29.11.

2020 Tonalitatea

Tonalitatea
Teorie Muzicală
* Required

1. Numele și prenumele: *

Informații generale:

Tonalitatea este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru

(tonica). Noțiunea de tonalitate, produs al unui diversificat proces prin care a trecut
creația muzicală la sfârșitul secolului XVII, are la bază un principiu de creație pe
Generalități care îl putem asemăna cu legea atracției gravitaționale.
Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și cadențe. Astfel,
tonalitatea este stabilită prin acorduri. În contrast, gama este stabilită prin relațiile
dintre notele individuale.

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 1/9
29.11.2020 Tonalitatea

Spirala Tonalitățiilor

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 2/9
29.11.2020 Tonalitatea

Apărută în Europa occidentală în jurul anului 1650, tonalitatea reprezintă o

dezvoltare a sistemului modal renascentist în direcția gândirii verticale (armonice).
Limbajul tonal a fost utilizat în permanență și perfecționat de-a lungul Barocului (de la data
amintită până în jur de 1750), Clasicismului vienez (aprox. 1750–1810) și Romantismului
(secolul al XIX-lea).

După 1850, compozitori precum Richard Wagner și Franz Liszt aplică tonalitatea în
apropierea cazurilor limită, prefigurând criza acestui sistem sonor de după 1900. În anul
1889, autorul francez Claude Debussy are ocazia să audă la Expoziția universală de la
Paris un ansamblu gamelan javanez; plăcut impresionat, se apleacă asupra modurilor
exotice și antice, dând naștere unui sistem sonor folosit ca alternativă la tonalitate,
devenit marcă a impresionismului muzical. În aceeași perioadă, francezul Erik Satie
distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al
Istoric XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii, pe fondul dezvoltării unor noi abordări
modale, a apariției atonalismului și a sistemului serial (culminând cu dodecafonismul,
început în anii 1920). De altfel, una din devizele modernismului din muzică (aprox. 1890–
1960) este înlocuirea tonalității cu alte soluții generatoare de scări și funcții sonore.

În ciuda acestor evoluții, tonalitatea a fost sprijinită în secolul XX de autori precum

Richard Strauss sau Jean Sibelius; Arnold Schönberg, creatorul dodecafonismului, a
revenit la tonalitate în ultima sa etapă de creație. După 1960, adoptarea gândirii de tip
postmodern de către unii autori culți și succesul enorm al muzicii de divertisment au
asigurat perpetuarea sonorităților tonale până în zilele noastre. Din aria de divertisment,
mai multe genuri sunt tributare tonalității: muzica ușoară, muzica de jazz de până în anii
1950, genurile pop, rock (parțial) ș.a.

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 3/9
29.11.2020 Tonalitatea

Compozitori celebri - utilizatori ai tonalității

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 4/9
29.11.2020 Tonalitatea

Acesta este un subiect controversat. Deoarece gama este bazată pe note, iar
tonalitatea pe acorduri, controversa poate fi privită ca dand raspunsuri diferite la
intrebarea daca notele sau acordurile reprezintă conceptul fundamental in armonia
tonală. Există două puncte de vedere:

Tonalitatea este derivată din gamă (teoria progresiilor fundamentale) François-

Joseph Fétis (1784–1871) defineste tonalitatea astfel (1844): “Tonalitatea este
formată din seria de relații necesare, simultane sau successive între notele unei game”
In această interpretare tonalitatea este stabilită prin notele unei game în conjuncție cu
tehnica utilizată (de exemplu, variații de P5 în basul fundamental in baroc).

Relația Gama este derivată din tonalitate (analiza functională)

dintre Hugo Riemann (1849-1919) defineste tonalitatea astfel (1909): “Tonalitatea este
ințelesul special pe care acordurile îl capata prin relația acestora cu o sonoritate
gamă și fundamentală, triada tonică”. In acest punct de vedere, tonalitatea nu este definită prin
tonalitate referire la notele unei game. Un exemplu simplu de astfel de relație este o progresie de
acorduri de trei triade, a doua triadă cu o cvintă perfectă mai sus. In acest caz,
aproape cert triada inițială este pe treapta I, progresia fiind notată I-V-I. Nota
fundamentală a triadei I este tonica (vedeti figura).
O definitie alternativă de compromis în care tonalitatea este bazata pe game și funcții
este urmatoarea (definitia nu explica ce este tonalitatea, dar abordează subiectul
bazelor acesteia):
Tonalitatea reprezintă un sistem sonor bazat pe o scară heptatonică octaviantă,
al cărui complex sistem funcțional se bazează pe tendința spre centrul sonor numit
tonică.

Două tonalități relative sunt două tonalități diferite ca mod (tonalitate majoră sau
minoră) dar care au în comun aceeași scară diatonică și au aceeași armură.
Tonalitate
relativă De exemplu Do major are ca tonalitate relativă la minor, și viceversa.

Triada pe treapta I in gamele Do major și La minor. Notele celor doua game sunt
aceleasi, tonalitatea este insă diferită.

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 5/9
29.11.2020 Tonalitatea

Spirala tonalitatilor relative

Tonalitatea

Tonalități majore și minore

http://youtube.com/watch?v=DUFF_iok0yI

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 6/9
29.11.2020 Tonalitatea

Informațile prezentate mai sus vor fi evaluate prin intermediul unui chestionar cu
Evaluare autoevaluarea:
finală

2. Ce este tonalitatea?

Mark only one oval.

Tonalitatea este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru (tonica).

Tonalitatea este o serie de note muzicale selectate într-un mod specific dintre notele
unei octave.

Tonalitatea este diferența dintre înălțimea a două note muzicale.

3. Când a apărut nuțiunea de tonalitate?

Mark only one oval.

Începutul secolului XIV

Sfârșitul secoluli XVII

Sfârșitul secolului XII

4. Prin ce este stabilită tonalitatea?

Mark only one oval.

Măsură.

Timbrul muzical.

Progresii de acorduri și cadențe.

5. După anul 1850, ce compozitori aplică tonalitatea în apropierea cazurilor limită?

Check all that apply.

Wolfgang Amadeus Mozart

Ludwig van Beethoven
Johann Sebastian Bach
Richard Wagner
Franz Liszt

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 7/9
29.11.2020 Tonalitatea

6. Cine distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive?

Mark only one oval.

Erik Satie

Franz Liszt

Johann Sebastian Bach

7. Care sunt noile abordări modale?

Check all that apply.

Sistemul de acorduri
atonalism
sistemul serial
dodecafonismul
Cadența

8. Pe ce este bazată gama?

Mark only one oval.

note

sunete

asunete

9. Pe este bazată tonalitatea?

Mark only one oval.

Contramelodie

Acorduri

Salturi muzicale

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 8/9
29.11.2020 Tonalitatea

10. De cine a fost sprjinită tonalitatea în secolul XX?

Check all that apply.

Richard Strauss
Franz Liszt
Jean Sibelius
Arnold Schönberg
Erik Satie

11. Tonalitatea relativă a lui DO MAJOR este:

Mark only one oval.

LA MINOR

SI MINOR

RE MINOR

This content is neither created nor endorsed by Google.

 Forms

https://docs.google.com/forms/d/1RxETf_PvdSWiJCiOl1Rl3hZ6zhC9GOS50QPgoR2QoEY/edit 9/9