Cursuri de Ortopedie Pediatrică

FRACTURILE ANTEBRATLUI
• ANTEBRATUL:-reprezinta partea membrului superior cuprinsa intre
cot si articulatia radiocarpiana.
• Scheletul antebratului este alcatuit din doua oase, radius si ulna, unite
intre ele prin membrana interosoasa
• RADIUSUL:- este un os lung și pereche, situat la partea laterală a
antebrațului, lateral de ulnă și în dreptul policelui. Prin mișcările sale de
învăluire în jurul capului ulnei asigură poziția mâinii în mișcările de pronație
și supinație. Radiusul prezintă un corp și două extremități sau epifize
(superioară sau proximală și inferioară sau distală).(WIKIPEDIA)
• Corpul radiusului (Corpus radii) ușor încurbat spre ulna și anterior este
situat între extremitățile proximale și distale ale osului. El este palpabil în
jumătatea lui inferioară. Este cilindric în partea superioară și prismatic
triunghiular în cea inferioară și are două curburi longitudinale: una concavă
anterior iar alta concavă medial. Aceste curburi alcătuiesc curbura
pronatorie de care se ține seama în tratamentul fracturilor radiusului,
deoarece alterarea lor duce la deficit al mișcărilor de pronație și supinație.
Ca și corpul ulnei are trei fețe (anterioară, posterioară și laterală) și trei
margini (anterioară, posterioară și medială sau interosoasă). WIKIPEDIA)
• ULNA(CUBITUS): este un os lung și pereche, situat în partea medială a
antebrațului, așezat medial față de radius cu care formează scheletul
antebrațului. Ulna se află în prelungirea degetului mic. Ulna prezintă
un corp și două extremități sau epifize. Corpul ulnei are trei fețe
(anterioară, medială și posterioară), trei margini (anterioară,
posterioară și laterală sau interosoasă). Extremitatea (epifiza)
superioară prezintă două procese (olecran și procesul coronoid), două
incizuri (trohleară și radială) și tuberozitatea ulnei. Extremitatea
(epifiza) inferioară prezintă capul și procesul stiloid. Ulna se
articulează cu humerusul (proximal), radiusul (proximal și distal) și
piramidalul (distal).
(WIKIPEDIA)
• Fracturile antebratului cuprind fracturile radiusului si ulnei, in practica

referindu-se in mod usual la fracturile diafizare ale acestor doua oase
• Sunt fracture frecvent intalnite la varsta copilariei
• Sunt relativ usor de diagnosticat
• In mare masura la copil tratamentul este ortopedic
• EPIDEMIOLOGIE:
• Incidenta este foarte crescuta la varsta copilariei
• Mai frecvente la baieti decat la fete
• MECANISM DE PRODUCERE:
• Cel mai frecvent mecanism de producere este indirect, prin cadere pe mana,
in special in cursul activitatilor sportive
• Rareori prin traumtism direct
• TIPURI DE FRACTURI:
• Incomplete:-deformari plastice-apar atunci când limitele de
elasticitate ale osului sunt depășite
-fractura in lemn verde : in urma deformarii plastice,
cauza traumatismului determina ruptura cortexului
convex si accentueaza curbura cortexului concav.
-fracturi prin torsiune
• Complete
-
• TABLOU CLINIC:
• SIMPTOME
• Durere
• Refuzul copilului de a mobiliza membrul
• EXAMEN CLINIC
• Tumefactie
• Echimoza
• Deformarea regiunii
• Necesara evaluare neurovasculara
• Excluderea sindromului de compartiment
• EXAMEN RADIOLOGIC:
• Examinare radiologica din doua incidente, fata si profil
• Necesara evaluarea radiologica a articulatiei cotului si a articulatiei
radiocarpiene pentru a evalua existent unor leziuni associate
• La examenul radiologic pot fi decelate:- fractura atat a radiusului cat si a ulnei,
fractura unui singur os cu deformare plastică a celuilalt os, nici o fractura, insa,
deformari atipice, sugerand deformari plastic, malaliniament rotational
• TRATAMENT:
• Tratamentul ortopedic este cel mai frecvent utilizat. Se impune atunci cand
fractura este cu minima deplasare, sau fara deplasare. In cazul fracturilor cu
deplasare se impune reducerea ortopedica a fracturii intotdeauna, intrucat in
cazul copilului sunt acceptabile reduceri cu un grad mai mare de
imperfectiune decat in cazul adultului. Dupa reducerea ortopedica a fracturii
se impune imobilizare in aparat gipsat pentru 8-12 saptamani.
• Tratament chirurgical:
• se impune atunci cand este vorba despre fracturi complete, cu deplasari mari
si atunci cand reducerea ortopedica esueaza sau intervine deplasarea
secundara a fracturii
• Ca si tehnici chirurgicale sunt aplicate atat tehnici deschise cat si tehnici
chirurgicale inchise,fara deschiderea focarului de fractura, utilizand material
de osteosinteza precum brose Kirschner, tije centromedulare, placi cu
suruburi, sarme pentru cerclaj.
• COMPLICATII:
• Sindromul de compartiment
• Deplasari secundare
• Refracturari
• Intarzierea in consolidare
• Pseudartroza
• Sinostoza radio-cubitala
• Infectia
• Migrarea materialului de osteosinteza
• TIPURI PARTICULARE DE FRACTURI:
• FRACTURA GALLEAZZI:-Este o fractura a treimii distale a radiusului, insotita

de o dislocare radio-ulnara, datorita fortelor de scurtare. Ea are ca si
mecanism de producere caderea cu mana intinsa. Tratamentul de prima linie
in cazul copiilor este orthopedic, tratamentul chirurgical fiind rezevat cazurilor
unde tratamentul orthopedic esueaza.
• FRACTURA MONTEGGIA-STANCIULESCU
• fractura a ulnei proximale, fractura care duce la scurtarea ulnei (cubitus),
astfel aparand o dislocare a capului radial. Cea mai frecventa forma a fracturii
Monteggia este cea produsa prin angulare anterioara a fracturii ulnare
proximale si dislocare anterioara a capului radial. Cea mai putin frecventa
forma este cea produsa prin angularea posterioara a fracturii ulnei si
dislocarea posterioara a capului radial. Mecanism de producere: lovitura
puternica directa sau cadere cu mana intinsa. Tratament. La copii, tratament
ortopedic, reducere inchisa si imobilizare in atela gipsata
FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR
FRACTURILE CLAVICULEI
• Clavicula (Clavicula) este un os lung, dublu curbat și pereche, care

formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată
transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita
dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și
inferioară, și două margini, anterioară și posterioară) și două
extremități: extremitatea medială (sternală) și extremitatea
laterală (acromială).
• EPIDEMIOLOGIE
-Sunt fracture foarte frecvente, putand sa apara de la
nastere pana la batranete.
• MECANISM DE PRODUCERE
• MECANISM INDIRECT-cel mai frecvent mecanism de producere, 80% din fracturile de
calvicula se produc prin mechanism indirect, prin cădere pe umăr, cadere, care va duce la
o accentuare a curburilor (mecanism de flexiune). Clavicula se fracturează astfel prin
accentuarea curburilor ei, cel mai frecvent în 1/3 medie.
• MECANISM DIRECT-este un mecanism rar de producere a fracturilor claviculei, desi
aceasta este situate superficial, se produc prin lovire directa, cu un corp dur.
• CONTRACTIA MUSCULARA BRUTALA-este un alt mechanism de producere, intalnit rar, si
presupune contractia brutala a muschiului sternocleidomastoidian si a muschiului
pectoral mare, contractie care sa aiba loc simultan
• TRAUMA OBSTETRICALA-se intalneste in cazul nou-nascutului, datorita manevrelor
brutale in timpul nasterii
• CLASIFICARE
• ANATOMIC:
• Fracturile treimii medii
• Fracturile treimii distale
• Fracturile treimii proximale
• CLASIFICARE IN FUNCTIE DE TIPUL DE FRACTURA:

• IN LEMN VERDE
• BICORTICALE
• PLURIFRAGMENTARE
• FORME SPECIFICE COPILULUI
• PSEUDO-LUXATIA STERNO-CLAVICULARA (decolarea epifizara mediala)
Este o decolare epifizara Salter I sau II deoarece exista o epifiza (care se osifica
in jurul varstei de 17 ani). O deplasare posterioara poate cauza o disfagie sau
sa comprime caile respiratorii. Imagistica prin Computer Tomografie permite
de a vizualiza mai bine deformarea
• PSEUDO-LUXATIA ACROMIO-CLAVICULARA(decolarea epifizara

laterala)-Este o decolare epifizara. Epifiza distala ramane o zona
cartilaginoasa pana la aproximativ 25 de ani, chiar daca ligamentele
acromio-claviculare si coraco-claviculare sunt atasate ferm pe
periostul claviculei.
Tipic, metafiza laterala paraseste teaca sa periostala si se deplaseaza
in dorsal, lasand ligamentele intacte si epifiza pe loc.
• IN CAZUL FRACTURILOR CLAVICULEI, DATORITA RAPOARTELOR

ANATOMICE IN PERICOL DE A FI LEZATE SUNT :
• VASELE SUBCLAVICULARE
• PLEXUL BRAHIAL
• STRUCTURILE MEDIASTINULUI (in cazul deplasarilor posterioare)
• SIMPTOMATOLOGIE
• -Durere in regiunea claviculara
• -Dificultati in mobilizarea umarului si bratului pe partea afectata
• -Poziţia antalgică a bolnavului (poziţia.umilă a lui Desault), cu capul înclinat de partea
leziunii şi trunchiul aplecat înainte, braţul lipit de torace, cotul flectat şi antebraţul
susţinut de mâna sănătoasă.
• -Deformarea regiunii
• -Scurtarea regiunii, cu aproximativ 2-3 cm, scurtare, care se obiectivează prin măsurarea
distanţei acromio-sternale
• Impotenţa funcţională a umărului este relativă fiind afectate în principal mişcările de
abducţie, dar şi mişcările de rotaţie ale braţului.
• Examenul radiografic este cel care stabileşte diagnosticul de

certitudine şi constă în efectuarea unei radiografii din incidenţa AP cu
o înclinaţie a tubului Rx de 15° de jos în sus, pentru o mai bună
vizualizare a fragmentelor fracturate. Examenul radiografic pune în
evidenţă traiectul de fractură care de cele mai multe ori este oblic în
jos şi medial, deplasarea fragmentelor şi eventualele fracturi şi luxaţii
asociate.
• TRATAMENT:
IN CAZUL FRACTURILOR CLAVICULEI, LA FEL CA IN MAJORITATEA FRACTURILOR SE

DEOSEBESC 2 TIPURI DE TRATAMENT:
-ORTOPEDIC
-CHIRURGICAL
• TRATAMENT
• La copii, in majoritatea cazurilor se prefera tratamentul orthopedic, existand chiar o
serie de expresii celebre in acest sens:
• -,,Nu te ingrijora, se va vindeca”
• -,,Cea mai buna metoda de a prevenii vindecarea unei fracturi de clavicula, este
operatia”
• -,,Prin interventie chirurgicala schimbi o umflatura pe o cicatrice
• TRATAMENTUL ORTOPEDIC
-Orteza ,, Arm-Sling”
-Este accesibila si usor de utilizat
-Atenueaza durerile prin sustinerea membrului superior
-Alerteaza pe ceilalti ca purtatorul are o problema
(important in cazul copiilor)
-Este usor de procurat si aplicat
• Bandajul/Orteza ,,in 8”
• -Tractiunea exercitata de acest tip de bandaj/orteza are tendinta de a mentine aliniate
capetele osului fracturat
• -Permite mobilizarea ambelor membre superioare
• -Traverseaza zona claviculei fracturate, putand produce durere
• -Costul mai mare decat al ortezelor ,,Arm-Sling”
• BANDAJUL DESSAULT
-Imobilizeaza intreg membrul superior si hemitoracele
-Este ieftin
-Necesita personal calificat pentru aplicare
-Este adaptabil dimensiunilor pacientului
-Necesita inlocuiri frecvente
• Imobilizarea membrului superior trebuie mentinuta 3 saptamani
• Este necesara evaluarea clinica si radiologica in repetate randuri
• Parintii trebuiesc preveniti ca vindecarea va duce la apritia unei
deformari regionale, care in timp se va remodela
• TRATAMENTUL CHIRURGICAL:
• Se impune destul de rar in cazul fracturilor de clavicula ale copiilor;
• Se recunosc cateva situatii in care aceasta solutie terapeutica se impune:
• Iminenta de deschidere
• Fractura deschisa
• Fractura bilaterala de clavicular
• Impingement asupra tegumentului
• Leziuni vasculare sau neurologice associate
• Ca si tehnici chirurgicale se recunosc:

