LUDOVIC

AL XIV-LEA AL FRANȚEI
ELEVĂ: GRIVEI IULIA VALENTINA
PROFESOR COORDONATOR: LOREDANA VASILICA POPESCU-BIBANU
Ludovic al XIV-lea (n. 5
septembrie 1638, Saint-Germain-
en-Laye – d. 1
septembrie 1715, Versailles) a fost
regele Franței și al Navarei. A
condus Franța timp de 72 de ani –
una dintre cele mai lungi
domnii din istoria europeană.
Supranumit Regele Soare (Le Roi
Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis
Le Grand), i-a urmat la tron tatălui
său în 1643, când era un copil de
aproape 5 ani, dar a condus
personal guvernul din 1661, până
la moartea sa în 1715.
DOMNIA REGELUI SOARE
Politica absolutismului și reformele
Modificare
Spre deosebire de regii contemporani, de exemplu cei din Anglia, Ludovic a
avut posibilitatea de a-și alege politica și miniștrii fără a privi la parlament.
Putea lua rapid hotărâri. Nu era obligat nici să-și justifice acțiunile, nici să
asculte criticile ce i se aduceau. El putea pretinde o supunere indiscutabilă.
La 10 martie 1661, a doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a
convocat pe oamenii care conduseseră Franța sub comanda fostului prim-
ministru: Le Tellier, cel care reformase armata, Fouquet, strălucitul și
periculos de ambițiosul superintendent al finanțelor, Séguier- cancelarul,
Brienne și Lionne, care se ocupaseră împreună de politica externă. Regele,
în vârstă de 22 de ani, i-a privit cu răceală pe acești politicieni maturi,
experimentați și capabili, care îl evaluau la rândul lor pe tânărul lor stăpân,
întrebându-se pe care dintre ei îl va alege spre a-i urma cardinalului în
funcția de prim-ministru. Atunci regele făcu să explodeze bomba, spunând
că a venit vremea să guverneze el însuși; “vă dau poruncă să nu semnați
nimic, nici măcar un pașaport, fără ordinul meu; să-mi dați raportul mie
personal în fiecare zi și să nu favorizați pe nimeni”. Mai marele adunării
clericilor l-a întrebat pe rege cui îi va da el raportul în viitor: “Mie, domnule
arhiepiscop, mie”, a replicat Ludovic. În următorii 54 de ani, Regele Soare a
fost propriul său prim-ministru.[3][4]. Ludovic al XIV-lea se ocupă personal de
introducerea unor reforme legale. Grande ordonnance de Procédure
civile din 1667, cunoscut și cu numele de Code Louis, era un cod civil
uniform, valabil pentru întreaga țară, fiind primul de acest fel. Tratează cele
mai variate domenii : botezul, căsătoria, înmormântarea, compilarea
registrelor statului(opuse registrelor bisericii). Codul Louis a jucat un rol
important în istoria legală a Franței, fiind baza Codului Napoleon, pe
care Napoleon Bonaparte îl va promulga la începutul secolului XIX, Codul
Napoleon va fi la rândul său baza esențială pentru constituirea dreptului
modern. Codul Louis are avantajul unificării legislației pe tot teritoriul
Franței, până atunci împărțită între nord și sud.
 Crearea consiliului regal de finanțe
§ A creat fabrici, care pot fi de stat și a promovat în mod special țesătoriile
din Lyonprin manufacturile Gobelins, care de atunci au devenit renumite pentru frumoasele
tapițerii și rafinatele țesături. A încurajat venirea în Franța a artizanilor și artiștilor din toată
Europa: sticlari din Murano, tâmplari navali din Olanda, fierari din Suedia.Astfel dispune de
marfă de calitate superioară, care se vinde ușor.
§ Pentru a ușura comerțul îmbunătățește infrastructurile creând trasee noi. Cu ajutorul fiului
său, Jean-Baptiste Colbert de Seignelay, a dezvoltat Marina Comercialăpentru a vinde
produsele și Marina Militarăpentru a apăra transportul mărfurilor.
§ Promovează expansiunea tranzacțiilor și crearea companiilor comerciale: Compania Indiilor
Orientale(oceanul Indian), Compania Senegal(Africa), Compagnie du Levant(marea
Mediterană și Imperiul Otoman), Compania Indiilor Occidentale(America
LUDOVIC AL XIV-LEA ȘI
POLITICA EXTERNĂ
§ Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a reprezentat întotdeauna o
problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea
aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca
declanșarea unui război, aceeași indiferență față de suferința
umană. Apărătorii săi susțin că politica externă a lui Ludovic era
concepută în adevăratul interes al Franței.
§ Războiul de devoluție, 1667-1669
§ Războiul cu olandezii, 1672-1679

