SUBIECTE EXAMEN MF

1.Clasificare diabet zaharat

A.Diabet zaharat tip 1 denumit anterior Dz insulinodependent, reprezinta 5-10 % din totalul
pacientilor cu diabet. Se caracterizeaza prin deficit absolut de insulina, dat de distrugerea
celulelor beta.La aproximativ 90% dintre pacienti cu Dz tip 1 distrugerea celulelor beta are
cauze autoimune , marker fiind autoanticorpi anti-GAD, anti-celule beta, anti-insulina, anti-
IA-2 si IA-2 beta.Se asociaza cu sistemul HLA DQA si DQB. Dozarea insulinemiei si a
peptidului C sunt necesare pentru a stabilii daca anumiti pacienti au DZ tip 1.

B.Diabet zaharat de tip 2 denumit anterior si neinsulinodependent, apare prin alterarea

progresiva a secretiei de insulina, pe un fond de insulinorezistenta. Reprezinta peste 90% din
toate cazurile. Este tipic pentru persoane supraponderale si obeze, cu varsta peste 30 si care
au un istoric familial pozitiv. Dz tip 2 progreseaza in timp , astfel incat dupa 15 ani de
evolutie, peste 80% dintre pacienti necesita insulina pentru a se echilibra .

C. Alte tipuri specifice de diabet: numite anterior Dz secundar reprezinta 1-2% din toate
cazurile de diabet.Acestea sunt: Defecte genetice ale functiei beta-celulare, Modificari
genetice in actiunea insulinei: Insulinorezistenta tip A; Boli ale pancreasului exocrin:
pancreatite, neoplasm, fibroza chistica; Indus de medicamente sau substante chimic; Infectii.

D. Diabetul gestational: este reprezentat de orice perturbare a glicemiei care este

diagnosticata in timpul sarcinii: Dz, alterarea glicemiei a jeune, scaderea tolerantei la
glucoza. Intrucat o mare parte dintre femeile diagnosticate cu Dz gestational pot avea Dz de
tip 2 anterior sarcinii, se recoamnda dupa nastere, la 6-12 saptamani, sa se efectueze o
hiperglicemie provocata cu 75 g de glucoza, pentru a verifica persistenta Dz. Dz gestational
apare la aproximativ 7% din femeile gravide.

2.Diferente dintre DZ tip I si DZ tip II

- Diabetul zaharat tip 1 este o boala autoimuna iar diabetul de tip 2 apare pe fondul mai
multor factori (predispozitie genetica, obezitate, sedentarism)

-Dz tip 1 este diagnosticat in copilarie pe cand Dz tip 2 ajunge sa fie descoperit de regula
dupa varsta de 40 de ani.

-Dz tip 1 nu este asociat cu greutate corporala crescuta, pe cand diabetul de tip 2 este pus in
legatura cu supraponderalitatea.
- Diferente intre simptome: primele simptome in cazul Dz tip 1 sunt: stetea, apetitul crescut,
urinarea frecventa,vedere incetosata, pe de alta parte simptomele Dz tip 2 raman inexistente
ani la rand, boala afectand organismal in mod taci.

- Diferente in ceea ce priveste tratemntul: Pacientii cu Dz tip 1 au nevoie intotdeauna de

administrarea de insulina si monitorizarea constanta a nivelului de glicemie cu ajutorul
glucometrului( de aprox 4 ori pe zi) iar in cazul Dz tip 2 tratamentul incepe cu un regim
alimentar special, miscare regulata si administrarea de medicamente orale care stimuleaza
cantitatea de insulina produsa de pancreas.Pacientii cu Dz trebuie sa isi monitorizeze si ei
nivelul glicemiei, insa doar ( 1/2 ori pe zi)

-Astfel Dz tip 1 nu poate fii controlat fara injectarea de insulina, pe cand Dz tip 2 se poate
tine cu success sub control, cu ajutorul medicamentelor orale si stiulul de viata .

3.Criterii de diagnostic DZ tip II

Diagnostic pozitiv de Diabet zaharat tip II:

- glicemie a jeune >_ 126mg/ dl ( recoltata la peste 8 ore de la ultima masa)

- HbA1C >_ 6,5 %
- glicemie >_ 200 mg/dl in orice moment al zilei la subiectul simptomatic( poliurie,
polidipsie, polifagie, scadere ponderala)
- glicemie >_ 200 mg/dl la 2h de la incarcarea cu glucoza (TTGO)
- Atunci cand sunt simptome clinice de diabet ( poliurie,polidipsie,polifagie,
scadere ponderala) este suficienta o singura analiza modificata; daca nu exista
simptomatologie specifica se impune prezenta unei a doua valori modificate, intr-
o alta zi.

4.Factori de risc pentru DZ tip II

- Istoricul familial: riscul creste daca o ruda de gradul I are Dz tip 2

- Supraponderabilitatea/Obezitatea: tesutul adipos in exces poate favoriza
dezvoltarea rezostentei la insulina
- Varsta: riscul de diabet creste o data cu varsta si apare de obicei la persoanele cu
varsta peste 45 de ani dar nu sunt exclusi cei tineri sau copii
- Sexul: studiile arata ca barbatii sunt mai predispusi la dz tip II, comparative cu
femeile
- Sedentarismul: cu cat avem un stil de viata mai sedentary cu atat riscul de DZ
creste
- Hipertensiunea arterial: o presiune arterial mai mare de 140/90 mmHg poate fii
asociata cu un risc mai crescut de Dz tip2
- Nivelul anormal de colesterol sau trigliceride
- Factorul genetic
- Alimentatia deficitara: alimentatia bogata in alimente procesate si saraca in
fibre, poate creste riscul de DZ tip II
- Diabetul gestational: dezvoltarea diabetul gestational in sarcina creste riscul de
prediabet sau dz tip II mai tarziu
- Sindromul ovarelor polichistice

5.Evaluarea initiala a pacientului cu DZ tip II

Obiective: - evaluarea statusului bolii si a factorilor de risc pentru complicatiile

diabetului
-informarea pacientului despre natura si severitatea bolii
- educatia pacientului in legatura cu dieta adecvata, exercitiu fizic,
medicatie,automonitorizarea glicemiei
- stabilirea unui plan terapeutic
- stabilirea unui plan de monitorizare
Metode: -istoricul bolii
-examen clinic complet
-investigatii paraclinice
Examen clinic: Greutate si inaltime, IMC, TA, puls, palparea tiroidei, examinarea
cordului, examinarea piciorului, examinarea pielii, examinarea
neurologica(reflexe,sensibilitate vibratorie, tactile);

Investigatii paraclinice: Glicemie bazala, colesterol total,trigliceride, LDL-

colesterol, HDL-colesterol, electroliti, creatinina serica, examenul de urina,
microalbumineria si clearance-ul de creatinina, EKG, FO

6. Monitorizarea pacientului cu DZ TIP II

Monitorizare: Prima vizita:- evaluare initiala, educatia pacientului: informatii

asupra bolii si stilului de viata
La fiecare consultative a pacientului cu Dz: - urmarirea
automonitorizarii glicemiei , masurarea TA, masurarea greutatii/IMC,
inspectia piciorului
La 3 luni: determinarea Hb1c pentru evaluarea controlului glicemic
Anual: Examen FO, depistarea microalbuminuriei, profil lipidic,
evaluarea riscului pentru picior diabetic, testarea sensibilitatii cu monofilament.