-Reducerea inchisa a fracturii si imobilizare
-Reducerea inchisa cu fixare interna (Brose Kirschner)
-Reducerea deschisa cu fixare externa (rar utilizata)
-Reducerea deschisa cu fixare interna (placa cu suruburi)
-Fixare intramedulara cu tije dedicate
• COMPLICATII:
-Consolidare vicioasa
-Intarzierea in consolidare
-Consolidare cu scurtare
-Leziuni vasculare sau/si neurologice
-Infectia
-Dehiscenta plagii (tratament chirurgical)
-Migrarea materialului de osteosinteza
FRACTURILE DIAFIZEI FEMURALE
• Sunt fracturi comune la copii, fiind fracturile cele mai frecvente

pentru care este necesara internarea in cazul copiilor.
• Diagnosticul este destul de facil, in special in cazul fracturilor cu
deplasare
• EPIDEMIOLOGIE:
• Reprezinta aproximativ 1.6-2% din totalul fracturilor la copil
• Prezinta doua varfuri de incidenta, la copii cu varsta cuprinsa intre 2 si
4 ani, precum si la adolescent
• Pacientii de sex masculin sunt mai frecvent afectati, in raport de 2.6 la
1
• ETIOLOGIE:
• Caderile reprezinta cel mai frecvent mecanism de producere la copii
cu varsta de pana la 10 ani, iar la cei peste 10 ani, accidentele auto
sunt cel mai frecvent implicate
• Energia agentului traumatizant este corelata cu grosimea corticalei
osoase si dezvoltarea osoasa
• Abuzul asupra copiilor trebuie suspicionat in special in cazul copiilor
pana la varsta la care incep sa mearga, fracturile femurului fiind destul
de des intalnite in cazul copiilor abuzati
• Fracturile cu traiect transvers sunt mai frecvent intalnite in cazul
copiilor abuzati
• Instabilitatea hemodinamica trebuie sa orienteze spre afectiuni
associate
• Ca si comorbiditati sunt frecvent implicate: osteogeneza imperfecta,
tumori maligne si benigne, osteopenia secundara tulburarilor
neuromusculare
• CLASIFICARE:
• DUPA TRAIECTUL DE FRACTURA:
• -transvers
• -oblic
• -spiroid lung
• -spiroid scurt
• -cominutiv
• TOPOGRAFICA:
• Treime proximala
• Treime medie
• Treime distala
• INTEGRITATEA TESUTURILOR MOI:
• Inchise
• Deschise
• IN FUNCTIE DE STABILITATE
• STABILE ( in general fracturile transverse si oblice scurte)
• INSTABILE( spiroide lungi si cominutive)
• TABLOU CLINIC:
• Durere
• Imposibilitatea mersului
• Deformare marcata a coapsei
• Scurtarea membrului
• Tumefierea coapsei
• Netransmiterea miscarilor catre segmentul distal
• IMAGISTICA:
• In general radiografia in doua incidente antero-posterioara si profil
• Necesar de explorat radiologic articulatiile invecinate datorita posiblitatii de
asociere cu fracture de vecinatate
• TRATAMENT:
• TRATAMENT ORTOPEDIC:
• - Imobilizare in ham Pavlik-indicat in
tratamentul fracturilor diafizei
femurale la copii pana in 6 luni
• Imobilizarea gipsata in spica-
indicata la copii sub 5 ani.
Contraindicata la
politraumatizati, fracturi
deschise precum si scurtari
peste 2,5 cm
• Tractiune transcheletica urmata
de imobilizare in spica- rareori
utilizata. Se utilizeaza in cazul
scurtarilor mari
• TRATAMENT CHIRURGICAL:
• Osteosinteza cu tije flexibile intramedulare-indicat in cazul fracturilor partial
stabile, in general la copii intre 5-11 ani sub 49kg
• Osteosinteza cu placa si suruburi:-fracturi instabile, la copii peste 5 ani,
greutate peste 49kg, fracturi foarte cominutive
• Tije centromedulare rigide:-fracture instabile, pacienti peste 49kg, pacienti
peste 11ani
• Fixator extern-fracture deschise, la politraumatizati, fracturi foarte
cominutive, fracture cu leziuni vasculare associate ce necesita revascularizare
• COMPLICATII:
• Discrepante de lungime a membrului (scurtari-alungiri)
• Osteonecroza de cap femoral
• Pseudartroza
• Fracturi iterative
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fdontforgetthebubbles.com%2Ffemoral-shaft-
fractures%2F&psig=AOvVaw2XEyd0fvldHqG6LmCSNnJx&ust=1639050930610000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJCojtqS1PQCFQAAAAAdAAAAABAI
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fradiopaedia.org%2Fcases%2Ffemoral-shaft-fracture-
1&psig=AOvVaw2XEyd0fvldHqG6LmCSNnJx&ust=1639050930610000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJCojtqS1PQCFQAAAAAdAAAAABAO
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Flink.springer.com%2Farticle%2F10.1007%2Fs11751-016-0258-
2&psig=AOvVaw2XEyd0fvldHqG6LmCSNnJx&ust=1639050930610000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJCojtqS1PQCFQAAAAAdAAAAABAZ
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.e-lifebracing.com%2Fproduct-
info.php%3Fc_cat%3D2%26c_id%3D18%26p_id%3D170&psig=AOvVaw1FMzrltPgdZKVRX3gJyvmh&ust=1639051676505000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCIDFx
MGV1PQCFQAAAAAdAAAAABAK
• https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fspicacare.blogspot.com%2F2013%2F04%2Ften-favorite-things-to-do-in-spica-
cast.html&psig=AOvVaw3TINhKxVCm25GFTU-8WKvW&ust=1639051958774000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCIjf-LmX1PQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4019/femoral-shaft-fractures--pediatric
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Flink.springer.com%2F10.1007%2F978-3-642-29613-
0_561&psig=AOvVaw3mUVFTLAZOXRzsPE8H11vg&ust=1639053009073000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJjqprea1PQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.researchgate.net%2Ffigure%2Fa-Open-femur-diaphyseal-fracture-in-a-15-year-old-boy-b-treatment-with-external-
fixation_fig3_324655228&psig=AOvVaw3mUVFTLAZOXRzsPE8H11vg&ust=1639053009073000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJjqprea1PQCFQAAAAAdAAAAABA
K
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.semanticscholar.org%2Fpaper%2FPediatric-Diaphyseal-Femur-Fractures%253A-Submuscular-Sutphen-
Mendoza%2F12ea89e589fb4907e5125742bdd11ae9d267eaf8&psig=AOvVaw3uuyM8HJ1BDcN6JwLvGOyn&ust=1639053384307000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqF
woTCNjb7uqb1PQCFQAAAAAdAAAAABAD
FRACTURILE DIAFIZEI TIBIALE
• Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două

epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se
poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică
numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară
(ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea
tibiei), medială și laterală sau interosoasă.
• EPIDEMIOLOGIE:
• Fracturile diafizei tibiale sunt printer cele mai des intalnite fracturi la
copil
• Incidenta este de aproximativ 15% din totalul fracturilor la copil, fiind
mai frecvente la pacientii de sex masculine decat la sexul feminine
• Varsta medie in care incidenta este mai crescuta, este de aproximativ
8ani
• In jur de 39% din totalul fracturilor diafizei tibiale, apar in 1/3 medie a
acesteia
• La copii mici, apar si prin mecanisme de energie mica, in special prin
rotatie, sau caderi. Prin rotatie apar fracturi cu traiect oblic
• La adolescenti in majoritatea cazurilor este implicat un mecanism
direct, de intensitate mai crescuta decat la copilul mic, in special in
cazul accidentelor rutiere, cand adolescentul este lovit cu bara masinii
la nivelul gambei
• TABLOU CLINIC:
• Durere
• Tumefactie
• Refuzul incarcarii pe gamba afectata
• Durere accentuate de dorsiflexia gleznei
• La palpare se percepe intreruperea continuitatii osoase
• Crepitatii osoase
• EXAMEN IMAGISTIC:
• Doua incidente AP, LL.
• Trebuie sa cuprinda articulatiile supra si subiacente
• Uneori sunt necesare radiografii bilaterale
• Examinare CT, atunci cand exista suspiciunea unei fracturi cu extensie
metafizara sau intraarticulara
• Examinare RMN-in cazul unei fracturi pe os pathologic sau unei
fracturi de stress
• TRATAMENT
• ORTOPEDIC
• Imobilizare in aparat gipsat lung
• Indicat in fracturile, fara deplasare, fracturile copilului mic, fracturile ,,in lemn
verde”
• Necesita urmarire clinica si radiologica la 2 saptamani
• Reducere ortopedica si imobilizare in aparat gipsat lung

• Indicat in majoritatea fracturilor cu deplasare, atunci cand in urma reducerii
ortopedice se obtine o reducere acceptabila, adica:<1cm scurtare, <5-10
grade angulatie in plan coronal sau sagital, <50% translatie
• Necesita urmarire clinica si radiologica periodica
• CHIRURGICAL:
• Fixator extern: pacient politraumatizat, leziuni extensive de parti moi
• Tije flexibile intramedulare: mai multe oase lungi fracturate, fracture
la pacienti imaturi din punct de vedere scheletic
• Brosaj percutan: fracturi necominutive, fracture cu traiect oblic,
instabile
• Tije centromedulare rigide: la pacientii aproape sau la maturitate
scheletica
• Placa cu suruburi: fracturi cu extensie metafizara sau articulara,
fracture instabile, pseudartroze
• COMPLICATII:
• Sindrom de compartiment
• Discrepante de lungime
• Deformari angulare
• Intarzieri in consolidare
• Pseudartroze
• Refracturari
• Deplasare secundara
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fboneandspine.com%2Ftibial-shaft-
fractures%2F&psig=AOvVaw0tzAbSZNkrb6cgt7LFgAo4&ust=1639386413065000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCP
j3ms703fQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fwww.scielo.org.mx%2Fscielo.php%3Fscript%3Dsci_arttext%26pid%3DS23
06-
41022016000500256&psig=AOvVaw1LiWSB7aSkTNgEtHKZ_huL&ust=1639388681719000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRx
qFwoTCLiroPv83fQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4026/tibial-shaft-fractures--pediatric
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Forthokids.org%2Fi-broke-my%2Ftibial-shaft-
fractures%2F&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.wheelessonline.com%2Fbones%2Fpediatric-tibial-
fracture%2F&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAK
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fonline.boneandjoint.org.uk%2Fdoi%2Ffull%2F10.1302%2F1863-
2548.12.170056&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAe
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Forthokids.org%2Fi-broke-my%2Ftibial-shaft-
fractures%2F&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAl
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.wjgnet.com%2F2218-
5836%2Ffull%2Fv10%2Fi8%2F299.htm&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAs
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fpdfs.semanticscholar.org%2F13d6%2Fe782163d9bf1bd31c141946c2f646
637c23b.pdf&psig=AOvVaw2xvH5O7rPUCXuABZfkSpz-
&ust=1639389801732000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNDWuIuB3vQCFQAAAAAdAAAAABAz
FRACTURILE FEMURULUI DISTAL
• Femurul este osul care formează scheletul coapsei, fiind osul cel mai
mare din corpul uman (la omul adult măsoară 40–50 cm).
• Epifiza distala este un masiv osos voluminos, mai intins in sens

transvers decat in sens antero-posterior. Este format din doua
excrescente osoase articulare puternice numite condili. Anterior, cei
doi condili se unesc spre o suprafata numita suprafata patelara, in
timp ce in regiunea posterioara condilii sunt separati de o fosa adanca
numita fosa intercondiliara.
• Cele mai frecvente fracturi ale femurului distal la copil sunt de tip
Salter-Harris II
• Pot avea implicații semnificative pentru alinierea membrelor și
creșterea viitoare
• Restaurarea alinierii normale a membrelor necesită reducerea
fracturii și fixarea într-o poziție aproape de anatomic, fără a risca
deteriorarea ulterioară a epifizei în timpul creșterii
• EPIDEMIOLOGIE:
• Fracturile de femur distal la copii sunt de obicei legate de traume

semnificative, cum ar fi căderi, accidente de vehicule cu motor sau sporturi de
contact. Sunt leziuni rare, cuprinzând doar 7% din toate fracturile pediatrice
ale membrelor inferioare. (Azar, 2017).
• In general mecanismul de producere este direct, prin contuzie cu genunchiul
intr-un oarecare grad de rotatie
• Hiperextensia este un alt mechanism de producere a acestor fracturi
• TABLOU CLINIC
• Pacientul prezinta un istoric traumatic recent la nivelul genunchiului
• Simptomatologia include durere, imposibilitatea de a flecta genunchiul si
imposibilitatea incarcarii pe genunchiul afectat
• La examenul clinic vor fi decelate:
• - tumefactie
• -durere
• -genunchiul in pozitie de flexie
• -hemartroza
• -instabilitate in var sau in valg
• tumefierea spațiului popliteu poate fi un semn de leziune vasculara
• EXAMEN IMAGISTIC:
• Radiografia se recomanda a fi efectuata la prezentare, din incidente AP,
lateral, oblic, radiografii de stress, cu rolul de a deschide fractura in cazul in
care exista dubii
• IRM- modalitate de diagnostic secundara, in cazul in care se suspicioneaza
leziuni associate
• Ecografia
• Angiografia-in cazul in care se suspicioneaza leziuni vasculare
• TRATAMENT:
• ORTOPEDIC
• -indicat in cazul fracturilor fara deplasare
• -necesita urmarire clinica si radiologica in repetate randuru
• -consta in imobilizare in apparat gipsat, orteze sau atele pentru 4-6 saptamani
• -uneori sunt necesare reduceri ortopedice anterior imobilizarii
• CHIRURGICAL:
• Necesar in fracturile cu deplasare
• Ca mijloace de osteosinteza se folosesc :suruburi, brose kirschner, placi cu
suruburi.
• Indiferent de metodele de tratament care se impugn scopul tratamentului
este acela de a obtine o epifiza cat mai aproape de anatomic
• COMPLICATII:
• Diferente de lungime intre cele doua member inferioare
• Deformari in sens angular a epifizei
• Absenta consolidarii
• Consolidare vicioasa
• Artrita septica a genunchiului
• Leziuni ale arterei poplitee
• https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fangelblue77.blogspot.com%2F2014%2F01%2F&psig=AOvVaw2ie_dXWs4p
0j0SGwYL-JYW&ust=1639059066102000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCKiKuf-w1PQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Femur
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4020/distal-femoral-physeal-fractures--pediatric
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fjournals.eco-
vector.com%2Fturner%2Farticle%2Fview%2F11706&psig=AOvVaw0uYg1a8y0J8UsR5WPPCypd&ust=1639149355608000&source=i
mages&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJCCsbOB1_QCFQAAAAAdAAAAABAE
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fpubs.rsna.org%2Fdoi%2Ffull%2F10.1148%2Frg.2017170029&psig=AOvVa
w0uYg1a8y0J8UsR5WPPCypd&ust=1639149355608000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJCCsbOB1_QCFQAAAAAd
AAAAABAd
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.orthobullets.com%2Fpediatrics%2F4020%2Fdistal-femoral-physeal-
fractures--pediatric&psig=AOvVaw2QmGh0X7jpTh9_c6hU-
8wr&ust=1639149702915000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMiTzdGC1_QCFQAAAAAdAAAAABAE
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.wheelessonline.com%2Fjoints%2Fdistal-femoral-physeal-
fractures%2F&psig=AOvVaw2QmGh0X7jpTh9_c6hU-
8wr&ust=1639149702915000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMiTzdGC1_QCFQAAAAAdAAAAABAK
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fjournals.eco-
vector.com%2Fturner%2Farticle%2Fview%2F11706&psig=AOvVaw2QmGh0X7jpTh9_c6hU-
8wr&ust=1639149702915000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMiTzdGC1_QCFQAAAAAdAAAAABAR
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Femedicine.medscape.com%2Farticle%2F1260663-
treatment&psig=AOvVaw2QmGh0X7jpTh9_c6hU-
8wr&ust=1639149702915000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMiTzdGC1_QCFQAAAAAdAAAAABAY
FRACTURILE FEMURULUI PROXIMAL
• Femurul este osul care formează scheletul coapsei animalelor, fiind

