Diagnosticul stării de sănătate

1
 I. Definirea stării de sănătate

Sănătatea este o stare de bine fizic, psihic şi social, în

absenţa bolii sau a infirmităţii. Sănătatea este rezultatul
funcţionării şi colaborării armonioase a diferitelor aparate şi
organe, cât şi a relaţiilor care se stabilesc între organism şi
mediu.
Starea de sănătate a persoanei depinde de calitatea vieţii,
de cunoştinţele acumulate în domeniu şi de posibilităţile de
investigaţie a sănătăţii acestuia. Sănătatea este un proces
dinamic, în continuă remaniere.
În aprecierea stării de sănătate se iau în calcul criterii
pozitive, negative şi statistice. 2
Abordarea stării de sănătate necesită cunoştinţe şi acţiuni specifice
vizând:
 Conceptul stării de sănătate
 Sănătatea individuală
 Sănătatea familiei
 Sănătatea publică
 Ecosistemele umane
 Evaluarea stării de sănătate
 Legislaţia în domeniu
 Educaţia pentru sănătate
 Sistemul informaţional
 Sistemul complex de relaţii în MF
3
Criteriile pozitive de sănătate se exprimă prin criterii privind
bunăstarea fizică şi mentală, exprimate prin:

 integritatea şi armonia fizică a individului

 vitalitatea şi vigoarea persoanei
 adaptarea socială şi ecologică
 rezultatele obţinute în plan socio-profesional

4
 II. Conceptul stării de sănătate
Medicina s-a ocupat şi se ocupă în special de boală, deşi
triunghiul fundamental al practicii medicale este prevenirea, tratarea
şi recuperarea. Chiar şi în prezent este dominantă preocuparea pentru
tratarea îmbolnăvirilor şi mai puţin cea de apărare a sănătăţii,
medicina cunoscând mult mai bine boala decât sănătatea, programele
medicale fiind orientate mai degrabă spre patologie decât spre
promovarea şi ocrotirea stării de sănătate.
În ţările dezvoltate se constată tendinţa de a acorda o atenţie
sporită omului sănătos şi rolului medicinei în creşterea calităţii vieţii,
sănătatea fiind apreciată ca o dimensiune dinamică a vieţii.
Schimbările de viaţă impuse de modernizarea societăţii determină o
modelare biologică şi impun reexaminarea standardelor clasice de
sănătate, reevaluarea principalilor parametrii biologici,
antropometrici, fiziologici şi biochimici.
5
 Condiţiile vieţii moderne impun organismului uman noi forme
de solicitare şi respectiv de adaptare.

Schimbarea continuă a mediului ambiant se reflectă de multe

ori negativ asupra stării de sănătate. Pentru a supravieţui omul
trebuie să-şi modeleze comportamentul în funcţie de exigenţele
ambianţei. Coordonatele actuale ale existenţei noastre determină
deplasarea efortului fizic spre cel intelectual, cu suprasolicitare
neuropsihică secundară.

În condiţiile vieţii moderne apar dezechilibre alimentare,

stresul, sedentarismul, consumul abuziv de droguri (alcool, cafea,
tutun, medicamente), disconfortul fizic şi psihic determinat de stări
conflictuale sau de insatisfacţii.
6
 Medicina omului sănătos vizează:

Recunoaşterea şi combaterea factorilor de risc din mediu, a

celor profesionali şi comportamentali (în măsura în care aceştia pot fi
modificaţi)

Cultivarea şi promovarea stării de sănătate

Elaborarea unui sistem educaţional complex pentru sănătate,

ce se referă la adaptarea organismului la modificările mediului
ambiant, integrarea individului în ritmul actual de viaţă şi muncă,
optimizarea sănătăţii.

7
 Cultura sanitară (arta de a trăi sănătos, a construi sănătatea
ca expresie a personalităţii umane) asigură adaptarea
corespunzătoare biologică, psihologică şi socială în diferite etape ale
existenţei şi participarea conştientă la apărarea propriei sănătăţi.

Medicul de familie va îngriji starea de sănătate a asistaţilor săi

bazându-se pe: un nivel înalt de cunoştinţe, o practică îndelungată,
programe complexe de promovare şi întărire a stării de sănătate şi de
cultivare a factorilor de sănătate.