7. Complicatiile cronice ale DZ TIP II –Enumerare

Microangiopatia diabetica, Nefropatia diabetic, Retinopatia Diabetica,
Maculopatia, Neuropatia diabetica, Polineuropatia diabetica, Neuropatia
autonoma, Macroangiopatia diabetic, Cardiopatia ischemica cronica,
Arteriopatia membrelor inferioare, Gangrena diabetica, Boala vasculara a
trunchiurilor supraaortice, Manifestari cutanate si buco-linguale, Leziuni
hepatice, Modificari osteo-articulare (Osteoartropatia diabetic:Piciorul
Charcot), Tulburari osoase(osteopenia).

8. Recomandari pentru preventia retinopatiei diabetice

Recomandări generale:

-pentru a reduce riscul sau progresiunea retinopatiei diabetice se recomandă

optimizarea controlului glicemic şi a tensiunii arteriale.
- un nivel al HbA1c de aproximativ 7% ar trebui să fie ţinta din punct de vedere
oftalmologic, pentru a scădea riscul apariţiei retinopatiei diabetic.
-examinările fundului de ochi ar trebui efectuate la fiecare trei luni în primul an
după iniţierea tratamentului antidiabetic
- consumul unei alimentații sănătoase, echilibrate
- exercițiu regulat
- examinarea la orice schimbare a vederii
- luând medicamente conform prescripției
-controlul tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol
- renunțarea la fumat 
- efectuarea vizitelor anuale pentru examenul ocular.

9. Recomandari pentru preventia nefropatiei diabetice

Dezvoltarea iniţială a nefropatiei diabetice este asimptomatică şi evidenţierea se

poate face strict prin screening de laborator.

Recomandări generale: pentru a reduce riscul sau progresiunea nefropatiei

diabetice se recomandă optimizarea controlului glicemic şi a tensiunii arteriale.
-prevenirea nefropatiei diabetice este observarea sistematică a pacienților cu
diabet zaharat de un endocrinolog, diabetolog, corectarea la timp a tratamentului,
nivel constant de auto-monitorizare ale glicemiei, conformitatea cu recomandările
medicului curant.
Screening: - Excreţia urinară de albumină va fi evaluată anual la pacienţii cu
diabet zaharat tip 1 în evoluţie >/= 5 ani şi la toţi pacienţii cu diabet zaharat tip 2
din momentul stabilirii diagnosticului.
-Creatinina serică va fi reevaluată cel puţin anual la toţi adulţii cu
diabet zaharat, indiferent de gradul excreţiei urinare de albumină. Creatinina
serică trebuie folosită pentru a estima rata filtrării glomerulare (RFG) şi pentru a
stadializa gradul bolii renale cronice dacă există .

10. Recomandari pentru preventia piciorului diabetic

-50 - 80% din numărul amputaţiilor ar putea fii evitate, daca pacientul cu DZ si-ar
controla zilnic picioarele, daca bolnavii cu neuropatie hipoalgica ar fi preveniti de
medicul lor ca datorita lipsei durerii se pot expune la riscul de a nu simti chiar
leziuni avansate, daca acesti bolnavi ar fii instruiti sa previna aparitia acestor
leziuni sau cand au aparut, sa consulte de urgenta medicul. Exista 3 cauze
importante ce participa la aparitia si evolutia piciorului diabetic: neuropatia
diabetica, factorul vascular, factorul infectios.
-toate persoanele cu diabet zaharat vor fi supuse anual unui examen minuţios al
piciorului pentru a identifica factorii predictivi de ulcere sau amputaţii
-toţi pacienţii diabetici vor primi instrucţiuni generale privind îngrijirea piciorului

19. Factori de risc pentru cancerul de col uterin

-infectia persistenta cu HPV
- fumatul
-imunosupresia endo- sau exogena
-infectiile microbiene cu transmitere sexuala
-factorii hormonali
-deficitul de vitamine ( ca vitamin A)
-statutul socio-economic precar
-partenerii sexuali multipli

20. Factori de risc pentru cancerul mamar

Factori endogeni:
-riscul creste dupas varsta de 25-30 de ani, cele mai expuse fiind femeile aflate
in preajma menopauzei
- antecedente familiale de cancer mamar la o ruda de gradul I
- predispozitie genetica (mutatii ale genelor BRCA1 SI BRCA2 )
-menarha precoce si menopauza tardiva
-prima nastere la varsta inaintata
-femeile care au nascut prima data peste 30 de ani
-avortul spontan si terapeutic in primul trimestru de sarcina
-antecedente de mastoza fibrochistica sau leziuni de hiperplazie
Factori exogeni:
-estrogenul administrat in doza mare
-medicatie hormonala de substitutie in post menopauza
-expunerea prelungita la radiatii ionizante, electromagnetice,ultraviolete la varste
tinere
 21. Factori de risc pentru cancerul de colon
Factori de mediu si stilul de viata:
-dieta bogata in grasime si saraca in fibre, fructe, legume, peste
- consumul de alcool si fumatul
-consumul de preparate hormonale( estrogen, tamoxifen, contraceptive orale)
-infectii virale (Human Papilloma Virus)
- existent unei colecistectomii sau iradieri si boala inflamatorie intestinala
Factori genetici:
-mutatia genei APC
-mutatii ale genei ras
-deletia bratului cromozomial 18q
-mutatii ale genelor MSH1, MLH2,PMS2.

22. Screeningul pentru cancerul de col uterin

-ultimele studii recomanda debutul procedurilor de screening incepand cu varsta
de 21 de ani, indifferent de momentul inceperii vietii sexuale
-in intervalul 21-29 se recomanda screeningul la 3 ani, doar prin
citologie(exam.PAP), fara testare HPV
-pentru grupa de varsta 30-64 de ani, se recomanda screeningul citologic
concomitent cu testarea HPV la fiecare 5 ani;screeningul doar prin citologie la
fiecare 3 ani este de asemenea acceptat.
-oprirea screeningului se indica de la varsta de 65 de ani la pac. cu screening
corespunzator in antecedente ( 3 examinari citologice sau doua testari HPV,
successive negative)

23. Screeningul pentru cancerul mamar

- screeningul cancerului glandei mamare se efectueaza prin mamografie
bilaterala in doua incidente, adresandu-se femeilor cu varste intre 40-70 de ani ,
cu o frecventa a examinariii la 1-2 ani.
-pentru pacienntele cu sani densi , cu sensibilitate mai ridicata decat examenul
mamografic in depistarea unor leziuni suspecte este ecografia mamara .

24. Screeningul pentru cancerul de colon

Cum se face screningul cancerului colo-rectal?

Este de preferat testarea screening de preventie. Aceasta este indicata tuturor persoanelor
incepand cu varsta de 50 de ani). Testarea screening se poate face prin metodele de preventie
sau de detectie, dupa cum urmeaza:

Teste de preventie:
 colonoscopie totala
 incepand cu varsta de 50 de ani, repetata la 10 ani daca nu sunt modificari
 daca pacientul are o ruda de gradul I diagnosticata cu CCR inainte de 60 de ani, va
face colonoscopie o data la 5 ani, incepand cu o varsta mai mica cu 10 ani decat varsta rudei
la diagnosticare
 daca pacientul are are o ruda de gradul I diagnosticata cu CCR la o varsta > 60 ani,
screeningul se va face la fel ca populatia generala
 recto-sigmoidoscopia flexibila: o data la 5-10 ani
 colonografia CT: o data la 5 ani
Teste de detectie:

 testul Hemocult: anual

 testarea imunohistochimica fecala: anual
 testarea ADN fecal: la 3 ani

25. Screeningul pentru cancerul de prostata

- tuseul rectal pentru examinarea prostatei (realizat de catre medicul urolog);

- determinari de laborator ale PSA si free PSA.
-se recomanda determinarea PSA pentru screening la barbatii peste 50 ani, iar la cei cu
antecedente in familie de cancer de prostata (tata, frati) se recomanda inceperea screening-
ului de la varsta de 40 ani.
PSA este un antigen specific prostatic facand parte din categoria markerilor tumorali, care
este produs de celulele epiteliale ale prostatei si este eliberat in sange.