cel mai mare os din corp. La extremitatea sa superioară (epifiza
superioară) se găsește capul femural care este legat de corpul
femurului (sau diafiza) prin intermediul colului femural. La unirea
colului femural cu diafiza femurală se găsesc două proeminențe
numite trohanterul mare și trohanterul mic, unite prin linia
intertrohanterică. Celălaltă epifiză este formată din condilii lateral și
medial, epicondilii lateral și medial, tuberculul adductor și fața
patelară care este acoperită de rotulă (sau patela). (WIKIPEDIA)
• Fracturile de femur roximal la pacientul pediatric sunt rare,

reprezentând mai puțin de 1% din toate fracturile pediatrice.
• Din punct de vedere istoric, imobilizarea in aparat gipsat a fost
utilizata în tratamentul acestor leziuni, dar ratele ridicate de
complicații in urma acestei abordari au crescut tendinta spre
chirurgicalizare
• EPIDEMIOLOGIE:
• Insumeaza sub 1% din totalul fracturilor la copil
• Pacientii de sex masculin sun afectati intr-un raport de 2.5 la 1 comparative cu
pacientii de sex feminin
• ETILOLOGIE:
• Aproximativ 90% din fracturile femurului proximal la copil sun rezultatul unu
traumatism de mare intensitate, ca de exemplu accidente rutiere si doar 10%
din aceste fracture sunt rezultatul unui traumatism de intensitate mai mica, ca
de exemplu caderi de la acelasi nivel.
• In general, pacientii care prezinta astfel de fracturi, vor prezenta si
traumatisme associate, precum: traumatisme craniocerebrale, traumatisme
craniofaciale, hemoragii retroperitoneale, fracture de acetabul sau inel pelvin,
luxatii de sold.
• TABLOU CLINIC:
• Anamneza in general relateaza eveniment traumatic major
• Pacientul prezinta in general impotenta functionala totala la nivelul soldului
afectat.
• Durere la nivelul soldului afectat
• Netransmiterea miscarilor catre segmentul distal
• Scurtarea membrului inferior afectat
• Membrul inferior se prezinta rotat extern cu genunchiul flectat
• CLASIFICARE:
Cea mai utilizata clasifcare este cea a lui Delbet
• Tip I-Transepifizar (cu sau fără luxație epifizară)

• Tip II-Transcervical
• Tip III-Cervico-trohanterian
• Tip IV-Pertrohanteriana
• Sunt necesare de obicei doua incidente, anteroposterioara si profil de sold
• Examinarea CT este necesara atunci cand avem de-a face cu fracturi fara
deplasare sau cand examinarea radiologica standard nu este concludenta.
• Examinarea RMN este necesara in cazul fracturilor de stress, sau in cazul
fracturilor fara deplasara
• Examinarea ecografica este necesara la pacientii care nu pot fi expusi la
radiatii x
• DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
• Boala Legg-Perthess-Calve
• Sinovita toxica
• Hemartroza spontana
• Infectie
• TRATAMENT:
• Tratament ortopedic- este rareori indicat. Consta in reducerea ortopedica a
fracturii si imobilizare in aparat gipsat in spica. Indicata in fractura tip I, fără
luxație epifizară, tip II, III, IV DACA este nedeplasata sau minim deplasata si
vârsta < 4 ani.
• Tratamentul chirurgical este indicat in cazul fracturilor cu deplasare

sau in cazul fracturilor cominutive.
• Ca si mijloace de fixare sunt utilizate, brose kirschner introduse
percutan, suruburi, pediatric VHS ( Vari-angle Hip Screw System), DHS
(Dynamic Hip Screw), fixator extern, placa cu suruburi,
• COMPLICATII:
• Necroza aseptica de cap femoral-cea mai comuna complicatie, apare ca
urmare a intreruperii circulatiei capului femural
• Coxa-vara(unghi cervico-diafizar mai mare de 120 grade)
• Coxa valga
• Intarziere in consolidare
• Scurtare de membru
• Condroliza
• Reducere deficitara
• Infectie
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4018/proximal-femur-
fractures--pediatric
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5909031/
• https://www.openorthopaedicsjournal.com/VOLUME/11/PAGE/353/
FULLTEXT/
• https://musculoskeletalkey.com/evidence-based-treatment-for-
paediatric-diaphyseal-femoral-fractures/
FRACTURILE GLEZNEI
FRACTURILE GLEZNEI
• Glezna este partea membrului inferior care cuprinde porțiunea

articulației tibiei cu tarsul. Mușchii, tendoanele și ligamentele care
sprijină articulația gleznei funcționează împreună pentru a propulsa
corpul. [1]
FRACTURILE GLEZNEI
• EPIDEMIOLOGIE:
• Sunt fracture foarte frecvente in randul copiilor
• Insumeaza aproximativ 35-40% din totalul fracturilor epifizare
• Reprezinta 5% din totalul fracturilor la varsta copilariei
• Mai frecvente la sexul masculin, in raport de 2:1
• Varful de incidenta este intre 8-12 ani
FRACTURILE GLEZNEI
• Traumatism direct
• Mecanism rotational, cu talpa pe sol.
• Mecanisme combinate:
• Supinatie-inversie
• Supinatie flexie plantara
• Supinatie rotatie externa
• Pronatie-rotatie externa
• Compresie axiala
FRACTURILE GLEZNEI
• CLASIFICARE:
• SALTER HARRIS:
• TIP I: fractura prin cartilajul de crestere
• TIP II- fractura ce intereseaza cartilajul de crestere si se extinde pana in
metafiza
• TIP III-fractura implica cartilajul de crestere si iese prin epifiza. De obicei
apare cu fractura maleolei mediale
• TIP IV-implica metafiza, cartilajul de crestere si epifiza. Cu fractura maleolei
laterale de obicei
• TIP V-strivire a cartilajului de crestere
• TIP VI-leziune a cartilajului pericondral
FRACTURILE GLEZNEI
• TABLOU CLINIC:
• Durere la nivelul gleznei
• Impotenta functionala
• Tumefactie
• Echimoza
• Deformarea regiunii
FRACTURILE GLEZNEI
• Ap-ll
• Optional incidenta pentru morteza
FRACTURILE GLEZNEI
• TRATAMENT:
• ORTOPEDIC:
• Orteze, aparat gipsat scurt-cu perioada de imobiizare de 4 saptamani. Indicat
pentru fracturile maleolei peroniere, fara deplasare, sau cu deplasare sub
2mm
• Reducere ortopedica urmata de imobilizare in aparat gipsat scurt: perioada
de imobilizare de aproximativ 6 saptamani. Indicat pentru fracturile
peroneului distal si tibiei distale, cu deplasare mai mare de 2 mm, care dupa
reducere se incadreaza in limitele valgus <10 grade, fara deplasare in varus,
<10 grade recurvatum sau procurvatum, < 3mm ingustare a cartilajului de
crestere
FRACTURILE GLEZNEI
• CHIRURGICAL
• Se impune atunci cand sunt depasite limitele de acceptare pentru tratamentul
orthopedic
• Ca si tehnici chirurgicale sunt recunoscute atat tehnici fara deschiderea
focarului de fractura, fixate percutan dupa reducere, cat si tehnici chirurgicale
deschise in cadrul carora atat reducerea cat si fixarea au loc cu osul la vedere
• Ca si mijloace de osteosinteza se folosesc brose, sarma, suruburi, placi cu
suruburi.
FRACTURILE GLEZNEI
• COMPLICATII:
• Degenerare articulara spre artroza
• Oprirea cresterii osoase
• Pseudartroza
• Sindrom algo-neuro-distrofic
• Calcificari periarticulare
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fteachmeanatomy.info%2Flower
-limb%2Fjoints%2Fankle-
joint%2F&psig=AOvVaw34sYNh4131jS2eqErPqWUZ&ust=1639394800718000&source=i
mages&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCPDpntyT3vQCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fradiopaedia.org%2Fcases%2Fn
ormal-ankle-x-
rays%3Flang%3Dus&psig=AOvVaw1QSTVQDnKdqdJSqarJA46v&ust=1639394898491000&
source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMjKjYeU3vQCFQAAAAAdAAAAABAF
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fradiopaedia.org%2Fcases%2Fn
ormal-lateral-ankle-
radiograph&psig=AOvVaw1QSTVQDnKdqdJSqarJA46v&ust=1639394898491000&source=
images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMjKjYeU3vQCFQAAAAAdAAAAABAL
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fjournals.lww.com%2Fem-
news%2Fblog%2Ftheproceduralpause%2Fpages%2Fpost.aspx%3FPostID%3D106&psig=A
OvVaw0_ExVnjspmdfz8RsP2yGiv&ust=1639396835763000&source=images&cd=vfe&ved
=0CAsQjRxqFwoTCLiI5Keb3vQCFQAAAAAdAAAAABAV
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.orthobullets.com%2Fpedi
atrics%2F4027%2Fankle-fractures--
pediatric&psig=AOvVaw3d9z6MH10u02kedS_wWIN2&ust=1639397347732000&source=
images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCNir0Zmd3vQCFQAAAAAdAAAAABAO
FRACTURILE HUMERUSULUI PROXIMAL
• Humerusul (Humerus) sau osul brațului este un os lung și pereche ce
formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize
(proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe
(antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară,
laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se
articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul
humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul
intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală
(inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte
articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3
fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară -
epicondilii (epicondilul medial și lateral).
• FRACTURILE HUMERUSULUI PROXIMAL SUNT FRACTURI RELATIV

FRECVENTE LA COPIL, IN SPECIAL LA ADOLESCENT.
• HUMERUSUL PROXIMAL PARTICIPA ACTIV IN CRESTEREA OSULUI,
APOXIMATIV 80 % DIN DEZVOLTAREA ACESTUIA ESTE ASIGURATA DE
TREIMEA PROXIMALA, ASTFEL CA POTENTIALUL DE REMODELARE AL
ACESTEI REGIUNI ESTE FOARTE MARE
• EPIDEMIOLOGIE:
• Fracturile humerusului proximal insumeaza aproximativ 2-3% din totalul
fracturilor epifizare(Landin 1997, Neer 1965)
• In dezvoltarea epifizei proximale a humerusului sunt implicat trei nuclei de
osificare principali: nucleul capului humeral, care este present de la nastere,
nucleu trohiterului humeral, care se dezvolta in jurul varstei de tre ani si
nucleul trohinului humeral, care se dezvolta in jurul varstei de 5 ani.
Coalescenta celor trei nuclei se produce in jurul varstei de 6 ani, insa epifiza
ramane deschisa pana la aproximativ 16-19 ani (Neer, 1965).
• Incidenta este mai crescuta la adolescent, cu un varf de incidenta in jurul
varstei de 15 ani, dar nu exceptionala la copilul mai mic. Incidenta fiind mai
crescuta la sexul masculin decat la cel feminin.
• Caderea de la acelasi nivel
• Traumatisme directe
• Accidente sportive
• Accidente rutiere
• Contracturi musculare patologice-de exemplu in crizele de epilepsie
• Traumatisme obstetricale
• CLASIFICARE:
• Cea mai utilizata clasificare pentru fracturile humerusului proximal este
clasificarea propusa de Neer si Horwitz care divizeaza fracturile in functie de
deplasarea segmentului distal astfel:
• Tip I-deplasare mai mica de 5 mm
• Tip II- deplasare mai mare de 5mm, pana la 1/3 din grosimea diafizei
• Tip III- deplasare pana la 2/3 din grosimea diafizei
• Tip IV-deplasare mai mare de 2/3 din grosimea diafizei
• O alta clasificare este clasificarea anatomica, este clasificarea
anatomica, care subamparte fracturile humerusului proximal in :
• Fracturi ale capului humeral

• Fracturi ale colului anatomic
• Fracturi ale trohiterului
• Fracturi ale trohinului
• Fracturi ale colului chirurgical
• Asocieri de fracturi
• O alta clasificare, insa nu foarte des uzitata este clasificarea Salter

