Tema 1 „MEDICINA DE FAMILIE CA SPECIALITATE”

1. Medicina de familie ca specialitate. Definiţia medicinii de familie şi a asistenţei medicale primare. Obiectivele şi
metodologia medicinii de familie. Locul medicinii de familie în medicina modernă. Definitia medicina de familie
(WONCA, OMS):
• specialitate
• actiuni terapeutice, profilactice, educationale, de recuperare
• disciplina academica, stiintifica  aspect educativ, de cercetare
• AMP si continua
• promovare sanatate individ, familie, colectivitate Definitia AMP (OMS):
• primul contact al individului cu sistemul de sanatate
• primul element al procesului de promovare, pastrare a sanatatii
• serviciul de sanatate e adus mai aproape de locul de trai/munca

Definiţia Medicinei de familie (OMS): Medicina de familie este specialitatea ce asigură asistenţa medicală primară şi
continuă, care prin acţiuni terapeutice, profilactice, educaţionale şi de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate a
individului, a familiei şi colectivităţii.
Definiţia Medicinei de familie (WONCA/ EUROPE): Medicina de familie este o disciplină academică şi ştiinţifică ca are
un conţinut propriu educaţional, de cercetare, de medicină bazată pe dovezi şi de activitate clinică orientală spre Asistenţă
Medicală Primară.
DefiniţiaAsistenţei Medicale Primare (OMS): Asistenţa Medicală Primară constituie primul nivel de contact al individului,
familiei şi comunităţii cu sistemul sanitar, aducând serviciile de sănătate cât mai aproape de locul unde trăiesc sau muncesc
oamenii, în acelaşi timp, este primul element al procesului continuu de promovare şi păstrare a sănătăţii.

Obiectivele MF:
1) om sanatos
2) om bolnav
3) profilaxia I, II, III, specifica
4) patologia sociala (somaj, saracie, etc) 5) coordonare cu:
 medicina specializata
 ambulanta
 servicii paraclinice Metodologia MF:
MF (AMP) AM Specializata

orientare clinica orientare paraclinica

spre comunicare spre investigatii

tehnica redusa tehnica avansata

AM Continua AM Sporadica

sinteza analiza

2. Istoricul dezvoltării medicinii de familie în lume şi în Republica Moldova. Rolul Instituţiilor Internaţionale
(WONKA, EURACT) în implementarea practicii medicinei de familie.
1978: Conferinta de la Alma-Ata, Kazahstan
1984: Biroul Regional European (38 de sarcini pentru sanatatea fiecarui cetatean)
1996: Conferinta de la Liubleana, Slovenia
RM
1988: program de specializare 6 luni
1993: Ordin 40 MS: medicina de familie = specialitate
instruire postuniversitara – internatura de 1 an
1997: 2 Hotariri de Guvern (668, 1134) + 1 Ordin MS (200)
Hotărârea Guvernului R. Moldova Nr.668 „Cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului asistenţei medicale în
RM în condiţiile economice noi pentru anii 1997 – 2003”.
Hotărârea Guvernului RM Nr.1134 „Cu privire la dezvoltarea Asistenţei Medicale Primare”.
Ordinul Ministerului sănătăţii RM Nr.200 „Privind reforma medicinii primare în R. Moldova”.
2003: instruirea medicala continua
2007: MF = disciplina universitara obligatorie
Ordinul MS Nr. 404 „Cu privire la delimitarea juridică a AMP la nivel raional”
2010: reevaluarea unor concepte  ordin MS despre AMP
WONCA = World Organisation of National Colleges, Academies (= World Organisation of Family Doctors), 1972
EURACT = European Academy of Teachers in General Practice and Family Medicine, 1992

Structura serviciului de AMP in RM:

• 35 CMF raionale + CMF Balti
• Chisinau: 5 AMT, includ 12 CMF + Clinica Universitara inclusiv:
• 392 CS
• 541 OMF

Caracteristici de baza ale MF:

1) orientare spre individ, familie, colectivitate
2) comunicare pacient-medic de durata
3) prim contact
4) folosire resurse, coordonare asistenta medicala, colaborare cu alti specialisti
5) continuitate act medical
6) rezolvare probleme de sanatate la nivel individual (boli acute, cronice) si comunitar 7) abordare probleme de
sanatate in aspect biopsihosocial

3. Rolul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în reformarea sistemelor de sănătate. Declaraţia de la Alma-Atâ şi

Carta de la Liubliana.
Declaratia de la Alma-Ata 1978
• AMP = rol-cheie in sistemul de sanatate
• definitie AMP
• minim AMP:
 educatia despre cele mai raspindite boli si tratament
 tratament adecvat pt bolile cele mai frecvente
 provizia cu medicamente esentiale
 imunizarea impotriva celor mai frecvente maladii infectioase
 preventia si controlul bolilor endemice locale
 planificarea familiei, ingrijiri mama-copil
 aport adecvat cu apa, alimente
• definitia sanatatii, sanatatea = drept uman fundamental
• importanta altor factori decit medicali in sanatate: economici si sociali  participarea individului, comunitatii in
activitatea sistemului de sanatate!
• pînă în anul 2000 statele membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii vor elabora şi implementa o politică,
care ar asigura accesul deplin la serviciile curative calitative, bazate pe medicina primară, susţinută de medicina
secundară şi terţiară

Carta de la Lubleana 1996

• intersectorialitatea – un element esential in reforma sistemelor de sanatate (bunastarea indivizilor depinde nu numai
de serviciile de sanatate)
• principiile fundamentale:
 elementul motrice – valorile fundamentale
 obiectivul – sanatatea
 actorul principal – individul
 calitatea serviciilor
 mod viabil de finantare
• incurajarea autonomiei institutiilor sanitare

4. Actele normative de stat ale implementării medicinii de familie şi reformei Asistenţei Medicale primare în
Republica Moldova.
1988: perfectionarea de 6 luni  primele loturi de MF (Edinet, Anenii-Noi, Chisinau)
1993: MF = specialitate
1997: rezidentiat, baza academica de instruire (ProSan, Clinica Universitara)
1998: fondare catedra MF
2003: instruirea medicala continua
2007: MF = discpilina universitara obligatorie; organigrama sistemului raional al sanatatii
2010: profesiograma MF

5. Deosebirile dintre Asistenţa Medicală Primară şi Asistenţa Medicală specializată. Conlucrarea medicului de
familie cu ceilalţi specialişti.
AMP AMS
 orientare spre sanatate orientare spre boala

pacient in aspect integral obiect de studiu – organul

preventie tratament

AM prim contact AM secundara

AM Continua AM sporadica

mai ieftin mai scump

6. Componentele de baza ce alcătuiesc standardul profesional al MF (WONCA - EURACT). Funcţiile medicului

de familie.
Standard profesional al MF:
1) management AMP
2) asistenta centrata pe pacient
3) deprinderi medicale propriu-zise
4) abordare comprehensiva
5) abordare holistica
6) orientare spre comunitate
Aspecte ale activitatii MF:
 contextual
 atitudinal
 stiintific
Domeniile de activitate ale MF:
1) promovare sanatate, profilaxie boli
2) AMU
3) diagnostic, tratament
4) expertiza vitalitatii
5) sanatate publica, management sanitar MF asigura:
1) primul contact
2) acces la servicii potrivite si de buna calitate, servicii specializate
3) coordonare cu alti specialisti, folosire resurse
4) aparare interese pacient

7. Accesibilitatea la asistenţa medicală primară. Managementul primului contact. Asigurarea continuităţii

asistenţei medicale.
MF = primul caruia i se adreseaza persoana/pacientul
Competentele de baza ale MF ce tin de managementul contactului primar:
1) management contact primar al pacientilor cu probleme de sanatate neselectate
2) deservire pacienti cu spectru larg de probleme
3) coordonare cu alti specialisti
4) folosirea eficienta a resurselor sistemului de sanatate
5) oferirea serviciilor de sanatate adecvate
6) apararea intereselor pacientului Functiile MF:
1) asigura accesibilitatea la asistenta medicala
2) supravegheaza, promoveaza starea de sanatate  profilaxia I, II, III
3) ingrijiri medicale curente
4) diagnostic, tratament
5) supraveghere medicala continua
6) asistenta medicala a familiei, comunitatii
7) recuperare, reabilitare
8) ingrijiri terminale, paliative
9) cercetare stiintifica

Asigurarea accesibilitatii la AMP:

1) program de lucru
2) programarea consultatiilor urgente, urgentele medicale
3) consultatiile de rutina
4) accesul telefonic
5) timpul de asteptare
6) vizite la domiciliu
7) asistenta medicala in afara orelor de program
 8) inscrierea pe listele medicului de familie

Vizite la domiciliu:
1. Urgentelor medico-chirurgicale
2. Copiilor în vârsta de 0-5 ani aflaţi sub tratament
3. Persoanelor asigurate cu insuficienta motorie a membrelor inferioare
4. Bolnavilor în faza terminala sau cu afecţiuni grave care necesita examinare, supraveghere şi tratament
5. Persoanelor, care au solicitat serviciul de asistenta medicala urgenta şi solicitarea a fost transmisa pentru deservire
medicului de familie
6. Persoanelor asigurate de orice vârsta după externare din secţiile spitaliceşti, care necesita supraveghere în dinamica la
domiciliu
7. Depistarea contactelor cu boli contagioase, organizarea şi efectuarea masurilor antiepidemice primare în focarele de boli
contagioase
8. Supravegherea medicala şi tratamentul preventiv al contactelor

Continuitatea experentiala este asigurata de continuitatea:

1) informationala
2) in cadrul echipei si intre specialitati
3) in timp (flexibila)
4) in varietatea necesitatilor individului (longitudinala) 5) relationala, interpersonala

Tema 2.” MANAGEMENTUL PRACTICII MEDICALE. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII ECHIPEI DE

ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ. ACTIVITATEA MEDICULUI DE FAMILIE ÎN CONDIŢIILE
ASIGURĂRILOR OBLIGATORII ÎN MEDICINĂ.”

1. Noţiune de management in practica medicului de familie. Competentele de baza de management a medicului

de familie in AMP (Medicina de prim contact, acces deschis pentru toate problemele, “gate keeping”
(сортировщик) şi coordonare cu alte resurse ale sistemului de sănătate)..

Management – este procesul de planificare şi menţinere a condiţiilor în care un grup de persoane lucrează eficient
pentru atingerea unui scop definit.