26. Functiile Mf

1. Asigurarea accesabilitatii la asistenta medicala a populatiei

2. Supravegherea starii de sanatate a populatiei
3. Asigura preventia primara, secundara, tertiara.
4. Asigura preventia specifica pentru anumite grupe de boli acute si cronice
5. Acordarea ingrijirilor medicale curente
6. Facilitarea intrarii si medierea pacientului in sistemul medical
7. Sinteza diagnostica si terapeutica
8. Coordonarea serviciilor medicale in functie de nevoile pacientului
9. Supravegherea medicala continua
10.Asistenta medicala a familiei
11.Asistenta medicala a comunitatii
12.Asigurarea reabilitatii si recuperarii pacientului
13.Acordarea ingrijirilor medicale terminale si paliative
14.Cercetarea stiintifica

27.Recomandari la luarea in evidenta a nou-nascutului

-La prima vizita, medicul de familie va fi informat de modul cum a decurs

naşterea şi evoluţia în maternitate atît verbal de către mamă cît şi prin
parcurgerea epicrizei de la externare.
-Această fişă a nou-născutului va cuprinde istoricul prenatal, naşterea,
perioada postnatală precoce, vîrsta gestaţională, scorul Apgar, datele
antropometrice (greutate,talie,perimetre), screeningul senzorial, datele
examenului fizic,icter fiziologic, incidente în evoluţia postnatală, vaccinări
(hepatită B, BCG). De asemenea se va consemna în fişa nou-născutului
existenţa unor malformaţii (inclusiv luxaţia congenitală de şold).
-La externarea din maternitate nou-născutul va primi recomandări cu
privire la profilaxia rahitismului şi schema de vaccinare ulterioară.
Examenul medical va fi precedat de o scurtă informare privind naşterea
şi evoluţia postnatală şi se vor cere cîteva date în legatură cu mama :
dificultaţi de alăptare la sîn,posibilităţi de îngrijire, condiţii de locuit, etc.
Importanţa alimentaţiei la sîn

Pentru a se evita riscul ca un nou-nascut să nu fie alimentat la

sîn este nevoie de o educaţie sanitară precoce şi intensă efectuată de medicul de familie
- explicarea si promovarea alimentaţiei la sîn încă din
perioada prenatală;
- mama trebuie să considere acest act natural şi perfect
realizabil;
- medicul de familie şi sora de ocrotire trebuie să ajute
maa în a deprinde cît mai corect tehnica alăptării la sîn;
- se va explica mamei superioritatea laptelui uman în raport
cu formulele de lapte artificial şi laptele de vacă;
- nu se vor exagera eventualele ‘”eşecuri” de început ale
alăptării,mama fiind ajutată şi sprijinită în vederea depăşirii
acestora;
- nu se va oferi ”gratuit” lapte praf mamei pentru a nu fi
tentata să-l administreze copilului.

28.Situatii in care se impune internarea sugarului febril

- febra cu valori de peste 40°C;

- sugar sub 3 luni;
- copil prea somnolent sau prea agitat;
- asocierea eruptiei purpurice;
- asocierea tahicardiei , dispneei
- asocierea convulsiilor;
- fontanela bombata;
- asocierea frisonului

29.Preventia primara:definitie, continut

Def :previne apariţia bolii. Tine de mediu şi individ.

Este: -Nespecifica: inlatura factorii de risc

- Specifica: - stabilirea unui program de vaccinari

- prevenirea rahitismului, a cariei dentare, a anemiei feriprive, a gusei

endemice

Se face la medicul de familie, medicul scolar sau medicina muncii.

30.Preventia secundara :definitie, continut

Depisteaza precoce boala. Se poate realiza prin screening. Pentru ca un test screening să fie
aplicabil, el trebuie să raspundă următoarelor cerinţe:
- să fie suficient de sensibil şi de specific (să depisteze indivizii expuşi şi să-i
diferenţieze de cei sănătoşi);
- să fie simplu de efectuat şi inofensiv pentru cel testat;
- să fie ieftin şi să aducă beneficii cât mai mari.
Aceste masuri implica:
- metode clinice ca de exemplu: depistarea luxatiei congenitakle de sold, prevenirea anemiei
feriprive si rahitismului, etc.;
- screening neonatal pentru depistarea fenilcetonuriei si hipotiroidismului;
- examene clinice periodice pentru depistarea: a intarzierii cresterii si dezvoltarii a maladiilor
congenitale de cord, diabet zaharat;
- examene paraclinice pentru depistarea TBC, leus, HIV, etc.;
- testul Papanicolau pentru evidentierea leziunilor displazice ce preced cancerul de col uterin;
- testul hemocult pentru depistarea cancerului de col;
- mamografia pentru depistarea cancerului de san.

31.Contraindicatii si precautii pentru vaccinuri cu virus viu atenuat

-femei însărcinate – datorită virusului pot apare malformaţii la făt (numai dacă
gradul expunerii este foarte mare);

-administrarea de imunoglubuline contraindică folosirea vaccinurilor cu virus viu la

interval mai mic de 3 spătămâni înainte sau după administrare;

-persoanele cu malignităţi (leucemie, limfoame, tumori);

-imunodeprimaţi (HIV pozitiv, imunosupresoare, corticosteroizi, radioterapie);

-indivizii cu infecţie HIV simptomatică au contraindicat vaccinul BCG şi febra

galbenă;

-copiii şi femeile la vârsta procreerii cu HIV pozitiv simptomatic ar trebui să

primească vaccinul DTP, VHB şi AP.
Reacţiile adverse post-vaccinale ce pot apărea în primele 1-2 zile sunt:

-locale – inflamaţie, limfongită, abcese sterile;

-generale – febră, cefalee, convulsii, anafilaxie

32. Vaccinarea DTP

- Vaccinarea DTP a fost introdusă ca vaccinare obligatory în România în 1961;

- Vaccinul pertusis conţine fracţiuni antigenice ale peretelui bacterian.

-Eficacitatea lui devine maximă după minim 3 doze vaccinale, iar riscul
îmbolnăvirii scade cu 96-97% între 1 şi 4 ani.
Efectele secundare datorate componentelor peretelui celular pot fi:
- reacţii locale (edem, noduli, durere).
-reacţii sistemice (febră,agitaţie psihomotorie greu controlabilă, convulsii
Perspective: Folosirea formelor acelulare de vaccin pertusis (DTaP) cu efecte
secundare locale şi sistemice reduse faţă de DTP classic

33. Vaccinarea antihepatita B

- În România, studiile au demonstrat că vaccinarea universală a nou-născuţilor, copiilor şi /

sau adolescenţilor în regim de 3-4 doze are eficacitate de peste 84% în prevenirea infecţiei cu
VHB şi peste 80% în prevenirea apariţiei hepatitei cronice B.
-Schema de administrare

-Primovaccinare AHB, în cadrul PNI din România, se efectuează prin administrarea a trei
doze de vaccin, la vârsta de 0, 2 şi 6 luni. Demenţionat că Agenţia Europeană a M
edicamentului (EMEA) recomandă administrarea tipurilor de vaccin utilizate în cadrul PNI
(Hepavax Gene,Engerix B sau Euvax B) la 0, 1 şi 6 luni, aceeaşi schemă fiind prevăzută şi
în RCP-ul vaccinurilor.