El va milita pentru prevenirea îmbolnăvirilor, controlul

factorilor de risc, depistarea precoce a îmbolnăvirilor şi realizarea
unei permanente întrepătrunderi între medicina sănătăţii şi medicina
preventivă la nivel de individ, familie şi comunitate.
8
 A. Diagnosticul de sănătate

• În stabilirea stării de sănătate medicul de familie trebuie să aibă

în vedere următoarele aspecte:
 Întrepătrunderea existentă între starea de sănătate şi de
boală: multe boli pot evolua asimptomatic timp îndelungat
sau pot evolua în puseu acut urmat de perioade
asimptomatice.
 Importanţa proceselor de reglare: organismul uman
reuşeşte să se opună factorilor de risc şi factorilor
patologici, care i-ar putea afecta sănătatea şi să asigure o
anumită independenţă faţă de modificările din mediul în
care trăieşte. Fiind rezultatul unor procese de reglare,
sănătatea nu este o stare, ci un proces.
9
 Importanţa criteriilor negative: pacientul este sănătos dacă nu
acuză nici o boală, dar absenţa unei boli evidente nu este un
argument suficient de excludere a acestora, deoarece există
maladii care evoluează asimptomatic.
 Importanţa criteriilor statistice. Dispunem de valori considerate
normale din punct de vedere statistic pentru toţi parametri
organismului. Aceste valori pot diferi de la o populaţie la alta, în
funcţie de factori genetici, de mediu şi stilul de viaţă al
comunităţii. Pentru stabilirea diagnosticului de sănătate mintală,
se apelează pe lângă dialog şi investigaţii biologice la teste
psihologice, cum ar fi testele de personalitate, de inteligenţă,
etc.
 Importanţa criteriilor pozitive. Criteriile pozitive de sănătate sunt
reprezentate de parametrii antropologici, de exemplu înălţime
sau greutate şi de criteriile funcţionale, ce pot fi investigate cu
ajutorul testelor de laborator. 10
 B. Criteriile de sănătate
În analiza stării de sănătate se iau în considerare criteriile
pozitive, negative şi statistice.
• Criteriile pozitive sunt materializate în manifestări ale bunăstării
fizice şi mentale exprimate de: integritatea şi armonia
organismului, vitalitatea şi vigoarea persoanei, adaptarea
socială şi ecologică şi rezultatele obţinute pe plan socio-
profesional.
• Criteriile negative sunt reprezentate de absenţa oricăror semne
de boală, absenţa deficienţelor senzoriale şi absenţa
infirmităţilor
• Criteriul statistic este bazat pe evaluarea diferitelor funcţii şi
constante ce se înscriu în limitele parametrilor acceptaţi.
• Bunăstarea este susţinută de parametrii antropometrici
adecvaţi, de capacitatea funcţională deplină şi de incidenţa
11
cea
mai mică a morbidităţii
 Criteriile de stabilire a diagnosticului de sănătate

I. Criteriile Absenţa bolilor manifeste clinic

negative de Absenţa bolilor care evoluează în crize sau în
sănătate puseu
Absenţa bolilor asimptomatice
Absenţa factorilor de risc
Absenţa infirmităţilor şi a deficienţelor senzoriale
II. Criteriile Dezvoltarea morfologică normală
pozitive de Funcţionarea normală a organelor
sănătate Comportament normal
Vigoare şi adaptabilitate
III. Criteriile Încadrarea parametrilor în anumite limite
statistice de statistice acceptate
sănătate Comportament concordant cu normele admise în
societatea respectivă
12
 Pentru parametrii funcţiilor diferitelor aparate şi sisteme sunt
stabilite valori de referinţă, corelate cu sexul şi vârsta.

 Parametrii funcţionali pot fi evaluaţi în repaus şi la efort, fiind

corelaţi cu rezultatele examenului clinic şi alte investigaţii
paraclinice.