Etapele de management:
1) analiza situatiei
2) identificarea problemelor
3) evaluarea resurselor
4) elaborarea unui plan
5) organizarea procesului de implementare a planului
6) planificarea activitatilor propriu-zise
7) desfasurarea activitatilor
8) coordonarea si controlul rezultatelor

Medicul de familie asigura

1. Primul contact al pacientului cu serviciile de sănătate
2. Accesul la servicii medicale al persoanelor cu spectru larg de probleme
3. Servicii potrivite şi de calitate de AMP
4. Coordonarea îngrijirilor cu alţi specialişti în scopul folosirea efectiva a resurselor sistemului de sănătate
5. Facilitarea accesului pacientilor la serviciile specializate
6. Apărarea intereselor pacientului în sitemul de sănătate

4. Sa presteze servicii eficiente şi potrivite pacienţilor folosind eficient resursele sistemului de sănătate
2. Sarcinile de management in practica MF după definiţia EURACT. Medicina de prim contact. Noţiune de portar
pentru utilizarea raţională a resurselor sistemului de sănătate.
Procesul de management in practica MF:
1) formularea obiectivelor
2) definirea populatiei deservite in centrul medical
3) evaluarea necesitatilor, cerintelor, resurselor
4) determinarea prioritatilor
5) formularea politicilor
6) evaluarea performantelor
 Functiile managerului Sarcinile:
 Viziune  Asigurarea primului contact al pacientului
 Planificare cu serviciile
 Organizare de sănătate
 Coordonare (lider)/ dirijare  Accesul la servicii de sănătate a pacieților
 Motivare cu spectru
 Control larg de probleme de sănătate
 Evaluare si analiză  Asigurarea serviciilor potrivite și de calitate
în AMP
 Asigurarea folosirii efective a resurselor
sistemului de
sănătate prin coordonarea îngrijirilor cu alți
specialiști
 Asigurarea accesului la serviciile
specializate
 Apărarea intereselor pacientului în sitemul
de sănătate

3. Modele de organizare a serviciilor de asistenţă medicală primară, centre medicină de familie. Practica MF în
grup, individuală. Organizarea serviciilor de AMP în Moldova.
CMF: 40-80 mii
CS: 4,5-11,5 mii
OMF: 900-
3000 OS: <900

4. Rolurile şi funcţiile de management în practica MF. Aspecte ale managementului clinic, a practicii medicale
şi personal medical. Calităţile de lider ale MF.
 Medicul de familie
 Lider cu calităţi de bază: deschidere către nou,
profesionalism, exactitate
 Capacitate de a determina prioritățile
 Stabilirea sarcinilor
 Controlul îndeplinirii sarcinilor
 Organizare personală

5. Componenţa echipei de asistenţă medicală primară (contact clinic cu pacienţii) şi rolurile membrilor echipei
AMP
/ MF. Sarcinile şi motivarea membrilor echipei MF. Beneficii de abordare în echipa a lucrului în MF.
Echipa = grup de persoane care lucreaza in comun pentru atingerea unui scop comun.
Echipa multidisciplinara: se bazează pe faptul ca abilităţile diferitor profesionişti sporesc creativitatea, promovează inovaţia
şi gândirea deschisa a membrilor echipei, oferă soluţii comprehensive şi stabilitatea echipei. Echipa interdisciplinara:
interacţiunea diferitor specialişti, aplicând tehnici de interacţiune în situaţii reale de practica.
Echipa transdisciplinară: interacţiunea specialiştilor din diverse discipline, adaptându-se şi folosind reciproc resursele
pentru operare în legătura logica.
Componenta echipei MF:
• medicul de familie
• asistentele medicale
• moasa
• secretar, receptionist
• personal non-medical Asistenta medicala:
1) inregistrare pacienti
2) identificare problema pacient
3) contributie la consultatie
4) semnalare urgente medicale
5) efectuare tratamente indicate de MF in oficiu/domiciliu
6) pregatire cabinet de lucru al MF
7) sterilizare echipament
8) educatie sanitara
9) evidenta materiale, aparataj Moasa:
1) evidenta gravide
2) vizite la domiciliu gravida, lehuza
3) imunizare gravide
4) consult OBG in caz de necesitate

6. Organizarea fluxului de pacienţi în practica MF. Asigurarea accesului la servicii de AMP.

Organizare flux de pacienti:
 cabinete de triaj
 lucrul asistentei medicale
 sistem informational de planificare a vizitelor Metode de asigurare a accesibilitatatii la AMP:
 • programul de lucru al MF
• programare consultatii urgente
• urgente medicale
• consultatii neurgente, de rutina:
 2 zile lucratoare (orice medic) sau 7 zile lucratoare (anumit
medic)  20 min consultatia
• accesul telefonic
• timpul de asteptare (40-60min)
• vizite la domiciliu
 Urgentelor medico-chirurgicale
 Copiilor în vârsta de 0-5 ani aflaţi sub tratament
 Persoanelor asigurate cu insuficienta motorie a membrelor inferioare
 Bolnavilor în faza terminala sau cu afecţiuni grave care necesita examinare, supraveghere şi tratament
 Persoanelor, care au solicitat serviciul de asistenta medicala urgenta şi solicitarea a fost transmisa pentru
deservire medicului de familie
 Persoanelor asigurate de orice vârsta după externare din secţiile spitaliceşti, care necesita supraveghere în
dinamica la domiciliu
 Depistarea contactelor cu boli contagioase, organizarea şi efectuarea masurilor antiepidemice primare în
focarele de boli contagioase
 Supravegherea medicala şi tratamentul preventiv al contactelor
• asistenta medicala in afara orelor de program
• inscrierea pe listele medicului de familie
• acceptabilitatea serviciilor

7. Folosirea sistemului informaţional pentru gestionarea informaţiilor şi organizarea lucrului în practica MF.
Sistem informational = mecanism de colectare, procesare, analiza si transmisie a informatiei necesare pentru organizarea
serviciilor de sanatate si pentru cercetare si predare.
Tipuri de informatii in CMF:
 clinice:
 fise medicale individuale
 registre de morbiditate, mortalitate
 inregistrare vizite
 epidemiologice
 administrative

8. Principiile asigurărilor medicale obligatorii.

AOM = sistem de stat de protectie a intereselor populatiei in domeniul ocrotirii sanatatii, ofera asistenta medicala inclusa in
Programul Unic.
Principiile AOM:
1) solidaritate
2) echitate
3) acces universal
4) finantarea din fonduri publice, taxe, contributii patronat
5) ingrijiri primare de sanatate, profilaxie
6) decentralizare economico-financiara  grad inalt de autonomie
7) acreditare institutii medicale, acordare licente pt activitate medicala  creste calitate ingrijiri de sanatate
Categorii de persoane asigurate:  angajati
 persoane asigurate de stat
 persoane care isi procura PA individual

Servicii medicale incluse in Programul Unic:

1) AMP:
• servicii medicale profilactice
• servicii medicale curative
• servicii speciale
• servicii de suport
2) AMS
3) servicii spitalicesti
4) servicii farmaceutice (medicamente gratuite, compensate)

Servicii oferite de AMP:

  primare de
baza: 1)
urgente
2) servicii medicale preventive = scolarizare, imunizare, supraveghere grupe de risc
3) monitorizarea bolilor cronice
4) servicii consultative
5) planificare familiala
6) proceduri de mica chirurgie
7) servicii medico-sociale
 extinse
(aditionale)

9. Pachetul de servicii medicale acordate la nivelul AMP. Servicii curative acordate de medicul de familie în
cadrul asigurărilor medicale obligatorii.
1) consultaţie medicala (anamneza, examen clinic) în caz de boala sau accident, stabilirea diagnosticului, recomandarea
investigaţiilor de laborator şi instrumentale prescrierea tratamentului, acordata, la solicitare persoanei, ori de câte ori are
nevoie aceasta în baza datelor obiective 2) manopere de mica chirurgie în stările urgente, la indicaţii medicale
tratamentul chirurgical al plăgilor, inclusiv suturarea plăgii şi aplicarea pansamentului, disecţia panariciului,
furunculului (cu excepţia localizărilor în regiunea capului şi gâtului), extragerea corpilor străini din ţesuturile moi,
localizate superficial
3) tratament injectabil
4) prescriere de tratament medical şi igienico-dietetic, inclusiv a medicamentelor compensate, în tratament ambulatoriu,
cu sau fără contribuţie personala
5) monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei stării de sănătate a bolnavilor cronici, inclusiv a invalizilor
6) prescrierea, prin bilet de trimitere, a investigaţiilor paraclinice
7) referirea (trimiterea) pacientului catre specialiştii de profil
8) luarea în evidenta a bolnavului TBC confirmat de medicul specialist de profil şi a persoanelor contacte din focarele
TBC,
supravegherea şi aplicarea strict observata a tratamentului în condiţii de ambulator, până la scoaterea din
evidenta 9) asistenta medicala la domiciliu

10. Pachetul de servicii medicale acordate la nivelul AMP. Servicii preventive acordate de medicul de familie in
cadrul AOM.
1) promovare educativa a sanatatii
2) supraveghere dezvoltare copil
3) imunizare
4) testare la tuberculina
5) ingrijire gravide, lauze
6) planificarea familiei
7) controlul medical anual, examene profilactice

11. Pachetul de servicii medicale acordate la nivelul AMP. Servicii medicale urgente acordate de MF în cadrul
AOM. Asistenta medicala în cazul urgentelor medico-chirurgicale (anamneza, examen clinic, medicaţie – din trusa
de urgenta), în limita competentei MF şi posibilităţilor tehnice medicale.
Solicitare ambulanţa pentru cazurile care depăşesc competenta medicului de familie şi posibilităţile tehnice medicale, sau
pentru trimiterea câtre medicul specialist de profil din serviciul de ambulator pentru internare în spital.

12. Pachetul de servicii medicale acordate la nivelul AMP. Servicii medicale de suport acordate de MF în cadrul
AOM.
1) expertiza incapacităţii temporare de munca, inclusiv eliberarea şi evidenta Comisiei Medicale Consultative
2) organizarea trimiterii la Consiliul de Expertiza Medicala a Vitalităţii (CEMV), inclusiv completarea documentelor
3) eliberarea şi evidenţa certificatelor medicale despre starea sănătăţii, pentru îngrijirea copilului bolnav, adeverinţelor
medicale, certificatelor de deces etc.
4) activităţii de evidenta, completare şi tinere la zi a documentaţiei medicale primare şi statistice medicale spre a fi
prezentate MS şi CNAM

13. Rolul asigurărilor medicale în promovarea medicinii de

familie.  accesibilitatea la asistenta medicala
 se pot rezolva cel mai puţin costisitor peste 80% din problemele medicale curente ale
populaţiei  apreciere când este necesara asistenta medicala de specialitate

14. Categoriile de cetăţeni ai Republicii Moldova asigurate din bugetul de stat.

copii < 18 ani
student, frecventa
la zi
gravide, lauze
pensionari
invalizi
someri inregistrati
persoane care ingrijesc la domiciliu copii invalizi de gr. I
mame cu 4 si mai multi copii

Tema 3 „ETICA ÎN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE”

etica = disciplina care se preocupa de problemele morale ridicate de cercetarea biologica, genetica, medicala
1. Particularităţile deciziei etice în practica medicului de familie.
1) premiza initiala = ce trebuie si ce nu trebuie de facut in acest caz
2) definirea motivatiilor (medicale, sociale, legale, personale) pt sustinerea premizei initiale = argumentul etic al
premizei 3) elaborarea contrapremizelor
4) alegerea finala dilema etica = alegerea intre 2 sau mai multe principii etice legale, respectiv cu
compromiterea unuia dintre ele
2. Principiismul ca metodologie a eticii medicale, caracteristică, viziuni critice.
principiism = abordarea in baza de principii = metodologie primara in etica = aplicarea unui set restrins de principii pt toate
dilemele etice e considerata simplista, nu tine cont de contextele culturale, economice, sociale cele 3 principii initiale:
1) respectul
fata de
persoana
2) binefacer
ea 3)
justitia
3. Cele patru principii de bază (seculare) ale bioeticii medicale. Caracteristica scurtă.
autonomia = pacient competent (apt de a percepe informatia, de a o evalua si de a lua decizii), acordare consimtamint
informat  alegere intentionata, neinfluentata, rationala informarea corecta  conditia de baza a autonomiei nedaunarea =
non nocere
binefacerea = corelatii: paternalism, privilegiul terapeutic
justitia
4. Bioetica medicală şi deontologia medicală, caracteristici, interrelaţii.
5. Autonomia pacientului şi consimţimântul informat, caracteristici, principii de utilizare practică în activitatea
medicului de familie. Consimţământul informat explicit, tacit, implicit şi prezumtiv.
autonomia = dreptul unei persoane la autodeterminare, independenta, libertate; dreptul fiecarei persoane de a lua decizii ce tin
de ea insasi consimtamint informat  asigurare autonomie pacient, acorda pacientului putere juridica Tipuri de
consimtamint informat:
• explicit
• tacit
• implicit
• prezumtiv

 generic
 specific
Conditiile unui consimtamint informat:
1) competenta
pacientului
2) informarea
adecvata 3)
decizia benevola
6. Luarea deciziei pentru minor. Noţiunea de minor „emancipat”. Rolul copilului în luarea deciziilor în practica
medicală.
impartirea responsabilitatii intre medic si reprezentantii legali ai
copilului permisiunea parinteasca informata + acordul pacientului
Minori emancipaţi: o trăiesc independent, nu locuiesc în familie ,
sau sunt:
o căsătoriţi o părinţi sau gravide o
militari o declaraţi ca emancipaţi de
organele de justiţie.