-O doză de rapel se administrează la vârsta de 9 ani (în clasa a III-a).

Eficacitate:
-AHB administrat copiilor cu mame AgHBs pozitive, are o eficacitate de 62-92%
-Eficacitatea creşte dacă vaccinul se asociază cu imunoglobulină anti-HB (IGHB).

Efecte secundare:
Locale: uşoare
Generale: febră, iritabilitate, foarte rar anafilaxia, în special la vaccinul recombinat

34. Vaccinarea antipneumococica

Streptococus pneumoniae (pneumococul) este unul din principalii agenţi patogeni infecţioşi
la vârsta copilăriei, precum şi la persoanele vârstnice şi/sau care au boli cronice.

Pneumococul poate provoca următoarele tipuri de îmbolnăvire:

- infecţii respiratorii superioare, incluzând otita medie şi sinuzita;

- pneumonie şi alte infecţii ale tractului respirator inferior;
-infecţie diseminată invazivă (bacteriemie, septicemie şi meningită).

GRUPE DE RISC

Persoane imunocompetente:
-vârstnicii de 65 de ani şi peste
- bolnavii cu boli cardiovasculare cronice, boli pulmonare cronice sau diabet zaharat, bolnavii cu
alcoolism, boli hepatice cronice sau pierderi de LCR
- persoane care trăiesc în colectivităţi aglomerate sau în medii sociale defavorizate

Persoane imunocompromise:
- bolnavii cu infecţie HIV, leucemie, limfom, boală Hodgkin, mielom multiplu, malignităţi
generalizate, insuficienţă renală cronică, sindrom nefrotic, chimioterapie imunosupresivă

Se impart in:
-vaccinuri polizaharidice: se administrează începând de la vârsta de 2 ani,
în doză unică, la categoriile de risc. Este eficace pentru o perioadă de 4-5ani. Sunt necesare doze de
rapel la interval de 5 ani
-vaccinuri conjugate: sugarul sub 6 luni vaccinarea se face cu 3 doze de vaccin, care se
administrează începând de la vârsta de 2 luni, cu intervale de 1 lună între doze. Se recomandă o doză
de rapel în al 2-lea an de viaţă.

-La sugarii între 6-11 luni se administrează 2 doze de vaccin la interval de minim 1 lună între doze. Se
recomandă o doză de rapel în al 2-lea an de viaţă.

-La copii de 12-23 de luni se administrează 2 doze la un interval de cel puţin 2 luni între ele. Nu a fost
stabilită necesitatea unui rapel.

35. Vaccinarea antimeningogocica:

Categoriile de risc pentru boala meningococică invazivă (meningită şi septicemie
meningococică) includ:
- categoriile de risc pentru boala pneumococică invazivă
-contacţii bolnavilor de meningită meningococică
-populaţia generală în epidemii
-călătorii în zone cu risc crescut (Africa, India, Arabia)

Tipuri de vaccinuri meningococice:- vacciuri polizaharidice capsulare fracţionate

(monovalente, bivalente şi tetravalente). Sunt eficiente numai la grupa de vârstă peste 2 ani.
- vaccin meningococic conjugat împotriva serogrupului C, care este eficient şi la sugari,
începând de la vârsta de 2 luni.

Schema de administrare a vaccinului meningococic C conjugat

- La sugari între 2 şi 11 luni, neimunizaţi anterior, se recomandă 2 doze de vaccin la interval
de cel puţin 4 săptămâni, şi un rapel în al doilea an de viaţă.

-La copii între 1–4 ani, adolescenţi şi adulţi tineri neimunizaţi anterior se administrează o
doză unică de vaccin.

-Pentru copii peste 5 ani până la adolescenţă, se indică administrarea unei doze unice de
vaccin.

36. Vaccinarea antiHPV

- Infectia cu HPV (Human Papilloma Virus structura aDN) poate fi asimptomatică sau
poate produce veruci veneriene sau neoplazii.
- Schema de vaccinare cuprinde in ambele cazuri 3 doze astfel: 0. 2(1) si 6 luni de la
prima doza.
-Serotipurile 16, 18 determina 71,5% din cancerele de col uterin, deci vaccinarea anti HPV
poate împiedica aparitia a peste 70% din cazurile de cancer de col uterin.
- Studiile clinice asupra vaccinării au inclus şi mii de femei care îsi incepuseră deja
activitatea sexuală, iar vaccinul a prevenit leziunile pre-canceroase cauzate de infecţia cu
tulpinile oncogene 16 si 18 de HPV. Cu toate acestea, vaccinarea nu asigură vindecarea în
cazul in care exista deja infecţia cu tulpinile oncogene 16 şi 18 de HPV.
-Exista două vaccinuri împotriva HPV: -Gardasil/Silgard
-Cervarix

Efecte adverse posibile: durere la locul injecţiei, febră, cefalee, greaţă, şoc anafilactic,
bronhospasm,

37. Vaccinarea antirotavirus

Exista două forme de vaccin: -Preparatul ROTARIX
-Preparatul RotaTeq

Rotarix se utilizează pentru vaccinarea

- sugarilor începând de la 6 săptămâni pentru prevenirea gastroenteritei cauzate de infecţia cu

rotavirus.
-Vaccinul se administrează în două doze, la un interval de cel puţin 4 săptămâni. Este de preferat ca
ambele doze să se administreze înainte de 16 saptamani, nu mai târziu de 24 de săptămâni. Rotarix se
poate administra concomitent cu alte vaccinuri.
Contraindicaţii : sugarii diagnosticaţi cu malformatii congenitale ale tractului gastrointestinal sau
care prezintă hipersensibilitate la componentele din vaccin, sugarii cu deficite imunologice sau
neoplazii.
Efecte secundare: tuse, diaree, febră în primele 24 de ore.

38. Vaccinarea antirujeolica

Schema de administrare
-o primă doză administrată la vârsta de 12-15 luni, urmată de un rapel la
vârsta de 6-7 ani ( în clasa I).
-se folosesc vaccinuri cu virusuri vii atenuate.
-doua doze de vaccin sunt eficiente împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei,
vaccinarea în masă ducând la scăderea semnificativă a celor 3 boli.

Efecte secundare: la indivizii sănătoşi efectele secundare sunt în general uşoare, la copiii cu system
imunitar compromis s-au înregistrat decese cauzate de infecţia virală asociată vaccinului.
Observaţie: Revaccinarea previne apariţia rujeolei, chiar şi la cei la care nu s-a realizat seroconversia
la prima vaccinare.

39. Etiologia diareei la copil

-Cauze infecţioase (virale, bacteriene, parazitare): mai mult de 50% din diareile
infecţioase se datorează infecţiilor virale cu virusuri enteropatogene(40-60% dupa
OMS): Rotavirusul este agentul etiologic care cauzeaza cele mai multe decese anuale.
Rotavirusul se ataşează de intestinul subtire proximal, infectând enterocitele mature. Perioada
de incubatie este de 19-36 ore. Produce diaree apoasă cu pierderi importante de fluide si
electroliţi, care poate dura 2-7 zile, cu risc de deshidratare severă, chiar fatală.

