Stabilirea Prioritatilor in Asistenta Sociala Cu Privire La Problematica Drogurilor, Realitate Sau Deziderat

STABILIREA PRIORITĂŢILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ CU PRIVIRE LA
PROBLEMATICA DROGURILOR - REALITATE SAU DEZIDERAT?
STABILIREA PRIORITĂŢILOR ÎN
ASISTENŢA SOCIALĂ CU PRIVIRE LA
PROBLEMATICA DROGURILOR,
REALITATE SAU DEZIDERAT?
INTRODUCERE
Încă din vremuri trecute, oamenii din diverse motive (religioase,

medicale, recreative sau din motive existenţiale) au recurs la consumul de
droguri care distrug mintea şi comportamentul uman.
Poate dacă am lua în considerare cât de multe sunt variabilele,
trăirile, schimbările care afectează un om, am găsi care sunt cauzele care pot să
ducă o persoană la nevoia de a consuma anumite substanţe, am putea ajunge să
înţelegem mai bine responsabilităţile care îi revin fiecăruia dintre noi şi implicit
modul în care societatea ar trebui să intervină în stoparea acestui fenomen.
Omul este el însăşi un sistem format din elemente ( psiho-biologice,
experienţe de viaţă, istoric personal, speranţă de viaţă, nivel spiritual) care
aparţine unui sistem complex numit familie. În cadrul familiei omul trebuie
înţeles în conformitate cu distribuţia de roluri, sănătatea membrilor ei, legături
interpersonale, istoric familial, venituri şi administrarea banilor, educaţia
membrilor familiei, participarea altor persoane, ideologii şi credinţe. De
asemenea fiecare persoană este parte din alte sisteme, în funcţie de mediul în
care trăieşte, sistem şcolar, de serviciu, cartier, oraş, etc. Fiecare persoană
interacţionează astfel cu sisteme ale altor persoane.
Suma totală a acestor interacţiuni determină o anumită societate. În
cadrul acestei societăţi există alte tipuri de sisteme, în care individul participă,
sunt sisteme care conţin idei şi acţiuni, de exemplu sistemul economic, sistemul
de valori etice, acţiunile anumitor instituţii, educaţia, normele unei societăţi,
dreptul la libera exprimare. La rândul lor aceste sisteme intră în contact cu
sisteme de globalizare.
Într-o lume cu societăţi contradictorii, dintre care multe nu oferă
posibilităţi de participare, nici proiecte pentru viitor, sau care văd individul ca pe
un obiect al politicilor naţionale şi internaţionale , individ care poate trăieşte
într-o familie disfuncţională, este confuz, vulnerabil, simte o presiune foarte
2
mare din partea societăţii, există o posibilitate foarte mare ca el caute drumul
spre consumul de droguri.
Problematica legată de consumul de substanţe care "fabrică visuri" a
devenit un subiect de actualitate deoarece acest fenomen este extrem de greu de
controlat, chiar dacă se fac eforturi pentru prevenirea şi combaterea sa.
Dacă acum câţiva ani România era o ţară de tranzit, în prezent a devenit
o ţară de consum. Societatea românească contemporană se confruntă cu
transformări majore în toate sferele vieţii sociale, care au un impact negativ
asupra membrilor societăţii. Aceste schimbări au generat o insecuritate socială,
suspiciune, frustrare, sentimente de descurajare, de excludere socială,
discriminare, şi chiar de inadaptare. Deschiderea frontierelor de stat, poziţia
geografică, au făcut ca România să devină un segment important al rutei
balcanice de traficare a drogurilor, ajungându-se în prezent ca ţara noastră să
devină o piaţă profitabilă de desfacere a drogurilor.
Efectele negative ale consumului de droguri au consecinţe asupra stării
de sănătate a individului, familiei, grupul de prieteni, societate. De aceea
consumul de droguri reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă
societatea contemporană românească, un fenomen demn de luat în calcul în
cadrul politicilor sociale din România. Un astfel de sistem privind politicile
sociale de combatere a consumului de droguri ar trebui sa cuprindă măsuri de
prevenire a oamenilor privind începerea consumului de substanţe, intervenţii
rapide privind comportamentele de risc, un sistem de asigurări sociale mai
puternic, asigurarea de programe de tratament conform ultimelor informaţii
ştiinţifice, care să ofere toată gama de măsuri terapeutice existente, asigurarea de
programe de reabilitare şi reintegrare socială.
Actualitatea temei în lumea reală:
● este anume problema ce ţine de persoanele dependente de droguri care
sunt o categorie a populaţiei evident dezavantajată faţă de alte categorii de
oameni, aceasta fiind una din problemele majore şi ea poate fi soluţionată numai
3
prin înţelegere, solidaritate, toleranţă prin efortul comun al tuturor oamenilor de
bună credinţă din toate domeniile: politică, social, afaceri, ştiinţă, cultură;
● atitudinea faţă de persoanele dependente de droguri din partea
societăţii, adaptarea şi reintegrarea socială a acestei categorii, să devină unul din
obiectivele principale ale societăţii;
● potrivit estimărilor internaţionale consumul de droguri,
infracţionalitatea şi în special criminalitatea organizată, pot fi privite drept
"instituţii fără frontiere" ale căror răspândire şi arie de cuprindere pot rivaliza cu
cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaţionale;
● se dereglează climatul psihologic în familie datorită problemelor
financiare, sociale, conflictelor;
● programele de tratament, măsurile terapeutice, programele de
reabilitare şi reintegrare socială sunt insuficiente pentru numărul mare de
persoane dependente de droguri, sunt foarte scumpe şi din păcate nu se găsesc
sub o formă completă care să acopere întreg procesul terapeutic de reabilitare;
● abuzul de stupefiante, afectează procesele economice şi sociale. Astfel
se intră intr-un cerc vicios. Drogurile exercită un efect distructiv asupra
stabilităţii familiale, a rezultatelor şcolare, a păstrării locului de muncă, a
coeziunii şi siguranţei comunitare, naţionale. Acestea pun în pericol întâi
consumatorul, apoi apropiaţii acestuia şi în final ceilalţi membrii ai societăţii. În
ultimii ani, a crescut numărul consumatorilor, respectiv al dependenţilor de
droguri şi a celor care sunt victimele bolilor infecţioase datorate abuzului de
substanţe, precum şi rata infracţionalităţii legate de acest comportament;
Scopul lucrării constă în stabilirea priorităţilor în Asistenţa Socială cu
privire la problematica drogurilor şi a dependenţei de aceste substanţe, pentru a
cunoaşte mai bine realitatea, direct de la persoane care au urmat acest drum al
drogurilor care distrug efectiv vieţi, de la familiile acestora care lupta în
continuare şi de la societate prin intermediul persoanelor care au o anumită
4
opinie sau atitudine faţă de persoanele dependente, tocmai pentru a descoperi ce
trebuie făcut şi cum putem stopa acest fenomen.
Obiectivele lucrării sunt:
● pentru a studia mai aprofundat problematica drogurilor prin
cunoaşterea experienţelor anumitor persoane consumatoare de substanţe şi a
cauzelor psihosociale care au dus la nevoia de a consuma;
● pentru a înţelege greutăţile cu care se confruntă familiile celor care
consumă droguri, pentru a descoperi cum anume îi putem sprijini, pentru a
învăţa din experienţele lor;
● acela de a afla care este părerea societăţii în ceea ce priveşte
problematica consumului de droguri, a dependenţei şi cât de mult contează să
învăţăm să fim toleranţi cu cei din jurul nostru;
● pentru a descoperii amploarea pe care a luat-o consumul de droguri,
fenomenul fiind din ce în ce mai greu de controlat atât la nivel naţional cât şi la
nivel internaţional;
● acela de a observa necesitatea creării unor servicii specializate atât
pentru persoanele dependente de droguri sau alte adicţii cât şi pentru familiile
acestora, posibilităţi de terapie, servicii acordate la nivel naţional şi
internaţional;
Modelele şi tehnici de studiu:
Pentru o mai bună analiză şi interpretare a priorităţilor în asistenţa
socială cu privire la problematica drogurilor, dependenţei am folosit în cercetare,
metode şi tehnici sociale de tip cantitativ şi calitativ.
Dintre acestea pot enumera:
● ancheta pe bază de chestionar realizată pe subiecţi care au consumat
droguri, realizându-se analiza frecvenţei, verificarea ipotezelor, analiza
corelaţiilor;
5
● ancheta pe bază de chestionar realizată pe familiile persoanelor
dependente pentru a scoate în evidenţă dificultăţile cu care se confruntă şi
situaţiile prin care au trebuit să treacă;
● analiza documentelor: studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de
specialitate, dosarele medicale, fişa psihologică, fişa de anchetă socială a
fiecărui subiect;
● pliant de informare aplicat pe 20 de persoane din diferite domenii , 10
persoane cărora le-am acordat câte un pliant şi 10 care au fost intervievate fără
pliant, pentru a observa căror categorii de persoane defavorizate ar acorda ajutor
printre care şi persoanele dependente de droguri şi alte tipuri de adicţii. Am
realizat acest pliant pentru a descoperii care este punctul de vedere al societăţii,
cum sunt percepuţi oamenii care sunt dependenţi de droguri, pentru a observa
dacă societatea le-ar acorda ajutorul sau dacă i-ar trata cu indiferenţă
excluzându-i de la dreptul de a li se acorda o a doua şansă;
● studiu de caz: am realizat studii de caz referitoare la persoanele care
au consumat droguri, subiecţi atât din ţară cât şi din străinătate mai exact din
Spania unde am avut şansa să fac practică timp de 9 luni în cadrul unei
comunităţi terapeutice care se ocupă de tratarea persoanelor dependente de
droguri şi alte adicţii. Am realizat aceste studii de caz pentru a arăta serviciile de
care beneficiază persoanele din Spania şi serviciile de care beneficiază
persoanele din România, pentru a scoate în evidenţă nivelul la care s-a ajuns în
acordarea unor servicii specializate în ceea ce priveşte tratarea persoanelor
dependente şi necesitatea de a elabora servicii la noi în ţară;
● povestirea vieţii sau autoreflecţia biografică este o tehnică de
investigaţie care furnizează informaţii relevante, reprezentative despre natura
experienţelor de viaţă ale persoanei asistate. Prin intermediul acestei tehnici
persoana asupra căreia ne concentrăm atenţia îşi restructurează, reconstruieşte şi
repoziţionează evenimente şi experienţe importante de viaţă. Autoreflecţia
biografică se poate utiliza pentru scoaterea din uitare a experienţelor
6
preconştiente şi actualizarea sentimentelor aferente. "Actul de autoreflecţie,
care schimbă viaţa unui om, reprezintă o mişcare de emancipare."( Habermas)
● observaţia comportamentului verbal şi nonverbal al persoanelor care
au consumat droguri, precum şi al familiilor acestora;
● analiza şi interpretarea statistică a datelor relevante temei vizate.
Ipotezele lucrării:
1. cu cât numărul persoanelor care consumă droguri este mai mare, cu
atât este nevoie de un număr cât mai mare de specialişti şi de
asemenea de crearea unor comunităţi terapeutice specializate care să
ofere ajutorul şi sprijinul necesar;
2. cu cât Asistenţa Socială şi sistemele de asigurări şi protecţie socială
îşi stabilesc mai bine priorităţile prin realizarea şi acordarea unor
servicii specializate, cu atât categoriile de persoane dependente de
droguri şi alte adicţii ar primii un ajutor profesionist;
3. dacă există persoane cu probleme psiho-sociale (stimă de sine
scăzută, probleme familiale, influenţa anturajului în luarea deciziilor,
neimplicarea în activităţi sănătoase de petrecere a timpului liber, lipsa
de informaţii referitoare la efectele negative ale drogurilor), cu atât
există un risc crescut ca aceste persoane să înceapă să consume
droguri;
4. cu cât persoanele continuă să consume droguri cu atât există
posibilitatea ca aceştia să comită infracţiuni care să aibă efecte
negative asupra întregii societăţi;
5. dacă numărul serviciilor necesare pentru sprijinirea familiilor şi
persoanelor dependente de droguri sunt aproape inexistente (cazul
Văii Jiului) atunci recuperarea şi reintegrarea persoanelor dependente
în societate se realizează cu dificultate;
6. dacă societatea s-ar implica mai mult în sprijinirea persoanelor
dependente de droguri şi a familiilor acestora, atunci ar exista şanse
7
de recuperare pentru un număr mare de persoane care se confruntă cu
această dificultate;
7. dacă ar exista mai multă toleranţă, solidaritate, înţelegere din partea
oamenilor atunci societatea ar deveni mai conştientă de amploarea pe
care a luat-o acest fenomen al drogurilor şi de efectele negative pe
care le are asupra tuturor, am observa cât de necesar este să acordăm
persoanelor dependente de droguri şi familiilor acestora o a doua
şansă la viaţă şi speranţă.
Cuprinsul lucrării
Pornind de la aspectele menţionate, am elaborat această Lucrare de
Disertaţie, ea fiind structurată pe 3 capitole importante ce cuprind următoarele
date:
Capitolul I cuprinde "Precizări teoretice" ce fac referire la Asistenţa
socială în sprijinul persoanelor ajunse dependente de droguri sub influenţa
diferiţilor factori (factori sociali, factori de tip familial, factori economici, factori
educaţionali, factori individuali, psihologici). Apoi am continuat cu date
referitoare la identificarea şi recunoaşterea apariţiei acestei probleme la nivel
naţional şi internaţional, pentru a cunoaşte mai bine amploarea pe care a luat-o
acest fenomen al drogurilor şi efectele negative pe care le are asupra oamenilor.
De asemenea am dorit să arăt care sunt organizaţiile din România care luptă
împotriva traficului şi consumului de droguri. Am continuat cu termenul de
dependenţă, cu tipurile de dependenţă care există, pentru a descoperii realitatea
privind dificultăţile cu care se confruntă o persoană şi pentru a arăta că,
individul nu se luptă doar cu consumul de droguri ci şi cu alte tipuri de
dependenţă care trebuie cunoscute pentru a putea descoperii ce forme de terapie
sunt mai eficiente.
Am realizat o clasificare a drogurilor de mare risc sub forma unei
schiţe tocmai pentru a putea face legătura cu alte tipuri de dependenţă existente.
Am considerat că este necesar să văd care este comportamentul persoanelor
8
dependente, care sunt persoanele predispuse să înceapă un consum de droguri
pentru a scăpa din realitatea în care trăiesc.
În continuare am precizat care sunt posibilităţile de terapie, ce anume se
face la nivel naţional, cum anume acţionează întreaga societate împotriva
fenomenului drogurilor, cum anume sunt stabilite priorităţile în asistenţa socială
referitoare la problematica drogurilor, dependenţei, care este realitatea legată de
această boală dar şi ce anume se face la nivel internaţional. Am dorit sa arăt
acest lucru prin realizarea unor studii de caz realizate pe persoane dependente de
droguri de la noi din ţară dar şi pe persoane din străinătate, pe persoane pe care
le-am cunoscut în perioada de practică Erasmus în Barcelona unde am avut
şansa să particip la toate activităţile desfăşurate în cadrul unei comunităţi
terapeutice. Timp de 9 luni de zile am cunoscut cazuri concrete care m-au ajutat
să realizez aceste studii de caz, cu ajutorul cărora vă pot arăta de ce fel de
servicii beneficiază aceste persoane, cum anume sunt trataţi, cum acţionează
societatea în sprijinirea persoanelor dependente de droguri şi a familiilor
acestora. De asemenea am specificat ce fel de reglementări internaţionale există.
Capitolul II cuprinde aria unde am desfăşurat cercetarea sociologică a
acestei lucrări şi metodologia cercetării. Metoda de cercetare a fost ancheta pe
bază de chestionar realizat pe persoane care se confruntă cu dependenţa de
droguri, de asemenea am realizat un chestionar aplicat pe părinţi deoarece mi s-a
părut necesar să aflu şi punctul lor de vedere. Am realizat şi un pliant de
informare pentru a descoperii care este punctul de vedere al societăţii, căror
categorii de persoane defavorizate ar acorda ajutorul printre care şi persoanele
dependente de droguri, cum anume sunt stabilite priorităţile referitoare la
problematica drogurilor. Am mai utilizat ca metodologie de cercetare studiile de
caz, povestirea vieţii sau autoreflecţia biografică şi analiza documentelor.
Capitolul III face o analiză şi o interpretare a datelor cât mai corectă
utilizând ca metodă principale rezultatele aplicării celor 2 chestionare, studii de
caz, analiza documentelor, genograma şi ecomapa, pliantul de informare.
9
În încheierea lucrării am evidenţiat toate aceste rezultate în tabelele de
frecvenţă şi tabelele de corelaţie rezultate în urma analizei şi interpretării
precedente, prin care am dorit să arăt că, doar prin implicarea întregii societăţi,
prin implicarea tuturor persoanelor care au atribuţii în domeniul social, juridic,
medical, psihologic, educativ, pot fi obţinute rezultate pozitive.
CAPITOLUL I
FUNDAMENTE TEORETICE
10
1.1. Asistenţa socială în sprijinul persoanelor ajunse