7. Convenţia Naţiunilor Unite despre Drepturile copilului şi decizia etică pentru copil, opinii, contradicţii. 3
valori de baza:
1) rolul central – familia
2) luarea deciziilor respectind interesul major al
copilului 3) implicarea copilului in procesul de luare
a deciziilor
8. Luarea deciziilor pentru pacientul fără discernământ. Decizia surogat.
Directiva in avans, rationamentul de substituire, decizia in interesul major al pacientului.
Decizia surogat:
• parinti incompetenti
• divergente intre parinti

9. Principiul de sinceritate în practica medicului de familie. Dreptul pacientului la adevăr. Înşelarea „cu bună
ştire”, atitudine, caracteristici.
teoria deontologica: minciuna e inacceptabila
teoria teologica: minciuna poate fi permisa cind un alt principiu al eticii e mai important

veridicitatea = obligatia de a dezvolta o relatie de incredere intre medic-pacient, prin comunicarea adevarului
10. Principiul de confidenţialitate. Dificultăţi de aplicare practică. Excepţii de divulgare a informaţiei private,
exemple.
Exceptii de divulgare a informatiei private:
• incuviintarea pacientului
• implicarea legii
• persoana in pericol
Cadrul confidentialitatii = acordul clientului si concordanta cu cadrul legal
11. Principiul nedăunării şi binefacerii. Principiul dreptăţii. Caracteristică scurtă.
nedaunarea – mai putin pozitiva decit binefacerea
principiu de proportionalitate, principiul efectului
dublu

principiul dreptatii: 2 dimensiuni – echitate pe orizontala si verticala

Tema 4 „OMUL SĂNĂTOS ÎN PRACTICA MEDICULUI DE FAMILIE.”

1. Daţi caracteristica modelelor utilizate în definiţia sănătăţii. Explicaţi esenţa lor. Descrieţi avantajele şi
dezavantajele.
Hipocrate: stare de echilibru intre corp, minte,
mediu supravietuire starea libera de boli
abilitatea de a exercita activitati cotidiene
senzatia de fericire si prosperitate

5 abordari in definirea sanatatii:

1.Modelul medical se bazează pe perspectiva bolii, maladiei şi funcţionării potrivite. Acest model afirmă că gradul de
sănătat al individului sau al naţiunii poate fi dedus din seriozitatea maladiilor/maladiei prezente în aceasta entitate
maladiilor/maladiei prezente în aceasta entitate.
2.• Modelul holistic cuprinde persoana în totalitatea şi integritatea ei, cuprinzând sănătatea fizică, mintală şi socială.
3.• Modelul de bunăstare este preocupat de stările mai bune decât normalul, precum şi de senzaţiile subiective de
sănătate.
4.• Modelul de ambianţă descrie interacţiunile optime ale individului cu mediul ambiant interacţiunile optime ale
individului cu mediul ambiant.
5.• Modelul eclectic include definiţiile neobişnuite ale sănătăţii

2. Definiţia sănătăţii conform OMS. Avantajele şi dezavantajele. Domeniile de aplicare.

Constitutia OMS, Conferinta internationala a sanatatii, 1946: sanatatea este o stare de prosperitate completa fizica, mintala si
sociala, si nu doar lipsa bolii sau infirmitatii. Astfel se stabilesc scopurile pt sistemele de sanatate.
 3. Enumeraţi şi caracterizaţi factorii care determină sănătatea. Care este ponderea lor în condiţionarea
sănătăţii? Lalonde, ministrul sanatatii in Canada:
• biologia umana -Include toate aspectele sănătăţii fizice şi mintale, care au loc în corpul uman ca consecinţă a p gp
roceselor biologice ale corpului şi determină înfăţişarea lui individuală. • Acest element include: – Ereditatea
individului – Procesele de mutaţie şi îmbătrânire – Mulţimea sistemelor complexe interne ale corpului • osteo-
articular, • muscular, • nervos, • cardiovascular, • endocrin, • digestiv, etc.
• mediul ambiant -Indivizii nu pot de sine stătător asigura situaţia în care produsele alimentare, medicamentele,
produsele cosmetice, aparatele, apa, etc. sunt necontaminate şi neprimejdioase; în care pericolele pentru sănătate ce
provin din aer, apă poluată, zgomot, vibraţie sunt puse sub control
• stilul de viata -Alimentaţia necorespunzătoare viaţă Consumul excesiv de alcool Fumatul Sedentarismul Viaţă
dezordonată
• organizarea asistentei medicale (15%) -subînţelege cantitatea calitatea aranjamentul elege cantitatea, calitatea,
aranjamentul, natura şi relaţiile între oameni şi resurse în procesul de acordare a asistenţei medicale. Ea include
instituţiile de asistenţă medicală primară, spitalele, medicamentele, serviciile comunitare de asisten comunitare de
asistenţă medical medicală, serviciul de serviciul de urgenţă, stomatologia şi alte servicii medicale

4. Enumeraţi şi caracterizaţi factorii sociali care influenţează sănătatea.

1) gradientul social -Condiţiile sociale şi economice precare afectează sănătatea indivizilor pe parcursul vieţii.
2) stresul -Circumstanţele sociale şi psihologice pot condiţiona stresul de lung stresul de lungă durată.
3) conditiile de dezvoltare in copilarie -Creşterea cu retardare şi suportul emoţional insuficient condiţionează riscul pe
viaţă de sănătate fizică proastă şi funcţi fi i onare fizică, cognitivă şi emoţi l ona ă i fi i t insuficientă în maturitate.
4) izolarea sociala -• Sărăcia, privarea şi excluderea socială au un i j mpact major asupra sănătăţii şi li mortalităţii
precoce, iar şansele de a trăi în sărăcie sunt mult mai mari la anumite grupe sociale
5) locul de munca =-Stresul la locul de lucru sporeşte riscul de îmbolnăviri
6) somajul
7) suportul social –suport emotional nu are
8) dependenta de substante
9) alimentatia -Insuficienţa produselor alimentare şi varietatea lor redusă cauzează malnutriţia şi boli deficitare.
10) transportul -Transportul sănătos înseamnă mai mult mers pe jos sau cu bicicleta, suplimentat de un sistem bun de
transport publ
5. Descrieţi elementele conceptului contemporan al determinantelor sănătăţii.
individ: factori biologici + comportament
mediu: factori fizici + sociali
politici in domeniul sanatatii, acces la servicii calitative de asistenta medicala

6. Daţi explicaţie relaţiilor dintre capacităţile funcţionale ale organismului în relaţie cu sănătatea şi boala. Din
perspectivă cărui model utilizat în definiţia sănătăţii este abordată problema?
Cauzele evoluţiei de la sănătate la boală.??????
Efectele factorilor de risc.
• Cauzele cauzelor de tranziţie de la sănătate la boală
– Copiii cu malnutriţie, sau alimentaţi incorect uşor achiziţionează bolile
şi decedeaz i decedează din cauza bolilor achizi din cauza bolilor achiziţionate.
– Locuinţele şi comunităţile fără apă garantată şi canalizare
condiţionează mediul fertil pentru infecţii intestinale.
– Lipsa gazificării şi încălzirii centralizate rezultă în poluarea aerului în
încăperi ce duce la patologii pulmonare.
– Lipsa de speranţe împinge tinerele spre sex comercial cu riscuri
inerente de violenţă şi infecţii sexual transmisibile, inclusiv HIV/SIDA.
 – Producătorii de tutun şi alcool profită enorm din reclamă şi promovare,
ce duce la r ce duce la răspândirea spândirea dependen dependenţei. Intensificarea traficului rutier Intensificarea
traficului rutier
generează creşterea traumatismului.
• Prin urmare, este clar mesajul că factorii de risc pentru sănătate se regăsesc
atât în domeniul biologiei umane, cât şi în mediul ambiant, şi în stilul de
viaţă
7. Caracterizaţi etapele de tranziţie de la sănătate la boală. Numiţi activităţile medicului de familie relevante
etapelor enumerate.
•

8. Daţi explicaţie relaţiilor dialectice dintre sănătate şi boală.

deteriorarea simptomatica a sanatatii apare dupa 70% pierdere capacitate maximala
20-40% = zona dintre disabilitate si supravietuire
La om, rezervele capacităţilor funcţionale se observă mai bi î l l î bine în cazul organelor pare, în care pierderea unui organ
par duce la pierderea totală a funcţiei neînsemnat. Relaţiile dialectice între sănătate şi boală
(II) • Multe alte capacităţi – rezerva cardiacă, transportul de oxigen concentra de oxigen, concentraţia substan ia substanţelor
de neurotransmitere, puterea musculară, lumenul patului vascular, clearance de creatinină, masa ficatului, capacităţile
senzorii şi cognitive – demonstrează rezerve similare de siguranţă. •
O implicaţie obişnuită, însă nu universal universală, este că deteriorarea simptomatică a sănătăţii apare după pierderea a
aproximativ 70% din capacitate funcţională maximală
9. Caracterizaţi elementele principale ale modelului de „încredere în sănătate” în schimbarea comportamentală.
La ce întrebare se obţine răspunsul utilizând acest model?
2 tipuri de abordare teoretica in schimbarea comportamentului de sanatate a individului:
 teoria explicativa, de cercetare a problemei  modificareafactorilor
 teoria schimbarii, actiunii
Din teorii rezulta modelele. La moment – 9 modele.
Activitatile de promovare a sanatatii sunt imposibile fara componenta de schimbare a comportamentului.

Modelul de „incredere in sanatate” (explorare cauze ale schimbarii

comportamentului) 5 elemente-cheie:
• Conştientizarea gravităţii – înţelegerea de către individ, că problema de sănătate abordată este serioasă
• Conştientizarea pericolului – înţelegerea că individul însă-şi poate fi afectat de problema în cauză
• Conştientizarea beneficiului – înţelegerea din partea individului că schimbarea comportamentului va reduce
pericolul
• Conştientizarea obstacolelor – realizarea că există obstacole pentru modificarea comportamentului şi care sunt
ele.
• Autoeficacitatea - cunoaşterea/încrederea că individul are capacitatea de a-şi schimba comportamentul

Modelul de „încredere în sănătate” este util în explorarea cauzelor schimbării comportamentului.

1)
 10. Caracterizaţi elementele principale ale modelului transteoretic sau „al etapelor de schimbare” în
schimbarea comportamentală. La ce întrebare se obţine răspunsul utilizând acest model? Modelul transteoretic (cum
apare schimbarea, prin ce faze trece) 5 etape de schimbare:
Precontemplare. Perioada se caracterizează prin lipsa gândurilor despre schimbare a comportamentului.

Contemplare. Perioada se caracterizează prin iniţierea gândirii despre schimbarea comportamentului în viitorul
apropiat.

Luarea deciziei/pregătirea/planificarea. Perioada se caracterizează prin elaborarea planului de măsuri

concrete de schimbare a comportamentului, stabilirea momentului în timp.

Acţiune. Este perioada de implementare a planului de schimbare a comportamentului.

Menţinere. Perioada este caracterizată prin asigurarea continuităţii schimbărilor obţinute în comportament.

Modelul acesta reflectă/tratează schimbarea comportamentului ca un proces în care indivizii se află la diferite
etape de promptitudine de a-şi schimba comportamentul.
Modelul „Stadiilor de schimbare” nu este liniar. Indivizii pot intra şi ieşi din procesul de schimbare la orice
punct/etapă, iar unii pot repeta o etapă de mai multe ori.

Modelul transteoretic recunoaşte că nu fiecare individ este pregătit să-şi schimbe comportamentul. Acest
model este util în alcătuirea programelor pentru sănătate destinate etapelor specifice a procesului de schimbare,
pentru a ghida indivizii prin procesul acesta.

Nu este un model liniar. Recunoaste ca nu fiecare individ e pregatit pentru schimbari.

