Afinul (Vaccinium myrtillus)

Descriere:
Afinul este un arbust inalt pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si
cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna.
Ele sunt alterne, de forma ovala, glabre, lungi de 1-3 cm, cu
marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt. Florile sunt
de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in
5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-
albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte
marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-
aromat. Afinul infloreste in lunile mai-iunie. Creste in regiunea de
munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in
asociatie cu merisorul, unde formeaza tufarisuri compacte si
intinse.

Recoltarea:
De la afin se recolteaza frunzele si fructele. Frunzele se culeg tot timpul verii pana
toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele se aduna cu mana sau cu
ajutorul pieptenilor, atunci cand sunt deplin coapte (iulie-august). Dupa recoltare se
inlatura resturile de frunze, ramuri sau alte impuritati.

Mod de uscare:
Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se
foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4
kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in
camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii
sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C.Dupa uscare se
lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in tratamentul
diareei si in alte boli de stomac. Intern: antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste
acuitatea vizuala, adjuvant in tratamentul de baza al diabetului, antiseptic intestinal,
antihelmintic.

Observatii:
A nu se recolta din greseala fructele speciei Vaccinum uliginosum care se deosebesc
de afine prin sucul albicios ce-l contin. Afinele prin strivire dau un suc negru-violaceu.

1
 Brandusa de toamna (Colchicum autumnale)

Descriere:
Brandusa de toamna este o planta vivace, inalta de
20-45 cm. In pamant are un bulb carnos, invelit in
scuame brune. Primavara rasar 3-4 frunze lunguiete,
cu maginile intregi, in mijlocul carora iese ovarul pe
cale de transformare in fruct care este o capsula
umlata lunga de 4,5-6,5 cm si cu un diametru de cca.
2-2,5 cm. In lunile iunie-iulie, fructele sunt deplin
dezvoltate, capatand o forma ovala, iar culoarea verde
de la inceput devine albicioasa. In acest stadiu,
semintele au culoarea alba. Cand capsulele sunt
complet coapte, ele se deschid prin trei despartituri,
lasand sa cada semintele devenite brune. Dupa
vestejirea frunzelor, prin luna septembrie-octombrie,
apar 1-3 flori de culoare violet-purpurie. Fiecare
floare este formata din 6 petale, unite la partea
inferioara intr-un tub lung de 20-30 cm care
inconjoara ovarul, aflat in pamant, fixat de bulb.
Brandusa de toamna creste prin fanete - mai ales prin
cele umede - din regiunea muntoasa.

Recoltarea:
De la brandusa de toamna se recolteaza semintele. Pentru a le obtine se culeg fructele
(capsulele) in momentul cand ele au devenit albicioase si cu varful brun, dar inainte de
a se deschide, ceea ce corespunde de cele mai multe ori cu perioada de cosire a
fanului. Brandusa de toamna este o planta otravitoare. De aceea, frunzele si tulpinile
ramase de la separarea capsulelor se vor arde sau ingropa.

Mod de uscare:
Capsulele se intind la soare. Dupa cateva zile ele capata o culoare bruna, se deschid,
lasand sa cada semintele. Daca timpul nu permite, uscarea se poate face si pe cale
artificiala. Samanta obtinuta se lasa 1-2 zile la soare pentru definitivarea uscarii, dupa
care se pune in saci de hartie si se pastreaza la loc uscat. Din 1,1-1,5 kg seminte
aproape uscate rezulta 1 kg de produs uscat.

Intrebuintari:
Samanta de brandusa este folosita pentru extragerea unro substante active
medicamentoase, iar in agricultura ca stimulent al cresterii plantelor, actionand
puternic asupra diviziunii celulare, obtinand forme poliploide.

2
Albastrelele (Centaurea cyanus)

Descriere:
Albastrelele sunt plante ierboase, ce traiesc 1-2 ani, avand tulpina
ramnificata si acoperita cu frunze. Frunzele sunt lunguiete si
adanc crestate, asezate in mod altern. Din cauza perilor cu care
este acoperita, intreaga planta are un aspect matasos, de culoare
verde-alburie. Florile sint tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele
sunt dispuse mai multe la un loc, formand un capitul, inconjurat
de jur imprejur cu bractee de culoare verde, cu marginile
acoperite cu dintisori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de
forma unei palnii cu 5 dinti, cele centrale mai mici. Infloreste in
lunile iulie-septembrie. O gasim raspandita prin locuri uscate,
pietroase, pe marginea drumurilor si mai ales pe langa lanurile de
cereale.

Recoltarea:
De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra, inlaturandu-se cele de
culoare alb-roz, culese eventual din greseala. Eliminarea acestora se face inainte de
uscare, deoarece din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna numai
pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand ele sunt complet deschise.

Mod de uscare:
Uscarea se face intinzand florile in straturi foarte subtiri. In cazul uscarii cu ajutorul
caldurii artificiale, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 3-4 kg flori
intregi proaspete cu receptacul se obtine 1 kg produs intreg uscat.

Intrebuintari:
Florile au actiune diuretica, iar sub forma de bai se folosesc in diferite boli de ochi.
Intern: antidiareic, diuretic. Extern: calmant in iritatiile oculare.

3
Busuiocul cerbilor (Mentha pulegium)

Descriere:
Planta perena, avand tulpina in patru muchii,
ramificata de la baza, acoperita cu frunze opuse, lat-
ovale, lungi de 0,5-1,5 cm si late de 1-1,5 cm, avand
un petiol scurt de 1-5 mm, pe margini intregi sau cu
dinti foarte mici. Florile de culoare purpuriu-roz sunt
dispuse in verticile dese, globuloase, la subsuoara
frunzelor. Intreaga planta este acoperita cu peri.
Infloreste incepand cu luna iulie pana in luna
septembrie. Creste prin locuri mlastinoase, marginea
raurilor si locuri inundabile.

Recoltarea:
Se recolteaza partile aeriene ale plantei in momentul cand 50-60% in flori s-au
deschis. Se taie tulpina de la locul de unde pornesc ramurile.

Mod de uscare:
Planta se usuca in locuri bine aerisite. Pe cale artificiala se usuca la o temperatura de
35-40 grade C. Din 3,5-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg de produs uscat.

Intrebuintari:
In boli de stomac si ficat.

4
Brusture (Arctium lappa)

Descriere:
Brusturele este o planta
bisanuala, cu tulpina
ramificata si paroasa,
avand in pamant o
radacina pivotanta,
carnoasa, brunie la
exterior si albicioasa la
interior. Frunzele sunt
dispuse altern. Cele
inferioare sunt foarte
mari, lung petiolate,
rotunjite la baza, cu
marginea intreaga.
funzele superioare sunt
ceva mai mici. Florile
sunt purpurii, dispuse in
capitule globuloase
inconjurate de bractee
incovoiate la varf, in
forma de carlig.
Infloreste in lunile iulie-
august. Brusturele este
oplanta comuna. Creste
prin locuri virane,
daramaturi, pe langa
garduri si marginea
drumului.

Recoltarea:
Brusturele fiind o planta de 2 ani, substantele active se acumuleaza in radacina in
toamna primului an si primavara celui de-al doilea an. Indata ce a inflorit (anul II),
radacinile devin seci, lemnoase si nu mai sunt bune in scopuri medicinale. Pentru acest
motiv, recoltarea lor se face in toamna primului an si in primavara celui de-al doilea
an. In aceasta perioada, plantele se recunosc dupa rozeta de frunze si dupa lipsa
tulpinilor florale. Radacinile recoltate vara sunt complet lipsite de inulina, principiul

5
lor activ. Radacinile de brusture sunt foarte lungi, atingand 20-60 cm.

Mod de uscare:
Radacinile se usuca la soare si in curenti puternici de aer. Pe cale artificiala se usuca la
o temperatura de 35-50 grade C. Din 4-6 kg radacini proaspete rezulta 1 kg produs
uscat Intrebuintari: Radacina de brusture este un bun diuretic si depurativ.

Catina (Hippophae rhamnoides)

Descriere:
Arbust cu aspect albicios datorita perilor stelati cu
care este acoperita intreaga planta, prezentand spini si
multe ramificatii. Frunzele sunt dispuse altern,
liniare, avand o singura nervura. Ele sunt glabre pe
fata superioara si de un verde albicios pe cea
inferioara, argintii si acoperite cu solzi ruginii. Florile
sunt de culoare galbena-ruginie, mici. Fructele sunt
rotunde sau ovuide, de culoare galben-portocalie.
Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste in masa pe
albia raurilor, in locuri stancoase si abrupte din
regiunea deluroasa.

Recoltarea:
Culegerea fructelor incepe in luna august si se cotinua pana la primul inghet.La
inceputul maturizarii ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C. Congelarea:
Fructele se racesc la o temperatura de 2 grade C, dupa care se gongeleaza la
temperaturi de -35 - -40 grade C.

Mod de uscare:
In vederea conservarii vitaminei C, fructele de catina se usuca numai pe cale
artificiala, la o temperatura de 70-80 grade C. Din 4-5 kg fructe proaspete, se obtine 1
kg produs uscat.

Intrebuintari:
Fructele de catina se folosesc sub forma de ceai, sirop, marmelade, gemuri, dulceata in
bolile datorate lipsei de vitamine. Intern: aport important de vitamine, antidiareic,
antiinflamator gastric, antiinflamator pulmonar.

6
Cerentelul (Geum urbanum)

Descriere:
Cerentelul este o planta perena cu o tulpina lemnoasa
la baza, inalta de 25-60 cm. In pamant are un rizom
gros pana la 2 cm in diametru, de forma cilindrica si
din care pornesc numeroase radacini. Atat rizomul cat
si radacinile au miros placut de cuisoare. Tulpina este
simpla, acoperita cu peri asprii, cu frunzele asezate in
mod altern. Ele sunt formate din mai multe foliole
dintate pe margini si acoperite cu peri mari. La baza
frunzelor se afla stipele dintate, de marimea
foliolelor. Florile sunt asezate cate una in varful
tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Ele au doua
randuri de cate 5 sepale, 5 petale de culoare galbena,
numeoase stamine. Fructele sunt dispuse mai multe la
un loc, terminate cu un stil indoit sub forma de bici.
Dupa acest caracter se recunoaste usor cerentelul in
momentul recoltarii. Infloreste in lunile mai-
octombrie. Creste in paduri umede, pe langa garduri,
drumuri si livezi.

Recoltarea:
Toamna, dupa incetarea vegetatiei si primavara inaintea aparitiei frunzelor se scot din
pamant rizomii cu radacinile. Cercetarile au demonstrat ca rizomii de toamna sunt cei
mai bogati in tanin.

Mod de uscare:
Rizomii cu radacinile se intind in straturi subtiri la soare sau in camere incalzite, la o
temperatura de 35 grade C. Din 2,5-3 kg rizomi cu radacini proaspete se obtine 1 kg
produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca astringent in diaree si ca antiseptic sub forma de gargara. Intern:

7
dezinfectant si calmant intestinal, hemostatic, analgezic. Extern: antiseptic.

Observatii:
Nu se supradozeaza, deoarece provoaca greata si varsaturi; nu se utilizeaza intre mese,
deoarece produce iritatii gastrointestinale. Este contraindicat pentru afectiunile cronice
hepatice.

