Raica Elena Fabiana

Facultatea de Stiinte Sociale

Specializarea-Asistenta Sociala

Anul 2

Persoane dependente.Politici sociale in domeniu

Dependentele sunt comportamente invatate care submineaza puterea de

control.Ele se dezvolta treptat,iar efectul lor este de obicei distructiv.

Dependentele incep cu activitati placute care devin o obisnuinta iar in final ne

scade capacitatea de control asupra propriei vieti.Majoritatea dependentelor
izvorasc dintr o dorinta combinata de a evita durerea sau disconfortul si de a
obtine placere.

Cele mai recente cercetari in ceea ce privesc dependenta sugereaza ca toate

dependentele isi au radacinile in afectarea biochimiei cerebrale,nu in lipsa de
vointa,defectele de caracter,tulburarile de personalitate sau spiritualitate.

Una dintre cele mai intalnite dependente in principal la adolescenti,care in unele

cazuri poate fi fatala,este dependenta de substante ilegale,drogurile.

Dependența de droguri este ansamblul de fenomene de factură

comportamentală, cognitive și fiziologice de intensitate variabilă, în care utilizarea
uneia sau mai multor substanțe psiho-active devine prioritatea principală.
Caracteristicile esențiale sunt: dorința abuzivă de a-și procura și de a lua substanța
în cauză și dorința de a o căuta în mod permanent.

Dependentul de droguri este o persoană care este prinsă emoțional și fizic de

droguri și a cărui viață este centrată în jurul obținerii acestor droguri. Dependența
îl afectează pe toate planurile: fizic, emoțional, socio-profesional și spriritual.

Cauzele pentru care oamenii devin dependenți de droguri sunt multiple, și au de a

face atât cu factori ce influențează din exterior, dar care se leagă de obicei de o
nevoie puternica a individului care alege să consume droguri. Între acestea, cele
mai frecvente sunt: curiozitatea- o perosoană încearcă drogul din dorința de a și
satisface o curiozitate cu privire la un lucru despre care a auzit, presiunea
grupului- în anturaj există alți consumatori de droguri care influențează prin
presiune sistematică decizia de a consuma a celor care nu au făcut o deja; mediul
familial disfuncțional- în familia dependentului de droguri unul sau ambii părinți
sunt la rândul lor dependenți; traumele din trecut- nevoia celui care ajunge să
consume de a și reprima anumite dureri din trecut, care de cele mai multe ori au
de a face cu abuzuri ce îi stârnesc sentimente de vinovăție, rușine, neputință, de
eșec, sentimente cărora nu le poate face față natural, motiv pentru care apelează
la un surogat, și anume, drogurile, pentru a scapa de realitate si pentru a și
suprima durerea.

In functie de drog,acestea pot patrunde in moduri diferite in organismul uman.Pot

fi injectate,inhalate sau ingerate.Toate acestea actioneaza in moduri diferite
tinand cont si de ogransimul persoanei dar si de cat de puternice si toxice sunt
acestea pe langa canitatea de doze administrate.

Multi adolescenti si au pierdut viata prin spitale incercand sa scape de aceasta

dependenta,unii dintre ei nu au mai avut aceasta sansa de a o lua de la capat
refacandu si viata,astfel decedand.Multe cauze ale accidentelor in trafic sau a
violentei domestice a pornit din cauza acestor substante si in rare cazuri au fost
descoperite la timp pana nu a fost prea tarziu.

In principal in institutul de invatamant ar trebui sa existe ore suplimentare la care

toti elevii ar trebui sa participe despre cum ar trebui sa se fereasca de aceste
substante care le ar putea distruge atat viitorul cat si intreaga viata.

Exista si multe campanii ANTI-DROG doar ca nu toti oamenii au vointa sa se

implice din cauza faptului ca nu toti accepta ajutor sau sa ajute la randul lor pe
altii.Unii de frica sa nu se afle ca si ei au avut aceasta dependenta in trecut,iar altii
sa nu i tradeze pe cei apropiati.

Pe langa dependenta de droguri,unii oameni sunt si sub influenta dependentei

de alcool care si aceasta este destul de grava.Se manifesta tot din aceleasi cauze
ca dependenta de droguri si are efecte asemenatoare.Politici sociale existente în
România pentru prevenirea și tratarea dependenței de droguri și alcool

Legislația românească abordează dependența prin măsuri punitive și preventive.