11. Enumeraţi şi caracterizaţi elementele constructului celor 5 „A” utilizat în consilierea comportamentală.
Obstacole in aplicarea interventiilor de modificare a comportamentului: insuficienta timp;instruire insuficienta;personal
neincredere in fortele proprii ;remunerare insuficienta ;cerere redusa din partea pacientilor; insuficienta resurse de suport ;
bariere  necesitate abordare generala consistenta  construct 5A

ASSESS (evalueaza)
ADVISE (propune, sa sfat)
AGREE (obtine acordul)
ASSIST (ajuta)
ARRANGE (organizeaza)

12. Enumeraţi şi daţi caracteristica criteriilor utilizate în stabilirea diagnosticului de sănătate. Argumentaţi
importanţa stabilirii diagnosticului corect al stării de sănătate. Importanta stabilirii diagnosticului de sanatate:
1) persoane sanatoase: diagnostic comprehensiv  depistare eventuale probleme, plaficare profilaxie
2) persoane bolnave: determinare indicatii pt incapacitatea temporara de munca, referirea la comisia de expertiza
medicala a
vitalitatii
3) mobilizarea adecvata a resurselor din sistemul de sanatate

Criterii utilizate in stabilirea diagnosticului de sanatate:

• negative
 absenta factori de risc
 absenta boli (simptomatice, asimptomatice, cu evolutie in pusee)
• pozitive
 morfologie, fiziologie N
 comportament N
 adaptabilitate
• statistice
 incadrare parametri si comportament in anumite norme  variatii statistice in diferite societati

13. Numiţi şi caracterizaţi activităţile de caracter preventiv în practica medicului de familie.

promovarea sanatatii
profilaxia primara
profilaxia secundara
profilaxia tertiara
14. Care este obiectivul principal şi care sunt elementele-cheie ale promovării sănătăţii?
promovarea sanatatii = parte componenta a sanatatii publice = proces de creare a posibilitatilor pentru populatie de a-si
imbunatati sanatatea si de a fortifica controlul asupra ei (OMS)
Promovarea sanatatii include o totalitate de activitati nemedicale si mai putin medicale, orientate spre schimbarea stilului de
viata, alimentatiei, mediului ambiant, cu majorarea gradului de implicare a individului si comunitatii in mentinerea sanatatii
proprii.

Obiectivul principal: pastrarea sanatatii si prosperitatii populatiei pe un termen cit mai lung.
Obiective secundare: imbunatatirea in domenii concrete:
• factori de risc
• elaborare politici
• dezvoltare infrastructura
• schimbare mediu
• dezvoltare deprinderi
• participare comunitate
Elementele principale in promovarea sanatatii:
1) aplicare la nivel de populatie intreaga si grupuri-tinta
2) actiunea directa asupra factorilor de risc, cauzelor bolilor
3) cercetare factori de risc
4) masuri de reducere a factorilor de risc, informare, educare populatie
5) baza legislativa, modificari organizatorice
6) participare comunitate
7) protectie mediu ambiant
8) participare lucratori medicali si alte persoane fizice, juridice

15. Daţi definiţiile profilaxiei primare, secundare şi terţiare.

profilaxia primara = activitati orientate spre prevenirea bolii (individ, comunitate)
 imunoprofilaxia
 centuri de siguranta
 sare iodata
 clorurare apa
profilaxia secundara = masuri de diagnostic si management terapeutic precoce  tratare boala, prevenire complicatii 
masuri antiepidemice in focare de boli infectioase
 management HTA, tonsilita
profilaxia tertiara = activitati de reabilitare, recuperare si mentinere a functiei maxime a Org dupa instalarea unei boli
cronice sau a complicatiilor ei

16. Enumeraţi şi caracterizaţi trei roluri-cheie în domeniul sănătăţii pe care le joacă medicul de familie la nivel
comunitar în promovarea sănătăţii şi profilaxia maladiilor.
• lider
• persoana de influenta
• comunicator
– Lider. În mai multe situaţii medicul de familie preia rolul de lider în soluţionarea problemelor de sănătate a comunităţii,
analizând prevalenţa lor, cunoscâ dn u-l l e cauzele şi căil i e ma raţi ld ona e de soluţionare
Persoana de influenţă. Medicul de familie este persoana înzestrată cu cunoştinţe în domeniul sănătăţii publice şi joacă
un rol de catalizator, mediator şi organizator al colaborării între diferite sectoare pentru soluţionarea problemelor de
sănătate a comunităţii (de ex.: soluţionarea problemelor de sănătate a copiilor necesită implicarea sectorului de educaţie
publică, administraţiei publice locale, speciali specialiştilor consultan tilor consultanţi şi a medicului de familie)
Comunicator. Medicul de familie va comunica cu publicul, cu conducerea comunităţii cu privire la impactul deciziilor
luate asupra sănătăţii populaţiei din comunitate

Tema 5 „CONSULTULUI CENTRAT PE PACIENT. COMUNICAREA – INSTRUMENT IMPORTANT ÎN

ACTIVITATEA MEDICULUI DE FAMILIE.”

1. Consultul medical. Tipurile, scopurile, particularităţile.

consult medical = schimb de informatie intre medic si pacient; dialog intre 2 experti
pacientul este apt de a participa la actul de luare a deciziilor
consultul medical – holistic!

Modele de abordare a pacientului:

• m. biomedical
 • m.
biopsihosocial deviere 
interviu disfunctional

Modele de comunicare cu pacientul:

 SEGUE
 Calgary-Cambridge
 E4
 comunicare centrata pe pacient
 model trifunctional

Scopurile consultului medical:

1) formare relatie medic-pacient
2) stabilire dialog
3) colectare informatie
4) intelegere viziune pacient
5) informarea pacientului
6) obtinerea acordului, luarea deciziei
7) incheierea consultului

2. Modelul biologic şi biopsihosocial al consultului. Caracteristica.

Diferenţa. Model biomedical: centrat pe maladie abordare tehnica conditii de
spital
cunostinte teoretice + tehnologii medicale si informationale

Model biopsihosocial:
fondator – George Engel
centrat pe pacient
abordare holistica,
exhaustiva
rezultat: dezvaluirea a 4 caracteristici a bolii
1) sentimentele pacientului referitor la problemele de sanatate
2) ideile lui despre ce este rau
3) efectele bolii asupra activitatilor zilnice
4) asteptarile fata de medic

3. Funcţiile şi scopurile medicului de familie în timpul consultului medical.

Un interviu medical are ca bază 3 funcţii principale, formulate în 1990 de Bird şi Cohen-Cole:
1. Colectarea datelor pentru îmbunătățirea înțelegerii problemelor pacientului
2. Formarea relaţiei eficiente între pacient şi medic
3. Educaţia pacientului în cunoştinţe despre maladie şi implementarea planului de tratament, managementul
comportamentului

1) de a stabili motivul vizitei;

2) de a discuta alte posibile probleme de sănătate;
3) de a selecta variantele corespunzătoare pentru soluţionarea problemei;
4) stabilirea în acord cu pacientul a celei mai bune metode de soluţionare a problemei;
5) implicarea pacientului în soluţionarea problemei;
6) utilizarea corectă a timpului şi altor resurse;
7) de a sprijini o strânsă colaborare pe viitor şi relaţii bune cu pacientul
•De a afla ce gândeşte pacientul despre problema lui (ideile pacientului şi aşteptările lui de la medic)
•Îngrijorările pacientului în legătură cu problema sa – de a identifica emoţiile şi reacţiona corespunzător
•De a identifica potenţialul plan de acţiuni şi de a-l ajuta pe pacient să ajusteze acest plan (nu de a da recomandări)

Sarcinile medicului în timpul consultaţiei ajuta pe pacient să ajusteze acest plan (nu de a da
• De a afla ce gândeşte pacientul despre problema lui recomandări)
(ideile pacientului şi aşteptările lui de la medic) Catedra Medicina de familie
• Îngrijorările pacientului în legătură cu problema sa – Curs Universitar
de a identifica emoţiile şi reacţiona corespunzător Lector Natalia ZARBAILOV
• De a identifica potenţialul plan de acţiuni şi de a-l
Respectarea principiilor etice în • Binefacerea
cadrul consultului medical • Justiţia
• Autonomia pacientului Catedra Medicina de familie
• Ne daunarea Curs Universitar

4. Etapele consultului medical. Ghidul Calgary-Cambridge.

1) Inițierea interviului
 asigurare conditii pt o relatie pozitiva
 motivul adresarii la medic
2) Colectarea informației
 explorare probleme pacient
 deprinderi aditionale pt intelegerea viziunii pacientului
3) Structurizarea consultului
 organizare
 asigurare desfasurare consult
4) Formarea relației
 folosire corecta limbaj non-verbal
 stabilire incredere
 implicare pacient in procesul consultului
5) Explicații şi planificare
 acordare informatie in mod comprehensive
 asigurare ca pacientul intelege informatia
 luarea mutuala a deciziilor
6) Încheierea sesiunii
 planificare vizite ulterioare
 verificare finala

5. Deprinderile de comunicare necesare medicului de familie pentru un consult efectiv în cadrul etapelor de
consultaţie.
Deprinderile de comunicare care rezultă în expresia spontană a gândurilor pacientului includ şase elemente de bază:
- tăcere
- încurajare nonverbală
- răspuns neutral (facilitare nonverbală)
- reflectarea (ecou)
- cerere
- recapitulare (rezumare)

Tehnici non-verbale:
• contact vizual adecvat
• folosirea adecvata a spatiului orizontal si vertical intre medic si pacient
• postura corpului Tehnici verbale:
• intrebari deschise
• intrebari inchise
• facilitare nonverbala
• precizare, directionare
• verificare
• identificarea altor probleme

Raspunsul la emotiile pacientului:

 empatie
 reflectare
 legitimare (justificare)
 suport personal
 parteneriat
 respectful pentru atitudinea pacientului fata de boala

Educatia pacientului:
  informatia despre maladie
 negocierea planului de tratament

6. Scopurile şi importanţa comunicării interpersonale în cadrul unui consult medical. Factorii care influenţează
comunicarea în practica medicului de familie.
7. Cauzele eşecului unui consult medical.
a) problema de baza (Byrne, Long) = incapacitatea de a determina motivul adresarii la medic Pacientul nu trebuie
intrerupt la inceputul consultatiei!
b) dominarea medicului in timpul consultatiei
c) timpul insuficient;
d) întreruperea consultaţiei de către altă persoană;
e) contact nesatisfăcător la începutul consultaţiei;
f) consultarea / examinarea a mai mult de o persoană (mama şi copilul, soţul şi soţia);
g) pacientul este într-o stare de nervozitate (medicul se află într-o stare de nervozitate);
h) consultarea aşa-numitor pacienţi „dificili”;
i) pacientul se aşteaptă să-l consulte alt medic;
j) consultaţia se efectuează seara;
k) existenţa barierelor lingvistice.

Tema 6 „ÎNGRIJIREA CENTRATĂ PE PACIENT. ABORDAREA COMPREHENSIVĂ ŞI ABORDAREA

HOLISTICĂ.”

1. Modelul Bio-Psiho-Social în practica medicală. Postulatele Modelului Bio-Psiho-Social în practica medicală.

Modelul biopsihosocial presupune abordarea atît a maladiei în sine cît şi a pacientului care are maladie. O
anumită maladie înseamnă semnele comune pe care le au diferiți pacienți cu aceeași maladie, însă fiecare persoană în
parte are o experienţa unică a bolii, care se exprimă prin afectarea diferită a psihicului pacientului (depresie, vinovăție,
frică pentru viitor, indignare, s.a.), relațiilor în familie, capacitate de muncă, relațiilor sociale, s.a. Anume specificul
activității medicilor de familie bazat pe continuitate şi menţinere a unei legături de lungă durată cu pacienţii permite o
abordare holistică, exhaustivă şi biopsihologică a pacientului şi problemelor lui.

Modelul Bio-Psiho-Social în practica medicală este bazat pe următoarele 4 postulate, care formulează limitele
largi ale modelul biopsihosocial al bolilor:
1. Majoritatea bolilor, fie somatice sau psihiatrice, sunt un fenomen biologic, psihologic şi
social.

2. Variabilele biologice, psihologice şi sociale influenţează predispoziţia, debutul, evoluţia şi

rezultatul a majorităţii bolilor.