Harris, o clasificare destul de greu de interpretat, in cazul fracturilor
cu fragmente metafizare mici
• Fractura-decolare epifizara Salter-Harris II, este o fractura specifica

copilului, care inseamna decolarea epifizara, cu fractura unui segment
metafizar
• TABLOU CLINIC:
• Durere, la nivelul umarului si bratului afectat
• Impotenta functionala totala
• Deformarea regiunii proximale a bratului
• Echimoza in regiunea afectata, iar daca prezentarea este tardiva pacientul poate
prezenta o echimoza intinsa pe fata interna a bratului pana spre cot si pe fata antero-
externa a toracelui si abdomenului, pana la creasta iliaca, numita Echimoza Hennquin
• -Poziţia antalgică a bolnavului (poziţia.umilă a lui Desault), cu capul înclinat de partea
leziunii şi trunchiul aplecat înainte, braţul lipit de torace, cotul flectat şi antebraţul
susţinut de mâna sănătoasă.
• Examenul neuro-vascular este obligatoriu de efectuat, intrucat pot fi associate leziuni
vasculare si neurologice
• Radiografia este examinarea care transeaza diagnosticul
• Incidentele cele mai frecvent folosite sunt anteroposterioara, laterala si
uneori, axilara.
• Radiografia deceleaza sediul, tipul si deplasarea fracturii si eventualitatea unei
luxatii scapula-humerale associate
• La copii in unele cazuri este necesara si radiografia membrului contralateral
pentru examen comparative.
• Examinarea CT si RMN sunt rareori necesare
• TRATAMENT:
• Tratamentul fracturilor humerusului proximal la copil trebuie sa fie adaptat in
functie de varsta pacientului si asteptarile legate de remodelarea osoasa a
fracturilor. La pacientul preadolescent aproape toate fracturile pot fi tratate
orthopedic datorita potentialului enorm de mare de remodelare
• Ca si posibilitati de tratament orthopedic sunt recunoscute reducerea
ortopedica si ortezele arm-sling, bandajul Dessault, atele gipsate si ortezele
de abductie
• Tratament chirurgical:
• Se impune in cazuri rare, atunci cand tratamentul orthopedic nu este capabil
sa asigure o reducere satisfacatoare a fracturii
• Ca tehnici chirurgicale minim invasive se numara reducerea inchisa si faxarea
cu brose sau suruburi, precum si fixarea cu tije elastic sau tije zavorate
• Tehnici chirurgicale, care implica deschiderea focarului de fractura, necesita
ca mijloace de osteosinteza: placi cu suruburi, sarma etc.
FRACTURILE OLECRANULUI
• Antebratul are doua oase paralele, unul situat in prelungirea degetului mic, numit
ulna (cubitus) si unul situat in prelungirea policelui, numit radius. Cele doua oase
se articuleaza prin epifizele lor, ramanand insa distante la nivelul diafizelor
(spatiul interosos).
• Ulna este un os lung, situat in partea mediala a antebratului, are un corp (diafiza)
si doua epifize.
• Epifiza superioara este formata din doua proeminente osoase: una verticala
(olecran) si una orizontala (procesul coronoid). Intre cele doua proeminente se
afla scobitura trohleara, ce se articuleaza cu trohleea humerusului. Pe partea
laterala a procesului coronoid se gaseste incizura radiala, care se articuleaza cu
capul radiusului.
• La copil osificarea apare la varsta de aproximativ 9 ani, urmand sa se uneasca la
15-17ani.
• Inchiderea partiala a osificarii putand sa duca la diagnosticul eronat de fractura
• Fracturile olecranului sunt relative rar intalnite la varsta copilariei,

rezultand ca urmare a unei caderi pe mana cu cotul in flexie.
• Tratamentul poate sa fie orthopedic in cazul fractrilor cu minima
deplasare, sau fara deplasare. In cazul fracturilor cu deplasare
tratamentul care se impune este chirurgical
• EPIDEMIOLOGIE:
• Aceste tipiri de fracturi, nu sunt comune la copil;

• Reprezinta sub 5% din totalul fracturilor, la varsta copilariei
• Varful de incidenta este in jurul varstei de 5-10 ani
• ETIOLOGIE:
• Mecanismul de producere, cel mai comun este indirect si consta in caderea
pe bratul intins, cu cotul in flexie , cel mai des, iar tensiunea generate de
triceps si de brachial, determina fracture transverse. Caderea cu bratul intins
si cotul in extensie putand determina fracturi longitudinale.
• Mecanismul poate fi si direct, prin contactul brutal cu un corp contondet.
• TABLOU CLINIC:
• Anamneza pacientului sau a apartinatorilor va evidentia in isoric o cadere pe
membrul superior, cu cotul flectat sau in extensie, sau un traumatism direct
asupra cotului
• SIMPTOME
• Durere
• Edematierea regiunii posterioare a cotului
• Neputinta pacientului de a efectua extensia cotului
• Inpotenta functionala totala a cotului
• EXAMEN CLINIC:
• Deformarea regiunii cotului
• Tumefactie
• Semne de contuzie sau plagi escoriate la nivelul cotului, fiind sugestive pentru
traumatismele directe
• Crepitatii la nivelul focarului de fractura
• Intreruperea continuitatii osoase, decelabila prin palparea olecranului –
semnul creionului,
• Cele mai frecvente incidente utilizate sunt antero-posterioara si laterala de
cot
• Radiologic vor putea fi evidentiate: configuratia fracturii (oblica, spiroida,
transversa), deplasarea intrarticulara, confirmarea sau infirmarea unui
diagnostic de fractura asociata
• TRATAMENT:
• Tratamentul orthopedic va include antiinflamatorii nesteroidiene,antialgice,
precum si diverse metode de imobilizare a cotului, printer care cele mai
utilizate sunt aparatele gipsate si atelele. Tratamentul orthopedic este indicat
in cazul fracturilor fara deplasare. Perioada de imobilizare este de aproximativ
3-4 saptamani, timp in care din 7 in 7 zile se efectueaza radiografii pentru a
putea depista eventuale deplasari secundare.
• Tratamentul chirurgical se impune in general in situatia unor fracturi cu

deplasare
• Ca si mijloace de osteosinteza sunt utilizate brose Kirschner, sarma, suruburi
sau placi cu suruburi
• COMPLICATII:
• Pseudartroza
• Incongruenta articulara
• Infectii ale plagilor postoperatorii
• Redoarea de cot
• Osificari periarticulare
• Sindromul de compartiment
• Deplasari secundare ale fracturii
• Leziuni nervoase, in special ale nervului ulnar
FRACTURILE TREIMII DISTALE ALE
HUMERUSULUI
• Fracturile treimii distale ale humerusului sunt

fracturi relativ frecvente la varsta copilariei,
reprezentand aproximativ 16% din totalul
fracturilor copilului.
• Acest tip de fracturi se asociaza frecvent cu
complicatii
HUMERUSULUI
• ANATOMIE PATOLOGICA:
– Aceaste fracturi se intalnesc mai frecvent la copil, unde
scheletul este imatur, decat la adult, varsta fiind astfel un
factor cheie in incidenta si tratamentul acestor fracturi.
– Varful de incidenta este in jurul varstei de 6-7 ani. La
această vârstă, zona supracondiliană este în curs de
remodelare, fiind de obicei mai subțire, cu un cortex mai
subțire, predispunând această zonă la fracturi.
– Mecanismul tipic de producere consta in caderea pe mana
cu cotul in hiperextensie. Pe masura ce cotul este fortat în
hiperextensie, olecranul serveste ca punct de sprijin si
concentreaza stresul asupra humerusului distal provocand
fractura.
HUMERUSULUI
• Procesul de osificare a humerusului distal are loc
la nivelul mai multor centri si se dezvolta la varste
diferite
• Pe masura ce centrii de osificare trec de la cartilaj
la os, configurația fracturii se modifica.
• Primul care apare este capitelumul, la vârsta de 1
an. Capul radial și epicondilul medial incep sa se
osifice la vârsta de 4-5 ani, urmate de trohlee si
olecran, la 8 sau 9 ani. Condilul lateral este în
general ultimul care apare la aproximativ 10 ani.
HUMERUSULUI
• TABLOU CLINIC:
– O anamneza amanuntita si un examen fizic al
extremiatii sunt obligatorii în orice leziune
semnificativa a cotului. Evaluarea initiala ar trebuii sa
excluda orice trauma asociata, frecvent aceste fracturi
asociindu-se cu leziuni ale antebratului si mainii.
– momentul traumatismului este important de retinut,
intrucat ischemia de membru este una dintre
complicatiile cunoscute, iar in tratamentul acesteia
timpul de la momentul traumatic si pana la gestul
terapeutic este crucial
HUMERUSULUI
• Determinarea integritatii neurovasculare este
foarte importanta, fiind necesara testarea
pulsului la radiala si ulnara, iar absenta
acestora indruma spre cautarea altor semne
de perfuzie vasculara, precum reumplerea
capilara si culoarea tegumentului in regiunea
distala a membrului. Este necesara testarea
atat senzitiva cat si motorie a teritoriilor
inervate de radial, ulnar si median.
HUMERUSULUI
• SIMPTOME:
– Durere
– Impotenta functionala totala
– Refuzul pacientului de a mobiliza cotul afectat
HUMERUSULUI
• EXAMEN CLINIC:
– Deformarea marcata a regiunii cotului, daca fractura
este complet deplasata, brațul sufera o deformare în
forma de ,,S”.
– O încretire, o depresiune sau echimoza a pielii chiar
inaintea humerusului distal, in fosa antecubitala,
poate indica faptul ca fragmentul proximal, indreptat
anterior, a pătruns în mușchiul brahial si posibil si in
stratul subcutanat.
– Tumefactie marcata
– Crepitatii osoase
HUMERUSULUI
• EXAMENUL RADIOLOGIC:
– Este indicata intodeauna in cel putin doua
incidente, anteroposterioara si laterala, fiind de
obicei suficiente pentru diagnostic
– In unele cazuri este indicat examen CT, angio CT
sau angiografie, insa nu in mod uzual.
HUMERUSULUI
• TRATAMENT:
– Dupa examenul clinic, radiologic si enuntarea
diagnosticului de certitudine, cotul trebuie imobilizat
într-o poziție confortabila (aproximativ 20°–30° flexie)
pentru a stabiliza provizoriu membrul. Imobilizarea
extensie totala a cotului este contraindicata deoarece
intinde fasciculul neurovascular peste locul fracturii in
cazul fracturilor deplasate sau instabile.
– Fracturile fara deplasare, sau cu deplasare mica pot fi
tratate ortopedic, prin imobilizare in aparat gipsat
deasupra cotului, cu cotul in flexie de 90 de grade
pentru 3-4 saptamani.
HUMERUSULUI
• Deplasarea cu mai mult de 10 grade in varus,
impune tratament chirurgical.
• Fracturile angulate care mențin un cortex
posterior intact, dar au o linie humerala
anterioara care trece anterior de capitelum pe
radiografia laterală necesită reducere ortopedica,
iar daca reducerea se mentine prin fixare in
aparat gipsat cu cotul la 90 de grade, pot fi tratate
ortopedic, iar daca pentru a mentine reducerea
sunt necesare mai mult de 90 de grade va fi
necesar tratamentul chirurgical.
HUMERUSULUI
• Fracturile cu deplasari mari, necesita tratament chirurgical,
de cele mai multe ori reducere inchisa si fixare interna cu
brose Kirschner.
• Reducerea deschisa a fracturii si fixarea interna a acesteia
se impune in cazurile in care reducerea inchisa nu este
posibila sau in situatiile in care exista leziuni vasculare sau
neurologice, ce necesita explorare si/sau tratament.
• De cele mai multe ori dupa tratamentul chirurgical se
impune si imobilizarea pe o atela, pentru o perioada
variabila de timp, pentru o stabilitate suplimentara
• Fie ca s-a uzitat de tratamentul ortopedic sau chirurgical
este necesara supravegherea clinica si radiologica.
HUMERUSULUI
• COMPLICATII:
– Leziuni vasculare
– Leziuni neurologice
– Redoare de cot
– Pseudartroza
– Consolidare vicioasa
– Osificari periarticulare
– Artroza
HUMERUSULUI
• COMPLICATII:
– Migrarea broselor
– Infectia
– Dehiscenta de plaga
– Hemoragia
– Pareze reziduale
– Contractura ischemica Volkman
– Sindromul de compartiment
FRACTURILE PLATOULUI TIBIAL
• Fracturi destul de rare in randul copiilor, insa atunci cand sunt

prezente, se asociaza frecvent cu leziuni vasculare
• Tibia este osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei,
celălalt fiind fibula. Tibia conectează femurul cu oasele piciorului. Este
găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este
legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând
o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză.
• Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din
corpul uman.
• Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize.
• Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili:
medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două
suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi
tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare
servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de
eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii
intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a
circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibula.
• EPIDEMIOLOGIE:
• Incidenta sub 1% din fracturile copilului
• Cel mai frecvent intalnite la varste cuprinse intre 12-14ani
• Include traumatisme de energie mare
• Prin hiperextensie
• Prin fortare in varus sau valgus
• LEZIUNI ASOCIATE:
• -fracturi ale tuberculului tibial
• Leziuni vasculare, in special in cazul fracturilor produse prin hiperextensie
• Leziuni ale nervului peronier
• Leziuni ligamentare
• Sindrom de compartimient
• PARTICULARITATI LA COPIL:
• Gamba creste pana in jurul varstei de 16 ani la baieti si 14 ani la fete
• Inchiderea cartilajului de crester tibial proximal are loc într-un model
previzibil:-plan sagital – din posterior spre anterior- in plan coronal – din
medial spre lateral- in plan axial –din posteromedial spre anterolateral
• Gamba creste aproximativ 23mm pe an, mare parte din regiunea genunchiului
• CLASIFICARE:
• SALTER-HARRIS
• TIP I- Fractura epifizara, varsta medie 12 ani, de obicei deplasat (>50%) din
cauza efectului de contrafort al tuberculului tibial și al fibulei
• TIPII-Fractura prin epifiza și ieșire prin metafiză, varsta medie 14 ani, de obicei
deplasate (>67%), cel mai frecvent model este decalajul medial cu fragment
lateral și fractura de peroneu proximal
• TIP III-Fracturi prin metafiză și ieșire prin epifiză, de obicei fracturi ale
tuberculului tibial
• TIP IV-fractura diafizo-metafizo-epifizara
• TABLOU CLINIC:
• Imposibilitatea incarcarii pe gamba afectata
• Durere
• Tumefactie in regiune
• Deformare locala decelabila la palpare, chiar vizibila in cazulo
fracturilor cu deplasare
• Instabilitate varrus-valgus
• Important de examinat din punct de vedere neurologic si vascular
• AP si profil
• Incidente optionale:, oblica, incidenta varus-valgus stress
• Examen CT-indicat atunci cand exista dubii de diagnostic
• Angiografie –atunci cand exista suspiciunea de leziune vasculara
• TRATAMENT
• ORTOPEDIC:
• Indicat in fracturile fara deplasare, sau in fracture stabile Salter-Harris I si II
• Consta in imobilizare in apparat gipsat lung, pentru 6 saptamani
• In unele cazuri este necesara reducere fracturii anterior fixarii, insa de cele
mai multe ori aceasta reducere se pierde sub gips
• CHIRURGICAL
• Indicat in fracturile cu redeplasare, fracturi instabile, fracture cu deplasari
mari, fracture deschise, fracture care asociaza leziuni nervoase sau vasculare
• Ca mijloace de osteosinteza se folosesc suruburi, brose K., placi cu suruburi
• COMPLICATII
• Perturbari ale cresterii

