Sunteți pe pagina 1din 3

Nu s-au păstrat nici un fel de informaţii referitoare la prima periodă din viaţa artistului.

Nu se cunoaşte nici adevăratul


său nume de familie. "Cranach" este pseudonimul artistic derivat de la numele localităţii Kronach din Oberfranken,
unde s-a născut în anul 1472. Tatăl lui era tot pictor şi semna cu numele Hans Maler, care înseamnă de fapt Hans
"Pictorul". Se presupune că tânărul Lucas s-a iniţiat în tainele meseriei chiar în atelierul tatălui său.

În acea perioadă principalul centru artistic al regiunii este Nürnberg, oraşul natal al lui Dürer; fiecare artist urmăreşte
evenimentele vieţii culturale înfloritoare din acel oraş. Se susţine ipoteza conform căreia tânărul Cranach ar fi lucrat o
perioadă în atelierul lui Dürer, observându-se multe similitudini între primele lui lucrări şi arta marelui maestru. În jurul
anului 1500 Cranach soseşte la Viena, unde aptitudinile lui artistice şi tehnica desăvârşită îl scot din anonimat. Pictorul
are acces în cercurile erudiţilor umanişti şi intră în contact cu noile tendinţe artistice concentrate asupra Renaşterii
italiene. Tabloul Plângerea sub cruce (1503), care se găseşte acum în Pinacoteca din München, este una din cele mai
vechi opere ale lui Cranach care s-au păstrat până în ziua de azi şi cea mai remarcabilă operă caracteristică pentru
începuturile vieneze ale pictorului. Se poate recunoaşte stilul gotic german tardiv şi influenţa lui Dürer. Foarte evident
în acest tablou este dialogul între tematica compoziţiei (Martiriul Domnului) şi răspunsul naturii, cu tunetul înăbuşit al
furtunii.

Plângerea sub cruce, 1503

La invitaţia prinţului-elector saxon Friedrich al III-lea, un mare mecena al artelor, Cranach pleacă în primăvara anului
1505 la Wittenberg, unde devine pictorul curţii princiare, îndeplinind această funcţie până la sfârşitul vieţii sale. Vreme
de peste cincizeci de ani va picta tablouri sau va proiecta cartoane pentru goblenuri, veşminte de curte, blazoane. Va
schiţa, de asemenea, scene de vânătoare, va proiecta ceea ce numim astăzi design-ul interior al saloanelor în diferite
reşedinţe princiare. În anul 1508, Cranach face o călătorie în Olanda unde descoperă bogăţia picturii flamande.
Activitatea sa creatoare nu se limitează numai la lucrările pe care le execută pentru principii-electori saxoni, primeşte şi
comenzi din partea familiilor înstărite din Wittenberg sau chia din principate îndepărtate. Atistul este nevoit să-şi
deschidă un atelier şi să primească ucenici. Datorită acestora va reuşi să facă faţă solicitărilor tot mai numeroase,
dobândind renumele de pictor rapid - "pictor celerrimus".

În anul 1512 se căsătoreşte cu Barbara Brengbier, fiica primarului din Gotha. Din această căsătorie vor rezulta doi fii,
Hans (1513) şi Lucas (1515). Amândoi vor deveni pictori, cel mai tânăr cunoscut în istoria artelor cu numele de "Lucas
Cranach cel Tânăr". Situaţia financiară a familiei este înfloritoare. În anul 1513 deschide şi o tavernă, mai apoi o
farmacie, iar în 1524 va cumpăra o tiparniţă. Participă la întrunirile consiliului orăşenesc, pentru ca în anul 1544 să
devină primar ("Bürgermeister") al oraşului Wittenberg.

Cranach a întreţinut o strânsă prietenie cu Martin Luther, fiind adept al Reformei, căreia îi va dedica multă energie şi
talent. Va picta câteva portrete ale lui Luther, care vor fi răspândite prin toată Germania. Artistul ilustrează totodată
câteva ediţii ale Noului Testament în traducerea germană a lui Luther, dar şi numeroase pamflete protestante.