3. Medicii care sunt capabili să evalueze relaţiile parametrilor biologici, psihologici şi sociali
ale bolilor pacienţilor săi, vor fi capabili să dezvolte intervenţii terapeutice mai efective şi de a atinge
rezultate mai bune pentru pacienţi.

4. Pentru a evalua şi dirija aspectele psihosociale ale problemelor pacienţilor adecvat medicii
trebuie să fie capabili să estimeze şi menţină relaţiile terapeutice medicpacient cu diferite tipuri de
pacienţi.

„Este mult mai important sa stii ce pacient are maladia, decit sa stii ce maladii are pacientul.” (W. Osler)
descriere detaliata – Jorj L. Engel

4 postulate:
1) majoritatea bolilor somatice, psihiatrice = fenomen biologic, psihologic, social
2) factorii bio/psiho/socio influenteaza boala la toate etapele ei
3) medicii care se dirijeaza de modelul biopsihosocial au un randament sporit
4) o aptitudine importanta a medicului – capacitatea de a mentine relatiile terapeutice cu diverse tipuri de pacienti

La aplicarea modelului biopsihosocial se ia in considerare:

 predispozitia psihologica si de comportament fata de anumite patologii
  debutul bolii
 influenta factorului psihologic asupra bolii
 mecanismele psihobiologice
 posibilitatile de influenta asupra bolii prin interventii psihologice

2. Complianţa bolnavilor. Explicaţiile non-complianţei. Acţiunile medicului în cazul pacienţilor puţin

complianţi.
complianta = acceptarea de catre pacienti a informatiei oferite de medic + acordul de a urma recomandarile propuse
complianta mai buna la bolnavi cronici si la virstnici ,deoarece:- datorită bolilor de care suferă şi temerilor legate de
posibilitatea decesului sau faptul că durerea reprezintă simptomul cel mai frecvent la aceşti bolnavi.

Explicatiile non-compliantei:
1) probleme financiare
2) negatia/informarea insuficienta asupra bolii
3) motive religioase
4) tratament prea complicat, de lunga durata
5) RA medicamente
6) Supraestimarea rezultatelor tratamentului
7) Discomfortul provocat de tratamentul de lungă durată

Acţiunile medicului în cazul pacienţilor puţin complianţi

Evaluare motive non-complianţa, inclusiv motive financiare şi culturale
Reducere complexitate medicaţie, dozaj zilnic
Modificare regim medical adaptat la stilul de viaţă a pacientului
Informare despre efectele secundare ale medicamentelor
Sugerarea folosirii unui calendar sau a unui jurnal pentru păstrarea evidenţei medicale

3. Principiul de abordare comprehensivă a pacientului cu probleme multiple în practica medicală. Obiectivele

abordării comprehensive aplicate în practica medicală.
evitarea polipragmaziei, incompatibilitatii medicamentelor, agravarea bolilor
latente ierarhizarea bolilor etapizarea actelor terapeutice tratare patologie de
baza control factori de risc
medicul de familie = diagnostician, terapeut, consilier managementul simultan al plîngerilor şi patologiei multiple,
promovarea sănătăţii şi bunăstării; managementul şi coordonarea promovării sănătăţii, prevenirii, tratamentului,
îngrijirilor şi îngrijirilor paliative şi reabilitării.
Obiective: de a descoperi problema sau problemele prezente la pacient, de a destinde dacă este cazul de boală, sau nu.
 el trebuie să diferenţieze dacă este vorba de un stres, de o boală acută, de o boală cronică, de o urgenţă majoră sau de
o urgenţă de gradul doi şi aşa mai departe.

Asistenţa medicală integrală/abordarea comprehensivă trebuie să fie orientată pe persoană pacientului și să cuprindă
toată multitudinea problemelor de sănătate și suferințele acestui. Medicul de familie se ocupă de bolnav şi nu de boală,
pentru că:
• organismul uman este un sistem integrat;
• aparatele şi sistemele sunt indisolubil legate între ele;
• pacientul este abordat în totalitate, somatic şi psihic;
• boala de suprapune pe suferinţe variate;
• maladiile trebuie identificate şi ierarhizate;
• terapia se iniţiază pentru cel mai înalt risc vital;
• se extinde ulterior spre toate afecţiunile existente la pacient.
Abordărea comprehensivă pune în faţa medicului de familie următoarele obiective:
• managementul simultan al plîngerilor şi patologiei multiple prezente la pacient;
• promovarea sănătăţii şi bunăstării persoanei;
 • managementul şi coordonarea promovării sănătăţii, prevenirii, tratamentului, îngrijirilor şi îngrijirilor paliative şi
reabilitării

4. Diversitatea problemelor existente la pacienţi. Probleme medicale curative, preventive, speciale. Servicii
contractate de CNAM.

Diversitatea problemelor
 de ordin curativ şi preventiv
 o mulţime de probleme speciale
• asistenţa medicală a gravidei
• asistenţa medicală a copilului
• asistenţa medicală a bătrînului Probleme medicale curente
 Urgenţe medico-chirurgicale
• asistenţa medicală a familiei şi a • Urgenţe de gr. I
comunităţii • Urgenţe de gr.II
• probleme manageriale  Boli acute
• probleme de cercetare  Boli cronice
• probleme de învăţămînt

Probleme medicale preventive

 Oameni sănătoşi Probleme medicale preventive
• Sunt înscrişi pe lista mf şi eligibili pentru  Promovarea sănătăţii
îngrijire  Prevenţia primară
• Nu vin la Medicul de familie in mod  Prevenţia secundară
sistematic  Prevenţia terţiară
• Motivele vizitei posibile  Prevenţia specific
• Control periodic a stării de sănătate
• Vaccinare
• Certificat
• Sfat medical
 Oameni bolnav

Probleme medicale preventive Probleme medicale speciale

contractate de Compania de  Asistenţa medicală acordată:
Asigurări Obligatorii Medicale • gravidei
Identificarea şi combaterea unor factori de • copilului
risc • bătrînului
Depistarea şi izolarea cît mai precoce a • familiei
unor boli • comunităţii
Efectuarea unor vaccini  Patologia socială
Controale profilactice
Examene de bilanţ
Planificarea familială

Stott, Davis – primul obiectiv al MF = a descoperi problema pacientului, daca e sau nu vb de boala
5. Dificultatea problemelor existente la pacienţi. Dificultăţi întâlnite de medicul de familie în rezolvarea
problemelor complexe ale pacienţilor.
Așadar, dificultăţile întâlnite de medicul de familie în activitatea de rezolvare a problemelor pacienților sunt
condiționate de:
- Diversitatea problemelor
- Gravitatea problemelor
- Evoluţia asimptomatică a unor boli
- Evoluţia în pusee a unor boli
- Debutul nespecific al unor boli
- Debutul atipic al unor boli
- Complexitatea fenomenelor
Dificultatile :
 Apariţia unor cazuri rare
 Posibilităţile reduse de investigaţie paraclinică
  Necesitatea deplasării la domiciliu
 Colaborarea cu bolnavul
 Aplicarea măsurilor preventive
6. Factorii care intervin în conduita bolnavilor cronici. Etapele care necesită colaborarea medicului de familie
cu
specialiştii de profil.
Factori specifici pt pacientii cu boli cronice:
• asistenta medicala frecventa, de lunga durata
• afectare consistenta a calitatii vietii
• medicul creaza un cadru de suport a pacientului  necesitatea abordarii holistice
• complianta buna
Abordarea comprehensiva a bolnavului
cronic: 
examen multidisciplinar
• examinare tablou psihologic al bolnavului
• stabilire situatie familiala si interactiunea acesteea cu boala
• activitatea profesionala
• pozitia sociala

7. Definiţia EURACT pentru abordare holistică.

holism = proprietatile unui sistem nu sunt echivalente cu suma componentelor acestui sistem
„Intregul este mai mult decit suma partilor componente.”
(Aristotel) reprezentantii holismului: Parmenides, Spinoza,
Hegel atomism – teorie opusa holismului, reprezentant
Democritus
Dupa EUract:abordare holistica = grija privind persoana in integritate, in contextul valorilor personale, credintelor familiale,
tipul familiei, situatia culturala si socio-ecologica in comunitate + program terapeutic bazat pe evidente despre cost si
beneficii
8. Particularităţile bio-psiho-sociale în relaţia medic-pacient.
In cadrul consultației centrate pe pacient, medicul de familie va respecta următoarele poziții:
- va adopta o abordare centrată pe pacient
- va dezvolta relații efective medic-pacient în cadrul general al consultațiilor medicale, respectând autonomia pacientului
- va comunica, va evidenția priorități și va acționa în parteneriat
- va oferi asistență medicală continuă de durata determinata de necesitățile pacientului, cu referire la îngrijire continuă și
management medical coordonat.

Tema 7 „PARTICULARITĂŢILE DIAGNOSTICULUI. SINTEZA DIAGNOSTICA ÎN MEDICINA DE FAMILIE.”

1.Colectarea şi interpretarea informaţiei medicale. diagnosticul de sindrom 

diagnosticul de boala (diagnostic clinic si etiopatogenetic) proces de superiorizare =
trecerea de la o multitudine de semne inferioare la un semn superior
Diagnosticul este ansamblul de investigaţii clinice şi paraclinice care au ca obiectiv
definirea stării patologice unui pacient.
Diagnosticul clinic este bazat pe simptomatologia subiectivă (ceea ce descrie
pacientul) sau obiectivă (constatările făcute de examinator)
2.Particularităţile diagnosticului în medicina de familie. Factorii ce influenţează
diagnosticul. Procesul de diagnosticare – 2 rationamente logice:
 deductiv
 inductiv

Particularitatile diagnosticului clinic in cazul medicinei de familie:

- Diagnosticul clinic poate fi stabilit cu mijloace clinice accesibile
- Nu necesită dotări speciale
- Sânt extrem de importantă observaţia, anamneza, examenul fizic - Diagnosticul clinic trebuie confirmat
- Diagnosticul clinic sugerează investigaţiile paraclinice - MF dispune de condiţiile necesare stabilirii diagnosticul clinic
- MF are obligaţia de stabili diagnosticul clinic.

Factorii care determina particularitatile diagnosticului in medicina de familie:

• primul contact (trecerea de la om sanatos la om bolnav, diversitate pacienti, urgente medicale, etc)
 • asistenta continua (bolnavi cronici, boli asociate, stadializare diagnostic)
• dotarea tehnica (predominanta metode clinice, colaborare cu alti specialisti)
• asistenta persoanei  diagnostic bio-psiho-social
• asistenta familiei (ereditate, factori familiali)

3. Tipuri de diagnostic în medicina de familie.

diagnostic = ansamblul de investigatii clinice, paraclinice care au scopul de a defini starea patologica a unui
pacient prima etapa a diagnosticului = diagnosticul prezumtiv = suspiciunea existentei unei boli (in baza
anamnezei) diagnostic definitiv (de certitudine) = etapa finala a unui diagnostic; include DD (in baza
investigatiilor)
DD = etapa la care diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile (para)clinice ale altor boli cu
simptomatologie asemanatoare diagnostic clinic = simptomatica subiectiva + obiectiva; include:
• semne, simptome
• anamneza
• antecedente fiziologice, patologice, eredocolaterale
• mediu de viata, munca
• examenul fizic obiectiv
Particularitatile diagnosticului in medicina de familie:
clinic, de sindrom, diferential, precoce, evolutiv, de sanatate

Alte tipuri de diagnostic: anatomoclinic, clinic si stadial, etiologic, evolutiv, de asociatie morbida
4. Formularea diagnosticului.
diagnostic = denumire acceptata de comunitatea stiintifica pt un tablou clinic care are o anumita etiopatogeneza, evolutie si
tratament
formulare diagnostic  respectare succesiune anumiti termeni in diagnostic

Diagnosticul anatomoclinic = leziunea organică sau/şi funcţională sistemului implicat.

