Managementul comportamentelor deviante

la elevii de liceu

Cuprins:

1. Comportamentul. Tulburări de comportament

2. Cauzele devianţelor comportamentale
3. Principalele manifestări ale tulburărilor de comportament ale
elevilor
4. Concluzii
5. Bibliografie

1
 1. Comportamentul. Tulburări de comportament.

Comportamentul se poate defini ca fiind activitatea observabilă a unui subiect, mod de

reacţionare, de manifestare sau acţionare în raport cu solicitările externe, modul de interacţiune cu
mediul înconjurător.
Acesta este influenţat de numeroşi factori precum:
- mediul familial – familia este cel mai important factor care contribuie la formarea
felului de a fi a unui copil, încă din primii lui ani de viaţă. Familia oferă copilului o
diversitate de relaţii interpersonale şi modele comportamentale necesare pregătirii
acestuia pentru viaţă. Se apreciază că părinţii contribuie la dezvoltarea psihică a
copiilor lor, nu atât prin vorbe, cât prin faptele lor, prin viaţa comună şi interacţiunile
de fiecare zi. Copilul, încă de mic, însuşeşte comportamentele observate în jur, de
aceea familia este un factor esenţial în formarea comportamentului unui tânăr.
- trăsăturile de personalitate – temperamentul este una din principalele trăsături de
personalitate care influenţează comportamentul, dar şi caracterul, aptitudinile au
rolul lor în modul de realţionare a tânărului cu mediul înconjurător.
- mass-media – este responsabilă în mod direct de modul în care ajunge un tânăr să
perceapă lumea înconjurătoare, de aceea ştiri precum “Ştirile de la ora 5” nu sunt
foarte indicate a fi urmărite de către tineri, datorită modelelor comportamentale pe
care le promovează.
- muzica, filmele – acestea, prin mesajele pe care le transmit pot promova violenţa,
răutatea şi pot influenţa şi ele în mod negativ comportamentul tinerilor.
- internetul – care azi este o necesitate, poate oferi pe cât de multe avantaje, pe atât de
multe dezavantaje. De aceea elevii trebuie conştientizaţi care este rolul internetului,
ce bun dar şi ce rău poate el oferi.
- grupurile de prieteni – se ştie că pentru a fi acceptat într-un grup, un tânăr este în
stare de foarte multe lucruri, iar dacă grupul de prieteni în care ajunge un tânăr nu
este potrivit, comportamentul acestuia se poate modifica radical. Astfel, este
recomandat ca părinţii să aibă o relaţie apropiată cu copilul lor şi să poată să
intervină şi să îl conştientizeze pe acesta de pericolele la care se expune.
În momentul în care un tânăr se abate de la normele morale, juridice, etice, sociale şi
valorile impuse de societate se poate vorbi despre devianţă comportamentală. Aceasta presupune
stări de marginalizare, nonconformism, asocialitate, stări care nu sunt conforme cu aşteptările celor
din jur.
Comportamentul elevilor este o problemă foarte importantă în şcoli, deoarece acesta
determină modul lor viitor de a fi, deoarece rolul şcolii este să formeze personalităţi capabile să se
integreze în mediul social şi de aceea orice devianţe care pot apărea în comportamentul unui tânăr
trebuie identificate şi corectate în măsura în care se poate.

2. Cauzele devinaţelor comportamentale

Cauzele tulburării de comportament sunt numeroase, începând cu mediul familial şi

terminând cu influenţele negative ale mass-media sau a grupurilor din care tânărul face parte.
Familia, ca uniate socială are în vedere asigurarea şi satisfacerea unei game complexe de
trebuinţe şi aspiraţii ale membrilor care o constituie şi totodată transmiterea şi o promovarea
valorilor spirituale. Familia este mediul iniţial pe care îl cunoaşte copilul, un factor de adaptare, un
instrument de echilibrare a relaţiilor cu mediul, primul pas spre socializare.

