Fişă de lucru – Trăsături ale regimurilor totalitare

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,Finalul celui de-al doilea Război Mondial a adus prăbuşirea regimurilor politice
totalitare de extremă dreapta din Italia fascistă şi Germania nazistă. Pe de altă parte, regimul
totalitar comunist s-a menţinut în U.R.S.S. şi s-a extins după 1945 în Europa (Albania,
Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria), în Asia
(China, Coreea de Nord, Vietnam) şi în America (Cuba).
Regimurile de sorginte sovietică, numite îndeobşte comuniste, erau dictaturi, având
trăsături comune: o ideologie unică (întemeiată în secolul al XIX – lea de Karl Marx şi
Friedrich Engels şi dezvoltată de V.I.Lenin, I.V.Stalin şi alţii); conducerea prin partidul unic
(comunist) şi dizolvarea celorlalte partide; impunerea proprietăţii de stat (socialiste), trecerea
la economia centralizată şi planificată; arestarea şi eliminarea oponenţilor politici, un puternic
aparat represiv; ideologizarea vieţii publice; îngustarea până la anihilare a drepturilor
cetăţeneşti. În aparenţă, funcţiona separaţia puterilor în stat, dar în realitate puterea o deţinea
liderul comunist; în jurul acestuia se construia un cult al personalităţii: I.V.Stalin, Mao
Zedong, Iosip Broz Tito, Fidel Castro, Nicolae Ceauşescu sau Kim Ir Sen.’’
(Tony Judt, Europa postbelică. O istorie a Europei după 1945)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Identificaţi trăsăturile regimurilor politice totalitare postbelice.
2. Numiţi numele liderilor comunişti menţionaţi în text.
3. Menţionaţi ţările care au avut regimuri totalitare.
 Fişă de lucru 1 – U.R.S.S.

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,Istoria Uniunii Sovietice începe cu Revoluţia rusă din 1917. Bolşevicii conduşi de
Lenin s-au impus ca principala forţă politică rusă, deşi au trebuit să implice ţara într-un lung
şi sângeros război civil împotriva monarhiştilor contrarevoluţionari şi intervenţioniştilor
străini.
Bolşevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, şi forţele armate pe care le-au
organizat, Armata Roşie, au ieşit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în
toate teritoriile care au aparţinut fostului Imperiu Rus. După moartea lui Lenin, puterea a fost
cucerită de Iosif Vissarionovici Stalin. El a supus întreaga societate sovietică unui proces
de ,,epurare”, prin care a distrus orice urmă de opoziţie internă din partid, armată sau din
rândurile populaţiei.
Al doilea război mondial, cunoscut în istoriografia sovietică şi rusă ca ,,Marele
Război pentru Apărarea Patriei”, a devastat cea mai mare parte a zonei europene a URSS-ului
şi a dus la moartea a numeroşi civili şi militari sovietici şi din celelalte ţări implicate în
conflict. După victoria împotriva Germaniei Naziste a Aliaţilor, armata Uniunii Sovietice a
ocupat cea mai mare parte a Europei Răsăritene.
În această zonă au fost instalate guverne comuniste, apărând ceea ce a fost denumit
mai apoi blocul sovietic. Războiul rece a izbucnit ca urmare a luptei indirecte dintre URSS şi
SUA pentru influenţă mondială. Uniunea Sovietică a încetat să mai existe în 1991, când Boris
Elţîn a preluat puterea după eşecul tentativei de lovitură de stat a conservatorilor ruşi, care
încercau să oprească reformele iniţiate de Preşedintele Mihail Gorbaciov.”
(Tony Judt, Europa postbelică. O istorie a Europei după 1945)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Precizaţi descrierea făcută celui de-al Doilea Război Mondial.
2. Numiţi liderii comunişti menţionaţi în text.
3. Identificaţi formularea referitoare la Războiul rece.
 Fişă de lucru 2– România

