LUCRARE DE SINTEZA

PROGRAMUL DE INTERVENŢIE PRIVIND

COMBATEREA DELINCVENŢEI ŞI DEVIANŢEI
JUVENILE ÎN RÂNDUL ELEVILOR
CUPRINS

 Comportamentele violente la copii si adolescenti

 Etiologia tulburarilor de conduita

 Interventiile in tulburarile de conduita

 Program de interventie privind combaterea delincventei

si deviantei juvenile

 Model – Plan de intervenţie personalizat

 Interventii pentru reducerea riscului aparitiei comportamentului

antisocial si violent

 Program de preventie a violentei si a comportamentului distructiv in

scoala

 Concluzii

 Bibliografie
Comportamentele violente la copii si adolescenti

Copiii pot prezenta comportamente violente de la varsta prescolara. Cu toate ca

pot fi trecatoare, nu trebuie neglijate. Preventia este cu atat mai eficienta, cu cat este mai
timpurie.
Comportamentele violente la copii si adolescenti pot include un spectru larg:
crize de furie violente, agresivitate fizica, batai, amenintari de a rani alte persoane,
folosirea armelor, cruzime fata de animale, incendierea, distrugerea intentionata a
proprietatii si vandalismul.

Factorii care cresc riscul comportamentelor violente :

Numeroase studii au concluzionat ca o interactiune complexa sau o combinare de
factori duce la un risc crescut pentru comportamente violente la copii si adolescenti. Acesti
factori includ:
 comportament violent sau agresiv anterior;
 a fi victima abuzului fizic sau sexual;
 expunerea la violenta, acasa sau in comunitate;
 factori genetici;
 expunerea la violenta prin mass-media (TV, filme etc.);
 consumul de alcool si alte droguri;
 detinerea unor arme acasa;
 combinare a unor factori socio-economici care genereaza stres in familie (saracia,
destramarea familiei, somajul, lipsa suportului social);
 leziuni cerebrale care apar in urma unor raniri.
 Semnalele de alarma ale comportamentelor violente la copii
Copiii care sunt sub incidenta unor factori de risc prezinta:
 furie intensa;
 pierderea frecventa a calmului;
 iritabilitate extrema;
 impulsivitate crescuta;
 toleranta scazuta la frustrare.

Furtul
O alta categorie de copii care creeaza probleme este cea a copiilor/adolescentilor care
fura. Parintii se intreaba ce ii determina pe copii sa fure si in ce masura copilul lor este
un «delincvent» datorita acestui comportament.
Pentru un copil mic, este normal sa isi insuseasca ceva care ii starneste interesul.
Acest lucru nu trebuie privit ca furt pana cand copilul nu are 3-5 ani, cand poate
intelege ca a lua ceva ce apartine altei persoane este gresit. Educatorii trebuie sa ii invete pe
copii despre dreptul la proprietate si respectarea celorlalti. De asemenea, parintii
reprezinta modele pentru copiii lor. Ei nu trebuie sa le dea copiilor exemple negative de
tipul: a aduce pixuri sau diverse obiecte de la serviciu acasa, a se lauda cu greseala
unei vanzatoare care a dat un ,,rest" mai mare decat trebuia, iar parintele nu a atentionat-o.

Etiologia tulburarilor de conduita:

Dupa factorii de mediu

a. Disfunctii in interactiunile din cadrul familiei

Influenta familiei asupra aparitiei simptomelor tulburarii de conduita se manifesta
bidirectional:
copilul este influentat de factori cauzali sau de risc din familie (ex. depresia parintelui,
metodele disciplinare folosite, abuzul de alcool si criminalitatea in familie etc.), iar
comportamentul copilului influenteaza contextul familial. De exemplu, cercul vicios
reprezentat prin intarirea comportamentului negativ al copilului de catre parinti (parintele nu mai
pretinde copilului sa respecte regulile pentru a evita crizele de nervi manifestate de acesta) si prin
intarirea comportamentului inadecvat al parintelui de catre copil (copilul asculta doar dupa ce este
pedepsit aspru).

b.Respingerea din partea celorlalti si asocierea cu grupuri de delincventi

Exista o corelatie puternica intre comportamentul antisocial al copilului si compor-
tamentul antisocial adoptat de cei din grupul sau de apartenenta. Nu se poate sti exact daca
asocierea cu grupul este o cauza sau o consecinta a comportamentului antisocial. O explicatie
ar fi faptul ca o persoana cu tulburari de conduita este respinsa de cei care adopta comportamente
prosociale. Aceasta respingere o determina sa caute acceptarea din partea persoanelor care au un
comportament antisocial, ceea ce va duce la cresterea frecventei si severitatii conduitei
antisociale proprii.

c. Mediul in care traieste copilul/ adolescentul

Saracia si mediul saturat cu probleme de delincventa pot influenta comportamentul
antisocial al copilului, chiar daca nu constitute intotdeauna un factor cauzal al tulburarilor de
conduita. Acesti factori actioneaza direct, sau pot media doar aparitia simptomelor, prin
impactul lor asupra functionarii relatiilor din cadrul familiei.

Interventiile in tulburarile de conduita

Rezultatele cele mai bune se regasesc in randul copiilor care prezinta tulburari de
conduita la nivel mediu (comportamente opozante, lipsa compliantei si agresivitate de
intensitate medie) si care provin din familii lipsite de probleme majore (care nu sunt familii
dezavantajate socio-economic, in care nu este prezenta o psihopatologie accentuata a
parintilor, nu exista conflicte maritale sau un nivel scazut al suportului social).

Factorii care asigura succesul interventiei in tulburarile de conduita sunt:

 orientarea interventiei spre franarea influentei cat mai multor factori care determina sau
favorizeaza tulburarile de conduita;
 tratamentul este suficient de flexibil incat sa raspunda nevoilor specifice ale copilului ;
 interventia este orientata inspre prevenirea agravarii tulburarii si a comportamentelor cu risc
antisocial.
 Dupa Ollendick, 1998, cele mai eficiente metode de interventie in tulburarile conduita
sunt urmatoarele:

1. Training-ul parintilor
Cercetarile au demonstrat eficacitatea acestui tip de interventie, intrucat e printre
putinele modalitati prin care comportamentul copilului este adus intre limite normalului.
Training-urile pentru parinti in scopul remedierii tulburarilor de conduita ale copi ilor se
axeaza pe invatarea de catre parinti a unor abilitati care sunt importante in socializarea
copilului. Astfel, parintele este incurajat:
 sa fie implicat cat mai mult in relatia cu copilul;
 sa utilizeze recompensele pentru incurajarea comportamentului prosocial;
 sa utilizeze metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce probabilitatea
aparitiei comportamentelor problematice;
 sa ii invete pe copii sa isi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor;
 sa ii invete metode de monitorizare a comportamentului copilului.
Training-ul se poate face individual sau in grup.

Factorii care influenteaza eficienta training-urilor pentru parinti sunt:

- focalizarea pe insusirea in paralel a metodelor prin care este incurajat comportamentul

dezirabil si a celor care asigura scaderea frecventei, intensitatii si duratei
comportamentului problematic;
- cunoasterea unor principii generale legate de modul in care se insusesc anumite
comportamente prosociale;
- insusirea metodelor de management al comportamentului copilului;
- organizarea unor sedinte de urmarire a progresului (follow-up);
- dezvoltarea unor abilitati generale de relationare ale parintelui:
- tehnici de rezolvare a conflictului (ex. exprimarea emotiilor, ascultarea reflexiva,
negocierea) si de autocontrol (ex. stabilirea de scopuri, automonitorizarea,
autoadministrarea de recompense);
 - abordarea problemelor psihice/psihiatrice cu care se confrunta parintii (depre-
sie, abuz de substante etc.), a conflictelor maritale, a stresorilor extrafamiliali
(ex. lipsa unui loc de munca, suport social scazut).