2
 Fiind un cadru natural, familia are ca sarcină primordială, formarea, dezvoltarea şi
perfecţionarea personalităţii copilului care se consolidează în urma experienţelor trăite în copilărie,
prin relaţiile cu persoanele întâlnite zilnic. Nici un alt mediu nu oferă o asemenea diversitate
raţională aşa cum oferă mediul familial.
Dar familia nu oferă numai premisele socializării ci în acelaşi timp, ea dăruieşte copilului
posibilitatea de a se defini pe sine, prin jocul comparaţiilor , al imitaţiilor , de a-şi însuşi modele .
Pentru ca toate aceste transmisiuni, să fie benefice, climatul familial trebuie să fie de natură
pozitivă, şi să influenţeze în bine comportamentul copilului.
Climatul familial rigid este determinat în mare parte de excesul de severitate. Severitatea,
disciplina, seriozitatea sunt benefice pentru copil în măsura în care nu sunt exagerate. Într-un
asemenea mediu familial copilul se poate izola, va fi în permanenţă tensionat, poate deveni anxios
şi poate răbufni într-un mediul care este mai permisiv, precum cel şcolar. Un tânăr crescut într-un
asemenea mediu familial poate să fugă foarte uşor de acasă.
Într-un climat familial libertin copii pot fi scăpaţi de sub control cu foarte mare uşurinţă,
deoarece aceştia devin independenţi şi se pot folosi negativ de autonomia lor. Aceştia pot să ajungă
să consume alcool, droguri, sau pot să ajungă la abandon şcolar.
Climatul familial anxiogen în care copilul trăieşte într-o atmosferă de încordare şi
suspiciune, de permanentă nelinişte creează la copil timiditate stare de dependenţă faţă de părinţi şi
măreşte neîncrederea în sine. Acest copil va fi retras şi în mediul şcolar, va deveni un introvertit şi
nu i se va dezvolta armonios personalitatea.
Climatul familial naiv, este creat de părinţi insuficient maturizaţi pentru responsabilitatea
creşterii şi educării copiilor. Astfel de relaţii se destramă prin desfiinţarea căsătoriei. Într-un
asemenea mediu copii devin neglijaţi sau abandonaţi.
Climatul familial conflictual, care presupune un mediu familial în care predomină neînţelegerile
între părinţi provoacă tânărului un stres continuu, acesta devenind traumatizat şi suferind. Aceste
experienţe de viaţă influenţează negativ tânărul, în special la nivelul învăţăturii. Aceşti copii pot
cădea în patima alcoolului, a drogurilor, a jocurilor de noroc, urmând modelele care le-au avut la
dispoziţie şi anume părinţii. Elevii proveniţi din astfel de familii au dificultăţi de învăţare si un
comportament problematic în şcoală: hiperactivitate, violenta fizică sau verbală, agresivitate,
dificultăţi de adaptare şi integrare în colectivul de elevi.
Elevii care trăiesc într-un mediu familial sărac ajung adesea să abandoneze şcoala, fie din
proprie dorinţă, fie sub presiunile părinţilor care îi trimit la muncă încă de mici.
Orice tânăr are nevoie de un mediu familial afectiv, calm, în care acesta sa se simtă ocrotit,
protejat şi susţinut de către părinţi. Tânărul trebuie să aibă o relaţie deschisă cu părinţii, dar în
acelaşi timp trebuie să existe în familie disciplină, seriozitate şi respect reciproc. Doar într-un
asemenea mediu, personalitatea unui tânăr se poate dezvolta armonios.
Factorii de risc de ordin personal care duc la devianţe comportamentale sunt factori
genetici, tipul de personalitate şi temperamental, diferite afecţiuni, tentaţia.
Este dovedit medical că există diferiţi factori de ordin genetic care în combinaţie cu factorii
de mediu pot duce la apariţia abuzului anumitor substanţe toxice, deci sunt predispuşi consumului
de substanţe toxice acei tineri care au antecedente în familie.
Adolescenţii rebeli şi rezistenţi la autoritatea parentală, care prezintă sentimente de eşec sunt
predispuşi la consumul de substanţe toxice, sau la comportamente deviante.
Mediul extrafamilial, format din şcoală, grupuri de influenţe (prieteni), mass-media ş.a. îşi
spune şi el cuvântul când vine vorba de influenţa comportamentelor deviante.
Mediul şcolar este mediul în care tânărul îşi petrece în medie 30 de ore pe săptămână. În
acest mediu cea mai importantă este relaţia profesor-elev. Există trei tipuri de asemenea relaţii şi
anume, aristocratică, laissez-faire şi democratică.
Relaţia autocratică este bazată pe obedienţă, manipulare, dogmatism, pe intoleranţă faţă de
alteritate, faţă de autonomia gândirii şi a spiritului şi sunt mulţi care continuă să se complacă în
virtutea inerţiei în această mentalitate. Relaţia autocratică se poate rezuma la dictonul: ,, magister
dixit”; elevul ascultă, se supune, învaţă, este un receptor pasiv, simplu obiect al educaţiei.

