Consumul de substanțe

psihoactive și
performanța școlară

+Membrii echipei:

Profesor coordonator: +Al-Badi Daiana

+Amza Adelina
Lector. univ.dr. Strungă +Bădiță Andreea
Alexandru +Bădoiu Violeta
+Ceobanu Mihaela
+Colici Simona
Introducere

+ Utilizarea alcoolului, a tutunului și a drogurilor - denumită "consum de

substanțe psihoactive" în această lucrare - de cele mai multe ori începe în
adolescență.
+ Consumul acestora este asociat cu o serie de efecte adverse asupra
sănătății mentale și fizice a tinerilor, precum și asupra bunăstării lor pe
termen scurt și lung.
+ Consumul de substanțe psihoactive este, de asemenea, legat de o serie de
consecințe negative în domeniul educațional, cum ar fi lipsa motivației
școlare, eșec școlar sau abandon.
Ce semnifică acest fenomen al substanțelor
psihoactive în timpul adolescenței?
+ Lucrarea de față își propune să abordeze subiectul consumului de droguri şi mediul favorizant acestui fenomen,
deoarece tendințele în ceea ce privește consumul de droguri la nivel mondial, în special în rândul tinerilor, încep să
fie convergente în ultimele decenii, efectele sale resimțindu-se atât pe plan individual, dar mai ales pe plan social.
Astfel, România se înscrie şi ea în tendința de creștere a numărului de dependenți şi, poate şi mai alarmant, de
scăderea vârstei la care debutează consumul de droguri.
+ Acest fenomen este un comportament foarte răspândit care duce, mai mult sau mai puțin în mod repetat, un
adolescent către consumul de produse psihoactive, susceptibile de a genera dependență. Natura psihoactivă a
produsului este recunoscută prin modurile sale de acțiune asupra creierului și efectele care rezultă direct din acesta.
Fenomenul dependenței este caracterizat de o stare de nevoie a unei persoane cu privire la o substanță în urma
consumului periodic sau continuu al acesteia. Dependența poate fi de două tipuri diferite, adesea asociate:
+ - fizic, atunci când organismul necesită un aport regulat și uneori în creștere de toxic pentru a-și menține starea de
echilibru;
+ - psihic, atunci când subiectul caută irepresibil plăcerea sau bunăstarea oferită de drog sau simte nevoia inevitabilă de
a risipi un sentiment de neliniște.
Legătura dintre consumul de droguri și perioada
adolescenței
+ Adolescența este o perioadă de tranziție între copilărie și maturitate, considerată una dintre cele mai dificile perioade din viață
pentru adolescenți înșiși, dar și pentru părinți, profesori sau educatori . Această perioadă se instalează în timp, într-un mod mai
mult sau mai puțin prelungit, debutul acesteia fiind anunțat în general de primele modificări corporale legate de presiunea
pubertății, adesea experimentate de adolescenți ca fiind îngrijorătoare, chiar dacă deseori dorite și așteptate . În această perioadă
influența familiei scade, creându-se o anumită înstrăinare față de viața de familie, locul acesteia fiind preluat de către cercul de
prieteni.
+ Cu cât relația părinte-copil este construită pe o bază cât mai solidă, cu atât relația părinte-adolescent va fi mai ușor de gestionat.
Pentru că dacă un copil are rezervorul de iubire plin, i se oferă atenție, timp special, el nu va căuta aceste lucruri în exterior și
nu va încerca să atragă atenția asupra sa într-un mod negativ.
+ Însă de multe ori se întâmplă ca și climatul de acasă să fie unul conflictual, unul în care părinții se ceartă des, unul în care
părintele este atât de ocupat încât este tot mai absent în viața copilului. Iar pretențiile pentru ceea ce ar trebui să fie copilul, sunt
mari. Astfel, în loc să fie o oază, familia este un cuib de suferință, iar efectele se văd întotdeauna în exterior.
+ De aceea, mulți adolescenți își refulează trăirile interioare, în vicii, în anturaj.
+ Consumatorul de droguri este, în mod cert, o victimă. El întâmpină reale dificultăți în relația cu familia, cu societatea şi își pune
în pericol propria viață.
Caracteristici generale ale consumatorului de droguri