Cicoarea (Cichorium intybus)

Descriere:
Cicoarea este o planta erbacee, perena, inalta pana la
150 cm, cu tulpina ramificata. In pamant are o
radacina pivotanta, de forma unui fus. Frunzle
inferioare, dispuse in rozeta, sunt lunguiete si adanc
scobite, iar cele tulpinale inconjoara tulpina cu baza
lor. Pe fata inferioara sunt acoperite cu peri. Florile
sunt lingulate, albastre, mari, avand un diametru de 3-
4 cm, fara codite, asezate pe tulpini si ramuri, la baza
frunzelor. Infloreste din luna iulie pana in septembrie.
Creste in locuri virane, pe marginea drumurilor. Este
comuna in toata tara.

Recoltarea:
De la cicoare se recolteaza planta in perioada infloririi, fara partile lemnoase ale
tulpinii. Planta se taie dimineata, dupa ce roua s-a ridicat, deoarece mai tarziu florile se
inchid. Radacinile se culeg upa incetarea vegetatiei, in lunile septembrie-octombrie.

Mod de uscare:
Planta inflorita se usuca pe cale naturala, intinsa in straturi subtiri, intr-un loc bine
acoperit si umbros. Radacinile se usuca pe cale naturala. Uscarea se poate face si pe
cale artificiala, la o temperatura de 40-50 grade C. Din 5-7 kg planta proaspata se
obtine 1 kg produs uscat, iar din 4-5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

8
Cimbrisorul de camp (Thymus serpyllum)

Descriere:
Cimbrisorul este o planta vivace, cu ramuri culcate la
pamant, care prind radacini. Din aceste ramuri cresc
numeroase tulpini inalte de 7-10 cm. Tulpinile sunt
cilindrice, paroase, de culoare verde-rosiatica. In
varful lor se afla gramajoare de flori. Frunzele sunt
mici, opuse, glabre, de forma ovala, cu marginea
intreaga, uneori indoita in jos. La baza lor, spre
petiol, care este foarte scurt, se gasesc perisori (cili)
ce poarta glande cu ulei eteric. Privite in zare,
frunzele prezinta niste puncte transparente, care sunt
in realitate celule cu ulei eteric. Florile au un calicul
tubulos-paros terminat cu 5 dinti lungi, ciliati. Corola
este formata din doua buze (bilabiata) de culoare roz.
Planta este placut mirositoare. Cimbrisorul infloreste
incepand cu luna mai pana in septembrie. Creste prin
fanetele de pe dealuri, ajungand pana in zona
muntoasa.

Recoltarea:
Planta intreaga se culege fara radacini, la inceputul infloririi.

Mod de uscare:
Cimbrisorul se usuca in straturi subtiri, in locuri umbroase si bine aerisite. In cazul in
care se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C.
Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

9
 Intrebuintari:
Cimbrisorul se foloseste ca expectorant si antiseptic pulmonar, in tusea convulsiva si
astm.

Observatii:
Este contraindicat in dispepsii, hipopepsii grave si in suficienta pancreatica grave
inhiband activitatea enzimatica.

Fragul (Fragaria vesca)

Descriere:
Fragul este o planta ierbacee, vivace, cu tulpina taratoare
(solonifera), din care pornesc din loc in loc buchete de frunze
trifoliate, dispuse pe un petiol lung. Florile sunt asezate pe
codite lungi, au culoare alba, iar fructele sunt rosii si carnoase,
placut mirositoare, cu gust dulce-acrisor. Infloreste in lunile
mai-iunie. Creste prin poienile din paduri si pe coline.

Recoltarea:
In scopuri medicinale se recolteaza frunzele, fara petiolul principal si fara tulpinile
taratoare.

Mod de uscare:
Uscarea se face in aer liber sau in locuri aerisite. Uscarea artificiala se face la o
temperatura de 40-50 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca astringent in diaree. Intern: elimina acidul uric, adjuvant in tratamentul
diabetului, bactericid, antidiareic.

10
Gentiana (Gentiana punctata)

11
 Descriere:
Gentiana este o planta vivace,
inalta de 20-60 cm, cu o tulpina
dreapta, cilindrica, slab
muchiata, neramificata, glabra
si goala la interior. In pamant
are un rizom lung din care
pornesc numeroase radacini.
Frunzele sunt mari, ovale,
opuse, sesile, cu 5 nervuri
proeminente, iar cele de la baza
petiolate. La subsuara frunzelor
se gasesc florile, de culoare
galben deschis si cu puncte
brune. Petalele in numar de 5
sunt unite intre ele, formand un
tub lung. Infloreste in lunile
iulie-septembrie. Creste pe
stanci si prin pasunile alpine.

Recoltarea:
Incepand din luna august si pana tamna tarziu se recolteaza rizomii cu radacinile.
Radacinile recoltate primavara dau un produs mai slab in principii active.

Mod de uscare:
In scopuri medicinale, rizomii si radacinile se usuca imediat dupa recoltare. Ei se
aseaza in straturi subtiri, intr-un puternic curent de aer, la soare sau incaperi aerisite.
Rizomii si radacinile mai groase se despica, iar cele lungi se scurteaza. Uscare
artificiala se face la o temperatura de 40-60 grade C. Din 3-5 kg radacini proaspete se
obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Radacina de gentiana se foloseste pentru stimularea poftei de mancare. Radacina
fermentata se foloseste in industria de lichioruri. Intern:cresterea secretiilor gastrice si
cresterea rezistentei organismului.

12
Hameiul (Humulus lupulus)

Descriere:
Hameiul este o planta perena, volubila, cu tulpina
lunga de 3-6 cm, aspra la pipait din cauza perilor in
forma de carlige. Frunzele sunt opuse, aspre, fiecare
fiind formata din 3-5 lobi, dintati pe margini,
asemanatoare cu frunzele vitei de vie. Are doua feluri
de flori: femeiesti si barbatesti, asezate pe tulpini
diferite (planta dioica). Florile barbatesti sunt mici, de
culoare galben-verzuie, dispuse in ciorchine. Florile
femeiesti sunt formate din numeroase frunzulite verzi
(bractee), asezate mai multe la un loc, imbricate, in
jurul unui ax central formand un con globulos
(strobil). Infloreste in lunile iulie-august. Creste pe
langa garduri, prin lunci, la marginea padurilor; de
asemenea se si cultiva.

Recoltarea:
La sfarsitul lunii august si inceputul lui septembrie se recolteaza florile femeiesti.

Mod de uscare:
Conurile de hamei se intind in straturi subtiri. Uscarea se face pe cale naturala, in
uscatorii speciale la o temperatura de 40-50 grade C. Din 3,5-4 kg conuri proaspete se
obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Hameiul are proprietati calmante asupra nervilor si mareste pofta de mancare. In
cantitati mari se foloseste la prepararea berii, carei ii transmite gustul amar-aromat si
ajuta la conservarea ei. Intern:sedativ nervos, bacteriostatic, antituberculos. Extern:
antiseptic.

Observatii:
Culegatorii de hamei pot capata intoxicatii care se manifesta prin inrosirea ochilor,
iritatii pe maini si fata, varsaturi, respiratie greoaie, iar la femei hemoragii. Este bine
ca mainile sa fie infasurate in carpe sau manusi, sa nu se duca la fata sau ochi, iar dupa
terminarea lucrului ele sa fie bine spalate cu apa si sapun.

13
Iarba mare (Inula helenium)

Descriere:
Iarba mare este o planta vivace, inalta de 60-150 cm, cu o tulpina
dreapta, puternica, paroasa si ramificata in partea superioara. In
pamanta are un rizom scurt, cilindric, gros de 2-6 cm, carnos,
prezentand cicatrice inelare. Radacinile sunt lungi de 30-50 cm si
au un diametru de 2-3 cm. Atat rizomul cat si radacinile au miros
placut, balsamic. La baza plantei se afla frunze mari alungit-
ovale, cu marginea dintata, alungite intr-un petiol lung. Frunzele
superioare nu au petiol (sesile), sunt ovale si inconjoara tulpina.
Ele sunt asezate altern, verzi pe fata superioara si albicioase pe
cea inferioara din cauza perilor. Florile formeaza capitule mari,
galbene, cu un dimetru de 5-7 cm, avand florile marginale
ligulate, iar cele centrale tubuloase. Florile prezinta la baza lor
peri, care formeaza un papus, receptaculul este glabru, adica este
lipsit de peri sau paite. Frunzisoarele externe (bracteele) care
inconjoara capitulul sunt moi la pipait, late si acoperite cu peri.
Infloreste in luna iunie pana in septembrie. Creste prin fanete
umede, pe langa paraie, in regiunea padurilor de deal.

Recoltarea:
Toamna se recolteaza rizomii cu radacinile de la plante viguroase, de cel putin 2-3 ani.
In acest anotimp, radacinile contin cea mai mare cantitate de inulina, unul din
principiile sale active.

Mod de uscare:
Radacinile, asezate in straturi subtiri, se usuca cat mai repede, de preferinta la caldura
artificiala, la o temperatura de 35-40 grade C. Din 4-5 kg radacini proaspete se obtine
1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste in tuse ca expectorant si calmant. Intern: colagog, antibiotic, expectorant,
antispastic bronsic, diuretic, antihelmintic, sedativ usor.

Observatii:
In regiunea de munte creste si "laptucul oii" care se aseamana cu iarba mare. Insa se
deosebeste prin frunzele mari, cordate la baza, iar florile acestuia nu

14
Ienuparul (Juniperus communis)

Descriere:
Ienuparul este un arbust inalt de 1-2 m, ce creste in regiunile
muntoase, izolat sau in palcuri. Frunzele sunt liniare, ascutite la
varf, intepatoare, lungi de 1-1,5 cm si late 1-2 mm. Ele sunt
asezate cate trei la un loc, formand verticile. Privite pe fata
exterioara au forma unui jgheab, cu o dunga albicioasa in
lungime. Florile sunt dioice. Pe unele tufe sunt flori barbatesti, iar
pe altele florile femele. Florile femele au aspectul unor muguri de
culoare verzuie, formati din 3 solzi inferiori si 3 superiori. Fiecare
din solzii superiori au la partea inefrioara 1-3 ovule, care dupa
fecundare se vor transforma in seminte. Dupa fecundare, solzii
superiori devin carnosi se unesc intre ei si formeaza un fruct
rotund denumit stiintific galbula. Dupa formarea fructului solzii
inferiori se usuca. Florile mascule au forma unor conuri cu
numeroase stamine de culoare galbena. Infloresete in lunile
aprilie-mai. Desi ienuparul infloreste primavara, fructele nu
reusesc sa se coaca pana in toamna, raman verzi si peste iarna.
Abia in toamna anului urmator sau a celui de-al treilea an, ele
capata o culoare neagra-albastruie. Din aceasta cauza, pe acelasi
arbust vom intalni fructele verzi din primul an si albastru-inchis
din cel de-al doilea an.

Recoltarea:
De la ienupar se culeg fructele incepand cu luna octombrie si daca timpul permite
recoltarea se face toata iarna.

Mod de uscare:
Se aseaza in straturi groase de 20-30 cm si se aerisesc zilnic. Din cca 2 kg fructe
proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Ienuperele au o actiune diuretica. Intern: diuretic, carminativ, analgetic,
bronhodilatator, antispastic bronsic. Extern: analgetic.