Diagnosticul formei clinice şi stadial = stadiul clinico-evolutiv al patologiei cu starea lezională sau/şi funcţională.
Diagnosticul etiologic sau etiopatogenetic = menţionarea factorilor etiologici sau de risc declanşatori (hepatită de origine
virală).
Diagnosticul funcţional = starea funcţională a organelor în patologie (insuficienţe, decompensare, etc.).
Diagnosticul evolutiv = stabilitatea procesului cronic cu risc de complicaţii precoce sau tardive (ulcer duodenal cronic
stenozant). Diagnosticul de asociaţie morbidă = după patologia de bază se înregistrează toate bolile asociate în baza sintezei
diagnostice şi criteriilor de ierarhizare a bolilor.

5. Dificultăţi de diagnostic. Principalele greşeli în formularea unui diagnostic

pozitiv. Erori de diagnostic pot fi conditionate de:
1) boala (atipica, asimptomatica, in pusee, evolutie latenta, mascata)
2) bolnav (necomunicativi, bolnavi psihici, cultura redusa, simulare)
3) medic (incompetenta, graba, frica de decizii, exces de zel) 4) alte cauze (dotare tehnica insuficienta)

Principalele greşeli în formularea unui diagnostic pozitiv:

• Diagnostice lungi lipsite de logică, compuse dintr-un şir de semne şi simptome
• Diagnostic formulat prin termeni generali – grup de suferinţe (pneumopatie, gastropatie, colopatie)
• Diagnostice ce cuprind sinonime (cronică-persistentă)
• Diagnostice ce cuprind antonime (insuficienţă ... compensată)
• Diagnostice ce constau din acronime – se folosesc abrevierile în literatura de specialitate şi în limbajul medical, dar
utilizarea lor în documentaţia medicală trebuie să fie limitată. Exemplu: „CI. AP de efort CF II. HTA gr. II, risc adiţional
foarte înalt. IC II (NYHA)”.

6. Greşelile în efectuarea diagnosticului diferenţiat (Fiessinger, Hegglin).

incompetenta
examinator examen
incomplet greseli in
rationament erori de
ordin psihologic
erori de natura
tehnica erori de
ordin statistic
neconsiderare valoare dubla diagnostic (pozitiv, negativ)

7. Criterii de stabilire a strategiei investigaţiilor paraclinice în ambulatoriu.

• Pentru efectuarea investigaţiilor paraclinice mai întâi este nevoie de diagnostic prezumptiv
• Se solicită acele investigaţii care pot confirma sau infirma diagnosticul clinic
• Dacă se cunosc criteriile de diagnostic (conform OMS, protocoalelor clinice naţionale)se vor solicita respectivele
• Nu se recurge la investigaţii paraclinice până nu se epuizează resursele clinice
• Se solicită numai informaţii care aduc informaţie utilă pentru diagnostic
• Dacă există un algoritm de diagnostic se recurge la algoritm
• Dintre investigaţiile utile se aleg cele mai uşor de efectuat
• Dacă rezultatele infirmă suspiciunea, se revede diagnosticul clinic
• În cadrul revizuirii se recurge la alte investigaţii
• Între două investigaţii se alege cea mai simplă şi mai puţin riscantă
• Se ţine cont de posibilităţile pacientului (materiale, fizice)
• MF trebuie să întreţină legături funcţionale şi să ia legătura cu serviciile specializate (planificarea, programarea)
• În cadrul stărilor de urgenţă sau grave, se evită tergiversarea investigaţiilor

8. Sinteza diagnostică în medicina de familie.

analiza sistemica a datelor  sinteza diagnostica si
terapeutica
sinteza diagnostica = diagnosticarea si ierarhizarea tuturor bolilor pe care le prezinta individul cu scopul de a stabili o
strategie terapeutica adaptata
Metoda de realizare a sintezei diagnostice:
 inventariere simptome
 stabilire legaturi intre ele
 grupare simptome, semne in sindroame
 grupare sindroame in boli
 diagnosticul tuturor bolilor
 stabilirea legaturilor cu mediul de viata
 ierarhizarea bolilor
 stabilirea unui diagnostic integral

9. Criteriile de ierarhizare a bolilor.

ierarhizare  elaborare tactica
terapeutica este valabila doar la momentul
respectiv Criterii:
1) pe primul plan = boli care pun in pericol iminent funcţiile vitale ale organismului
2) boli acute înaintea bolilor cronice
3) boli cu evoluţie mai rapidă înaintea bolilor cu evoluţie mai lentă
4) boli cu evoluţie nefavorabila înaintea bolilor cu evoluţie favorabilă
5) boli cu evoluţie imprevizibilă înaintea bolilor cu evoluţie previzibilă
6) boli care produc o suferinţă mai puternică înaintea celor care produc o suferinţă mai mică
7) boli care au un tratament eficace înaintea celor care nu au tratament eficace
8) Revizuirea ierarhiei ori de cate ori apar modificări în starea bolnavului

Tema 8 „PARTICULARITĂŢILE TRATAMENTULUI ÎN MEDICINA DE FAMILIE. SINTEZA TERAPEUTICA

ÎN MEDICINA DE FAMILIE.”

1. Factori ce determină particularităţile tratamentului în medicina de familie.

posibilitatile limitate ale medicului de familie
particularitati conditionate de natura bolii  boli care necesita internare in
spital particularitati determinate de bolnav necesitatea de a tinterveni in
urgente necesitatea colaborarii cu alti specialisti tratamentul integral al
bolnavului supravegherea continua a bolnavului importanta tratamentului
nemedicamentos
cointeresarea pacientului, familiei  cresterea compliantei la tratament
consilierea pacientului (rol de advisor)
necesitatea ingrijirilor terminale (tratament paliativ)

Boli care necesită internarea în spital

• Boli care pun în pericol iminent viaţa bolnavului
• Boli care afectează grav funcţiile vitale
• Boli care necesită o intervenţie chirurgicală iminentă
• Boli care necesită o monitorizare permanentă
• Boli grave pentru care nu avem un diagnostic cu certitudine
• Boli care presupun o evoluţie nefavorabilă
• Boli în care pot interveni complicaţii grave
• Boli care necesită investigaţii deosebite
• Boli care necesită tratamente deosebite
• Boli psihice grave
• Unele boli infecţioase

Bolnavi care necesită internare

• Bolnavi cu o stare generală alterată
• Bolnavi cu o reactivitate deosebita
• Bolnavi alergici
• Bolnavi care nu cooperează
• Unii bolnavi psihici
• Bolnavi care nu au condiţii minime de îngrijire la domiciliu
• Bolnavi din familii dezorganizate
• Bolnavi singuri, părăsiţi

2. Principalele activităţi terapeutice ale medicului de familie.

activitatile terapeutice fac parte din planul de tratament
1) Recomandări de regim
2) Recomandări de alimentaţie
3) Aplică o metodă de prevenţie (primară, secundară, terţiară, cuaternară) 4) Consiliere pentru schimbarea modului de
viata
5) Indică un tratament medicamentos, presupune alegerea individuală a remediilor farmacologice.
6) Practică mica chirurgie
7) Recomandă tratament balneo-sanatorial
8) Recomandă spitalizarea şi spitalizează
9) Urmăreşte rezultatele tratamentului
10) Consiliere psihologică
11) Recomandări de recuperare
12) Efectuează recomandări pentru reorientarea profesională sau de pensionare
13) Planul de dispensarizare, care cuprinde specificul controalelor periodice de bilanţ ale bolii de bază (manevre clinice,
investigaţii, evaluarea rezultatelor terapeutice).
14) Aplică o metodă alternativă de tratament - apiterapia, sacroterapia, aromoterapia, etc.

3. Decizia terapeutică în Medicina de Familie. Particularităţi. Boli şi bolnavi care necesită

internare. se bazeaza pe argumente si dovezi stiintifice
protocoale clinice nationale pt cele mai frecventa patologii
Bolnavi care necesită internare • Bolnavi alergici
• Bolnavi cu o stare generală alterată • Bolnavi care nu cooperează
• Bolnavi cu o reactivitate deosebita • Unii bolnavi psihici
 • Bolnavi care nu au condiţii minime de îngrijire la
domiciliu
• Bolnavi din familii dezorganizate
• Bolnavi singuri, părăsiţi
Boli care necesită internarea în spital
• Boli care pun în pericol iminent viaţa bolnavului
• Boli care afectează grav funcţiile vitale
• Boli care necesită o intervenţie chirurgicală
iminentă
• Boli care necesită o monitorizare permanentă
• Boli grave pentru care nu avem un diagnostic cu
certitudine
• Boli care presupun o evoluţie nefavorabilă
• Boli în care pot interveni complicaţii grave
• Boli care necesită investigaţii deosebite
• Boli care necesită tratamente deosebite
• Boli psihice grave
• Unele boli infecţioase

4. Supravegherea tratamentului: tipuri şi modalităţi de monitorizare.

In medicina de familie = supraveghere episodica, care se divizeaza in ordinara si speciala
Supravegherea ordinara  apreciere:
1) complianta bolnav (•Neîncrederea în medic •Preparate greu de administrat •Soluţii, supozitoare •Gust neplăcut,
•Scheme complicate •Adversităţi •Refuzul şi abandonarea tratamentului)
2) toleranta la preparate (•Insuficienţe enzimatice •Insuficienţă de organ •Boli asociate care influenţează absorbţia,
metabolismul şi eliminarea •Intoleranţe)
3) eficacitatea (Diminuarea sau dispariţia semnelor clinice Ameliorarea modificărilor umorale, ECG, PEF-metriei, etc)
Supravegherea speciala  supravegerea:
1) bolnavilor cu risc (n/n, copii, gravide, batrini, etc) boli cronice, insuficienţe renală, şi/sau hepatică
2) medicamentelor cu risc (Diferenţa dintre doza toxică şi cea terapeutic eficace)

5. Medicina defensivă în medicina de familie. Cauzele practicării. medicina defensiva = compromisul, abaterea de la
ceea ce crede madicul ca e necesar de facut la ceea ce crede pacientul ca trebuie de facut creste cheltuielile pt sanatate expune
pacientul la riscuri inutile
nu ajuta pacientul, previne o actiune judiciara
• bolnav necooperant
Cauzele medicinei defensive:
• neinformarea pacientului
• criza de timp
• diferenţe de opinii
• evitarea reclamaţiilor
• insuficienţa pregătirii bolnavului
• teama de a pierde bolnavul din listă
• lipsa de înţelegere a pacientului
• evitarea unor conflicte cu bolnavul
• evitarea stresului
• evitarea unor discuţii inutile
• bolnav cu personalitate accentuată
• comunicare dificilă cu pacientul

6. Sinteza terapeutică: alcătuirea strategiei de

tratament.
MF trebuie sa ia în considerare toate bolile de care suferă bolnavul, să stabilească legăturile dintre ele, sa facă o
ierarhizare a lor, să stabilească o conduită terapeutică în funcţie de gradul în care aceste boli afectează funcţiile vitale,
să stabilească legăturile dintre ele, influenţa pe care tratamentul unei boli îl poate avea asupra celorlalte boli, s.a.m.d.

inventariere boli ;stabilire legaturi intre boli;

ierarhizare boli
elaborare conduita terapeutica in dependenta de tabloul clinic general
evitare efecte adverse asupra celorlalte boli
elaborare strategii terapeutice in functie de ierarhia bolilor
schimbarea conduitei terapeutice in functie de evolutia bolilor
schimbarea strategiei terapeutice in functie de modificarea ierarhiei bolilor
7. Prevederile Programului Unic de Asigurări
Medicale pentru tratament în AMP.
Programul unic prevede acordarea în cazul
maladiilor şi stărilor indicate în pct.5 (boli endocrine
,de metabolism,tulb mintale,de comportament,a
SNC,ochiului si anexelor sale,urechii si
apof.mastoidiene;aparatul circ,resp,digestive,a
pielii,osteoarticular,muscular,aparatului genito-
 urinar;sarcina,nasterea,lauzia,malf congenitale,leziuni
traumatice etc….)al prezentului Program unic a
următoarelor tipuri de asistenţă şi servicii medicale:

a) urgentă prespitalicească;
b) primară;
c) specializată de ambulator, inclusiv stomatologică;
d) spitalicească;
e) servicii medicale de înaltă performanţă;
f) îngrijiri medicale la domiciliu

Realizarea tratamentului medical (proceduri intramusculare, intravenoase) în sala de tratamente, cabinete de proceduri şi
la domiciliu, la indicaţia medicului de familie şi/sau a medicului specialist de profil, cu asigurarea dispozitivelor
medicale de unică utilizare, inclusiv şi a medicamentelor în cazuri de urgenţă şi prim ajutor, de către instituţia medicală
primară.