+ Specialiștii consideră că persoanele care devin consumatoare de droguri, în special tinerii, au un grad de vulnerabilitate a personalității,
anterioară începerii consumului.
+ „Ei par lipsiți de resursele necesare pentru a face fată exigențelor vieții cotidiene, sunt instabili în ceea ce privește sentimentele, sunt în
dezacord cu societatea şi autoritățile. Mulții dintre ei acuză stări depresive, de anxietate, dar nu este sigur dacă acestea sunt cauzele sau
consecințele dependenței de drog. (Răşcanu,2004)”
+ Teama de ridicol, grija de a părea încă un copil şi dorința de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Astfel adolescentul
începe să fumeze, să bea, să practice jocuri de noroc şi caută prilejuri în care să-şi demonstreze forța şi curajul. Atracția pe care o simte la un
moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenți şi uneori şi de adulți poate fi explicată şi prin faptul că grupul respectiv îi permite
realizarea unor dorințe care îi sunt interzise în mod brutal de către părinți.
+ Efectele principale ale vieții de grup sunt dependențele pe care le dezvoltă aceasta între membrii grupului respectiv. Dorința de afirmare în
fața grupului, precum şi teama că vor fi respinși, că vor fi izolați de către grup dacă refuză propunerile așa zișilor „inițiați”, îi fac pe noii
membri să nu ia în considerare riscurile la care se expun.
+ În cazul în care dependența de stupefiante a ajuns deja să fie instalată, s-ar putea să fie nevoie de mult mai multe eforturi, iar acestea ar
trebui să fie foarte bine dirijate. „Ele nu trebuie să fie concentrate numai asupra consumului de droguri în sine, ci şi asupra celorlalte
probleme şi dificultăți cu care tânărul este confruntat” (Popescu O si colab, 2004).
Școala-factor al educației sistematice
+ Există o varietate de factori de risc care pot pune adolescenții în pericol în fața consumului de substanțe psihoactive și
consecințele acestora, inclusiv caracteristicile individuale și mediul în care aceștia trăiesc.
+ Educația este o platformă care întâmpină adolescenții într-o etapă crucială a dezvoltării lor, și îi ajută să evalueze și să facă
față acestor riscuri și presiuni.
+ Prin urmare, sectorul educației are o responsabilitate fundamentală, aceea de a proteja copiii și tinerii de acest consum de
substanțe . Pentru a face acest lucru, trebuie să ia o serie de măsuri: să se asigure că tutunul, alcoolul și alte droguri sunt
complet interzise în școli;
+ Să se asigure că programele școlare includ învățarea despre riscurile asociate consumului de substanțe psihoactive și
promovează, la elevi, dezvoltarea abilităților personale și sociale care duc la comportamente sănătoase;
+ întărirea cunoștințelor și abilităților educatorilor, părinților, lucrătorilor din domeniul sănătății și ale comunităților de a
sprijini copiii și tinerii pentru a preveni și a combate utilizarea substanțelor psihoactive.
+ Toate aceste măsuri impun sectorului educației să adopte o abordare cuprinzătoare pentru a mobiliza întregul sistem, în
colaborare cu alte sectoare, în special sectorul sănătății și autoritățile care luptă împotriva dependenței de droguri.
Studiu de caz
+ 1. Istoricul elevului și al familiei
+ Radu are 17 ani și este elev în clasa a 11a.Părinții sunt despărțiți, iar în urma separării copilul a fost încredințat spre
creștere și educare mamei. Imobilul în care aceștia trăiau , a fost împărțit , pe cale amiabilă , între soți.
+ Mama lucrează ca menajeră în Italia și revine la domiciliul familiei anual, pentru perioade scurte de timp.
+ Tatăl lucrează ca taximetrist. Având în vedere că fosta soție petrece foarte puțin timp în țară, tatăl susține că și-a sprijinit
copilul în măsura posibilităților, în ceea ce privește satisfacerea unor nevoi cotidiene ale acestuia.(pregătirea mesei ,
încălzirea locuinței)
+ Relația din cadrul familiei înainte de divorț , era una conflictuală , în special pe fondul consumului de alcool al tatălui.
+ Din discuțiile avute cu elevul rezultă că acesta se simte mai atașat de mamă , cu care comunică frecvent la telefon , în timp ce
relația cu tatăl este caracterizată ca fiind mai distantă.
+ Privitor la modul cum relaționează cu copilul , tatăl susține că acesta nu-i recunoaște și nu-i respectă autoritatea , fiind de părere
că această situație a intervenit ca urmare a atitudinii pe care fosta soție a manifestat-o de-a lungul timpului, în prezența copilului
, față de persoana sa. „ soția i-a spus tot timpul copilului că tata este bețiv și că nu mai are niciun drept asupra sa , după divorț.
2.Prezentarea problemei