13
 Gradele de sănătate

Gradul de Gradul de
Elemente de diagnostic
sănătate boală
1. Absenţa semnelor de boală
2. Absenţa factorilor de risc
I. Sănătate ideală absent 3. Prezenţa semnelor pozitive de
sănătate
4. Vigoare şi rezistenţă deosebită
1. Absenţa semnelor de boală
2. Absenţa factorilor de risc
II. Sănătate 3. Date clinice şi paraclinice
absent
deplină normale
4. Prezenţa semnelor pozitive de
sănătate
1. Prezenţa factorilor de risc
Stadiul de 2. Absenţa semnelor de boală
III. Sănătate
susceptibilitat 3. Date clinice şi paraclinice în 14
satisfăcătoare
e a bolii limite
 Gradul de Gradul de
Elemente de diagnostic
sănătate boală
1. Prezenţa factorilor de risc de
boală
Stadiul
IV. Sănătate 2. Semne vagi de boală
preclinic de
îndoielnică 3. Datele clinice şi paraclinice ating
boală
limita extremă a normalului
1. Prezenţa factorilor de risc
Stadiu
V. Sănătate 2. Prezenţa semnelor de boală
incipient al
subminată 3. Modificări biologice patologice
bolii
minore
Stadiul 1. Prezenţa factorilor de risc
VI. Sănătate
manifest al 2. Modificări clinice şi paraclinice
compromisă
bolii caracteristice
Stadiul 1. Leziuni ireversibile organice
VII. Sănătate 15
decompensat 2. Tulburări de adaptare
pierdută
 Sănătatea mentală

Aceasta reprezintă dezvoltarea optimă a capacităţilor mentale

a persoanei într-un cadru de referinţă.

Ea se apreciază pe criterii pozitive materializate în activitatea

prestată, care trebuie să fie folositoare, să satisfacă individul şi să
permită realizarea profesională, relaxarea, folosirea judicioasă a
timpului liber, viaţa de familie fericită, relaţii interpersonale bune,
atitudine civică demnă, corectă, cinstită, posibilitatea adaptării la
schimbare, controlul instinctelor şi o armonie interioară.

16
 Sănătatea socială

• Omul este influenţat de mediul său de viaţă sau muncă.

Societatea are un rol important în menţinerea stării de sănătate,
ei revenindu-i sarcina de a asigura şi rezolva nevoile de
alimentaţie, afective, sanitare, educaţionale şi sociale ale
individului. Bunăstarea socială este influenţată de starea de
sănătate a componenţilor societăţii şi de comportamentul
acestora.
• Pentru a asigura o sănătate socială reală programele de
dezvoltare socio-economică vor ţine cont de aspecte legate de
comportamentul membrilor societăţii, privind trecutul şi
prezentul acestora, caracteristicile grupului din care provin
aceştia şi la care aderă.
17
 Starea de sănătate a
familiei și comunităţii

18
Sistemul familial este un sistem bio-psiho-socio-cultural
complex, în permanentă schimbare, cu deschidere interioară şi
exterioară, capabil să facă faţă unor situaţii cum sunt: boala,
suferinţa, înstrăinarea, dispariţia.

Sistemul familial are individul ca subsistem, colectivitatea ca

suprasistem şi naţiunea ca megasistem.

Schimbările survenite în viaţa unuia din membrii familiei

determină modificarea raporturilor dintre membrii familiei (cu
efecte secundare asupra sistemului familial).

19
 Sistemul familial asigură:

 cadrul material al existenţei comune

 reglementarea vieţii sexuale şi de perpetuare a speciei umane
 creşterea şi educarea copiilor
 stabilitate emoţională
 rolul de purtător al valorilor morale şi tradiţionale
 dezvoltarea şi menţinerea unităţii microgrupului
 protecţia membrilor, reinserţia lor socială

20
 Medicul de familie, fiind un mediator, terapeut şi model al
familiei, îşi orientează acţiunile pentru:

 menţinerea stării de sănătate şi prevenirea îmbolnăvirilor în

familie
 evaluarea riscurilor din familie
 detectarea disfuncţionalităţilor
 îngrijirea medicală complexă şi completă a acesteia
 eliberarea de acte medicale necesare familiei

21
 Medicina de familie oferă servicii competente de sănătate
familiei şi membrilor ei, având la bază cunoştinţe şi abilităţi
specifice, rezultatele acesteia depinzând:

 de calitatea medicului de familie, gradul său de pregătire

profesională şi personalitatea sa
 de familie, membrii componenţi, de responsabilizarea acestora
faţă de sănătatea lor.
 de societate, prin modelul de asistenţă medicală implementat