Tema 9 „PACIENTUL ÎN CONTEXTUL FAMILIEI. FAMILIA ŞI BOALA. ASISTENŢA CENTRATĂ PE

FAMILIE.”

1. Definiţia familiei. Clasificarea familiilor. Funcţiile de baza ale familiei.

familia = grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care sunt legate de relatii natural-biologice, psihologice,
morale, juridice
OMS: familia = o persoana sau un grup de persoane care traiesc impreuna si au legatiri de singe, prin casatorie, adoptiune

Clasificarea familiilor:
• traditionala
 familia nucleara - soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
 diaida nucleara - soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc împreună cu ei
 familia largita (verticala/orizontala) - perechea + rude
• Pe verticală– soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
• Pe orizontală –copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
 cu un singur parinte -decapitata
 poligama –in cultul islamic
• netraditionala
 consensuala (concubinaj) - coabitare heterosexuală cu un mariaj "de facto", dar fără forme legale;
 binucleara -
 reconstituita (vitrega)
 uniunea homosexuala- mai mulţi membrii întro singură gospodărie
 structuri cvasifamiliale - persoane vârstnice neînrudite, împărţind un aranjament comun, gospodărie comună
şi cheltuieli împărţite
 relatii de familie afiliate - membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost integrate în familii mai tinere

Functiile familiei:
1) economica
2) socializare
3) solidaritate
4) sexual-reproductiva
Functiile sociale ale familiei: o angajamentul emoţional, social şi economic dintre soţi; o îngrijirea copiilor,
vârstnicilor şi a rudelor cu deficienţe; o educarea şi socializarea copiilor şi chiar a părinţilor; o protecţia membrilor
familiei; o realizarea necesităţilor individuale de bază, ale fiecărui membru al familiei.

2. Elemente de dezvoltare a familiei în context evolutiv istoric. Familia contemporană, caracteristici,

particularităţi, provocări.
criteriul de clasificare a formelor de organizare familiala – practicile sexuale si maritale
Forme de organizare familiala:
• promiscuitatea - , orice bărbat poate susține relații sexuale cu orice femeie, nefiind respectate careva bariere,
inclusiv, legăturile de sânge.
• casatoria in grup = poliginandrie reprezentând căsătoria între câțiva bărbați și câteva femei-;
• familia punulua - – familie de grup, în care tatăl unui copil rămâne necunoscut;
• poligamia - căsătoria se poate realiza între un partener de un sex și mai mulți parteneri de celălalt sex, sub două
forme: poliandria – familie alcătuită dintr-o mamă, copii și doi sau mai mulți soți (frecvent frați, asociați în afaceri) și
 poliginia – reprezintă căsătoria unui bărbat cu mai multe soții (în anumite societăți soțiile sunt surori; în mod similar,
există o practică prin care un bărbat este obligat să se căsătorească cu văduva fratelui decedat)
• monogamia seriala/stricta familia traditionala = autoritate, ierarhie, represiune famila contemporana =
cooperare Monogamia reprezintă căsătoria dintre un bărbat și o femeie. • Ea poate fi serială, care permite recăsătorie
după divorț sau deces sau monogamie strictă – care nu permite căsătoria după moartea unuia dintre soți.
3. Tipuri de familie şi stiluri de intercomunicare familială
1) despotic - conduce” tatăl, cerînd de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. Scopurile familiei sînt stabilite doar
conform exigenţelor şi prescripţiilor „conducătorului”
2) bastion - Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor, acţionînd foarte unit şi
coordonat „împotriva” mediului social exterior. S
3) vulcan - La prima vedere, acest tip de familie pare pozitiv, însă „erupţiile” de supărare, de ură, deşi slăbesc
încordarea, complică mult starea generală a climatului familie, Copiii suportă mari încărcături emoţionale, devin
vulnerabili, fricoşi, anxioşi şi nervoşi;
4) al treilea e de prisos - Relaţiile dintre părinţi şi copii sînt reci, distante. Părinţii tot timpul observă şi subliniază
greşelile şi neajunsurile copiilor
5) cu idol – copilul centrat ,Copilul se dezvoltă într-o atmosferă de „seră”, devine egoist, nu poate fi independent,
autocritic şi activ. În relaţii predomină conflictele de disperare.
6) azil - Aici predomină un stil de comunicare deschis, de aprobare. Raporturile sînt neuniforme: relaţiile de colaborare
se îmbină cu cele de tutelare, indiferenţă, dominare şi confruntare.Se asculta sfaturile celor mai in virsta.
7) teatru –la spital una,acasa alta
8) liberala - Aici predomină relaţiile de indiferenţă, stilul distant liberal, lipsa de cordialitate şi ataşament.
9) egalitate - la „sfatul” familiei, predomină relaţiile armonioase, de colaborare, un stil axat pe angajarea tuturor
membrilor în chestiunile familiei
10) patriarhala - capul familiei este bărbatul care domină, dar nu este agresiv şi despotic, ci raţional şi practic.
11) romantica
12) spirituala orientarea membrilor ei spre valorile spirituale, morala creştină. Ei au exigenţe sporite faţă de propriile
persoane, în familie predomină relaţiile de colaborare bazate pe stimă reciprocă şi înţeleger
4. Ciclul vieţii de familie. Îmbunătăţirea ciclului de viaţă al familiei.
ciclul vietii de familie = etapele emotionale si intelectuale prin care un om trece din copilarie pina la batrinete in calitate de
membru al unei familii
Etape:
 perioada de celibat
 cuplul/ mariajul
 parinti cu copii la diferite virste
 virsta a treia tranzactiile cu succes intre diverse etape  preventie boli, tulburari emotionale
Cicluri ale vietii:
 crestere si dezvoltare (copilarie,
pubertate, adolescenta)
 perioada de adult (pina la 65 de
ani)  virsta de regresie
5. Caracteristica scurta a unor etape ale ciclului de viaţă a familiei. Stadiul de celibat.
Vârsta mijlocie. Relaţiile în familia lărgită.

Etapele ciclului vieții de familie (după unii autori) sunt:

– perioada de celibat,
– cuplul sau mariajul,
– părinți cu copii la diferite vârste, cu adolescenți,
– perioada de adult,
– vârsta a treia.

Etapele emoționale și intelectuale prin care un om trece din copilărie pana la vârsta pensionarii
ca membru a unei familii se numește ciclul vieții de familie.
Celibatul este cea mai critica perioada. La maturitate individul se separa emoţional de familie.
În cursul acestui stadiu, oamenii încearcă sa devină independenţi din punct de vedere
emoţional, fizic, social si financiar. Încep sa dezvolte calităţi unice si caracteristici care ii vor
defini ca individ. Intimitatea reprezintă abilitatea unei persoane de a dezvolta si menţine relaţii
strânse care sa reziste în orice condiţii. În aceasta etapa a vieţii de familie, omul devine
responsabil de starea sa de sănătate, de nutriţie, de nevoile fizice şi medicale. Dezvoltarea
obiceiurilor sănătoase de viața (alimentaţie sănătoasa, exerciţii fizice şi sex protejat) este
importanta pentru o sănătate îndelungata şi fericire.
Familia lărgită = perechea + rude o
Pe verticală– soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor; o
 Pe orizontală –copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
o Lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală

6. Etape ale ciclului vieţii de familie. „Cuibul gol”. Vârsta a treia. Caracteristici scurtă.
Etapa „cuibul gol” se subimparte in:
 contractie
familiala  cuib gol
Cuibul gol: plecarea tinerilor • Etapa este lungă ca durată şi corespunde sfârşitului adolescenţei fizice a primului copil. •
Ea se subîmparte în două subetape bine definite: a. subetapa de “contracţie familială” ce corespunde plecării primului
copil din familie, la alt domiciliu. b. subetapa “de cuib gol” moment din viaţă când ultimul tânăr/ă părăseşte familia, la
alt domiciliu sau întemeind o nouă familie

7. Familia şi boala. Impactul bolii asupra familiei şi familiei asupra bolii.

Impactul bolii asupra familiei:
• financiar
• habitual
• psihic
• structural
Modalitati de diminuare a
impactului:  o buna
comunicare
 o adaptare compensatorie
 o coeziune familiala solida

Impactul familiei asupra bolii:

• factorul social
• factorul cultural
• factori traditionali Reactiile familiei la boala:
o negarea bolii
o neincrederea in precizia diagnosticului o furia, revolta
o depresia

8. Caracteristica serviciilor centrate pe familie.

abordare multilaterala a pacientului
implicarea membrilor familiei  familia devine parte colaborativa in procesul curativ, preventiv, de
recuperare se tine cont de necesitatile intregii familii, considerate ca factor de decizie organizarea
echipelor interdisciplinare formare grupuri de parinti cu probleme similare
specialistul isi manifesta puterea sa prin intermediul capacitatilor familiei

9. Lucru în echipă. Familia şi activitatea în echipă a medicului de familie; echipa multidisciplinară,

interdisciplinară şi transdisciplinară; caracteristici.
echipa multidisciplinara: specialisti independenti, ofera consultatii, comunicare minima intre ei
echipa interdisciplinara: grad mai inalt de colaborare, coeziunea specialistilor in echipa; persista protectionismul profesional
, comunicarea între specialişti cu transmiterea informaţiei, experienţei, discutarea scopurilor. Acest model este centrat pe
client, dar aici lipseşte comunicarea suficientă, de la egal la egal, cu familia, persistă protecţionismul professional
echipa transdisciplinara: considerarea holistica a pacientului complex; mai cost-eficient; colaborarea cu familia; terapie
integrala consolidare colectiva: 3 elemente – familia, specialistii, mediul; directionarea comuna spre resursele accesibile
Ordin 695 MS, 2010
numarul optimal de populatie pt un CS = 4500 locuitori
Norme de reglementare a Asistenţei Medicale Primare din Republica Moldova
1. Dispoziţii generale
Asistenţă medicală primară = parte componentă a sistemului de sănătate din RM, constituie asistenţa medicală esenţială, care
este universal accesibilă pentru indivizii şi familiile din comunitate, şi este orientată spre satisfacerea necesităţilor de sănătate
de bază ale comunităţii.
Serviciile medicale primare cuprind оngrijirile de sănătate de prim-contact şi monitorizarea permanentă a pacienţilor,
indiferent de prezenţa sau absenţa bolii.
Medicina de familie = specialitate medicală, obţinută in condiţiile legii, care asigură asistenţa medicală primară şi continuă a
stării de sănătate prin acţiuni preventive, educaţionale, terapeutice şi de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătate
a individului, a familiei şi a colectivităţii. Medicul de familie:
• asigura şi coordonează asistenta medicala personala, primara si continua a individului si familiei
• asigura o asistenta medicala comprehensiva, bio-psiho-socială pentru ambele sexe si pentru toate virstele
 • coordonează şi integrează serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el insuşi sau de către alţi furnizori
medicali, acţionind ca un filtru in accesarea de către populaţie a altor tipuri de asistenţă medicală a sistemului de
sănătate
• acordă ingrijiri persoanelor in contextul familiei şi familiilor in cadrul comunităţii
Principiul de bază in organizarea asistenţei medicale primare este asigurarea accesului populaţiei la servicii medicale primare
esenţiale şi calitative de sănătate.