2. Antrenament in rezolvarea de probleme

Antrenamentul in rezolvarea de probleme (ARP) este una dintre cele mai
eficiente metode care pot fi utilizate direct cu copilul. Aceasta metoda se bazeaza pe
afirmatia ca distorsiunile de gandire aparute in atribuirile pe care copilul le face in
situatiile sociale pot duce la comportamente agresive si antisociale. Programul ARP propune
modificarea acestor distorsiuni.
In demersul ARP, copiii sunt asistati in:
 identificarea situatiei problematice;
 utilizarea unor formule verbale prin care sa isi poata controla raspunsurile
impulsive;
 generarea cat mai multor solutii la problemele cu care se confrunta;
 evaluarea posibilelor consecinte ale comportamentului;
 observarea si luarea in considerare a perspectivei altor persoane intr-o situatie data.
Prin aceasta metoda, efectele pozitive pot persista in medie un an. In schimb,
eficienta ei este limitata in ceea ce priveste aducerea comportamentului copilului intre
limitele functionarii normale.

3. Combinarea interventiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul scolii

Programul de interventie la nivel familial si scolar este conceput pentru copiii cu
probleme comportamentale si de relationare cu alti copii. In acest scop, sunt implicate
persoanele care pot avea un impact pozitiv asupra copilului in ceea ce priveste socializarea lui.
 Program de interventie privind combaterea delincventei
si deviantei juvenile

 Introducere
In scoala, copilul cu tulburari de comportament apartine, de obicei, grupului de elevi
slabi sau indisciplinati, el incalcand deseori regulamentul scolar si normele social-morale,
fiind mereu sanctionat de catre educatori. Din asemenea motive, copilul cu tulburari de
comportament se simte respins de catre mediul scolar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip
de scolar intra in relatii cu alte persoane marginalizate, intra in grupuri subculturale si traieste
in cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea.
Datorita comportamentului lor discordant in raport cu normele si valorile comunitatii
sociale, persoanele cu tulburari de comportament sunt, de regula, respinse de catre societate.
Aceste persoane sunt puse in situatia de a renunta la ajutorul societatii cu institutiile sale,
traind in familii problema, care nu se preocupa de bunastarea copilului.

 Prezentarea proiectului
„Comportamentele sociale de risc”este un proiect care îşi propune să combată
încălcarea legii şi să prevină delincvenţa juvenilă în rândul tinerilor prin sprijinirea acestora in
cunoasterea legii penale.
Utilitatea şi importanţa proiectului rezidă in însuşi scopul principal, diminuarea
fenomenului de devianţă şi delincvenţă juvenilă, dar şi din rezultatele preconizate:
 Protecţia socială a elevilor şi a şcolii faţă de diferite acte deviante.
 O bună informare a grupului ţintă asupra modului de funcţionare a sistemului
penal din România precum.
 Combaterea şi scăderea nivelului infracţional în rândul tinerilor prin informarea
elevilor cu privire la efectele negative pe care le produc faptele penale asupra
propriei persoane, asupra celorlalţi şi asupra societăţii civile.
Proiectul se adresează elevilor cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani, care învaţă în şcoala,
părinţilor copiilor, dar şi cadrelor didactice şi societăţii civile în general. Proiectul îşi propune
invitarea unor personalităţi din instituţiile statului – Poliţia, Judecătoria, Penitenciarul – dar şi
organizaţii nonguvernamentale pentru a expune cazuri concrete cu care se confruntă si pentru
a prelucra legile care trebuie aplicate în fiecare caz.
Programul proiectului s-a desfăşurat pe parcursul anului şcolar 2007-2008.
 Proiectul se va defasura sub formă de:
 sesiuni de dezbateri,
 mese rotunde,
 ateliere de lucru,
 seminarii de consultaţie, acestea având caracter informativ cu privire
la legislaţia din România.
Evaluarea proiectului se va face sub diferite forme, chestionare, fişe de lucru, studii de
caz, schiţe, compunerea de eseuri şi catrene, desene cu tematică anti-violenţă, anti-drog.
Întreaga acţiune va fi prezentată pe larg în revista scolii, care va reliefa: importanţa
proiectului, rezultatele obţinute, argumentari concrete; poze, interviuri, diplome, înregistrări.

Scop: Prevenirea devianţei şi delincvenţei juvenile.

 Obiectivele proiectului

a) Educativ-formative:
 Informarea şi instruirea elevilor ce provin din medii vulnerabile ale
societăţii şi sunt predispuşi spre devianţă şi delincvenţă juvenilă;
 Studierea şi cunoaşterea legislaţiei României privind diferitele infracţiuni, cu
exemplificarea de cazuri concrete, cunoscute de elevi din viaţa de zi cu zi sau din mass-
media, sau expuse de invitaţii diferitelor sesiuni;
 Depistarea şi diminuarea situaţiilor sociale care pot determina
achiziţia de comportamente neadecvate;
 Găsirea împreună cu elevii şi părinţii acestora, a modalităţilor de rezolvare a unor
situaţii de criză în familiile lor, care îi afectează pe aceştia într-un mod negativ;
 Consolidarea respectului faţă de instituţia şcolară şi instituţia familială;
 Dezvoltarea unei atmosfere de confort psihic care să predispună elevii
spre a face mărturisiri şi a privi totodata, cu responsabilitate propriul viitor şi cel al
societăţii civile din care fac parte.
b) În raport cu membrii grupului
 cunoaşterea problemelor specifice copiilor preadolescenti si adolescenti;
 implicarea părinţilor şi o mai bună colaborare a acestora cu şcoala pentru a cunoaşte
probleme reale cu care se confruntă elevii, în şcoală şi societate, dar şi problemele cu
care se confruntă profesorii în şcoală, datorită unor comportamente deviante ale
elevilor;
 informarea şi motivarea pentru a-şi lua măsuri de protecţie pentru a nu cădea în
capcana delincvenţei şi a devianţei juvenile, nici ca victime, dar nici ca faptasi;
 identificarea precoce a cauzelor care conduc la formarea conduitei deviante la tinerii
de aceeaşi vârstă cu ei;
 exersarea sentimentelor de compasiune şi înţelegere faţă de persoanele care au fost
victime ale delincvenţei;
 formarea capacităţii de a-şi susţine punctele de vedere şi de a-şi exprima părerile,
sentimentele, şi experienţele pe care le-au trăit, le-au văzut sau despre care au auzit
vorbindu-se şi care i-au influenţat comportamental si atitudinal;
 dobândirea şi cunoaşterea unor informaţii, mai ales legislative, vis-a-vis de problemele
comportamentale şi consecinţele lor;
 oferirea de suport mutual, pentru cazuri concrete de devianţă din şcoală şi pentru
preîntâmpinarea acestora;
 deschiderea faţă de invitaţii de la diferite sesiuni şi dezvoltarea capacităţii de a
comunica probleme in profunzime şi de a cere ajutor şi sfaturi.

