TERMENI DIN DOMENIUL BIOLOGIEI

cancer (lat. cancer „umflătură”) = maladie cauzată de perturbarea dezvoltării normale a

celulelor.
circadian (fr. circadien) = fenomen care are loc o dată la 24 de ore.
clona (fr. clone, cf. gr. clon „ramură mică”) = totalitatea descendenţilor derivaţi de la un
singur părinte, pe cale asexuată.
decidue (lat. deciduus) = plante care se desprind de pe organul generator
dehiscent (fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens) = fruct care se deschide automat la maturitate,
punând în libertate seminţele; antonim – indehiscent
detritus (fr. détritus, lat. detritus) = particule de materie organică rezultate din
descompunerea parţială a organismelor moarte, animale şi vegetale
drajon (fr. drageon) = lăstar crescut pe o rădăcină superficială
drupă (fr. drupe, lat. drupa “măslină”) = fruct cărnos şi zemos care are un singur sâmbure
tare
drift (engl. drift „derivă”, „curent”) = modificare a frecvenţei genelor unei populaţii
ecdison = hormon steroid care controlează activitatea genelor din cromozomii politeni de la
unele insecte
emers (germ. emers) = care creşte la suprafaţa apei; antonim – submers
fen (gr. fainomenon „ ceea ce apare”) = caracter determinat de o anumită genă
garigă (fr. garrigue) = formaţiune de arbuşti scunzi din regiunea mediteraneană
glabru (fr. glabre, cf. lat. glaber „chel”) = lipsit de perişori pe suprafaţă
hibrid (fr. hybride, cf, lat. hybrida „din sânge amestecat”) = descendentul unei încrucişări
între doi părinţi genetic diferiţi
inerm (fr. inerme, cf. lat. inermis „neînarmat”) = plantă fără spini
inbreeding (engl. inbreeding „din familie”) = consangvinizre
juglonă (fr. juglone) = sunstanţă nocivă din frunze de nuc
killeri (engl. killer „ucigaşi”) = celule capabile să distrugă virusuri şi celule canceroase
landşaft (germ. Landschaft) = porţiune caracterizată printr-un complex de ecosisteme
latex (lat. latex „lapte”) = suc lăptos secretat de anumite plante
linkage (engl. linkage „legătură”) = legătura dintre genele unui cromozom
litieră (fr. litière) = strat de resturi de plante moarte
marcescente (fr. marcescent) = frunze sau fructe care se usucă, dar rămân pe plantă o lungă
perioadă
marcotaj (fr. marcottage) = procedeu de înmulţire a plantelor care constă în îngroparea
parţială a unei ramuri
matrix (lat. mater, matris „mamă”) = substanţă fundamentală a citoplasmei, care rămâne
după îndepărtarea organitelor celulare
nastie (germ. Nastie) = mişcare a organelor plantelor provocată de variaţia valorilor unor
factori ai mediului ambiant precum lumina, temperatura etc.
necroză (fr. nécrose, cf. gr. nekrosis „mortificare”) = moartea unei porţiuni dintr-un ţesut sau
organ
necton (fr. necton, cf. gr. nekton „ înotător”) = totalitatea vieţuitoarelor acvatice care se pot
mişca liber în apa în care trăiesc
nutant (fr. nutant, cf. lat. nutans) = tulpină, ramură sau inflorescenţă cu vârful aplecat în jos
oblong (fr. oblong, cf. lat. oblongus) = care este mult mai lung

5
ostiolă (fr. ostiole, cf. lat. ostiolum) = orificiu minuscul prin care se face schimbul de gaze cu
atmosfera
palustru (fr. palustre, cf. lat. palustris) = organism care trăieşte în locuri mlăştinoase;
sinonim – paludos
papilom (fr. papillome) = tumoare benignă
papus (lat. pappus) = smoc de perişori la extremitatea superioară a fructului ajuns la
maturitate
pedigreul (engl. pedigree) = realizarea arborelui genealogic al unei familii
plancton (germ. Plancton, cf. gr. plankton „rătăcitor”) = totalitatea organismelor mici care
trăiesc în apă
plaur (lat. pabulum „furaj, păşune”) = insulă plutitoare formată din vegetaţie acvatică
pleuston (germ. Pleuston) = totalitatea organismelor care plutesc pe suprafaţa apei
prion (engl. prion) = cea mai mică particulă infectantă
propagulă (fr. propagule) = formaţiune cu rol în înmulţirea vegetativă
psamon (fr. psammône, cf. gr. psammos „nisip”) = totalitatea organismelor vii din nisipul
marin
pubescent (lat. pubescens) = organ acoperit cu peri fini
rafeu (fr. raphé, cf. gr. raphe „sutură”) = linia de jocţiune a două jumătăţi simetrice;
sinonim – rafă
rahis (fr. rachis) = axul principal al unei frunze
repent (lat. repens, repere „a se târî”) = ramură a unei plante care creşte alipită de sol şi care
se înrădăcinează la noduli
ritidom (fr. rhytidome, cf. gr. rhytidoma „zbârceală”) = strat extern al scoarţei arborilor
bătrâni, format din ţesuturi moarte
represie (fr. répression, cf. lat. repressio „împiedicare, reprimare”) = inhibarea sintezei unei
enzime de către compuşi cu greutate moleculară mică
samară (fr. samare, cf. lat. samarum) = fruct uscat caracterizat de faptul că peretele formează
o expansiune membranoasă care ajută la răspândirea sa prin vânt
scabru (fr. scabre, cf. lat. scaber) = organ al plantei acoperit cu peri scurţi şi rigizi, aspru la
pipăit
selva (sp., port. selva) = pădure umedă, tropicală, veşnic verde, periodic inundată
senescenţă (fr. sénescence, cf. lat. senescere „a îmbătrâni”) = îmbătrânire a organismului
seston (fr. seston) = totalitatea organismelor vii şi moarte care plutesc sau înoată în apă
siconă (fr. sycone) = fruct compus, cu numeroase drupe închise într-un receptacul cărnos
siliculă (lat. silicula) = fruct uscat, bilocular, cu lungimea şi lăţimea relativ egale
stolon (fr. stolon) = lăstar care creşte culcat pe pământ, cu rol de înmulţire vegetativă
stromatolit (engl. stromatolite) = structură calcaroasă generată de colonii de cianobacterii
suber (lat. suber) = ţesut de apărare format la suprafaţa organelor plantelor
verticil (fr. verticille, cf. lat. verticillus”) = aşezare a frunzelor, ramurilor sau florilor în cerc
la un nod
virescent (fr. virescent, cf. lat. virescens) = organ verde
xilem (germ. Xylem) = ţesut lemnos