dependente de droguri sub influenţa diferiţilor factori
1.1.1 Sistemul Asigurărilor Sociale
Noţiuni Generale - În fiecare zi pe tot cuprinsul globului pământesc
milioane de oameni folosesc droguri sau devin dependente de anumite substanţe.
În mod surprinzător, de cele mai multe ori, folosim droguri atunci când
consumăm ceai sau cafea, sau în cazul multor adulţi, un pahar de vin ce ne
relaxează. Ca şi alte droguri, cafeina din ceai, cafea sau din alte băuturi
răcoritoare cum ar fi Coca-Cola, sau alcoolul din vin şi bere sunt substanţe care
modifică funcţionarea normală a organismului. Folosite cumpătat, aceste droguri
sunt relativ inofensive şi în multe zone ale lumii perfect legale.
Totuşi, alte tipuri de droguri sunt ilegale şi periculoase. Substanţe ca
heroina sau cocaina fac parte din această categorie, iar deţinerea sau folosirea lor
sunt interzise prin lege. Principala categorie de populaţie vulnerabilă la
consumul de droguri o constituie tinerii. Populaţia tânără este mult mai deschisă
la nou, la risc, mai dispusă să încerce noi experienţe. În plus, tinerii din România
au venit mai puţin în contact cu mesajele care subliniau pericolul reprezentat de
consumul de droguri în societatea capitalistă. În plus, în locul mass-mediei
riguros cenzurate, a apărut o explozie a informaţiei vehiculate pe piaţa audio -
vizualului. Tinerii sunt ţinta unui bombardament informaţional masiv, în care
consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativă de „a face faţă
vieţii”.
Prin drog (cuvânt de origine olandeză „droog") se înţelege, în sens larg,
orice substanţă utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al
cărei efect este, câteodată, incert şi nociv pentru organismul uman. Această
definiţie este însă prea vagă şi poate include, în general, toate medicamentele.
Definind drogul, trebuie să consemnăm şi sensul clasic al termenului,
astfel potrivit definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, drogul este
11
acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau
mai multe funcţii ale acestuia. Din punct de vedere farmacologic, drogul este
substanţa utilizată de medicină, a cărei administrare abuzivă (consum) poate
crea o dependenţă fizică şi psihică ori tulburări grave ale activităţii mintale,
percepţiei şi a comportamentului.
În sensul în care îl folosim astăzi, conceptul drog se referă la orice tip de
substanţă naturală, sintetizată chimic sau combinaţie de substanţe chimice, care
este introdusă în mod voit, deliberat, în organism, pentru a produce anumite
efecte fiziologice şi/sau psihologice. Dintre aceste substanţe, sunt denumite
substanţe psihoactive cele care acţionează în principal asupra creierului,
producând stări modificate de conştienţă, de percepţie, de dispoziţie şi de
modificare a activităţii sistemului nervos central. Cele mai cunoscute substanţe
psihoactive, care afectează starea de sănătate a milioane de oameni, sunt
alcoolul şi tutunul. Dintre stimulantele activităţii sistemului nervos central face
parte şi cafeina (conţinută în cafea, dar şi în ceai, ciocolată). Cele mai cunoscute
substanţe psihoactive sunt marihuana, cocaina şi amfetaminele, substanţe care
prezintă un potenţial ridicat pentru dependenţă. În creierul nostru există un grup
de structuri cunoscute sub numele de sistem recompensator (sau „centrul
plăcerii“). Acest sistem ne procură bucuria atunci când am realizat o operă
frumoasă, când am săvârşit o faptă bună sau, pur şi simplu, atunci când ne-am
terminat în mod satisfăcător munca. Substanţele psihostimulante activează
tocmai acest sistem recompensator, determinând o senzaţie imediată de plăcere,
dar obţinută fără efort. Prin folosirea repetată a drogului, se produc modificări în
structura şi modul de funcţionare a creierului, de aceea apare un fel de „inerţie“
sau de lipsă de reacţie a acestor structuri cerebrale la activităţile fizice sau
intelectuale, a căror recompensă normală era plăcerea. Prin urmare,
consumatorul de drog devine deziluzionat că o activitate fizică sau intelectuală
nu îi mai este recompensată de către organism prin provocarea de bucurie şi
caută, cu disperare, să consume drogul respectiv. Administrarea repetată a
12
drogurilor determină stimularea repetată a sistemului recompensator, ceea ce
duce la obişnuinţă şi la necesitatea de doze mereu crescute de drog. Starea de
obişnuinţă, de dependenţă de drog, este strâns legată de administrarea drogului
şi de obţinerea stării de bine. În literatura de specialitate din ţara noastră există
autori ce folosesc, din perspectiva farmacodependenţei, noţiunea de substanţe
sau dependenţă de drog. În multe dicţionare de specialitate (psihologice,
psihiatrice, medicale, sociologice) orice definiţie a dependenţei de drog face
referire la alte concepte, cu care se află în raporturi de conţinut, îndeosebi cu
termenii de adicţie, toxicomanie, obişnuinţă/obişnuire.
Toxicomania are la bază dependenţa, dar nu se rezumă la aceasta.
Dependenţa se instalează şi se manifestă în sfera comportamentală şi socială. Se
poate vorbi despre dependenţa de tutun, alcool, droguri, cafea/cafeină,
dependenţa de mâncare (tulburări de conduită alimentară), dependenţa de jocuri
de noroc, internet, TV-mania, dependenţa de muncă, abuzul de medicamente,
delictul/furtul compulsiv etc. Această explozie de comportamente adictive şi
dependenţe generează un interes pe măsură în rândul specialiştilor din diverse
domenii (medici, asistenţi sociali, psihiatri, psihologi, sociologi, politicieni,
guvernanţi).
Prin dependenţa de un drog natural sau sintetic se înţelege ansamblul
modificărilor fiziologice, comportamentale şi cognitive legate de consumul unei
substanţe, consum care are un aspect prioritar, în ciuda efectelor negative pe
care le determină. Caracteristicile dependenţei de drog includ dorinţa sau
necesitatea de nestăpânit de a consuma drogul, preocuparea de a-l obţine prin
orice mijloace, tendinţa de a creşte dozele, dependenţa psihică (psihologică) şi,
în general, dependenţa fizică faţă de efectele drogului, efectele nocive asupra
stării de sănătate a individului, dar şi efecte negative asupra societăţii.
Dependenţa psihică de un drog este o stare în care există un sentiment de
satisfacţie şi de „energie“ psihică indusă de consumul periodic sau continuu al
drogului, pentru a produce plăcere sau pentru a evita disconfortul, fapt ce
13
determină perturbarea controlului asupra consumului de drog. Dependenţa fizică
de un drog este caracterizată prin modificări psihice şi fizice prin care se
realizează o stare de adaptare a organismului la consumul cronic al drogului şi
care se manifestă prin apariţia sindromului de sevraj la întreruperea bruscă a
administrării drogului, la reducerea rapidă a dozelor de drog, la scăderea
nivelului din sânge al drogului şi/sau la administrarea unui antagonist al
drogului.
Dependenţa de drog se poate defini sintetic, ca fiind o stare ce nu poate fi
redusă la sindromul de sevraj sau toleranţă. Ea desemnează un comportament de
utilizare compulsivă, caracterizat de un consum al unei substanţe sau al unui
produs care determină o deteriorare semnificativă şi vizibilă a vieţii individului.
Această accepţie se apropie mult de termenul de toxicomanie.
Consumatorului de drog îi este foarte greu să lupte împotriva plăcerii
obţinute fără efort, ajungându-se astfel la situaţii de risc. În timp, consumul de
drog afectează diferite structuri cerebrale, care controlează dispoziţia, conştienţa
şi comportamentul. Dependenţa de un drog trebuie privită ca o boală, o afecţiune
care trebuie tratată. Tratamentul dependenţei de un drog este foarte complex şi
trebuie adaptat în funcţie de fiecare persoană. Dependenţa de drog este, pe scurt,
un sindrom "sociopsihobiologic".
1.1.2. Sistemul Asigurărilor Sociale din România are ca obiectiv
principal creşterea accesibilităţii prin dezvoltarea cantitativă şi calitativă a
serviciilor şi a măsurilor medicale, psihologice şi sociale integrate,
individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă
pentru fiecare consumator în vederea întreruperii consumului, a înlăturării
dependenţei fizice şi/sau psihice şi/sau a reducerii riscurilor asociate consumului
având ca scop final reinserţia socială a consumatorilor, 1 şi nu în ultimul rând
asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a
1
Jonas Hartelius, Narcotic drugs – laws, facts, arguments, Ed. Rikspolisstyrelsen, 199, pag 24
14
riscurilor, prin promovarea şi dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi
necesare în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în sistemul penitenciar.
Asigurarea accesului universal al populaţiei consumatoare de droguri la
sistemul de asistenţă medicala, psihologică şi socială prin dezvoltarea
programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, a
celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi
în penitenciare în scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de
droguri 2 sunt unele dintre priorităţile dintre sistemului de asistenţă socială.
Pentru a putea înţelege necesitatea creării unor servicii specializate pentru
ajutorarea persoanelor dependente de droguri este important să aflăm care sunt
cele mai importante principii ale asistenţei consumatorilor de droguri.
Principiile asistenţei consumatorilor de droguri sunt:
● nici un tratament nu este unanim valabil pentru toţi pacienţii: fiecare
persoană este diferită şi a avut experienţele sale, de aceea intervenţiile,
desfăşurarea lor şi serviciile adresate consumatorilor de droguri trebuie să fie
adecvate la problemele şi nevoile particulare ale fiecărui individ;
● nevoile de tratament trebuie să fie rapid disponibile: dependenţii de
droguri pot fi nesiguri în legătură cu intrarea într-un program de tratament. De
aceea trebuie valorificat momentul în care aceştia sunt gata să înceapă
tratamentul, orice întârziere poate risca răzgândirea pacientului;
● pentru ca tratamentul să fie eficient, trebuie să ţină cont de necesităţile
multiple ale individului, nu doar de problema consumului de droguri: pentru a fi
eficient, tratamentul trebuie să se adreseze consumului de droguri şi în acelaşi
timp, oricărei alte probleme asociate de natură medicală, psihologică, socială,
familială, profesională;
● planul de tratament şi serviciile trebuie evaluate continuu şi modificate,
atunci când este necesar: tratamentul şi intervenţiile trebuie adecvate vârstei,
2
Marian Bărbulescu, Emanoil Prodan, Ion Grigorescu, Prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor la
regimul stupefiantelor, Ed. Serviciul editorial şi cinematografic – Ministerul de Interne, 1979
15
sexului, etniei, culturii individuale, fie un pacient poate necesita mai multe tipuri
de servicii specializate pentru recuperarea lui;
● rămânerea în tratament pentru o perioadă adecvată de timp: durata de
timp necesară pentru un individ depinde de problemele şi nevoile individuale.
Cercetările arată că pentru majoritatea pacienţilor o îmbunătăţire semnificativă
apare după aproximativ 3 luni de tratament. Deoarece există posibilitatea ca
indivizii să abandoneze prematur tratamentul, programele trebuie să includă şi
strategii de angajare şi menţinere a lor în tratament;
● consilierea individuală şi de grup şi alte terapii comportamentale sunt
componente esenţiale ale tratamentului eficient privind dependenţa de droguri :
în consiliere şi terapie pacienţii lucrează asupra motivaţiei, asupra dezvoltării
capacităţii de a rezista consumului de droguri, înlocuirea activităţilor legate de
droguri cu alte activităţi constructive şi plăcute fără drog. Terapia
comportamentală facilitează dezvoltarea relaţiilor interpersonale şi capacitatea
indivizilor de a funcţiona în familie şi societate;
● medicaţia este un element important şi eficient al tratamentului, mai
ales când este combinată cu consilierea psihologică şi psihoterapia
comportamentală. Metadona sau altă medicaţie substitutivă sunt foarte eficiente
în sprijinirea indivizilor dependenţi de heroină sau alte opiacee, permiţând
stabilizarea vieţii acestora şi reducerea utilizării drogurilor ilicite;
● indivizii cu dependenţă şi afecţiuni mintale trebuie trataţi într-o
modalitate integrată pentru ambele afecţiuni;
● dezintoxicarea fizică este doar o primă etapă a tratamentului adicţiilor;
● tratamentul nu trebuie să fie, în mod obligatoriu, voluntar pentru a fi
eficient: disponibilitatea pacientului la tratament este foarte importantă, însă se
pot obţine rezultate bune şi în cazul pacienţilor involuntari. Sancţiunile,
pedepsele aplicate de familie, la locul de muncă sau în justiţie pot duce la
creşterea cererii de intrare şi menţinere în tratament;
16
● posibilitatea de reluare a consumului de droguri în timpul tratamentului
trebuie monitorizată continuu, monitorizarea se realizează prin discuţii, teste
urinare sau alte teste;
● programele de tratament trebuie să asigure evaluarea pentru HIV/SIDA,
hepatita B şi C, tuberculoza şi alte boli infecţioase, sprijinirea pacienţilor
infectaţi privind managementul bolii;
● recuperarea după consumul de droguri este un proces lung care necesită
multă răbdare, profesionalism, multiple etape de tratament, privind menţinerea
abstinenţei, recuperarea şi reintegrarea persoanelor dependente în societate;
1.2. Factorii ce au condus la apariţia dependenţei

Există foarte multe cauze şi factori în ceea ce priveşte începerea
consumului de droguri. Primul lucru care trebuie luat în considerare este faptul
că, fenomenul dependenţei de droguri nu există doar într-un anumit grup social,
cultural sau doar la un anumit nivel economic, ci afectează întreaga societate ca
un întreg. În general consumul de droguri corespunde dorinţei de a scăpa de
realitate, ca o evadare în ceea ce priveşte problemele personale, familiale şi
sociale. Drogurile de asemenea sunt văzute ca o uşă de ieşire din faţa golului
existenţial din interiorul unei persoane care încearcă să umple acest gol prin
soluţii iluzorii.
Principalii factori care favorizează consumul de droguri pot fi clasificaţi
astfel: factori sociali, economici, culturali, factori de tip familial, educaţionali,
factori individuali, psihologici.
1.2.1. Factorii sociali, economici, culturali ce pot conduce la
apariţia consumului de droguri şi implicit a dependenţei: în ziua de azi din
păcate există o mare disponibilitate pentru găsirea şi utilizarea anumitor droguri
legale şi ilegale ceea ce permite un acces şi un consum mult mai mare de astfel
de substanţe. Astfel putem spune că, disponibilitatea , accesibilitatea spre
punctele de vânzare şi consum atât pentru drogurile legale cât şi pentru cele
17
ilegale, constituie un factor de risc. Faptul că un drog este sau nu legal,
determină o mai mare sau mai mică disponibilitate sau consum global. De
asemenea o legislaţie foarte permisivă şi favorabilă intereselor economice, în
care se menţin diferite afaceri în relaţie cu drogurile, precum şi toleranţa socială
cu privire la anumite substanţe, sunt factori contextuali favorabili consumului şi
abuzului de diferite substanţe psihoactive. În cazul drogurilor legale, cum ar fi
alcoolul sau tutunul, s-a demonstrat că o serie de măsuri, cum ar fi reducerea
numărului punctelor de vânzare şi a orarelor de vânzare, creşterea preţurilor prin
legislaţie, accize, impozite, măsurile legale prin care se limitează vârsta de
vânzare, reducerea locurilor de consum au un efect important de limitare a
consumului de droguri.
Unele situaţii de sărăcie, dezavantaj social, condiţiile precare de viaţă
etc, cresc riscul comportamentelor antisociale şi implicit al consumului de
droguri. Pot exista de asemenea cazuri în care educaţia superioară a părinţilor,
condiţiile de viaţă mai bune, sunt asociate cu un grad mai mare de consum de
alcool, droguri printre persoanele care provin din astfel de medii. Dorinţa
oamenilor în general de a aparţine unui anumit grup şi mai ales al tinerilor de a
face parte dintr-un anumit cerc social, determinat şi de presiunile din partea
"prietenilor" pot duce la începerea consumului de droguri de către persoane,
pentru a se "simţi acceptaţi" ajungându-se la dependenţă şi în cazurile cele mai
grave chiar la moarte.
1.2.2. Factori de tip familial, educaţionali ce pot conduce la
apariţia consumului de droguri: persoanele care provin din familii în care
părinţii fumează, consumă alcool sau alte substanţe ilegale sunt mai predispuşi
să înceapă un consum de droguri datorită "modelelor" din familie care au creat
un mediu de creştere, dezvoltare bazat pe violenţă, consum, indiferenţă faţă de
proprii copii. Un mediu familial prea permisiv unde nu există disciplină , control
asupra copiilor sau intr-un mediu prea rigid, unde copiii sunt educaţi prea
autoritar sau sunt supra protejaţi poate duce de asemenea la un consum de
18
droguri. Indiferenţa părinţilor faţă de copii, faptul că aceştia nu ştiu să îşi asculte
proprii copii, nu vor să îi cunoască sau să îi accepte aşa cum sunt ei, familiile
care se despart , părinţii care se ceartă au fel de fel de conflicte de faţă cu copiii
lor, lipsa de comunicare între copii şi părinţi, mediul în care predomină violenţa
fizică şi verbală, toate acestea sunt factori care contribuie la crearea unui climat
de risc în cadrul unei familii unde de cele mai multe ori copiii au cel mai mult de
suferit şi unde din păcate drogurile pot să devină o evadare din faţa realităţii atât
de dureroase şi de greu de acceptat. S-a demonstrat că, consumul de droguri este
mai puţin frecvent la persoanele care provin din familii unde mediul este plin de
înţelegere, acceptare, unde aceştia au parte de iubire necondiţionată, unde există
o bună comunicare între membrii familiei şi unde primesc o educaţie bazată pe
afecţiune, respect, sinceritate pentru a putea deveni o persoană capabilă să
cunoască, să aleagă, să iubească.
Un rol foarte important îl are educaţia în ceea ce priveşte riscurile la care
se supune o persoană atunci când începe un consum de droguri. Campaniile de
informare cu privire la droguri nu au avut rezultatele dorite întotdeauna, eu cred
că ar trebui să se realizeze campanii mai multe în care să nu se spună doar "Nu
consumului de droguri" ci "De ce nu trebuie să începem acest consum de
droguri". E ca şi cum spui "Nu" dar termini făcând acel lucru. Multe persoane
spun "nu" dar nu explică şi "de ce nu", este important ca oamenilor să li se
explice faptul că drogurile îi vor afecta nu doar azi sau mâine ci pentru
totdeauna.
1.2.3.Factori individuali, psihologici ce pot conduce la apariţia
consumului de droguri: foarte mulţi factori personali pot influenţa decizia de a
începe un consum de droguri. De cele mai multe ori consumul de droguri este
văzut ca o încercare de a fugi din faţa realităţii, pentru a compensa neajunsuri,
frustrări, singurătate, stimă de sine scăzută, probleme afective. Ca efect sub
influenţa drogurilor persoana experimentează o stare de euforie care o face să
uite pe moment problemele pe care le are, sau limitările pe care le are faţă de
19
anumite lucruri, situaţii. Cel mai grav este că totul este o iluzie, o modalitate
prin care persoana efectiv se minte singură. De la starea de euforie revine la o
stare de frustrare mult mai mare decât cea iniţială, ceea ce face ca persoana să
recurgă din nou la droguri. Alte persoane încep consumul de droguri de
curiozitate, sau pentru a experimenta anumite senzaţii noi, fie pentru a umple un
gol pe care ei îl simt, fie pentru ca se simt neacceptaţi. Alţii încep consumul
deoarece în opinia lor dacă consumă o singură dată astfel de substanţe, nu se
pune, deşi statisticile arată că, în cazul drogurilor puternice (heroină, cocaină,
extasy, amfetamine) uneori există cazuri în care prima doză poate fi fatală
pentru unele persoane. Presiunea grupului poate fi una din cele mai invocate
cauze pentru consumul de droguri. Dorinţa de a fi acceptat, apreciat de către un
grup, teama de a nu fi respins determină anumite persoane şi în special tinerii de
a accepta comportamente dependente specifice grupului din care vor să facă
parte.
1.3. Persoanele predispuse să înceapă un consum de droguri sunt:

● persoanele care au dificultăţi în a exprima ceea ce cred, ceea ce
simt, ceea ce gândesc, ce li se întâmplă , ceea ce vor cu adevărat;
● persoanele care au o dorinţă foarte mare de a experimenta, de a
cunoaşte în mod direct, vor să rişte, să trăiască în pericol;
● cei care se izolează de cei din jur, care vor să îşi petreacă foarte
mult timp liber singuri;
● alte persoane care au o stimă de sine atât de scăzută încât cred sau
simt că nu există ceva mai rău pe lumea aceasta decât ei înşişi;
● alţii au învăţat că dacă ceva le merge rău, nu vor reuşi niciodată să
facă ceva bine, această rezistenţă mică faţă de frustrare îi face să creadă că sunt
persoanele care au eşuat cel mai mult;
● există persoane care simt atât de multă frică, tristeţe, durere,
confuzie de sentimente încât întregul lor sistem de valori şi credinţe este distrus;
20
● persoane care provin din familii unde mediul de creştere şi
dezvoltare nu este cel normal;
Astfel de persoane sunt cei care optează pentru consumul de droguri,
persoane care au fel de fel de dificultăţi care se simt neînţeleşi, neacceptaţi care
simt că nu au fost ascultaţi de aceea la rândul lor nu ştiu să asculte ceea ce este
bine pentru ei, care cred că singurul drum care le-a rămas este acela de a
consuma droguri. Toţi aceşti factori de tip social, economic, cultural, factori de
tip familial, educaţionali, factori individuali, psihologici care pot conduce la un
consum de droguri sunt semne de alarmă care nu trebuie ignorate, deoarece
pentru a putea ajuta şi sprijini astfel de persoane cu dificultăţi fiecare detaliu din
viaţa lor contează, fiecare factor, situaţie, experienţă de viaţă are asupra fiecăruia
un efect diferit care trebuie analizat şi înţeles. Din experienţele de viaţă ale unor
persoane cu astfel de dificultăţi putem avea foarte multe de învăţat şi în mod
sigur putem descoperii cum anume îi putem ajuta mai bine.
1.4. Identificarea şi recunoaşterea problematicii drogurilor la