3
Rezistenţa la spiritul autoritar al unor profesori creează şi permanentizează stări tensionale,
conflictuale, poate determina la unii elevi o gamă largă de reacţii de saturaţi, atitudini protestatare,
gesturi de revoltă necontrolate, care pot antrena, reprimări dure, urmate de înverşunarea şi mai mare
a elevilor, singura ieşire din acest cerc vicios fiind izolarea elevului de colectiv, sfârşind de cele mai
multe ori prin angajarea lui pe trasee comportamentale deviante .
Relaţia ,,laissez-faire’’ presupune descoperirea copilului prin cunoaşterea nevoilor şi
intereselor acestuia şi centrarea demersului educativ pe aceste nevoi şi interese. Practica şcolară a
evidenţiat numeroase aspecte negative ale acestui stil, printre care faptul că favorizează lâncezeala,
cantonarea elevilor în strategii de minimă rezistenţă, conducând la stagnare în dezvoltarea
personalităţii.
Psihologii consideră că singurul tip de relaţie profesor-elev capabil să excludă factorii de
risc comportamental este cea democratică. Aceasta se traduce într-un parteneriat liber consimţit
între elev şi profesor, bazat pe respect reciproc, pe un dialog autentic, pe cooperare, discret conduse
de către profesor. Într-o astfel de comunicare rolul profesorului constă în organizarea activităţii
elevului cu scopul obţinerii achiziţiilor instructiv-educative scontate în condiţiile creşterii
independenţei, autonomiei şi răspunderii copilului, transformând treptat instruirea şi educaţia în
autoinstruire şi autoeducare, iar pe copil din obiectul educaţiei în subiectul acesteia.
Inadaptarea şcolară reprezintă lipsa sau funcţionarea defectuoasă a proceselor de apropiere
a intereselor celor doi parteneri. Perioada cea mai expusă manifestării conduitelor inadaptate este
vârsta pubertăţii, puternic marcată de ambiguitatea puberului(nici copil, nici adult), prelungită până
în perioada adolescenţei.
Inadaptarea şcolară este răspunzătoare pentru o serie de factori de risc comportamental ce
pot determina angajarea elevului pe un traseu de conduită deviantă.
Grupul de prieteni este indispensabil pentru orice tânăr adolescent. De aceea, pe
lângă familie şi mediul şcolar acesta joacă un rol esenţial în stabilirea comportamentului
adolescentului. Deoarece puţine sunt persoanele care de obicei nu ţin cont de părerea altora, este
foarte evident că şi părerea prietenilor contează, uneori chiar mai mult decât părerea părinţilor.
Astfel de multe ori sub influenţa grupului, din dorinţa de afirmare, tinerii elevi ajung să chiulească
de la ore, să fumeze, să bea sau chiar să se drogheze. Aceste grupuri oferă elevilor sentimentul de
siguranţă, “prietenii din gaşcă” fiind aproape la nevoie. Conform unui studiu realizat pe un număr
de 268 subiecţi de sex masculin, de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila,
Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii 3 % din tinerii chestionaţi sunt total de
acord cu afirmaţia „încerc să fac lucrurile astfel încât să fie pe placul prietenilor”. Tot conform
aceluiaşi studiu, se poate remarca o anumită independenţă a tinerilor elevi faţă de grupul din care
fac parte. Cu toate astea elevii recunosc că nu toate lucrurile care le fac ar fi aprobate de autorităţi
sau părinţi. Dintre acestea ar fi de amintit practicarea jocurilor de noroc, consumul de băuturi
alcoolice, tulburarea ordinii şi liniştii publice, mici furturi, mici afaceri (ex. cu tel. mobile,
componente auto), violenţe cu alte găşti de cartier, injurii adresate persoanelor care nu aparţin
grupului de prieteni, agresivitate şi vătămări corporale, glume pe seama altor persoane sau a
instituţiilor publice.
Nu se poate spune că separat doar familia, sau mediul şcolar, sau grupurile de prieteni
influenţează în mod direct comportamentul tinerilor, dar toţi aceşti factori luaţi împreună îşi pun
profund amprenta asupra formării personalităţii adolescenţilor, implicit şi asupra devierilor de
comportament.