§ Războiul de nouă ani, 1688-1697

§ Războiul pentru succesiunea spaniolă, 1702-1713

SFÂRȘITUL DOMNIEI
§ Bătrânețea sa a fost sâcâită de reumatism, indigestie și gută. Trei Delfini au murit în 11 luni
din cauza lui Fagon, doctorul regal, iar faptul că spre a-și acoperi propria incompetență,
Fagon încurajase zvonul că ei fuseseră otrăviți de către Orléans, nepotul regelui, nu sporește
respectul față de el. Ludovic a fost împietrit de durere atunci când soția nepotului
său, ducesa de Burgundia, a căzut și ea victimă pojarului combinat cu leacurile lui
Fagon. Marie-Adelaïdefusese favorita regelui și a bătrânei sale soții. Ea era afectuoasă,
vioaie și ușor obraznică; aducea viață și râsete în existența așezată a bătrânilor, iar aceștia o
adorau.
§ În vara anului 1715 Ludovic al XIV-lea era departe de a se simți bine. Își pierduse pofta de
mâncare și nu prea avea somn, ceea ce nu era surprinzător din moment ce Fagon insistase
ca regele să se învelească cu o plapumă din puf pentru a transpira. În august, pe rege a
început să-l doară piciorul și i-au apărut pete negre. Fagon a pus diagnosticul de sciatică, cu
toate că toată lumea știa că e vorba de cangrenă. În cele din urma, Fagon a prescris
amputarea, dar de data asta, regele și-a sfidat doctorul. Agonia Regelui Soare a fost
înfiorătoare și prelungită. Sfârșitul a venit la 1 septembrie 1715 la Versailles cu patru zile
înainte să împlinească 77 de ani. El l-a binecuvântat pe băiețelul care urma să-i succeadă,
sfătuindu-l să nu imite exagerata sa pasiune pentru construcții și războaie.
§ Ordonă construirea complexului militar Hôtel des Invalides, casă de odihnă
pentru militarii și oficialii care serviseră cu fidelitate în armată sub comanda sa,
deveniți infirmi din cauza rănilor de război, sau prea bătrâni. Acesta va fi unul
dintre pionierii farmaciei internaționale.
§ La Versailles a angajat cei mai mari artiști francezi ai timpului, în principal Le
Vau,(arhitectura), Le Brun(mobilier și picturi), Le Nôtre(grădini), pentru a crea cel
mai prestigios palat regal din Europa; Versailles va deveni modelul în absolut al
reședinței regale pe tot continentul, în timpul secolului al XVII-lea. A amplificat în
mod considerabil colecția regală de opere artistice, în special picturi, prin
cumpărarea colecției comerciantului Everhard Jabach, ce cuprindea opere
importante, ce astăzi constituie inima muzeului Luvru și a altor mari muzee pe
teritoriul Franței. Antichitățile, desenele marilor artiști, bronzurile, medaliile, au
fost colecționate cu aviditate.În 1680 creează Comédie-Française.
§ În 1681 se deschide Canal du Midi, care leagă Atlanticul cu Marea Mediterană.

§ În noiembrie 1682 regele ia sub patronajul său Colegiul regal Louis le Grand, din
Paris.
§ În 1702 Parisul este împărțit în douăzeci de districte, se creează iluminatul public
și poliția stradală.
LUDOVIC AL XIV-LEA- “STATUL SUNT EU!”

§ Expresia folosită de Ludovic al

XIV-lea „Statul sunt eu”, este
binecunoscută. Ea reflectă modul
în care acesta a condus destinele
Franţei timp de 72 de ani. Nu
trebuia să se consulte cu supuşii
săi, şi putea lua hotărâri rapid. Nu
era obligat nici să-şi justifice
acţiunile, nici să asculte criticile
ce i se aduceau. El putea pretinde
o supunere indiscutabilă.