Diareile de cauză bacteriană reprezintă20-50% din totalul cazurilor de diaree acută. Cei
mai frecvenţi germeni intâlniţi sunt:Shigella dizenteriae, Escherichia coli,Salmonella ,Vibrio
Klebsiella. Shigellei Dizenteriae: Diareea persistenta(in jur de 2 saptamani) asociata cu
malnutriţie, anemie si coinfecţie, determină la copilul aflat in perioada critică de dezvoltare,
oprirea creşterii in lungime şi retard psihomotor uneori ireversibil.

Diareile de cauză parazitara: Giardia lamblia este responsabilă de o incidenţă

crescută, in special in colectivităţile de sugari şi preşcolari din creşe şi grădiniţe. Condiţii
defectuoase de ingrijire
- Greşeli alimentare de ordin calitativ si cantitativ, din care un rol principal il are
“mana
murdară”
-Post antibioterapie
-Alte cauze (intolerante ,intoxicatii)

40. Clasificarea fizio-patologica a diareilor acute

Mecanisme multiple de producere:
-diareea osmotica
- diareea secretorie
- diareea datorata unor enterotoxine
- diareea datorata unor mecanisme entero-adezive, entero-hemoragice si entero-invazive.

41. Diareea de tip entero-toxigen

Etiologie: E. Coli enterotoxigen, Vibrionul holeric, Stafilococul auriu, si
Bacillus cereus.

• Enterotoxinele sunt proteine secretate de aceşti germeni care actionează asupra

osmoreceptorilor intestinali, schimbând sensul de migrare al electroliţilor dinspre vas inspre
lumenul intestinal, determinând pierderi masive de apă şi electroliţi prin scaun prin
“paralizia” acestor osmoreceptori, alterarea fiind predominant funcţională şi mai puţin
structurală la nivelul enterocitului.
• Acest tip de diaree poate duce la deces prin deshidratare severă ca
urmare a pierderilor masive de apa şi electroliţi.
• Studiile clinice au demonstrat că enterotoxina produsă de Vibrionul
holeric antrenează pierderi mult mai mari de apă şi electroliţi faţă de
celelalte enterotoxine.

42. Diareea de tip entero-invaziv

Este produsă de germeni care au capacitatea de a invada mucoasa intestinală, cu alterarea
structurilor din corionul mucoasei, ce are ca expresivitate clinică apariţia de scaun cu
mucus, puroi si sange.
• Aceste diarei au ca prototip Shigella dizenteriae, dar şi alti germeni cum ar fi Salmonella,
Campylobacter, Yersinia

43. Forme clinice de diaree

Diareea acută uşoară:Reprezintă pierderi de lichide in cantitate mai mica de 5% din
greutatea corporală, şi se estimeaza cunoscându-se greutatea anterioară episodului diareic.

Diareea acută medie:Asociază pierderi mai mari de lichide, intre 6 – 10% din greutatea
corporală. Din punct de vedereclinic, copilul prezinta pliu abdominal leneş,fontanela
deprimată, buze uscate si faciessuferind încercanat.

Diareea acută severă:Presupune pierderi de lichide a mai mult de 10% din greutatea
corporală, iar din puct de vedere clinic asociază semne de şoc hipovolemic, cu oligoanurie,
tulburări ale stării de conştienţă şi risc de deces.

44. Etape de tratament in diaree la copil

A. Rechilibrare h-e
• Este obligatorie in toate formele de diaree acuta la copil. In formele usoare si moderate
de diaree reechilibrarea hidro-electrolitica se face pe cale orala cu solutii
polihidroelectrolitice, iar in forme severe, cu deshidratare peste 10% se trateaza in sectiile de
terapie intensiva ale spitalelor de pediatrie.
• Reechilibrarea hidroelectrolitica pe cale orala se practica in primele 4-6 ore , folosind
solutii polihidroelectrolitice, in cantitate de 10-20 ml/kg/ora, sau 50-100ml/kg/4-6 ore,in
functie de gradul de deshidratare usor sau moderat.
B.Realimentarea
• Dieta clasică in care faza de rehidratare era urmată de dieta de tranziţie cu supă de
morcovi sau mucilagiu de orez până la finele celor 24 ore a fost abandonată. Deşi prin
dieta clasică scaunele se normalizau rapid , curba ponderala era descendentă datorită
raportului protein-caloric insuficient. Aceasta dietă restrictivă era nocivă, in special la
copiii care prezentau concomitent malnutriţie, precum şi la cei cu episoade repetate de
diaree acută.
• Practic privarea protein calorică indusă iatrogen prin repausul digestiv determina atrofie
vilozitară şi cronicizarea diareii.
• Aceste observaţii au condus la o nouă strategie dietetica de realimentare precoce după
primele 4-6 ore de rehidratare cu un aliment proteic, lapte uman, lapte dietetic, formulă
adaptata.
33.Principalele cauze de spitalizare ale adolescentilor

# 45. Factorii anti-infectiosi din compozitia laptelui matern

Laptele uman – aliment perfect adaptat nevoilor de crestere si dezvoltare ale sugarului
in primele 6 luni prin componente nutritive adaptate cantitativ si calitativ nevoilor si
posibilitatilor de digestie ale acestuia.

Laptele uman – asigura o protective antiinfectioasa si antialergica – sugarul fiind mai

rezistent la infectii

Laptele uman – practic steril, este un aliment ,,viu” furnizand toate vitaminele, enzimele, Ig.
In primele zile de la nastere laptele este mai vascos, bogat in proteine si minerale –numit
colostru.Laptele de tranzitie – se secreta intre 6-10 zile

#46. Compozitia laptelui uman vs lapte de vaca

Glucide totale:70....48
- lactoza: 60...47
- oligozaharide:10...0,1

Proteine totale:10...35
- cazeina 4.....28
- proteinele lactoserului 6....6
- lactoglobulina 0.....3,7
- lactalbuminan 3,5....1,5
- lactotransferina1-2...urme
- imunoglobuline 1,2...urme

Lipide 40...35
Saruri minerale:2-3,5...8
Aport energetic (Kcal):680...650

47. Tehnica alimentatiei la san

Pentru o alaptare corecta trebuiesc respectate cateva reguli:
- Inainte de supt copilul va fi schimbat de scutece, pentru a cereste gradul de “confort” al
sugarului si a preveni riscul varsaturii prin mobilizare postprandiala.
- Spalarea sanilor si a mainilor cu apa calduta urmata de stergerea lor cu un prosop uscat-
inainte de supt.
- In timpul suptului mama va alege o pozitie comoda fiind preocupata numai de acest
lucru(evitarea vizitelor si discutiilor in timpul alaptarii).
- in primele zile pozitia mamei va fi culcata pe partea sanului din care alapteaza.
- ulterior- pozitia sezanda pe un scaun cu spatar inalt cu un suport pentru piciorul de partea
sanului din care alapteaza
◼ Tehnica alternantei sanilor cate 5 minute la fiecare san in raport cu pranzurile (“copilul
creste mai bine de la al 2-lea san”).
◼ Sugarul trebuie ajutat in timpul suptului:
-sustinerea sanului cu degetele
- stoarcerea usoara a sanului.
◼ Durata suptului:- este in medie 20 minute ( in primele 5 minute suge 2/3 din ratie)
- in primele zile durata este 5-10 minute
◼ - dupa stabilirea lactatiei (2saptamani) nu exista nici o limita de timp pentru supt, fiecare
sugar are ”personalitatera” lui.
◼ Ritmul suptului: - un orar elastic este la 3-4 ore cu o pauza de 6-7 ore in timpul noptii.
◼ - Acest ritm se autoregleaza de la sine la majoritatea sugarilor- daca se aplica o tehnica
corecta.
- este contraidicat:
-un regim rigid-la ora fixa
- pusul la san ori de cate ori sugarul plange
◼ Dupa supt:- sugarul va fi tinut in brate in pozitie verticala cateva minute pentru eructatie
◼ - mama va stoarce manual sau cu pompa laptele care a ramas in al “doilea san”