+ În ceea ce privește educația primită în familie, elevul relatează că mama este cea care s-a implicat mai mult în creșterea și
educarea sa.
+ Referitor la modalitatea de petrecere a timpului , elevul relatează că face parte dintr-un cerc de prieteni ,unde obișnuia să
consume atât substanțe alcoolice cât și substanțe halucinogene , motivând că în acest mod reușește să se distreze.
+ Privitor la frecvența consumului de droguri, elevul susține că în ultimul timp , obișnuia să consume săptămânal canabis,
după antrenamente, întrucât nu dorea să-i fie afectată capacitatea fizică.
+ În ceea ce privește activitatea școlară, atât diriginta, cât și antrenorul acestuia, îl descriu ca pe un elev care manifesta o
comportare decentă față de cadrele didactice , însă de la începutul anului școlar acesta își pierduse interesul față de școală,
prezentând o scădere a randamentului școlar, creșterea numărului de absențe nemotivate , stare de somnolență și
irascibilitate , păstrând totuși ca principală preocupare sportul.
3. Plan de intervenție
Nu puține sunt cazurile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situații aparent insolvabile care afectează bunul mers al activităților din clasă.
Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinate , generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranța
clasei respective şi a membrilor acesteia.
Mecanismele de a prevedea, de a limita, controla şi soluționa o situație de criză presupun un efort mare, strategii de intervenție ferme dar prudente, un
consum de energie nervoasă şi fizică sporit, cu șanse de a determina consecințe greu de evaluat în planul echilibrului psihic al persoanelor implicate.
Situațiile de criză educațională pot fi definite ca momente sau faze ale procesului instructiv-educativ ce se manifesta prin conflicte acute , privațiuni,
dificultăți , alte fenomene negative ce pot fi urmate de progres sau regres.
Intervenția într-o situație de criză educațională , care este o atribuție a cadrului didactic, ar trebui sa fie astfel concepută încât să conducă la regres și
chiar la aplanarea totală a situaților de criză.
În urma observării modificării de comportament a lui Radu, cadrele didactice , respectiv diriginta și antrenorul au decis semnalarea cazului
profesorului psihopedagog al unității de învățământ.
Profesorul psihopedagog a stabilit o întâlnire de clarificare a situației cu Radu. De asemenea , acesta a considerat că există motive întemeiate care
orientează spre consumul de droguri, informându-l pe Radu cu privire la consecințele comportamentului conform normelor școlii, precum și la
necesitatea contactării părinților.
Profesorul psihopedagog a anunțat în cel mai scurt timp familia lui Radu, pentru a comunica situația și pentru a solicita participarea acesteia, împreună
cu copilul lor, la un program specializat integrat de asistență a minorilor consumatori de droguri.
4.Obiectivele intervenției
Pe termen scurt:
-monitorizarea rezultatelor la învățătură și a prezenței școlare
-discuții cu cadrele didactice, cu dirigintele
-activitatea de consiliere psihopedagogică derulată în cabinet
-creșterea stimei de sine
- evaluare medicală
Pe termen mediu si lung:
- includerea elevului în programe de asistență și consiliere axate pe dobândirea de abilități necesare
stopării consumului de droguri oferite de către CPECA( Centrul de Prevenție, Evaluare și Consiliere Antidrog)
- realizarea periodică de reevaluări medicale, psihologice și sociale de către specialiștii CPECA
- monitorizare continuă

