Scara rațională pentru a evalua daunele

drogurilor ‼️‼️‼️‼️
Prevenirea abuzului de substanțe, de
asemenea cunoscut ca si prevenirea
abuzului de droguri, este un proces care
încearcă să prevină apariția 
consumul de substanțe sau să limiteze
dezvoltarea problemelor asociate cu
utilizarea substanțele psihoactive.
Eforturile de prevenire se pot concentra
asupra individual sau împrejurimile lor.
Un concept cunoscut sub numele de
„prevenire a mediului” se concentrează pe
schimbarea condițiilor sau politicilor
comunitare, astfel încât disponibilitatea
substanțelor să fie redusă, precum și
cererea.
 Factori de protecție și de risc

De mediu și intern sunt doi factori principali care contribuie la probabilitatea

abuzului de substanțe. Factorii de mediu din adolescența individului includ: 
abuz asupra copilului, expunerea la droguri, lipsa supravegherii, influența mass-media,
și presiunea colegilor. Activitatea de droguri în comunitatea unui individ poate
normaliza consumul de droguri.[3]În mod similar, dacă o persoană este plasată prin
tratament și apoi plasată înapoi în același mediu în care a plecat, există o mare șansă ca
persoana respectivă să recidiveze în comportamentul său anterior. Factorii interni care
se află în interiorul copilului sau pe baza personalității sunt Stimă de sine, sărac abilitati
sociale, stres, atitudini cu privire la droguri, dezordine mentala și multe altele.[4] Câțiva
factori care contribuie la abuzul de droguri în rândul adolescenților sunt lipsa de părinte
sau copilul sărac comunicare[5], accesibilitatea nesupravegheată a alcoolului acasă,
având prea multă libertate și rămânând singur pentru perioade lungi de timp. [6] În plus,
există dovezi că genul moderează efectul factorilor familiali, școlari și de la egal la
consumul și abuzul de substanțe adolescente. [7] De exemplu, unele studii raportează că
neviețuirea cu ambii părinți biologici sau comunicarea slabă părinte-adolescent este
asociată cu consumul de substanțe, în special la adolescentele de sex feminin.
 PREVENIREA DEPENDENȚEI

Programele de prevenire pot consolida

factorii de protecție în rândul copiilor
mici, învățându-le părinților mai bune
abilități de comunicare familială, stiluri
disciplinare adecvate, aplicarea regulilor
fermă și consecventă și alte abordări de
gestionare a familiei. droguri,
monitorizarea activităților lor,
cunoașterea prietenilor lor, înțelegerea
problemelor și preocupărilor lor și
implicarea în învățarea lor. Importanța
relației părinte-copil continuă până în
adolescență și dincolo de aceasta "