• Instabilitati ligamentare
• Pierderea reducerii
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Tibia
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fmusculoskeletalkey.com%2Ffractures-
of-the-
tibiafibula%2F&psig=AOvVaw2X_rKJCsryy6x0jct16sH0&ust=1639300281682000&source=images
&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCOic3Myz2_QCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://upload.orthobullets.com/topic/4024/images/screenshot_2018-10-24_10.11.56..jpg
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.orthobullets.com%2Fpediatrics%2
F4024%2Fproximal-tibia-epiphyseal-fractures--
pediatric&psig=AOvVaw1Xg5oX_21kr6j31dgE2t4x&ust=1639302820135000&source=images&cd=
vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCMi2r4292_QCFQAAAAAdAAAAABAk
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fsurgeryreference.aofoundation.org%2Fo
rthopedic-trauma%2Fpediatric-trauma%2Fdistal-femur%2Fbasic-technique%2Fbasic-technique-
long-leg-cast&psig=AOvVaw0Yo-
Zn0s5EToe3ShhBU0Mh&ust=1639303426967000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoT
CPDP_sW_2_QCFQAAAAAdAAAAABAE
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4024/proximal-tibia-epiphyseal-fractures--pediatric
FRACTURILE ROTULEI
FRACTURILE ROTULEI
• Patela (Patella) sau rotula este un os scurt, rotund, turtit antero-

posterior și pereche, care face parte din scheletul genunchiului, situat
la extremitatea inferioară a femurului în tendonul mușchiului
cvadriceps femural. Este considerată ca un os sesamoid, dezvoltat în
grosimea tendonului mușchiului cvadriceps. Patela are două fețe și
două margini, o bază și un vârf.
FRACTURILE ROTULEI
• EPIDEMIOLOGIE
• Fracuri rare in cazul copiilor
• Insumeaza < de 1% din totalul fracturilor la copil
• Mai frecvente la sexul masculin, in raport de 5:1
• Varful de incidenta intre 8-12ani
FRACTURILE ROTULEI
• PARTICULARITATI:
Osificarea începe de obicei la vârsta de 6 ani și continuă în a doua
decadă.
Fracturile osoase cauzate de o lovitură directă duc de obicei la fracturi
verticale sau transversale de tip adult.
Fracturile indirecte apar ca urmare a unei contracții puternice a
cvadricepsului, iar la pacienții imaturi din punct de vedere scheletic,
duc, în general, la fracturi ale insertiilor rotuliene, în care un mic
fragment osos și anvelopa de periost/pericondru și cartilaj sunt rupte
din rotula osoasă. (Houghton 1979)
FRACTURILE ROTULEI
• DIRECT-prin lovirea rotulei cu, sau de catre un corp dur

• INDIRECT-contractia puternica a cvadricepsului, in special pe un
genunchi flectat
FRACTURILE ROTULEI
• TABLOU CLINIC
• Durere intensa la nivelul genunchiului
• Impotenta functionala
• Tumefactie
• Hemartroza
• Echimoza la nivelul genunchiului
• La plapare se percepe intreruperea continuitatii (semnul creionului)
FRACTURILE ROTULEI
• Radiografie standard din doua incidente
• Ecografie – in cazul in care nu se poate efectua radiografie
FRACTURILE ROTULEI
• TRATAMENT:
• ORTOPEDIC
• Aplicabil in cazul fracturilor fara deplasare,stabile, fara treapta articulara
• Consta in imobilizare in aparat gipsat lung
FRACTURILE ROTULEI
• CHIRURGICAL:
• Indicat in cazul fracturilor cu deplasare, cominutive, dezinsertiilor
tendinoase
• Ca si mijloace de osteosinteza se folosesc brose, sarma(hobanaj),
suruburi.
• Foarte important ca postoperator sa nu existe deplasare a suprafetei
articulare, deoarece in timp aceasta deplasare poate duce la leziuni
cartilaginoase si artoza
FRACTURILE ROTULEI
• COMPLICATII:
• Leziuni cartilaginoase
• Artroza
• Infectia
• Extensor lag
• Pseudartroza
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.sciencedirect.com%2Ftopics%2Fveterinary-science-and-veterinary-
medicine%2Fpatella&psig=AOvVaw1nMTq9m2RaTXhfd-
5JHGAt&ust=1639304326187000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCPDa1tbC2_QCFQAAAAAdAAAAABAD
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.cureus.com%2Farticles%2F41036-patellar-sleeve-fracture-in-an-
eight-year-old-
girl&psig=AOvVaw1c_awixUIZj_rtI1MGGMQn&ust=1639305359865000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJjlhcLG2_
QCFQAAAAAdAAAAABAD
• www.Wikipedia.com
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.heighpubs.org%2Fhjcr%2Facr-
aid1021.php&psig=AOvVaw1c_awixUIZj_rtI1MGGMQn&ust=1639305359865000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTC
JjlhcLG2_QCFQAAAAAdAAAAABAJ
• https://www.orthobullets.com/pediatrics/4120/patella-sleeve-fracture
• https://posna.org/Physician-Education/Study-Guide/Patella-Fractures
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Forthoinfo.aaos.org%2Fen%2Fdiseases--conditions%2Fpatellar-kneecap-
fractures%2F&psig=AOvVaw1c_awixUIZj_rtI1MGGMQn&ust=1639305359865000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTC
JjlhcLG2_QCFQAAAAAdAAAAABAO
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.heighpubs.org%2Fhjcr%2Facr-
aid1021.php&psig=AOvVaw1c_awixUIZj_rtI1MGGMQn&ust=1639305359865000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTC
JjlhcLG2_QCFQAAAAAdAAAAABAV
• https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fposna.org%2FPhysician-Education%2FStudy-Guide%2FPatella-
Fractures&psig=AOvVaw1c_awixUIZj_rtI1MGGMQn&ust=1639305359865000&source=images&cd=vfe&ved=0CAsQjRxqFwoTCJjlh
cLG2_QCFQAAAAAdAAAAABAc
FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE
• Fracturile diafizei humerale la copii sunt

leziuni destul de rar intalnite, insumand sub
3% din totalul fracturilor la copil, insa desi
sunt relativ rare este foarte important sa
poata fi recunoscute si tratate corespunzator
• Diafiza humerusului este porțiunea mijlocie
a humerusului, aflată între extremitatea
proximală și extremitatea distală. Aproape
cilindric în partea superioară, corpul devine,
pe măsură ce se apropie de extremitatea
inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei
fețe (antero-laterală, antero-medială,
posterioară) și trei margini (anterioară,
laterală, medială), bine diferențiate în
porțiunea inferioară, și slab în porțiunea
superioară.
• Exista numeroase cauze implicate in fracturile

diafizei humerusului, in functie de varsta
pacientului:
• La nastere:
– Fracturile diafizei humerusului sunt al doilea cele
mai frecvente fracturi obstericale, dupa clavicula
– Aparitia acestor fracturi la nastere este influentata
de factori precum: macrosomia, travaliul
prelungit, nasteri dificile, cu membrul superior
rotat sau in extesie, la fat, obezitatea materna,
nasteri multiple
• La copii mai mari:
– Pot fi cauzate de traumatisme directe, accidente
rutiere, accidente sportive, caderi.
– Aproximativ 56% din fracturi la copii sunt cauzate
de caderi in timpul activitatilor sportive, dintre
care cea mai mare incidenta este la cei care
practica mountain biking, skateboarding, sky si
arte martiale.
• TABLOU CLINIC:
– Tabloul clinic difera in functie de varsta pacientului

astfel:
• La nou nascut:
– Pseudoparalizie a membrului afectat, cu refuzul
pacientului de a folosii bratul
– Examinarea clinica deceland deformarea regiunii
bratului afectat, instabilitatea bratului, precum si
creptatii osoase la nivelul bratului afectat
• Copii mai mari:
– Prezinta un tablou clinic dominat de durere, tumefactie,
deformarea regiunii, pozitie antalgica (pozitia umila a lui
Dessault).
– Examinare clinica evidentiaza, intreruperea continuitatii
osoase, crepitatii osoase.
– Desi leziunile neurovasculare asociate acestor fracturi sunt
rare, ramane totusi de interes evaluarea neurologica si
vasculara
– La copil este important de evaluat intregul membru
superior, in special antebratul, pentru a putea exclude o
fractura la acest nive, ce ar putea determina o conditie
denumita ,,floating elbow”
– Extrem de important intrucat transeaza
diagnosticul de certitudine
– Se efectueaza in generak in 2 incidente, antero-
posterioara si profil. La copil sunt necesare uneori
radiografii comparative, cu ale bratului
contralateral.
– Trebuie efectuate, sa cuprinda articulatiile supra si
subiacente
• TRAIECTUL DE FRACTURA:
– Traiectul de fractura poate fi diferit in functie de
varsta si de agentul traumatic, in general traiectele
oblice si transverse rezulta din traumatisme
directe, iar cele spirale prin caderi, mecanism
indirect, rotational.
• CLASIFICARE:
– ANATOMICA: -1/3 PROXIMALA

-1/3 MEDIE
-1/3 DISTALA
• IN FUNCTIE DE TRAIECTUL DE FRACTURA:
– TRANSVERS
– OBLIC
– SPIROID SCURT
– SPIROID LUNG
• LEZIUNI ASOCIATE:
– Leziunile nervoase asociate fracturilor diafizei
humerale nu sunt leziuni uzuale, apar in
aproximativ 5% din cazuri. Pot sa fie datorate
contuziei, laceratiilor nervoase pecum si datorita
prinderii nervilor in focarul de fractura.
– Leziunile vasculare, desi sunt rare, comporta o
gravitate mare necesitand evaluare si tratament
imediat.
• TRATAMENT:
– TRATAMENT ORTOPEDIC:
• Marea majoritate a fracturilor diafizei humerale la copil, pot
fi tratate necirurgical, datorita potentialului mare de
remodelare. La copil sunt acceptate angulari varrus-valgus
de aproximativ 20 de grade, 20 de grade in plan coronal si 15
grade rotatie
• La nou nascut ca metode de imobilizare sunt utilizate
bandaje, care vor fi mentinute pana la 2-4 saptamani/
• La copii si adolescenti se folosesc orteze ,,arm-sling”, banaj
v\Velpeau, aparate gipsate si aparate gipsate de atarnare
• Supravegherea radiologica a fracturilor se efectueaza
saptamanal, pentru a putea supraveghea eventuale
modificari aparute pe perioada vindecarii
• TRATAMENT CHIRURGICAL:
– Este foarte rar necesar in randul copiilor mici,
utilizandu-se mai frecvent in tratamentul fracturilor
aparute la copilul mai mare si adolescent
– Este indicat mai frecvent in cateva situatii: fracturi
deschise, fracturi asiciate cu leziuni vasculare sau
neurologice, fracturi bilaterale, fracturi cominutive,
fracturi cu deplasari peste limitele acceptate, fracturi
asociate cu sindrom de compartiment
• Ca si metode de osteosinteza sunt utilizate in
general tije centromedulare, fixatoare externe
si placi cu suruburi
• COMPLICATII:
– Scurtarea membrului comparativ cu cel
contralateral
– Consolidarea vicioasa
– Pseudartroze
– Dehiscente de plaga
– Infectii
– Intolerante la materialul de osteosinteza
– Migrarea materialului de osteosinteza
FRACTURILE EPIFIZEI DISTALE A RADIUSULUI
FRACTURILE EPFIZEI DISTALE A RADIUSULUI
Fracturile epifizei distale a radiusului sunt cele mai frecvente fracturi la