Programele de prevenție în școli și comunități sunt implementate pentru a
informa și a descuraja consumul. De asemenea, există servicii de tratament și
reabilitare pentru dependenți, dar accesul la acestea poate fi limitat.

IV. Evaluarea eficacității politicilor sociale

Deși există eforturi legislative și programe preventive, eficacitatea acestora poate

fi sub aspectul îmbunătățirii continue. Analiza datelor privind ratele de
dependență și impactul acestor politici ar putea oferi o perspectivă mai clară
asupra succesului sau eșecului acestora.

V. Provocări și obstacole în implementarea politicilor sociale eficiente

Stigmatizarea, accesul limitat la servicii și resurse insuficiente sunt obstacole

semnificative în implementarea eficientă a politicilor sociale. Lipsa conștientizării
publice și a unui sistem coerent și bine finanțat rămân provocări majore în
gestionarea dependenței.

VI. Recomandări și posibile soluții

Îmbunătățirea programelor de prevenție și extinderea accesului la tratament și

reabilitare sunt esențiale pentru abordarea eficientă a dependenței. Educația și
conștientizarea publică crescută ar putea diminua stigmatizarea și ar putea susține
inițiativele de prevenție.

VII. Concluzii
Dependența de droguri și alcool reprezintă provocări complexe pentru societatea
românească. Îmbunătățirea politicilor sociale și a resurselor disponibile, împreună
cu o abordare integrată și colaborativă, sunt cruciale pentru reducerea impactului
negativ al acestor dependențe asupra indivizilor și comunităților.

În România, există mai multe legi și reglementări care acoperă aspecte legate de
dependența de droguri și alcool, inclusiv prevenirea, tratamentul și controlul
consumului acestora. Iată câteva dintre principalele legi și reglementări relevante:

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri

Această lege oferă cadrul general pentru prevenirea și combaterea traficului și

consumului de droguri. Ea definește substanțele controlate, stabilește măsurile de
prevenire și promovare a sănătății, reglementează tratamentul și reabilitarea
consumatorilor de droguri și stabilește sancțiuni pentru traficul ilegal.

Legea nr. 194/2011 privind combaterea consumului de tutun

Această lege se concentrează asupra prevenirii și reducerii consumului de tutun,

interzicând fumatul în locuri publice, promovând sănătatea și implementând
măsuri pentru descurajarea fumatului, în special în rândul tinerilor.

Legea nr. 90/2000 privind organizarea și funcționarea Centrelor de Prevenire,

Evaluare și Consiliere Antidrog

Această lege reglementează organizarea și funcționarea Centrelor de Prevenire,

Evaluare și Consiliere Antidrog (CPECA). Aceste centre oferă servicii de consiliere și
asistență pentru persoanele afectate de dependența de droguri sau alcool și
familiile acestora.

Strategia Națională Antidrog și Programul de Acțiune

Aceste documente stabilesc strategiile și acțiunile guvernamentale pentru

prevenirea consumului de droguri și alcool, tratamentul dependenței și reducerea
ofertei de substanțe interzise. Ele includ obiective, măsuri și indicatori de evaluare
a progresului în combaterea dependenței.
Legea nr. 143/2000 privind regimul juridic al drogurilor

Această lege reglementează substanțele psihotrope, precizând clasificarea și

regimul legal al acestora, inclusiv condițiile de prescriere, deținere și consum.

Acestea sunt doar câteva dintre legile și reglementările principale din România
care vizează domeniul dependenței de droguri și alcool, iar acestea sunt adesea
actualizate sau amendate pentru a răspunde evoluțiilor din societate și înțelegerii
mai bune a dependenței și a problemelor asociate acesteia.

Politici și programe:

Programul Național Antidrog și Alcool:

Guvernul României implementează acest program pentru a aborda problema

dependenței de droguri și alcool.

Include măsuri de prevenire, intervenție, tratament și reintegrare socială a

consumatorilor de droguri și alcoolici.

Rețeaua de Centre de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (CPECA):

Aceste centre oferă servicii de consiliere, evaluare și asistență pentru persoanele

afectate de dependență și familiile acestora.

