Sunteți pe pagina 1din 5

URSS.

Regim politic (1945-1953) al partidului, iar timp de patru ani şi


jumătate nu a mai fost convocată
Viaţa politică în perioada postbelică în nicio plenară a CC (februarie 1947-
URSS se caracterizează prin: octombrie 1952); nici măcar Biroul
• Intensificarea controlului idologic Politic (10 membri şi 4 candidaţi) nu
asupra societăţii; s-a mai întrunit niciodată în formula
• Derapajul structurilor de putere către sa deplină deoarece Stalin
forme specifice, care demonstrau introdusese practica aşa-numitor
renunţarea la o serie din practicile „mici comisii“ (ilegale din punctul
leniniste; de vedere al statului partidului).
• Constrângerile politice (mai ales în Stalin prefera să se întâlnească cu
problema cadrelor). unii dintre membrii BP individual
De asemenea, Stalin încearcă să-şi sau în grupuri mici (în funcţie de
consolideze baza sa de putere făcând speciliatăţile acestora), în alţii
apel la ideologia ultranaţionalistă, căzuseră deja în dizgraţie (K.E.
precum şi prin renunţarea la prinicipiile Voroşilov — acuzat de a fi agent al
pe baza cărora funcţionau organele de Intelligence Service-ului; şi, după
partid şi dezvoltarea unui cult al 1952, V.M. Molotov şi A. Mikoian).
personalităţii fără precedent. Stalin continuă să concentreze
Principalele semnalmente care indică puterea la nivelul structurilor create
ruperea faţă de moştenirea leninistă sunt: de el şi aflate în afara controlului
• La nivelul simbolisticii (denumirile partidului: Secretariatul său personal
funcţiilor civile şi militare, care şi Sectorul Special din cadrul
fuseseră instituite de către Lenin): în Secretariatului CC.
1946, comisarii poporului au devenit În privinţa mecanismului de luare a
miniştri; Armata Roşie Muncitoresc- deciziilor — în lumina acestor realităţi
Ţărănească, se transformă în Forţele — există două puncte de vedere (care nu
Armate Sovietice; Partidul Comunist se exclud unul pe celălalt): Stalin era,
(bolşevic) al URSS devine Partidul într-adevăr, autocratul care reiese din
Comunist al Uniunii Sovietice, în memoriile lui Hruşciov sau Djilas; Stalin
1952. era liderul acelei minorităţii din BP,
• În plan teoretic a fost permisă înconjurat de alte grupuri competitoare
manifestarea criticii faţă de concepţia la moştenirea puterii şi care reprezentau,
leninistă a partidului — partidul de altfel, tendinţele în partid.
reprezintă avangarda clasei
muncitoare — (astfel, într-un discurs Conflicte politice (lupta pentru
din 9 februarie 1946, Stalin putere)
considera că singura diferenţă dintre
membrii de partid şi cei fără de Conflictul dintre Ghiorghi Malenkov
partid era dată de faptul că cei din şi A.A. Jdanov (consideraţi, după
urmă nu erau membrii de partid). război, moştenitorii lui Stalin), care a
• Distanţarea faţă de principiile avut ca esenţă divergenţele de opinii
leniniste era mult mai vizibilă în dintre cei doi, secondaţi de susţinători
profunzime: vreme de aproape 14 ani (Malenkov, susţinut de către Beria,
(martie 1939-octombrie 1952) nu Kaganovici şi şefii din industria grea;
mai fusese convocat niciun congres Jdanov, susţinut de către Voznesenski,