15
Lacramioara (Convallaria majalis)

Descriere:
Lacramioara este o planta ierbacee, perena, avand in pamant un
rizom alungit din care pornesc numeroase radacini. Pe accest
rizom se gasesc muguri, din care primavara ies 2-3 frunze lungi
de cca 8-17 cm si late de cca 3,5-7 cm, ovale, cu marginea
intreaga, cu nervuri paralele si cu baza ingustata intr-un petiol
lung. In lunile aprile-mai, in mijlocul acestor frunze creste o
tulpina pe care apar florile placut mirositoare. Corola este alba,
terminata cu 6 dinti. Fructul este o baca, la inceput de culoare
verde, apoi rosie. Creste prin padurile de stejar, in lunci, in locuri
umbroase. Se cultiva in gradini ca planta ornamentala.

Recoltarea:
De la lacramioare se culeg frunzele incepand inainte de inflorire si pana la coacerea
fructelor.

Mod de uscare:
Frunzele se usuca cat mai repede, deoarece se ingalbenesc usor. Uscarea se face numai
pe cale artificiala, la temperatura de 60-105 grade C. Aceasta temperatura asigura
conservarea principiilor active in totalitate. Din 5,5-6,5 kg de frunze proaspete se
obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Intra in compozitia unor medicamente indicate in boli de inima. Nu se vor folosi
frunzele fara avizul medicului, deoarece sunt otravitoare. Intern: afectiuni cardiace,
migrene de natura nervoasa.

Observatii:
Fiind o planta otravitoare, se recomanda spalarea pe maini si fata dupa terminarea
lucrului cu ea.

16
Laurul (Datura stramonium)

Descriere:
Laurul este o planta ierbacee,
anuala, inalta pana la 150 cm, cu
o tulpina dreapta, cilindrica,
verde, glabra, ce se ramnifica
formand o coroana asemanatoare
unui copacel. Frunzele au un
petiol lung, sunt asezate altern,
ascutite la varf, cu dinti rari, iar
intre dinti prezentand niste
scobituri (sinusuri). Intreaga
planta are un miros neplacut.
Florile sunt albe cu 5 petale unite
intre ele, de forma unei palnii
inconjurate de un caliciu umflat,
terminat cu 5 dinti. Fructul este o
capsula mare, acoperita cu
ghimpi, asemanator fructului de
castan salbatic. La maturitate se
deschide prin 4 despartituri,
lasand sa cada numeroase seminte
negre. Infloreste din iunie pana in
septembrie. Creste prin locuri
necultivate, mai ales la marginea
satelor, pe terenuri unde au fost
depozitate gunoaie.

Recoltarea:
De la laur se culeg frunzele in perioada infloririi. Ele se recolteaza impreuna cu
petiolul si cu frunzele mici aflate in varfur ramurilor care sunt mai bogate in alcaloizi.
Frunzele culese dimineata au un continut mai mare de principii active decat cele
recoltate dupa-amiaza.

Mod de uscare:
Frunzele se usuca cat mai repede asezate in straturi subtiri, in locuri bine aerisite.

17
Uscarea artificiala se face la temperatura de 50-60 grade C. Dupa uscare, frunzele se
lasa 24 h la aer pentru a absorbi o parte din umiditatea pierduta, apoi se ambaleaza.
Din 7-8 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Fiind o planta otravitoare, se foloseste numai cu avizul medicului.Observatii:
La terminarea lucrului se vor spala bine mainile. Fenomenul de intoxicatie se manifesta prin delir, halucinatii, convulsii,
accelerarea pulsului.

Lumanarica (Verbascum phlomides)

Descriere:
Lumanarica este o planta ierbacee, bisanuala, cu
tulpina dreapta, cilindrica, inalta pana la 150 cm, de
obicei neramificata si acoperita cu frunze asezate la
distanta una fata de alta sau uneori ramificata si
acoperita cu frunze care imbraca tulpina, se alungesc
pe ea, unindu-se aproape intre ele, dandu-i o forma
aripata. Intreaga planta este acoperita cu peri desi si
stelati, ceea ce ii da un aspect catifelat. Florile sunt
asezate in forma de spicla varful tulpinii sau al
ramurilor. Fiecare floare are un caliciu scurt compus
din 5 sepale, o corola galbena-aurie cu diametrul de
3,5-5,5 cm, formata din 5 petale unite la baza intr-un
tub scurt si care la exterior sunt acoperite cu peri. Pe
tubul corolei sunt prinse 5 satamine, inegale intre ele.
Doua stamine au filamentul mai lung si sunt glabre,
iar celelalte 3 sunt mai scurte cu filamentul acoperit
cu peri lungi. Infloreste in lunile iulie-august. Creste
prin locuri insorite, pe terenuri nisipoase si pietroase,
de-a lungul gardurilor. Este comuna mai ales in sudul
tarii.

Recoltarea:
Incepand din luna iunie se culeg florile fara sepale, iar recoltarea poate continua pana
in luna septembrie. Recoltarea se face dimineata, dupa ce s-a ridicat roua si numai
pana la orele 11-12, pentru ca, dupa aceasta ora florile se inchid.

Mod de uscare:
Florile se usuca asezate intr-un strat subtire la soare sau in uscatorii cu aer cald, la o
temperatura de 50-60 grade C. Din 8-9 kg de flori proaspete se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Florile au actiune expectoranta in bronsite si tuse. Intern: emolient bronsic,

18
expectorant, sudorific.

Observatii:
Perii aflati pe spatele petalelor si planta provoaca mancarimi pe brate, gat si maini. In
timpul lucrurlui nu se va duce mana la fata si mai ales la ochi, care se inflameaza si
lacrimeaza.

Merisorul (Vaccinium vitis idaea)

Descriere:
Merisorul este o planta vivace, inalta pana la 30 cm,
cu o tulpina cilindrica, taratoare, apoi dreapta.
Frunzele sunt scurt petiolate, persistente, de forma
ovala, lungi de 1-3 cm, tari la pipait, pieloase,
adeseori crestate la varf, cu margini intregi si
rasucite. Pe fata superioara sunt verzi-intunecate,
lucioase, iar pe cea inferioara palid-verzui,
prezentand puncte rare de culoare bruna. Florile sunt
albe, usor roz, dispuse la varful ramurilor, aplecate in
jos in forma de clopotei. Fructele sunt sferice,
carnoase, la inceput albe apoi de culoare rosie
lucitoare, cu multe seminte la interior. Infloreste in
lunile mai-iulie. Creste prin pajistile alpine si prin
taieturile de padure.

Recoltarea:
Frunzele se culeg de preferinta toamna, in lunile septembrie-octombrie, deoarece in
aceasta perioada contin maxim de principii active (arbutina).

Mod de uscare:
Se usuca in straturi subtiri, in locuri umbroase si bine aerisite. Daca se usuca pe cale
artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C, de preferinta 35-40 grade
C.

Intrebuintari:
Frunzele au proprietati antiseptice si diuretice. De asemenea este si litotriptic,
recomandat in litiaze renale (pietre la rinichi). Intern: antidiareic, diuretic, dezinfectant
renal, astringent, antiinflamator al vezicii urinare(in afectiuni renale se adauga putin
bicarbonat de sodiu).

19
 Observatii:
Este contraindicat administrarea in timpul sarcinii.

Macesul (Rosa canina)

Descriere:
Macesul este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi
cu baza lata, iar varful curbat in jos in forma de
secera. Frunzele sunt compuse, formate din mai multe
foliole, de obicei 5-7, de forma ovala, dintate pe
margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare
mai mici (stipele). Florile sunt de culoare roz, uneori
albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor. Fiecare
floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase
stamine dispuse pe un receptacul care la maturitate
devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul,
numit impropriu fruct, se afla numeroase achene, in
realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li
se spune seminte. Infloreste in luna iunie. Creste prin
tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a
padurilor.

Recoltarea:
De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in
momentul cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acest
moment corespunde cu sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, perioada in
care macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de
baza.

Mod de uscare:
Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat
dupa recoltare. Uscarea lor se face numai pe cale artificiala la o temperatura de 80-85

20
grade C. Din cca 2 kg fructe proaspete se obtine 1 gk produs uscat.

Intrebuintari:
Fructele de maces se folosesc ca vitaminizant pentru convalescenti si anemici.
Semintele se folosesc ca diuretic. Intern: colagog, coleric, tonic vitaminizant,
vasodilatator arterial, diuretic, impiedica formarea de calculi renali, inflamatii
intestinale.

Observatii:
Perii care acopera semintele de macese sunt foarte iritanti, producand mancarimi. Se
vor utiliza manusi, haine bine inchise la gat si maneci, iar la nas si gura se va purta
masca din tifon. Ochii vor fi protejati cu ochelari.

Macul de camp (Papaver rhoeas)

Descriere:
Macul de camp este o floare anuala, ierboasa, inalta
de 20-90 cm, cu tulpina adeseori ramificata. Frunzele
sunt alungite, adanc crestate. Intreaga planta contine
un suc laptos si este acoperita cu peri aspri. Florile
sunt asezate cate una pe o codita lunga prevazuta cu
peri infipti perpendicular pe ea. Fiecare floare are
doua sepale ce cad in momentul cand bobocul se
deschide, 4 petale de culoare rosie intens, uneori
avand o pata neagra la baza lor. In mijlocul florii se
afla numeroase stamine ce inconjoara ovarul.
Infloreste in lunile mai-iulie. Creste pe marginea
drumurilor si mai ales pe langa semanaturile de
cereale.

Recoltarea:
De la macul de camp se culeg numai petalele in momentul in care ele se deschid si
numai dupa ce roua s-a ridicat.

Mod de uscare:
Petalele se intind in straturi subtiri pe ramuri acoperite cu hartie. Uscarea se poate face
la soare, avand grija ca razele soarelui sa nu cada direct pe petale, deoarece le

21
decoloreaza. Se pot usca si artificial, la o temperatura ce nu va depasi 35 grade C. Din
8-9 kg petale proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Petalele de mac, numite si paparoane, au efect calmant in tuse. Intern: emolient,
antispastic.

Observatii:
Macul de camp se poate confunda uneori cu alta specie de mac (Papaver dubium) care
prezinta urmatoarele deosebiri: are florile mai mici, iar pedunculul floral prezinta peri
alipiti. Se interzice folosirea capsulelor de mac din specia Papaver somniferum, din
cauza continutului variat de morfina. Pot apare intoxicatii grave, stari de precoma si
chiar moartea.

Maselarita (Hyoscyamus niger)

Descriere:
Maselarita este o planta anuala, uneori bisanuala, ierbacee, cu
tulpina inalta de 20-100 cm, de obicei ramificata. Intreaga planta
este acoperita cu peri glandulosi-vascosi, care-i dau un miros
neplacut ce dispare prin uscare. Frunzele sunt mari, lungi de 5-20
cm, cele aflate la baza tulpinii au petioli lungi, si inconjoara
tulpina. Forma lor este ovala cu marginile adanc scobite. La
forma bisanuala apare in primul an o rozeta de frunze foarte mari
ajungand pana la 30 cm lungime. In anul urmator, in mijlocul
acesteia creste o tulpina cu frunzele si florile. Florile n-au codite,
sunt asezate la subsuara frunzelor si ingramadite spre varful
tulpinii. Caliciul si corola sunt in forma de tub, dilatat la varf.
Caliciul are 5 dinti care la uscare devin intepatori. Corola are 5
petale de culoare galben-murdar, cu vinisoare violete, dispuse in
forma de retea. Fructul este o capsula ce se deschide printr-un
capacel (pixida) lasand sa curga numeroase seminte de forma unui
rinichi (reniforme). Infloreste in lunile iunie-august. Creste prin
locuri necultivate, in jurul caselor, pe marginea drumurilor din
regiunea de campie pana in cea de munte.