3. Principalele manifestări ale tulburărilor de comportament ale elevilor

Tinerii cu tulburări de comportament pot prezenta următoarele simptome:

- agresivitate faţă de alte persoane sau animale;
- violenţă;
- furt;
4
 - minciună;
- cruzime faţă de animale;
- distrugerea intenţionată de bunuri;
- chiulul de la şcoală;
- provocarea de incendii, intenţionat;
- fuga de acasă;
- lipsa de concentrare;
- provocarea de scandaluri.
Principalele forme de manifestare a devianţei şcolare sunt absenteismul, abandonul şcolar,
fuga de acasă, copiatul, vandalismul, toxicomania, violenţa şi minciuna, iar acestea sunt forme de
manifestare ale elevilor menite să determine limitele libertăţii de care dispun, menite să sublinieze
anumite probleme de relaţionare a elevilor cu profesorii sau probleme de altă natură.
Absenteismul – este un fenomen din ce în ce mai des întâlnit în şcoli. Acest fenomen poate
fi determinat de mulţi factori. Se poate vorbi în primul rând de inconştienţa copilului, de lipsa de
interes pentru educaţie, atât a elevului cât şi a părinţilor. Din păcate mulţi elevi consideră că nu au
nevoie de educaţie pentru a obţine ceea ce îi interesează pe ei şi anume banii. Exemplele din jur vin
şi le întăresc convingerile.
Un alt motiv pentru care elevii chiulesc ar fi şi relaţia lor cu profesorul, care fie este prea
autoritar, iar elevul se simte ameninţat de către acesta, sau pur şi simplu dezinteresat de disciplina în
cauză, fie este prea pasiv elevul ajungând la concluzia că “poate face ceva mai bun în timpul acela”.
Sau pur şi simplu elevii chiulesc pentru că “e la modă” şi dacă unii chiulesc “el de ce să nu
chiulească?”.
Abandonul şcolar reprezintă consta în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului
educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Cauzele care duc la acest
abandon sunt de natură economică, psihologică (imaturitatea şcolară; instabilitatea psiho-afectivă a
unor elevi; tulburări de comportament), pedagogică, socială sau religioasă. Din păcate, în ţara
noastră sistemul de învăţământ se confruntă cu aceste probleme destul de des. Mulţi copii renunţă la
educaţie, deoarece părinţii fie nu pot să controleze activitatea copilului, fie nu pot să le ofere
condiţiile materiale necesare şi trimit copiii la lucru de mici. O altă cauză este că şcoala nu mai este
percepută ca o valoare în sine. Abandonul şcolar are consecinţe îngrijorătoare precum consumul de
droguri, prostituţia, traficul de fiinţe umane, violenţa, delincvenţa.
Fuga de acasă este adesea determinată de situaţia familială a copilului. Dintre copii
dispăruţi de acasă, 95% se pare că au fugit de acasă. Dintre cauzele acestui fenomen se pot aminti
abuzul, molestarea, violenţa, neglijenţa, exploatarea în muncă, singurătatea (copii a căror părinţi
sunt plecaţi din ţară), certuri în familie, lipsa de comunicare în cadrul familiei. Din păcate, copii
care fug de acasă nu sunt conştienţi la pericolele la care se expun, pericole precum abuzul fizic.
Datorită lipsei banilor şi în lipsa unei calificări marea majoritate a tinerilor fugiţi de acasă ajung
delicvenţi. Lipsa de informare a copiilor în privinţa pericolelor la care se expun după ce fug de
acasă a dus la amplificarea fenomenului dispariţiilor în întreaga lume.
Din acest motiv, la nivelul Parlamentului European s-a semnat o convenţie prin care să se
introducă, în statele membre, un sistem de alerta eficient, pentru contactarea imediată a autorităţilor
şi a presei, precum şi transmiterea de date despre copiii dispăruţi, cu scopul de a se putea interveni
cât mai rapid pentru găsirea lor.
Copiatul este o formă de înşelăciune şi presupune încălcarea regulamentului şcolar, care
stipulează datoria elevilor de a-şi însuşi cunoştinţele şi de a-şi forma deprinderi prevăzute în
programele şcolare în vigoare. Acest fenomen aduce prejudicii atât profesorului cât şi elevului sau
clasei întregi. Copiatul este posibil uneori datorită atitudinii permisive a profesorului, sau datorită
modului acestuia de evaluare.
Din păcate, în sistemul românesc de învăţământ se acordă o foarte mare importanţă notelor
şi mediilor la diferite discipline, de aceea un alt motiv pentru care chiar şi elevii buni încearcă să
copieze este pentru a-şi asigura medii bune. Uneori, materiile nu prezintă nici un interes în rândul