1
preşedintele Gosplanului, Doronin, practic, nu s-a mai scris despre el). În al
Rodionov şi o serie de şefi militari) într- treilea rând, toate succesele majore din
o serie de probleme: modelul economic timpul celui de-al doilea război mondial
de dezvoltare pe care trebuia să îl adopte au fost puse în seama lui Stalin.
Uniunea Sovietic; situaţia internaţională. Războiul a mai fost denominalizat,
În realitate, era vorba de lupta pentru principalele forţe din război fiind
moştenirea stalinistă, cele două tabere partidul şi soldatul simplu.
poziţionându-se în vederea preluării
moştenirii staliniste. Afacerea Leningrad (1948). La 31
Sprijinindu-l pe Jdanov, Stalin l-a august 1948, moare, în urma unui
înlăturat pe Malenkov, permiţându-i infarct, A.A. Jdanov. Cu câteva
acestuia, împreună cu ajutorul lui, M.A. săptămâni înainte de aceasta, Malenkov
Suslov (şeful Agitprop), să promoveze o este readus la Moscova şi renumit în
ofensivă ideologică la nivelul întregii funcţie, în cadrul Secretaritatului CC.
societăţi. Grupul Jdanov va pierde teren Moartea lui Jdanov i-a permis lui Stalin
după moartea, în 1948, a liderului să declanşeze ceea ce este cunoscut sub
acestuia. numele de afacerea Leningrad, în urma
În perioada 1945-1946, Stalin a căreia, organizaţia de partid din
manevrat cu iscusinţă între aceste două Leningrad a făcut obiectul unei epurări
grupări, nepermiţând niciuneia să se masive. Majoritatea membrilor grupului
transforme într-o forţă politico-socială Jdanov au fost împuşcaţi sau trimişi în
de sine stătătoare, capabilă să se lagăr. Ofensiva iniţiată de către
manifeste ca o contrapondere a puterii Malenkov şi Beria împotriva grupului
sau să devină arbitru în problemele aflate Jdanov a avut ca motiv acuzaţia că
în litigiu. Deasemenea, Stalin a aceştia din urmă doreau „distrugerea
întreprins o serie de măsuri pentru a economiei socialiste prin intermediul
preîntâmpina apariţia unei opoziţii din metodelor capitalismului internaţional“
partea militarilor, al căror prestigiu era (aluzie clară la divergenţele de ordin
imens, după război: a) a integrat economic dintre Malenkov, adept al
ideologic armata în partid; b) dezvoltării industriei grea, şi
dizgraţierea diverşilor comandanţi Voznesenski, susţinător al ideii privind
militari; c) depersonalizarea istoriei dezvoltarea industriei bunurilor de larg
războiului. consum), precum şi de „complot,
În primul rând, s-a iniţiat atragerea împreună cu susţinătorii lui Tito,
masivă în rândurile partidului a celor îndreptat împotriva răsturnării puterii
care se distinseseră pe câmpul de luptă sovietice“. Deşi Stalin nu a participat în
(2,5 mln., din 5,7 mln. membrii ai mod direct, sunt toate indiciile că
Partidului Comunist bolşevic, proveneau afacerea s-a desfăşurat cu
din rândurile armatei). În al doilea rând, binecuvântarea lui. O primă consecinţă a
o serie de comandanţi militari, care ar fi afacerii Leningrad a fost deturnarea
putut strânge în jurul lor nemulţumiţi, au obiectivelor planului cincinal postbelic,
fost numiţi în funcţie în regiunile din acest moment, accentul urmând să se
îndepărtate ale ţării, fiind scoşi din viaţa pună pe dezvoltarea industriei industriei
politică (G.K. Jukov a fost numit, iniţial, grele.
comandantul regiunii militare Odessa,
iar apoi al regiunii Ural; din 1946,