Recoltarea:

22
De la plantele anuale se culeg frunzele tulpinale, in momentul aparitiei primelor flori.
De la plantele bisanuale se aduna in primul an rozeta de frunze, de obicei in luna
august. Este bine ca planta sa se culeaga dimineata, dupa ce roua s-a ridicat, pentru ca
atunci planta contine cea mai mare cantitate de alcaloizi.

Mod de uscare:
Frunzele de maselarita se usuca in straturi subtiri, intinse una langa alta, sau insirate pe
sfoara ca frunzele de tutun. Uscarea se face pe cale naturala sau in uscatorii la o
temperatura de 40-50 grade C. Din 7-9 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Fiind o planta otravitoare, se foloseste numai cu avizul medicului.

Observatii:
Fenomenele de intoxicare sunt asemanatoare cu cele de la laur si matraguna.
Semintele de maselarita sunt toxice.

Matraguna (Atropa belladonna)

Descriere:
Matraguna este o planta vivace, inalta de cca 50-170 cm, avand in
pamant un rizom gros, cilindric si ramificat, din care pornesc
numeroase radacini, de culoare brun-deschis la exterior si albicioase la
interior, lungi de 20-30 cm, uneori pana la 100 cm. Ele sunt carnoase si
bifurcate la varf. Tulpina este cilindrica, de culoare verde, uneori de
culoare violacee si usor paroasa, mai ales spre varf. Frunzele sunt
dispuse altern, iar inspre varful tulpinii si al ramurilor pornesc cate
doua aproape din acelasi loc, una dintre ele fiind aproape intotdeauna
mai mare decat ceala lta. Frunza este ovala, ascutita la varf, avand o
codita scurta. Limbul frunzei nu este dintat pe margini. Pe fata
inferioara a frunzei, pe nervuri, se observa peri, mai ales la cele tinere.
Florile sunt asezate la subsuara frunzelor., cate una sau doua, aplecate
in jos, pe o codita acoperita cu peri glandulosi. Fiecare floare este
formata din 5 sepale si 5 petale unite intre ele avand forma unui
clopotel, de culoare violet-murdara. Fructul este o baca rotunda de
culoare verde la inceput, apoi neagra-lucitoare de marimea unei cirese,
cu numeroase seminte mici. Infloreste in lunile iulie-august. Creste prin
taieturile de paduri, mai ales in cele de fag, in locuri insorite. Este
considerata ca o planta nestabila. Indata ce lastarisul padurii o umbreste
si-i impiedica dezvoltarea, matraguna dispare.

Recoltarea:
De la matraguna se recolteaza frunzele si radacinile. Culegerea frunzelor incepe cu putin timp inainte de inflorire.
Cercetarile au dovedit ca frunzele tinere si varfurile plantei sunt cele mai bogate in alcaloizi si ca acest continut
creste in perioada infloririi. Radacinile se recolteaza toamna, dupa incetarea vegetatiei si se continua primul inghet.

23
 Mod de uscare:
Atat frunzele, cat si radacinile se usuca cat mai repede, in straturi subtiri pe cale naturala. Cele mai bune rezultate le
da uscarea artificiala la o temperatura de 50-60 grade C. Din 6-7 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat,
iar din 4-5 kg radacini proaspete, 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Atat frunzele cat si radacina intra in copmozitia a numeroase medicamente, care se folosesc numai cu avizul
medicului, matraguna fiind o planta otravitoare. Intern:calmarea durerilor la eruptii dentare.

Observatii:
Matraguna este o planta otravitoare, trebuie spalate bine mainile dupa lucrul cu aceasta planta, resturile ei se vor
ingropa sau arde. Atentie la copii sa nu confunde fructele ei cu ciresele negre, deoarece produc otraviri mortale

Nalba mica (Malva neglecta)

Descriere:
Nalba mica este o planta
ierboasa, perena, cu tulpina
culcata pe pamant, ramificata,
avand varfurile ridicate 10-15
cm in sus. Intreaga planta este
acoperita cu peri. Frunzele sunt
asezate pe o codita lunga. Ele
au o forma rotunda, avand 5-7
lobi despartiti intre ei prin
crestaturi foarte adanci, fiecare
lob fiind crestat pe margini.
Florile sunt mici, de culoare
roz-albicioasa, asezate la
subsuara frunzelor. Caliculul
este format din 3 frunzisoare
mici, libere intre ele, de culoare
verde. Caliciul are 5 frunzisoare
ascutite, unite intre ele. Petalele
sunt in numar de 5, de 1-2 ori
mai lungi decat caliciul, fiecare
petala avand o scobitura la
partea superioara. In mijlocul
florii se gasesc numeroase
stamine unite intre ele intr-un
tub ce inconjoara stilurile.
Infloreste in luna iunie pana in
septembrie. Creste prin locuri

24
 cultivate, pe marginea
drumurilor si a santurilor.

Recoltarea:
De la nalba mica se recolteaza frunzele inainte si dupa inflorire, atat timp cat ele nu sunt atacate de rugina.

Mod de uscare:
Se usuca in straturi subtiri, in locuri bine aerisite. Se pot usca si in uscatorii cu aer cald la o temperatura de 25-30
grade C. Din 4-5 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Au proprietati emoliente in tuse si bronsita. Intern: secretii pulmonare abundente, emfizem pulmonar rebel, tuse,
raguseala puternica, amigdalita.

Obligeana (Acorus calamus)

Descriere:
Obligeana este o planta vivace, inalta pana la 150 cm, cu frunze asemanatoare celor de
papura, placut mirositoare. la baza, tulpina este rosietica, prevazuta cu 3 muchii, putin
turtite. Inflorescenta este cilindrica, asezata lateral in prelungirea tulpinii si acoperita cu
un scut (spat). Frunzele au forma de sabie, iar la baza se acopera una pe alta. In pamant
are un rizom orizontal, tarator, noduros, carnos si ramificat, ajungand pana la 50 cm
lungime si 1-3 cm grosime, de culoare verzuie la exterior si alba la interior. Din loc in
loc pornesc numeroase radacini subtiri. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste in locuri
mlastinoase, pe marginea lacurilor si a raurilor, mai ales in regiunea Crisana si Banat.

Recoltarea:
De la obligeana se recolteaza rizomii toamna in lunile septembrie-noiembrie, uneori
chiar primavara prin lunile martie-aprilie. Produsul recoltat toamna este considerat cel
mai valoros.

Mod de uscare:
Rizomii se zvanta la aer cateva zile, apoi se usuca in incaperi sau uscatorii artificiale la
o temperatura de 35 grade C. Din 3-5 kg rizomi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

25
Se foloseste in bolile de stomac si pentru marirea poftei de mancare. Intern:
aromatizant, stimuleaza secretiile gastrointestinale, calmant, antispastic, analgetic,
carminativ.

Observatii:
Uneori rizomii se cer decorticati. Decojirea lor se face dupa spalare si zvantare.

Omagul (Aconitum napellus)

Descriere:
Omagul are in pamant o radacina carnoasa (tuberul
mama) din care porneste tulpuna si numeroase
radacini subtiri. Grosimea tuberului ajunge pana la 3
cm, iar lungimea pana la 8 cm, prelungindu-se intr-un
fir ce atinge uneori 25 cm si care se rupe ramanad in
pamant. Tulpina aeriana este inalta pana la 150 cm.
Frunzele sunt lucitoare, mari, de forma palmei, adanc
divizate, de culoare verde-inchis, asezate pe un petiol
lung. Cele tulpinale sunt aproape fara petiol. Florile
au 5 sepale de culoare albastru-violet, dispuse in
forma unui coif. In perioada infloririi, omagul da
nastere la noi tuberi (tuberele fiice) din care vor iesi
in anii urmatori alte plante. Acestia se maresc si
acumuleaza substantele de rezerva, in timp ce tuberul
mama, de care sunt legati printr-un pedicel, se

26
 zbarceste si moare odata cu planta. infloreste in luna
iulie si pana in septembrie. Creste prin locurile
stancoase din regiunea alpina la inaltimi de 1000-
1200 m.

Recoltarea:
Dupa ce trece perioada de inflorire, se recolteaza tuberele fiice, de preferinta
dimineata cand au continutul de alcaloizi cel mai ridicat. Ei sunt de culoare
negricioasa la exterior si alba la interior.

Mod de uscare:
Tuberii se usuca pe cale naturala, iar daca timpul nu permite, uscarea se face in camere
incalzite, la o temperatura de 30-40 grade C. Din 4,5-5 kg tuberi proaspeti se obtine 1
kg produs uscat.

Intrebuintari:
Omagul, fiind o planta otravitoare, nu se intrebuinteaza decat cu prescriptia medicului.

Observatii:
Omagul este una din cele mai otravitoare plante. Laterminare lucrului se vor spala
bine mainile si fata, iar resturile ramase se vor ingropa sau arde. la manipulare se va
purta masca din tifon la nas si gura. Fenomenele de intoxicatie se manifesta prin
senzatia de anestezie a gurii si limbii, urmata de o stare de frig in tot corpul, varsaturi,
diaree, fenomene de paralizie, tulburari vizuale si auditive.

Osul iepurelui (Ononis spinosa)

27
 Descriere:
Osul iepurelui este o planta ierboasa, perena, fara
stoloni, cu tulpina usor brunificata, inalta de 30-60
cm, ramificata si acoperita cu spini tari, avand in
pamant o radacina lunga de 25-30 cm, groasa de 0,5-
1 cm, cenusie la exterior si alburie la interior.
Tulpinile si ramurile sunt prevazute cu peri numai pe
o parte, rareori pe doua laturi. Printre acestia se
gasesc peri tari glandulosi. Ramurile cu flori sunt
prevazute cu spini tari, singuratici sau insotiti de cate
2-3 spini laterali, asezati uneori numai spre varf.
Frunzele de la baza tulpinii se aseamana cu cele de
trifoi (trifoliate), iar cele superioare au o singura
foliola (unifoliate). Foliolele sunt egale, dintate pe
margini si acoperite pe ambele parti cu peri
glandulosi. La baza frunzelor se afla niste frunzisoare
care inconjoara tulpina, numite stipele. Florile sunt de
culoare roz, lungi pana la 2 cm, in general
singuratice, asezate cate una, mai rar doua, la
subsuara unei frunze transformate in bractee. Caliciul
este in forma de tub, terminat in 5 dinti si acoperit cu
peri desi si glandulosi. Corola este de doua ori mai
lunga decat tubul caliciului, avand 5 petale asezate in
forma de fluture (papilonacee). Staminele, in numar
de 10, sunt unite intre ele intr-un tub ce inconjoara
pistilul. Fructul este o pastaie acoperita cu peri desi
glandulosi. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste prin
fanete si pasuni uscate, prin locuri nisipoase,
maracinisuri si de-a lungul apelor.

Recoltarea:
De la osul iepurelui se recolteaza radacina, de preferinta toamna cand planta se
recunoaste mai usor sau primavara devreme.

Mod de uscare:
Uscarea se face in aer liber la soare sau in camere incalzite, la temperatura de 50-60
grade C. Din 3-3,5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca diuretic si expectorant. Intern: adjuvant in afectiuni renale, elimina
toxinele din corp.