c) În raport cu comunitatea şcolară

o Participarea, la activităţi artistice, concursuri sportive, desene pe asfalt, colaje; la
acţiuni organizate la nivel local şi judeţean, cu teme de interes în rândul tinerilor, cea
mai mare acţiune de acest fel fiind „Acţiunea Antidrog”.
o Obţinerea de rezultate frumoase şi apreciate la nivel local şi judeţean, de către copiii
din grup care au participat la acţiunea amintită şi care fac cinste şcolii în primul rând si
dovedesc, că activitatea grupului a fost nu numai necesară, ci şi utilă şi benefică.
  Desfăşurarea activităţilor

a) Caracterizarea grupului
- Membrii grupului sunt elevi ai claselor de a VII-a de la Şcoala Generala Nasaud. In
aceste colective s-au observat cel mai clar influenţele negative ale elevilor cu
comportamente deviante.
- Intr-o clasa de a VII-a situatia era urmatoarea: în urmă cu un an, doi elevi transferati
disciplinar de la alte şcoli de masă pentru absenteism şi comportament recalcitrant, cu
nota scăzută la purtare la 1, pentru nerespectarea regulamentului scolar, au determinat
prin venirea lor, în colectivul clasei, acte de indisciplină faţă de profesori şi
nesupunere faţă de regulamentul şcolii printr-un limbaj vulgar şi răutăcios. Dacă la
început colectivul de elevi a luat măsuri de autoapărare şi neutralizare a „intruşilor”,
cu timpul aceşti elevi s-au încadrat în normele impuse de şcoală şi în colectivul clasei.
- În alta clasa de a VII-a , s-au rezolvat alte două cazuri de elevi cu probleme:
vagabondaj şi abandon şcolar, prin eforturi comune ale cadrelor didactice din şcoală,
ale profesorilor diriginţi de la aceste două clase în special, prin cooperare a
profesorilor cu colectivele de elevi;
- Membrii grupului sunt fete şi băieţi cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani;
- Numărul participanţilor a variat pe parcursul întâlnirilor fiind în medie de 15 persoane;
- Grupul a fost constituit ca grup formal, cu scop precis de informare şi dezvoltare a
unor comportamente pozitive la această categorie de persoane, predispuse prin natura
problemelor cu care se confruntă, la a fi victime ale unor fapte antisociale sau la a
achiziţiona comportamente antisociale care pot trece cu uşurinţă de la devianţă până la
delincvenţă.

b) Etapele activităţii de grup

În cadrul primei întâlniri s-a dat undă verde demarării proiectului, temele fiind alese,
propuse şi prezentate de coordonatorii proiectului, în funcţie de scopul urmărit, şi anume,
prevenirea şi combaterea devianţei şi delincvenţei juvenile în rândul populaţiei şcolare din
Şcoala Generala Nasaud.
 Temele abordate în sesiuni au fost următoarele:
Sesiunea I: Demararea proiectului
Sesiunea II: Importanţa stabilirii unor reguli
Sesiunea III: Fapte penale/infracţiuni
Sesiunea IV: Situaţii problemă în şcoli
Sesiunea V: Codul familiei
Sesiunea VI: Comportamentul asertiv
Sesiunea VII: Drogurile
Sesiunea VIII: Legea şi drogurile
Sesiunea IX: Controlul furiei
Sesiunea X: Realitatea penitenciară
Sesiunea XI: Verificare teoretică
Sesiunea XII: Atelier de lucru
Sesiunea XIII: Evaluare

Întâlnirile de grup s-au desfăşurat pe parcursul lunilor septembrie-decembrie 2007.

Recompensarea membrilor grupului s-a făcut printr-o excursie la două monumente istorice;
Cetatea lui Gelu de la Dăbâca şi castelul Banfy de la Bonţida, cu o pauză de recreere între
acestea, la Asociaţia ecologică de la Dăbâca.

c) Funcţionarea echipei de lucru

o Exercitarea rolului de lider şi colider
- Echipa de lucru a fost constituită din doi membrii de bază (coordonatorii proiectului)
care şi-au împărţit rolurile de lider şi colider în funcţie de temele abordate, printre
aceştia ocazional au făcut parte invitaţii şi ulterior părinţii copiilor, care au binevoit sa
participe la sesiuni..
- Rolurile de lider şi colider s-au stabilit benevol prin consens, fiecare sesiune având în
structură: un lider, un colider şi eventual invitaţii.
- Au fost sesiuni în care chiar invitaţii au avut roluri de lider, iar restul membrilor
echipei - roluri secundare, exersându-se astfel toate tipurile de statuturi de la lider la
membru.
o Respectarea statutului de membru într-un grup
- a fost respectat statutul de membru de către coordonatorii proiectului prin:
 oferirea unui cadru adecvat susţinerii temelor într-un mediu familiar;
 chiar dacă nu s-a oferit posibilitatea elevilor, de a alege tematica discuţiilor,
proiectul urmărind un scop precis, s-a făcut încă de la început precizarea, că
susţinerea sesiunilor se va face pe baza discuţiilor libere şi cât mai deschise,
într-o atmosferă neinhibantă, stimulativa;
 nu s-a stabilit un timp de lucru concret pentru susţinerea fiecărei sesiuni pentru
a nu intra în panică şi a impune fie un ritm prea alert, fie o tragere de timp
pentru încadrarea în durata eventual stabilită, de aceea unele sesiuni s-au
terminat mai repede, altele mai târziu, după cum au fost încheiate activităţile,
accentul fiind pus pe informare şi dobândirea unui comportament pozitiv,
asumat prin asimilarea cunoştinţelor expuse la întâlniri.
 elevii nu au fost constrânşi spre a face destăinuiri sau să divulge informaţii pe
care nu ar fi dorit să le spună, dar s-a creat de cele mai multe ori atmosfera
propice ca aceştia să facă mărturisiri, sa-si descarce constiinta;
- implicarea membrilor în activitatea grupului a constat în următoarele:
 cei mai multi au fost deschişi în discuţii şi au empatizat cu coordonatorii de
proiect sau cu invitaţii;
 participarea nu a fost întotdeauna foarte activă, fiind inhibaţi de părinţi (la
sesiunile la care au participat şi aceştia), fie datorita caracterului stiintific al
informaţiei prezentate, solicitand o concentrare mai mare din partea elevilor;
 participantii au manifestat interes pentru teme datorită faptului, in aceste
sesiuni s- au dezbătut probleme de importanţă majoră pentru societate şi pentru ei în
mod personal;
 temele si exemplele puse în dezbatere au fost de actualitate si specifice vârstei
adolescenţei;
 membrii grupului au menţinut un climat afectiv pozitiv prin contribuţii
personale şi afirmaţii instantanee care au creat situaţii hazlii şi neprevăzute.

o Climatul psiho-afectiv în cadrul grupului

- In cadrul grupului s-a creat un climat afectiv potrivit scopului urmărit, liderii
impulsionând prin atitudine şi crearea atmosferei tonice, aşa încât, încă de la prima
sesiune elevii au fost foarte deschişi, la fel şi părinţii lor.
- Pe parcurs părinţii şi-au pierdut interesul pentru participarea la proiect din diverse
motive. Coordonatorii proiectului au ajuns la concluzia că părinţii elevilor sunt mai puţin
sinceri ca aceştia şi nu au fost de acord cu teme ca: „ Codul familiei” sau „Situaţii
problemă în şcoli”, deoarece unii dintre ei au fost direct vinovaţi pentru comportamentele
adoptate de proprii copii la şcoală sau în societate, şi chiar si in familie. Prezenţa părinţilor
însă nu a fost prea benefică asupra copiilor, dându-le acestora impresia că sunt la şedinţă
cu părinţii. Lipsa ulterioară a părinţilor a impulsionat crearea unui climat psiho-afectiv
bun, sincer si constructiv.
- S-au luat măsuri pentru îndepărtarea persoanelor care nu au imprimat o stare afectivă
pozitivă bună în grup.
- Spre sfârşitul sesiunilor atmosfera creată a fost acea că suntem o mare familie…
normală, cu probleme, cu sentimente, cu atitudini si relaţii care ne pot ajuta să facem faţă
dificultăţilor cu care ne confruntăm.

