AMZA ADELINA MARIANA

P.I.P.P., ANUL III, SEM. II

Satul Severinești

Satul Severinești face parte din comuna Căzănești, județul Mehedinți. Satele vecine ale
Severineștiului și componente ale comunei Căzănești sunt următoarele: Căzăneşti, Ercea, Gârbovăţu
de Sus, Govodarva, Ilovu, Jigniţa, Păltinişu, Poiana, Roşia, Suharu, Valea Coşuştei.
Severinești se află între satele Valea Coșuștei și Valea Alunului (scoasă recent de pe hartă, făcând
parte acum tot din Severinești).
Activitățile preponderent desfășurate în satul Severinești, sunt cam aceleași care se practicau
din moș-strămoși.
Principala activitate în satul Severinești, este agricultura; ceea ce este drept, că în ultimul timp au
rămas ca și locuitori, bătrânii noștrii, care din cauza vârstei și a bolilor nu se mai pot ocupa
îndeajuns de mult de agricultură, foarte multe pogoane de pe camp, rămânând nemuncite.
Păstrând aceeași linie, aceea a agriculturii din satul meu natal, mai pot spune că munca la
camp a fost ușurată de apariția a cât mai multe utilaje agricole: tractoare, combine, motocultoare,
etc. Pe vremea când bunicii mei erau tineri, toate aceste lucruri erau o raritate sau poate chiar
inexistente. Pământul se muncea cu caii și cu căruțele, în cel mai bun caz sau cu unelte făcute acasă:
sape, lopeți și așa mai departe.
Ceea ce a râmas neschimbat în acest domeniu este faptul că vecinii se ajută între ei atunci
când vine vorba de munca de teren. Un exemplu recent pe care îl pot da în acest sens, face referire
la bunica mea și la vecina ei. În această vară, o vecină a chemat-o pe bunica mea s-o ajute la săpatul
grădinii, iar pentru că bunica mea nu a droit să primească nimic în schimb de la ea, atunci când
bunica mea s-a apucat să culeagă porumbii, vecina noastră a venit fără să o cheme cineva și a ajutat-
o pe bunica mea.
Subliniez faptul că, mica fiind, 10-12 ani, am luat parte și eu cu verișoara mea, mai mica cu 3 ani
fiind, la o activitate de genul, dar cu o altă vecină.
Activitatea economică principală din Severinești este și va rămâne exploatarea pietrișului
din albia Râului Coșuștea. Coșuștea este un râu curgător care traversează comuna Căzănești și nu
numai.
Cei ce au cai și căruțe sau mai nou tractoare cu remorci, adună nisipul peste care traversează râul
sau pietrișul care îl înconjoară, pe care îl vând mai departe oamenilor care vor să își construiască
case sau diverse modificări prin curte.
O altă sursă economică este creșterea animalelor domestice: oi, capre, porci sau veci
(existând chiar și ferme speciale); unde țăranii merg în fiecare duminică la târgul de la Broșteni și
vând diferite produse obținute de pe urma animalelor: brânză, carne, lapte.
În timpul primăverii sau toamnei, după o ploaie caldă, oamenii merg după mânătărci (ciuperci), pe
care le usucă, le curăță și le vând mai departe vânzătorilor ambulanți. Costul unui kg din aceste
ciuperci uscate, poate ajunge la 100 sau chiar 200 de lei.
În timpul copilăriei mele o sursă de hrană sau de venit era: adunarea merelor și a perelor pădurețe,
pe care le găseam în camp sau culegeam fragi și mure pe care le vindeam bătrânelor pe o sumă
motrică, pentru ca acestea să facă gem.
Tradiția care, din punctul meu de vedere ar trebui să rămână veșnică în satul Severinești,
este sărbătoarea satului pe 29 iunie, Sfântul Petru, numită și nedee. Atunci oamenii, în special
prietenii apropiați și de familie vin pe la noi în vizită, la praznic.
Ziua, în amiaza mare, vin diferiți mercenari cu tarabe de jucării, care reprezintă cel mai mare interes
pentru copiii din zonă. De acolo îți poți cumpăra jucării, poți da la ruletă sau chiar poți sta la măsuța
cu mici sau lua înghețată de la tonomatul portabil.
Pe seară se organizează o horă mare, unde invitați speciali sunt formațiile din zonă sau chiar
interpreți de muzică populară celebri. Hora satului era locul și momentul unde se cunoșteau cât mai
mulți tineri, care la scurt timp sau peste ani ajungeau să devină parteneri. Fiind mica, pentru mine
hora era cel mai mare farmec care mi se putea întâmpla și la care puteam participa, deoarece acolo
mă întâlneam cu toți prietenii mei de la școală, pe care nu îi mai văzusem în timpul vacanței, din
pricina distanței.
Din păcate, în satul meu acest lucru nu se mai practică de câțiva ani, din cauza scandalurilor care
aveau loc la un moment dat de către anumiți cetățeni turmentați.

Sărbătoarea Paștelui
În Joia Pașteșui, atât băieții, cât și fetițele cu vârste mici, merg la Biserică pentru a fi îngrijiți
de către preot (li se dă pâine înmuiată în vin). Adulții și bîtrânii, pentru a fi împărtășiți, trebuie mai
întâi de toate să se spovedească, iar pentru Taina Spovedaniei, aceștia trebuie să țină Postul Paștelui
sau măcar în ziua în care vor să se împărtășească. Această activitate se desfășoară seara la Biserica
din satul Căzănești.
Mai apoi, vineri seara, cetășenii comunei Căzănești participă la slujbă, în satul vecin, Valea
Coșuștei.
După terminarea slujbei, oamenii ies în curtea Bisericii, după ce trec pe subt patrahilul preotului, cu
lumânările aprinse pentru a înconjura Biserica și cânta Prohodul de trei ore.
Sâmbătă seara, după încheierea slujbei și participarea la păristasele celor care s-au stins fără
lumânare, are loc momentul în care preotul îți dă Paștele (pâine sfințită înmuiată în vin).