48. Avantajele alimentatie la san

- Laptele uman – aliment perfect adaptat nevoilor de crestere si dezvoltare ale sugarului in
primele 6 luni prin componente nutritive adaptate cantitativ si calitativ nevoilor si
posibilitatilor de digestie ale acestuia.
- Laptele uman – asigura o protectie antiinfectioasa si antialergica – sugarul fiind mai
rezistent la infectii
- Laptele uman – practic steril, este un aliment “viu” furnizand toate vitaminele, enzimele,
Ig si alti factori de aparare care-i contine
◼ Alimentatia naturala- este mult mai comoda pentru mama ( nu necesita echipament
special, sterilizare, timp de preparare)
◼ Rol psihoemotional – consolideaza legatura afectiva dintre mama si copil.
◼ Alimentatia la san – confera mamei o protectie impotriva cancerului de san si are actiune
contraceptiva ( amenoree de lactatie )
◼ Cantitatea de lapte creste paralel cu nevoile sugarului, adptandu-se nevoilor acestuia.

◼ Cresterea concentratiei de grasimi – la sfarsitul suptului-detrmina senzatia de satietate-

prevenindu-se supraalimentatia.
◼ Intarcarea precoce poate determina un traumatism psihoafectiv la copil si poate fi
responsabila de unele tulburari de comportament ulterior
◼ Alimentatia naturala a dus la scaderea mortii subite care poate apare la sugarul alimentat
artificial.
◼ Sub aspect economic alimentatia naturala este de 2-3 ori mai ieftina decat alimentatia
artificiala.
◼ Alaptarea la san inseamna un consum de aproximativ 600 Kcal/zi ceea ce determina
folosirea grasimilor acumulate de mama in timpul sarcinii- mentinand astfel silueta
mamei.

49. Contraindicatiile alimentatiei la san

De cauza materna
Permanente:
◼ infectii severe (septicemie, nefrita, TBC, febra tifoida)
◼ insuficienta cardiaca, insuficienta renala
◼ boli sistemice: -neoplazice
◼ - scleroza in placi
◼ boli endocrine:-tireotoxicoza
◼ casexie
◼ diabet neechilibrat
◼ boli psihice:-psihoza de lactatie
nevroze
◼ mame cu AgHB si HIV ( din prudenta)
◼ tratamente cronice:-anticanceroase
◼ anticonceptionale orale
◼ antiepileptice
Temporare: - infectii acute tratate cu
◼ antibiotice(tetraciclina, cloramfenicol, sulfamide, metronidazol)
◼ - mastita, mamelon ombilicat, ragade
◼ sangerande ale mamelonului
De cauza infantila:
Permanente: - intoleranta congenitala la lactoza
◼ galactozemie
◼ fenilcetonurie
Temporare: - icterul neonatal prin inhibitori ai conjugarii in laptele matern ( pregnandiol )

50. Diagnostic clinic stop cardiac

Diagnosticul stopului cardiac se stabileste pe baza urmatoarelor semne:
- paloarea sau cianoza instalate brusc
- pierderea starii de constienta
- incetarea spontana a miscarilor respiratorii
- absenta pulsului la arterele mari (carotida sau femurala)
- absenta zgomotelor cardiace
- aparitia midriazei.

51. Tratament epistaxis

-epistaxisul benign:
- bolnavul va fi asezat pe scaun, va fi eliberat de orice compresiune (cravata, guler, Centura)
si i
se va cere sa respire linistit cu gura deschisa
- se vor aplica masuri de hemostaza locala
- compresiunea digitala pe aripa nasului care sangereaza timp de 10 minute
- aplicarea de comprese reci sau gheata pe regiunea frontala - nazala
- tampoane narinare imbibate cu solutii hemostatice(apa oxigenata, solutie de antipirina
10%, trombina), adrenalina 1 °/oo , gelaspon
- administrarea de antibiotice in cazul in care durata tratamentulul depaseste 24de ore
- administrarea de hemostatice pe cale generala : Adrenostazin, Vitamina K, Venostat, Calciu
-epistaxisul grav:
- pana la intemarea in spital se aplica aceleasi masuri ca in epistaxisul benign
- hemostaza locala: compresiunea narinei, tampoane narinare, tamponament nazal anterior
- hemostatice generate
Transportul pacientului cu epistaxis se va face in pozitia semisezanda sau culcat cu capul
putin ridicat.

52. Diagnostic diferential apendicita

Afectiuni chirurgicale: ocluzie intestinala, invaginatie intestinala,divericulita Mekel,
diverticulita colica, colecistita acuta, ulcer peptic perforat
Afectiuni urologice: colica renala, ureterala dreapta,pielonefrita, infectii ale tractului urinar
Afectiuni ginecologice: sarcina ectopica, rupture folicului ovarian sau a chistului de ovar,
torsiunea ovariana,Bip.
Afectiuni medicale:gastroenterita, ileita terminala, pancreatita acuta
edematoasa,pneumonie,pleurezie dreapta,porfiria.

53. Complicatii apendicita

Peritonita generalizata – apare la un interval de cateva ore pana la 1-2 zile de la debut.
Durerea se exacerbeaza brusc si apar semne de peritonita ;tranzitul intestinal se opreste si se
instaleaza febra de tip septic si leucocitele cresc la valori de 15.000-20.000/mm3.
Peritonita acuta primara:apare datorita propagarii infectiei de la apendicele inflamat ;
Peritonita acuta secundara generalizata in doi timpi:dupa debutul tipic al apendicitei,
urmeaza o perioada de remisiune spontana sau ca urmare a trat medical;dupa un interval
asymptomatic de ore sau zile ,simptomatologia apare generalizata.
Peritonita acuta secundara generalizata in trei timpi:apare datorita fistulizarii in cavitatea
periotoneala a unui plastron apendicular.
Plastronul apendicular apare la 24-72 de ore de la debut datorita virulentei scazute a
germenilor si reactivitatii imunologice.

#54. Diagnosticul diferential al colicii biliare

-Apendicita acuta pe apendice ascendent;subhepatic
-Colica reno-ureterala dreapta
-Ulcer duodenal in puseu dureros
-IMA inferior ( intarzierea diagnosticului corect in acest caz si o laparotomie intempestiva
pot compromite in mod decisive prognosticul vital al pacientului)

55. Enumerati criteriile de definitie ale sindromului metabolic

- Obezitate abdominala
>94cm(102cm) la B ;> 80cm (88cm) la F
- Trigliceride plasmatice >150mg/dl sau tratam pt dislipidemie
-HDL-colesterol <40mg/dl la B ;<50mg/dl F sau tratam pt dislipidemie
-Glucoza plasmatica >100mg/dl sau DZ în tratam
- TA >130/85 mmHg sau HTA în tratam
3 criterii = sindrom metabolic

56. Mentionati 5 aspecte particulare la HTA la varstnic

-HTA sistolică (TAS ≥140mmHg și TAD < 90
mmHg)
-HTA de elasticitate
-HTA hiporeninemică
-hTA ortostatică (cădere, sincopă)
-hTA postrandială (după micul dejun) corelată cu HTA preprandială
-Afectare de organ multiplă
-Risc cardiovascular înalt și foarte înalt
-Control terapeutic dificil
-Sensibilitate crescută la sare
57. Screening pentru afectarea asimptomatica de organ la pacientii hipertensivi
Afectare cardiovasculară
-EKG – HVS, HAS
-test de efort
-echocardiografie
-index glezna-brat
-Echo Doppler - ingrosarea peretelui arterial
(IMT > 0,9 mm) sau placi aterosclerotice