o Interacţiunea grup-lider
- Liderii sunt oricum prin natura pregătirii şi statului lor, manageri ai grupurilor de elevi
în calitate de diriginţi, profesori, persoane cu decizie din instituţia şcolii sau cu roluri
însemnate în societatea civilă (aici sunt de menţionat invitaţii-lider).
- Grupul a acceptat liderii fiecărei sesiuni ca pe unii care sunt buni cunoscători de legi,
regulamente, bune maniere, sunt de incredere si intentii bune, capabili de a monitoriza
situatii conflictuale.
- Elevii au conştientizat importanţa informaţiilor transmise şi le-au perceput ca pe un
sprijin real, au conştientizat că profesorii lideri nu vorbesc ca să-i informeze numai, ci
şi pentru că le pasă de soarta lor şi-i înţeleg în unele situaţii poate mai bine ca părinţii.
- Interacţiunea grup - lider a fost direcţionată încât grupul să devină… „o adevărată
familie”, o oază de linişte, echilibru şi normalitate, dar şi o sursă de obţinere a unor
satisfacţii psihice şi materiale ( Elevii din grup au participat şi au obţinut rezultate
foarte bune la activităţi organizate pe oraş sau judeţ, la care au expus informaţiile
acumulate în sesiuni: spre exemplu, Acţiunea Antidrog; rezultatele muncii depuse în
grup au fost apreciate şi menţionate cu diferite ocazii).
  Metode utilizate

- expunere
- conversatie
- dezbatere
- explicaţia
- brainstorming
- problematizare
- studii de caz
- exerciţii de autocunoaştere şi autoacceptare
- metode de luare a deciziilor prin asumarea opiniilor personale
- vizionare de filme documentare
- completarea de chestionare
- eseuri individuale si colective
- ateliere de lucru

 Resurse

a) resurse materiale
Activitatea grupului s-a desfăşurat cu resursele materiale (săli de clasă, club,
aparatură, consumabile) puse la dispoziţie de conducerea scolii si s-a bazat pe
voluntariatul profesorilor coordonatori şi al invitaţiilor.
Resursele informative folosite:
 pliante, ghiduri, broşuri cu informaţii primite de la diferite fundaţii,
 cd-uri cu filme documentare privind pericolul drogurilor şi o viaţă trăită
dezordonat,
 informaţii privind legislaţia română în vigoare, de pe internet,
  articole adecvate din reviste diverse,

b ) resurse umane
Ponderea cea mai mare în funcţionarea grupului, au avut-o resursele umane:
- 24 de elevi din clasele a VII-a (nu intotdeauna aceiaşi, prin rotatie, dar care s-au lăsat
modelaţi de grup si de obiectivele proiectului);
- coordonatorii proiectului la nivelul şcolii au fost buni cunoscători ai elevilor,
potenţialului claselor şi problemelor cu care se confruntă fiecare membru al grupului;
- invitaţii, persoane importante în societatea civilă a oraşului şi în luarea unor decizii
care privesc bunul mers al comunităţii, întărind necesitatea unui comportament
adecvat în familie, societate şi şcoală prin punctarea consecinţelor pozitive în cazul
respectării legilor, scrise şi nescrise, dar mai ales prin pericolele şi consecinţele
negative pe care le atrage după sine încălcarea legii;
- părinţii elevilor s-au implicat in mică măsură, dar cei care au fost interesaţi şi-au venit
la unele dintre sesiuni, au avut intervenţii şi contribuţii însemnate prin exemplele şi
sfaturile pe care le-au dat.

Evaluare
Pe tot parcursul desfăşurării proiectului s-a făcut o evaluare formativă cu scop de
control şi reglare a demersului proiectului.
Mulţi dintre elevi s-au identificat cu situaţiile prezentate în diferite contexte
sociale, aceştia găsind şi modalităţi de depăşire a acestor situaţii prin întărirea încrederii în
sine şi adoptarea unui comportament conştient cu privire la respectarea regulilor şi
normelor sociale, a statutului şi rolului lor în societate.
La finele proiectului s-a făcut o evaluare finală a cunoştinţelor acumulate de elevi,
atât a celor teoretice, cât şi a achiziţiilor practice dobândite de către aceştia.
Rezultatele obţinute au demonstrat atingerea obiectivelor în proporţie de 90%.
 Concluzii

Evaluarea a dus la următoarele concluzii:

 Este necesară conştientizarea existenţei şi influenţei surselor de
disfuncţionalitate care pot duce la comportamente deviante în şcoală şi
societate, înlăturarea acestora pentru o mai bună inserţie şcolară şi socială;
 Conştientizarea faptului că încălcarea legii aduce după sine consecinţe
negative, iar respectarea ei duce la armonie şi conlucrare în mediul în care
aceşti elevi trăiesc;
 Unii copii sunt victimele mediului din care provin, iar părinţii lor sunt
„agresori pasivi”, în măsura în care nu-i supraveghează îndeajuns, nu le
inoculează de mici un spirit civic si respect fata de regulile si legile
convietuirii in comunitate;

Din întreaga activitate desfăşurată s-a desprins un complex de măsuri:

 Necesitatea intervenţiei în echipă a factorilor educativi;
 Intervenţia timpurie la sesizarea conduitelor deviante;
 Ameliorarea sistemului normativ din şcoală prin stabilirea de comun acord cu
elevii şi cadrele didactice a normelor (obligaţii şi îndatoriri), privind
comportamentul scolar si social;
 Sancţionarea deviaţiilor de comportament în şcoală, constituie exemplu şi
avertisment pentru astfel de comportamente în şcoală;
 Participarea elevilor la activităţi şcolare şi extraşcolare pentru a depăşi
barierele comunicarii, cooperarii, interactiunii cu alte persoane si pentru a
cunoaste efectul succesului, sentimentului autorealizarii, baza stimei de sine.
 Găsirea unor căi de implicare şi responsabilizare într-o mai mare măsură a
părinţilor: scoala parintilor;
 Urmărirea evoluţiei în timp a cazurilor cu comportament de risc din şcoală si
interventii prompte ale dirigintilor, profesorilor, parintilor, psihologului,
 conducerii scolii si ale altor factori sociali pentru prevenirea
comportamentelor delictogene- antisociale.

Evaluarea întregii activităţi a dus la rezultatele scontate şi la atingerea

obiectivelor în proporţie de 90% , fapt ce recomandă demararea proiectului şi în anul
viitor şcolar poate chiar de la începutul şcolii şi completarea proiectului cu sesiuni în
care să se abordeze teme noi pentru îmbogăţirea cu noi experienţe didactice pozitive si
extinderea exemplelor de buna practica.
 Model - Plan de intervenţie personalizat

Nume şi prenume elevului: ........................................