Lucas Cranach s-a remarcat ca un desăvârşit portretist. Personajele portretizate în unele


tablouri poartă semnele incontestabile ale stilului maestrului, proiectate pe un fundal cu
caracter pur decorativ, realizat de ucenicii săi.
Trei tinere femei, 1535
Martin Luther, 1532Portretul teologului Dr. Johannes Schöner, 1529 Iudita, 1530

Portretele lui Cranach măsoară în general 50 cm în înălţime, fapt care permite redarea chipului în mărime naturală.
Tabloul Iudita, pe temă biblică, pictat totuşi după regulile portretistice, redă probabil figura uneia dintre doamnele de la
curtea princiară, fiind foarte asemănător cu tabloul Portret de tânără doamnă (1526), aflat în muzeul "Ermitage" din
Sankt Petersburg.

Strămoşii biblici reprezintă un motiv la care Cranach revine foarte des în creaţia sa. Cel mai adesea prezintă episodul în
care Eva îi întinde lui Adam fructul oprit. Cranach schimbă totuşi în fiecare versiune reprezentarea celor doi
protagonişti, cât şi mediul înconjurător. În tabloul reprodus aici ne surprinde, de pildă, prezenţa diverselor animale.
Frapantă este reprezentarea Evei, care aminteşte alte tablouri ale lui Cranach, care prezintă frumuseţea seducătoare şi
provocatoare a femeilor. În pictura lui Cranach adeseori există un singur pas de la Eva la Venus.

Adam şi Eva, 1526Venus în peisaj, 1529Venus şi Cupidon, 1531Judecata lui Paris, 1528

Pictorul pare că se amuză cu redarea cât ma fără ocolişuri a caracterului erotic al personajelor înfăţişate, nu se
mulţumeşte numai cu interpretările senzoriale ale temelor mitologice (Venus, Lucreţia, cele trei zeiţe în tabloul
Judecata lui Paris), ci apelează şi la teme biblice (Eva, Judita, Dalila). În reprezentarea nudului feminin, Cranach se
raportează de obicei la o anumită viziune asupra trupului femeii. De cele mai multe ori nudurile sunt în poziţie
verticală, fapt care îi permite prezentarea în întregime a portretelor sale de femei suple şi svelte, întruchipând
stereotipurile artei gotice. Cranach găteşte modelele cu "rechizite" variate: pălării, voaluri diafane, coliere, panglici,
mici accesorii care evidenţiază şi mai mult goliciunea. În acelaşi timp, nu este greu să observăm faptul că nudurile lui
Cranach nu sunt chiar realiste. Ele nu corespund idealului de frumuseţe renascentistă. Renunţând la normele artei antice
greceşti, nudurile lui sunt caracterizate de unduiri insistent desenate, îmbinând realismul cu fantezia.

Ultimii ani

În anul 1550 principii protestanţi care luptă împotriva împăratului Carol al V-lea vor fi înfrânţi în bătălia de la
Mühlberg, principele-elector saxon, Johann Friedrich este silit să plece în exil, la Augsburg şi apoi la Innsbruck. Lucas
Cranach îl însoţeşte. Din această perioadă datează Autoportretul, realizat la vârsta de aproape optzeci de ani, din care
rezultă hotărîrea şi forţa de creaţie, rămase neclintite. Revenit în 1952 la reşedinţa din Weimar, pictorul moare un an
mai târziu, la 16 octombrie 1553.

Influenţa asupra urmaşilor


Încă în viaţă fiind, Cranach este foarte admirat de ceilalţi artişti germani. După moarte această admiraţie este resimţită
de un număr crescând de artişti, reprezentând orientări din cele mai variate. Dragostea artistului pentru peisaj îl face
precursorul maeştrilor "şcolii de pe Dunăre", caracterizată de o sensibilitate cert romantică faţă de natură, mai ales în
cazul lui Albrecht Altdorfer. Hans Holbein cel Tânăr va lua drept model portretele lui Cranach, iar culorile calde din
perioada vieneză vor fi o sursă de inspiraţie pentru Hans Grien şi - în secolul XX - pentru Ernst Ludwig Kirchner.
Nudurile feminine ale lui Cranach îi vor impresiona pe Paul Gauguin şi Amedeo Modigliani.

S-ar putea să vă placă și