22
 Îngrijirile primare de sănătate furnizează populaţiei servicii
preventive, curative şi recuperatorii referitoare la:
 formarea familiei, sfatul genetic, măsuri contraceptive
 supravegherea diferenţiată pe grupe de vârstă: nou născut,
copil, vârstă adultă, etc.
 supravegherea grupelor de risc
 profilaxia îmbătrânirii şi supravegherea vârstei a treia
 educaţia complexă pentru sănătate
 supravegherea epidemiologică şi aplicarea de scheme
profilactice pentru bolile contagioase prin vaccinări
 colaborarea cu alţi factori implicaţi în acordarea îngrijirilor
primare de sănătate: poliţia sanitară, servicii de ocrotire şi
asistenţă socială
23
 Practica sănătăţii pentru toţi la nivelul familiei vizează:

• factorii biologici comuni

• habitatul
• mediul social
• stilul de viaţă
• accesul nediscriminatoriu la servicii de sănătate

Medicul de familie furnizează servicii utile intereselor tuturor

pacienţilor săi în limitele competenţelor sale.

24
În activitatea sa medicul de familie are drept obiective:

1. Formarea şi funcţionarea optimă a familiei, atestă starea de

sănătate a partenerilor cu ocazia căsătoriei, este consilierul
familiei în problemele stabilităţii conjugale, a maturizării şi
exprimării funcţiei familiei
2. Promovarea sănătăţii familiei, medicul de familie cultivând un
stil de viaţă sănătos
3. Depistarea factorilor de risc şi supravegherea familiilor cu risc
crescut
4. Dezvoltarea cercetării ştinţifice, multi şi interisciplinare legate
de sănătatea familiei.
25
STAREA DE SĂNĂTATE A
COMUNITĂŢII

26
 Aceasta vizează starea de sănătate a grupurilor populaţionale
dintr-o colectivitate în strânsă legătură cu factorii socio-
economici.
Diagnosticul stării de sănătate a comunităţii poate fi apreciat ca
fiind asemănător, dar nu identic cu starea de sănătate a
membrilor comunităţii.
Pentru evaluarea stării de sănătate a comunităţii sunt necesare:
 abordarea stării de sănătate a colectivităţii
 aplicarea unor concepte de sănătate
 elaborarea obiectivelor de asigurare a sănătăţii comunităţii
 aprecierea stării de sănătate a comunităţii
 măsurarea stării de sănătate
 evaluarea stării de sănătate a colectivităţilor umane
 promovarea sănătăţii 27
 Abordarea stării de sănătate a colectivităţii se face prin
• identificarea grupului (componenţă, structură pe grupe de
vârstă, distribuţie pe sexe, raport populaţie feminină/masculină),
• culegerea informaţiilor vizând colectivitatea, membrii
comunităţii, starea de sănătate a acestora,
• prelucrarea informaţiilor, calcularea valorilor medii, compararea
cu metode de referinţă,
• elaborarea diagnosticului stării de sănătate a colectivităţii,
• identificarea factorilor de risc şi/sau a afecţiunilor cu incidenţă
ridicată,
• elaborarea programelor de intervenţie ce vizează factorii cauzali
• monitorizarea sănătăţii populaţiei.

28
 Aplicarea unor concepte de sănătate vizează:
• îngrijirea unei comunităţi bine definite, a unor persoane sau
familii,
• activitatea în echipă,
• acordarea de îngrijiri integrate sănătate-boală,
• preocuparea pentru mediu,
• programarea acţiunilor în raport cu problemele şi nevoile
comunităţii,
• aprecierea rezultatelor raportat la membrii comunităţii,
• aplicarea programelor şi desfăşurarea acţiunilor la iniţiativa
echipei de sănătate, în dialog permanent cu comunitatea,
• acordare de prioritate în activitate a programelor preventive şi
de educaţie pentru sănătate.
29
 Măsurarea stării de sănătate impune indicatori de nivel,
indicatori de factori de mediu, biologici, comportamentali,
servicii de sănătate şi alţi indicatori.