5
elevilor, acestora nu li se explică cu ce scop parcurg ei materia, sau ei nu îi înţeleg rostul, astfel
ajung să copieze în loc să înveţe.
Vandalismul este şi el prezent în şcolile româneşti. Cei mai mulţi copii care participă la acte
de vandalism precum distrugerea bunurilor şcolii, provin din familii dezorganizate, sau sunt
neînţeleşi. Aceste acte pot fi făcute din plictiseală sau din răzbunare, protest împotriva autorităţii
şcolare sau a regulilor impuse de şcoală. Cei mai mulţi elevi care comit asemenea acte de vandalism
sunt de sex masculin.
Toxicomania se poate defini ca obişnuinţă morbidă de a consuma în cantităţi progresiv
crescânde substanţe toxice medicamentoase (morfină, cocaină, etc) sau alimentare (alcool), care
creează dependenţă şi duc la degradare fizică şi psihică, şi mai ales morală. Elevii ajung să consume
substanţe toxice fie din curiozitate, fie pentru a fi acceptat în grupul de prieteni, fie în semn de
protest faţă de adulţi, fie datorită unor depresii. Din păcate de la a “încerca” aceea substanţă se
ajunge foarte repede la dependenţă şi asta şi datorită faptului că elevii nu sunt destul de informaţi
asupra riscurilor la care se expun când încep să consume aceste substanţe.
Violenţa presupune folosirea forţei în relaţiile interumane, nestăpânire de sine, prin vorbe
sau prin fapte, o încălcare a ordinii legale, este o pornire naturală de a exprima brutal sentimentele.
În şcoală predomină violenţa verbală de cele mai multe ori, dar nu lipseşte nici violenţa fizică.
Fenomenul acesta apare şi în relaţia elev-profesor cât şi în relaţia elev-elev. Violenţa apare datorită
relaţiei pedagogice profesor-elev şi a decalajului între aspiraţiile elevilor şi oferta şcolară, datorită
abundenţei de modele negative oferite de mass-media şi de societate, datorită eşecului şcolar uneori
sau datorită mediului familial din care provine elevul.
Minciuna este o afirmaţie prin care se denaturează în mod intenţionat adevărul şi este un
fenomen destul de des întâlnit în rândul elevilor şi nu este deloc de neglijat. Elevii pot minţi din mai
multe motive: pentru a atrage atenţia, pentru a modifica felul în care este el perceput, pentru a
atrage admiraţie şi simpatie din partea celor din jur. Copilul minte cu atât mai mult cu cât vede că
rezultatele dorite sunt obţinute. Cu toate că părinţii învaţă copii să nu mintă, tot ei sunt cei care
direct sau indirect accentuează faptul că nu e bine să fi sincer întotdeauna.
Problema mare este că un copil poate să îşi facă un obicei din a minţi, fenomenul poate
deveni patologic, de aceea copilului trebuie să i se insufle încrederea de sine, încrederea în cei din
jur, evitând astfel aceste probleme.