Caracterizare generală:

Cazurile au fost aduse la cunoştinţa specialiştilor împreună cu care s-a derulat

următorul program:

Asigurarea condiţiilor de igienă şi îngrijire a sănătăţii fizice si mentale:

Obiective Elemente minime de realizare

A. Asigurarea igienei
personale
B. Dezvoltarea
responsabilităţii
copilului pentru
păstrarea propriei
sănătăţi
C. Asigurarea igienei
colectivităţii
D. Protejarea contra
oricărei forme de
neglijare sau abuz
E. Prevenirea
îmbolnăvirilor şi
 Se derulează programe educative pentru dezvoltarea
deprinderilor de igienă, de alimentaţie corectă, de păstrare a
ordinii şi curăţeniei
 Prin metode educative adecvate vârstei, copilul e sprijinit să
adopte un stil de viaţă sănătos, să înţeleagă importanţa igienei
personale, a alimentaţiei corecte, a exerciţiului fizic, atât în
viaţa cotidiană, cât şi pentru sănătatea lui de viitor adult.
 Se va acorda cea mai mare atenţie discuţiilor individuale cu
copilul, care au caracter prietenesc şi deschis, într-un climat de
încredere reciprocă.
 Se aplică programe de curăţenie zilnice /săptămânale/lunare
pentru sala de clasa.
 Este interzisă orice formă de pedeapsă fizică (bătaie, privare
de hrană, privare de îmbrăcăminte etc) sau psihică (umilirea,
interzicerea contactelor sociale, intimidarea, agresarea verbală
etc);
 Copilul este pedepsit în caz de nevoie numai prin metode
educative.
 Se acordă o atenţie deosebită nevoilor personale de îngrijire a
 Obiective Elemente minime de realizare
ocrotirea sănătăţii sănătăţii.
copiilor  Se încurajează cunoaşterea riscurilor de îmbolnăvire şi
consilierea lui pentru un mod de viaţă sănătos.
 Beneficiază de controale medicale de rutină:
 la începerea semestrului;
 la intervale de timp determinate (in situaţii de urgenţă).
 Se respectă un program zilnic de alimentaţie.
 Se respectă un program zilnic de activităţi în aer liber în toate
anotimpurile.
 Trebuie să observe eventualele semne de îmbolnăvire a
copilului şi să ia măsurile necesare cu responsabilitate.

Dezvoltarea si reabilitarea personalităţii copilului:

Obiective Elemente minime de realizare

A. Intervenţie  Se propune şi se aplică un proiect personal de integrare

personalizată socială, care cuprinde:
 obiectivele, etapele şi activităţile concrete;
 nominalizarea specialiştilor care intervin şi a
responsabilităţilor acestora;
 momentele de evaluare;
 rapoartele privind dezvoltarea copilului din toate punctele de
vedere.
 Activităţile realizate în cadrul proiectului personal sunt în
acord cu: vârsta, istoricul, personalitatea copilului;
 Ritmul activităţilor este adaptat particularităţilor copilului;
 Pentru o intervenţie eficientă este necesară o coerenţă între toţi
profesioniştii care lucrează cu copilul, precum şi implicarea în
calitate de partener al familiei copilului;
 Vor fi luate în considerare cu prioritate activităţile specializate
Obiective Elemente minime de realizare

de terapie a problemelor psihologice specifice fiecărui copil în

dificultate (probleme datorate unor cauze precum: lipsa
afectivităţii în familie (sau în serviciile de ocrotire anterioare),
antecedente de abuz sau de neglijare în familie şi/sau în afara
familiei, drame personale, instituţionalizare de lungă durată
etc).
 Momentele de evaluare stabilite în proiectul personalizat sunt
în primul rând momente de revizuire şi eventual reconstituire a
planului de intervenţie.
B. Promovarea  Copilul are dreptul să-şi cunoască istoria, membrii familiei şi
dreptului la să fie ajutat să interpreteze propria istorie şi situaţia actuală în
identitate şi la care se află.
istorie personală  Se previn şi se tratează complexele de provenienţă.
 Se urmăreşte conştientizarea de către copil a locului şi rolului
său ca individ în cadrul colectivităţii în care trăieşte, în familie
şi în societate.
 Trebuie să se respecte istoria copilului, să nu se judece
greşelile părinţilor sau situaţia socială specială a familiei etc.
C. Relaţie de tip  Deşi intervine în calitate de profesionist, dirigintele/psihologul
parental între copilului respectă în relaţia cu acesta valorile de bază ale unei
educator şi copii relaţii parentale de calitate:
 Căldură şi afecţiune;
 Limite clare şi bine precizate;
 Răspuns imediat la nevoile copilului;
 Disponibilitate de a răspunde întrebărilor copilului;
 Acceptarea greşelilor sau pedepsirea lor într-un mod
constructiv, evitând orice formă de abuz asupra copilului
(bătaia, umilirea sau lezarea psihică a copilului sunt absolut
interzise);
 Respectul pentru individ;
 Deschidere şi comunicare;
Obiective Elemente minime de realizare

 Recunoaşterea calităţilor şi a reuşitelor;

 Confidenţialitatea şi încrederea reciprocă.
 Cadrul didactic va avea grijă să delimiteze clar rolul său de
rolul părinţilor, pentru a nu induce o dependenţă a copilului de
instituţie şi pentru a pregăti integrarea acestuia.
D. Participarea activă  Copilul este antrenat să participe direct la amenajarea şi
a copilului la întreţinerea sălii de clasa, să facă propuneri pentru petrecerea
propriul proiect timpului liber, să îşi exprime opiniile.
 Opinia copilului este luată în considerare de către toate
categoriile de personal care intervin în proiectul personalizat:
diriginte, profesori, psiholog, logoped, asistent medical, medic
etc.
E. Promovarea  Se ţine cont de caracteristicile copilului, în ideea de a integra
bunelor relaţii între copii cu dificultăţi mai mari de adaptare în grupuri cu copii
copii fără probleme.
 Pentru dezvoltarea bunelor relaţii între copii, activităţile
educative de grup la nivelul grupei au ca scopuri:
 dezvoltarea comunicării şi al întrajutorării între copii;
 stimularea spiritului de echipă;
 participare şi activizare în microgrupuri.

Educaţia şcolară integrativa:

Obiective Elemente minime de realizare

A. Asigurarea  Dirigintele are obligaţia să controleze prezenţa copilului la

frecventării scoala şi să discute atât cu copilul, cât şi cu alte cadre
activităţilor didactice pentru rezolvarea eventualelor probleme care apar;
B. Parteneriatul cu  Dirigintele va încheia acorduri de colaborare cu unitatea de
unitatea de învăţământ, care să includă activităţi în favoarea fiecărui copil.
învăţământ
 Obiective Elemente minime de realizare

 Obiectivele principale ale acestor activităţi se referă la:

 diminuarea şi eliminarea marginalizării copilului;
 colaborarea cu celelalte cadre didactice precum şi cu
părinţii celorlalţi copii la derularea proiectelor
personalizate;
 integrarea copiilor aflaţi în dificultate în comunitatea
grupei ca prim pas al integrării lor în comunitate;
 Activităţile se organizează:
 la nivel de unitate de învăţământ (informarea şi
sensibilizarea întregului colectiv didactic asupra
problematicii copilului în dificultate, stabilirea unei
deontologii a relaţiei cu aceşti copii şi a unor metode de
lucru în consecinţă);
 la nivel declasa (o abordare individualizată a copiilor
protejaţi, insistând pe ajutorarea lor, pe crearea unei
atmosfere pozitive de toleranţă, de sprijin şi colegialitate
între toţi copiii colectivului etc).
C. Sprijinirea copilului Dirigintele ajută copilul aflat în dificultate să-şi realizeze sarcinile
pentru o bună didactice, îl susţine, încurajează, evaluează, face demersuri pentru
pregătire şcolară o pregătire suplimentară, îi stimulează aptitudinile, aspiratiile,
dezvoltarea intereselor.