28
Paducelul (Crataegus oxyacantha)

Descriere:
Paducelul este un arbust spinos ce ajunge uneori la o
inaltime de cativa metri. Are frunze lungi pana la 7
cm, petiolate, asezate altern, adanc divizate in 3-7
lobi, cu marginile dintate. La baza frunzelor se afla
niste frunzisoare mici numite stipele. Frunzele sunt
tari la pipait, lucioase pe fata superioara, mate si
acoperite cu smocuri de peri la intersectia nervurilor,
pe partea inferioara. Florile sunt mici cu un diametru
de cca. 15 mm, dispuse mai multe la un loc in
buchete, fiecare floare fiind asezata pe o coita lunga
de 3-4 cm, uneori acoperita cu peri rari. Sepalele, in
numar de 5, au forma triunghiulara. Petalele sunt de
5-6 mm, mai lungi decat sepalele, rotunjite la partea
superioara. Ele sunt de culoare alba sau alb-roz. Atat
sepalele cat si petalele sunt asezate pe un receptacul
paros in forma de ulcior, care la maturitate devine
carnos, transformandu-se in fruct. Fructul este de
culoare rosie, lung de 7-10 mm, de forma ovala,
uneori globuloasa, prezentand la partea superioara
resturile caliciului. In interior contine o singura
samanta sau 2-3 seminte. La inceputul luni
septembrie, fructele incep sa se coaca. Paducelul
infloreste in lunile aprilie-mai. Creste prin paduri si
tufisuri, izolat prin poienile din regiunea de campie
pana in regiunea muntoasa.
Recoltarea:
De la paducel se culeg florile si fructele. Florile se recolteaza in momentul in care incep sa se deschida, ceea ce
corespunde lunii aprilie. Ele se culeg numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat, pe cat posibil in zile insorite.
Fructele se culeg toamna, in momentul cand ele se inrosesc.

Mod de uscare:
Florile trebuie uscate cat mai repede, fie in incaperi aerisite, fie in uscatorii , la o temperatura de 35 grade C.
Fructele se usuca in camere incalzite sau uscatorii, la o temperatura de cel mult 70 grade C, avandu-se grija a se
asigura o ventilatie corespunzatoare. Uscarea se poate face si in aer liber, la soare, asezand fructele in straturi
subtiri. Din 4-6 kg flori; 2-2,5 kg fructe proaspete: se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Atat florile cat si fructele se folosesc in tulburari de natura nervoasa ale inimii. Intern: vasodilatator coronian si
periferic, hipotensiv usor, sedativ nervos, sedativ al sistemului cardiovascular, brahicardizant, bronhodilatator,
stimuleaza sistemul nervos si al respiratiei, sedativ al sistemului cardiovascular, sedativ nervos, vasodilatator
coronian si periferic.

29
Papadia (Taraxacum officinale)

Descriere:
Papadia este o planta vivace. In
pamant are o radacina carnoasa in
forma de tarus (pivotanta), putin
ramificata, ajungand uneori pana
la 20 cm lungime, cu un rizom
scurt, de ,ulte ori avand mai multe
capete. Frunzele sunt lunguiete,
asezate in forma de rozeta, cu
marginile divizate in lobi mari,
neegali si cu varful triunhiular
ascutit. Din mijlocul rozetei de
frunze apare tulpina florifera,
goala la interior, rosietica la baza,
purtand la partea superioara un
capitul floral de culoare galbena,
format numai din flori ligulate.
Intreaga planta contine un suc
laptos (latex) de culoare alba.
Infloreste incepand cu luna aprilie
pana in septembrie. Creste
pretutindeni din regiunea de ses
pana in cea muntoasa, prin fanete,
locuri necultivate, la marginea
drumurilor etc.

Recoltarea:
De la papadie se recolteaza in scopuri medicinale planta intreaga, frunzele si
radacinile. Planta intreaga impreuna cu radacinile se scoate din pamant, primavara
inainte de inflorire. In aceasta perioada papadia are cea mai mare cantitate de latex.
Frunzele se recolteaza primavara. In acesta perioada ele au cantitatea cea mai mare de
principii acrive. Radacina se recolteaza incepand cu luna iulie pana toamna tarziu.

Mod de uscare:
Planta intreaga, frunzele si radacinile se usuca pe cale naturala, intinse in straturi
subtiri. Radacinile se pot usca si la soare. In cazul uscarii pe cale artificiala,
temperatura nu va depasi 40-50 grade C. Din 5,5-6,5 kg planta intreaga, 6-9 kg frunze,
4-5 kg radacini proaspete, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Papadia se foloseste in bolile de ficat si pentru marirea poftei de mancare. Intern:

30
hipoacidifiant, laxativ, coleretic, diuretic, venotonic, colagog.

Patlagina ingusta (Plantago lanceolata)

Descriere:
Patlagina este o planta ierboasa, perena, avand 10-20
frunze lunguiete (lanceolate) asezate la suprafata
pamantului in forma de rozeta. Din mijlocul lor, in
luna aprilie, apar una sau mai multe tulpini subtiri,
brazdate si lungi, avand la partea superioara un spic
scurt, cilindric si acoperit cu flori mici. Floarea este
alcatuita dintr-un caliciu cu 4 sepale si o corola de 4
petale, unite in forma de tub, de culoare roz-deschis,
ce inconjoara 4 stamine. Infloreste incepand cu luna
mai pana in septembrie. Creste prin fanete, pasuni si
pe marginea drumurilor.

Recoltarea:
De la patlagina se aduna frunzele atat inainte cat si in timpul infloririi. Este indicat sa
se culeaga dupa ce s-a ridicat roua.

Mod de uscare:
Frunzele de patlagina se usuca foarte repede la soare sau incaperi bine aerisite. Din 6-9
kg frunze se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Patlagina se foloseste pentru calmarea tusei si ca expectorant. Intern: emolient,
antidiareic, hemostatic, fitoncid, scade colesterolul din sange, hipotensiv usor. Extern:
antiseptic.

31
Pedicuta (Lycopodium clavatum)

Descriere:
Pedicuta este o planta vivace. Are
o tulpina lunga de 50-100 cm,
care se taraste pe pamant. Din
aceasta tulpina pornesc ramuri de
5-15 cm inaltime indreptate in
sus, acoperite cu frunze dese de
forma unor solzi. Frunzele sunt
liniare, ascutite, terminate la varf
printr-un fir lung (arista). Acesta
este unul din caracterele
importante care deosebeste specia
medicinala cu alte neamuri de
pedicuta cu care adesea se
confunda la recoltare. La unele
plante apar in varful ramurilor,
din luna iulie pana in septembrie,
cate 2-3 spice lungi, cilindrice,
purtate pe o codita lunga. Aceste
spice sunt aoperite cu bractee care
invelesc sporangii ce contin spori
si care se scutura in lunile iulie-
august, contribuind la inmultirea
plantei. Pedicuta creste in
padurile si pasunile umede din
zona bradului si molidului.

Recoltarea:
De la pedicuta se recolteaza planta intreaga si sporii. Recoltarea plantei se face in
lunile iulie-august, in momentul in care spicele incep sa se ingalbeneasca. Deoarece
pedicuta se inmulteste foarte greu, abia in 20-30 ani se formeaza o planta matura,
recoltarea ei nu se va face prin smulgere, ci se vor taia ramurile verzi , lasand neatinsa
tulpina taratoare.

Mod de uscare:
Pedicuta se intinde in straturi subtiri la umbra. Uscarea trebuie facuta foarte repede.
Din 2-3 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat. Spicele se intind la soare;
dupa cateva ore de soare puternic, bracteele care acopera spicele incep sa se deschida,
lasand sa cada sporii sub forma unui praf de culoare galbena. Din 100 kg spice se

32
obtin 6-7 kg spori uscati.

Intrebuintari:
Planta se foloseste uneori ca diuretic, iar sporii in iritatii ale pielii. Intern: reumatism, artrita, constipatie cronica,
hemoroizi, cai urinare, organele genitale, hepatita.

Observatii:
Este contraindicata supradozarea in cazul diareei in caz contrar apar spasme intestinale .

Plamanarica (Pulmonaria officinalis)

Descriere:
Plamanarica este o planta ierboasa, vivace, inalta de
10-20 cm, acoperita cu peri aspri. In pamant are un
rizom negricios, tarator, din care pornesc frunze
bazilare si tulpina cu flori. Mai tarziu, dupa trecerea
florilor, apar lastari scurti cu rozete de frunze care
sunt mari, lung petiolate, cu baza frunzei in forma de
inima (cordate), ovale si ascutite la varf. Frunzele de
pe tulpini sunt fara codita, prelungindu-se in lungul
tulpinii. Pe fata superioara frunzele sunt de culoare
verde-inchis, uneori cu pete albe, iar pe cea inferioara
verde-inchis-albastruie. Pe ambele fete sunt acoperite
cu peri aspri si rari. Florile la inceput sunt rosii, iar
spre sfarsitul infloririi devin albastre. Caliciul este
format din 5 sepale, unite intr-un tub umflat, acoperit
cu peri tari si aspri. Corola este formata din 5 petale
unite intre ele, avand aspectul de palnie. La baza
petalelor se afla grupe de peri. Infloreste in lunile
martie mai. Creste prin paduri umbroase si umede.

Recoltarea:
Se recolteaza frunzele fara petiol in momentul infloririi plantelor, iar mai tarziu
frunzele lastarilor si ale rozetei. Frunzele recoltate recoltate toamna au continutul cel
mai mare in substante active (alantoina).

Mod de uscare:
Frunzele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau se pot usca in uscatorii cu
aer cald la o temperatura de 40 grade C. Din 5-7 kg frunze proaspete se obtine 1 kg
produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste in tuse, bronsite si ca expectorant. Intern: expectorant, antispastic bronsic,
diuretic, analgetic, antidiareic, cicatrizant.

33
 Observatii:
Plamanarica se confunda uneori la recoltare cu mierea-ursului (Pulmonaria
mollissima) ale carei frunze sunt de culoare verde deschis, acoperite cu peri mici si
desi pe ambele fete, cu aspect catifelat si moi la pipait. Aceasta din urma are un
continut mai redus in substante active (alantoina).

Pelinul (Arthemisia absinthium)

Descriere:
Pelinul este o planta vivace, inalta pana la 150 cm, cu tulpina
dreapta, ramificata in partea superioara, acoperita cu frunze
asezate altern. Intreaga planta are un aspect alb-cenusiu din cauza
perilor albi si matasosi. Frunzle de la baza sunt lung petiolate, pe
masura ce inainteaza pe tulpina, petiolul este mai scurt. Ele sunt
adanc divizate in lobi lunguieti cu margini intregi. Florile
formeaza mici capitule globuloase, de culoare galbuie, asezate in
varful tulpinii si al ramurilor. Toate florile din capitul sunt
tubuloase. Planta este puternic mirositoare, datorita unui ulei
eteric pe care-l contine in frunze si flori. Infloreste in luna iulie
pana in luna septembrie. Creste prin locuri necultivate si uscate,
pe langa garduri, locuinte, drumuri etc.

Recoltarea:
De la pelin se recolteaza ramurile si varfurile inflorite, la care se adauga si frunzele
bazilare. Cantitatea cea mai mare de ulei volatil se gaseste in planta inainte si la
inceputul infloririi. De asemenea, cantitatea de principii amare atinge maximum in
perioada infloririi. Recoltarea plantei incepe din luna iunie si se face numai pe timp
uscat.