Indicatorii de nivel pot fi:

 demografici (cum sunt mortalitatea, natalitatea, fertilitatea),
 de morbiditate (clasici, consecinţe ale bolii ce determină
deficienţe senzoriale, somatice, psihice, incapacităţi, invalidităţi)
sau
 indicatori globali ai sănătăţii, bazaţi pe incapacitatea
funcţională, perceperea sănătăţii şi a bolii.

30
 Evaluarea stării de sănătate a colectivităţilor umane se referă la:

• metodele folosite (ancheta, screening-ul, dispensarizarea),

• modul de realizare (interviu, chestionar, examen clinic sau

paraclinic),

• condiţiile de realizare (să nu facă rău, să fie simplă, etc.).

31
 Promovarea sănătăţii impune:

 comutarea asistenţei medicale curative spre asistenţa medicală

preventivă

 politici naţionale sanitare orientate spre promovarea sănătăţii,

ocrotirea ei, prevenirea bolilor, reducerea consecinţelor bolilor,
evitarea deceselor premature

 adoptarea de strategii noi, care în prezent au drept scop

asigurarea sănătăţii pentru toţi, un caracter populaţional şi
combaterea riscului înalt de îmbolnăvire.
32
Intervenţia la nivelul populaţiei pentru aplicarea
strategiilor se realizează prin tipuri diferite de
profilaxie

Primară
Secundară
Terţiară

33
Trecerea de la starea de sănătate
la cea de boală

34
 Trecerea de la starea de sănătate la cea de boală

Modalităţile de trecere de la starea de sănătate la cea de boală

pot fi:
debut supraacut
şocul anafilactic
edemul glotic
hemoragia cerebrală

debut acut
pneumonie
pleurezie
otită

debut cronic
cancer
ciroză
35
schizofrenie
Particularităţile individuale:
tipul constituţional,
endocrin, neurovegetativ,
de personalitate,
vârsta, sexul
stilul de viaţă

pot influenţa apariţia unor boli şi trecerea de la starea de

sănătate la cea de boală.

Bolile psihosomatice sunt determinate de factori psihici, care

reuşesc să producă prin intermediul unor modificări endocrine,
metabolice sau imunitare, apariţia unor tulburări somatice,
situaţii întâlnite în aritmii, ulcer, hipertensiunea arterială, etc.

36
Manifestări sistemice în patologia
umană

37
 Este evident că fiind un sistem integrat, în care toate
aparatele şi organele sunt indisolubil legate între ele, organismul
uman reacţionează unitar chiar şi în cazul factorilor patogeni
care acţionează aparent asupra unui singur organ.

De aceea Hans Selye a vorbit despre sindromul general de boală,

în care diferiti factori patogeni pot determina la început o reacţie
nespecifică a organismului, aşa cum ar fi starea de indispoziţie,
de oboseală şi chiar de febră, care după cum se ştie este de fapt
un mecanism de apărare a organismului, care poate apărea în
foarte multe boli infecţioase şi neinfecţioase.

38
 Un alt exemplu de reacţie unitară a organismului la
diferiţi factori patogeni ar fi stresul şi şocul. După cum se ştie
intermediul hormonilor, reacţia de stres poate interesa toate
aparatele şi organele, aşa cum ar fi sistemul cardiovascular,
sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul imunitar şi sistemul
metabolic.

De asemenea, şocul, care este una dintre manifestările

cele mai grave din patologia umană, interesează şi el în cele
din urmă toate aparatele şi sistemele organismului. Şocul a
fost denumit ca o reacţie sistemică postagresivă.

39
Dar este foarte important de remarcat că atât stresul, cât şi
şocul sunt de fapt rezultatul reacţiei de multe ori
disproportionate a organismului la diferiţi factori de mediu
care nici nu ar fi ei înşişi patogeni, aşa cum se întâmplă în
şocul anafilactic, în care individul este sensibil sau chiar
hipersensibilla anumiţi alergeni.

40
Dar implicarea mai multor aparate şi organe este valabilă
în toate bolile, deoarece o leziune oricât de localizată ar fi,
dată fiind legătura indisolubilă dintre diferitele aparate şi
sisteme, implică în cele din urmă şi alte aparate şi organe.