Socializarea si maturizarea psihica:

Obiective Elemente minime de realizare

A. Dezvoltarea  Copilul îşi formează sentimentul apartenenţei la un grup chiar

abilităţilor de în cadrul colectivului:
relaţionare şi  are responsabilităţi concrete în cadrul grupului;
însuşire a normelor  este antrenat în activităţi care presupun relaţionarea cu
 Obiective Elemente minime de realizare

de relaţionare ceilalţi membrii ai grupului, în condiţiile de respect şi

reciprocitate.
 Se stimulează includerea copiilor în diverse microgrupuri
(echipă sportivă, cercuri artistice, echipe de proiecte etc).
B. Cunoaşterea  Sunt organizate activităţi care favorizează intercunoaşterea
celorlalţi între copii (jocuri de identitate, discuţii despre propria istorie,
familie, preocupări, aspiratii de viitor etc).
 Fiecare copil nou venit în cadrul clasei beneficiază de un
program special de acomodare cu grupul de copii şi cu echipa
de profesionişti, cu durata de minimum două săptămâni.
C. Formarea  În programul copilului se includ activităţi care se desfăşoară în
abilităţilor şi comunitate şi care implică o relaţionare socială.
deprinderilor de a  Sunt încurajate vizitele în familii (familiile cadrelor didactice,
se implica în familii ale colegilor de clasă).
societate.  Copilul este ajutat să cunoască şi să ştie să apeleze la serviciile
din comunitate (poştă, magazine, transport în comun etc).
 Se insista asupra deprinderilor legate de punctualitate, de
comportament politicos în societate, de gestionarea banilor şi a
bunurilor proprii.
D. Conştientizarea  Drepturile şi îndatoririle în cadrul grupului,clasei şi în
faptului că are comunitate vor fi clar explicate copiilor.
drepturi şi  Este recomandată afişarea drepturilor şi îndatoririlor copiilor,
îndatoriri. într-o formă accesibilă;
 Drepturile şi îndatoririle trebuie să reprezinte o temă discutată
frecvent în cadrul grupei.
CONCLUZII:

Având în vedere faptul că atât copilul obişnuit, cât şi cel cu probleme de adaptare au drepturi
egale la educaţie, este necesară identificarea precoce, valorificarea şi stimularea maximală a tuturor
capacităţilor şi disponibilităţilor cognitive, psihomotorii, afectiv-relaţionale şi social-adaptative
existente la fiecare copil.
Este posibilă echilibrarea dezvoltării depline şi adaptării sociale a copiilor cu comportament
de risc. Întârzierile în maturizarea lor psihică pot fi recuperate prin cointeresare şi strânsă colaborare a
tuturor factorilor implicaţi (responsabili) în promovarea sănătăţii şi educaţiei acestor copii.
Extinderea acţiunilor educative în cadrul cărora copiii să poată avea ocazii de manifestare,
precum şi crearea unui climat afectiv favorabil, diferenţierea şi adaptarea treptată a sarcinilor
instructiv-educative, prevăzute în programă, la particularităţile specifice fiecărui copil contribuie la
integrarea copiilor la cerinţele şcolii.
Dăruind dragoste copiilor, privindu-i cu duioşie şi blândeţe, îi vom ajuta să se simtă ca într-o
familie, unde fiecare membru trebuie să contribuie la menţinerea echilibrului de linişte şi bunăstare.
 Interventii pentru reducerea riscului aparitiei comportamentului
antisocial si violent

Demersurile privind aceasta problema se clasifica in doua categorii:strategii reactive si

strategii proactive. Demersurile reactive constau in interventii bazate pe terapia unor
probleme existente, in timp ce demersurile proactive se adreseaza unui potential de risc si
incearca sa previna problemele inainte ca acestea sa se manifeste. O variabila esentiala in
evaluarea demersurilor care se adreseaza comportamentului antisocial si violent o constituie
prezenata sau absenta suportului empiric.

1.Demersurile bazate pe lipsa suportului empiric.

In mod traditional, strategiile adresate comportamentului antisocial si violent s-au
focalizat asupra tratamentului unor probleme existente si reabilitarii tinerilor delincventi.
Aceste strategii au fost aplicate in mod uzual dupa producerea faptului si au implicat sanctiuni
aversive (pedeapsa corporala, suspendare, exmatriculare si incarcerare).
Rezultatele acestor demersuri nu au fost insa pozitive. Un studiu din SUA arata ca, din
pacate, majoritatea resurselor care au fost alocate pentru eradicarea comportamentului
antisocial si violent au fost investite in programe nevalidate stiintific. Acestea s-au bazat pe
programe considerate la moda: „corectional boot” din SUA, bazate pe notiunea extrem de
populara ca delincventul are nevoie de o doza de disciplina puternica, insa, ele inca sunt
operative in cateva state, in ciuda faptului ca studiile indica o continua crestere a ratei
recidivelor, care este cu mult mai mare comparativ cu cea a tinerilor plasati in alte tipuri de
programe corectionale.

2.Demersurile bazate pe suport empiric

Recunoasterea violentei si agresiunii juvenile ca o problema de sanatate publica in
SUA sustine disputa ca demersurile care nu aveau la baza suport e,piric nu actionau eficient.
Epidemiile care ameninta sanatatea si starea de bine a unie natiuni actioneaza in diverse stadii
si valuri. Primul val afecteaza populatia cea mai vulnerabila, iar in privinta delincventei
juvenile, aceasta apare la periferia marilor orase, in zone sarace, implicand in primul rand
populatia masculina. Urmatoarele valuri afecteaza populatia mai putin vulnerabila, iar in
privinta violentei juvenile aceasta afecteaza clasa de mijloc, scolile din orasele mai mici si
zonele rurale. Al patrulea si al cincilea val afecteaza femeile si copiii. Pentru a stopa
raspandirea violentei, este necesara utilizarea unor strategii eficiente.