Mod de uscare:
Pelinul se intinde in straturi subtiri, in locuri aerisite si umbroase. Se poate usca si pe
cale artificiala la o temperatura de 35 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1
kg produs uscat.

Intrebuintari:
Pelinul se foloseste in diferite boli de stomac si pentru marirea poftei de mancare. In
industria alimentara serveste la prepararea vermutului in combinatie cu alte plante.
Intern: stimuleaza secretiile gastrice, diuretic, laxativ. Extern: dezinfectant, trofic,
antihelmintic.

Observatii:

34
Praful de pelin este iritant, de aceea se va purta masca din tifon la nas si gura pe durata
lucrului cu planta. Praful de pelin poate produce o boala numita "guturaiul fanului" si
o alterare a gustului. Nu se administreaza la gravide, deoarece laptele capata un gust
amar. Nu se fac cure indelungate(mai mult de doua saptamani), deoarece pot apare
tulburari digestive si nervoase. Este contraindicat in afectiuni acute intestinale.

Podbalul (Tussilago farfara)

Descriere:
Podbalul este o planta ierbacee, vivace, avand in
pamant un rizom carnos, din care la inceputul
primaverii apar florile, iar mai tarziu cand ele incep
sa se treaca, cresc frunzele. Florile de culoare galbena
sunt asezate in inflorescente numite capitule,
asemanatoare celor de papadie. Aceste capitule sunt
prinse pe niste codite acoperite cu peri incalciti si
frunzisoare mici (scuame) de culoare rosietica.
Frunzele sunt rotunde, cu margini dintate si adanc
scobite (sinuoase), avand petiolul semicilindric.
Culoarea frunzei pe fata superioara este verde, iar pe
cea inferioara albicioasa din cauza perilor desi.
Infloreste in lunile martie-mai. Creste prin locuri
umede, vaile raurilor, in santuri, pe locuri argiloase si
abrupte.

Recoltarea:
De la potbal se aduna frunzele fara petioli, incepand din luna aprilie si pana in iunie.
Uneori se recolteaza si florile dar la inceputul deschiderii lor si fara codita.

Mod de uscare:
Frunzele si florile se intind in straturi subtiri, in incaperi cu buna aerisire sau in
uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C. Din 6-8 kg frunze sau flori
proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Atat florile cat si frunzele se folosesc in bronsite, tuse, ca expectorant si calmant.
Intern: emolient si expectorant, antiseptic al aparatului respirator, antispastic bronsic.

35
Porumbarul (Prunus spinosa)
Descriere:
Porumbarul este un arbust
spinos, inalt de 1-3 m, cu
tulpini bine ramificate.
Frunzele sunt ovale, glabre,
uneori paroase, dintate pe
margini. Florile apar inaintea
frunzelor, acoperind in
intregime ramurile. Pedunculii
florali sunt glabri sau rar parosi.
Floarea prezinta 5 sepale,
lanceolate, lungi de 1-2 mm,
adeseori glabre, dintate pe
margini, prezentand glande.
Petalele sunt albe, ovale, lungi
de 5-10mm. Staminele sunt
numeroase (20), lungi de 5 mm,
cu antere galbene sau rosii.
Ovarul este glandru, cu stil lung
si stigmat rotund. Fructele sunt
globuloase, cu un diametru de
1-1,5 cm, albastrui-negricios
brumate, glabre, ramanand si
peste iarna pe ramuri. In
interior au un sambure invelit
intr-o pulpa verzuie, aderenta,
cu gust astringent, usor
dulceag. Infloreste in lunile
aprilei-mai. Creste la marginea
padurilor, pe coastele insorite,
de la ses pana la munte.

Recoltarea:
Florile se recolteaza la inceputul primaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin
lunile octombrie-noiembrie, dupa caderea brumei. In aceasta perioada ele au cantitatea cea
mai mare in zahar.

36
 Mod de uscare:
Florile se usuca in straturi subtiri, cat mai repede, pe cale naturala sau artificiala, la o
temperatura de 40 grade C. Fructele se pot usca pe cale naturala, insa pentru ca necesita mult
timp, se prefera uscarea pe cale artificiala, la o temperatura de 60-70 grade C. Temperatura de
uscare este bine sa creasca treptat, iar locul sa fie bine aerisit. din 4-5 kg de flori si 2,5-3 kg
de fructe se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Florile au usor efect laxativ si diuretic, fructele sunt astringente folosindu-se in diaree. Intern:
diuretic, depurativ, sedativ, antidiareic.

Rachitanul (Lyhrum salicaria)

Descriere:
Rachitanul este o planta vivace, cu o tulpina dreapta,
simpla sau ramificata, inalta pana la 2 m, cu baza in
patru muchii, acoperita cu peri scurti. Frunzele sunt
lanceolate, asemanatoare celor de rachita, la baza
rotunjite, iar la varf ascutite. Frunzele sunt opuse sau
asezate cate 3 in verticil, cele de pe ramuri sau varful
tulpinii sunt dispuse altern. Ele sunt lungi de 3-12 cm,
si late de 1-2 (3) cm. Florile sunt de culoare rosie-
purpurie, lungi de 8-12 (14) mm si late de 2,5-3,5 (5)
mm, formand spice alungite si dese la varful tulpinii
si al ramurilor. Caliciul se termina cu 6 dinti interiori
si 6 dinti exteriori, de doua ori mai lungi decat primii,
petalele sunt in numar de 6, inconjurand 12 stamine.
Infloreste incepand cu luna iunie pana in septembrie.
Este o planta comuna. Creste pe marginea lacurilor si
a raurilor, de la ses pana la munte.

Recoltarea:
Se aduna ramurile si varfurile inflorite ale plantei.

Mod de uscare:
Planta se usuca la umbra in straturi subtiri. Din 4-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg
produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca astringent in diaree. Intern: antibiotic gastrointestinal, antiseptic,
antidiaretic, hemostatic. Extern: cicatrizant, antiseptic.

37
Rostopasca (Chelidonium majus)

Descriere:
Rostopasca este o planta ierboasa, vivace, avand in
pamant un rizom bine dezvoltat si ramificat, brun-
inchis la exterior si galben-portocaliu la interior.
Tulpina este dreapta, ramificata, inalta pana la 100
cm, acoperita cu peri lungi si rari. Frunzele sunt moi
la pipait, glabre, verzi pe fata superioara, verzui-
albastrui pe cea inferioara. Ele sunt divizate in 3-5
lobi rotunjiti, cu dinti rari, lobul terminal fiind mai
mare. Florile sunt in numar de 3-8, reunite in umbele,
asezate la varful ramurilor. Fiecare floare este
formata din 2 sepale, de culoare galben-verzuie, ce
cad in momentul cand floarea se deschide, lasand sa
apara 4 petale galbene care inconjoara numeroase
stamine. Fructul este o capsula lunga de 3-5 cm, de
forma unei pastai. Intreaga planta contine un suc
laptos de culoare galben-portocalie. Infloreste
incepand din luna aprilie pana in luna septembrie.
Este o planta comuna. Creste pe langa case, printre
daramaturi si prin padurile umbroase.

Recoltarea:
Se recolteaza planta intreaga fara radacini de la punctul unde se ramifica. Culegerea
incepe in momentul infloririi si se continua pana la aparitia primelor fructificatii
uscate.

Mod de uscare:
Plantele se intind in straturi subtiri in incaperi aerisite sau uscatorii cu aer cald, la o

38
temperatura de 35 grade C. Din 6-8 kg planta proaspata, se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste in doze mici pentru calmarea crizelor de ficat. Extern, sub forma de ceai
sau tinctura se foloseste ca adjuvant in tratamentul tuberculozei pielii, herpesului,
bubelor dulci, negi, bataturi, psoriazis. Intern: vasodilatator coronian, antispastic biliar,
actiune antitumorala(antimitotica), sedativ, descongestiv hepatic.

Observatii:
Sucul laptos al plantei este foarte iritant pentru piele. Nu se va duce mana la nas, ochi
sau gura in timpul recoltarii, iar la terminarea lucrului se vor spala bine mainile. Nu se
supradozeaza, provoaca intoxicatii.

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis)

Descriere:
Ruscuta de primavara are in
pamant un rizom cu radacini
negricioase si miros neplacut.
Tulpina la inceputul infloririi,
aprilie-mai, este inalta de 20
cm, crescand mai tarziu pana la
40 cm. Ea este ramificata,
fiecare ramura terminandu-se cu
o floare. La baza, tulpina este
acoperita cu solzi negriciosi-
bruni. Frunzele sunt adanc
divizate, asemanatoare celor de
marar. Florile sunt mari, cu un
diametru de 6-8 cm, de culoare
galben-aurie, lucioase, cu 5
sepale paroase, 10-20 petale
lungi de 2-4 cm si numeroase
stamine. Fructele sunt asezate
mai multe la un loc. Infloreste
in lunile aprilie-mai. Creste pe
coline, mai ales in locuri
calcaroase.

Recoltarea:
Se culege planta in perioada infloririi, fara partile solzoase ale tulpinii. Recoltarea se ontinua si in timp ce planta se
dezvolta, dar pana la aparitia fructificatiilor.

Mod de uscare:
Planta trebuie uscata cat mai repede in incaperi bine aerisite sau uscatorii la o temperatura de 55-60 grade C. Din 4-
5 kg planta proaspaata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:

39
Se foloseste in boli de inima, numai cu avizul medicului, fiind o planta otravitoare.

Observatii:
Fiind o planta otravitoare, se vor spala bine mainile la terminarea lucrului cu ea.

Saschiul (Vinca minor)

Descriere:
Saschiul este o planta perena. Are o
tulpina taratoare din care pornesc din
loc in loc numeroase radacini.
Tulpinile aeriene sunt inalte de 15-20
cm, acoperite cu frunze opuse, iar la
varf sunt acoperite cu 4 frunze,
pornite aproape din acelasi loc.
Frunzele sunt ovale, lungi de 2-4 cm,
late de cca. 2 cm, cu marginea
intraega, lucioase, pieloase, tari la
pipait, glabre, de culoare verde-inchis
pe fata superioara si mai deschise pe
cea inferioara. Ele raman verzi si in
timpul iernii (persistente). Florile
apar cate una la subsuara frunzelor,
asezate pe o codita lunga ce
depaseste frunzele. Ele sunt formate
din 5 sepale, cu marginea intreaga,
lipsita de peri, 5 petale albastre, unite
la baza, 5 stamine si un ovar superior.
Fructul are forma unei pastai
cilindrice de 1,5-2 cm lungime.
Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste
prin paduri de stejar si fag, in locuri
umbroase, formand poienite
compacte. Planta se cultiva mult prin
parcuri pentru portul ei care ramane
verde si iarna.

Recoltarea:
In tot timpul anului se recolteaza planta intreaga fara radacini. Planta culeasa inainte si in timpul infloririi contine

40
cea mai mare cantitate de principii active.

Mod de uscare:
Planta trebuie uscata foarte repede, insa in straturi subtiri, in locuri bine aerisite, sau uscatorii la o temperatura de
50-60 grade C. Din 3-4 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste la scaderea tensiunii arteriale. Intern: amnezie minora.

Observatii:
Uneori se mai confunda cu Vinca herbaceea, care prezinta cili (peri) pe marginile frunzelor si sepalelor. frunzele
sunt mai subtiri, lipsite de luciu, iar toamna cad.