Afectare renală
-Microalbuminurie (30 – 300 mg/24h)
-Creatinina serică
-eGFR = 30 – 60 ml/min/1,73mp
-Acid uric
-Cistatin C

Afectare cerebrovasculara
-Testarea functiei cognitive
-Ultrasonografia carotidiană
-TC
-RMN

#58. Criterii de definitie ale insuficientei cardiace cu fractie de ejectie pastrata

59. Tratamentul IC cu fractei de ejectie redusa

60. Strategia de tratament in HTA necomplicata

Tratamentul HTA - masuri nefarmacologice
-Scaderea in greutate
- Reducerea aportului de sare < 5g/zi
- Limitarea consumului de alcool < 20-30ml/zi
- Activitate fizica (30-45 min/zi)
-Aport de legume si fructe crescut ( K )
- Reducerea aportului de grasimi
- Renuntare la fumat
-Consum de peste,ulei de peste ( acizi omega 3 polinesaturati )
Tratamentul medicamentos
-Diuretice-tiazidice:hidroclorotiazida
-tiazid-like:indapamida
-spironolactona,eplerenona
-de ansa:furosemid
-Blocantii canalelor de calciu (amlodipina, lercanipina, felodipina, verapamil,diltiazem)
-Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, enalapril, perindopril, fosinopril,
ramipril,quinalapril, zofenopril)
-Blocantii receptorilor de angiotensina (telmisartan,candesartan,losartan,irbesartan,
olmesartan)
-Inhibitori de renina (aliskiren)
-Betablocante (nebivolol, carvedilol, metoprolol succinat)
-Inhibitori de renina(aliskiren)

61. Agenti terapeutici care pot fii utilizati pentru terapia HTA la pacientul cu boala renala
cronica
-Ținta – TA < 130/80 mm Hg-Monitorizarea proteinuriei
-IECA/BRAA – renoprotecție
-Nu asociere IECA-BRA
-CCA
-Diuretice (precautie la tiazide si indapamid)
-CL creat<30ml/min (furosemid)
-Nu spironolatona (monitorizare K)
-Medicamente cu acțiune centrală(clonidina,metildopa, moxonidina,
rilmenidină)
-Statina (atorva)
-Antiagregante
-Adaptarea dozelor de medicamente

62. Agenti terapeutici care pot fii utilizati pentru terapia HTA la pacientul cu DZ

-Monitorizare albuminurie
- Valori țintă ale TA < 140/85mmHg
- Control glicemiei și HbA1c
- Stil de viata (ex.fizic, G)
- Evită – BB, D. tiazidice
- Se preferă : IEC (DZ II), BRA (DZ I), CCA ,indapamida
- Hipolipemiante (statine, fibrați)
- Antiplachetare

63. Agenti terapeutici care pot fii utilizati pentru terapia HTA la pacientul cu boala arteriala
periferica

- Stil de viață (stop fumat, mers, exercițiu fizic, dietă, IMC)

- IEC/BRA, CCA– ameliorează claudicația (vasodilatație), efect cardioprotector (HOPE),
întârzie progresia aterosclerozei (comparativ cu D, BB)
- BB (carvedilol, nebivolol)
- Blocante α (doxazosin) – linie 4 (HTA rezistentă)
- Statine
- Antiplachetare

64. Atopie, alergie, hipersensibilitate

Atopie- predispozitie genetica a unor indivizi de a dezvolta reactii de hipersensibilitate de tip

1, IgE- mediate, fata de alergene din mediul inconjurator;
Alergie- este o reactive neasteptata, anormala, exagerata a organismului , fata de unele
substante cu care venim in contact(alimente, medicamente, intepaturile unor insecte etc);
Hipersensibilitate- este o reactie exagerata de aparare a organismului impotriva
unui antigen dat, recunoscut de catre anticorpi, deoarece el fusese deja o prima data in contact
cu organismul.

65. Factori de risc si de preventie in bolile alergice

-expunere alergenica
-susceptibilitate genetica
-infectiile respiratorii
-efortul fizic si hiperventilatia
-conditiile meteorologice(ceata, frigul, vantul, umezeala)
-bioxidul de sulf
-aspirina sau AINS
-alimentele si aditivii alimentari
-emotiile puternice
-fumatul
-boli asociate

66. Definitia si clasificarea astmului bronsic

Astmul bronsic: boala inflamatorie cronica a cailor aeriene, insotita de hiperreactivitate
bronsica si episoade recurente de wheezing, dispnee, tuse si constrictive toracica, asociate de
obicei cu obstructive difuza si variabila a cailor aeriene, adesea reversibila spontan sau cu
tratament.
Clasificarea:
1.Etiologica:-alergic(extrinsec)/nonalergic(intrinsec)
2.Gradul de severitate:intermittent-persistent, usor, moderat sau sever
3.Forma clinica:acut(status asmaticus)/cronic/cu obstructive fixa
4.Debut:precoce/tardive>60 de ani
5.Gradul de control:necontrolat, partial controlat, controlat
6.Forme clinice particulare:instabil, dificil de controlat, corticodependent/rezistent

67. Managementul astmului bronsic

Obiective:
-ameliorarea simptomelor
-prevenirea progresiei bolii
-imbunătăţirea toleranţei la efort
-imbunătăţirea stării de sănătate
-prevenirea şi tratarea complicaţiilor
-prevenirea şi tratarea exacerbărilor
-scăderea mortalităţii

Treapta 2: CSI in doza mics/Antileucotriene

Treapta 3:CSI in doza mica +BADLA/ CSI in doza medie sau mare/ CSI in doza mica
+Antileucotriene,CSI in doza mica +teoflini retard
Treapta 4:CSI in doza medie/mare+BADLA/ Antileucotriene/Teofilin retard
Treapta 5:CSO/Anti IgE

68. Diagnosticul diferential al astmului bronsic la adult

-Bpoc-ul este principalul diagnostic diferential la adult, mai dificil la fumatori
-Insuficienta cardiaca (nu toti batranii au boala cardiaca
ischemica!)
-Tromboembolismul pulmonar
-Neoplasmul bronhopulmonar
-Afectiuni ORL (disfunctie corzi vocale)
-Tumori traheo-bronsice (carcinoide)
-Aspiratia de corpi straini
-Boli interstitiale pulmonare

69. Diagnosticul diferential al astmului bronsic la copil

- Aspiratia de corpi straini
-Mucoviscidoza
- Diskinezii traheo-bronsice (traheobronhomalacia)
- Malformatii vasculare intratoracice
- Reflux gastroesofagian
- Astmul indus viral (wheezing-ul recurent postviral)
- Sindrom rinosinobronsic

70. Tratamentul in trepte al astmului bronsic

Treapta 2: CSI in doza mics/Antileucotriene

Treapta 3:CSI in doza mica +BADLA/ CSI in doza medie sau mare/ CSI in doza mica
+Antileucotriene,CSI in doza mica +teoflini retard
Treapta 4:CSI in doza medie/mare+BADLA/ Antileucotriene/Teofilin retard
Treapta 5:CSO/Anti IgE

71. Tratamentul crizei de astm bronsic:

-Scoaterea pacientului din mediul respectiv (posibil alergen)
-β2-agonisti inhalatori cu durata scurta de actiune
-Glucocorticosteroizi sistemici
-Anticolinergice
-Metilxantine
-β2-agonisti orali cu durata scurta de actiune

72. Definitia BPOC –boala caracterizata prin limitarea progresiva si incomplet reversibila a
fluxului aerian in caile aeriene,asociata cu un raspuns inflamator anormal al plamanilor la
particule nocive sau gaze.