Raspunsurile adaptative la amenintari in cadrul unor grupuri

(familie, organizatie, comunitate sau societate)
Presiunile mediului Resurse-surplus Resurse limitate Resurse slabe
social Predictibil Impredictibil Inconstient
Stabil/sigur Nou Amenintator
Prevalenta stilului Abstract, vederea Concret Reactiv
cognitiv prospectiva Superstitios Regresiv
Creativ
Prevalenta tonului Calm Anxietate Teroare
afectiv
Solutii sistematice Ivonative Simpliste Reactionare
Focalizarea asupra Viitor Viitorul imediat Prezent
solutiei
Reguli, regulemente, Abstract Superstitios Restrictiv
legi Conceptual Punitiv
Practicile cu copilul Educatie Ambivalent Apatic
Flexibilitate Obsesiv Opresiv
Perfectionare Controlat Distructiv
In acelasi mod ca individul, grupul experienteaza amenintarea si provocarile legate de
propria supravietuire. Ca si in cazul unui individ, cognitia grupului coboara gradientul sub
amenintare. Cand lipsesc amenintarile externe, iar resursele sunt suficiente si predictibile
(coloana 1), grupul isi permite luxul sa gandeasca in mod abstract pentru a rezolva oricare
dintre problemele curente. Focalizarea asupra solutiilor se poate realiza in viitor, iar membrii
mai slabi in cadrul grupului (femei si copii) sunt tratati intr-un mod mai flexibil, mai delicat.
Cand resursele devin limitate si apar amenintari economice, sociale din partea
mediului ( coloana 2), grupul, comunitatea sau societatea devin mai putin capabile sa rezolve
problemele mai abstracte si complexe. Solutiile tind sa apara in viitorul imediat si toate
aspectele functioneaza la nivelul grupului intr-un mod regresiv. Cei slabi sunt ignorati sau
controlati de catre majoritatea puternica, fiindu-le limitata posibilitatea de actiune.
Intr-un grup, organizatie sau societate aflata sub o directa amenintare (coloana 3),
focalizarea asupra problemelor se face in acel moment. Solutiile tind sa fie reactive si
regresive. Cei slabi sunt ignorati, iar daca ei apar in cale vor fi afectati. Cu cat situatia externa
va fi scapata mai mult de sub control, cu atat actiunile din interiorul grupului vor fi mai
severe, reactive si opresive. In fiecare dintre aceste situatii, in functie de prevalenta stilurilor,
se vor forma indivizi, care vor intari structura respectivului grup sau societati.
Intr-un grup securizant si cu o gandire abstracta exista o probabilitate mai mare ca acei
copii sa primeasca si sa beneficieze de dezvoltare si de educatie, acestea optimizand
creativitatea, previziunea si productivitatea.
Dimpotriva, copiii crescuti in grupuri aflate sub directa amenintare sunt educati intr-o
maniera dezadaptativa si diatanta. Acestia vor deveni adulti impulsivi si reactivi, care vor
ocupa pozitii sau vor contribui la structurarea unor grupuri sau a unei societati agresive.
O strategie de preventie a comportamentului violent este necesar sa includa si un
program de depistare. Rareori se aplica insa programe care vizeaza identificarea elevilor cu
risc in aparitia unor tulburari emotionale sau de comportament.
O procedura eficienta a fost elaborata de Walker si altii, care evalueaza toti elevii din
scoala si cuprinde trei stadii inter-relationate. In primul stadiu profesorul evolueaza
caracteristicile comportamentale ale fiecarui elev, apoi le clasifica pentru a vedea daca
comportamentul elevilor in mod primar are o natura interna sau externa.
In stadiul al doilea profesorul realizeaza o clasificare a primelor trei caracteristici
externe si a primelor trei caracteristici interne cu ajutorul unui inventar (comportamente cu
intensitate mare si frecventa scazuta) si cu ajutorul unei scale Likert stabileste frecventa
aparitiei formelor de comportament adaptativ si maladaptativ.
Stadiul al treilea include proceduri de observare a elevilor cu risc potential in timpul
activitatilor si in cadrul jocurilor.
Asadar, in stadiul al doilea se identifica comportamentele elevilor pe baza unor indici,
iar in stadiul al treilea acestea vor fi analizate pentru a determnina daca este necesara o noua
evaluare a elevului de catre echipa scolii si o posibila clasificare a acestuia ca fiind eligibil
pentru servicii si suport educational special. Prin aceasta procedur copilul poate fi
redirectionat de pe o cale care duce la distrugere, delincventa si criminalitate adulta, in
conditiile in care identificarea si terapia se efectueaza la momentul oportun. Planurile de
interventie individualizata si de antrenament al deprinderilor sociale se aplica dupa ce copiii
care prezinta risc au urmat traseul celor trei filtre.
In SUA, de cateva decenii, agentiile pentru sanatate publica considera preventia
comportamentului violent ca fiind cea mai buna strategie de aplicat in cazul acestei adevarate
„epidemii”. Recunoasterea din punctul de vedere al sanatatii publice ca violenta are valoarea
unei epidemii, alaturi de cercetari extinse asupra factorilor de risc si a celor care permit
rezilierea comportamentului violent au convins factorii decizionali, politicienii si educatorii sa
recunoasca ca preventia este o componenta cheie a oricarui efort de a reduce comportamentul
antisocial si violent.
Institutul de medicina din SUA a elaborat un program proactiv structurat pe trei nivele
care incorporeaza strategii depreventie si interventie in functie de nivele care incorporeaza
strategii de preventie si interventie in functie de nivelele de intensitate ale comportamentului
violent. Acest model multinivelar de preventie a fost pe larg aplicat in sanatatea publica,
precum si la nivelul serviciilor sociale, de educatie, sanatate mentala, asistenta sociala si
preventia crimei. Utilizat pentru preventia comportamentului antisocial si violent al
adolescentului, modelul este descris in termenii preventiei primare, secundare si tertiare.

Strategiile de preventie primara se aplica prin interventii universale si focalizate

asupra optimizarii factorilor protectivi din populatia generala care nu a fost identificata ca
prezentand risc. Scopul preventiei primare este sa elimine aparitia initiala a problemei.
Programele de preventie primare sunt mai repede acceptate si adoptate comparativ cu alte
demersuri de interventie. Acestea sunt proactive, pozitive si prezinta un grad minim de
stigmatizare a participantilor. Un exemplu de strategie de preventie primara care se adreseaza
comportamentului antisocial si violent este sistemul larg de disciplina pozitiva a elevilor care
este aplicat tuturor elevilor dintr-o scoala prin eforturile intregului staff.
Strategiile de preventie secundara se aplica prin interventii orientate si includ
eforturi adaptate problemelor specifice sau indivizilor in cazul caroara strategiile de preventie
primara nu sunt eficiente. Acest grup selectat prezinta un risc crescut al comportamentului
antisocial si violent, iar strategiile sunt orientate asupra preventiei reaparitiei unui
comportament indezirabil. Activitatile de preventie orientate ofera suport copiilor si tinerilor
care prezinta risc prin mentorat si prin formarea deprinderilor sociale. Preventia secundara
urmareste sa furnizeze protectie sporita pentru acei indivizi care sunt expusi unei multitudini
de factori de risc in legatura cu comportamentul antisocial si violent.
 Strategiile de preventie tertiara se aplica prin interventii intensive si includ eforturi
adrestae acelor indivizi in cazul caroara preventia primara si secundara nu au fost eficiente.
Tehnicile de preventie tertiara sunt aplicate in cazul unor tulburari care au scapat de sub
control, iar scopul acestora este reabilitarea si prevenirea aparitiei acelor conditii prin care
comportamentul violent s-ar putea instaura definitiv in cazul individului sau al mediului sau.
Acest tip de preventie se aplica acelor indivizi a caror probleme s-au cronicizat. Un exemplu
de preventie tertiara il constituie planul care sa cuprinda toate sectoarele vietii copilului, plan
care sa fie coordonat de catre scoala, desi copilul se afla sub jurisdictia sistemului de justitie
juvenila. Acest plan este necesar sa includa servicii referitoare la scoala, familie si sectoarele
vietii comunitare. Familiile acestor copii pot primi suport pentru formarea managementului
deprinderilor de comportament si a modalitatilor prin care sa se adapteze nevoilor continue
ale acestor copii.