copil
• La copil este de luat in calcul potentialul mare de remodelare osoasa
• La nivelul epifizei distale a radiusului se produce 70% din cresterea
osului
• EPIDEMIOLOGIE:
• FEDR sunt cele mai frecvente fracturi, atat la adult cat si la copil
• Sunt mai frecvente la pacientii de sex masculin decat la feminin
• Un varf de incidenta este in jurul varstei de 10-12ani
• ETIOLOGIE:
• Mecanism de producere: cadere, de obicei pe o mână întinsă,
adesea în timpul sportului sau al jocului
Mecanism de producere direct este rar intalnit
• TABLOU CLINIC:
• Anamneza relateaza de obicei momentul si mecanismul traumatismului
• Trebuie exclus abuzul asupra copiilor, cand de obicei exista si alte marci
traumatice
• Simptome specific sunt:
• Durerea
• Refuzul copilului de a efectua miscari ale articulatiei radiocarpiene afectate
• Examen clinic:
• Tumefactia regiunii distale a antebratului si mainii
• Crepitatii osoase in timpul mobilizarii
• Intreruperea continuitatii osoase
• Deformarea caracteristica a regiunii, pentru fracturile cu deplasare dorsala
(Pouteau-Colles), deplasarea ,, in dos de furculita”, iar pentru fracturile cu
deplasare volara (Goyrand-Smith)- deformarea este exact inversa
• Echimoze
• Trebuiesc cautate plagi la nivelul regiunii pt diagnosticarea corecta a unei
fracture deschise
• Standard, din doua incidente, anteroposterioara si laterala
• Trebuie sa cuprinda si cotul si mana ipsilaterale
• Uneori sunt necesare radiografii comparative cu membrul contralateral
• Trebuiesc cautate eventuale leziuni associate, precum fractura scafoidului
carpian, fracture ale stiloidei ulnare fracture diafizare ale oaselor antebratului
• TRATAMENT:
• Pentru fracturile unicorticale, fara deplasare , sau cele cu angulari sub 10
grade este suficienta imobilizarea in aparat gipsat pentru 2-3 saptamani,
tratament antialgic si pozitie procliva a mainii
• Fracturile cu deplasare mai mare decat cea admisa, cu angulare intre 10-20 de
grade e efectueaza reducerea ortopedica a fracturii sub anestezie, locala,
regionala, sau generala, urmata de imobilizare in aparat gipsat, tratament
antialgic, pozitie procliva a mainii. Este necesara supravegherea saptamanala
clinic si radiologic. Reducerea ortopedica a fracturii se va practica in sens
invers mecanismului de producere, astfel pentru fracturile Pouteau-Colles, in
timp ce un ajutor, sau chiar medicul va practica extensia antebratului, medicul
va impinge fragmentul inspre volar.
• TRATAMENTUL CHIRURGICAL:
• Se practica atunci cand tratamentul orthopedic este inefeicient, atunci cand
reducerea ortopedica si imobilizarea nu sunt suficiente pentru a reda si
mentine o pozitie apropiata de anatomic a regiunii epifizei distale a radiusului.
• In cazul in care survine o deplasare secundara a fracturii dupa reducere
ortopedica
• Tratamentul chirurgical este rareori necesar, insa atunci cand tipologia
fracturii impune aceasta situatie, nu trebuie ezitata practicarea tehnicilor
chirurgicale de reducere si osteosinteza
• Ca si tehnici chirurgicale sunt recunoscute, reducerea inchisa cu fixare
interna, osteosinteza fracturii realizandu-se de obicei cu brose kirschner.
Este o tehnica minim invaziva, utilizata in special in cazul in care fractura nu
pastreaza reducerea dupa imobilizarea in aparat gipsat, sau in cazul in care
fractura nu se reduce bine in urgenta, insa in sala de operatii, sub anestezie
generala, reducerea reuseste.
• Reducerea deschisa cu fixare interna, este practicata atunci cand fractura
este ireductibila orthopedic, cand exista interpozitii de parti moi in focarul
de fractura, tipologia fracturii necesita reducere si fixare mai ferma (traiect
intrarticular), leziuni neurovasculare associate ce necesita explorare si/sau
reparare. Ca si mijloace de osteosinteza se folosesc in general placi si
suruburi.
• Fixatorul extern este in general utilizat atunci cand aveam de-a face cu
fracturi deschise, ce nu permit osteosinteza clasica.
• COMPLICATII
• Leziuni tegumentare termice poduse de aparatul gipsat
• Leziuni tegumentare produse de aparatul gipsat
• Deschiderea focarului de fractura
• Pierderea reducerii
• Sindromul algo-neuro-distrofic
• Consolidarea vicioasa
• Redoare articulara
• Osificari periarticulare
• Artoza articulatiei radio-carpiene
• Sinostoza radio-cubitala
• Infectii
• Intoleranta la materialul de osteosinteza
OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ
- o osteodistrofie ce îmbracă două forme clinice:

1. Maladia Vrölich (osteogeneza imperfectă congenitală precoce):
- se produce şi evoluează în din timpul vieţii intrauterine astfel încât la
naştere copilul prezintă multiple fracturi;
- se transmite dominant autosomal;
- prognostic sumbru, majoritatea decedând datorită afectării structurilor
mezenchimale ale întregului organism.
Fig. 4.2.1. Maladia Vrölich – multiple fracturi la nivelul membrelor superioare şi inferioare
produse antenatal.
2. Maladia Löbstein (osteogeneza imperfectă congenitală
tardivă sau osteopsatiroza):
- cunoscută şi sub denumirea boala oaselor de sticlă;
- transmitere recesiv autosomală;
- mai frecventă la sexul masculin;
- este rezultatul unei insuficienţe a sistemului conjunctiv
mezenchimal;
fragilitatea osoasă + sclerotice albastre + surditate = triada
clinică de diagnostic
- bolnavii au talie mică, dinţi vicios implantaţi, fragili;
- fracturi multiple, oligosimptomatice, produse după
traumatisme minore;
- radiologic subţiere corticalelor, hipertransparenţă osoasă,
calusuri multiple.
Evoluţia:
- benignă, cu atenuarea frecvenţei fracturilor spre vârsta
pubertăţii.
Evoluţia:
- benignă, cu atenuarea frecvenţei fracturilor
spre vârsta pubertăţii.
Tratament:
- administrare da calciu, fosfor, vitamine;
- reducerea şi consolidarea fracturilor în
poziţie corectă (ortopedic sau chirurgical);
- corecţia diformităţilor fracturilor vicios
consolidate.
OSTEOMIELITA ACUTĂ
ŞI CRONICĂ
- osteomielita acută hematogenă este o boală
caracteristică organismului în creştere;
- infirmităţile şi supuraţiile cronice survin într-un
procent de 25% din cazuri;
- afectează copiii din perioada neonatală până la
adolescenţă.
Istoric:
 Launelougne în secolul trecut, apoi Broca, au

lansat teoria mielitei (de unde şi denumirea
bolii) conform căreia infecţia localizată
metafizar se întinde rapid în canalul medular;
 ulterior Trueta prin studii asupra
vascularizaţiei osului la diferite vârste a permis
elucidarea înţelegerii procesului fiziopatologic
al acestei boli.
Etiopatogenie:
- agentul etiologic este stafilococul aureus în peste 95% din cazuri;
- sexul masculin este mai frecvent afectat;
- tibia şi femurul reprezintă sediu preferat al bolii în peste 75% din cazuri;
- punctul iniţial de plecare a infecţiei este sistemul venos a metafizelor
osoase;
- germenii ajung la os pe cale sanguină;
- poarta de intrare în organism poate fi aparentă (stafilococia cutanată,
furuncule, plăgi infectate) sau inaparentă;
- se produce o invazie microbiană masivă;
- urmează apoi ruperea echilibrului dintre mijloacele de apărare ale
organismului şi virulenţa microbiană exacerbată local, în sinusurile
venoase ale osului afectat;
- traumatismul, stările de oboseală, de epuizare fizică contribuie la
ruperea acestui echilibru labil
Fiziopatologie:
- osteomielita acută evoluează obligatoriu în două faze succesive:
1. faza infecţiei generale:
- din focarul de infecţie germenii în exces se revarsă în circulaţia generală
împreună cu toxinele lor;
- apare sepsa cu frisoane şi febră, delir şi prostraţie;
- germenii reţinuţi în număr mare în capilarele sinusoidale îşi exacerbează
virulenţa;
- prin toxinele eliminate determină tromboze vasculare şi se produce necroza;
- în 3-4 zile circulaţia osoasă este întreruptă în mare parte prin extinderea
trombozelor;
- exudatul masiv şi precoce ajunge la suprafaţa osului în dreptul metafizei, unde
corticala este mai subţire şi decolează periostul;
- odată cu decolarea periostului se întrerupe şi ultima sursă de vascularizaţie a
osului;
- periostul detaşat şi îndepărtat de corticală îşi continuă activitatea
osteoformatoare.
2. faza delimitării unui abces cu origine osoasă:
- în faza de abces constituit focarul este închis,
germenii îşi pierd din virulenţă dar îşi păstrează
posibilitatea de multiplicare;
- mijloacele de apărare imunitare ca şi antibioticele
administrate, devin inoperante, din cauză ca nu
mai pot ajunge în focar;
- după 3-4 zile de la debut odată cu constituirea
abcesului, şansele de vindecare „ad integrum”
chiar cu un tratament combinat medical şi
chirurgical scad foarte mult.
Clinic:
 tabloul clinic este diferit la copil faţă de sugar:
1. la copil:
- debutul durerii este brusc, adeseori cu precizarea orei când a început
durerea;
- localizare aproape de genunchi sau departe de cot, cu sediu metafizar, în
majoritatea cazurilor;
- durerea este continuă, foarte intensă, exacerbată la mişcări;
- febră 39°-40°C, aproape continuă, poate fi precedată de frison;
- eventuală poartă de intrare – plagă infectată, furuncul, etc;
- după 2-3 zile urmează perioada de stare în care durerea este continuă,
membrul afectat este imobil în poziţie antalgică, febra se menţine cu
oscilaţii între 38°-40°C;
- local apare edemul, roşeaţă, căldură locală, venectazii;
- adenopatia regională lipseşte în toate cazurile;
- după 4-7 zile zona edemaţiată devine fluctuentă atestând constituirea
abcesului osteomielitic;
- radiologic nu se observă modificări osoase în faza de debut şi de stare a
bolii;
- biologic: leucocitoză marcată - 20.000/mm3, VSH de 60-120 mm/h,
hemocultura cu antibiogramă este pozitivă în cca. 60% din cazuri.
 2. la sugari:
- epifizele fiind cartilaginoase, vasele sanguine metafizare traversează
această zonă şi în consecinţă abcesul care se formează invadează
articulaţia adiacentă;
- periostul bogat vascularizat are o mare putere de osteogeneză, aderă
mai puţin la os, se detaşează mai uşor şi pe suprafeţe mari, când se
formează abcesul;
- în perioada de debut şi chiar în cea de stare, febra rămâne sub 39°C,
mai ales la prematuri şi sugari taraţi;
- imobilitatea şi edemul membrului afectat;
- artritele de vecinătate sunt frecvente;
- după 7-10 zile radiografia arată decalcifieri cu zone porotice
diseminate metafizar şi reacţie osteogenică lamelară a periostului
detaşat;
- în evoluţie pot surveni, în funcţie de localizare, luxaţia capului femural
din articulaţia şoldului ca şi decolări epifizare, urmate de siderări ale
cartilajului de creştere cu sechele definitive.
Complicaţii:
 la copil:
- complicaţia cea mai frecventă în perioada de stare este
bronhopneumonia stafilococică ± piopneumotorace,
complicaţie ce poate deveni mortală;
- pericardita purulentă;
- fracturile pe os patologic se produc uşor şi frecvent după
reluarea mersului.
 la sugar:
- artrita purulentă;
- decolări epifizare cu scurtarea membrului;
- luxaţia capului femural;
- osteomielita cu localizări multiple
Diagnostic:
- clinic este uşor de stabilit în perioada de stare cu abces
constituit;
- faza incipientă a bolii este dominată de 2 simptome
capitale: febra şi durerea locală, cu sau fără edem;
- traumatismul - poate avea un rol favorizant în
declanşarea osteomielitei;
- depistarea sursei de infecţie;
- examenul radiologic:
- nu are valoare în primele 2 săptămâni de boală;
- ulterior relevă decalcifieri osoase în metafiză cu zone
porotice şi detaşarea periostului cu apoziţie osoasă;
- după 2-3 luni se pot delimita sechestre osoase, care prin
abcedare ajung la fistulizări trenante.
Oteomielită acută metafiză distală tibie – aspect radiologic.
Diagnostic diferenţial:
- cu diverse traumatisme (sinovită, entorsă);

