Prevenirea dependenței și a

abuzului de substanțe

CALCAN MARIA-IOANA
CLASA A IX-A B
 1. Abuzul

 Abuzul de substanțe se referă de fapt la consumul exa-gerat și

dependența fizică sau psihică de anumite subs-tanțe
medicamentoase, alcool, narcotice și stupefinate
 Au efecte dăunătoare sănătății fizice și psihice care a-fectează
individul, uneori iremediabil și viața socială și afectivă.
 Ce spun specialiștii?

 Specialiștii consideră că există o diferență între abuzul și

dependența de substanțe: abuzul se definește mai a-les prin
prisma afectării vieții sociale a individului și apoi alterarea
sănătății, în timp ce în cazul dependenței pe primul plan sunt
simptomele și semnele fizice ale con-sumului cronic.
 Abuzul de substanțe poate duce, în timp, și la dependen-ță.
Procesul are însă nevoie de un anumit timp deoarece
dependența necesită întâi apariția unei toleranțe a orga-
nismului la substanța administrată, tolerantă care să ducă apoi
la instalarea sindromului de sevraj.
 2. Tutunul și nicotina

 Motivele fumatului sunt variate: plăcere, ameliorarea vi-

gilenței, învingerea stresului și anxietății, combaterea
depresiei, înlăturarea senzației de foame, controlul gre-utății și
multe altele.
 Majoritatea indivizilor incep să fumeze din adolescență, media
de vârstă scăzând dramatic în ultimii ani.
 Deoarece la această vârstă tinerii sunt mai influențați mai mult
de grupul de prieteni decât de adulți, medici sau psihologici,
programele de prevenire a fumatului nu au succesul sperat.
 3. Alcoolul

 Deși impresia generală este ca alcoolul are un efect sti-mulator

al funcțiilor nervoase, mecanismul lui este e-xact invers:
alcoolul deprimă creierul. La doze mici el actionează în special
pe centrii inhibitori, apare starea de dezinhibitie, când individul
acționează contrar carac-terului obisnuit iar cei din jur parca nu
il mai recunosc.
 La doze mai mari, alcoolul inhibă centrii excitatori, iar
respectiva persoană se confruntă cu afectarea gândirii
raționale, este incapabilă să își controleze acțiunile, își pierde
echilibrul și tonusul.
 Consecințe

 Afecțiuni gastrointestinale: ciroză, ulcer peptic, gastrită, și

carcinoame hepatice, pancreatice, gastrice;
 Afecțiuni cardiovasculare: hipertensiune și cardiomiopa-tie
alcoolică;
 Afecțiuni imunologice: suprimarea imunității;
 Afecțiuni endocrine: scăderea concentrației detestoste-ron și
creșterea concentrației de estrogeni (în cazul bărbaților), atrofie
testiculară, ginecomastie;
 Afecțiuni psihiatrice: depresie sau sindroame anxioase;
 4. Tratamentul

 În momentul în care se suspicionează abuz de substan-țe, mai

ales droguri și alcool, medicul trebuie să evalue-ze câțiva
parametrii care îi permit să aprecieze nevoia pacientului pentru
tratament: evaluarea stării generale și a gradului în care
organismul pacientului va suporta simptomele sevrajului și
ulterior tratamentul de specia-litate care va fi administrat și
posibilitatea de plasare în grijă unei instituții adecvate, care să
își permită să între-țină pacientul.
 Pacienții adesea subestimează abuzul, dar foarte rar declară ce
consumă, în ce cantitate și de când.
 5. Prevenție

 Abuzul de substanțe poate debuta în copilărie sau ado-lescența.

În momentul de față se fac numeroase eforturi pentru a preveni
debutul consumului de droguri, alcool și fumatul în rândul
tinerilor și există numeroase cam-panii aflate încă în desfășurare.
 Pentru a se evita adoptarea unor comportamente cu risc, părinții
trebuie să se implice și ei, nu doar psiholo-gii, profesorii și
medicii.
 Asigurarea unui cămin în care copilul să se simta prote-jat, în
care să fie educat cu privire la influența negativă a unor substanțe
este foarte importantă. Specialiștii au observat că uneori copiii nu
răspund la sfaturilor unor outsideri, oricât de bine intenționate ar
fi și că sunt mult mai influențați de cei de vârsta lor.