nivel naţional şi internaţional
1.4.1. Identificarea şi recunoaşterea problematicii drogurilor la nivel
naţional
În contextul general al concentrării comunităţii internaţionale asupra
criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, România şi-a asumat lupta
împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o
abordare coordonată şi multisectorială a acesteia, concretizată prin înfiinţarea
Agenţiei Naţionale Antidrog organ de specialitate cu rolul de a stabilii o
concepţie unitară privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri. Amploarea acestui fenomen pe fondul dezvoltării reţelelor de
criminalitate organizată transnaţională, impune o nouă strategie, integrată în
plan naţional şi internaţional, ca reacţie în faţa acestei ameninţări. Continuarea
firească a unui proces în desfăşurare, Strategia naţională antidrog este elaborată
21
în concordanţă cu prevederile noilor strategii europene în domeniu şi stabileşte
obiectivele generale pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru
întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global integrat de
informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor. Astfel se
impune o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor şi stabilirea
unor responsabilităţi clare pentru toate instituţiile implicate.
Scopul acestei strategii este realizarea privind funcţionarea unui sistem
integrat de servicii publice şi instituţii, care să asigure reducerea incidenţei şi
prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, care să asigure
asistenţă medicală, psihologică şi socială a celor care consumă droguri, creşterea
eficienţei activităţilor de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri.
Una din problemele actuale cu care se confruntă societatea românească
o constituie creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei generale şi îndeosebi
a populaţiei tinere. Este necesar astfel să fie realizat un sistem puternic care să
asigure servicii medicale, psihologice şi sociale, dezvoltat la nivel naţional
structurat pe trei niveluri de intervenţie. Pentru realizarea unui sistem integrat de
asistenţă a consumatorilor de droguri este foarte important să cunoaştem şi să
înţelegem fiecare nivel de asistenţă în parte.
Nivelurile de asistenţă reprezintă cadrul instituţional sau programatic în
interiorul căruia au loc intervenţiile terapeutice. Un nivel de asistenţă reprezintă
o combinaţie de elemente structurale sau tipuri de centre care oferă sau
coordonează servicii ca răspuns la nevoile identificate şi care va determina
complexitatea serviciilor necesare unei asistenţe adecvate consumatorilor de
droguri. În prezent un astfel de sistem se află în stadiul de planificare. Sistemul
de asistenţă medicală, psihologică şi socială, structurat pe trei niveluri de
intervenţie, include componente private, publice sau mixte şi este coordonat şi
monitorizat de către Agenţia Naţională Antidrog.
Nivelul 1: primul nivel al sistemului presupune identificarea,
atragerea, motivarea şi trimiterea consumatorilor de droguri spre servicii
22
specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază ale
consumatorilor de droguri şi coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi
nivelul 3. Obiectivele acestui nivel sunt:
● minimalizarea riscurilor asociate consumului de droguri, prin oferirea
de material steril (seringi, dezinfectanţi şi apă distilată);
● oferirea de prezervative pentru prevenirea apariţiei infecţiilor cu
transmitere pe cale sexuală;
● oferirea de informaţii specifice şi consiliere psihologică pentru
dezvoltarea motivaţiei pentru schimbare şi pentru promovarea accesului sau
reluarea contactului cu resursele specializate de asistenţă a consumatorilor de
droguri;
● intervenţii în criză (supradoză, crize convulsive);
● oferirea de intervenţii medicale de bază, precum şi informarea,
trimiterea către resursele specifice;
● abordarea necesităţilor primare cu scopul facilitării dezvoltării unei
atitudini favorabile faţă de asistenţa specializată;
● acoperirea necesităţilor sociale de bază: alimentaţie, igienă,
îmbrăcăminte, odihnă;
● consiliere juridică.
Nivelul 2 este constituit din unităţi specializate din sistemul de
sănătate publică şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi
asigură asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea
nivel ca şi coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie. Nivelul 2
reprezintă nivelul central pentru întreg sistemul de asistenţă.
Obiectivele acestui nivel se referă la:
● oferirea unui tratament individualizat prin includerea într-un program
integrat de asistenţă;
● realizarea evaluării pe cele cinci arii şi managementul de caz;
● realizarea planului individualizat de asistenţă;
23
● coordonarea în vederea realizării programelor integrate de asistenţă;
● implementarea programelor integrate de asistenţă în centre specifice,
în sistem ambulatoriu sau în regim închis;
Nivelul 3 asigură reinserţia socială prin intervenţii specifice şi prin
servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2.
Obiectivele acestui nivel sunt:
● realizarea dezintoxicării fizice a pacienţilor cu tulburări datorate
consumului de substanţe psihoactive, în regim spitalicesc, atunci când echipa
tehnică a centrului de referinţă consideră imposibilă o dezintoxicare
ambulatorie;
● oferirea unui mediu sigur şi de sprijin acelor subiecţi care, în procesul
de dezintoxicare necesită acest mediu din anumite motive;
● realizarea intervenţiilor sociale şi psihologice specializate;
● facilitarea unei asistenţe individualizate în populaţiile care au nevoie
de centre de tratament specific;
● să distribuie metadonă populaţiei dependente de droguri aflate în
tratament în alte servicii medicale, servind ca sprijin pentru acestea;
● să sprijine reţeaua de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru
consumatorii de droguri prin intervenţii specifice şi specializate;
● să ofere tratamente specifice medicale sau psihiatrice în cazurile în
care acestea nu se pot realiza în reţelele normalizate;
● asistenţă la domiciliu dintr-o perspectivă bio-psiho-socială, pentru
pacienţii cu patologii grave sau imobilizaţi care se află în tratament cu
metadonă, sau cu indicaţii de includere şi care nu pot să se deplaseze;
Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de
droguri şi a celor de asistenţă medicală, psihologică şi socială va fi îmbunătăţită
prin programe de formare, documentare şi cercetare în acest domeniu dezvoltate
de Centrul Naţional de Formare, Documentare şi Cercetare în Adicţii din cadrul
Agenţiei Naţionale Antidrog. Conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în
24
special a copiilor şi tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri
are un rol foarte important deoarece întăreşte influenţa factorilor de protecţie şi
reducerea influenţelor factorilor de risc.
Prevenirea în şcoală are un rol important prin dezvoltarea unor atitudini
şi practici la nivelul întregii populaţii aflate într-o formă de învăţământ, prin
intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul
adoptării unui stil de viaţă sănătos; creşterea influenţelor factorilor de protecţie
la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin întârzierea debutului consumului de
droguri.
Prevenirea în familie se poate realiza prin sensibilizarea,
conştientizarea, motivarea părinţilor în vederea implicării active în prevenirea
consumului de droguri în cadrul familiei şi de asemenea dezvoltarea unor
programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor de
protecţie şi a scăderii factorilor de risc în consumul de droguri.
Prevenirea comunitară prin realizarea unor proiecte antidrog cu sprijinul
instituţiilor specializate în acest domeniu şi cu sprijinul întregii populaţii pentru
consolidarea educaţiei civice, culturale şi spirituale; dezvoltarea de programe de
informare şi conştientizare a întregii populaţii pentru dobândirea unei atitudini
de toleranţă în scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării consumatorilor
de droguri, precum şi a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea
consumului; extinderea programelor de educaţie pentru un stil de viaţă sănătos,
îmbunătăţirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de
protecţie antidrog; crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional integrat de servicii
specializate de prevenire a consumului de droguri, precum şi a unui sistem
naţional de formare profesională în domeniu, inclusiv elaborarea şi validarea
standardelor minime de calitate a serviciilor de prevenire.
În cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog a fost constituită Direcţia
Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanii, unitate care asigură legătura
României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei
25
de Droguri de la Lisabona, care stabileşte conform cerinţelor Uniuni Europene
indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor la nivel naţional.
Aceşti indicatori clasificaţi în indicatori epidemiologici cheie, indicatori de
ofertă şi indicatori sociali reprezintă instrumente de monitorizare recomandate a
fi dezvoltate şi utilizate tuturor ţărilor din Uniunea Europeană. Cei 5 indicatori
epidemiologici cheie sunt: cerere de tratament ca urmare a consumului de
droguri, boli infecţioase asociate consumului de droguri, prevalenţa şi stabilirea
modelelor de consum al drogurilor în rândul populaţiei generale (studii în
populaţie), prevalenţa şi stabilirea modelelor de consum problematic al
drogurilor, decese ca urmare a consumului de droguri şi mortalitate în rândul
consumatorilor de droguri, iar indicatorii de ofertă şi cei sociali sunt:
disponibilitate şi ofertă de droguri pe piaţa ilicită, preţul drogurilor la nivelul
străzii, puritatea drogurilor la nivelul străzii, criminalitatea asociată drogurilor,
arestările înregistrate, numărul de capturi şi cantitatea de droguri capturată de
toate agenţiile de aplicare a legii, excluderea socială, costurile sociale asociate
consumului de droguri.
Obiectivele pe care le are Observatorul Român de Droguri şi
Toxicomanii sunt:
● monitorizarea situaţiei drogurilor prin crearea şi dezvoltarea sistemului
informaţional prin utilizarea instrumentelor specifice, indicatori, tabele standard,
chestionare, pentru realizarea unor standarde de calitate a datelor, în scopul
cunoaşterii;
● aplicarea unor sondaje la nivel naţional, la interval de minimum 2 ani
privind populaţia de risc, nivelul consumului de droguri şi al consecinţelor
acestora;
● realizarea unor evaluări independente referitoare la politicile privind
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, adoptate de
instituţiile/organizaţiile publice şi private, prin monitorizarea intervenţiilor
26
privind prevenirea consumului de droguri, asistenţa integrată a consumatorului,
reducerea ofertei de droguri;
● diseminarea informaţiilor către instituţiile/organizaţiile cu atribuţii în
reducerea cererii şi ofertei de droguri prin facilitarea accesului la informaţii şi a
comunicării între şi cu toate instituţiile, organizaţiile implicate în vederea
adaptării politicilor de răspuns la nevoile identificate prin realizarea legăturii
dintre nevoile identificate şi politicile aplicate, de asemenea prin asigurarea
expertizei necesare pentru crearea şi dezvoltarea reţelei de colectare a datelor;
Răspunsul adecvat la provocările de natură socială, economică, de
sănătate şi securitate pe care le implică flagelul drogurilor este condiţionat de o
viziune echilibrată, exprimată într-o politică unitară, care nu poate fi atinsă fără
coordonarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în reducerea cereri şi
ofertei de droguri şi în cooperarea internaţională în domeniu. În acest sens,
activitatea de coordonare presupune existenţa unei instituţii coordonatoare,
puternice, echidistante, a unei viziuni strategice unitare şi a unor instrumente
eficiente de implementare a acesteia. Aceasta se referă în special la dezvoltarea
cooperării dintre instituţiile de aplicare a legii, între acestea şi serviciile sociale,
de sănătate publică şi structurile societăţii civile; monitorizarea indicatorilor în
vederea standardizării acestora în raport cu indicatorii statistici europeni şi
transmiterea datelor către organismele internaţionale de control al drogurilor;
dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică a fenomenului drogurilor;
monitorizarea şi evaluarea activităţilor de reducere a cererii şi ofertei de droguri
desfăşurate de instituţiile implicate pentru fundamentarea politicilor antidrog;
informarea organismelor internaţionale în legătură cu evoluţia fenomenului
drogurilor; dezvoltarea activităţilor de elaborare, coordonare şi monitorizare a
programelor şi proiectelor privind reducerea cererii şi ofertei de droguri şi
atragerea de resurse pentru implementarea acestora; dezvoltarea promovării
politicilor antidrog prin intermediul sistemelor moderne de comunicare;
extinderea colaborării cu mass- media.
27
1.4.2. Identificarea şi recunoaşterea problematicii drogurilor la nivel
internaţional
În ultimii ani întreaga lume dar mai ales Europa, a fost marcată de
schimbări politice fundamentale, care s-au resimţit, în mod special în politica de
securitate. În această perioadă, factorii de conducere şi cei ai structurilor de
pregătire şi urmărire a deciziilor sunt preocupaţi de evaluarea corectă a riscurilor
şi ameninţărilor la adresa stabilităţii şi securităţii internaţionale, a intereselor
naţionale sau colective ale statelor şi grupărilor de state modelatoare ale
mediului politic, economic, social şi cultural global.
Acest efort a condus la constatarea că ameninţările cele mai grave la
adresa statelor democratice dezvoltate au un caracter neconvenţional, datorită
domeniilor vizate, motivaţiilor şi modalităţilor de manifestare, precum şi
dimensiunii internaţionale a efectelor. Pentru statele europene, problemele
majore ale securităţii interne se structurează în jurul evoluţiei alarmante ale
criminalităţii organizate, extremismului politic şi terorismului cu toate
implicaţiile negative care derivă din acestea. Ceea ce este cert şi vizibil este
faptul că la acest început de mileniu, societatea contemporană plăteşte un tribut
greu exacerbării fără precedent a noilor forme de manifestare, tot mai sofisticate
şi ofensive, ale crimei organizate, traficului de droguri şi terorismului, care
creează dificultăţi deosebite în planul prevenirii şi combaterii lor cu mijloace
tradiţionale. Permeabilitatea graniţelor generează serioase provocări pentru noile
democraţii. După decenii în care graniţele au fost închise, căderea sistemului
comunist a permis oamenilor şi bunurilor să tranziteze efectiv frontierele.
Nevoia de restabilire a controlului este în prezent evidentă, mai ales dacă se iau
în considerare creşterea migraţiei ilegale şi a activităţilor de contrabandă ce
privează statul de considerabile surse de venit. Nu este surprinzător faptul că
organizaţiile şi grupurile criminale au fost atrase către Europa Centrală şi
Răsăriteană datorită dificultăţilor şi disfuncţionalităţilor de ordin legislativ şi
instituţional specifice perioade de tranziţie.
28
Una dintre temele dominante ale vieţii politice şi ale dezbaterii
publice din întreaga lume o constituie criminalitatea din domeniul drogurilor,
problematică de actualitate atât pentru societatea românească cât şi la nivel
mondial. Realitatea a demonstrat că prin efortul organelor specializate flagelul
traficului de droguri poate fi cunoscut, combătut dar din păcate nu poate fi
eradicat. De asemenea problema drogurilor nu poate fi soluţionată într-o singură
zi sau într-un anumit interval de timp ci ea necesită timp, efort, participare activă
din partea organizaţiilor şi instituţiilor specializate dar şi din partea oamenilor, a
întregii societăţi pentru a putea controla şi contracara acest flagel al drogurilor.
În afară de implicaţiile acestui flagel asupra sănătăţii oamenilor şi efectelor
deosebit de nocive la nivel social, a costurilor imense alocate în întreaga lume
pentru ţinerea sub control a acestuia, există şi implicaţii legate de câştigurile
imense ale traficanţilor de droguri care sunt transferate în susţinerea unor
diverse acţiuni ilicite, inclusiv de susţinere a terorismului mondial şi de
destabilizare socială şi politică.
La nivel european odată cu problemele care au apărut la nivel
economic în care şomajul în rândul tinerilor este în creştere, există temeri că
acesta ar putea fi însoţit de o creştere a formelor problematice ale consumului de
droguri. Comunităţile sărăcite şi marginalizate au prezentat întotdeauna un risc
ridicat de apariţie a problemelor legate de droguri şi a celor colaterale
reprezentate de criminalitate şi comunităţi nesigure. Europa se confruntă la ora
actuală cu un dublu pericol deoarece într-o perioadă în care necesitatea unor
răspunsuri eficace este în creştere, măsurile de austeritate au determinat reduceri
în ceea ce priveşte furnizarea acestora. În ultimul deceniu s-au înregistrat
progrese importante în ceea ce priveşte problematica drogurilor, numărul de
tratamente a crescut foarte şi s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte
abordarea unora dintre cele mai grave consecinţe ale consumului de droguri
asupra sănătăţii, precum infectarea cu HIV. De asemenea o serie de studii au
29
demonstrat că, intervenţiile pot avea un raport adecvat cost-eficienţă, reducând
cheltuielile legate de problemele sociale, infracţionale şi de sănătate.
Ţinând cont de costurile economice, sociale dar şi cele umane, ce nu
se pot cuantifica, suferinţele îndurate de persoanele dependente, familiile
acestora, prieteni şi cunoştinţe, se impune o intervenţie cât mai promptă din
partea comunităţii internaţionale, dar şi măsuri particulare, corespunzătoare
specificului naţional. O analiză pertinentă a evoluţiei fenomenului drogurilor în
lume în ultimii ani dau o imagine asupra caracterului complex şi dinamic al
acestuia. Trebuie subliniat în primul rând caracterul global al traficului şi
consumului ilegal de droguri. Numai o analiză pragmatică, pornind de la
contextul internaţional, poate oferi o imagine clară asupra dezvoltării şi
întinderii fenomenului, precum şi motivaţia cauzelor interne de evoluţie a
acestuia. Abordarea globală presupune măsuri adecvate constând în instaurarea
unui sistem integrat de monitorizare, control şi reprimare, de cooperare strânsă
între toate statele lumii.
1.5. Organizaţiile din România care luptă împotriva traficului şi

consumului de droguri
Dimensiunea reală a consumului ilicit de droguri în România este greu
de stabilit din cauza absenţei mijloacelor corespunzătoare şi a modului de lucru
inadecvat, adoptat până în prezent. După anul 1989, schimbările sociale radicale
au permis conturarea cadrului favorabil creării şi extinderii unei pieţe autohtone
de comercializare ilicită a drogurilor şi în consecinţă, de creştere continuă
numărului consumatorilor ocazionali şi a dependenţilor de droguri. Lipsa unei
acţiuni din partea autorităţilor statului şi a societăţii civile, a unui cadru
instituţional şi a legislaţiei adecvate, s-au dovedit a fi principalele cauze care au
permis transformarea traficului şi consumului ilicit de droguri într-un fenomen
social grav care afectează individul şi societatea. În România activităţile
specifice de reducere a cererii de droguri, ca urmare a creării unei pieţe de
30
comercializare a acestora, a început în anul 1995 prin înfiinţarea Institutului
pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din cadrul Inspectoratului General
al Poliţiei Române şi a compartimentelor de prevenire a criminalităţii din
structura inspectoratelor judeţene de poliţie, care au iniţiat primele programe de
prevenire a consumului de droguri în rândul tinerilor. În anul 2001 au fost
înfiinţate la nivel central, Comisia Interministerială pentru Prevenirea
Consumului Ilicit de Droguri şi la nivel local Centrele Judeţene de Prevenire şi
Consiliere Antidrog cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor de
prevenire a consumului de droguri. De asemenea odată cu înfiinţarea Agenţiei
Naţionale Antidrog s-a creat cadrul coordonării unitare, pe baza Strategiei
Naţionale Antidrog a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri în
România. Agenţia a preluat astfel cea mai mare parte din atribuţiile Comisiei
Interministeriale pentru Prevenirea Consumului Ilicit de Droguri şi în totalitate
pe cele de coordonarea activităţii reţelei naţionale a Centrelor de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog.
Evaluările care s-au realizat au scos în evidenţă interdependenţa între
carenţele educative din copilărie, eşecul şcolar, dificultăţile de integrare a
tinerilor într-o profesie, ca factori de risc în creşterea criminalităţii juvenile şi a
consumului de droguri. Modelele de prevenire şi intervenţie aplicate în România
de-a lungul timpului nu au urmat o linie evolutivă precisă cu caracter progresiv
care să determine o scădere a fenomenului drogurilor, ci s-au manifestat doar ca
răspuns la unele cazuri particulare apărute. În lipsa unor acţiuni unitare şi
coordonate din partea instituţiilor abilitate s-a format implicit o imagine socială
deformată privind consumatorii de droguri, ceea ce a condus la marginalizarea
nejustificată şi pierderea încrederii acestei categorii de persoane în sistemul de
asistenţă. În acelaşi timp, mediile de comunicare, presa scrisă, televiziunea, au
contribuit în mod substanţial la crearea unei imagini negative a consumatorului,
descrisă doar prin prisma infracţionalităţii care însoţesc această patologie sau a
subiectelor morbide ce ridică audienţa. Pe acest fond, este justificată reacţia
31
societăţii civile, cu precădere a persoanelor direct afectate, de a se implica mai
activ în asistenţa consumatorilor de droguri, în pofida dificultăţilor financiare şi
birocratice de dezvoltare a unor alternative private în domeniu.
Un alt obiectiv important în asigurarea unor servicii de calitate în
tratamentul dependenţei de droguri, vizează formarea profesională a
specialiştilor (psihiatri, medici de familie, psihologi, asistenţi medicali, asistenţi
sociali) şi dezvoltarea unei programe specializate pentru aceştia. Această nevoie
este cu atât mai mare dacă avem în vedere că există doar puţine proiecte
destinate medicilor, farmaciştilor sau alte cadre medicale din Ministerul
Sănătăţii, dar care nu au fost puse în practică. O situaţie specială o reprezintă
consumatorii de droguri privaţi de libertate, aflaţi în locurile de detenţie.
Structurile de asistenţă destinate acestei categorii speciale de dependenţi
funcţionează doar la nivel de proiecte, fiind insuficiente ca număr şi inadecvate
ca amplasament faţă de creşterea numărului persoanelor încarcerate.
În legislaţia actuală nu sunt specificate, sau au un caracter ambiguu
aspecte ale asistenţei cum ar fi: criteriile de includere într-o anumită formă de
tratament, evaluarea pacienţilor, cerinţele minime pentru funcţionarea anumitor
structuri, urmărirea pacientului de-a lungul procesului terapeutic. Aceasta a
condus la disfuncţionalităţi majore şi conflicte la internarea sau externarea
pacienţilor din clinicile de dezintoxicare, posibilitatea introducerii de droguri în
aceste clinici, nerespectarea regulamentelor, apariţia sentimentului de
neîncredere din partea pacienţilor şi a familiilor acestora în sistemul de asistenţă,
scăderea numărului de cereri de tratament pentru structurile din sistemul sanitar
public. Definirea tipurilor de structuri şi servicii destinate dependenţilor de
droguri, procesul terapeutic, este incompletă necuprinzând întregul lanţ
terapeutic, iar definirea celor existente nu se aliniază standardelor europene. Din
acest motiv anumite obiective specifice ale planului de acţiune prevăzut de
Strategia Naţională Antidrog în ceea ce priveşte Asistenţa medicală şi
psihologică, reabilitarea şi reintegrarea socială nu se pot realiza.
32
În aceste condiţii Agenţia Naţională Antidrog cu rolul de a coordona
acţiunile vizând reducerea cererii de droguri şi nu numai, îşi propune:
● crearea unui plan global de asistenţă pentru consumatorii de droguri,
articulat printr-un consens instituţional, social şi politic;
● impulsionarea participării societăţii civile, a organizaţiilor ce acţionează
în acest domeniu, dar şi a instituţiilor precum universităţile, şcolile, societăţile
comerciale, fundaţii, precum şi prin impulsionarea participării unui număr mare
de profesionişti;
● consolidarea unei reţele ample, diversificate şi profesionalizate care să
permită oferirea unui răspuns adecvat nevoilor persoanelor consumatoare de
droguri. Această reţea trebuie să cuprindă structuri care să înglobeze o ofertă
terapeutică caracterizată prin: diversitate, coordonare, profesionalizare şi
metodologie. Aceasta trebuie să cuprindă centre de primire şi evaluare,
programe şi centre ambulatorii, comunităţi terapeutice, unităţi specializate
spitaliceşti, programe de reducere a riscurilor, centre de urgenţe sociale, locuinţe
protejate, apartamente sociale etc;
● crearea condiţiilor pentru înfiinţarea structurilor din circuitul terapeutic
în sistem privat sau prin parteneriate public-privat;
● consolidarea programelor de inserţie socială şi profesională;
● consolidarea programelor de asistenţă în penitenciare, inclusiv prin
dezvoltarea unor programe de menţinere prin metadonă;
● armonizarea legislaţiei pentru o adaptare continuă la dinamica
consumului de droguri;
● crearea unei metodologii de evaluare şi diagnostic prin utilizarea unor
instrumente specializate şi unitare în vederea acordării celui mai bun tratament
pacientului în funcţie de caracteristicile şi istoria sa;
● participarea la principalele foruri şi organisme internaţionale în
domeniul terapiei şi reinserţiei;
33
● crearea unui sistem unic de codificare a persoanelor consumatoare de
droguri care solicită asistenţă şi crearea unui sistem de colectare a datelor,
respectând principiul confidenţialităţii.
Trebuie subliniat că, în toată această perioadă centrele s-au confruntat
cu diverse probleme ca: lipsa unui spaţiu adecvat de funcţionare deoarece există
centre care funcţionează în incinta altor instituţii, iar altele nu au sediu propriu
nici în prezent, lipsa dotărilor corespunzătoare, lipsa bugetelor proprii de
funcţionare, fluctuaţii mari de personal (mai puţin de 50% din personalul
pregătit iniţial pentru activităţile din cadrul centrelor se regăseşte în
organigramele prezente), situaţia juridică incerta. Subliniem rolul esenţial pe
care organizaţiile neguvernamentale din ţara noastră îl joacă. În încercarea de a
preveni şi combate acest flagel, organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale şi-au unit forţele desfăşurând diverse proiecte în acest sens.
Pe lângă organizaţiile menţionate, care sunt implicate în mod direct în
prevenirea, combaterea sau recuperarea persoanelor cu diverse dependenţe, în
România există un număr mare de ONG-uri al căror obiectiv principal îl
reprezintă problema copiilor străzii, a copiilor abandonaţi, a orfanilor, a tinerilor
care părăsesc instituţiile de tip rezidenţial. Multe dintre persoanele implicate în
aceste proiecte se confruntă deja cu nevoia găsirii unor soluţii viabile la
problema dependenţei de droguri. Situaţia este similară şi în cazul organizaţiilor
implicate în asistarea persoanelor aflate în penitenciare.
1.6. Clasificarea drogurilor de mare risc