Astfel, organismul trebuie abordat în toată integritatea lui, ceea

ce pledează pentru importanţa medicului de familie ca medic al
persoanei cu toate problemele sale, în sistemele de sănătate
pline de specialişti axaţi pe câte un singur aparat sau organ.

41
 Nespecificitatea manifestărilor clinice

Faptul că tulburarea unui aparat sau organ poate afecta şi

alte organe conduce în cele din urmă la apariţia unor manifestări
clinice nespecifice.
Aşa se face că afectarea unor organe diferite se poate manifesta
prin semne şi simptome comune, ceea ce i-a determinat pe unii
autori să spună că organsimul uman nu este poliglot, adică nu
are prea multe posibilităţi de exprimare a suferinţelor sale.
Astfel, dispneea care ar putea fi pusă pe seama tulburărilor
de la nivelul aparatului respirator, poate să fie determinată de
multe ori de boli ale aparatului circulator, de boli nervoase, de
tulburări ale echilibrului acidobazic, de anemii şi aşa mai departe.

42
 Boli care asociază dispneea

Boli ale peretelui toracic Limitarea mişcărilor respiratorii,

nevralgii intercostale, fracturi costale,
spondilită, cifoscolioze
Boli ale aparatului respirator Bronşita acută, bronşita cronică,
astmul bronşic,
Boli ale aparatului circulator Stenoză mitrală, insuficienţă cardiacă
stângă hipertensiune arterială,
miocardiopatie, Infarct miocardic
Boli de sânge Anem ia feriprivă
anemia posthemoragică
Boli nervoase Meningite, encefalite, tumori cerebrale,
poliomielită, accidente vasculare
cerebrale, come
Boli psihice Nevroze anxietate sindromul de
hiperventilatie

43
De asemenea, ameţeala, care ar putea fi pusă pe seama
tulburărilor de la nivelul sistemului nervos sau ale
labirintului, poate să fie produsă de multe ori de boli ale
aparatului circulator, cum ar fi hipertensiunea arterială
sau tulburările de ritm cardiac, de boli metabolice, de
anemii şi chiar de boli psihice, după cum se întâmplă în
agorafobie

44
 Boli care asociază amețeală

Boli ale nervos lnsuficienţa vertebro-bazilară, ateroscleroza cerebrală,

sistemului migrena, traumatisme cerebrale, tumori
cerebrale,
scleroza În plăci, meningite, encefalite, abcese cerebrale,
nevrita vestibulară neurinomul de acustic
Boli ORL Labirintită, otită medie acută, otospongiza, fistula
labirintică rău de transport
Boli ale circulator Hipertensiunea arterială, hipotensiunea arterială,
aparatului tulburări de ritm cardiac
lntoxicatii lntoxicatia cu alcool streptomicină histamină etc

45
Acelaşi lucru se întâmplă şi în durerea toracică, care poate
fi produsă nu numai de boli ale inimii, de o angină
pectorală sau de un infarct miocardic, ci şi de boli ale
peretelui toracic, de boli ale plămânilor, ale pleurei, ale
mediastinului, de o esofagită de reflux şi aşa mai departe

46
 Boli care asociază durerea toracică

Boli ale peretelui toracic Nevralgii intercostale, fracturi costa le,

Boli ale aparatului
respirator
Boli alemediastinului
Boli cardiovasculare
Boli de origine extratoracică Ulcerul gastro-duodenal, hernie diafragmatică,
Boli psihice
osteosarcom, meileom multiplu, periartrită
scapulo-humerală
Traheite, bronşite, pleurezii, pneumonie,
bronhopneumonie, penumotorax, embolie
pulmonară abces pulmonar cancer pulmonar
Mediastinită, anevrism de aortă toracică, cancer
mediastinal, esofagită de reflux, cancer esofagian
Angină pectorală, angină instabilă, infarct
miocardic
pancreatită acută
Nevroze cu manifestări cardiace, tulburări
somatoforme stresul psihic
47
 Boli care asociază durerea abdominală