Puncte tari
- asumarea faptei comise
- dorința manifestată de elev de a finaliza
studiile liceale și de a urma cursurile
Facultății de Educație Fizică și Sport
- vârsta tânără care permite asimilarea și
dezvoltarea viitoare a unor roluri sociale
pozitive
- relația puternică de atașament dintre
mamă și elev
- sprijin material, afectiv și moral din
partea mamei
- dorința declarativă de a pune capăt
consumului de droguri
Puncte slabe
-relații disfuncționale la nivel familial, generate de
maniera deficitară în care s-au înțeles părinții, după
divorț, să se implice în creșterea și educarea
copilului
- lipsa supravegherii eficiente din partea familiei
- afilierea cu grupuri constituite din tineri care
manifestă comportamente delicvente
- petrecerea timpului liber într-un mod defectuos,
care implică și consumul de substanțe alcoolice și
halucinogene
- dezinteres față de activitatea școlară
- incapacitatea de a stopa singur consumul de
substanțe halucinogene
5.Aplicarea programului de schimbare
+ A fi un cadru didactic performant înseamnă a fi o prezență semnificativă atât în viața obiectivă cât și în
viața subiectivă a elevilor. Mult discutata autoritate a profesorului nu se reduce la posesia cunoștințelor
de specialitate , ci derivă și din capacitatea acestuia de a alterna strategiile didactice adaptându-le
situațiilor educaționale , de a valorifica valențele relației profesor-elev în sensul unui dialog real.
+ Atât diriginta, cât si antrenorul au dat dovadă de buni manageri a gestionării situației de criză
educațională , gândindu-se la starea psihologică a lui Radu în momentul greșelii. Deși reacția automată,
aproape reflexă a adultului la greșeală este sancțiunea, cele două cadre didactice au realizat că prin
pedepsirea acestuia nu ar fi făcut altceva decât să îl inhibe pe Radu, obligându-l să devină necooperant.
+ Ei au înțeles că o manieră de a depăși eroarea este aceea de a o înțelege și pătrunde, de a face o
psihanaliză a disfuncțiilor observate ale acesteia, astfel cele două cadre didactice împreună cu profesorul
psihopedagog au creat o echipă interdisciplinară menită să îl ajute pe Radu să își recunoască greșeala, să
o accepte și să adopte o atitudine pozitivă pentru soluționarea acesteia.
6.Concluzie
+ Diminuarea controlului părintesc și lipsa de supraveghere din partea familiei,
autonomia câștigată odată cu plecarea mamei în Italia, influența negativă a
anturajului au fost factori predominanți în apariția comportamentului deviant.
+ O bună redresare comportamentală a beneficiarului nu poate avea loc decât în
condițiile conștientizării , în mod realist, a implicațiilor legale ale faptelor
sale. Astfel, supravegherea din partea unei instituții abilitate, care să-l includă
in programe în vederea identificării și însușirii unor deprinderi
comportamentale prosociale, este esențială pentru creșterea șanselor de
reintegrare socială.
7.Bibliografie

+ 1.Popescu O, Achim V, Popescu AL (2004) -Viața în hexagonul morții,

București, Editura Fiat Lux
+ 2.Rășcanu R (2004) -Alcool și droguri; virtuți și capcane pentru tineri,
București, Editura Universității din București
+ 3.Iucu R (2006) -Managementul clasei de elevi, Iași, Editura Polirom
+ 4. Suportul de curs