Scaiul vanat (Eryngium planum)

Descriere:
Scaiul vanat este o planta perena, cu o tulpina inalta
de 30-60 cm, cu ramuri de culoare albastra, terminate
cu inflorescente globuloase, verzi la inceput, albastre
in momentul infloririi si brune dupa ce florile s-au
trecut. Inflorescenta este inconjurata de bractee
spinoase. Frunzele sunt tari la pipait, dintate pe
margini si tepoase. Infloreste in lunile iulie-august.
Creste prin fanete umede, pasuni si la marginea
drumurilor.

Recoltarea:
Planta se culege in momentul infloririi, cand capata o frumoasa culoare albastra.

Mod de uscare:
Uscarea se face cu usurinta, planta continand putina apa. In timpul uscarii se va feri de
lumina puternica. Din cca. 3 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

41
 Intrebuintari:
Se foloseste in calmarea tusei. Intern: expectorant, antispastic bronsic.

Socul (Sambucus nigra)

Descriere:
Socul este un arbust de 4-5 m, cu tulpina si ramurile
acoperite de o scoarta cenusiu-verzuie, avand in
interior o maduva alba. Acest caracter il deosebeste
de socul rosu care creste la munte si care are maduva
de culoare brun-roscata. Frunzele sunt asezate opus,
fiecare fiind formata din 5-7 foliole, dintate pe
margini. Florile sunt de culoare alba, placut
mirositoare, asezate mai multe la un loc, intr-un
corimb plat. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o
corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un
ovar si 3 stigmate. Fructele sunt mici, de culoare
neagra, lucioase, avand la interior 3 seminte
lunguiete. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin
paduri, pe langa garduri si prin zavoaie.

Recoltarea:
De la soc se recolteaza forile in momentul cand 75% din ele sunt inflorite, iar restul se
afla sub forma de boboci. Recoltarea se face numai pe timp frumos, in zile cu soare si
dupa ce roua s-a ridicat. Fructele se recolteaza toamna, cand ele au ajuns la completa

42
maturitate, devenind negre.

Mod de uscare:
Inflorescentele se expun fie la soare puternic, fie se aseaza in incaperi bine aerisite.
Dupa 4-6 ore, florile sunt uscate. Florile se pot usca si pe cale artificiala la o
temperatura de 35 grade C. Fructele se expun la soare sau, daca timpul nu permite se
usuca artificial la o temperatura de 50-60 grade C. Din 5-7 kg flori, din 3-4 kg fructe,
se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Florile se folosesc in raceala si gripa pentru a inlesni transpiratia, iar fructele sunt usor
laxative. Intern: sudorific puternic, galactolog, laxativ usor, diuretic. Extern:
antiseptic.

Observatii:
Chiar daca este un arbust cunoscut, totusi exista riscul de a fi confundat cu alte specii
de Sambucus, racemosa (soc rosu) si ebulus (boz). Deosebirile fundamentale sunt:
1.culorile florilor, care la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua
sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze; 2.culorile fructelor, care la
Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in
timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor,
neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut. Nu se utilizeaza florile
proaspete, aplicate pe piele sau pe mucoase, produc eriteme.

Sovarvul (Origanum vulgare)

43
 Descriere:
Sovarvul este o planta perena, inalta de 30-60 cm, cu
tulpina in 4 muchii, verde, uneori rosietica, acoperita
cu peri, lemnoasa si ramificata la partea superioara.
Frunzele sunt opuse, scurt petiolate, de forma ovala,
aproape glabre, cu marginea intreaga sau usor dintata.
Privite in zare se observa puncte transparente (celule
cu ulei eteric). Florile au culoare purpurie, rareori
alba, reunite in buchete la varful tulpinii si al
ramurilor. Florile sunt inconjurate de bractee cu
marginea de culoare purpurie. Infloreste incepand din
iulie pana in august. Creste prin fanetele din regiunea
de dealuri si de munte.

Recoltarea:
Se recolteaza planta inflorita, de la punctul de unde incepe sa se ramifice. In perioada
de inflorire si mai ales in orele de dimineata, planta contine cea mai mare cantitate de
ulei eteric.

Mod de uscare:
Planta se usuca in straturi subtiri. In cazul in care se usuca pe cale artificiala,
temperatura de uscare nu va depasi 35 grade C. Din 2-3 kg planta proaspata, se obtine
1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste in bolile aparatului respirator manifestate prin bonsita, tuse si in boli de
stomac. Intern: sedativ, bronhodilatator, antispastic, expectorant.

Talpa gastei (Leonurus cardiaca)

44
 Descriere:
Talpa gastei este o planta ierboasa, vivace, inalta pana
la 150 cm, cu tulpinile si ramurile in patru muchii,
paroase numai pe margini, perii fiind aplecati in jos,
uneori acoperite in totalitate cu peri drepti. Frunzele
sunt opuse, cele de la baza au forma palmei, adanc
divizate in 5 lobi. Frunzele mijlocii au 3 crestaturi, iar
cele din varful tulpinii sunt alungite si dintate. La
subsuara frunzelor se gasesc florile de culoare roz
asezate mai multe la un loc, inconjurand tulpina.
Floarea este formata dintr-un caliciu in forma de tub
cu 5 sepale unite intre ele, fiecare sepal terminandu-
se cu un dinte ascutit (tepos). In total sunt 5 dinti,
dintre care 3 superiori mai apropiati, 2 inferiori
departati de primii si curbati. Corola prezinta un inel
paros, este bilabiata, are forma unei guri, de doua ori
mai mare decat caliciul. Buza superioara a corolei
este de forma unui coif, acoperita cu peri marunti si
desi, cea inferioara este lasata in jos si are 3
crestaturi. Infloreste din iunie pana in septembrie.
Creste pe marginea drumurilor, prin locuri necultivate
si printre daramaturi.

Recoltarea:
Se culege planta la inceputul si in timpul infloririi.

Mod de uscare:
Plantele se intind in straturi subtiri, uscarea facandu-se pe cale naturala. Se pot usca si
pe cale artificiala la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3,5-4 kg planta proaspata se
obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste in bolile de inima de origine nervoasa. Intern: sedativ puternic al
sistemului nervos central, hipotensiv. Extern: cicatrizant, antiinflamator.

Tataneasa (Symphytum officinale)

45
 Descriere:
Tataneasa este o planta perena, avand un rizom scurt
si gros, ramificat, din care pornesc radacini carnoase,
lungi pana la 30 cm si groase de 1-2,5 cm, acoperite
cu scoarta neagra, la interior fiind de culoare alba.
Tulpina este dreapta, inalta pana la 120 cm, muchiata
la baza, cu muchii aripate la partea superioara,
acoperite cu peri aspri, usor indreptati in sus.
Frunzele sunt aspre si paroase, cu nervura principala
alba, celelalte nervuri fiind unite in forma de retea.
Frunzele se prelungesc pe tulpina, dandu-i un aspect
aripat. Florile sunt de culoare violacee, asezate la
varful tulpinii, de forma unui tub terminat cu 5 dinti
curbati in afara. Infloreste incepand din mai pana in
august. Creste pe amrginea paraielor, prin fanete
umede, zavoaie si prin lunci.

Recoltarea:
Se recolteaza rizomul cu radacinile, toamna dupa incetarea vegetatiei sau primavara
devreme.

Mod de uscare:
Radacinile de tataneasa se usuca in straturi subtiri cat mai repede posibil. Se prefera
uscarea pe cale artificiala la o temperatura de 40-50 grade C. Din 3-4 kg radacini
proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se intrebuinteaza ca emolient si expectorant in tuse, tratamentul ulcerului gastric, iar
extern ca cicatrizant al ranilor. Intern: hemostatic, cicatrizant, actiune antimiotica.
Extern: descongestiv, astringent, cicatrizant.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

46
 Descriere:
Traista ciobanului este o planta anuala
care apare primavara devreme. Din
mijlocul unei rozete de frunze iese
tulpina pe care sunt insirateflorile.
Intreaga planta este inalta de 15-30 cm.
Frunzele bazilare sunt alungite, adanc
scobite, uneori pana la nervura
principala. Frunzele tulpinale sunt rare,
nedintate pe margini, imbracand tulpina
cu baza lor. Florile sunt mici, asezate pe
o codita lunga, avad 4 sepale verzi cu
dunga alba, 4 petale de culoare alba si 6
stamine. Fructul are forma triungiulara.
Infloreste din luna aprilie pana toamna
tarziu. Inflorirea are loc de jos in sus,
astfel ca pe aceeasi tulpina vom intalni
fructificatii si flori. Este o planta
comuna, raspandita pe terenurile
cultivate si necultivate, pe marginea
drumurilor, pe langa ziduri etc.

Recoltarea:
Se culege planta intreaga, fara radacina, in primele stadii de dezvoltare, adica la
aparitia primelor flori.

Mod de uscare:
Planta se usuca intinsa in straturi subtiri in incaperi aerisite. Pe cale artificiala se usuca
la o temperatura de 35-40 grade C. Din 4-6 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Planta are intrebuintari hemostatice. Intern: hipotensiv, analgetic

47
Trifoi rosu (Trifolium pratense)
Descriere:
Planta perena,
ierboasa, cu tulpini
drepte, inalta de 30-
70 (100) cm, dispuse
cate 2-5 la un loc,
simple sau
ramificate, cu frunze
trifoliate, lung
petiolate, cele aflate
pe tulpini cu petiolul
mai scurt. Foliolele
pe jos si pe margini
sunt usor paroase,
foarte rar glabre, pe
fata prezentand o
pata mai deschisa la
culoare. Stipele de la
baza petiolului sunt
de forma ovala, spre
varf ascutite si
ciliate, palide,
prezentand o
nervatiune vizibila
verzuie sau roscata.
Capitulele florale, de
forma globuloasa,
inconjurate la baza
de un involucru
format din doua
frunze trifoliate.
Infloreste in luna mai
pana in luna
septembrie. Creste
prin locuri ierboase,
pasuni, fanete, de la
campie pana in
regiunea muntoasa.

Recoltarea:
Se aduna inflorescentele de forma globuloasa impreuna cu cele doua frunze ce le inconjoara. Recoltarea se face in momentul
infloririi complete.

Mod de uscare:
Florile se usuca in incaperi aerisite. Uscarea se face si artificial la o temperatura de 35-40 grade C, asigurandu-se o ventilatie
buna. Din 4-5 kg produs proaspat se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Sub forma de ceai se folosesc ca expectorant sau diuretic. Intern: antispastic, antiinfectios, antiinflamator, entero-colite, infectii
urinare, reumatism, dismenoree, leucoree.

48
Troscotul (Polygonum aviculare)

Descriere:
Troscotul este o planta ierboasa, anuala, cu tulpinile
ramificate si intinse pe pamant, acoperite pana la varf
cu frunze. Frunzele sunt liniar-lanceolate, lungi de
cca. 3 cm si late de 0,5-1 cm. Sunt glabre pe ambele
fete, cu marginile intregi. In locurile unde frunzele
sunt fixate pe tulpina se observa o membrana
albicioasa ce inconjoara tulpina, numita ochree. La
subsuara frunzelor se afla 2-4 flori de culoare alb-
verzuie, pe margini alb-roz. Fiecare floare are 5
diviziuni ce tin locul sepalelor si petalelor. Urmeaza
apoi 8 stamine ce inconjoara un ovar cu 3 stile.
Infloreste din iunie pana in septembrie. Planta este
comuna in toata tara.