În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale
drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul
produs asupra sistemului nervos central -SNC, după originea lor, după regimul
juridic al substanţelor sau după dependenţa generală.
34
1.6.1. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC este cea
mai utilizată în practică de organismele ONU, fiind clasificate astfel:
● substanţe stimulente sau psihoanaleptice care accelerează activitatea
SNC precum: frunzele arbustului de coca, amfetaminele, anorexigenele şi
psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în stimulente ale veghii şi stimulente
ale umorii;
● substanţe depresoare sau psioholeptice care încetinesc activitatea SNC
având efecte analgezice şi sedative precum: opiul şi derivaţii săi morfina şi
heroina, medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de
sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele;
● substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice care
perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale
precum: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.
1.6.2. Clasificarea drogurilor în funcţie de originea produsului:
● droguri naturale cele obţinute direct din plante sau arbuşti precum:
opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina, frunzele de coca şi derivaţii acestuia, alte
plante cu principii halucinogene;
● droguri de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice
pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina,
LSD);
● droguri de sinteză elaborate în întregime prin sinteze precum:
metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy, ori alte
substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Acestea antrenează o
puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând fenomenul de toleranţă;
1.6.3. În funcţie de regimul juridic al substanţelor acestea se împart în
doua categorii :
● substanţe ale căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului
precum morfina, barbituricele folosite în tratamente medicale;
● substanţe total interzise precum LSD, heroină, ecstasy, cocaină;
35
1.6.4. În funcţie de dependenţa generată (clasificare de ordin medical)
drogurile se împart în trei categorii:
● droguri ce creează dependenţă fizică;
● droguri ce creează dependenţă psihică;
● droguri ce creează dependenţă mixtă din această ultimă categorie fac
parte cele mai multe stupefiante.
1.6.5.. Clasificarea statuată în dreptul internaţional conform căreia în
funcţie de plasarea pe unul dintre cele două tablouri ale Convenţiei unice privind
stupefiantele din anul 1961 şi respectiv patru tablouri din Convenţia privind
substanţele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart în stupefiante şi
substanţe psihotrope. Pierre Deniker realizează o clasificare generală a
psihotropelor în cadrul căreia grupele sunt repartizate, pe tipuri de acţiune astfel:
● psiholeptice- hipnotice - tranchilizante şi sedative, nemoleptice,
regulatoarele umorului;
● psihoanaleptice - stimulentele stării de veghe - antidepresoare
stimulente ale umorului, alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola,
mate, guarana, khat, tutun, camfor);
● psihodisleptice – halucinogene şi onirogene (mescalina)- stupefiantele
(cocaina, heroina), alcoolul şi derivaţii săi;
1.6.6.. În funcţie de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi
clasificate în: înjectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare,
inhalare.
1.7. Posibilităţi de terapie la nivel naţional şi internaţional
1.7.1. Posibilităţi de terapie la nivel naţional
În tratarea toxicomaniei s-a constata că foarte rar se ajunge la vindecări
definitive şi totale. Problema recidivei şi a reluării consumului este foarte
frecventă şi face parte din specificul toxicomaniei. Toxicomanul nu este doar un
bolnav de tip medical, ci are şi probleme de natură psihologică şi socială, este o
persoană aflată în situaţie de criză tocmai datorită acestor probleme. Unul dintre
36
cei mai eficienţi specialişti ai intervenţiei în criză este asistentul social, care are
rolul esenţial de a media intervenţiile specializate. În cadrul proiectelor şi
programelor specializate de intervenţie se utilizează secvenţial sau simultan
diverse metode şi tehnici de intervenţie, respectându-se principiile şi regulile
metodei generale a asistenţei sociale. Vizând programele de tratament,
reabilitare şi reintegrare, în munca cu consumatorii se utilizează următoarele
tehnici de lucru: tratament medical de urgenţă în situaţia administrării unei
supradoze, în cazul agravării unei afecţiuni deja existente; tratament medical al
stării de sevraj; tratament de dezintoxicare; tratament de întreţinere, de tip
farmacologic, prin utilizarea drogurilor de substituţie în tratarea dependenţei de
exemplu tratamentul cu metadonă; intervenţie psihoterapeutică, absolut necesară
în perioada de abstinenţă, psihoterapie de grup şi individuală, terapie maritală şi
de familie, consiliere şi chiar hipnoză; terapie comportamentală prin care se
urmăreşte eliminarea comportamentului indezirabil şi asumarea unei noi
conduite; tratamentul social prin care se urmăreşte asistarea clientului în vederea
reintegrării sale în familie şi în comunitate.
În cadrul sistemului de asistenţă pentru consumatorii de droguri există
următoarele tipuri de servicii:
● servicii medicale adică ansamblul de măsuri şi acţiuni realizate
pentru a răspunde nevoilor medicale generate de consumul de droguri în vederea
întreruperii consumului, înlăturării dependenţei şi reducerii riscurilor asociate
dependenţei;
● servicii psihologice, consiliere şi psihoterapie care cuprind
ansamblul de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor psihice
generate de consumul de droguri în scopul eliminării dependenţei psihice şi
dezvoltării unor abilităţi care să permită integrarea socială a consumatorului;
● servicii sociale în vederea integrării sociale şi profesionale a
dependenţilor de droguri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea consumului
şi traficului de droguri;
37
● urgenţele sunt servicii medicale oferite unui consumator de droguri
când îi este pusă viaţa în pericol;
● servicii pentru reducerea riscurilor asociate consumului în vederea
reducerii consecinţelor negative individuale, familiale sau sociale generate de
consumul de droguri;
● dezintoxicarea este un proces terapeutic ce are ca scop întreruperea
consumului de substanţe care produc dependenţa fizică şi prevenirea sau
tratamentul sindromului de abstinenţă;
● testarea prezenţei drogurilor se referă la analiza fluidelor
organismului (sânge, urină sau salivă) a părului sau alte ţesuturi pentru
depistarea prezenţei uneia sau a mai multor substanţe paihoactive;
● reinserţia consumatorului este procesul de normalizare a situaţiei
personale şi sociale a consumatorilor de droguri şi de integrare în societate ca
cetăţean responsabil şi autonom.
1.7.2.Posibilităţi de terapie la nivel internaţional
La nivel internaţional cel mai eficient mod de a ajuta persoanele
dependente de droguri să depăşească această dificultate este încadrarea într-o
comunitate terapeutică reprezentând prima fază a programei de recuperare
urmând faza a II-a cea de reiserţie. Comunitatea terapeutică cuprinde o
programă terapeutic-educativă, intervenţia fiind bio-psiho-socială. Serviciile
sunt destinate persoanelor cu mari dificultăţi la nivel personal, social şi cu o
mare nevoie de atenţie şi susţinere. În paralel sunt consiliate şi familiile celor
care urmează programa în cadrul comunităţii terapeutice. Există o echipă
multidisciplinară condusă de un responsabil. Echipa este formată din terapeuţi,
educatori, psihologi, medici psihiatru, asistenţi sociali, voluntari, personalul
echipei de gestiune, avocaţi, responsabilul pentru controlul de calitate. Un
terapeut are în evidenţă 10 persoane care urmează tratamentul şi familiile
acestora. Prima dată au loc primele întrevederi după care persoanele dependente
de droguri sunt internate în comunitatea terapeutică. Obiectivul general este
38
acela de a motiva persoana cu dificultăţi să promoveze o schimbare în sens
pozitiv la nivel personal. Program terapeutică are o durată de 12 luni distribuite
pe trei nivele. Primul nivel are o durată de 3 luni, al II-lea nivel de 5 luni, al III-
lea nivel 4 luni. Fiecare nivel conţine obiective specifice care trebuie atinse şi un
program de activităţi care trebuie realizate. De asemenea există indicatori pentru
a evalua rezultatele aşteptate. Activităţile, instrumentele şi serviciile realizate în
cadrul comunităţii terapeutice se găsesc în formularul de activităţi, instrumente
şi servicii terapeutic-educative pe care trebuie să le cunoască cei care intră în
comunitatea terapeutică, aceste informaţii fiind furnizate şi in cadrul grupurilor
de suport cu ajutorul terapeuţilor fie de către cei care sunt în nivelul III. Cei
care urmează programa terapeutică trebuie să respecte toate normele din cadrul
comunităţii, să realizeze toate activităţile şi responsabilităţile ce le revin. În caz
contrar cei care nu respecte normele şi activităţile sunt traşi la răspundere de
către responsabilii echipei. Primul nivel al programei terapeutice are ca obiectiv
general adaptarea în comunitatea terapeutică a celui care urmează programa de a
promova creşterea personală, de a îndepărta persoana de lumea drogurilor de a-l
învăţa obiceiuri de viaţă sănătoasă şi de a-l responsabiliza. Se caută
conştientizarea de către pacient a realităţii personale, a problemelor cu care se
confruntă, a capacităţilor individuale, implicarea în cadrul grupului şi stabilirea
legăturii terapeut-pacient. În acest nivel pacientul vede comunitatea terapeutică
ca pe un loc unde poate rezolva situaţii conflictuale, unde găseşte sprijin, unde
realizează activităţi şi se identifică cu terapeutul şi grupul său. În acest nivel
adică primele trei luni de tratament se realizează dezintoxicarea, pacientul se
menţine abstinent departe de droguri şi de asemenea are mare grijă în ceea ce
priveşte igiena, odihna şi alimentaţia. Pacientul devine conştient că problema sa
nu este doar legată de droguri ci şi de alte dificultăţi personale, s-a îmbunătăţit
comunicarea interpersonală, comunică mai bine problemele care apar, rupe
legăturile cu alte persoane consumatoare şi reduce situaţiile de risc în mediul
socio-familial. În cel de-al II-lea nivel se promovează creşterea la nivel personal,
39
creşterea stimei de sine şi al responsabilităţii în ceea ce priveşte
comportamentul, se pune accent pe interiorizarea valorilor şi principiilor, se
realizează creşterea interesului pentru pregătirea profesională, şcolară, se pune
accent pe creşterea cooperării, solidarităţii, toleranţei, prieteniei, familiei,
respectului, responsabilităţii, familia este mult mai legată de comunitate prin
sprijinul oferit deoarece se începe reinserţia în cadrul familiei. În cel de-al III-lea
nivel se realizează resocializarea şi reîncadrarea în cadrul familiei, sunt
identificate dificultăţile emoţionale, afective şi sexuale în funcţie de istoria
personală a fiecăruia, este îmbunătăţită stima de sine, s-a îmbunătăţit
comunicarea cu familia, fiecare membru al familiei îşi adaptează rolul care îi
corespunde în cadrul nucleului familial. După aceste trei nivele daca au fost
îndeplinite toate obiectivele, echipa multidisciplinară se reuneşte pentru a
discuta trecerea pacientului în procesul de reiserţie care se realizează în afara
comunităţii terapeutice cu alţi terapeuţi însă va avea în continuare si
responsabilităţi în cadrul comunităţii terapeutice ca şi şef de grup. Finalizarea
tratamentului se realizează atunci când întreaga echipă multidisciplinară
împreună cu familia şi pacientul consideră de comun acord că toate obiectivele
au fost atinse, procesul de reintegrare socială a fost realizat cu succes, în acest
caz dosarul terapeutic este închis fiind informat şi biroul de gestiune, cel juridic
şi asistenţial.
1.8. Repere legislative

Principalele acte normative care reglementează problematica
drogurilor
1.8.1. Reglementări juridice internaţionale
Pe parcursul secolului trecut, conştientizând gravitatea şi impactul pe care
fenomenul drogurilor, sub toate aspectele sale ilicite, producţia, traficul şi
consumul, îl poate avea asupra dezvoltării economico- sociale a oricărei ţări
40
comunitatea internaţională a dezvoltat un sistem mondial de control al drogurilor
prin adoptarea unor convenţii, protocoale, acorduri şi alte acte normative
internaţionale. Dintre cele mai importante menţionăm: Acordul de la Shanghai
din 1909; Convenţia internaţională asupra opiului din 1912 de la Haga;
Convenţia şi Protocolul cu privire la opiu, încheiate la Geneva în 1925;
Convenţia internaţională privind limitarea producerii şi reglementarea desfacerii
drogurilor de la Geneva din 1931; Convenţia pentru reprimarea traficului ilicit
de droguri de la Geneva din 1936; Protocolul de la New York din 1946;
Protocolul de la Paris din 1948 şi Protocolul de la New York din 1953.
Un pas înainte l-a constituit adoptarea sub egida Organizaţiei Naţiunilor
Unite, a convenţiilor internaţionale multilaterale, care reglementează diferite
aspecte ale fenomenului drogurilor: Convenţia unică asupra stupefiantelor din
1961, amendată prin Protocolul din 1972; Convenţia asupra Substanţelor
Psihotrope din 1971 şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Traficului Ilicit de
Stupefiante Substanţe Psihotrope adoptată în 1988.
Convenţia unică asupra stupefiantelor, adoptată în 1961 la New York, a
modificat şi completat dispoziţiile cuprinse în convenţiile anterioare, a instaurat
un control al mişcărilor licite ale drogurilor şi a stabilit un sistem unic de
definire a drogurilor, de descriere şi clasificare a substanţelor supuse controlului,
de utilizare a stupefiantelor numai pentru scopuri medicale sau ştiinţifice,
precum şi de control asupra noilor droguri sintetice. Prin aceeaşi convenţie s-a
înfiinţat Organul Internaţional de Control al Stupefiantelor care este abilitat ca,
în cooperare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, să publice periodic rapoarte
asupra furnizării şi cererii de opiacee pentru necesităţile medicale şi ştiinţifice.
Convenţia din 1961 a fost amendată prin Protocolul de la Geneva din anul 1972,
care a stabilit măsuri pentru creşterea cooperării internaţionale şi extinderea
bazelor juridice privind extrădarea. În anul 1971 a fost adoptată Convenţia
asupra substanţelor psihotrope, la care România a aderat prin Legea 118 din 15
decembrie 1992, în scopul prevenirii şi combaterii abuzului de substanţe
41
psihotrope şi comerţului ilicit pe care acestea îl generează. Convenţia conţine
dispoziţii speciale referitoare la: controlul preparatelor care au în compoziţie
substanţe psihotrope şi sfera de aplicare a controlului, listele cu substanţele
psihotrope, limitarea utilizării substanţelor prevăzute în cele patru tabele în
scopuri medicale şi ştiinţifice, precum şi reglementarea tuturor operaţiunilor
ilicite cu aceste substanţe, fiind stabilite funcţiile Comisiei Consiliului pentru
Stupefiante, modul de raportare a Organului Internaţional de control al
Stupefiantelor şi măsurile ce trebuie adoptate de către acesta spre a asigura
executarea prevederilor convenţiei.
Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din
1988, la care România a aderat prin Legea numărul 118/1992, are ca obiect
promovarea cooperării între părţi astfel încât ele să poată combate cu mai mare
eficacitate diversele aspecte ale traficului cu stupefiante şi substanţe psihotrope.
Convenţia defineşte termenii şi stabileşte infracţiunile şi sancţiunile cu privire la
traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, competenţele părţilor,
procedura în cazul confiscării şi dispoziţii cu privire la extrădare, părţile
acordând mutual asistenţă juridică pe scară largă, pentru toate anchetele,
urmăririle penale, procedurile juridice cu privire la aceste infracţiuni.
La nivelul Uniunii Europene există trei paliere juridice diferite privind
lupta împotriva drogurilor: prevenirea toxicomaniei, prevenirea şi lupta contra
traficului ilicit de droguri, cooperarea internaţională. În cadrul Consiliului
European de la Viena 11-12 decembrie 1998 şefii de stat de guvern au cerut
elaborarea unei strategii integrate şi echilibrate în materie de droguri, avându-se
în vedere şi prevederile Tratatului Uniunii Europene de la Amsterdam, iar în
scopul abordării globale şi a fenomenului drogurilor au fost adoptate planuri
multianuale. Strategia Uniunii Europene în materie de luptă împotriva drogurilor
fixează ca obiective principale reducerea cererii şi a ofertei şi preconizează
schimbul de date valide prin întărirea cooperării internaţionale.
42
Integrarea problemei drogurilor în dezvoltarea cooperării ar ajuta mult
eforturile Uniunii Europene de a reduce oferta de droguri şi consecinţele
consumului de droguri. În plus, sprijinul pentru a facilita cooperarea dintre
poliţia internaţională şi structurile vamale internaţionale va rămâne important
dacă producţia şi traficul vor fi combătute eficient. Pentru aceasta acordurile
regionale de cooperare, care vor include toate ţările aflate pe anumite rute ale
drogurilor precum şi posibili parteneri, pot juca un rol important în asigurarea
unor soluţii complexe.
În domeniul informării şi cercetării privind Strategia UE pe droguri 2005-
2012 se vor avea în vedere măsuri şi norme ce vor fi adoptate în vederea
consolidării sistemelor şi instrumentelor de informare pe droguri utilizând
EMCDDA-ul şi Europol-ul. O atenţie specială va trebui acordată pregătirii
profesioniştilor şi consultării actorilor publici şi privaţi.
1.8.2. Reglementări juridice interne
Reglementarea juridică a unui domeniu este influenţată de factori
multipli precum specificul istorico naţional al sistemului de drept, gradul de
perturbare al relaţiilor sociale de către fenomenul care generează răspunsul
societăţii, conştientizarea de către legiuitor şi voinţa de a-l îngrădii, de adaptarea
la legislaţia internaţională prin aderarea la convenţiile internaţionale şi
transpunerea prevederilor acestora în legislaţia internă. Demersurile Statului
Român pentru controlul fenomenului drogurilor, calificat drept unul dintre cele
mai periculoase segmente infracţionale din sfera criminalităţii organizate, se
situează în anul 1912, odată cu aderarea la Convenţia internaţională privind
stupefiantele semnată la Haga în 1910 şi ulterior, prin ratificarea, la 18 mai
1928, a Convenţiei internaţionale privind opiul semnata la 18 februarie 1925.
Prin "Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor" din 24 iulie
1933, ia fiinţă ca organ de control "Controlul monopolului stupefiantelor", cu
atribuţii de monitorizare a fabricării, exportului şi desfacerii stupefiantelor şi a
preparatelor cu acest conţinut. În anul 1958 prin Legea nr. 58 pentru combaterea
43
abuzului de stupefiante este incriminat acest segment infracţional, iar substanţele
calificate astfel morfina, codeina, cocaina şi derivaţii acesteia sunt supuse
controlului., iar în Codul penal din 1968, la articolul 312 s-a definit conţinutul
infracţiunii de trafic de stupefiante. Un pas înaintea în domeniul legiferării este
realizat în urma aderării României, la data de 31 decembrie 1973, la Convenţia
unică asupra stupefiantelor din 25 ianuarie 1961. Convenţia, amendată prin
Protocolul de la Geneva la 25 martie 1972, stabileşte un control al mişcărilor
licite ale drogurilor. Odată cu amplificarea fenomenului drogurilor, în scopul
prevenirii şi combaterii mai eficiente a traficului şi consumului ilicit de droguri,
legiuitorul a simţit nevoia să mărească pedepsele pentru acest gen de infracţiuni.
Astfel, prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului
Penal maximul pedepsei cu închisoarea pentru infracţiunea prevăzută la articolul
312 a fost stabilit la 15 ani, prevăzându-se şi interzicerea unor drepturi.
Prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri se definesc pentru prima dată noţiunile de substanţe aflate sub control
naţional, droguri, droguri de mare risc, droguri de risc, precursori, inhalanţi
chimici toxici, consum ilicit de droguri, toxicoman, cura de dezintoxicare şi
supravegherea medicală, livrarea supravegheată şi investigatori acoperiţi. Legea
nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi
H.G. nr.1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor
prezentei legi au constituit baza legală de înfiinţare a unor tipuri de servicii
pentru persoanele dependente de droguri precum cura de dezintoxicare,
supravegherea medicală, serviciile de post-cură, reabilitare socială şi măsuri
destinate reducerii consecinţelor consumului de droguri. În conformitate cu
legea menţionată s-au constituit structuri în cadrul Ministerului Sănătăţii care se
ocupă de dezintoxicare intra-spitalicească non-substitutivă, programe de
menţinere pe metadonă, centrul de evaluare şi tratament ambulatoriu şi
programe de tratare a intoxicaţiilor cu supradoze. În aplicarea Legii nr.143/2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a H.G. nr.
44
1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a acesteia, Ministerul
Sănătăţii a emis Ordinul nr. 187 din 19 martie 2002, publicat în M.O. nr. 218 din
01.04.2002, pentru definirea tipurilor de unităţi medicale ce pot fi abilitate să
asigure asistenţa medicală persoanelor dependente de droguri, precum şi a
organizaţiilor neguvernamentale ce pot fi abilitate să desfăşoare activităţi de
prevenire a transmiterii microorganismelor patogene pe cale sanguină în rândul
consumatorilor de droguri injectabile. Prin Hotărârea nr. 1359 din 20 decembrie
2000 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Regulamentul
cuprinde şi modul de realizare a curei de dezintoxicare care se dispune pe baza
expertizei medico-legale şi se realizează în regim de spitalizare.
Prin H.G. nr.1489/2002 a fost înfiinţată Agenţia Naţională Antidrog ca o
instituţie aliniată unor standarde dezvoltate de structuri similare din statele
membre ale Uniunii Europene, ceea ce exprimă un grad ridicat de aplicabilitate
a unor programe europene de combatere a acestui flagel. Agenţia are ca obiect
principal de activitate reducerea cererii şi ofertei de droguri, sens în care
elaborează Strategia Naţională antidrog, asigură coordonarea unitară,
centralizează date şi monitorizează programe şi de asemenea luptă pentru
schimbarea societăţii româneşti faţă de consumatorul de droguri, promovând o
serie de programe eficiente aplicate în alte ţări.
CAPITOLUL II
ARIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII
45
2.1. Aria cercetării:

Pentru a ne putea forma o părere obiectivă asupra problematicii
persoanelor dependente de droguri sau de alte substanţe ce creează dependenţă
am realizat partea practică de cercetare a lucrării mele cu sprijinul Fundaţiei
Hoope România. Aceasta s-a înfiinţat în Olanda şi este o fundaţie umanitară care
vine în sprijinul persoanelor ce se confruntă cu grave probleme sociale.
Pentru a defini mai bine una dintre cele mai importante preocupări ale
acestei fundaţii aş dori să menţionez că i-am cunoscut cu ajutorul proiectului
implementat ce poartă următoarea denumire: Proiect de prevenire şi combatere
a consumului de droguri, alcool, tutun, a bolilor cu transmitere sexuală şi a
traficului de persoane.
Proiectul celor de la Fundaţia Hoope are ca scop:
 conştientizarea efectelor negative pe termen lung, privind
consumul de droguri, alcool şi tutun;
 conştientizarea pericolelor la care se expun tinerii privind
contactarea bolilor cu transmitere sexuală cât şi a traficului de
persoane;
 formarea unor atitudini pozitive faţă de viaţă; însuşirea unui
stil de viaţă sănătos şi echilibrat, bazat pe valorile creştine acceptate
unanim în societatea românească;
Obiective lor sunt:
 Sondarea opiniei elevilor referitoare la consumul de
droguri, alcool, tutun şi nivelul cunoştinţelor în ceea ce priveşte
bolile cu transmitere sexuală şi a traficului de persoane;
 Oferirea de informaţii corecte asupra consumului de
droguri, alcool, tutun, a bolilor cu transmitere sexuală şi a traficului
de persoane;
46
 Prezentarea efectelor dăunătoare (dependenţa fizică,
psihică, tulburări grave ale activităţii mentale şi comportamentale,
deformarea percepţiei, etc.) ale consumului de droguri, alcool şi
tutun; expunerea consecinţelor extrem de grave asupra sănătăţii în
cazul contactării unei boli cu transmitere sexuală şi pericolul
traficului de persoane;
 Prezentarea comportamentelor observabile ca rezultat al
consumului de droguri, alcool şi tutun; expunerea unor studii de caz
privind gravitatea bolilor cu transmitere sexuală şi a traficului de
persoane;
 Prezentarea ,,contraofertei" drogurilor, alcoolului şi
tutunului comportamente alternative);
Pentru a-şi atinge obiectivele şi scopurile propuse, fundaţia Hoope
România dispune de următoarele Resurse şi mijloace:
 Utilizarea unor materiale video care au un impact deosebit
asupra tinerilor, în ce priveşte prevenirea şi combaterea fenomenelor
mai sus menţionate;
 Editarea şi folosirea de pliante care conţin informaţii
elementare privind efectele dăunătoare ale consumului de alcool,
tutun şi droguri;
 Crearea unui climat de dezbatere în legătură cu temele
discutate şi oferirea de răspunsuri competente faţă de eventuale
întrebări sau neclarităţi;
 Consilierea şi asistarea individuală, acolo unde persoana
solicită acest lucru;
 Oferirea unei adrese de internet, pentru eventuale discuţii şi
comentarii în legătură cu subiectele dezbătute;
 Organizarea unor acţiuni extraşcolare (concerte, spectacole,
etc.) şi a unor grupe de discuţii privind temele mai sus menţionate;
47
 Organizarea de tabere şi excursii care îşi propun atât un
scop educativ cât şi recreativ;
 Organizarea unor întâlniri cu caracter de instruire pentru
profesorii, care să continue la clasă, munca de prevenire şi
combatere a fenomenelor mai sus amintite.
În cadrul unor reuniuni de grup preliminarii care au avut loc în lunile
ianuarie şi februarie 2011, în Petroşani, am putut comunica cu persoane direct
implicate şi care erau afectate de serioasa problemă a dependenţei.
Am aplicat un chestionar în cadrul acestor întâlniri de grup persoanelor
dependente, în număr de 30, dar în dorinţa de a-mi face o imagine cât mai reală
asupra acestei probleme am adresat un chestionar şi membrilor aparţinători
(familiilor), ale persoanelor dependente. Pentru început aş dori să prezint grafic
care era situaţia celor 30 de subiecţi chestionaţi din rândul persoanelor
dependente:
43%
57%
masculin feminin
Fig. 1 Sex
Mai mult de jumătate, un procent de 57% dintre respondenţi au fost de sex
masculin în timp ce puţin mai mult de două cincimi, 43% au fost reprezentaţi de
către respondenţii de sex feminin.
48
Fig.1. SEX
2.2. Metodologia cercetării:
Pentru cercetare am folosit ca metode de analiză studiul de caz şi
observaţia externă. Ca instrument principal de cercetare am apelat la
chestionarul sociologic care este unul dintre cele mai frecvent folosite
instrumente de realizare a anchetelor sociologice. El este un ansamblu de
întrebări scrise, ordonate logic şi psihologic, care impun celor chestionaţi
consemnarea, în scris, a răspunsurilor.
Studierea problematicii abordate s-a realizat prin aplicarea următoarelor
metode de cercetare socială:
 Observaţia externă a comportamentului verbal şi nonverbal al
persoanelor dependente – metodă preliminară necesară elaborării
studiului de caz ;
 Studiul de caz aplicat la nivel individual asupra beneficiarilor
direcţi ai serviciilor sociale de specialitate acordate în baza
programelor sociale susţinute de Fundaţia Hoope;
 Analiza statistică a datelor relevante temei vizate;
 Ancheta pe bază de chestionar realizată pe subiecţi care au
consumat droguri, realizându-se analiza frecvenţei, verificarea
ipotezelor, analiza corelaţiilor;
 Ancheta pe bază de chestionar realizată pe familiile persoanelor
dependente pentru a scoate în evidenţă dificultăţile cu care se
confruntă şi situaţiile prin care au trebuit să treacă;
 Analiza documentelor: studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de
specialitate, dosarele medicale, fişa psihologică, fişa de anchetă
socială a fiecărui subiect;
 Pliant de informare pe care l-am adresat persoanelor din diferite
domenii, 10 persoane cărora le-am acordat câte un pliant şi 10 care
au fost intervievate fără pliant, pentru a observa căror categorii de
49
persoane defavorizate ar acorda ajutor printre care şi persoanele
dependente de droguri şi alte tipuri de adicţii. Am realizat acest
pliant pentru a descoperii care este punctul de vedere al societăţii,
cum sunt percepuţi oamenii care sunt dependenţi de droguri, pentru
a observa dacă societatea le-ar acorda ajutorul sau dacă i-ar trata cu
indiferenţă excluzându-i de la dreptul de a li se acorda o a doua
şansă;
 Studiu de caz: am realizat studii de caz referitoare la persoanele
care au consumat droguri, subiecţi atât din ţară cât şi din străinătate
mai exact din Spania unde am avut şansa să fac practică timp de 9
luni în cadrul unei comunităţi terapeutice care se ocupă de tratarea
persoanelor dependente de droguri şi alte adicţii. Am realizat aceste
studii de caz pentru a arăta serviciile de care beneficiază persoanele
din Spania şi serviciile de care beneficiază persoanele din România,
pentru a scoate în evidenţă nivelul la care s-a ajuns în acordarea
unor servicii specializate în ceea ce priveşte tratarea persoanelor
dependente şi necesitatea de a elabora servicii la noi în ţară;
 Povestirea vieţii sau autoreflecţia biografică este o tehnică de
investigaţie care furnizează informaţii relevante, reprezentative
despre natura experienţelor de viaţă ale persoanei asistate. Prin
intermediul acestei tehnici persoana asupra căreia ne concentrăm
atenţia îşi restructurează, reconstruieşte şi repoziţionează
evenimente şi experienţe importante de viaţă. Autoreflecţia
biografică se poate utiliza pentru scoaterea din uitare a
experienţelor preconştiente şi actualizarea sentimentelor aferente.
"Actul de autoreflecţie, care schimbă viaţa unui om, reprezintă o
mişcare de emancipare." (Habermas);
 Observaţia comportamentului verbal şi nonverbal al persoanelor
care au consumat droguri, precum şi al familiilor acestora;
50
 Analiza şi interpretarea statistică a datelor relevante temei vizate.

Studiul de caz, în literatura de specialitate se distinge în trei categorii şi
anume:
1. Intrisec – se investighează cât mai profund un caz particular
fără scopul de a testa o ipoteză sau de a verifica;
2. Instrumental - poate fi cercetat un caz particular în vederea
analizei unei probleme mai generale;
3. Colectiv sau multiplu şi are drept scop acordarea ajutorului
indivizilor pentru rezolvarea problemelor lor personale şi sociale.
Studiul de caz poate implica ajutor specializat în adaptarea la mediu sau
poate implica ajutor pentru obţinerea unor servicii necesare clientului.
51
CAPITOLUL III
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
3.1. Analiza şi interpretarea datelor

Observaţia externă a comportamentului verbal şi nonverbal al persoanelor
dependente am efectuat-o folosind datele obţinute în urma însemnărilor din fişa
de observaţie ce a stat la baza cercetării mele preliminarii, pe care am completat-
o pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie 2011, cu ocazia participării mele la
întâlnirile de grup.
Pentru a efectua o analiză cât mai obiectivă am structurat cele 35 de
întrebări adresate persoanelor dependente pe trei direcţii, care corelate am
considerat că pot exprima un răspuns obiectiv şi cât mai real al problemei
studiate, astfel:
3.1.1. Analiza şi interpretarea datelor - Chestionar persoane
dependente de droguri sau alte substanţe ce creează dependenţă.
3.1.1.1. Influenţa factorilor externi (de natură fizică sau psihică)
asupra persoanelor dependente.
Una dintre întrebările de bază de la care am pornit când am construit
chestionarul sociologic, a fost să aflu încă de la început (pe cât posibil) care au
fost motivele pentru care persoanele dependente au căzut în plasa acestui viciu.
Întrebarea 2. Care au fost motivele care te-au influenţat să începi
consumul de droguri?
52
3% 3%
14% 25%
17%
21%
17%
inutil, inferior distractie deprimat era cool

curiozitate o data nu se pune alte motive
Fig. 2
Motive
Apreciem că aceste grave probleme de dependenţă au apărut în viata

subiecţilor intervievaţi din motive extrem de variate şi că acestea acopereau din
punct de vedere social o paletă diversă de probleme cu care ne confruntăm zi de
zi. Astfel în urma analizei pot afirma că dintre subiecţii chestionaţi cel mai mare
procent de un sfert (25%) aparţine persoanelor care s-au simţit inutili, inferiori şi
de neînţeles. A urmat procentul de puţin mai mult de o cincime (21%) al
respondenţilor care au consumat prima dată doar de distracţie negândindu-se că
acest fapt va avea implicaţii majore asupra viitorului lor. În procente egale de
17% sunt reprezentaţi subiecţii care au declarat că au avut ca principal motiv o
stare de deprimare, sau au crezut că era „cool”. O parte importantă a celor
chestionaţi, şi anume 14% au declarat că la început au fost doar curioşi, în timp
ce ultimele procente de câte 3% aparţin persoanelor care au considerat iniţial că
„o dată nu se pune” iar ceilalţi au spus că au avut alte motive decât cele
enumerate de mine în cuprinsul chestionarului.
Deoarece mi-am propus încă de la început să evidenţiez factorii de orice
natură care au avut ca finalitate faptul că persoanele au devenit dependente, am
adresat subiecţilor următoarea întrebare:
53
Întrebarea 3. Ai consumat vreodată droguri pentru că te-ai simţit
influenţat de către o altă persoană?
100%
90% 67%
80%
70%
60% 33%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig.3. Influenţa unei alte

persoane
Nu a fost surprinzător să remarc faptul că mai mult de jumătate dintre
respondenţi, 67% au declarat că au fost influenţaţi de alte persoane din anturajul
lor. Dar a existat şi un procent deloc de neglijat de 33% al celor care au răspuns
că au consumat iniţial fără să fi fost influenţaţi de alte persoane. În urma analizei
efectuate asupra răspunsurilor primite la această întrebare, suntem în măsură să
spunem că, influenţa altor persoane a contribuit din plin la faptul că subiecţii ce
au făcut obiectul chestionarului au devenit dependente de anumite substanţe.
Am considerat important în cercetarea efectuată dacă a existat şi premisa
în care, chiar persoanele ajunse dependente de droguri să fi influenţat la rândul
lor alte persoane care să urmeze acest viciu.
Întrebarea 4. Ai influenţat vreodată pe cineva ca să consume droguri?
54
100%
90%
80%
70%
60%
50% 60%
40% 40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 4. Influenţa asupra altor

persoane
Surprinzător a fost să constat că într-adevăr trei cincimi dintre

respondenţi, 60% au declarat că au influenţat şi ei la rândul lor alte persoane în
timpul unor petreceri sau al altor întâlniri comune, să consume droguri, alcool
sau alte tipuri de substanţe ce creează dependenţă. Au existat şi cei care în
procent de 40% au răspuns că nu au influenţat, deoarece aceştia au apelat în
primă fază la substanţele ce au creat dependenţă pe ascuns, doar singuri în
propriul lor mediu.
Am putut să remarc faptul că persoanele dependente supuse chestionării,
au intrat într-un cerc vicios, deoarece la rândul lor au influenţat pe alţii la fel de
vulnerabili ca şi ei.
Vârsta la care persoanele chestionate au început consumul de droguri, am
considerat că este de asemenea relevantă. Astfel că voi reprezenta care au fost
răspunsurile subiecţilor referitoare la acest aspect.
Întrebarea 8. La ce vârstă ai început să consumi?
55
100% 73%
90%
80%
70%
60%
50% 27%
40%
30%
20%
10%
0%
18-30 ani 31-35 de ani (si peste 35 de
ani)
Fig. 5 . Vârsta la care au început să consume

droguri
Între 18 şi 30 de ani se constată cea mai ridicată incidenţă a consumului
de droguri (73%), deoarece majoritatea subiecţilor s-au lăsat influenţaţi de
anturaj, sau au ajuns să apeleze la substanţe ce au creat dependenţă la vârste
fragede (18-25 ani), la care nivelul deciziilor lor nu a fost însoţit şi de o
maturitate necesară. Sau care au avut iniţial la pornirea în viaţă (26-30 ani) de
depăşit anumite situaţii dificile din punct de vedere social (căutarea unui loc de
muncă sau pierderea acestuia, etc.), putem concluziona că diferenţa
(27%)constituită din respondenţii cu vârste cuprinse între 31- 35 de ani şi peste
35 de ani, aparţine celor care au încercat aceste substanţe periculoase când aveau
o vârstă matură şi au întâmpinat probleme cărora nu le-au putut face faţă şi până
la urmă au dat vina pe toţi cei din jur şi s-au refugiat în acest viciu costisitor şi
dăunător sănătăţii, ce face obiectul cercetării mele
Următoarea întrebare pe care am adresat-o celor chestionaţi a fost
următoarea:
Întrebarea 9. Ce tipuri de droguri ai consumat?
Răspunsurile primite le-am evidenţiat în figura următoare:
56
3% 3% 3%
7%
7% 37%
7%
10%
10% 13%
halucinogene amfetamine bauturi energizante hipnotice cannabis

metadona inhalante cocaina heroina altele
Fig. 6 Tipuri de
Aşa cum era de aşteptat, datorită nivelului de trai, al veniturilor reduse şi

nu în ultimul rând datorită existenţei problemelor la nivel social în zonele
monoindustriale (Valea Jiului), cel mai mare procent al tipului de drog la care s-
a apelat, puţin peste o treime, 37%, a fost al substanţelor halucinogene. Acestea
iniţial sunt mai ieftine şi mai uşor de procurat. Procentul următor de 13%
aparţine respondenţilor care au declarat că consumă amfetamine. O zecime
dintre respondenţi, 10% au răspuns că substanţele hipnotice au creat dependenţă
în cazul lor. În procente egale de 7% sunt respondenţii care au declarat că au
început să consume iniţial canabis, metadonă şi inhalante. Ultimele procente în
reprezentări egale de 3% aparţin respondenţilor care au început cu substanţe mai
puternice şi mai scumpe valoric, dar şi mai greu de obţinut, fiind vorba în
principal de cocaină, heroină sau alte substanţe asemănătoare.
Deoarece piaţa acestui viciu (dependenţa de droguri) este foarte vastă şi
efectele pe care acestea le are asupra fiecărui consumator diverse. Aşa s-a ivit în
cadrul cercetării întrebarea următoare.
Întrebarea 16. Cu ce asociezi noţiunea de drog?
57
13%
37%
20%
30%
pericol, disperare... placere, bucurie... singuratate, somaj... altele
Fig. 7 Asocierea drogurilor cu:
Datorită realităţii problemelor grave din punct de vedere social cu care ne

confruntăm în fiecare zi am putut constata în urmă analizei efectuate asupra
acestei întrebări că majoritatea, un procent de 37% dintre respondenţi asociază
consumul de droguri cu starea lor de disperare, decadenţă, de pericol permanent
pe care o resimt. Aceştia nu se simt în siguranţă, asupra lor teama de a-şi pierde
locul de muncă, siguranţa unui venit şi dificultăţile cu care s-ar confrunta
familiile lor i-a împins pe panta periculoasă a viciului. Un procent însemnat de o
treime dintre respondenţi, 30% au declarat că asociază consumul de droguri cu
plăcere, bucurie, o stare de euforie. Aceasta este situaţia celor care au ajuns
dependenţi la vârste fragede din dorinţa de a fi „cool”, de a nu fi „altfel” decât
cei din anturajul lor, într-un cuvânt pot spune că este cazul celor care obţin
venituri mai uşor şi îşi permit să braveze. Aceştia din urma observaţiei externe
pe care am efectuat-o, au spus că banii vin de la părinţi sau de la persoane
apropiate. O cincime dintre respondenţi, 20% au declarat că asociază consumul
de substanţe periculoase cu o stare profundă de singurătate sau cu situaţia de
şomaj în care se află. Între aceştia se regăsesc şi cei care asociază acest consum
58
cu periculoasa boală a lumii moderne SIDA. Un procent minim de 13% al
respondenţilor au spus că asociază consumul de droguri cu alte stări pe care nu
le-au regăsit enumerate în chestionarul aplicat.
Exagerarea în consumul de droguri duce întotdeauna la probleme serioase
şi sub aspect legal. Astfel că am analizat următoarea întrebare adresată
respondenţilor:
Întrebarea 20. Ai avut probleme legale în urmă cărora te-ai ales cu dosar
penal din cauza consumului de droguri?
80%
100%
80%
60%
20%
40%
20%
0%
Da Nu
Fig. 8. Existenţa problemelor

legale
Un procent însemnat al celor chestionaţi, 80%, au declarat că nu au avut
astfel de probleme în timp ce doar un procent de o cincime, 20%, dintre
respondenţi au răspuns că au avut probleme legale.
Aceste probleme au fost în principal minore, respondenţii au răspuns că
problemele legale minore pe care le-au creat au fost de natura unor amenzi
pentru tulburarea liniştii publice, depăşirea vitezei legale la volan, etc. Alţii au
primit doar mustrări fără ca finalitatea problemei create să se constituie într-un
dosar penal.
59
Procentul de 20% al respondenţilor care anterior au declarat că au avut
probleme legale, i-am rugat în continuare să detalieze felul problemelor pe care
le-au avut.
Întrebarea 21. Ce fel de probleme legale?
100%
90%
66%
80%
70%
60%
50%
40%
17% 17%
30%
20%
10%
0%
conflicte cu violenta am furat implicat in accidente
Fig. 9 Felul problemelor legale
În această problemă am putut să constat că 66% dintre respondenţi au

răspuns că au fost implicaţi în conflicte cu violenţă verbală şi fizică. Celălalt
procent, în proporţii egale de câte 17 % reprezintă pe cei care au răspuns că au
furat, în principal din propriile lor case, pentru a valorifica lucrurile respective în
dorinţa de a avea venituri suplimentare pentru obţinerea drogurilor şi au fost
implicaţi în accidente rutiere.
Am putut aprecia în urma analizei efectuate ca deşi minore faptele
reprobabile comise de subiecţi, cea mai mare parte a acestora au apelat la
violenţă domestică sau la alt gen de violenţe adresate în principal celor apropiaţi.
Întrebarea 22. Ai fost cercetat pentru posesie/consum de droguri?
Un fapt de o mare importanţă îl reprezintă transformarea la un moment
dat a persoanei dependente în traficant de substanţe interzise. Am reprezentat
grafic răspunsurile respondenţilor la această întrebare:
60
100%
90%
80%
70%
60%
92%
50%
40%
30%
20%
10% 8%
0%
da nu
Fig.10 Au fost cercetaţi
Un procent minim de 8% dintre respondenţi au răspuns că au avut

serioase probleme cu legea în urma cărora au fost arestaţi în timp de diferenţa de
92% nu au avut astfel de probleme.
Ca o concluzie pe care am putut să o formulez la sfârşitul analizei pe care
am efectuat-o privitoare la influenţa factorilor externi asupra persoanelor
dependente a fost aceea că aceşti într-adevăr au existat şi şi-au pus amprenta în
mod serios asupra consumului de droguri sau de alte substanţe ce creează
dependenţă.
În urma analizei şi interpretării pe care am efectuat-o asupra acestui prim
aspect (influenţa factorilor externi asupra persoanelor dependente) sunt în
măsură să concluzionez că ipoteza nr. 1 - dacă există persoane cu probleme
psiho-sociale (stimă de sine scăzută, probleme familiale, o mare influenţă a
anturajului în luarea deciziilor, neimplicarea în activităţi sănătoase de
petrecere a timpului liber, lipsa de informaţii referitoare la efectele negative
ale drogurilor), atunci există un risc crescut ca aceste persoane să înceapă să
consume droguri - se confirmă.
61
3.1.1.2. Părerea persoanelor dependente faţă de atitudinea propriilor
familii şi prieteni vizavi de problema cu care se confruntă acestea.
Pentru a crea o atmosferă cât mai detaşată pe cât posibil în această
situaţie, am întrebat pentru început respondenţii despre lucrurile plăcute
sufletului lor.
Întrebarea 1. Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber?
10%
10%
50%
30%
televizor asculta muzica cu familia cu prietenii