Sărbătoarea Crăciunului
Cea mai plăcută parte a Crăciunului este colindatul, din punctul de vedere al oricărui copil.
Pe data de 24 decembrie are loc colindatul, direcția fiind diferită de la un an la altul; într-un an se
începe de la o parte a satului, iar în următorul an din cealaltă parte a lui.
Surpriza cea mai plăcută era când primeam colindeți făcuți în casă, la vatra sobei sau când în
punguță se aflau eugenii, ca sa numai zic de reacții atunci când primeam câte o napolitana. Îmi
amintesc și acum nerăbdarea cu care așteptam sa ajung la ”bogatul satului”, care în fiecare an se
îmbrăca în Moș Craciun, ne punea să îi spunem o poezie, iar mai apoi ne dădea o plasă plină de
dulciuri.
Taina Botezului
Pentru ziua botezului se fac pregătiri intense, atât pentru slujbă, cât și pentru petrecerea de
după. Este binecunoscut faptul că niciun eveniment important nu poate trece necelebrat. Astfel, în
zilele noastre, petrecerile de botez iau din ce în ce mai multă amploare. Acest obicei are ca piatră de
temelie o tradiție veche, în care a doua zi după botez, familia care și-a creștinat copilul trebuia să
deschidă porțile tuturor celor care doreau să vină să-i felicite.
Bebelușul ce urmează să fie creștinat ajunge la biserică îmbrăcat în hainele dăruite de moașa
sa, femeia care i-a făcut prima băiță. Acesta este preluat de nașa, timp în care nașul ține lumânarea
de botez aprinsă. În timpul slujbei, părinții spirituali sunt cei care vorbesc în numele copilului,
tocmai de aceea rostesc Crezul și răspund întrebărilor „Te lepezi de Satana?", „Te-ai unit cu
Hristos?", aderesate de 3 ori de către preot.
După ce copilul este botezat, se pun cruciulițele în piept invitaților, ca mărturie a participării
lor la eveniment. Nașa învelește bebelușul după ce este scos din cristelniță în casmă (bucată de
material albă, netivită, lungă de 3 metri) care se leagă cu o panglică de 1 metru. Tot nașa este cea
care se ocupă de îmbrăcatul micuțului creștinat cu hainele noi cumpărate, după ce este miruit și i se
taie câteva fire de păr.
Ultimul pas în obiceiurile de botez este Împărtășania bebelușului. Acesta este ținut în brațe
de nașa, întotdeauna pe partea dreaptă după care este închinat icoanelor din iconostas, dacă este
fetiță și dus spre închinare în Altar, dacă este băiat. Ca dar de botez, nașii cumpără noului finuț un
lănțișor cu cruciuliță, iar finuței o pereche de cercei.

Nunta
Nunta în satul Severinești și-a păstrat tradiția celor trei zile. Vineri seara are loc hora în sat,
unde se strâng atât persoanele invitate, dar și cele care nu sunt. Sâmbătă seara este nunta propriu
zisă, la cort cu toate datinile și obiceiurile străvechi (împodobirea bradului, adăpatul miresei,
bărbieritul ginerelui, voalul miresei și toate cele). Duminică toată ziua are loc masa festivă,
continuarea petrecerii cu invitații apropiați. Cee ace este drept este faptul că în ziua de astăzi
majoritatea prefer să schimbe acest mod de a-și sărbători nunta. Locația cortului a fost înlocuită cu
restaurantele din oraș, mireasa numai este luată de la casa părintească cu hore și trâmbițe și alte mici
modificări.

Mormântarea
Cetățenii satului Severinești și-au păstrat întocmai datinile și obiceiurile înmormântării:
toate bunurile celui care a murit sunt date străinilor, astfel încât morții se pot bucura de aceleași
lucruri în moarte ca și în viață.
La date fixe, femeile familiei pregătesc mâncare și băuturi, pâine dulce cu nuci și un tort
special format din boabe de grâu care poartă denumirea de colivă, nuci și zahăr și le duc la biserică
împreună cu o listă care conține toate numele celor decedați în toate generațiile care pot fi amintite.
 La anumite intervale după moarte, (trei zile, șase săptămâni, un an, șapte ani), femeile
familiei pregătesc o întreagă sărbătoare, incluzând majoritatea mâncărurilor și băuturilor pe care
morții le-au apreciat în această viață. Familia și prietenii sunt invitați și în timpul sărbătorii sunt
povestite despre cel care a murit.
Fiind o tradiție cu mai puțină ceremonie, lumânările sunt aprinse și lăsate să se ardă, fie
acasă, fie la biserică, ori de câte ori se simte nevoia de conectare cu strămoșii familiei. Singura
ocazie formală pentru aprinderea lumânărilor este noaptea de Paște, când lumânările sunt aprinse la
biserică și apoi duse în procesiune în curtea cimitirului, la scurt timp după ce ceasul lovește miezul
nopții și sunt lăsate să ardă pe morminte.