Recoltarea:
Se aduna iarba prin smulgere in momentul infloririi. Se inlatura radacinile si partea de
jos a tulpinii care este lemnificata si lipsita de frunze. In locurile grase, cu umezeala
suficienta, troscotul are o tulpina ridicata pana la 15-20 cm.

Mod de uscare:
Planta se intinde in locuri aerisite sau uscatorii cu aer cald, la o temperatura de 40
grade C. Din 4-5 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca astringent in diaree. Intern: hipotensiv, antidiareic.

49
Urzica moarta (Lamium album)

Descriere:
Urzica moarta este o planta vivace,
ierboasa, cu tulpina din 4 muchii, putin
paroasa, cu frunze opuse, petiolate,
avand forma ovala, dintate pe margini.
Florile sunt albe, mari, formate din 2
buze din care una superioara in forma
de coif sub care se afla 4 stamine si
pistilul. Inloreste incepand din aprilie si
pana toamna. Creste la marginea
padurilor, in santuri umede, pe langa
garduri si drumuri.

Recoltarea:
De la urzica moarta se aduna pe vreme uscata florile fara caliciu. Recoltarea incepe in
momentul infloririi si se continua pana toamna tarziu. uneori se recolteaza planta
intreaga cu flori si fara radacina.

Mod de uscare:
Florile trebuie uscate cat mai repede dupa recoltare, in staturi subtiri, in incaperi
aerisite sau la soare. Uscarea pe cale artificiala se face la o temperatura de 35 grade C.
Din 6-7 kg flori proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se utilizeaza pentru calmarea nervilor si ca antiseptic, iar extern in leucoree. Intern:
sedativ, emolient, expectorant, diuretic, antidiareic usor. Extern: astringent.

50
Urzica (Urtica dioica)

Descriere:
Urzica este o planta ierbacee, care creste pana la 150
cm inaltime, avand in pamant un rizom subtire,
cilindric, de culoare albicioasa, lung si ramificat.
Tulpinile sunt drepte, cu 4 muchii, acoperite cu
frunze opuse, dintate pe margini. Atat tulpina cat si
frunzele sunt prevazute cu peri urzicatori. La baza,
frunzele sunt cordate. Urzica are flori femeiesti si
barbatesti asezate pe tulpini diferite (dioica). Urzica
creste pretutindeni, in locuri cultivate si necultivate,
in santuri, pe langa drumuri, pe marginea apelor, in
paduri si pe locuri grase unde au fost stane de oi.

Recoltarea:
De la urzica se recolteaza frunzele, incepand din luna mai si pana la sfarsitul toamnei.

Mod de uscare:
Frunzele se intind in straturi subtiri, in camere cu aerisire buna. Uscarea se poate face
si inaer liber, in locuri ferite de lumina puternica. Uscarea cu aer cald se face la o
temperatura de 50-60 grade C. Din 4,5-5,5 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs
uscat.

Intrebuintari:
Urzica se foloseste ca diuretic si adjuvant in diabet. Intern: elimina acidul uric, actiune
antimicrobiana, diuretic, antidiareic, vitaminizant, hemostatic, hipoglicemiant. Extern:
stimuleaza refacerea tesuturilor, cicatrizant.

Observatii:
Pentru a feri pielea de perii urzicatori, care provoaca iritatii si mancarime. se vor folosi
manusi in timpul recoltarii.

51
Valeriana (Odoleanul) (Valeriana officinalis)

Descriere:
Valeriana este o planta perena, inalta de 30-150 cm,
cu un rizom scurt, gros, din care pornesc numeroase
radacini ce prezinta un miros caracteristic. Tulpina
este dreapta, fistuloasa (goala la interior), cilindrica,
brazdata si acoperita cu frunze opuse. Frunzele sunt
adanc divizate, cu segmentul terminal mai mare.
Florile sunt de culoare alb-roz, placut mirositoare,
asezate la varful tulpinilor si al ramurilor. Fiecare
floare are 5 petale unite intre ele intr-un tub scurt.
Una dintre petale prezinta o mica umflatura la baza
ei. Infloreste in luna mai pana in iulie. Creste prin
fanetele umede si luminisurile de padure.

Recoltarea:
Toamna, dupa ce partea ierboasa a valerianei s-a vestejit, se recolteaza rizomul
impreuna cu radacinile. In cazul in care radacinile se culeg primavara, scoaterea lor
din pamant se face in lunile februarie-martie.

Mod de uscare:
Radacinile de valeriana se usuca in incaperi bine aerisite. Ele se intind in straturi
subtiri si se intorc in primele zile pentru a uniformiza uscarea. Radacinile se pot usca
si in camere cu aer cald sau uscatorii, la o temperatura cuprinsa intre 35-40 grade C.
Cu cat uscarea se face mai incet, cu atat produsul va fi mai aromat. Din 4-5 kg radacini
proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Radacinile de valeriana au actiune calmanta asupra sistemului nervos. Intern: sedativ,
diminueaza secretiile gastrice, astispastic, antitiemetic.

Observatii:
Valeriana se poate confunda cu canepa-ciobanului (Eupatorium canabinum) cu care se

52
aseamana prin inaltime, frunze opuse si divizate si inflorescenta de tip umbeliform.
caracterele botanice sunt net diferentiate, iar radacina este lipsita de miros.

Vascul (Viscum album)

Descriere:
Vascul este o planta semiparazita, inalta de 30-60 cm.
Creste pe ramurile arborilor, avand aspectul unor tufe
ramuroase, drepte sau aplecate in jos. Tulpina este
scurta, cilindrica si groasa, ramificata din 2 in 2,
ingrosata la nodri, de unde se rupe foarte usor, de
culoare galben-verzuie, uneori galben-cenusie.
Frunzele sunt opuse cu marginile intregi, lipsite de
petioli, de culoare verzuie-galbena, groase si pieloase
la pipait, lunguiet-ovale, mai late la varf decat la
baza, cu varful rotunjit, fara peri, avand pe partea
inferioara 4-5 nervuri vizibile. Lungimea frunzelor
este de 2-4 cm, uneori mai mare sau mai mica. Ele nu
cad toamna si raman verzi in timpul iernii. Florile
sunt mici, lipsite de codita, asezate cate 2-3 la
subsuara ramurilor. Vascul are doua feluri de flori,
barbatesti si femeiesti, dispuse fiecare pe tufe
separate. Fructele sunt de forma rotunda, la inceput
de culoare verde, apoi alba, asezate cate 2-3 la un loc,
prezentand 2 seminte acoperite cu o substanta
cleioasa. Coacerea lor se termina in luna decembrie.
O planta traieste cca 70 ani. Infloreste in lunile
martie-aprilie. Vascul paraziteaza de preferinta plopii,
salcia, mesteacanul, perii, merii, scorusii, paducelul,
prunul, ciresul, salcamul, artarul, castanul, teiul, in
general toate foioasele, coniferele si foarte rar
frasinul, carpenul si arinul.

Recoltarea:
De la vasc se aduna ramurile tinere cu frunze. Recoltarea se poate face tot timpul
anului.

Mod de uscare:
Uscarea vascului se face numai pe cale naturala, in incaperi bine aerisite, ferite de
lumina. Din 2-3 kg planta proaspata se obtine 1kg produs uscat.

Intrebuintari:

53
Vascul se foloseste ca hipotensiv. Intern: cardiotonic, antimiotic, brahicardizant.

Observatii:
A nu se confunda vascul medicinal cu vascul de stejar sau margaritar (Loranthus
europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare galbui-inchis, de forma ovala, asezate
in forma de strugure, si tulpini de culoare brun-negricioasa pana la cenusiu-inchis.
Tratamentul cu vasc se face numai sub control medical. Vascul este o planta parazita pe pomi fructiferi si unii
arbori. S-a stabilit ca exista o corelatie intre toxicitatea plantei si provenienta sa(pe ce pom a crescut). Cel mai
valoros vasc este cel crescut pe mar. In ordine descrescatoare urmeaza cel crescut pe par, brad, mesteacan, trandafir
si frasin.

Volbura (Convolvulus arvensis)

Descriere:
Volbura este o planta perena, cu tulpina volubila,
intinsa pe pamant sau incolacita de alte plante, cu
frunze glabre asezate altern. In pamant are o radacina
lunga si subtire de culoare alba. Frunzele sunt ovale
sau sagitate, asezate pe un petiol lung. Florile au
forma unei palnii, de culoare alba cu dungi roz pe
partea exterioara. Ele sunt placut mirositoare.
Infloreste incepand din iunie pana in august. Volbura
este o planta comuna ce creste prin terenurile lucrate,
gradini si pe langa drumuri.

Recoltarea:
Se smulge intreaga planta impreuna cu radacinile, inainte de inflorire (aprilie-mai).

Mod de uscare:
Volbura se usuca in straturi subtiri in locuri bine aerisite. Din 4-6 kg planta proaspata
se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Volbura are proprietati laxative.

Observatii:
Impreuna cu volbura se poate recolta si planta numita cupa-vacii (Calystegia sepium).
aceasta are portul mult mai mare, florile sunt mari, albe, lipsite de miros. creste pe
langa garduri, de care se agata, si la marginea apelor. La infatisare seamana cu
volbura. infloreste in lunile iulie-septembrie. Are aceleasi intrebuintari ca si volbura.

54
Zmeurul (Rubus idaeus)

Descriere:
Zmeurul este un arbust tufos, cu lastari taratori,
tulpini drepte, spre varf arcuite, cu ghimpi drepti si
desi, de forma unor ace, adeseori plasati numai pe
partea inferioara. Frunzele sunt compuse din 3-7
foliole, dintate pe margini, verzi pe fata superioara,
albicioase pe cea inferioara. Florile sunt albe,
compuse din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine.
Fructul este de culoare rosie, cu miros placut si gust
acrisor-aromat. Infloreste incepand din mai pana in
iulie. Creste prin locuri stancoase, luminisuri de
paduri, in regiunea deluroasa si muntoasa.

Recoltarea:
De la zmeur se recolteaza frunzele tinere fara petiolul principal, inainte si in perioada
infloririi.

Mod de uscare:
Frunzele se usuca in straturi subtiri pe cale naturala sau artificiala la o temperatura de
40-50 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca astringent in diaree.

55
 Muschiul de piatra (Cetraria islandica)

Descriere:
Muschiul de piatra are corpul in forma de frunza
(tal), cu multe ramificatii liniare, care la randul lor
poarta lobi divizati in doua, cu marginile ondulate,
prezentand peri mai grosi de forma unor spini (cili).
Pe partea superioara este lucios, de culoare verde-
bruna, maslinie, albicioasa pe partea inferioara si
roscata la partea de jos, in locul unde se prinde de
stanci. Muschiul de piatra are o inaltime de 10-15
cm, crescand pe stanci si pe locurile uscate din
regiunea alpina.

Recoltarea:
Se smulge intreaga planta (talul) tot timpul anului si numai pe vreme uscata.

Mod de uscare:
Muschiul de piatra se usuca in aer liber, intins in straturi subtiri. Din 1,2-1,5 kg
licheni proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.

Intrebuintari:
Se foloseste ca tonic amar si ca emolient in tuse si bronsite. Intern: stimuleaza
secretia pancreatica, antibiotic, emolient si calmant al aparatului respirator si

56
digestiv, puternic antibiotic, colagog, stomahic, antispastic pulmonar, fluidifica
secretiile bronsice.

57