- cu fracturile – au alte semne şi mai ales nu
se însoţesc de febră;
- reumatismul articular acut – edemul şi
durerea sunt strict articulare;
- artrite în contextul unor boli infecto-
contagioase (scarlatina);
- reticulosarcom Ewing;
- metastaze osoase (neuroblastom).
Tratament:
 medical:
- ca eficienţă depinde de precocitatea instituirii lui;
- antibioticele trebuie administrate în faza
incipientă, înainte ca trombozele arteriale să se
constituie, pentru a ajunge în focar;
- se administrează penicilină (1.000.000 UI/Kg
corp/zi), oxacilină
(50-100 mg/kg corp/zi), cefalosporine,
gentamicină, lyncomicină, tobramicină,
rifampicină pentru 7-10 zile sau mai mult, în
dublă sau triplă asociere în funcţie de
antibiogramă.
 ortopedic:
- constă în imobilizare pe atelă gipsată posterioară care să
depăşească trebuie continuată în funcţie de gravitatea
situaţiei timp de 1-3 ambele articulaţii ale osului afectat;
- imobilizarea gipsată luni sau chiar mai mult, dacă survin alte
complicaţii ca sechestre sau fracturi.
 chirurgical:
- obligatoriu la toate cazurile cu abces constituit:
- la 7-10 zile de la apariţia bolii;
- incizie largă care să permită evacuarea digitală minuţioasă a
puroiului circular şi pe toată întinderea abcesului;
- focarul va fi drenat cu tub despicat longitudinal.
- postoperator se imobilizare pe atelă gipsată posterioară şi
antibioterapia până când leucocitoza şi VSH-ul arată
tendinţa de normalizare (3-6 săptămâni iar în cazuri grave şi
cu complicaţii pulmonare chiar mai mult).
 Evoluţie, prognostic:
- cazurile surprinse aproape de debut (24-48 ore) şi tratate corect se
vindecă fără complicaţii;
- la cazurile la care terapia este instituită după acest interval local se
constituie un abces ± complicaţiile descrise;
- poate evolua spre cronicizare cu pusee de reacutizare chiar la intervale
de ani de zile şi sechele infirmizante.
 ABCESUL BRODIE
- este o formă cronică de osteomielită;
- sediul abcesului osos este de obicei la nivelul tibiei, femurului,
humerusului;
- clinic – durere vie, nocturnă;
- radiologic – cavitate clară, regulată, delimitată de un contur de
condensare osoasă fără reacţie periostică, fără implicarea cartilajului;
- trebuie diferenţiat de chistul osos, tumora cu mieloplaxe, osteita
fibroasă, tuberculoză, sifilisul osos, granulomul eozinofil;
- tratamentul constă în trepanaţie şi chiuretajul cavităţii, administrare
locală de antibiotice.
PICIORUL STRÂMB
CONGENITAL (P.S.C.)
Definiţie:
- piciorul strâmb congenital constă în atitudinea vicioasă şi
permanentă a piciorului faţă de gambă, mai mult sau mai
puţin exprimată şi cu grad diferit de rigiditate, care nu
permite contactul plantar cu solul prin punctele normale
de sprijin.
- din punct de vedere al poziţiei plantei distingem următoarele atitudini
în raport cu gamba:
¤ varusul – piciorul se sprijină pe marginea externă, planta
în supinaţie;
¤ valgusul – piciorul se sprijină pe marginea internă, planta
în pronaţie;
¤ equinul – axul piciorului este în prelungirea axului
gambei, sprijin pe antepicior sau pe degete;
¤ talusul – piciorul flectat pe gambă, sprijin pe călcâi.
- aceste poziţii pot apare izolat sau mai adesea
combinate, cel frecvent fiind întâlnit varusul-equin şi
talusul-valg.
Incidenţă:
- este cea mai frecventă malformaţie a sistemului osteo-articular
(30-32% din totalul malformaţiilor osteo-articulare);
- incidenţa este de 1-2‰;
- este mai frecvent afectat sexul masculin, în raport de 2/1-3/1 faţă
de sexul feminin;
- localizarea este bilaterală în 50-60% din cazuri.
Etiopatogenie:
- nu se cunoaşte etiologia exactă a malformaţiei existând mai multe teorii etiopatogenice posibile:
¤ teoria mecanică (Ombredanne): cea mai veche teorie elaborată cu privire la etiologia p.s.c.;
- factorii de ordin mecanic (favorizanţi şi nu determinanţi) incriminaţi patogenic sunt:
- distociile feto-materne;
- oligoamniosul;
- malformaţiile uterine (uter bicorn, uter infantil);
- gemelaritatea;
- traumatismele fetale;
- bride amniotice.
¤ teoria genetică: este fundamentată de transmiterea ereditară demonstrată în 10-15% din cazuri;
- încă nu au fost demonstrate anomalii cromozomiale cariotipice;
- se presupune că malformaţia survine prin mutaţii genetice induse de factori teratogeni.
¤ teoria opririi în dezvoltare (Max Böhm)- piciorul trece în cursul dezvoltării embrionare prin 4
stadii intermediare: - în luna a treia se află în equin;
- urmează o poziţie de abducţie şi supinaţie;
- apoi dispare supinaţia;
- revine în poziţie normală.
- oprirea în evoluţie în unul dintre aceste stadii determină piciorul strâmb congenital.
¤ teoria plăcii neuro-motorii (P. Lombard): consideră poziţia vicioasă a piciorului ca fiind
secundară unui dezechilibru al tonusului de postură a muşchilor agonişti şi antagonişti (flexori-
extensori, adductori-abductori, prono-supinatori) printr-un defect de transmitere sinaptică între
sistemul extrapiramidal cerebro-spinal şi neuronul motor periferic;
- restabilirea echilibrului neuro-muscular se poate realiza în 6-24 luni.
PICIORUL STRÂMB CONGENITAL VARUS-EQUIN
- cea mai gravă formă de p.s.c. atât ca potenţial evolutiv sechelar cât şi sub
aspect de problematică terapeutică
- reuneşte următoarele vicii de poziţie ale piciorului:
- adducţia piciorului pe gambă – unghiul format de axul gambei cu axul

piciorului privit din faţă poate fi de 0-80 grade;
- adducţia antepiciorului pe retropicior – pe faţa plantară unghiul format între
axul antepiciorului şi retropiciorului poate fi între 0-40 grade;
- supinaţia plantei – unghiul format de plantă cu solul are valori între 0-70
grade;
- equinul – din profil unghiul format de axul gambei cu cel al piciorului are valori
între 90-180 grade;
- modificările interesează părţile moi şi oasele:
¤ părţile moi (muşchi, tendoane, ligamente, capsule, aponevroze):
- sunt atrofiate, retractate şi sclerozate pe faţa posterioară, internă şi plantară a
gambei şi piciorului;
- sunt destinse, laxe pe faţa anterioară şi externă a gambei piciorului.
¤ oasele:
- suferă modificări importante în privinţa orientării şi a dezvoltării:
- astragalul – orientat în equin, varus şi subluxat antero-intern;
- calcaneul – în equin, adducţie şi supinaţie;
- scafoidul – deplasat intern spre maleola tibială;
- cuboidul, cuneifomele şi metatarsienele deplasate în adducţie;
- oasele gambei suferă o torsiune ce duce peroneul posterior.
- conform legii lui Delpech suprafeţele scutite de contact şi
presiune se hipertrofiază, ceea ce duce la imposibilitatea
redresării poziţiei vicioase;
- astfel la nivelul astragalului subluxat apare o creastă
transversală (Adams) şi una preperonieră (Nelaton) care se
opun reintegrării astragalului în scoaba tibio-peronieră.
A B
C D
Fig. 4.5.1. Poziţia vicioasă a piciorului în p.s.c. varus equin: A – adducţia

piciorului pe gambă, B – adducţia antepiciorului pe retropicior, C –supinaţia
plantei, D – equinul.
Diagnostic pozitiv:
- facil, prin simpla inspecţie, pe baza modificărilor
de poziţie descrise la nivelul piciorului;
- malformaţiile posibil asociate sunt:
- spina bifidă;
- boala amniotică;
- boala Langdon – Down;
- malformaţii ale altor aparate şi sisteme ;
- asocierea cu displazia congenitală coxo-femurală
este relativ frecventă.
Fig. 4.5.2. Aspecte clinice în p.s.c. varus equin: A – vedere anterioară,
B – vedere posterioară, C – vedere medială, D – vedere laterală.
Evoluţie:
- evoluţia piciorului varus-equin parcurge trei faze:
a. faza reductibilităţii complete:
- prin manevre ortopedice;
- durează primele 15-30 de zile (uneori mai mult timp în formele
uşoare).
b. faza rigidităţii relative:
- caracterizată prin retracţii ale părţilor moi;
- repunerea scheletală este posibilă numai după corecţia
chirurgicală a acestora;
- faza durează până la 2-4 ani.
c. faza rigidităţii absolute:
- determinată de deformaţiile osoase cu pierderea dreptului la
domiciliul articular.
Diagnostic diferenţial:
- piciorul strâmb artrogripotic;
- sechele de maladie amniotică;
- picior strâmb posttraumatic;
- piciorul strâmb spastic din I.M.O.C. (insuficienţă motorie de
Tratament:
- imperativul major este iniţierea tratamentului încă din primele zile după
naştere rezultatele fiind cu atât mai bune cu cât tratamentul este iniţiat mai
precoce;
- tratamentul p.s.c. varus-equin este complex, de lungă durată, diferenţiat în
funcţie de vârsta copilului:
- în primele 7-14 zile – masaje, gimnastică, redresări prin bandaje elastice şi
benzi adezive;
- până la 3-4 luni – redresări prin atele şi aparate gipsate succesive
(schimbate iniţial la intervale de 3-7 zile, ulterior la 2-4 săptămâni),
începând cu corecţia varusului şi supinaţiei şi continuând cu redresarea
equinului şi terminând cu imobilizări în poziţie de hipercorecţie;
- după vârsta de 4 luni dacă nu se obţine redresarea este indicată
intervenţia chirurgicală (alungirea tendonului ahilian sau operaţia
Codivilla); post-operator: 2-3 imobilizări gipsate până la o corecţie bună a
piciorului iar după vârsta de 1 an se recurge la ghete ortopedice de
corecţie, atele de noapte, aparate Dennis-Brown, gimnastică medicală,
fizioterapie;
- la copilul de 1-2 ani sau în caz de recidivă sunt indicate intervenţii de tip
Codivilla, Ugo-Camera, Judet sau Heymann:
¤ operaţia Codivilla:
- alungirea tendonului ahilian;
- alungirea tendonului tibial posterior;
- alungirea tendonului flexorului comun al degetelor;
- alungirea tendonului flexor propiu al halucelui (opţional);
- artrotomie posterioară tibio-astragaliană;
- artrotomie mediotarsiană;
- aponevrotomie plantară.
- postoperator: - imobilizări gipsate pe intervale de 1-3 luni
până la stabilizarea corectă a poziţiei piciorului şi ulterior
încălţăminte ortopedică, gimnastică, fizioterapie până la
vârsta de 5-7 ani.
- la copilul mai mare, în faza ireductibilităţii absolute sunt
intervenţii pe părţi osoase (dubla artrodeză cuneiformă cu
baza dorso-externă), iar postoperator – imobilizare în
cizmă gipsată pentru 3-4 luni până la obţinerea anchilozei
osoase.
PICIORUL STRÂMB CONGENITAL TALUS VALG
- atitudine vicioasă a piciorului, existentă de la

naştere, în flexie dorsală exagerată până la
contactul cu gamba, cu planta orientată în
pronaţie;
- este mai frecvent decât p.s.c. varus equin
dar cu evoluţie mult mai bună;
- interesează îndeosebi sexul feminin;
- se asociază frecvent cu displazia şi luxaţia
congenitală coxo-femurală.
Diagnostic:
- simplu prin examen clinic atent.
Fig. 4.5.3. Picior strâmb congenital

talus valg drept – aspect clinic.
Tratament:
- până la vârsta de 2-3 luni se indică masaje, gimnastică;

- la vârsta de 3-4 luni se va recurge la imobilizări în cizme gipsate
în poziţie de hipercorecţie (varus equin) cu durata de 3-6
săptămâni, de regulă 1-2 imobilizări gipsate succesive
corectând malformaţia;
- pentru consolidarea rezultatelor se realizează prin imobilizare pe
atele sau orteze de noapte şi prin proceduri de gimnastică
medicală şi masaj;
- formele severe, cele netratate sau incorect tratate se pot solda
cu sechele de tip picior plat de diverse grade sau cu picior plat
valg decompensat necesitând încălţăminte ortopedică,
gimnastică medicală, fizioterapie şi chiar corecţie chirurgical-
ortopedică.
Notiuni de anatomia si fiziologia
aparatului locomotor
 Aparatul locomotor asigura posibititatea de sustinere si miscare
a organismului. El este format din oase si articulatii care alcatuiesc sistemul
osteoarticular sj din muschi care sunt elementele active ale miscarii. Scheletul
corpului uman cuprinde aproximativ 200 de oase legate intre ele prin
articulatii.
Rolul oaselor in organism
 - asigura forma corpului si suportul partilor moi prin duritatea si

rezistenta lor;
 - participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt
adapostite organele;
 - iau parte la formarea articulatiilor servind ca puncte de insertie
a muchilor, deci participa la miscare;
 - epifizele oaselor lungi si oasele late si scurte confm maduva rosje
care este organ hematopoietic;
 - contjn substance minerale care la nevoie (de exemplu in
sarcina)
 constituie un depozit de substance fosfocalcice
Clasificarea oaselor
 scurte (vertebre, tarsiene, carpiene);

 late (omoplat, oasele cutiei craniene);
 lungi (femur, tibie, radius);
 mixte cu forma neregulata ( osul maxilar, mandibular, temporal).
Structura oaselor
 - tesut osos compact ( la oasele lungi acesta se gaseste in regiunea

diafizei);
 - tesut osos spongios (se gaseste in regiunea epifizelor);
- in axul diafizei se afla canalul medular in care se gaseste maduva
osoasa;
 - la periferia diafizei se gaseste o membrana conjunctiva numita periost
ARTICULATIILE
Articulatiile - elementele care unesc oasele au rol in miscarea, se impart in :

 articulatii fixe (sinartroze);
 articulatii mobile (diartroze)
 Elementele unei articulatii sunt:
 - Extremitatile osoase, cu fete articulare netede, plane sau
bombate(escavate)si sferice, care vin in contact sj anexele ce intervin in unele
articulatii exemplu meniscul in articulafia genunghiului;
 - Cartilajele articulare;
 - Capsula articulara si ligamentele;
 - Sinoviala care secreta lichidul sinovial, bursele seroase, tentoanele si muschii
articulari favorizeaza alunecarea s,i mi§carea Tn articulatia respectiva.
 Miscarile articulare sunt de alunecare, rostogolire, rasucire, rotatie,
flexie/extensie.
Sistemul muscular
-alcatuit din muschi scheletici (striati) si muschi viscerali (netezi).