Fig. 11 Timpul
Un lucru îngrijorător constatat
liber în urma analizei efectuate asupra
răspunsurilor primite la această întrebare şi anume, un procent însemnat dintre
respondenţi s-au izolat de comunitatea din care făceau parte. Aceştia în proporţie
de jumătate, (50%) au declarat că stau la televizor necomunicând mai mult decât
minim necesar cu cei apropiaţi. O treime dintre respondenţi (30%), au răspuns
că în timpul liber le place doar să asculte muzică. Doar în procente egale de câte
10% au fost respondenţii care au răspuns că în timpul liber stau alături de
familie şi prieteni.
Concluzia care se desprinde din interpretarea răspunsurilor primite la
această întrebare este că izolarea şi faptul că ei trăiesc doar într-o lume
interioară, proprie lor în care nu se exteriorizează, nu comunică şi nu
62
relaţionează cu familiile în primul rând îi fac şi mai vulnerabili în faţa
problemelor sociale cu care se confruntă.
Pentru a ne face o idee cât mai clară asupra familiilor din care provin
persoanele dependente am pus acestora, următoarea întrebare:
Întrebarea 5. În familia ta se consumă droguri? Cine consumă?
3% 3%
3%
7%
10%
74%
nu consuma alte rude fratii mama tata sot/sotie
Fig.12 Consum în
familie
Apreciez, în urma interpretării efectuate că dependenţa de droguri sau alte
substanţe ce creează dependenţă, este o problemă nouă cu care se confruntă
societatea noastră, deoarece aproape trei sferturi dintre subiecţi (74%) au
declarat că în familia lor nu se consumă astfel de substanţe. Familiile acestora
fac faţă greutăţilor sociale cu care se confruntă, în mod obişnuit fără a apela la
substanţe ce creează dependenţă. O zecime dintre respondenţi (10%) au răspuns
că au rude care consumă droguri.
Un procent mic, dar îngrijorător a fost cel de 7% al respondenţilor care au
declarat că în familia lor, chiar şi fraţii sunt dependenţi de substanţe periculoase
sănătăţii. Au existat în procente minime egale de 3%, respondenţi care au
răspuns că în familiile lor consumă droguri şi alte tipuri de substanţe chiar şi
mama, tata, soţul sau soţia.
63
Concluzia pe care am putut să o extrag în urma interpretării efectuate a
fost că, deşi, cei care consumă droguri din familiile respondenţilor în procente
minime, aceştia nu numai că sunt un real pericol pentru respondenţi dar sunt în
primul rând un pericol pentru ei.
În cazul în care persoane din familiile respondenţilor sunt dependente
acestea nu pot crea un mediu propice şi benefic pentru respondenţii
chestionarului în dorinţa de ai sprijinii într-o viitoare reabilitare.
După ce am stabilit care a fost situaţia în familiile respondenţilor, am
adresat acestora următoarea întrebare:
Întrebarea 6.Colegii, prietenii tăi consumă droguri?
20%
54%
26%
da si/si nu
Fig. 13 Consum de droguri în

anturaj
Răspunsurile primite la această întrebare au fost previzibile. În urma interpretării
efectuate am putut să constat că mai mult de jumătate dintre respondenţi (54%)
au în preajma lor sau în anturajele din care provin, prieteni care sunt dependenţi
de substanţe periculoase sănătăţii. Doar o cincime dintre respondenţi (20%) au
răspuns că nu au persoane dependente în jurul lor, în timp ce un procent de 26%
dintre respondenţi au răspuns şi/şi în ceea ce priveşte persoanele din jurul lor
consumatoare sau nu de droguri.
Suntem astfel în măsură să apreciem, în urma răspunsurilor primite şi a
interpretării pe care am efectuat-o că anturajul persoanelor chestionate, în mare
64
măsură nu este cel mai potrivit pentru ei având în vedere problemele grave cu
care aceştia se confruntă. Pentru a defini mai bine situaţia anturajului din care
provin subiecţii am adresat acestora următoarea întrebare:
Întrebarea 7. Ai avut prieteni din anturajul tău care au decedat din cauza
consumului de droguri?
100%
90%
80%
53%
70% 47%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 14 Decesul unor prieteni din cauza problemelor de sănătate

cauzate de consumul de droguri
Răspunsurile primite la această întrebare au fost îngrijorătoare deoarece

procentul celor care au cunoscut în jurul lor persoane care au decedat din cauza
dependenţei, a fost semnificativ (47%). Diferenţa de 53% au spus că nu au
cunoscut astfel de cazuri, în care o persoană apropiată lor să decedeze din
această cauză.
Suntem în măsură să afirmăm că procentele rezultate în urma
răspunsurilor primite sunt pesimiste şi deloc încurajatoare. Există această
problemă, a dependenţei, dar este nou apărută în peisajul social al ţării noastre,
este o problemă ce necesită mult sprijin în lipsa căruia, aşa cum am demonstrat
anterior, se pot ajunge chiar la cazuri extreme, la deces.
65
Întrebarea 26. În ce măsură ţi-ai neglijat familia din cauza consumului de
droguri?
86%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
14%
30%
20%
0%
10%
0%
in foarte mica in potrivita masura in mare masura+in
masura+in mica masura foarte mare masura
Fig. 15 Au neglijat
familia
Consider că problema dependenţei de droguri este una reală şi foarte
serioasă deoarece în procent mare dintre respondenţi (86%) au declarat că şi-au
neglijat familia „în mare măsură” şi „în foarte mare măsură”. În timp ce în un
procent de 14% au răspuns că măsura în care şi-au neglijat familiile a fost „în
mică măsură” şi „în foarte mică măsură”. Aşa cum am concluzionat anterior, am
apreciat în analiza efectuată asupra acestor răspunsuri că cei care au neglijat „în
foarte mare măsură” sunt cei tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani.
Aceştia încă nu au propriile lor familii, locuiesc doar cu părinţii şi le-a fost mai
uşor să ignore ce se petrece în jurul lor. S-au refugiat în perimetrul propriilor lor
camere şi celor din familie le-a fost mult mai greu să ii abordeze.
Întrebarea 27. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să
te ajute să depăşeşti dependenţa de droguri?
66
100% 86%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30% 14%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 16 Internat într-un centru

specializat
Rezultatele obţinute în urma analizei efectuate asupra răspunsurilor
primite la această întrebare, consider că sunt pesimiste şi tot odată pot exprima
gradul ridicat de nevoie socială pe care îl au persoanele ajunse dependente, de
sprijin profesionist. Din motive obiective, am putut constata că doar un procent
de 14% dintre subiecţi au putut beneficia de sprijin specializat, în timp ce un
procent major de 86% nu au avut această şansă.
Apreciez că dependenţa de droguri sau de alte substanţe ce provoacă
dependenţă, este o problemă socială nou apărută în mediul social al societăţii
noastre civile, multe persoane nu ştiu cui să ceară ajutor, cum, în ce condiţii pot
fi ajutaţi iar profesioniştii în acest domeniu, aş putea spune că abia acum sunt în
formare.
Întrebarea 28. Unde şi când?
67
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30% 50%
20% 25% 25%
10%
0%
spitalul de urgenta clinica specializata grupuri organizate...
Fig.17 Unde au primit ajutor
Aşa cum era de aşteptat, dintre cei 14% care anterior au declarat că au
primit ajutor, jumătate dintre ei au primit sprijin în cadrul unui spital de urgenţă
la care au ajuns în urma unor crize ce au necesitat ajutor medical. Ajunşi aici, au
fost internaţi în secţia de psihiatrie unde personalul specializat al spitalului a
putut acorda ajutor de specialitate. Diferenţa în proporţii de câte un sfert (25%)
au declarat că familiile lor au făcut eforturi în a le acorda posibilitatea îngrijirii
într-o clinică de specialitatea din altă localitate decât cea de domiciliu şi ceilalţi
au luat parte la întâlniri frecvente organizate de grupuri şi asociaţii
neguvernamentale ce au dorit să vină în sprijinul persoanelor dependente.
Întrebarea 29. În oraşul tău, aveţi o comunitate terapeutică, centru
specializat care să vă ofere ajutor specializat?
Am considerat important să evidenţiez care este situaţia existenţei
comunităţilor terapeutice ce pot ajuta şi sprijini persoanele dependente de
droguri sau de alte substanţe ce creează dependenţă. Răspunsurile la această
întrebare le-am reprezentat grafic în figura următoare:
68
94%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
6%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig.18 Existenţa unei comunităţi terapeutice
Un procent foarte mic de 6% dintre subiecţi au în localitatea lor de

domiciliu parte de sprijin specializat, dar acesta, am putut concluziona în urma
întâlnirilor avute, nu înseamnă clinici specializate ci doar beneficiază de
serviciile unor asociaţii şi fundaţii neguvernamentale. Majoritatea (94%) nu au
în localităţile lor de domiciliu parte de sprijin specializat.
Suntem în măsură să afirmăm că doar centrele mari medicale au în
componenţa lor specialişti pregătiţi să ofere sprijin persoanelor dependente
astfel că majoritatea celor aflaţi în nevoie, din cauza condiţiilor materiale în
principal nu pot avea acces la aceste servicii.
Analiza şi interpretarea datelor obţinute în urma cercetării pe care am
efectuat-o asupra „Părerii persoanelor dependente, faţă de atitudinea
propriilor familii şi prieteni vizavi de problema cu care se confruntă acestea” a
dus la confirmarea celei de a treia ipoteze de la care am pornit, şi anume: dacă
societatea civilă s-ar implica mai mult în sprijinirea persoanelor dependente
69
de droguri şi a familiilor acestora, atunci ar exista şanse de recuperare pentru
un număr mare de persoane care se confruntă cu această dificultate.
Persoanele dependente au nevoie de sprijinul celor din jur şi nu le este
deloc indiferent felul în care familiile şi prietenii şi nu în ultimul rând,
comunitatea, le percep problemele. Toate aceste concluzii mă conduc în partea
mea de cercetare la următorul aspect:
3.1.1.3. Gradul de conştientizare al pericolului pe care îl presupune
dependenţa
Am dorit să observ dacă persoanele dependente cărora le-am adresat
chestionarul, conştientizează şi în ce măsură, pericolul pe care îl presupune
dependenţa de droguri sau de substanţe ce creează dependenţă. Prima întrebare
adresată subiecţilor, o voi exprima grafic în figura următoare:
Întrebarea 10. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de
droguri a avut efect extrem de negativ asupra sănătăţii tale?
14%
86%
da nu
Fig. 19 Efect negativ asupra sănătăţii
Un procent majoritar de 86% dintre respondenţi au răspuns sincer în

cadrul chestionarului că au ajuns într-un punct în care sănătatea lor a avut de
suferit în urma consumului de droguri. Doar un procent minim de 14 % nu au
70
avut încă astfel de probleme. Date fiind aceste răspunsuri, apreciez că pericolul
pe care aceste substanţe le prezintă pentru sănătatea celor care le consumă este
major şi implică riscuri extreme. Tipul problemelor de sănătate pe care le-au
avut respondenţii au constituit subiectul următoarei întrebări:
Întrebarea 11. Ce fel de efect au avut?
8%
8%
8%
45%
31%
internat la urgenta pierderi de memorie hemoragie coma alte complicatii
Fig. 20 Tipul de efect asupra

sănătăţii
La această întrebare au răspuns cei care au declarat mai înainte că
sănătatea lor a avut de suferit în urma consumului de droguri. Aproape jumătate
dintre subiecţi (45%) au spus că au fost internaţi în urma abuzului de substanţe
periculoase, la urgenţă în cadrul spitalelor unde locuiesc. O treime dintre
respondenţi (31%) au declarat că au avut chiar pierderi de memorie, în timp ce
în procente egale, de 8% au declarat că problemele lor de sănătate au fost mai
grave, aceste presupunând starea de comă, hemoragie sau alte complicaţii.
Consider că cele evidenţiate anterior trag un serios semnal de alarmă
asupra faptului că starea de sănătate a persoanelor dependente are mult de suferit
şi implică din partea societăţii civile o analiză mai serioasă însoţită de măsuri
reale şi eficiente, mai ales din punct de vedere medical.
71
Pe cei care au răspuns anterior că nu au suferit efecte negative din cauza
consumului de droguri, i-am chestionat dacă au avut parte de probleme minime
datorate consumului de substanţe ce creează dependenţă.
Întrebarea 12. Ai suferit probleme fiziologice, fizice, datorate consumului
de droguri?
Răspunsurile le voi exemplifica în graficul următor.
100%
50% 50%
80%
60%
40%
20%
0%
da nu
Fig. 21 Alte probleme de

sănătate
Chiar şi în cazurile în care subiecţii nu au avut serioase probleme de
sănătate, au declarat că au avut probleme minore doar 50% dintre respondenţi în
timp de jumătate dintre aceştia au spus că nu au avut deloc probleme de
sănătate.
Am fost curioasă să aflu cu ce tip de probleme de sănătate „minore” s-
au confruntat subiecţii chestionarului, astfel că am analizat răspunsurile primite
la întrebarea următoare:
Întrebarea 13. Ce fel de probleme?
Răspunsurile primite au fost:
72
100%
90%
80%
50% 50%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
gandire depresie
confuza
Fig. 22 Probleme minore de

sănătate
Am putut să concluzionez în urma răspunsurilor primite la această
întrebare că: în procente egale de câte 50% respondenţi au declarat că au suferit
„doar” de depresie sau gândire confuză, deoarece aceşti subiecţi sunt cei care
consumă substanţe halucinogene sau alte tipuri de droguri „uşoare”, ei sunt la
începutul perioadei de dependenţă astfel încât starea lor de sănătate încă nu s-a
confruntat cu situaţii mai grave. Este important ca persoanele dependente să
conştientizeze pericolul pe care aceste substanţe îl au asupra sănătăţii lor cât mai
devreme. Le-am adresat subiecţilor următoarea întrebare:
Întrebarea 17. Ce fel de activităţi importante ai neglijat sau anulat din
cauza consumului de droguri?
Este important şi esenţial de stabilit pe cât posibil, ce fel de activităţi a
influenţat în viaţa persoanelor dependente, consumul de droguri.
Reprezentarea grafică a răspunsurilor primite o voi exemplifica în
continuare:
73
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40% 33% 27%
30% 17%
13% 7%
20%
3%
10%
0%
timp petrecut studiile timp petrecut activ. sportive excursii, alte activitati
cu familia cu prietenii calatorii
Fig. 23 Activităţi
neglijate
Faptul că persoanele intervievate provin din medii diverse reiese şi din
faptul că activităţile la care aceştia au renunţat din cauza consumului de droguri,
au fost variate. O treime dintre respondenţi (33%) au declarat că consumul de
droguri sau starea lor de dependenţă a afectat în mare măsură timpul lor petrecut
cu propria lor familie. Un procent însemnat de 27% dintre respondenţi au
renunţat la studii în timp ce 17% dintre ei nu mai petrec timp cu prietenii. A
existat şi un procent semnificativ de 13% dintre subiecţi care au renunţat la
activităţi sportive în timp ce ultimele procente aparţin respondenţilor care au
renunţat la călătorii cu prietenii sau familia (7%) sau la alte activităţi (3%).
Am considerat că şi în această interpretare se evidenţiază grupul
persoanelor tinere, care încă nu au atins deplina maturitate în luarea unor decizii,
astfel că aceştia s-au înstrăinat de familie şi în mare parte au renunţat la studii.
Procentele minime aparţin persoanelor trecute cumva de „prima tinereţe” care au
ajuns consumatori din cauza stresului pierderii unui loc de muncă sau din cauza
nevoilor tot mai greu de satisfăcut în cadrul familiilor lor (venituri insuficiente,
certuri frecvente, etc.) fapt ce a dus la eliminarea petrecerii concediilor, a
călătoriilor de altă dată etc.
74
Întrebarea 18. Ai fost vreodată la serviciu, şcoală, facultate, în vizite la
cunoştinţe, sub efectul anumitor substanţe?
40%
60%
da nu
Fig. 24 Serviciu, şcoala, ... sub influenţa

drogurilor
Mai mult de jumătate dintre subiecţi (60%) au declarat că au ignorat
riscurilor la care s-au expus atunci când au mers la serviciu sau la şcoală sub
influenţa substanţelor nocive. Doar cei care se află abia la începutul perioadei de
dependenţă (40%) au declarat că au avut grijă de acest aspect. Am dorit să aflu
dacă această situaţie le-a creat probleme astfel că i-am întrebat:
Întrebarea 19. Ai avut probleme la serviciu, şcoală, facultate din cauza
consumului de droguri?
30%
70%
da nu
Fig. 25 Probleme la serviciu,

şcoală ...
75
Am putut aprecia în urma răspunsurilor primite că în proporţie de aproape

trei sferturi dintre subiecţi (70%) au avut de suferit la locul lor de munca sau la
şcoală din cauza consumului de droguri şi a dependenţei. Doar o treime dintre
respondenţi au declarat că nu au avut astfel de probleme.
Faptul că dependenţa de droguri sau de alte substanţe periculoase
„întunecă” oarecum judecata firească a lucrurilor din partea persoanelor
dependente am concluzionat şi din răspunsurile primite la următoarea întrebare:
Întrebarea 23. Aveai anumite norme, reguli, în ceea ce priveşte consumul,
de exemplu: consumai doar în anumite locuri, în anumite momente, doar cât ai
planificat?
100%
77%
80%
60%
23%
40%
20%
0%
da nu
Fig. 26 Reguli pentru

consum
Inconştienţa şi gradul lor de conştientizare se poate vedea şi se pot trage
concluzii din faptul că doar aproape un sfert (23%) dintre respondenţi aveau
anumite reguli sau norme în ceea ce priveşte consumul de droguri, ca să nu le
afecteze stabilitatea unui loc de muncă sau a orelor de program în cadrul
studiilor, în timp ce un procent semnificativ (77%) au desconsiderat orice fel de
reguli şi norme, astfel că au ajuns să întâmpine dificultăţi şi din acest punct de
vedere.
76
În aceeaşi notă pesimistă din punct de vedere al conduitei faţă de
societatea care îi înconjoară pe dependenţii de droguri au fost şi răspunsurile la
întrebarea următoare:
Întrebarea 24. Ştii când anume trebuie să te opreşti - de exemplu dacă a
doua zi ai un examen, trebuie să participi la un eveniment important, trebuie să
lucrezi?
100%
80% 70%
60%
40% 30%
20%
0%
da nu
Fig. 27 Când să se
oprească?
Aşa cum am demonstrat şi anterior, persoanele dependente au o mare
problemă cu conştientizarea faţă de starea lor de dependenţă în primul rând,
astfel că doar o treime dintre respondenţi (30%) au declarat că se pot opri din
consum ştiind că a doua zi au un eveniment important, în timp ce marea
majoritate (70%) au declarat că sunt indiferenţi în faţa unor astfel de situaţii.
Răspunsurile la întrebarea următoare are o importanţă majoră în determinarea
gradului de conştientizare al respondenţilor.
Întrebarea 25. Consumul de droguri îţi produce o senzaţie de vinovăţie?
77
13%
20%
67%
Da Uneori da, uneori nu

Nu
Fig. 28 Senzaţia de vinovăţie
Concluzia pe care am putut să o desprind în urma analizei făcute asupra

răspunsurilor primite la această întrebare a fost să constat un fapt pozitiv. Acesta
a constat în faptul că un procent însemnat (67%), deşi consumatori de droguri,
respondenţii sunt încercaţi de un sentiment sincer de vinovăţie, o cincime dintre
ei (20%) au acest sentiment doar „uneori da, uneori nu” în timp ce diferenţa
(13%) au răspuns că nu simt nici un pic de vinovăţie în faptul că sunt
consumatori. Următoarea întrebare am pus-o din dorinţa de a afla dacă
respondenţii, cu un sentiment de vinovăţie sau nu, au apelat măcar informativ la
suportul minim specializat:
Întrebarea 30. A-ţi beneficiat măcar de consiliere din partea unui
psiholog?
78
100%
90%
80% 60%
70%
60% 40%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 29 Consiliere din partea unui

Am putut constatapsiholog?
că este nevoie de sprijinul specialiştilor deoarece 60%
dintre respondenţi au răspuns negativ la această întrebare în timp ce procentul
următor (40%) este deţinut de respondenţii care cu sprijinul familiei şi al celor
din jur, au reuşit să beneficieze de o consiliere minimă din partea unui specialist.
Am chestionat întreg lotul de subiecţi, în cazul în care ar putea beneficia
de sprijin specializat, să răspundă la întrebarea următoare:
Întrebarea 31. De ce fel de terapie a-ţi dori să beneficiaţi?
7% 3%
7%
33%
10%
13%
27%
terapie de grup şedinţe individuale serv. medic. psih.

terapie comportamentală serv. juridice grupuri de într-ajutorare
alte tipuri
Fig. 30 Tipuri de
terapii 79
Aşa cum era de aşteptat, opţiunile respondenţilor au fost diverse şi au

acoperit toată gama de opţiuni oferită de mine în cuprinsul chestionarului, astfel:
o treime (33%) au optat în sprijinul unor terapii de grup, puţin mai mult de un
sfert (27%) şi-au exprimat preferinţa unei terapii sub forma unor şedinţe
individuale, un procent de 13% dintre respondenţi au răspuns că au nevoie de
sprijinul unor servicii medico-psihiatrice, o zecime (10%) dintre cei chestionaţi
au declarat că preferă să beneficieze de terapie comportamentală. Următoarele
procente (7%) aparţin celor care au avut ca opţiuni serviciile juridice şi grupurile
de într-ajutorare în timp ce procentul minim (3%) este al celor care au declarat
că doresc să beneficieze de alte tipuri de terapii decât cele enumerate în
chestionar.
Concluzia pe care pot să o desprind în urma analizei efectuate asupra
acestor întrebări şi a răspunsurilor primite a fost aceea că: deşi sunt în mare
măsură conştienţi de faptul că dependenţa lor este un fapt negativ, aceştia
conştientizează cu greu pericolul pe care dependenţa îl are în timp asupra stării
lor de sănătate. pentru a conştientiza pe deplin întreaga realitate a dramei pe care
o trăiesc, aceste persoane au nevoie în primul rând de sprijinul familiilor lor, de
o stare de siguranţă în comunitatea în care trăiesc şi nu în ultimul rând au mare
nevoie de sprijin specializat.
Pentru a crea o imagine de ansamblu a lotului de subiecţi chestionaţi voi
prezenta în continuare câteva date cu caracter personal, şi anume:
Întrebarea 32. Starea civilă:
Din punct de vedere al stării civile subiecţii chestionaţi sunt reprezentaţi
grafic, astfel:
80
100%
90%
80% 60%
70%
60%
50%
40% 26%
30% 14%
20%
10%
0%
divortat(a) necasatorit (a) casatorit (a)
Fig. 31 Starea civilă
Am constatat din analiza şi interpretarea pe care am efectuat-o că mai bine

de jumătate dintre subiecţi (60%) sunt „divorţaţi”. Aceştia au avut la un moment
dat în viaţa lor oportunitatea formării unei familii dar se pare că din cauza
viciului au renunţat. În viaţa acestora dependenţa de droguri a dus la
destrămarea familiilor din care au de suferit atât respondenţii dar în aceiaşi mare
măsură, acest viciu a afectat viata familiilor lor, şi a copiilor lor.
Puţin mai mult de un sfert (26%) dintre respondenţi sunt necăsătoriţi. În
aceste cazuri respondenţii stau încă cu părinţii şi creează şi ei în propriile lor
familii stări de nesiguranţă şi o îngrijorare majoră părinţilor, care ar da orice
pentru a găsi sprijin în dorinţa scăpa copiii de problema dependenţei. Ultimul
procent (14%) aparţine celor care încă sunt căsătoriţi şi care se confruntă zilnic
atât cu problemele create de dependenţa de drog, dar şi cu greutăţile zilnice ale
familiilor lor (nevoi materiale, nevoi medicale, etc.) lucru care li se pare o
povară în plus, aceştia din urmă fiind complet demoralizaţi.
Întrebarea 34. Ocupaţia dvs.:
81
13%
17%
50%
20%
somer angajat elev,student alte situatii
Fig. 32 Ocupaţia
Din interpretarea făcută asupra acestui grafic, am putut concluziona că

jumătate dintre respondenţi (50%) sunt dependenţi material de familiile lor
deoarece aceştia nu produc propriile lor venituri, fiind şomeri. O cincime dintre
respondenţi (20%) au un loc de muncă fiind angajaţi, dar reuşesc cu greu să facă
faţă unui program de lucru deoarece au un stil de viaţă dezordonat care îşi pune
amprenta şi asupra locului lor de muncă. Un procent semnificativ (17%) este
reprezentat de cei care sunt elevi şi studenţi iar ultimul procent de respondenţi
(13%) au declarat că se află în alte situaţii.
Întrebarea 35. Oraşul în care aveţi domiciliul:
82
10%
13%
40%
17%
20%
Petrosani Petrila Vulcan Lupeni Uricani
Fig. 33 Domiciliul
Am dorit să exprim grafic în figura anterioară faptul că am încercat să

cuprind în cadrul chestionării persoane care să locuiască pe întreg cuprinsul Văii
Jiului. Aşa am constatat că marea majoritate al celor chestionaţi (40%) locuiesc
în Petroşani, o cincime dintre ei (20%) locuiesc în oraşul Petrila, urmează
procentual respondenţii care locuiesc în oraşul Vulcan (17%), dar există şi
procente minime de respondenţi care locuiesc în oraşul Lupeni (13%) şi cei care
locuiesc în Uricani (10%). Am concluzionat că eşantionul respondenţilor aleşi a
putut fi reprezentativ pentru partea de cercetare a lucrării mele, ei reprezentând
întreaga Vale a Jiului.
3.1.2. Analiza şi interpretarea datelor - Chestionar familie