2
reconamdărilor provenite de
Transformarea deplină a partidului. la foştii comandanţi militari.
Rivalitatea la vârf a fost alimentată • Comunişti intraţi în partid
de diversele grupuri existente în după război. În rândurile lor
partid. Din cei 5,7 mil. de membri, se aflau tehnicieni, ingineri,
doar 2 milioane erau membri de funcţionari, studenţi.
dinainte de revoluţie. Membrii de Pentru noii intraţi în partid problema cu
partid puteau fi distinse mai multe care ei se confruntau era avansarea pe
grupe de comunişti: scara ierarhică. Iar problema nu era
• Comunişti intraţi în partid numai a lor, ci şi a partidului, deoarece
înainte de război şi care posturile care presupuneau răspundere
activaseră în zonele fie erau ocupate de cei din generaţia
neocupate; brejnevistă (vârsta între 40-45 de ani),
• Comunişti cu stagiu făcut fie necesitau o oarecare experienţă pe
înainte de război, care care noii veniţi nu prea o aveau. Mai
fuseseră trimişi la munca de apoi, ca urmare a birocratizării
partid în teritoriile eliberate partidului, rămăseseră foarte puţini
de sub ocupaţia germană. membri de partid cu reală conştiinţă. Şi
Aceştia trebuiau să-şi cum totul era decis de partid, această
găsească funcţii în în aparatul situaţie s-a reflectat şi în plan economic,
de partid din localităţile lor social şi politic, obligându-l pe Stalin să
de baştină. ia o serie de decizii, pe care specialiştii
• Comunişti (în cea mai le-au considerat ca întrunind toate
mare parte femei), care premisele unei a doua Mari Terori.
fuseseră primiţi în grabă în Tocmai din acest punct de vedere
partid pe plan local. trebuiesc privite evenimentele şi
Împărţirea funcţiilor între schimbările intervenite în structura
aceştia şi cei reîntorşi în partidului la cel de-al XIX-lea congres
locurile natale s-a făcut fără (octombrie 1950).
prea mari probleme.
• Comunişti care activaseră Afacerea medicilor asasini. În
în mişcările de rezistenţă din septembrie 1952, o serie de
teritoriile ocupate şi care articole publicate în ziare îi
aveau un sprijin popular atenţionau pe comunişti de
puternic, iar aceşti comunişti „infiltrarea agenţilor imperialişti
trebuiau să se întoarcă în în rândurile partidului“. Ele se
localităţile de origine şi să legau de alte articole publicate în
înveţe să respecte puterea cadrul altor campanii de presă
civilă ale cărei greşeli le împotriva „indiciplinei
văzuse în 1941. criminale“, „favoritismului“,
• Comunişti proveniţi din „degenerării birocratice“.
rândurile armatei, care aveau La 13 ianuarie 1953, Pravda a anunţat
cariera politică înainte şi descoperirea „grupei teroriste a
aveau şi şanse ca urmare a medicilor“, în cadrul căreia mai bine de
faptelor de arme sau jumătate erau evrei. Ei erau învinuiţi că,
graţie poziţiei lor, reuşiseră să-i

