Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acestui tip de învăţare îi sunt specifice câteva caracteristici. Elevii au ocazia, asumân-
du-şi un grad înalt de responsabilitate, să-şi identifice propriile obiective educaţionale,
să-şi găsească surse informative şi să-şi construiască propriul sistem de cunoştinţe bazat
pe acele obiective personale anterior identificate (un model de învăţare mai potrivit decât
cel uniformizant, în care elevilor li se impun obiective standard).
Poziţia centrală a elevului în cadrul procesului de învăţare accentuează pe participarea
elevilor, ei devenind participanţi activi. Învaţă într-un ritm propriu, folosind propriile
strategii. Motivarea este mai mult de natură intrinsecă decât extrinsecă, învăţarea fiind
mai mult individualizată decât standardizată. Acest tip de învăţare formează abilităţile
elevilor de a învăţa strategii, cum ar fi gândirea critică, gândirea reflexivă şi capacitatea
de a rezolva probleme. Invăţarea centrată pe elev este esenţială în abordarea diferenţiată
pe stiluri de învăţare. Elevul nu mai este elementul pasiv care primeşte informaţia
transmisă de profesor , el devine un consumator de informaţie. Se realizează o asociere a
învăţării şi a practicilor de predare cu particularităţile elevului (talente, capacităţi,
pregătire, ereditate, experienţe).
Comportamentele observabile în cadru învăţării centrate pe elev sunt :
1. Natura procesului de învăţare
Acest proces este activ, volitiv şi mediat intern. Este un proces de descoperire şi
construire a sensului pornind de la informaţii şi experienţe filtrate în mod unic de
percepţia, gândirea şi afectele fiecărui elev (McCombs & Whisler, 1997).
Implicare activă
Experienţă directă
Învăţare deplină
Stiluri de învăţare
Strategii de învăţare
Centre de învăţare
2. Obiectivele procesului de învăţare
“Elevul se străduieşte să construiască reprezentări semnificative şi coerente pe baza
cunoştinţelor sale, indiferent de cantitatea şi calitatea informaţiei existente (McCombs &
Whisler, 1997, p.5).
Construirea unei semnificaţii
Înţelegere
Învăţare şi perfecţionare
3. Construirea propriului sistem de cunoştinţe
Acest principiu al învăţării se referă la “modul în care fiecare individ construieşte
elemente cognitive şi emoţionale proprii personalităţii sale” (Philips,1997, p.8)
Interpretarea
Faza preliminară cercetării
Cercetarea
Evaluarea
Crearea de modele mentale şi conexiuni
4.Gândirea de ordin superior
Presupune crearea de modele mentale prin comparaţie contrastivă, clasificând şi
generalizând informaţia. Obiectivul este acela de a trage concluzii bazate pe probe
concrete (Eggen,1996).
Delegarea puteriii
Împărţirea puterii
Actul decizional
Gândirea critică
Gândirea în colaborare
5. Influenţe motivaţionale asupra învăţării
Acestea reprezintă “atât importanţa ideilor, valorilor, intereselor, obiectivelor şi a
reuşitei aşteptate de către individ, cât şi starea afectivă capabilă să genereze o motivaţie
negativă sau pozitivă de a învăţa (McCombs & Whisler, 1997, p. 75).
Încrederea
Emoţiile
Randamentul
Stima faţă de propria persoană
Anticiparea reuşitei
Recompensa
6. Motivaţia intrinsecă în învăţare
Reprezintă “tendinţa naturală de a căuta situaţiile dificile şi de a le soluţiona în
procesul de realizare a obiectivelor personale şi de exersare a abilităţilor” (Deci & Ryan,
citat în Woolfolk, 2001, p. 368).
Curiozitatea
Implicarea intensă
Plăcerea de a învăţa
Mediu agreabil
7. Caracteristici ale sarcinilor de lucru care stimulează motivaţia
Acestea includ curiozitatea, creativitatea şi gândirea de ordin superior, care sunt
stimulate de obiective de învăţare relevante, autentice, şi care prezintă un grad de
dificultate şi de originalitate optim din perspectiva fiecărui elev. (Schurr, 1994, p.64).
Sarcini de lucru care să stimuleze curiozitatea elevilor
Strategii şi activităţi care să dezvolte şi să stimuleze creativitatea elevilor
8. Limitări legate de dezvoltarea individuală şi momente favorabile
Acestea reprezintă progresul individual în diverse faze ale evoluţiei fizice, intelectuale,
emoţionale şi sociale care este determinat de factori genetici şi de mediu unici (McCombs
& Whisler, 1997).
Dezvoltare fizică
Dezvoltare intelectuală
Dezvoltare emotională
Dezvoltare socială
Caracteristicile elevului
9. Diversitatea socială şi culturală
Învăţarea este facilitată de interacţiuni sociale şi de comunicarea cu ceilalţi indivizi în
cadrul unui mediu instrucţional flexibil, eterogen (în ce priveşte vârsta, cultura, influenţa
familiei etc.) şi care poate fi adaptat
Implicare civilă
Comunicare
Toleranţă
Lucru în echipă
10. Acceptarea sociala, stima faţă de propria persoană şi învăţarea
Învăţarea şi stima faţă de propria persoană sunt stimulate când individul dezvoltă relaţii
bazate pe respect şi consideraţie cu alţi indivizi care le recunosc potenţialul, le apreciază
sincer talentele unice şi îi acceptă ca indivizi.
Instruirea interactivă
Învăţarea în colaborare
Inteligenţa interpersonală
11. Diferenţe individuale în învăţare
Elevii au aptitudinii şi preferinţe diferite pentru anumite tipuri şi strategii de învăţare.
Caracteristicile fiziologice proprii
Tendinţa de a procesa informaţia
Inteligenţa verbală/lingvistică
Inteligenţa logico-matematica
Inteligenţa vizualo-spaţială
Inteligenţa cinetică
Inteligenţa ritmico-muzicală
Inteligenţa interpersonală
Inteligenţa intrapersonală
Inteligenţa naturalistă
Mediul apropiat
Procesele afective personale
Preferinţele sociologice