3.1.2.1. Comunitatea - sprijin pentru persoanele dependente sau
obstacol în calea reabilitării?
Am adresat un chestionar şi familiilor persoanelor dependente pentru a
afla şi opiniile lor faţă de ceea ce se petrece cu cei dragi şi dacă dependenţa
acestora, atitudinea lor influenţează viaţa lor de familie. Urmărind acest aspect
am adresat persoanelor aparţinătoare următoarea întrebare:
83
Întrebarea 8. Din ce punct de vedere a-ţi considerat că ar trebui
sprijinit(ă)?
100%
90%
80%
60%
70%
60%
50%
40%
20%
30%
14%
20% 3%
3%
10%
0%
emotional medical financiar juridic altele
Fig. 34 Sprijin dorit:
Familia este un factor foarte important în societatea modernă. Viaţa

noastră de zi cu zi este supusă mereu transformărilor date de tehnologie dar nu
în ultimul rând şi transformărilor date de noi reguli de conduită şi de faptul că
într-o economie de piaţă nimic nu este sigur, totul se transformă iar noile
generaţii, psihic trebuie să fie mai rezistente şi predispuse în acceptarea
situaţiilor noi apărute. Dependenţa de droguri sau de alte substanţe ce creează
dependenţă aduc nesiguranţă în sânul familiilor care sunt nevoite să caute
sprijin. Am chestionat persoanele aparţinătoare persoanelor dependente de ce fel
de sprijin au avut nevoie pentru a face faţă problemelor date de dependenţa de
droguri. Răspunsurile le-am evidenţiat în figura anterioară astfel: o importanţă
majoră o are sprijinul emoţional (60%) de care au familiile nevoi. Aceştia speră
că dacă emoţional s-ar putea apropia mai mult de persoanele dependente
jumătate din drumul făcut spre ajutorarea lor este făcut.
84
Este important ca persoanele dependente să înţeleagă că familia lor este
„emoţional” aproape de ei. Următorul procent (20%) au declarat că au mare
nevoie de sprijin medical de specialitate.
Aceştia sunt cei în cazul cărora, deşi persoanele dependente caută sprijin
de specialitate, acesta este greu sau imposibil de obţinut în oraşele mai mici.
Există centre de specialitate, medical vorbind, doar în oraşele mari cu mare
renume medical. O parte importantă a respondenţilor chestionaţi (14%) au spus
că au nevoie de sprijin financiar deoarece tratamentele sunt costisitoare fapt la
care se adaugă aşa cum am exemplificat anterior, şi faptul că trebuie să se
deplaseze pentru tratament în alte localităţi. În procente egale de 3% au fost
respondenţii care au declarat că au nevoie de sprijin juridic sau de alte tipuri de
sprijin.
O concluzie pe care am putut să o desprind din analiza anterioară a fost că
într-adevăr, faptul că în familiile lor există persoane dependente creează
probleme de multe feluri: emoţionale, financiare, etc.
Întrebarea 9. Sprijinul dvs. şi-a făcut resimţite efectele?
Am discutat în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu familiile
persoanelor dependente dacă sprijinul pe care l-au acordat si-a făcut simţite
efectele. Am reprezentat grafic situaţia răspunsurilor primite:
100%
90%
80%
70%
60%
40%
50%
35%
40%
30%
13%
20% 6% 6%
10%
0%
foarte usor usor asa si asa greu foarte greu
85
Fig. 35 Efectul sprijinului oferit
Fiecare familia s-a confruntat în mod particular, diferit cu problemele
ivite. Fiecare dintre cei implicaţi au căutat în măsura în care au putut să acorde
sprijin persoanelor dependente, dar nu toţi au reuşit în aceiaşi măsură. Astfel
răspunsurile primite au evidenţiat că doar 13% dintre respondenţi au reacţionat
„foarte uşor” la sprijinul primit, au fost receptivi aşa că în cazul acestora se
poate spune că procesul de vindecare era pe jumătate câştigat. În procente
minime (6%) au fost respondenţii care au afirmat că sprijinul pe care ei l-au
acordat a fost primit „uşor” sau la extrema cealaltă „foarte greu”. A fost
îmbucurător să constat că în procent însemnat (40%) dintre respondenţi au spus
că speranţele lor sunt pozitive deoarece sprijinul acordat de ei a fost primit „aşa
şi aşa”, dar o parte aproape la fel de semnificativă (35%) este reprezentată de cei
care se lasă convinşi „greu” că au nevoie de ajutor.
Întrebarea 10. Dvs. ca aparţinători ai persoanelor dependente a-ţi cerut
sprijinul persoanelor de specialitate (medici, terapeuţi, etc.)?
Deoarece aşa cum am observat până acum, familiile nu ştiu, deşi doresc
din suflet să acorde ajutor membrilor familiilor lor, au nevoie de sprijin
specializat. Chestionaţi asupra acestei probleme, ei au răspuns:
86
100%
90%
80%
70%
60%
50% 40% 33%

40% 27%
30%
20%
10%
0%
da uneori da, uneori nu nu
Fig. 36 Dacă au cerut sprijin

Deoarece subiecţii, am arătat că fac parte din medii diverse, se află în
situaţii diferite de trai am putut aprecia că un procent însemnat (40%) dintre
membrii familiilor lor au cerut sprijin medical de specialitate, doar 27% dintre ei
au cerut sprijin „uneori da uneori nu”, atunci când persoanele dependente
treceau printr-o criză mai acută şi ultimul procent (33%) îi reprezintă pe cei care
nu au cerut încă sprijin. În urma discuţiile avute aceştia au motivat că nu au ştiut
cui să se adreseze, nu au avut posibilităţi sau unii, au declarat că le-a fost ruşine
şi au crezut că se pot descurca singuri.
Întrebarea 11. În ce măsură a-ţi beneficiat de sprijinul persoanelor de
specialitate?
Sprijinul persoanelor competente şi de un real profesionalism este unul
dintre cele mai importante puncte de sprijin ale persoanelor dependente.
Societatea noastră se află la început de drum din acest punct de vedere. În ţara
noastră specialiştii abia acum se formează, instituţiile de învăţământ superior
pregătesc tineri specialişti în domeniile psihosociale ce pot veni în sprijinul
persoanelor cu probleme sociale, inclusiv în sprijinul persoanelor ce dezvoltă
anumite dependenţe.
87
Răspunsurile primite la întrebarea anterioară le-am analizat în felul
următor:
100%
90%
80%
70% 57%
60%
50%
40%
17%
30%
10% 13%
20%
3%
10%
0%
in foarte mica in mica potrivita in mare in foarte mare
masura masura masura masura masura
Fig. 37 Măsura sprijinului profesionist

Am putut constata deficienţa personalului specializat, în primul rând din
faptul că mai bine de jumătate dintre respondenţi (57%) au beneficiat de acest
sprijin „în foarte mică măsură”. Acest fapt se datorează în principal faptului că
respondenţii mei locuiesc în oraşe mici în timp ce doar în oraşele mari şi cu
tradiţie medicală sunt mai mulţi specialişti în acest domeniu. Doar câţiva dintre
subiecţi (17%), au avut parte de sprijin „în mică măsură”, deoarece aceştia au
apelat la spitalele locale care au avut secţie de psihiatrie. O zecime dintre
respondenţi (10%) au primit ajutor de specialitate în „potrivită măsură”,
familiile acestora au declarat că ajutorul primit a făcut parte din tratamentul pe
care l-au primit persoanele dependente în cazurile în care, din cauza dependenţei
de droguri, au fost internaţi în spital cu diferite probleme medicale. Procentul
celor care au primit sprijin profesionist „în mare măsură” a fost minim (3%).
Familiile lor au răspuns că au făcut eforturi financiare deosebite pentru a putea
apela la forme de sprijin specializat. Procentul celor care au declarat ca au fost
88
ajutaţi de specialişti „în foarte mare măsură” a fost de 13% şi reprezintă pe
aparţinătorii persoanelor dependente care au fost internate într-un oraş mare într-
un centru de specialitate.
Greutăţile prin care trec zilnic persoanele dependente, dar şi familiile
acestora, ar impune existenţa mai multor specialişti şi în oraşele mai mici pentru
a fi mai aproape de cei care au zilnic nevoie de sprijin. Astfel am considerat
oportun următoarea întrebare:
Întrebarea 12. Ar fi de ajutor existenţa unei comunităţi terapeutice, centru
specializat care să vă susţină în eforturile dvs.?
94%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
6%
20%
10%
0%
da nu
Fig. 38 Existenţa unei comunităţi terapeutice

Am apreciat că necesitatea existenţei unei comunităţi terapeutice
este majoră deoarece un procent semnificativ (94%) dintre respondenţi au
declarat că au mare nevoie de sprijin. A existat şi un procent minim (6%) al
familiilor care au răspuns că nu simt foarte acut lipsa unei comunităţi terapeutice
de specialitate, deoarece au posibilitatea tratării rudelor lor, în oraşele ce au
clinici de specialitate.
Pentru ca persoanele ajunse sub o formă sau alta, dependente de anumite
substanţe, să fie ajutate, nu este suficientă numai implicarea familiilor lor.
Deoarece societatea în sine trece prin transformări majore, tot aşa, persoanele ce
89
nu fac faţă noilor realităţi şi se confruntă cu situaţii dificile din punct de vedere
social: pierderea locului de muncă, nesiguranţa locului de muncă, venituri
insuficiente, etc.
Acestea ajung pradă viciilor adaptate societăţii moderne şi au nevoie în
mare măsură de sprijin specializat adaptat nevoilor lor speciale. Dar au nevoie,
nu în ultimul rând de sprijinul „măcar moral” al societăţii în care trăiesc. Aşa am
adresat respondenţilor acestui chestionar, următoarea întrebare:
Întrebarea 14. Credeţi că la ora actuală societatea sprijină persoanele
dependente?
94%
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
6%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 39 Sprijinul societăţii
Am constat că în realitatea zilelor noastre, societatea nu este încă pregătită

să acorde sprijin persoanelor dependente, deoarece un procent majoritar (94%)
dintre respondenţi au declarat că societatea încă nu este pregătită să acorde
sprijin. Există încă vechi mentalităţi conform cărora fiecare este
răspunzător, în care, dacă ai dobândit un viciu eşti singurul vinovat, etc., astfel
că doar un procent minim (6%) al respondenţilor îşi păstrează optimismul şi cred
că societatea este pregătită să le acorde sprijin şi înţelegere.
90
Am întrebat procentul care a răspuns negativ la întrebarea anterioară,
următoarea lor opinie:
Întrebarea 15. Dacă nu, din ce motive?
Răspunsurile primite le-am reprezentat grafic în figura următoare:
3% 3%
8%
14%
72%
indiferenta lipsa resurselor financiare toleranta scazuta

mentalitati gresite alte situatii
Fig. 40 Motive
Am constatat în urma analizei efectuate că „indiferenţa” a fost motivul pe
care l-au invocat majoritatea (72%) respondenţilor. Ei sunt aparţinătorii celor
care sunt dependenţi, în lupta lor cu acest viciu grav s-au lovit de multă
„indiferenţă”. Alţii au spus că, în cazul lor (14%), atunci când au căutat sprijin
şi ajutor, au fost lăsaţi deoparte din cauza problemelor financiare ale instituţiilor
statului care fără o finanţare corectă nu puteau oferi la rândul lor sprijin. Un
procent de 8% au declarat că ei cred că societatea nu îi sprijină pe dependenţii
de substanţe, din cauza unui grad scăzut de toleranţă în timp ce în procente
egale de 3% sunt cei care au răspuns că societatea încă are mentalităţi greşite
referitoare la această problemă sau cred că lipsa de interes a societăţii este dată
de alte situaţii.
Ca o concluzie la cele analizate anterior aş putea spune că şi în acest caz
se confirmă ipoteza conform căreia: dacă societatea civilă s-ar implica mai
91
mult în sprijinirea persoanelor dependente de droguri şi a familiilor acestora,
atunci ar exista şanse de recuperare pentru un număr mare de persoane care
se confruntă cu această dificultate.
Următorul punct al cercetării pe care am efectuat-o aduce în atenţia dvs.:
3.1.2.2.. Influenţa atitudinii persoanelor dependente asupra familiei:

Pentru a crea o atmosferă relaxată şi deschisă persoanelor care aparţin
familiilor celor dependenţi am adresat următoarea întrebare:
Întrebarea 1. Care sunt cele mai importante trei lucruri din viaţa dvs.?
13%
27%
60%
familia locul de munca copiii
Fig. 41 Motive
Răspunsurile au fost pozitive şi în acelaşi timp optimiste deoarece am
putut să constat că familia este pe primul loc în cazul majorităţii (60%) celor
intervievaţi, puţin mai mult de un sfert dintre respondenţi (27%) au declarat că
pentru ei foarte important este locul de muncă, în timp ce ultimul procent (13%),
este al celor care au declarat că pun pe primul loc copiii. Procentul acestora este
scăzut pentru că am arătat în analiza efectuată până acum că persoanele
dependente sunt în majoritate persoane tinere, care nu au copiii, iar familiile lor
îşi doresc foarte mult să ţină unite familiile pentru ca aceste persoane să poată
avea un sprijin esenţial în propria lor casă. Am dorit să aflu care este, în opinia
92
familiilor persoanelor dependente motivul pentru care rudele lor au deprins
viciul.
Întrebarea 2. Cu ce asociaţi consumul de droguri al persoanei dependente
din familia dvs.?
Răspunsurilor lor au fost următoarele:
100%
90%
80%
70%
53%
60%
50%
40%
27%
30%
13%
20% 7%
10%
0%
imaturitate fuga de stres ridicat alte situatii
responsabilitate
Fig. 42 Cauze ale consumului

Mai bine de jumătate dintre respondenţi (53%) au declarat că persoanele
dependente din familia lor au căzut în patima acestui viciu deoarece au dat
dovadă de imaturitate. Sunt la început de drum şi în cazul acestora anturajul şi-a
pus amprenta asupra comportamentului lor. Puţin mai mult de un sfert (27%) au
spus că în cazul lor, la momentul la care viaţa şi chiar traiul familiilor lor de zi
cu zi a devenit mai greu, persoanele dependente s-au refugiat în acest viciu,
dând dovadă de fugă de responsabilitate. Le-a fost teamă să îşi asume
responsabilităţile greutăţilor cu care se confruntau aşa încât au crezut că este mai
uşor să apeleze la substanţe ce creează dependenţa decât să găsească o rezolvare
a problemelor cu care se confruntau. Dificultăţile apărute pe piaţa muncii,
nesiguranţa locului de muncă şi alte asemenea aspecte au creat o stare de stres
93
ridicat în cazul a 13% dintre familiile intervievate. Un procent minim (7%)
dintre respondenţi au declarat că s-au confruntat cu alte situaţii decât cele
enumerate în chestionar.
Consumul de droguri şi al altor substanţe ce creează dependenţă aduc în
viaţa familiilor persoanelor dependente, o stare negativă, de stres continuu şi de
o continuă nesiguranţă a ceea ce va fi a doua zi. Măsura acestei stări am rugat
persoanele aparţinătoare să o definească ca măsură. Răspunsurilor lor au fost
următoarele:
Întrebarea 3. În ce măsură influenţează viaţa de familie, atitudinea
(negativă) persoanei dependente din familia dvs. vizavi de consumul de
droguri?
100%
90%
80%
70%
60% 47%
50% 40%
40%
30%
20% 7%
3% 3%
10%
0%
in foarte mica in mica potrivita in mare in foarte
masura masura masura masura mare masura
Fig. 43 Măsura atitudinii negative

Am putut aprecia în urma analizei efectuate că viaţa de familie a
persoanelor dependente este serios afectată de consumul de droguri sau de
substanţe ce creează dependenţă, deoarece un procent însemnat (47%), al
respondenţilor au declarat că se simt afectaţi „în mare măsură” fiind urmaţi de
cei care în proporţie de două cincimi (40%) sunt afectaţi de acest viciu „în foarte
mare măsură”. Doar 7% au declarat că viaţa lor de familie este „în mică măsură”
94
afectată de atitudinea negativă a persoanelor dependente din familia lor.
Ultimele procente minime de 3% aparţin subiecţilor care au declarat că această
atitudine negativă influenţează viaţa zilnică a familiilor lor „în foarte mică
măsură” şi în „potrivită măsură”.
În urma discuţiilor pe care le-am avut cu familiile persoanelor dependente
am putut să constat că unele dintre acestea se considerau responsabile de faptul
că unii membrii ai familiilor lor au ajuns dependenţi de acest viciu. În acest
context am adresat subiecţilor următoarea întrebare:
Întrebarea 4: V-aţi simţit responsabil(ă) că persoana apropiată dvs. a
devenit dependentă?
100%
90%
80%
70%
47% 53%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 44 Responsabilitate
Analiza efectuată a evidenţiat că puţin mai mult de jumătate (53%) dintre
respondenţi nu se simt responsabili, în timp ce diferenţa procentuală (47%) a
respondenţilor consideră că au şi ei o vină în faptul că persoane aparţinând
familiilor lor au devenit dependente de droguri sau de alte substanţe.
95
Ca o concluzie în urma răspunsurilor primite la această întrebare aş putea
spune că cei care nu se simt responsabili sunt aceia care au creat acasă condiţii
copiilor lor, dar care nu i-au putut feri de anturajele negative existente în mediul
extern în care aceştia îşi desfăşurau activitatea. Aici se regăsesc cei care se află
în ultimul an de liceu, care sunt studenţi sau care au un loc de muncă nesigur şi
încă locuiesc cu părinţii. Celălalt procent îi reprezintă pe respondenţii care în
urma greutăţilor ivite, deşi au acasă familii şi copii au dat dovadă de lipsă de
responsabilitate şi s-au refugiat în viciul dependenţei, fapt care a dus chiar şi la
destrămarea acestor familii.
Pentru a întoarce o persoană dependentă de droguri sau de alte substanţe
de pe calea negativă a viciului este nevoie de mult efort, răbdare şi multă
înţelegere faţă de greşelile acestora. În acest context am considerat oportun să
adresez respondenţilor următoarea întrebare:
Întrebarea 5: A-ţi avut vreodată un sentiment (faţă de persoana
dependentă) de:
100%
90%
80%
70%
60%
50%
37%
40%
26%
30% 20%
17%
20%
10%
0%
inutilitate vina repros alte sentimente
Fig. 45 Sentimente faţă de persoana dependentă
96
Răspunsurile la această întrebare au evidenţiat că în cel mai mare procent
(37%) dintre respondenţi se consideră inutili. Aceştia sunt cei care consideră că
au făcut eforturi pe măsura puterilor lor, dar că efectele acestor eforturi au fost
minime şi îi încearcă, faţă de persoana dependentă din familia lor un sentiment
de „inutilitate”. Aproape o cincime dintre respondenţi (17%) au răspuns ca
sentimentul pe care îl încearcă ei vizavi de persoanele dependente este acela de
„reproş”. Trăiesc acest sentiment „în mare măsură” deoarece îi consideră pe cei
care au căzut în patima viciului imaturi şi le reproşează acest lucru. Puţin mai
mult de un sfert (26%) dintre respondenţi au declarat că în „potrivită măsură” au
un sentiment de „vină”, deoarece consideră că poate nu au reuşit să facă
suficiente eforturi pentru ca persoanele aparţinătoare familiilor lor să nu devină
dependente. Diferenţa procentuală (20%) aparţine celor care au spus că îi
încearcă altfel de sentimente faţă de persoanele dependente din familiile lor
decât cele enumerate în chestionar.
În cazul persoanelor dependente de droguri sau de alte substanţe ce
creează dependenţă, latura emoţională dintre aceştia şi cei care doresc să îi ajute
are o mare importanţă. Am rugat familiile acestor persoane să răspundă la
următoarea întrebare:
Întrebarea 6: În ce fel caracterizaţi legătura emoţională cu persoana
dependentă din familia dvs.?
97
100%
90%
80%
70% 60%
60%
50% 40%
40%
30%
20%
10%
0%
Pozitiva Negativa
Fig. 46 Legătură emoţională

Am putut aprecia din răspunsurile primite un fapt îngrijorător, acela că
mai mult de jumătate (60%) dintre respondenţi au declarat că legătura
emoţională cu persoana dependentă din familia ori este de natură „negativă”, în
timp ce diferenţa reprezentată de două cincimi dintre respondenţi (40%) au creat
legătură emoţională „pozitivă” cu persoanele dependente din familie.
Este greu de ajuns la latura emoţională şi morală a persoanelor
dependente, mai ales când acestea conştientizează cu greu efectul negativ pe
care îl au asupra familiilor lor, fapt care a determinat următoarea întrebare:
Întrebarea 7: Persoana dependentă de droguri a valorificat pozitiv buna
dvs. intenţie atunci când a-ţi oferit ajutorul?
98
100%
90%
80%
70% 63%
60%
50% 37%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 47 Valorificarea sprijinului

În urma răspunsurilor primite la această întrebare s-a putut constata că
mai mult de jumătate (63%) dintre respondenţi au declarat că buna lor intenţie
nu a fost valorificată în măsura în care s-au aşteptat, doar puţin mai mult de o
treime (37%) dintre aceştia au răspuns că persoanele dependente de droguri au
valorificat pozitiv bunele lor intenţii.
Aşa cum am afirmat de multe ori în contextul acestei cercetări, nu este
suficient doar sprijinul emoţional deoarece ajutorarea persoanelor dependente
implică şi cheltuieli financiare deosebite. Pentru a-mi putea forma o concluzie
generală asupra felului în care familiile persoanelor dependente sunt dispuse sau
nu să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie, în final am adresat următoarea întrebare:
Întrebarea 13: Dacă da, a-ţi fi de acord să contribuiţi financiar cu sume
de bani pe care vi le permiteţi?
99
100%
90%
80%
53%
70% 47%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Da Nu
Fig. 48 Contribuţia financiară