Furnizează informații despre riscurile consumului de droguri și alcool și

promovează educația și prevenția în comunități.

Legislație specifică:

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri:

Reglementează măsurile de prevenire a traficului și consumului de droguri,

precum și sancțiunile pentru aceste activități.
Legea nr. 194/2011 privind combaterea consumului de tutun:

Se concentrează pe prevenirea și reducerea consumului de tutun, interzicând

fumatul în locuri publice și promovând programe de renunțare la fumat.

Legea nr. 90/2000 privind organizarea și funcționarea Centrelor de Prevenire,

Evaluare și Consiliere Antidrog:

Stabilește regulile de organizare și funcționare a CPECA, oferind asistență și

consiliere persoanelor afectate de dependență.

Strategia Națională Antidrog și Programul de Acțiune:

Acestea sunt documente strategice care stabilesc direcțiile și obiectivele

guvernamentale pentru prevenirea consumului de droguri și alcool și tratamentul
dependenței.

Măsuri specifice:

Promovarea sănătății și educație:

Programelor școlare și comunitare le este acordată o atenție deosebită pentru a

informa tinerii și adulții cu privire la riscurile și efectele consumului de droguri și
alcool.

Accesul la tratament și asistență medicală:

Se încearcă asigurarea unui acces mai bun la serviciile de tratament și reabilitare

pentru persoanele afectate de dependență.

Cooperarea internațională:

România cooperează cu organizații internaționale pentru a schimba informații,

experiență și bune practici în gestionarea dependenței de droguri și alcool.

Aceste inițiative, politici și legi reflectă eforturile guvernamentale și ale societății

civile de a aborda problema dependenței de droguri și alcool în România. Este un
domeniu continuu de dezvoltare și actualizare, cu accent pe prevenție, tratament
și reintegrare socială.
 Ceea ce trebuie sa facem noi ca societate,este sa ajutam ca aceste
dependente sa fie tratate si rezolvate in toate cazurile existente si sa oprim
aceasta producere de substante.Politici și programe:

Programul Național Antidrog și Alcool:

Guvernul României implementează acest program pentru a aborda problema

dependenței de droguri și alcool.

Include măsuri de prevenire, intervenție, tratament și reintegrare socială a

consumatorilor de droguri și alcoolici.

Rețeaua de Centre de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (CPECA):

Aceste centre oferă servicii de consiliere, evaluare și asistență pentru persoanele

afectate de dependență și familiile acestora.

Furnizează informații despre riscurile consumului de droguri și alcool și

promovează educația și prevenția în comunități.

Legislație specifică:

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri:

Reglementează măsurile de prevenire a traficului și consumului de droguri,

precum și sancțiunile pentru aceste activități.

Legea nr. 194/2011 privind combaterea consumului de tutun:

Se concentrează pe prevenirea și reducerea consumului de tutun, interzicând

fumatul în locuri publice și promovând programe de renunțare la fumat.
Legea nr. 90/2000 privind organizarea și funcționarea Centrelor de Prevenire,
Evaluare și Consiliere Antidrog:

Stabilește regulile de organizare și funcționare a CPECA, oferind asistență și

consiliere persoanelor afectate de dependență.

Strategia Națională Antidrog și Programul de Acțiune:

Acestea sunt documente strategice care stabilesc direcțiile și obiectivele

guvernamentale pentru prevenirea consumului de droguri și alcool și tratamentul
dependenței.

Măsuri specifice:

Promovarea sănătății și educație:

Programelor școlare și comunitare le este acordată o atenție deosebită pentru a

informa tinerii și adulții cu privire la riscurile și efectele consumului de droguri și
alcool.

Accesul la tratament și asistență medicală:

Se încearcă asigurarea unui acces mai bun la serviciile de tratament și reabilitare

pentru persoanele afectate de dependență.

Cooperarea internațională:

România cooperează cu organizații internaționale pentru a schimba informații,

experiență și bune practici în gestionarea dependenței de droguri și alcool.
Aceste inițiative, politici și legi reflectă eforturile guvernamentale și ale societății
civile de a aborda problema dependenței de droguri și alcool în România. Este un
domeniu continuu de dezvoltare și actualizare, cu accent pe prevenție, tratament
și reintegrare socială.