Program de preventie a violentei si a comportamentului distructiv in

scoala
Sistem de interventie primara, secundara si tertiara

Tipuri de interventie

Preventia primara: vizeaza elevii fara tulburari comportamentale grave (80-90%)

Interventii universale:
- Antrenarea deprinderilor de prevenire a violentei
- Instruirea academica eficienta
- Expectante privind comportamentul scolar

Preventia secundara: vizeaza elevii cu risc in a dezvolta tulburari de comportament (5-15%)

Interventii vizate:
- Mentoratul adultilor ( monitorizare frecventa )
- Suport pentru „self management”
- Schimbarile programate
- Suport aditiv (suplimentar)

Preventia tertiara: vizeaza elevii cu probleme comportamentale cronice, intense (1-7%)

Interventii vizate:
- Servicii individuale pentru elevi
- Servicii implicate (familie, servicii specializate, asociatii, ONG)
 Coroborarea eforturilor este absolut necesara pentru preventia eficienta a
comportamentului antisocial si violent. Principiul Jerricho descris de Cocozza, consta intr-o
metafora pentru un demers integrativ in care granitele dintre diferitele discipline si sectoare
ale vietii copilului sa fie depasite prin colaborare transdisciplinara. Un asemenea model de
serviciu combina si coordoneaza actiunile scolii, ale familiei si psihoterapiei intr-un program
comprehensibil. Acest principiu presupune depasirea granitelor dintre factorii decizionali si
profesionisti, precum si a granitelor dintre diverse institutii (scoli, clinici, institutii de
divertisment, diverse servicii comunitare). Programele preventiei de succes sunt aplicate in
contextul social si ecologic in care problemele apar. Componentele acestor programe variaza
in functie de nevoile particulare ale populatiei vizate, precum si de disponibilitatea fondurilor
si a altor resurse.
BIBLIOGRAFIE

 Badea, E., 1997, Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului (de la 3 la 17/18

ani) cu aplicaţie la fişa şcolară, Ed. Tehnică, Bucureşti;
 Benga, O., 2007, Profile atipice – de dezvoltare– suport de curs anul III, psihologie;
 Bolos, D., 2005, Alcoolul şi drogurile – de la experienţă la dependenţă. Repere
speciale cu privire la tinerii de vârstă şcolară, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca;
 Boloş, D., 2003, Consiliere educaţională - Adriana Băban şi colab. – Ed. S.C. Psinet,
Cluj-Napoca;
 Bolos, D., 2003,Ghid de educaţie civică şi antiinfracţională, Eurodidact, Cluj-Napoca;
 Bolos,D., 2005, Infracţiuni frecvente cu privire la viaţa sexuală. Forme ale violenţei şi
agresiunea fizică. Prevenirea şi combaterea lor, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2005
 Bolos,D., 2005, Răspunderea legală a părinţilor pentru faptele copiilor minori. Ghid
pentru părinţi şi profesori diriginţi, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca;
 Cojocaru, St., 2006, Proiectul de intervenţie în asistenţa socială , Ed. Polirom Iaşi;
 Cottraux, J., 2003, Terapiile cognitive – Cum să acţionăm asupra propriilor gânduri
Ed. Polirom, Iaşi;
 Digiuseppe, R., 2007, Ghid de terapie relaţional emotivă şi comportamentală– Windy
Dryden;
 Egan,K., Popenici,Ş. 2007, Educaţia elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenţie,
Didactica Press;
 Macavei, E., 1997, Terapia şi autoterapia gândirii negative, Revista Psihologia nr.6;
 Mitrofan, N., 1997, Testarea psihologică a copilului mic, Ed. Press Mihaela SRL,
Bucureşti;
 Peretti si colab. 2001, Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi;
 Revista Medical Updates,– „Fobia Socială” – articol în numărul din octombrie 2003
 Rosan, A., 2006, Violenta juvenila scolara, Presa Universitara Clujeana;
 Târnoveanu,N., Popenici, Ş., 200, Educaţia imaginativă pentru includerea şcolară a
elevilor cu nevoi speciale, Focus pe ADHD”.
 AUTOREFERAT ASUPRA LUCRARII DE SINTEZA

1. Tema lucrarii: „Programul de interventie privind combaterea delincventei si

deviantei juvenile in randul elevilor”

2.Motivatia si importanta lucrarii:

In lucrarea de sinteza s-au studiat trasaturile specifice si cauzele determinante ale
comportamentului de risc si comportamentului violent la elevi, precum si interventiile
adecvate pentru combatere si prevenire in mediul scolar. Violenta scolara este o tema de
actualitate si din pacate in crestere, ceea ce justifica, chiar se impune ca tema de studiu si de
cercetare la nivelul scolilor, al comunitatii sau al institutiilor sociale, si ar trebui sa devina
subiect de studiu si pentru institutiile medicale de sanatate mintala, sanatate publica.
In studiul de fata s-au urmarit obiective ca:
- identificarea specificitatilor comportamentului violent
- identificarea cauzelor determinante ale conduitelor agresive
- proiectarea si prezentarea unor interventii primare pentru prevenire; interventii
secundare, pentru redresarea comportamentelor ce prezinta un grad de risc, si
interventii tertiale pentru combaterea comportamentelor antisociale la nivelul
copiilor si adolescentilor in mediul scolar.

3.Structura si continut:
Lucrarea de sinteza cuprinde 32 de pagini, cu urmatoarele continuturi teoretice,
practic- aplicative, constatative si operationale:
In primul capitol se discuta despre comportamentele violente la copii si adolescenti,
particularitatile determinante, etiologia determinarii ale tulburarilor de conduita, utilizand
opinii din autori romani si straini.
Valoarea lucrarii rezida in faptul ca partea practica ocupa un spatiu mai mare decat
partea teoretica, continand diferite exemple de interventii in tulburarile de conduita, atat la
preadolsecenti, cat si la adolescenti.
Programul de interventie privind combaterea delincventei si deviantei juvenile reda
sugestiv atat etapele interventiei, formele de activitate, factorii educativi implicati direct, cat si
partenerii educationali, cum sunt parintii, ONG-urile, comunitatea, reprezentatii autoritatilor
locale cu care se deruleaza acest proiectele elaborate. In acest program se descriu atat pasii
parcursi cu succes, cat si greutatile, disfunctionalitatile proiectului. Experienta ce reiese
In continuare se prezinta un model de Plan de interventie personalizat pentru
copii/adolescenti cu comportament de risc, facandu-se referiri atat la conditiile ce privesc
ingrijirea sanatatii fizice si mintale, dezvoltarea si reabilitarea personalitatii, educatia scolara
integratoare, cat si socializarea copilului/adolescentului in vederea maturizarii si dezvoltarii
rationamentelor de tip social si relational pozitiv.
Se discuta pe marginea interventiilor prin reducerea riscului aparitiei
comportamentului antisocial si violent, tip american, prezentandu-se totodata si raspunsurile
adaptative la amenintari in cadrul unor grupuri (familie, organizatie, comunitate sau
societate).
Programul de preventie a violentei si a comportamentului distructiv in mediul scolar
cuprinde un sistem complex de interventie, adica: sistem de interventie primara, secundara si
tertiara, care actioneaza eficient asupra elevilor cu tulburari de conduita, prin managementul
educational al factorilor educativi implicati in prevenire, corectare, integrare, combatere,
reabilitare si reintegrare scolara si sociala a elevilor cu probleme de comportament.

4.Concluzii:
Concluziile studiului se refera la importanta depistarii timpurii ale abaterilor
comportamentale, ale agresivitatii, iritabilitatii, reactivitatii elevilor stresati, frustrati (chiar si
ale prescolarilor) pe plan verbal, emotional sau comportamental, de a asigura interventii
pedagogice, psihologice, transdisciplinare adecvate, oferind suport psihologic, material si
social in limita posibilitatilor.
Aceeasi importanta capata in contextul recuperarii, reeducarii, atat consilierea
copilului insusi, a cadrului didactic implicat in educatie, cat si consilierea parintilor copilului,
care nu de putine ori poarta raspunderea primara pentru deviantele copiilor lor.
Modelele de interventii prezentate in lucrare, in cazul prevenirii si reeducarii
comportamentului violent si antisocial, sunt utile, necesare si eficiente, ca exemple de buna
practica pentru mediul educational.