de C3a.
▪ Boala serului, glomerulonefrita = manifestări alergice
după unele medicamente

▪ L.E.D. (Lupus eritematos diseminat)

 FARMACOLOGIA GENERALĂ

IV. Reacțiile alergice de tip IV

▪ Produc anafilaxia tisulară.
▪ Sunt reacții tardive sau întârziate.
▪ Reacția la tuberculină (i.d.r) = o reacție inflamatorie locală
la proteinele din culturi de bacil tuberculos.
▪ Se produce la un pacient care a fost sensibilizat anterior fie
printr-o infecție, fie printr-o imunizare.
▪ Participă LT sensibiliazate, care eliberează diverse
citokine și limfokine.
▪ Acest tip de reacții stă la baza unor boli autoimune.
▪ Reacția de respingere a grefei și dermatitele de
contact = afecțiuni care au la bază o astfel de reacție
alergică.

Reacțiile anafilactoide
▪ Eliberarea de mediatori se produce fără participarea unui
conflict Ag-Ac.
▪ Morfina, dextranii, atropina, hidrolizatele proteice,
sărurile biliare.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Anafilatoxinele

▪ Sunt fragmentele C5a, C4a și C3a ale complementului,

produse în timpul activării complementului.

▪ Anafilatoxinele se leagă de receptori specifici de pe

suprafața celulară.

▪ Favorizează inflamația, prin stimularea chemotactică a

neutrofilelor și activarea mastocitelor.
3). Reacții de idiosincrazie
▪ a).Reacții inaparente
▪ Se referă la acele reacții care apar la prima administrare a
unui M.
▪ De obicei, reacțiile alergice apar la a doua sau a treia
administrare a unui M;
▪ Reacții idiosincrazice inaparente se notează în cazul
penicilinei.
▪ Explicația: o alergizare prealabilă la mucegaiul din care se
obține penicilina.
▪ b). Reacții farmacogenetice
▪ Unii autori le consideră numai pe acestea reacții de
idiosincrazie.
▪ Se datorează unor modificări genetice și apar doar la
anumite persoane.
▪ Apneea prelungită la succinilcolină (suxametoniu).
▪ Anemia hemolitică la primachină, la cei cu deficit de G
6-P-DH.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

• 4). Reacții de rezistență (toleranță)

• Scăderea efectului la administrarea repetată a unui M.
• Toleranța acută (tahifilaxie) se referă la diminuarea
rapidă, acută, a efectului unui M la administrări repetate.
• Beta2-agoniștii în astmul bronșic și fenomenul de down-
regulation = o expresie a tahifilaxiei.
• Exemplu: efedrina = un adrenomimetic care favorizează
eliberarea de catecolamine din depozite și astfel PA.
• După câteva administrări, PA va  ca urmare a epuizării
depozitelor de catecolamine.
▪ Alte M care produc tahifilaxie sunt amfetamina,
tiramina (prin mecanisme similare efedrinei),
serotonina. Tahifilaxia nu are o importanță clinică
deosebită;
▪ Toleranța cronică = înseamnă tot o  a efectelor unor M.
▪ Ea este de două feluri:
▪ 1). Toleranță metabolică
▪ De exemplu fenobarbitalul: după administrări repetate la
șobolani se produce o  a efectului hipnotic, proces
atribuit inducției enzimatice.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ 2). Toleranța receptorială

▪ Este un fenomen care are loc la nivelul receptorilor
farmacologici;
▪ Toleranța mai poate fi definită și ca nevoia de a crește
dozele pentru a obține efectul inițial.
▪ Morfina în administrări repetate conduce la diminuarea
efectului analgezic.
▪ Pentru a obține efectul inițial, deseori este nevoie să
mărim dozele;
▪ Toleranța poate conduce la fenomenul de dependență
(addicție).
▪ Dependența psihică = acea stare în care individul
manifestă un impuls nestăpânit pentru procurarea M sau a
drogului de care este dependent.
▪ Deseori, pentru a-și atinge scopul, săvârșește acte ilegale.
▪ Dependența fizică = o stare gravă de dependență,
incompatibilă cu o viață normală în lipsa unui
medicament /drog.
▪ Dacă se întrerupe administrarea drogului/medicamentului
respectiv, pacientul prezintă o stare gravă = sindromul de
abstinență.
 FARMACOLOGIA GENERALĂ

▪ Sindromul de abstinență poate îmbrăca aspecte și

simptome multiple, dar este întotdeauna contrar
simptomelor provocate de drog.
▪ Morfina produce o stare de euforie, caracterizată printr-o
plăcere introvertită.
▪ Sindromul de abstinență de tip morfinic (opioid) se
manifestă prin neliniște, agitație, transpirații, lăcrimare,
grețuri, dureri de spate.
▪ În cazul cocainei și a amfetaminei, euforia și plăcerea
este una extrovertită.
▪ Sindromul de abstinență se manifestă prin adinamie,
somnolență continuă, apatie, scăderea performanțelor
intelectuale și fizice.
 FARMACOLOGIA SUBSTANȚELOR DE ABUZ

• Definiții
• 1. Dependența de droguri (addicția)
• Starea în care individul simte nevoia imperioasă de a
consuma un drog sau medicament, consum care
excede (depășește) alte nevoi, deseori cu consecințe
sau efecte adverse importante.
• Dependența este de 2 feluri:
• a). Dependență psihică
• b). Dependență fizică
• 2. Abuzul de droguri (substanțe) = termen mai
general care înseamnă folosirea repetată a oricărei
substanțe ilegale și/sau care are efecte dăunătoare
pentru individ.
• Abuzul de droguri se referă inclusiv la folosirea
acestora în sport.
• drug abuse/substance abuse
• 3.Toleranța
• Scăderea efectului farmacologic al unui medicament
sau drog la repetarea administrării sale;
 FARMACOLOGIA SUBSTANȚELOR DE ABUZ

• Pentru obținerea efectului inițial este necesară

creșterea dozei;
• Adesea se acompaniază de o stare de dependență
(este posibil ca la baza ambelor fenomene să fie
același mecanism sau mecanisme înrudite).
• Toleranța este de mai multe feluri: înăscută și
dobîndită.
• Toleranța dobândită are o mulțime de forme:
• Farmacocinetică (de distribuție sau de metabolism);
• Farmacodinamică;
• Toleranță învățată (comportamentală sau
condiționată);
• Toleranță acută;
• Toleranță inversă;
• Toleranță încrucișată.
• 4.Sindromul de abstinență
• Se mai numește și sindromul de retragere sau
de întrerupere (sevraj).
• O serie de efecte adverse (o stare psihică și
fizică neplăcută) care apar la oprirea drogului
și care durează câteva zile sau câteva
săptămâni.