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), se va desfăşura o ascuţită

luptă de culise pentru succesiunea la conducerea Partidului Comunist. Puternic susţinut de
primul-ministru al ţării, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic
secretar general al partidului.
Prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-o relativă
liberalizare. Este adoptată o nouă constituţie (1965), este schimbată denumirea ţării în
Republica Socialistă România, iar Partidul Muncitoresc Român devine Partidul Comunist
Român. Pe plan intern este sprijinită iniţiativa particulară în comerţ, îmbunătăţirea gradului
de confort al populaţiei şi construirea de locuinţe proprietate personală.
A doua fază a regimului ceauşist, neostalinistă (1971-1980), are ca punct de pornire
vizitele făcute de Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, când sunt lansate tezele din iulie,
care întrerup cursul liberalizării. În şedinţa Comitetului Politic al C.C. al P.C.R. (iulie 1971)
se decide accentuarea vieţii politice şi ideologice, accelerarea îndoctrinării populaţiei şi
controlul strict al tuturor activităţilor de către activiştii de partid.
Ridicarea unor construcţii megalomanice (Casa Poporului, Canalul Dunăre – Marea
Neagră, Canalul Dunăre – Bucureşti şi transformarea capitalei în port dunărean) şi politica
economică aberantă a regimului comunist au avut consecinţe dramatice pe plan social.
Alimentele de bază sunt raţionalizate iar distribuirea energiei electrice şi termice este limitată
la strictul necesar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot mai acută, regimul va
publica un program de alimentaţie ştiinţifică (1982).“
(Dennis Deletant, România sub regimul comunist)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Identificaţi construcţiile megalomanice din text.
2. Menţionaţi schimbările produse în a doua fază a regimului ceauşist.
3. Caracterizaţi prima fază a regimului ceauşist.
 Fişă de lucru 3– Cuba

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Raúl Castro Ruz şi armata lor
de rebeli au fost unul dintre grupurile numeroase de gherilă care se opuneau dictatorului
Fulgencio Batista. ,,Mişcarea 26 iulie’’ a lui Castro a absorbit rapid toate aceste mişcări şi a
cucerit puterea, formând guvernul, după victoria, în 1959, împotriva forţelor militare loiale
lui Batista.
În momentul în care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era
proprietatea cetăţenilor străini şi companiilor străine (în special nord-americane). Noul
guvern revoluţionar a adoptat reforma agrară şi a confiscat cea mai mare parte a proprietăţilor
agricole ale companiilor străine. În scurtă vreme, însă, relaţiile cu SUA s-au deteriorat.
La început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar, în cele din urmă, s-
a declarat comunist, explicând că încearcă să construiască socialismul în Cuba. Au fost
stabilite relaţii diplomatice cu Uniunea Sovietică. Un guvern nou, condus de renăscutul Partid
Comunist Cubanez, a început să pună în practică reformele economice promise de Castro.
Printre alte lucruri, asistenţa medicală şi învătământul au devenit, pentru prima oară,
gratuite pentru toţi cubanezii. Cu o oarecare întârziere, o constituţie de inspiraţie sovietică a
fost adoptată în 1976.”
(Volker Skierka, Fidel Castro. O biografie)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi liderii comunişti menţionaţi în text.
2. Caracterizaţi situaţia din Cuba după alungarea lui Batista.
3. Identificaţi reformele efectuate de Fidel Castro.
 Fişă de lucru 4 – China