Boli digestive Sindromul dispeptic, ulcerul gastro-duodenal, litiaza

biliară, colica biliară, colonul iritabil, enterocolita
acută, boala Crohn, pancreatita acută, ocluzia
intestinală, apendicita acută, colecistita acută,
1 perforatia organelor cavitare
Boli genitale Metroanexită, chistul ovarian, sarcina extrauterină,
avortul
Boli renale Litiaza renală, pielonefrita, retenţia cută de urină,
1 prostatita
Boli cardiovasculare Anevrismul disecant de aortă abdominală, infarctul
miocardic pericardita
Boli metabolice Uremia porfirai acidoza metabolică
lntoxicatii Plumb morfină medicamente etc

48
 Boli care asociază cefaleea
Boli nervoase Migrena, meningite, encefalite, tumori cerebrale,
hernatoame, anevrisme, traumatisme cerebrale,
hipertensiune intracraniană
Boli cardiovasculare Hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă

Boli renale Glomerulonefrita acută insuficienţa renală

Boli digestive Sindromul dispeptic colecistita acută constipatia
Boli endocrine Tumori hipofizare feocromocitom menopauză
Boli psihice Nevroze psihoze
lntoxicatii Alcool, oxid de carbon, tutun, nitroglicerină,
nifedipină, histamină etc.

49
 Marea dificultate din practica medicală rezidă din faptul
că aproape nici unul dintre semnele şi simptomele pe care le
acuză bolnavul nu sunt semne specifice care să-i conducă pe
medic direct la o anumită boală, sau să îl îndrume pe bolnav
spre o anumită specialitate.
Aproape toate semnele şi simptomele pe care le acuză de obicei
bolnavul sunt nişte semne nespecifice, care apărea în foarte
multe de diferite organe şi de diferite specialităţi.

50
Pentru a putea stabili un diagnostic medicul practician
trebuie să găsească de fiecare dată acea combinaţie de
semne sau acel test de aur, după cum se spune în medicina
bazată pe dovezi, care să fie caracteristic unei anumite
boli.
Dar dată fiind nespecificitatea semnelor şi simptomelor pe
care le prezintă bolnavul, chiar şi în acest caz, mediul
practician trebuie să facă un diagnostic diferenţial foarte
complet.

51
 Necesitatea abordării integrale a bolnavului

Pentru a putea elabora un diagnostic, sau cel puţin o prezumţie

de diagnostic, În condiţiile în care majoritatea semnelor
şi simptomelor pe care le prezintă bolnavul pot să apară în
foarte multe boli, medicul de familie trebuie să analizeze foarte
atent particularităţile semnelor şi simptomelor respective,
deoarece ele avea anumite particularităţi în diferitele boli
în care pot să apară, spre exemplu, durerea precordială din
infarctul miocardic diferă de obicei de durerea precordială din
angina pectorală.
Durerea precordială din infarctul miocardic este mai intensă, mai prelungită
şi nu trece la nitroglicerină.

52
Dispneea din astmul bronşic diferă de dispneea din insuficienţa
cardiacă. Dispneea din astmul este o dispnee expiratorie,
pe când dispneea din insuficienţa cardiacă este o dispnee
inspiratorie. De aceea medicul de familie, în calitatea lui
de medic de contact, trebuie să analizeze foarte amănunţit
particularităţile fiecărui semn şi simptom şi mai ales să descopere
cu ce alte semne şi simptome se asociază el.
Doar în contextul în care apar semnele nespecifice pe care le acuză
bolnavul î1 vor putea conduce pe medic spre un anumit
diagnostic. Aceeaşi durere renală însoțită de febră va putea
conduce la diagnosticul de pielonefrită, iar însoțită de hematurie
va putea conduce la diagnosticul de cancer renal.
53
 Pentru a putea stabili un diagnostic corect şi pentru a putea
avea o colaborare corectă cu specialiştii de profil, medicul
de familie trebuie să facă o anamneză foarte amănunţită şi un
examen fizic integral al pacientului.
Medicul de familie este, de fapt, singurul medic din sistemul de
sănătate hiperspecializat care este obligat de împrejurări să
facă o consultaţie integrală a pacientului.
Medicul de familie ar trebuie să facă un inventar integral al
simptomelor pe care le prezintă bolnavul şi să descopere acea
combinaţie de semne şi de simptome capabilă să evoce o anumită
boală, care va trebui confirmată apoi cu ajutorul specialiştilor de
profil şi al investigaţiilor paraclinice corespunzătoare.

54
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!

55