3
asasineze pe Jdanov, mareşalii Koniev, Cea mai importantă decizia a fost aceea
Ştemenko, Vasilieski, îndeplinind astfel referitoare la la schimbările intervenite
ordinul Intelligence Service-ului şi a la nivelul structurilor politice de la vârful
American Joint Distribution Commitee. partidului, făcute la iniţiativa lui Stalin.
Doctorul Iulia Timaşuk, care dăduse • PC bolşevic a devenit PCUS;
totul în vileag printr-o scrisoare, a primit • Biroul Politic a fost înlocuit cu un
Ordinul Lenin. La fel ca şi în perioada organism mai mare şi mai greoi
’36-’38, participanţii la mitinguri cereau Prezidiul CC (35 de membrii — 25
pedepsirea vinovaţilor, extinderea plini, 11 supleanţi);
urmăririi penale şi reîntoarcerea la • Secretariatul CC (de la 5 la 10
„vigilenţa bolşevică“ membrii);
În acelaşi timp, fusese luat în vizor • Comitetul Central (232 de membri).
Ministerul Securităţii Statului, iar • Biroul Prezidiului CC (membrii săi
Abakumov (şeful lui) şi Beria erau numiţi de Stalin, personal).
(protectorul acestuia) puteau fi acuzaţi Hruşciov susţine că Stalin, înlocuind BP
de „pierderea vigilenţei“. cu Prezidiul CC (mult mai larg) urmărit
În Gruzia fusese descoperită aşa-numita reducerea influenţei vechilor membrii,
afacere mingreliană, iar Beria (el însuşi înconjuraţi acum numai de oameni noi,
mingrelian), care se înconjurase de uşor de dirijat. În realitate, probleme
gruzini, putea oricând fi vizat. Un alt erau rezolvate într-un cerc foarte restrâns
punct slab al său era crearea, în timpul de oameni, invitaţi de Stalin la vila sa
războiului, a Comitetului evreiesc (Malenkov, Hruşciov, Beria, Bulganin).
antifascist, împreună cu Mihoels, el
putând fi, astfel, considerat agent evreu. Stalinismul. Puncte de vedere
Astfel, existau toate datele ca Beria să Moshe Lewin. Baza socială a
fie — asemeni predecesorilor săi — stalinismului o reprezintă fluxul de
jertfa unei mari terori, alături de alţi populaţie rurală, atrasă spre oraş, ca
lideri sovietici (Molotov, nevasta lui urmare a industrializării forţate şi a
fusese deportată; Mikoian). ravagiilor provocate în lumea rurală
Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, a de colectivizarea forţată. Această
scăpat societatea sovietică de o astfel de masă de ţărani rudimentari s-a
încercare. substituit muncitorimii (Petrograd,
Congresul XIX al Partidului. La 5 Moscova, Ural) care, fie pierise în
octombrie 1952, pe fondul acestei timpul revoluţiei şi a războiului
atmosfere încordate, se deschid lucrările civil, fie se declasase prin
Congresului XIX. Malenkov a citit abandonarea oraşelor înfometate şi
raportul de activitate, comunicând plecarea la ţară încăutarea de hrană.
despre crearea bombei atomice şi situaţia Această ţărănime needucată (în genera,
internă excelentă a ţării (rezultatele şi în plan politic, în special) şi avidă de
economice din industrie şi agricultură). promovarea specială a oferit lui Stalin
Hruşciov a citit un raport despre baza de masă a puterii lşi instrumentul
componenţa partidului în care a atacat docil pentru realiazarea revoluţiei de sus.
diversele forme de degenerare
birocratică şi antidemocratică.
Nici unul dintre aceste rapoarte nu a
deschis vreo perspectivă nouă.

4
Robert Tucker. Consideră că
stalinismul a fost continuarea mult
mai profundă a revoluţiei din
Octombrie (limitată doar la luare
puterii pentru că, din 1921, ea
fusese constrânsă prin NEP să facă
concesii capitaliste). Prin
„revoluţia de sus“, declanşată în
1929, Stalin a creat structurile de
bază ale modelului sovietic atât în
industrie (preponderenţa masivă a
industriei mijloacelor de
producţie/grea în detrimentul
industriei producătoare de bunuri
de larg consum), cât în agricultură
prin crearea celor două forme de
proprietate socialistă (de stat şi cea
cooperatist-colhoznică). Prin
Marea Teroare (1936-1938), Stalin
a lichidat vechea gardă leninistă şi
a promovat o birocraţie aflată într-
o totală depedenţă faţă de el.
Roy Medvedev. Abateri de la principiile
marxiste ca urmare a faptului că, la
Congresul XX, s-a decis ca
fondatorul statului sovietic să nu
fie luat în discuţie. În acest
context, stalinismul reprezintă o
abatere de la principiile leniniste.
Diverşi (Eric Hobsbawm; V.P.
Danilov). Stalinismul, în pofida ororilor
sale, este văzut ca forma de progres cea
mai potrivită pentru ţările înapoiate din
punct de vedere economic. Dictatură de
dezvoltare sau dictatură programatică.