2. Caracteristicile medicinii de familie

Caracteristicile medicinii de familie:
1) punctul de prim contact in cadrul sistemului de sănătate
2) foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate coordonоnd asistenţa medicală
3) colaborează cu ceilalţi reprezentanţi din asistenţa medicală primară şi asigură legătura pentru celelalte specialităţi 4)
este orientată către individ, familie şi comunitate
5) comunicarea directă medic – pacient  relaţie in timp
6) continuitatea actului medical
7) rezolvă problemele de sănătate acute şi cronice ale pacienţilor
8) rezolvarea problemelor de sănătate ale comunităţii
9) se ocupă de probleme de sănătate in dimensiunea lor fizică, psihologică, socială şi culturală Tendinţele actuale
ale medicinii de familie sunt următoarele: a) spre profilaxie;
b) spre medicina omului sănătos;
c) spre promovarea stării de sănătate;
d) spre asistenţa medicală primară a populaţiei Funcţiile medicinii de familie:
1) asigurarea accesibilităţii populaţiei la asistenţă medicală;
2) prevenţie primară, secundară şi terţiară;
3) prevenţie specifică;
4) promovarea sănătăţii;
5) supravegherea sănătăţii;
6) identificarea persoanelor din grupurile de risc;
7) asigurarea asistenţei medicale curente;
8) coordonarea serviciilor medicale in raport cu nevoile concrete ale bolnavului;
9) supraveghere medicală continuă a individului, familiei şi colectivităţii;
10) supravegherea sănătăţii reproducerii şi planificarea familială;
11) supravegherea gravidelor şi copiilor;
12) şcolarizarea pacienţilor;
13) recuperarea şi reintegrarea socială a bolnavilor;
14) lucrul cu persoanele defavorizate, din grupurile de risc, cu maladii social condiţionate;
15) asigurarea ingrijirilor paliative оn stadiile terminale de boală;
16) selectarea pacienţilor ce necesită asistenţă specializată de ambulator şi spitalicească şi organizarea referirii către
aceştea, la indicaţii medicale.

3. Serviciile medicale primare furnizate оn cadrul instituţiilor de asistenţă medicală primară

Instituţiile de AMP furnizează servicii medicale primare către:
1) pacienţii inscrişi pe lista proprie, in baza cererii depuse
conform principiului de liberă alegere, indiferent de statutul
persoanei (asigurată sau neasigurată)
2) persoane din alte instituţii in caz de urgenţe medico-
chirurgicale 3) alte situaţii justificate din punct de vedere
medical.
Instituţiile medico-sanitare de AMP oferă servicii
• medicale primare de bază = definitorii pentru domeniul de competenţă al AMP, conform profesiogramei
medicului de familie, care pot fi oferite de toţi MF, in cadrul consultaţiei medicale
• medicale extinse (adiţionale) = servicii pe care instituţiile de AMP le pot oferi şi care depăşesc sfera
tradiţională de cuprindere a asistenţei medicale primare, fiind legate de competenţe suplimentare şi dotări
speciale Serviciile medicale primare de bază:
1) intervenţii de primă necesitate in urgenţele medico-chirurgicale, inclusiv la
domiciliu; 2) servicii medicale preventive:
 şcolarizarea populaţiei
 programul de imunizare
 depistarea activă a persoanelor cu risc sporit de imbolnăvire pentru afecţiuni selecţionate
  supravegherea medicală activă la adulţi şi copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat 3) monitorizarea bolilor
cronice:
 supraveghere medicală activă pentru cele mai frecvente boli cronice
 iniţierea si menţinerea tratamentului de susţinere
 asigurarea evaluărilor periodice clinico-instrumentale, de laborator şi consultativ-specializate
4) servicii medicale de consultanţă pentru gravide, copii, adolescenţi, virstnici, persoane social-vulnerabile, persoane cu
handicap şi bolnavi terminali; 5) planificare familială;
6) supravegherea gravidelor, lăuzelor, copiilor;
7) unele proceduri de mică chirurgie;
8) servicii medico-sociale: ingrijiri medicale la domiciliu, ingrijiri paliative in faza terminala. Servicii medicale adiţionale:
1) diagnosticul maladiilor la nivel de AMP
2) tratamentul de reabilitare şi organizarea asistenţei farmaceutice
3) activităţi de suport etc.

4. Organizarea instituţiilor de asistenţă medicală

primară Instituţiile de AMP se clasifică după
următoarele criterii: a) locul de desfăşurare a activităţii;
b) numărul populaţiei deservite;
c) forma juridică de organizare;
d) complexitatea serviciilor medicale primare acordate. In funcţie de criteriile menţionate, AMP se acordă in: a) Centre ale
Medicilor de Familie;
b) Centre de Sănătate, inclusiv autonome;
c) Oficii ale Medicului de Familie;
d) Oficii de Sănătate
CMF
Centrele Medicilor de Familie se organizează in localităţile urbane, locul de reşedinţă a administraţiei publice locale
teritoriale şi sunt contractate la direct de către CNAM.
CMF se clasifică:
1) CMF de categoria III - pină la 40 000
populaţie;
2) CMF de categoria II - 40 000 - 80 000
populaţie; 3) CMF de categoria I –80 000
populaţie şi mai mult.
N.B. Numărul populaţiei include populaţia din cadrul CS, OMF şi OS din componenţa CMF, inclusiv din cadrul CS
autonome, instituţii private.
CS
Centrele de Sănătate se organizează de regulă in localităţile rurale şi, in funcţie de forma juridică de organizare, ele pot fi:
1) autonome (publice sau private),
contractate la direct de către CNAM; 2)
subdiviziuni ale Centrului Medicilor de
Familie. Centrul de Sănătate deserveşte cel
puţin 4500 locuitori.
Clasificarea CS in funcţie de numărul populaţiei deservite, inclusiv din OMF şi OS din componenţa
sa: 1) CS categoria IV - 4500 - 6000 populaţie;
2) CS categoria III – 6000 - 9000
populaţie; 3) CS categoria II - 900 - 11500
populaţie; 4) CS categoria I - 11500
populaţie şi mai mult.
CS, inclusiv cele autonome, pot avea un număr de populaţie mai mic de 4500 in cazurile cind amplasarea geografică nu
permite organizarea accesului populaţiei la asistenţă medicală in CS nominalizat, despre cazurile date fiind informat MS, cu
prezentarea argumentărilor coordonate cu administraţia publică locală.
OMF
Se organizează in localităţile rurale cu populaţie de la 900 pină la circa 3000 locuitori, in care activează respectiv 1 şi 2
medici de familie.
OS
Se organizează in localităţile rurale cu populaţie pină la 900 locuitori, in care activează numai asistente medicale de familie.

5. Managementul instituţiei de asistenţă medicală primară

Metode manageriale:
1) durata unei consultaţii = 20 de minute; durata programului de lucru in instituţie
= 5 ore;
2) activităţile echipei MF in instituţie doar in bază de programare; 3) obligatoriu
trierea primară a pacientului şi preconsultaţia la nivel de asistent medical;
4) delimitarea/separarea activităţii asistentului de consultaţia MF;
5) concentrarea activităţilor echipei MF pe promovarea modului sănătos de viaţă prin crearea şcolilor de sănătate pentru
pacienţi cu HTA, astm bronşic, DZ; program de abandonare a fumatului; şcoala model a mamei; alte măsuri profilactice
la tema educaţiei pacientului şi modului sănătos de viaţă; 6) principiul alegerii libere a MF.

6. Programarea activităţii instituţiei de asistenţă medicală primară

La programarea serviciilor medicale se vor lua in considerare cel puţin următoarele criterii:
1) programul zilnic de activitate al medicului de familie, luind in considerare faptul că timpul mediu/consultaţie este de 20
minute;
2) luarea оn consideraţie/programarea posibilei vizite a pacientului cu maladie urgentă; 3) includerea in programul zilnic de
activitate a medicului de familie a timpului preconizat pentru lucrul cu documentaţia medicală şi statistică, alte activităţi
posibile (şedinţe, seminare, activitatea de iluminare sanitară, şcolarizarea pacienţilor, etc.).
Fac excepţie de la prevederile menţionate:
1) situaţiile de urgenţă medico-chirurgicală;
2) instituţiile medico-sanitare din localităţile rurale unde, din cauza lipsei mijloacelor tehnice necesare, nu există posibilitatea
efectuării programărilor telefonice sau prin oricare alte mijloace;
3) serviciile medicale paraclinice recomandate bolnavilor cu un diagnostic prezumtiv sau cert de afecţiune acută consemnat
оn biletul de trimitere.

7. Organizarea activităţii, funcţiile şi drepturile medicului de familie

Medicul de familie indeplineşte următoarele funcţii:
1) instruirea sanitaro-igienică a populaţiei, promovarea modului sănătos de viaţă, educaţia sexuală, planificarea familiei,
educaţia copilului sănătos etc.;
2) asistenţa medico-profilactică şi consultativă privind imunizarea, alimentaţia, educaţia igienică a copiilor, profilaxia şi
depistarea precoce a patologiilor la copii, investigarea medicală a copiilor pentru admiterea, inclusiv la оnceputul anului
şcolar, in instituţiile preşcolare şi preuniversitare, asigurarea sănătăţii reproducerii, planificarea familiei, asigurarea
gravidităţii fără risc, contracepţie, etică, psihologie;
3) identificarea persoanelor din grupurile de risc, organizează şi desfăşoară activităţi de profilaxie in vederea depistării
factorilor de risc, precum şi identificării formelor precoce şi tardive ale maladiilor, inclusiv social-condiţionate şi
sănătatea reproducerii;
4) examenele medicale profilactice anuale, inclusiv la angajare şi periodice;
5) realizarea programelor de imunoprofilaxie a populaţiei;
6) asistenţă medicală de urgenţă tuturor pacienţilor, indiferent de prezenţa acestora in listă, viza de reşedinţă, locul de trai,
naţionalitate, religie, iar la necesitate spitalizarea oportună a acestora;
7) activităţi curative şi de reabilitare;
8) şcolarizarea, evidenţa şi supravegherea (dispanserică) a pacienţilor cu efectuarea examinărilor necesare, tratamentului şi
reabilitării stării sănătăţii;
9) asistenţa medicală necesară in cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală cu referirea, la indicaţii medicale, la alte
instituţii medico-sanitare;
10) consultaţiile bolnavilor de către specialiştii de profil, inclusiv spitalizarea pacientului in modul stabilit;
11) asistenţa medicală la domiciliu pacienţilor, in cazul stărilor acute şi acutizării maladiilor cronice, la copii, persoanele
virstnice şi nedeplasabile;
12) consultă şi organizează trimiterea pentru internare urgentă şi programată in spital;
13) indică şi supraveghează tratamentul in cabinetul de proceduri şi staţionarul de zi;
14) efectuează expertiza incapacităţii temporare de muncă, trimiterea la expertiza medicală a vitalităţii; 15) trimiterea la
tratamente de recuperare, inclusiv balneosanatoriale;
16) acordarea ajutorului medico-social de comun cu organele protecţiei sociale, alte instituţii de stat
17) activităţi antiepidemice;
18) informează Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice despre cazurile de boală transmisibilă aflate sub
supraveghere epidemiologică;
19) organizarea activităţii de evidenţă, completarea şi ţinerea la zi a documentaţiei medicale primare şi statistice medicale,
planifică activităţile şi periodic evaluează rezultatele; 20) asigură delegarea activităţilor pentru realizare de către
personalul subordonat, monitorizează şi controlează executarea lor.

8. Organizarea activităţii, funcţiile, responsabilităţile şi drepturile asistentului medical de familie

Sarcinile de bază ale asistentului medical de familie din cabinetul de triaj sunt următoarele:
1) măsurarea temperaturii
2) măsurarea tensiunii arteriale
3) măsurarea tensiunii intraoculare
4) măsurarea frecvenţei contracţiilor cardiace
5) determinarea frecvenţei respiraţiei
6) efectuarea electrocardiografiei
7) efectuarea antropometriei la adulţi şi copii
8) recomandarea efectuării unor examinări medicale profilactice
9) completarea iniţială a documentaţiei medicale primare şi inregistrarea rezultatelor examinărilor preventive obţinute in
modul stabilit (in fişa medicală de ambulator a pacientului (F 025/e) şi documentaţia de evidenţă a activităţii cabinetului de
triaj) 10) glucometria (in caz de necesitate).