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,Marea Revoluţie Culturală Proletară din China a fost o mişcare socio-politică lansată
de Mao în 1966, al cărei scop teoretic era întărirea socialismului prin eliminarea elementelor
capitaliste, dar şi tradiţionale, din sânul societăţii chineze, şi impunerea doctrinei maoiste în
Partidul Comunist Chinez. În acelaşi timp, ea a servit drept canalul de propagare a unui
exagerat cult al personalităţii construit în jurul lui Mao.
În deceniul de după război, în China se dezvoltase o clasă privilegiată de oameni
instruiţi care, după, părerea liderului comunist, ar fi dobândit prea multă putere în detrimentul
centrului. Mao se temea că o nouă clasă de mandarini s-ar putea naşte în China şi a făcut tot
posibilul să o distrugă de la început. După eşecul Marelui Salt Înainte, Mao simţea că
autoritatea sa în partid a slăbit şi că oricând cineva l-ar putea da la o parte. Astfel, dincolo de
orice scopuri „nobile” promovate de propagandă, Revoluţia Culturală a fost de fapt
modalitatea prin care Mao a înţeles să-şi reafirme autoritatea în partid şi, implicit, în întreaga
Chină.
Obiectivul fundamental al marii revoluţii culturale socialiste din ţara noastră este de a
elimina complet vechea ideologie şi cultură, vechile obiceiuri şi tradiţii folosite timp de mii
de ani de către clasele exploatatoare pentru a otrăvi mintea poporului, şi de a crea o cultură şi
ideologie proletară cu totul nouă, precum şi a forma tradiţii şi obiceiuri pentru masele
populare. Aceasta se poate realiza prin studierea creativă şi aplicarea gândirii lui Mao în
formidabila luptă de clasă, prin popularizarea acesteia şi integrarea sa în masele de muncitori,
ţărani şi soldaţi. [...]”
(Ion Buzatu, Istoria Chinei şi a civilizaţiei chineze)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Menţionaţi numele liderului comunist din text.
2. Explicaţi termenul de Revoluţie Culturală.
3. Identificaţi obiectivul fundamental al marii revoluţii culturale.
 Fişă de lucru 5 – Coreea de Nord

Citiţi, cu atenţie, textul de mai jos:

,,Conform constituţiei, Coreea de Nord este o republică socialistă, dar mulţi o

consideră o dictatură absolută de tip stalinist, unde Kim Ir-sen a înlocuit marxismul cu
ideologia juche.
Aparatul de stat este dominat în totalitate de către Partidul Muncii din Coreea, al cărui
rol conducător este ancorat în constituţie. Există şi două partide minore, aceste trei partide
fiind unite în Frontul Democratic pentru Reunirea Patriei. Organul suprem de stat este
parlamentul, a cărui membrii se aleg pe o perioadă de 5 ani. Parlamentul se întruneşte în plen
doar odată sau de două ori pe an, în restul timpului ţara fiind condusă de prezidiul
parlamentului. Preşedintele prezidiului, în momentul de faţă (2010) Kim Yong-nam, este
teoretic conducătorul statului. Mai există şi Comitetul Naţional de Apărare (condus de Kim
Jong-un), care se ocupă de politica externă şi de forţele armate.
Funcţiile publice sunt ocupate, după cum scrie în constituţie, conform centralismului
democratic. La alegeri, candidaţii unici, toţi susţinuţi de către partid, sunt de obicei aleşi cu
100% din voturi, cu o participare la vot practic tot de 100%. De la moartea lui Kim Ir-sen,
postul de preşedinte de stat nu a mai fost ocupat, Kim Ir-sen fiind acum Preşedinte etern.
Văzută din Occident, Coreea de Nord este „cea mai pură formă de totalitarism pe care
mintea umană a inventat-o vreodată. Statul este caracterizat de un cult al personalităţii
cvasireligios, o politică oficială de o xenofobie feroce, şi prezenţa unui sistem de lagăre de
concentrare. Există rapoarte credibile despre experimente chimice făcute pe prizonieri
politici.” Astfel, accesul necontrolat al presei străine este interzis, iar interacţiunea cetăţenilor
cu turiştii străini este strict controlată. “
(Adelin Petrişor, Coreea de Nord, un lagăr cât o ţară)

Pornind de la acest text, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Menţionaţi organele de conducere ale Coreei de Nord.
2. Identificaţi organizarea Coreei de Nord conform Constituţiei.
3. Caracterizaţi Coreea de Nord din perspectiva occidentalilor.