 Muschii contin 75% apa, iar restul substante organice - proteine, glucide, lipide si
saruri minerale.
 Muschii sunt organe active ale mi§carii si au urmatoarele proprietati:
 - extensibilitatea este proprietatea muschilor de a se along sub actiunea unei
forte
 - elasticitatea este proprietatea muschilor de a reveni la forma initiala;
 - excitabilitatea este proprietatea muschilor de a raspunde la actiunea un
excitant mecanic,fizic, chimic; in organism excitantul natural este influx nervos;
 - contractilitatea este proprietatea muschilor de a dezvolta o tensiune asupra
punctelor de fixare pe oase. Prin contractie muschiul se scurteaza si pune in
miscare parghiile osoase realizand miscarea.
 Starea de contractie a muschilor se numeste tonus muscular.
Notiuni introductive
 Ortopedie-traumatologie este ramura chirurgicala care se ocupa

cu studiul si tratamentul fracturilor, deformarilor, leziunilor
traumatice si bolilor (infectii, TBC, tumori) sistemului osteo-articular
Termeni medicali
 Care definesc modificari ale densitatii osului

 - osteofite = escrescente osoase
 - osteoporoza = rarefierea substantei osoase
 - osteoliza = pierdere de substanta osoasa
 - osteomielita = infectia osului cauzata de bacterii
 - calus = tesut de reparatje care creste si se dezvolta in jurul
fragmentelor unei fracturi
Termeni medicali
 - pseudoartroza = articulatie falsa formata din doua parti a unui os

fracturat care nu a reusit sa se consolideze prin formarea calusului
osos
 - calus vicios = fractura consolidata vicios
 - osteocondrita = inflamatia osului si a cartilagiului
 - osteomalacie =tumefiere dureroasa a osului datorata deficitului
de vitamina A
 - ostalgie = durere la nivelul osului
 - osteita = infectia osului
Termeni medicali
Modificari ale articulatiior
 - artroza = uzura tesutului articular

 - hidrartroza = prezenta lichidului in cavitatea articulara
 - hemartroza = prezenta sangelui in cavitatea articulara
Termeni medicali
Interventii chirurgicale folosite in ortopedie:

 - meniscectomie = interventie chirurgicala la nivelul meniscului
 - artrotomie = interventie chirurgicala clasica a articulatiei
 - artroscopie = endoscopie a articulatiei
 - amputate = interventia chirurgicala prin care se indeparteaza un
segment periferic dintr-un membru.
 Osteoplastie = operatie plastica a osului
 Osteotomie = sectionarea osului
 Osteoclazie = fractura chirurgicala a oaselor cu scopul de a
corecta o deformatie
Tumori ale osului:
 - Osteom = tumora benigna a osului
 - Osteosarcom = tumora maligna a osului
 - Osteocondrom = tumora a osului si articulatiei
Tuberculoza osoasa se localizeaza de obicei la articulatiile mari.
 TBC-ul localizat la coloana vertebrala se numeste morbul lui Pott.
Ortopedia pediatrică
=reprezintă
specialitatea medicală care are
ca obiect de studiu
patologia chirurgicală a
vârstei copilăriei (0-16 ani sau elevi
ce au depășit vârsta de 16 ani,
până la terminarea studiilor).
ORTOPEDIE-TRAUMATOLOGIE PEDIATRICA
 Initial, scheletul copilului este o matrice cartilaginoasa in care apar
mai intii nucleii de osificare diafizari, apoi cei epifizari si apofizari.
Aparitia nucleilor ososi de crestere se produce la virste diferite
specifice fiecarui os in parte
 Cresterea in lungime a osului este asigurata de cartilajul de crestere,

situat intre metafiza si epifiza, insa cartilajele de crestere ale
aceluiasi os isi aduc contributii diferite in procesul cresterii osoase,
cartilajele care sunt mai productive se numesc cartilaje fertile si se
situeaza in apropierea genunchiului (femural distal si tibial proximal)
si departe de cot (radius distal si humerus proximal). Astfel, la femur,
cartilagiul de crestere distal asigura 80% din cresterea in lungime a
osului, pe cind cel proximal numai 20%.
 Cresterea in grosime este asigurata de periost
Particularitati morfo-functionale ale ap.locomotor la copil :

1.prezenta cartilajelor de crestere .Prezenta cartilajului de crestere
produce 2 efecte :
 a. contribuie la remodelarea unei fracturi . O fractura incomplet
redusa se va modela si osul va avea forma lui normala.La copil nu
este obligatorie reducerea anatomica , ci doar tratamentul
ortopedic.
 b.cartilajul de crestere poate suferi traumatisme ducand la un tip
articular de fractura – prin decolare (metafiza aluneca pe epifiza la
nivelul cartilajului de crestere).
2.elasticitate mare a oaselor- fapt care explica incidenta mai scazuta
a fracturilor la copil, comparativ cu adultul
3.talia si greutatea redusa a copiilor – minimalizeaza efectele

impactului , crescand rezistenta la traumatisme.
4.masa musculara e slab reprezentata (o mare parte din fracturi se
produc prin contractii izometrice : ex.fractura de femur prin contractia
cvadricepsului , cea de humerus prin dezechilibru intre biceps,triceps si
deltoid). *betivii sunt relaxati in cadere , la ei nu se produc astfel de
fracturi.
5.prezenta periostului bine dezvoltat si a bogatiei de fibroblasti face

consolidarea oaselor dupa fracturi rapida si de buna calitate.
6.localizari periculoase unde pot aparea pseudoartroze : 1/3 medie a
tibiei si oaselor antebratului.Tratamentul va fi asemanator cu al
adultului
7. Metafiza osului lung are o vascularizatie foarte bogata fiind
comparata cu un „burete vascular”
8.Osul diafizar-este mai hidratat si mai putin mineralizat decit la adult,

corticala fiind mai „poroasa”.Aceasta explica o parte din fracturile
particulare ale copilului (fractura „ in lemn verde ”, inflexiunea osoasa)
precum si consolidarea mai rapida.
 Circulatia arteriala metafizara si epifizara are aspecte diferite in

functie de etapa de virsta. In perioada de la nastere la 1an – 1an si
6 luni cartilagiul de crestere este strabatut de vasele metafizare
catre epifiza, vascularizatia fiind comuna. Ulterior cartilagiul de
crestere devine o bariera totala in calea vascularizatiei, circulatia
metafizară fiind separata complet de cea epifizara. Dupa
inchiderea cartilagiului de crestere circulatia metafizara comunica
din nou cu cea epifizara, situatie intilnita la adult
Particularităţile circulaţiei metafizare
 artere cu caracter terminal
 vascularizaţie bogată (“burete vascular”)
 circulaţie încetinită (capilare venoase sinusoide – lacuri

vasculare)
 fagocitoză diminuată
Cresterea si dezvoltarea sistemului osteo-
articular
 Cresterea si dezvoltarea sistemului osteo-articular,sunt grevate
de legile lui Delpeche si Wolf :
 Prima lege: daca asupra unei portiuni din cartilagiul de crestere

se executa o presiune crescuta, atunci la acel nivel cresterea va fi
incetinita; daca insa presiunea diminua intr-o anumita portiune,
atunci in acea zona cresterea va fi accelerata.
 Legea a doua: pentru ca o articulatie sa se dezvolte normal
trebuie ca pe suprafetele articulare sa se exercite presiuni si miscari
normale specifice fiecarei articulatii.
 Scheletul copilului prezinta particularitati de biomecanica. Pe
parcursul cresterii exista in paralel si o crestere a fortelor mecanice
care actioneaza aspra osului prin urmatoarele mecanisme:
 Cresterea taliei se insoteste de cresterea mai marcata a volumului si
masei corporale.
 De la nastere si pina la virsta adulta masa scheletica creste de la 1 la
20, pe cind masa musculara creste de la 1 la 40 modificind astfel mult
echilibrul fortelor care actioneaza pe os.
 Existenta cartilagiului de crestere reprezinta un punct slab al osului,
acesta cedind la traumatism cu mult mai repede decit osul.
FRACTURA
-reprezinta intreruperea continuitatii unui os sau a unui cartilaj
ENTORSA
- este o leziune cauzată unuia sau mai multor ligamente ale
unei articulații de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele
fiziologice ale structurii respective.
LUXATIA
-reprezintă o deplasare a două extremități osoase ale
unei articulații antrenând o pierdere a contactului normal a două
suprafețe articulare
Erori frecvente de apreciere:
  a considera copilul un adult în miniatură
 “creşterea aranjează totul”; potenţialul plastic

diminuă rapid după 12 ani
FRACTURI PARTICULARE LA COPIL
 1.prin decolarea epifizei-afecteaza cartilagiul de conjugare (zona

de crestere a osului), Un traumatism poate provoca separarea,
numita dezlipire sau decolare, acestui cartilagiu de restul osului,
careia i se poate asocia sau nu o fractura
 –. Marginea convexa se rupe , cea concava nu.

 2. fractura “in lemn verde” este o fractură incompletă, cu

întreruperea unei corticale, situată în porţiunea convexă, cu
păstrarea continuităţii celeilalte corticale, survenind frecvent la
nivelul oaselor lungi (fibula, tibia, ulna, radius, femur, humerus).
Radiologic, se vede cum o corticala se rupe si alta ramane integra
 3.fractura subperiostala – periostul fiind gros poate mentine alipite

ambele corticale , dar acestea sunt fracturate, chiar daca uneori,
fractura nu este vizibila radiologic la prezentare. Aceste fracturi
devin vizibile radiologic dupa 10-14 zile , cu aparitia calusului ,
vizualizand existenta unei linii opace.
 4.Fracturi prin tasare- (in „bucata de unt”) consta in penetrarea

axiala a diafizei in metafiza, la acest nivel aparind un burelet osos
dat de suflarea corticalei metafizare.
5. Leziunile traumatice ale cartilagiului de crestere sunt potential cele

mai periculoase putind duce la oprirea functiei unui versant sau intregii
suprafete a cartilagiului. Consecintele sunt deviatiile axiale sau
scurtarea progresiva a segmentului de membru. Salter si Harris au
clasificat aceste leziuni in 5 tipuri:
 Tip I: decolare epifizara pura cu sau fara deplasare. Pentru a afirma
insa diagnosticul de decolare epifizara fara deplasare este
necesara radiografia comparativa a segmentului de membru
controlateral; la nivelul regiunii traumatizate cartilagiul de crestere
apare mai larg.
 Tip II: decolare epifizara cu fractura unui segment metafizar
antrenat cu epifiza in deplasarea acesteia.
 Tip III: fractura numai a unei portiuni din epifiza, decolarea
cartilagiului de crestere fiind partiala.
 Tip IV: asociaza tipul II cu III, fragmentul metafizar si epifizar
deplasindu-se in bloc.
 Tip V: tasare axiala a cartilagiului de crestere, radiologic aparind
pensarea acestuia comparativ cu congenerul.

Cursuri de Ortopedie Pediatrică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri de Ortopedie Pediatrică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FRACTURILE ANTEBRATLUI

• Fracturile antebratului cuprind fracturile radiusului si ulnei, in practica

• FRACTURA GALLEAZZI:-Este o fractura a treimii distale a radiusului, insotita

• Clavicula (Clavicula) este un os lung, dublu curbat și pereche, care

• CLASIFICARE IN FUNCTIE DE TIPUL DE FRACTURA:

• PSEUDO-LUXATIA ACROMIO-CLAVICULARA(decolarea epifizara

• IN CAZUL FRACTURILOR CLAVICULEI, DATORITA RAPOARTELOR

• Examenul radiografic este cel care stabileşte diagnosticul de

IN CAZUL FRACTURILOR CLAVICULEI, LA FEL CA IN MAJORITATEA FRACTURILOR SE

• Ca si tehnici chirurgicale se recunosc:

• Sunt fracturi comune la copii, fiind fracturile cele mai frecvente

• INTEGRITATEA TESUTURILOR MOI:

• Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două

• Reducere ortopedica si imobilizare in aparat gipsat lung

• Epifiza distala este un masiv osos voluminos, mai intins in sens

• Fracturile de femur distal la copii sunt de obicei legate de traume

• Femurul este osul care formează scheletul coapsei animalelor, fiind

• Fracturile de femur roximal la pacientul pediatric sunt rare,

• Tip I-Transepifizar (cu sau fără luxație epifizară)

• Tratamentul chirurgical este indicat in cazul fracturilor cu deplasare

• Glezna este partea membrului inferior care cuprinde porțiunea

• FRACTURILE HUMERUSULUI PROXIMAL SUNT FRACTURI RELATIV

• Fracturi ale capului humeral

• O alta clasificare, insa nu foarte des uzitata este clasificarea Salter

• Fractura-decolare epifizara Salter-Harris II, este o fractura specifica

• Fracturile olecranului sunt relative rar intalnite la varsta copilariei,

• Aceste tipiri de fracturi, nu sunt comune la copil;

• Tratamentul chirurgical se impune in general in situatia unor fracturi cu

• Fracturile treimii distale ale humerusului sunt

• Fracturi destul de rare in randul copiilor, insa atunci cand sunt

• Perturbari ale cresterii

• Patela (Patella) sau rotula este un os scurt, rotund, turtit antero-

• DIRECT-prin lovirea rotulei cu, sau de catre un corp dur

• Fracturile diafizei humerale la copii sunt

• Exista numeroase cauze implicate in fracturile

– Tabloul clinic difera in functie de varsta pacientului

– ANATOMICA: -1/3 PROXIMALA

Fracturile epifizei distale a radiusului sunt cele mai frecvente fracturi la

- o osteodistrofie ce îmbracă două forme clinice:

 Launelougne în secolul trecut, apoi Broca, au

- cu diverse traumatisme (sinovită, entorsă);

- adducţia piciorului pe gambă – unghiul format de axul gambei cu axul

Fig. 4.5.1. Poziţia vicioasă a piciorului în p.s.c. varus equin: A – adducţia

- atitudine vicioasă a piciorului, existentă de la

Fig. 4.5.3. Picior strâmb congenital

- până la vârsta de 2-3 luni se indică masaje, gimnastică;

 - asigura forma corpului si suportul partilor moi prin duritatea si

 scurte (vertebre, tarsiene, carpiene);

 - tesut osos compact ( la oasele lungi acesta se gaseste in regiunea

Articulatiile - elementele care unesc oasele au rol in miscarea, se impart in :

-alcatuit din muschi scheletici (striati) si muschi viscerali (netezi).

 Ortopedie-traumatologie este ramura chirurgicala care se ocupa

 Care definesc modificari ale densitatii osului

 - pseudoartroza = articulatie falsa formata din doua parti a unui os

Modificari ale articulatiior

 - artroza = uzura tesutului articular

Interventii chirurgicale folosite in ortopedie:

 Cresterea in lungime a osului este asigurata de cartilajul de crestere,

Particularitati morfo-functionale ale ap.locomotor la copil :

3.talia si greutatea redusa a copiilor – minimalizeaza efectele

5.prezenta periostului bine dezvoltat si a bogatiei de fibroblasti face

8.Osul diafizar-este mai hidratat si mai putin mineralizat decit la adult,

 Circulatia arteriala metafizara si epifizara are aspecte diferite in