4. Concluzii

Devianţa comportamentală este o problemă reală a societăţii în care trăim, în care exemplele
negative au o influenţă mult mai puternică asupra tinerilor decât cele pozitive, de aceea problemele
de comportament care apar la elevi trebuie tratate cu cea mai mare seriozitate.
Profesorii de la clasă şi în special profesorul diriginte trebuie să aibă o relaţie bazată pe
încredere şi respect cu elevii, trebuie să îi sprijine, să îi susţină, să îi ajute când au probleme dar să
fie ferm în momentul în care aceştia ajung să facă “mici prostioare”.
Dirigintele trebuie să fie în permanenţă informat despre modul în care evoluează relaţiile
elevilor din clasă, relaţiile elevilor cu cei din alte clase şi despre relaţiile familiale ale elevilor săi.
Activitatea dirigintelui nu se limitează la completarea catalogului, a documentelor şcolare necesare
şi la numărarea absenţelor, respectiv încheierea situaţiei şcolare. Acesta trebuie să se implice în
viaţa elevilor săi.
De multe ori problemele de conduită şcolară nu pot fi rezolvate doar prin simple discuţii cu
copilul, este nevoie şi de discuţii cu părinţii sau se poate ajunge până la cererea sfatului psihologului
şcolar. De aceea legătura dintre familie, elev, profesor diriginte şi psiholog şcolar trebuie să fie o
relaţie deschisă, sinceră. Doar lucrând în echipă se pot forma acele caractere frumoase despre care
se vorbeşte şi de care este mare nevoie în societate.

6
5. Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comportament
http://isj.hd.edu.ro/cjapp/rapoarte/stancau_antonica/proiect_esec_scolar.doc
http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=542&Itemid=340
http://psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=526&Itemid=308
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comportament_agresiv
http://www.didactic.ro/files/51/influen_amodelelorcomportamentaleparentaleasupradezvolt_riip
ersonalit_ii.doc
http://www.e-scoala.ro/referate/psiho_influente.html
http://www.scribd.com/doc/13996599/Comportamentul-Deviantpower-Point1
http://www.scribd.com/doc/2986133/Cauze-familiale-ale-deviantei-comportamentale?
autodown=doc
http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=540&Itemid=322
http://br.politiaromana.ro/DIVERSE/STUDII/INFLUENTA%20PRIETENILOR%20ASUPRA
%20ELEVULUI.doc
http://www.isj.dj.edu.ro/cjap/main.php?actDir=articole&actFile=devianta
http://articole.famouswhy.ro/situatia_familiala_-_factor_ce_determina_abandonul_scolar/
http://www.ziare.com/articole/fuga+de+acasa
http://www.copil-speranta.ro/?q=node/199
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/depresie-la-adolescent_3093
http://www.sfatulmedicului.ro/Abuz--dependenta--si-intoxicatii/dependenta-de-alcool-si-
abuzul-de-droguri-la-adolescenti_23
http://www.didactic.ro/files/51/deviantasidelicventa.doc
http://www.famouswhy.ro/search/Cauzele+Violentei+Scolare
http://articole.famouswhy.ro/violenta_profesorilor_fata_de_elevi/
http://articole.famouswhy.ro/forme_de_manifestare_ale_violentei_in_mediul_scolar/
http://www.didactic.ro/files/45/8_psihopedagogiacomunicarii.doc