73. Manifestarile sistemice si complicatiile BPOC

Complicatii:
-declinul accelerat al functiei pulmonare ( unele fenotipuri)
-exacerbari infectioase frecvente, bronsiectazii
-insuficienta respiratorie cronica, neoplasm bronho-pulmonar, sdr. de apnee in somn,,
obezitate
Manifestari sistemice:
-casexie, atrofie si slabiciunemusculara
-status nutritional deficitar si IMC redus
-boli cardiovasculare,DZ, osteoporoza
-anemie. depresie

74. Tratament BPOC

- bronhodilatatoare
- β2-agonişti cu durata scurtă de acţiune (Salbutamol)
-anticolinergice cu durata scurtă de acţiune (Ipratropium) si cu durata lungă de acţiune
(Tiotropium)
-teofiline retard
-corticosteroizi inhalatori (CS):Fluticazona, Budesonid
-terapii combinate: Bronhodilatatoare + CS (Seretide,Symbicort)
-mucolitice

#75. Diagnosticul de sarcina in primul trimestru

Diagnostic clinic:
1.amenoree secundara, femeie tanara, normal menstruata, fara alta cauza decelabila de
amenoree,activa sexual
2.Manifestari functionale:
-digestive: greturi, varsaturi, modificari ale apetitului, sialoree,constipatie
-urinare: polakiurie
-neuropsihice: emotivitate, irascibilitate, perturbari ale ritmului somn-veghe
-cresterea temperaturii bazale (37,1-37,5)
-congestie mamara
3.Modificari ale organelor genitale(fundul uterin depaseste simfiza pubiana la sfarsitul lunii
a 3-a
Diagnostic de laborator:
Testele de sarcina se bazeaza pe detectarea prezentei hCG in sangele sau in urina femeii
gravide.
HCG este detectabil in ziua a 7-a de la fecundare si ramane la valori crescute pe tot parcursul
sarcinii, dispare din ser la 5 zile dupa nastere.
Tehnicile moderne care determina ßhCG au o precocitate si sensibilitate diagnostica
deosebita
Diagnosticul ecografic al sarcinii este utilizat pentru punerea diagnosticului de certitudine ,
cel mai precoce, adica la sfarsitul saptamanii a patra si inceputul saptamanii a cincea
calculate de la prima zi a ultimeimenstruatii; ea precizeaza varsta sarcinii, existenta
avorturilor incipiente sau a sarcinilor oprite in evolutie.
Sunt recomandate minimum trei examinari ecografice, deci una pe trimestru( intre a 14-16 s,
intrea 22-25s., si intre a 35-37s).

76. Planingul familial

Consilierea unor persoane inclusiv a cuplului in ceea ce priveşte ajutarea acestora in a-şi
identifica nevoile legate de sanatatea reproducerii ,în a-şi planifica sarcinile in anumite
momente dorite din viaţă, în a-i ajuta sa aleaga metoda cea mai potrivita in ceea ce priveste
contraceptia
- scopul principal al planificării familiale este îmbunătăţirea calitaţii vieţii, planificarea
familială încadrandu-
se astfel în prevenţia primară care este specifică medicului de familie, fiind de fapt prevenţia
unei sarcini nedorite.

77. Metode hormonale de contraceptie

- contraceptive care conţin numai progesterone ( minipilula)
- contraceptive care conţin E+ P
- implantele hormonale
- contraceptie vaginala si transdermala
- contraceptivele hormonale injectabile
- contraceptia postcoitala

78. Metode non- hormonale de contraceptive

- abstinenţa periodica sau planificarea familiala naturala
- coitus interruptus
- amenoreea de lactaţie
- METODE CONTRACEPTIVE DE BARIERĂ
- dispozitivele intrauterine (DIU)
- STERILIZAREA
79. HTA in sarcina-diagnostic, factori de risc, tratament
Diagnostic:
1. HTA preexistentă (înaintea sarcinii sau < 20 de
săptămâni, +/-proteinurie, persistă peste 42 de zile
postpartum)

2. HTA de sarcină (HTA apare ˃ 20 de săptămâni,

± proteinurie, dispare în primele 42 de zile postpartum;dacă HTA apare în a doua jumătate a
sarcinii și seînsoțește de proteinurie ˃ 0,3g/24 ore → preeclampsia

3. HTA preexistentă peste care se suprapune o HTA

de sarcină, cu proteinuria

4. HTA neclasificată prenatală (TA este măsurată

pentru prima dată ˃ săptăm. 20 si este găsită ≥ 140/90
mmHg; trebuie făcută evaluarea la ≥ 42 de zile
postpartum; dacă TA se menține ridicată, se consideră
HTA preexistentă sarcinii)

Factori de risc:

1.Mama ‘
-Preeclampsia, eclampsia
-Dezlipirea de placentă
-AVC
-Insuficiență de organ (renală, hepatică)
-CID

2.Fat
-Dezlipirea de placentă,
-Creștere intrauterine întârziată
-Prematuritate
-Moarte intrauterine

TRATAMENT:
a) nefarmacologic:indicat în formele ușoare de HTA
-monitorizare
-limitarea activității fizice
-prelungirea perioadelor de repaus în decubit lateral stâng
-regim alimentar normal, fără restricție de sare
-dietă bogată în vitamin
-aspirina 75-100mg/zi (AP eclampsie precoce sau alți FR)
-se recomandă tratament medicamentos la gravide cu TA≥ 150/95 mmHg
b)medicatie:
-α metildopa– de elecție
-Labetalol - α/β blocant (po sau iv)
-Metoprolol (precauție)
-Blocante calciu (nifedipina retard) – medicamente de linia a 2-a (! efect tocolitic)
-Sulfat de magneziu – prevenire convulsii
-IECA/BRAA (CI strictă !! preconcepție, sarcină, alăptare)
-Diuretice – de evitat (hipovolemie și hipoperfuzie utero-placentară)

80. Recomandari la luarea in evidenta a gravidei

- Luarea în evidenţă a gravidei adică prima consultaţie prenatală este importantă deoarece
reprezintă prima evaluare a cazului.
- Conţinutul primei consultatii prenatale este dependent de momentul in care este luată
gravidă în evidenţă, şi în raport de vârsta gestaţiei.
- Este bine că gravida să se prezinte la medicul de familie în primul trimestru de sarcină,
deoarece existenţa unei patologii coexistente sarcinii, şi care ar putea pune viaţa femeii
gravide în pericol ar permite întreruperea terapeutică a acesteia într-un moment în care pot fi
evitate unele complicaţii majore.

-verificarea diagnosticului de sarcina si a starii aparatului genital

-stabilirea bilantului starii de sanatate generale a femeii
-cunoasterea conditiilor familiale si de munca ale gravidei
-selectarea inca de la inceput a cazurilor ( sarcina fiziologica sau sarcina cu risc obstretical
crescut)

In privinta ritmicitatii consultatiei prenatale:

-consultatie prenatala lunar pana la 28 de saptamani de gestatie
-doua consultatii lunar intre a28-a sia 36-a saptamana de gestatie
-saptamanal, in saptamanile 36-40

81. Tratamente profilactice in timpul sarcinii