Mai mult de jumătate (53%) dintre subiecţi au răspuns negativ la această
întrebare, nu din rea voinţă, ci doar din faptul că veniturile lor sunt şi aşa
insuficiente astfel încât încearcă să obţină tot sprijinul pe care îl pot primi
neimplicând contribuţii financiare din partea lor. Este cazul celor care, atunci
când a fost nevoie, au apelat la serviciile de urgenţă ale spitalelor sau au
beneficiat de internarea persoanelor dependente din familia lor în spitale de stat
ce nu au presupus sprijin material din partea lor. Dar există şi un procent
însemnat (47%) de subiecţi care au răspuns că ar face chiar şi eforturi financiare
pentru a reuşi să aducă persoanele dependente din familia lor pe calea cea bună.
Pentru a întregi tabloul întregului lot de subiecţi pe care i-am chestionat
am rugat persoanele din familiile persoanelor dependente să răspundă la
următoarea întrebare:
Întrebarea 16. Ce grad de rudenie aveţi cu persoana dependentă?
100
100%
90%
80%
70%
60%
50%
30%
40% 26% 24% 20%
30%
20%
10%
0%
unchi/matusa sot/sotie copil alte rude
Fig. 49 Gradul de rudenie

Concluzia pe care am putut să o desprind în urma analizei pe care am
făcut-o a fost aceea că lotul subiecţilor a cuprins toată aria posibilităţilor de
înrudire deoarece o treime dintre ei au răspuns că sunt unchiul sau mătuşa
persoanelor dependente, un procent însemnat de puţin mai mult de un sfert
(26%) au declarat că sunt soţ sau soţie persoanei dependente. Aproape un sfert
dintre respondenţi (24%) au răspuns că sunt copiii celor dependenţi în timp ce
ultimul procent (20%) a aparţinut celor care au răspuns că au alte grade de
rudenie cu persoanele dependente din familia lor. Vârsta persoanelor
intervievate are de asemenea importanţa ei în cercetarea efectuată.
Întrebarea 17. Vârsta dvs.?
101
100%
90%
80%
70%
60%
50% 27%
30%
40% 23% 20%
30%
20%
10%
0%
18-25 ani 26-30 ani 31-35 ani peste 35 ani
Fig. 50 Vârsta
Am putut să remarc că din punct de vedere al vârstei persoanelor
chestionate acestea acoperă în mod echilibrat toate variantele de răspuns
deoarece: o treime dintre subiecţi (30%) dintre ei au vârste cuprinse între 18 şi
25 de ani, puţin mai mult de un sfert (27%) au vârste cuprinse între 26 şi 30 de
ani în timp ce un procent de 23% este reprezentat de respondenţii a căror vârstă
este cuprinsă între 31şi 35 de ani. Diferenţa de o cincime (20%) dintre
respondenţi au vârste mai mari de 35 de ani. Pentru a determina mai bine aria
cercetată voi arăta grafic care a fost repartizarea în funcţie de sex a persoanelor
chestionate.
100%
73%
80%
60%
27%
40%
20%
0%
masculin feminin
Fig. 51 Sex
102
Aşa cum era de aşteptat, în urma analizei făcute asupra răspunsurilor
primite la acest aspect, am putut aprecia că aproape trei sferturi dintre
respondenţi (73%), erau de sex feminin, un semn că persoanele de acest gen,
mamele, soţiile sau fetele persoanelor dependente sunt implicate major în
sprijinul persoanelor aflate în nevoie. Doar puţin mai mult de un sfert (27%)
dintre respondenţi au fost persoane de sex masculin.
Ocupaţia persoanelor chestionate o voi relata grafic în figura următoare:
Întrebarea 19. Ocupaţia dvs.:
100%
90%
80%
70% 53%
60%
50%
40%
30% 17%
20% 10% 10% 7% 3%

10%
0%
angajat student somer casnica pensionar alte situatii
Fig. 52 Ocupaţia
Stabilitatea sprijinului persoanelor dependente este dată şi de faptul că
persoanele care îi sprijină din cadrul familiilor lor, în proporţie de mai mult de
jumătate (53%) au un loc stabil de muncă, atât la privat cât şi la stat. Următorul
procent (17%) aparţine respondenţilor care au declarat că sunt studenţi, dar o
parte dintre aceştia au un venit deoarece lucrează în timpul studiilor iar unii
dintre aceştia au declarat că primesc burse. Un procent egal de câte 10% este
reprezentat de subiecţii care sunt şomeri sau de femeile care nu au un loc de
muncă şi sunt casnice. Un procent de 7% dintre subiecţi sunt pensionari în timp
103
ce ultimul procent (3%) aparţine celor care nu s-au recunoscut în nici una dintre
variantele chestionarului astfel că au răspuns că sunt în „alte situaţii”.
Întrebarea 20. Oraşul în care aveţi domiciliul:
10%
13%
40%
17%
20%
Petrosani Petrila Vulcan Lupeni Uricani
Fig. 53 Domiciliul
Am dorit să exprim grafic în figura anterioară faptul că am încercat să

cuprind în cadrul chestionării persoane care să locuiască pe întreg cuprinsul Văii
Jiului. Aşa am constatat că marea majoritate al celor chestionaţi (40%) locuiesc
în Petroşani, o cincime dintre ei (20%) locuiesc în oraşul Petrila, urmează
procentual respondenţii care locuiesc în oraşul Vulcan (17%), dar există şi
procente minime de respondenţi care locuiesc în oraşul Lupeni (13%) şi cei care
locuiesc în Uricani (10%). Am concluzionat că eşantionul respondenţilor aleşi a
putut fi reprezentativ pentru partea de cercetare a lucrării mele, ei reprezentând
întreaga Vale a Jiului. Concluzia generală pe care au putut să o desprind în urma
analizei efectuate a fost aceea că ipoteza nr. 2 enunţată la începutul lucrării se
confirmă, şi anume: cu cât zona în care se găsesc persoane care sunt afectate
de dependenţa de droguri, deoarece serviciile sunt aproape inexistente, cu atât
recuperarea şi reintegrarea persoanelor dependente în societate se realizează
cu dificultate.
104
Voi prezenta în continuare şi datele obţinute cu ajutorul a două
povestiri ale vieţii sau două autoreflecţii biografice şi două studii de caz
referitoare la persoane care au consumat diferite tipuri de droguri, subiecţi atât
din ţară cât şi din străinătate mai exact din Spania unde am făcut practică în
cadrul unei comunităţi terapeutice Projecte Home Catalunya, care lucrează cu
persoane dependente de droguri şi alte adicţii. Am realizat aceste studii de caz şi
autoreflecţii biografice pentru a scoate în evidenţă nivelul la care s-a ajuns în
acordarea unor servicii specializate în ceea ce priveşte tratarea persoanelor
dependente şi necesitatea de a elabora servicii la noi în ţară.
Autoreflecţia biografică este o tehnică de investigaţie care furnizează
asistentului social informaţii relevante, reprezentative despre natura
experienţelor de viaţă ale persoanei asistate social. Astfel prin intermediul
acestei tehnici de investigaţie, persoana asupra căreia ne concentrăm intervenţia
îşi restructurează, reconstruieşte şi repoziţionează acele evenimente şi experienţe
importante de viaţă care ulterior sunt analizate şi interpretate de către asistentul
social profesionist în vederea rezolvării problematicii clientului.
Voi prezenta o poveste autobiografică a unei persoane mature care în
anumite împrejurări a ajuns dependent de alcool.
Alcoolul (depresiv al SNC) - adesea nu este considerat un drog. Aceasta
se datorează faptului că a consuma alcool este acceptat aproape peste tot în
lume, atât în scopuri sociale, cât şi religioase. În realitate alcoolul este într-
adevăr un drog şi folosirea lui abuzivă a crescut până la a devenit, cu
certitudine, o serioasă problemă socială. Alcoolul (alcool etilic sau etanol) este
substanţa activă din băuturile alcoolice. Alcoolul etilic este un lichid transparent,
limpede şi incolor cu un gust arzător şi un miros tipic plăcut. Dependenţa psihică
se poate dezvolta prin folosirea zilnică a unor cantităţi de alcool mici,
rezonabile, iniţial. Această formă de dependenţă creează predispoziţia oamenilor
de a deveni anxioşi şi uneori chiar panicaţi dacă nu consumă zilnic.
105
Oamenii care beau regulat cantităţi mari de alcool, devin dependenţi fizic
de acesta. Deoarece organismul lor se obişnuieşte cu prezenţa alcoolului,
băutorii au probleme din cauza simptomelor de abstinenţă care apar, dacă
încetează dintr-o dată să mai bea. Aceste simptome pot varia de la nervozitate,
somnolenţă, transpiraţie şi lipsa poftei de mâncare până la tremurături, convulsii,
halucinaţii şi uneori deces.
Voi prezenta în continuare povestea unei persoane care s-a confruntat cu
această problemă de dependenţă.
Exemplu România:
Autoreflecţie biografică
În cele ce urmează voi dezvălui povestea vieţii D.L., în vârstă de 38 de

ani. Acesta este o persoană de vârstă medie, susţinut asistenţial în cadrul unui
serviciu social nonguvernamental. El ne va dezvălui de ce a ajuns la această
vârstă să fie singur, abandonat de familie. A muncit după terminarea facultăţii ca
profesor la o şcoală generală din oraşul P. În viaţa el a avut multe de înfruntat
deoarece a rămas văduv de tânăr, soţia sa a decedat în urma unei boli grave şi a
reuşit cu mare greutate să-şi crească cei doi copii, un băiat şi o fată.
„M-am născut în 1972, pe 6 iulie în comuna X, judeţul Y. Am fost la
părinţi doi fraţi. Primele clase primare le-am făcut în sat. Părinţii mei erau ţărani
obişnuiţi cu munca câmpului din care ne duceam cu toţii existenţa. Am avut
noroc de părinţi foarte buni, au reuşit să ne crească pe noi copiii lor, modest şi
cu mare drag. Noi copii ajutam pe măsura puterilor noastre la bunăstarea
familiei ajutând la munca câmpului. Au fost vremuri frumoase atunci, care deşi
aveau partea lor de greutate, când ne întâlneam cu toţii acasă seara era multă
bucurie. Tata a murit tânăr la 48 de ani în urma unei pneumonii netratate urmată
de complicaţii ce au dus la decesul său. Eu m-am angajat la oraş ca muncitor
necalificat la o fabrică de mobilă, în acest timp mi-am terminat şcoala şi m-am
înscris la facultate. A fost o perioada dificilă în viaţa mea, în care a trebuit să fac
106
eforturi să merg dimineaţa la cursuri la facultate, şi pentru a mă putea întreţine,
la serviciu seara. Îmi aduc aminte că mâncam tot ce era mai ieftin pentru a reuşi
să mă întreţin singur să nu devin o povară pentru mama mea, iar daca mai
rămânea un ban în plus îl trimiteam mamei mele la ţară ca ajutor.
M-am însurat la vârsta de 24 de ani, soţia mea lucra şi ea la şcoala unde
am fost repartizat ca profesor, şi provenea dintr-o familie numeroasă şi cu multe
probleme. La terminarea facultăţii am primit un post de profesor debutant la
şcoala generală din oraş. Salariul meu faţă de perioada cât am lucrat la fabrica
de mobilă, a mai crescut şi deja ne era un pic mai bine când s-a născut Paul,
băiatul meu. A fost destul de greu, îl duceam dimineaţa devreme la cămin şi
eram tare îngrijoraţi până ne întorceam acasă deoarece era un copil mai sensibil,
nu mânca orice şi socializa destul de greu cu colegii. Soţia meu a găsit de lucru
la o fabrică din oraş, unde lucra în schimbul de noapte şi aşa s-au mai aşezat
lucrurile. Ziua stătea ea cu copilul iar noaptea eu. Ne-am descurcat. Am fost tare
bucuroşi când a apărut şi Elena, sora lui Paul. Soţia mea la fabrică câştiga şi ea
mai bine, avea şi un spor de noapte. Când Elena avea doi ani, soţia mea s-a
îmbolnăvit şi am fost nevoiţi să ne mutăm în altă locuinţă mai mică faţă de cea
pe care o aveam deja. Lipsa unui salariu în plus în familie s-a făcut simţit, cu
atât mai mult că tratamentul soţiei mele costa foarte mult, astfel că au apărut în
familie multe probleme atât din punct de vedere financiar cât şi emoţional. După
doi ani grei de suferinţă soţia mea a decedat şi am rămas singur cu cei doi copii
mici ai noştri. Părinţii au încercat să mă ajute, însă în urma suferinţelor
emoţionale suferite într-un timp destul de scurt, am făcut o depresie serioasă,
astfel încât nu m-am putut ajuta nici măcar pe mine, iar copiii la vremea aceea
îmi păreau o mare povară. Din nefericire, am avut neşansa de a mă alătura unui
anturaj nepotrivit, la început am băut doar câte un pic să-mi alin supărarea, dar
cu timpul am devenit dependent de alcool sau mai bine spus, am devenit
„alcoolic”. Am fost dat afară de la serviciu din cauza absenţelor repetate, copiii
107
au fost luaţi de către mama mea, deoarece îi neglijasem total, simţeam că mă
scufund într-un hău fără capăt, simţeam că viaţa mea nu mai are nici un sens.
Am încercat chiar să-mi pun capăt zilelor când am luat un pumn de pastile
cu alcool. Din nou noroc cu mama mea care m-a găsit la timp şi m-a dus la
spital. Cred că atunci viciul meu ajunsese la apogeu. Am fost internat la o
clinică, pentru dezalcoolizare, am primit tot ajutorul posibil din partea
personalului specializat, unde pot spune că mi-am făcut noi prieteni. Nu a fost şi
nu este în continuare deloc uşor să renunţ la viciu, dar am tot sprijinul moral al
familiei şi al noilor prieteni. Este greu, dar încerc să fac tot ce-mi stă în putere
pentru a deveni din nou un tată bun pentru copiii mei şi îmi doresc să le pot
oferii o viaţă liniştită, să pot fi şi eu la rândul meu un sprijin moral solid pentru
ei. Fiind internat în clinică, am fost introdus în cadrul unui program de
dezintoxicare prin metode nonsubstitutive cu sprijinul Fundaţiei De Hoop. În
prezent primesc tratament potrivit problemelor pe care le am, indiferent de
momentele dificile prin care trec, sunt consiliat permanent de către un specialist
din cadrul fundaţiei. Acum copiii mei sunt mai mari, Paul are 12 ani şi Elena 10
ani, au înţeles că tatăl lor este momentan bolnav, dar fac eforturi zilnic pentru a
depăşii această perioadă neagră din viaţa mea şi să redevin din nou un sprijin
pentru cei dragi."
Metoda studiului de caz- este o metodă calitativă de culegere a datelor.
Pentru un asistent social alegerea cazului este foarte importantă, studiul de caz
constituind o modalitate de cunoaştere concretă a realităţii subiectului investigat,
cât şi o modalitate de înţelegere a problematicii sociale investigate.
STUDIU DE CAZ
1. Date Beneficiar: Andrei G., 18 ani
2. Istoricul social al beneficiarului
Andrei face parte din familia constituită dintre părinţii Ioana şi Mihai
locuind împreună cu aceştia într-un apartament modest. Andrei mai are două
108
surori mai mici Alina şi Maria, Andrei fiind elev în clasa a XII-a la un liceu din
oraşul natal. Tânărul cu un semestru în urmă a înregistrat un absenteism
pronunţat, motiv pentru care s-a luat legătura cu familia sa. Astfel d-na dirigintă
a putut observa că şi în familia lui Andrei există probleme serioase. La
momentul în care s-a luat legătura cu părinţii lui Andrei, tatăl acestuia era sub
influenţa băuturilor alcoolice iar mama sa era total dezinteresată de soarta
copiilor săi. Diriginta clasei a observat că tânărul şi-a schimbat foarte mult
comportamentul, era tot mai palid, cu cearcăne accentuate şi foarte agitat în
cadrul orelor de curs, nu era deloc comunicativ, în schimb avea mereu o
dispoziţie agresivă faţă de toţi cei care întrebau despre starea lui. Întârzia
frecvent la programul educativ şi imediat cum ajungea crea probleme colegilor
din jur. După o cercetare mai amănunţită a situaţiei, s-a observat că mediul
familial nu este tocmai propice pentru dezvoltarea copilului.
Tatăl lui Andrei este şomer, iar mama sa este casnică. Veniturile familiei
provin doar din ajutorul de şomaj al tatălui şi alocaţia celor trei copii. Datorită
greutăţilor cauzate de insuficienţa banilor, tatăl a devenit dependent de alcool,
irascibil şi îşi supunea frecvent familia unor abuzuri verbale şi chiar fizice.
Andrei face parte din anturajul unor copiii ce provin şi ei din familii
dezorganizate, astfel că şi Andrei a ajuns dependent de substanţe halucinogene.
3. Nevoi identificate
Asistentul social a identificat nevoile lui Andrei ca fiind în primul rând de
natură emoţională şi de natură medicală. Tânărul trebuie ajutat să se îndepărteze
de anturajul nepotrivit din care face parte şi totodată consiliat de către echipa
multidisciplinară pentru a scăpa de starea de dependenţă creată de consumul de
droguri. Foarte multe elemente au condus la modificarea majoră a vieţii
acestuia: starea sa de sănătate, modificările în tipurile de servicii pe care le
primesc din partea asistenţei sociale (familia acestuia fiind integrată de curând
într-un program social de întrajutorare). Nevoile identificate în cazul lui Andrei
sunt de natură medicală, fiziologică, hrana este insuficientă (tatăl său cheltuind
109
mare parte din venituri pe alcool), îmbrăcămintea nu este corespunzătoare,
Andrei fura din casă diferite lucruri pentru a le vinde şi a putea să-şi procure
substanţele halucinogene de care a ajuns dependent, din păcate la o vârstă
fragedă. Are nevoi afective, dorindu-şi foarte mult dragostea şi înţelegerea
părinţilor săi, linişte în casa sa, atenţie pentru el şi surorile lui, motiv pentru care
s-a integrat într-un anturaj greşit şi a căpătat vicii periculoase în primul rând
pentru sănătatea sa. Nevoile de natură emoţională, de apartenenţă la un grup
social sportiv , de utilitate socială sau şcolară, reies din faptul că Andrei este
mereu în căutare unui mediu social căruia să-i aparţină.
4. Acţiuni întreprinse
Serviciul Public de Asistenţă Socială al Primăriei a aflat despre acest caz
de la Serviciul de Urgenţă al Spitalului X unde Andrei a fost transportat de
urgenţă de la şcoală deoarece prezenta simptome ce necesitau urgente îngrijiri
medicale de specialitate datorită consumului de droguri. Andrei a ajuns în cadrul
serviciului de urgenţă a spitalului prezentând: dilatarea pupilelor, creştere a
temperaturii corporale şi a tensiunii arteriale, greţuri şi somnolenţă - toate aceste
simptome au indicat personalului medical că au de a face cu grave efecte ale
substanţelor halucinogene. După ce Serviciul Public de Asistenţă Socială al
Primăriei a luat la cunoştinţă despre toate problemele pe care le întâmpină acest
tânăr în cadrul familiei sale, s-a luat decizia de a fi sprijinit şi consiliat de către
specialiştii centrului de asistenţă socială. Astfel s-au întreprins câteva acţiuni ce
au dorit să-i ofere suport psihic, moral şi educaţional şi să îl convingă să renunţe
la substanţele de care este dependent şi la violenţa pe care o manifestă la şcoală.
S-au efectuat acţiuni educaţionale de realizare şi recuperare a lecţiilor necesare
la şcoală cu sprijinul doamnei diriginte.
5. Metodologie utilizată
În rezolvarea problemelor cu care se confruntă Andrei s-au utilizat
următoarele metode:
110
● metoda biografică, unde echipa multidisciplinară a obţinut date
semnificative referitoare la situaţia lui Andrei;
● metoda observaţiei, unde Andrei a putut fi supravegheat atent fiind
vizate următoarele aspecte: capacitatea de socializare, capacitatea de exprimare
a sentimentelor negative dar şi a celor pozitive, capacitatea de stabilire a relaţiei
de ataşament, foarte importante fiind în cazul său, deoarece restabilirea stării
sale de sănătate presupune un timp mai îndelungat şi tot odată un enorm sprijin
emoţional;
● metoda investigativă;
● documentarea la domiciliul familiei lui Andrei unde au avut loc discuţii
cu părinţii acestuia şi discuţia în cadrul şcolii cu doamna dirigintă;
● metoda intervenţiei în situaţie de criză;
Iar ca instrumente specifice de tehnică asistenţială, în acest caz s-au utilizat:
● raport de întrevedere;
● istoric social;
● fişa de evaluare a situaţiei sociale;
● plan individualizat de asistenţă şi îngrijire;
● anchetă socială;
● fişă de monitorizare şi reevaluare;
Asistentul social a utilizat ca tehnica specifică de lucru: genograma şi
ecomapa. Astfel am identificat în baza următoarei genograme:
111
Genograma lui Andrei
M.V
64 ani M.I.
62 ani
G. P. G.E.
68 ani
M.C.
28 ani Ioana. Mihai
42 ani 44 ani
Alina. Maria
Andrei
7 ani .
18 ani
5 ani
.
Legendă: - femeie
- bărbat decedat
- relaţie echilibrată de căsătorie

- relaţie foarte puternică de ataşament
- relaţie de uniune consensuală
- bărbat
faptul că, Andrei în vârstă de 18 ani provine dintr-o relaţie echilibrată de

căsătorie a părinţilor săi Mihai, 44 ani şi Ioana 42 ani. Andrei are două surori
Alina 7 ani şi Maria de 5 ani.
De asemenea putem constata că bunicul patern al minorului este decedat,
iar bunica sa paternă are vârsta de 68ani. Mama lui Andrei are o soră Camelia de
28 ani. Bunicii materni sunt Vasile de 64 ani şi Irina de 62 ani. Între aceştia
există o relaţie foarte puternică de ataşament. De asemenea pe baza analizei
112
ecomapei:. Asistentul social al Serviciului de Asistenţă Socială, a ilustrat
ecomapa lui Andrei în următoarea schemă:
Asistentu
l social
Medic
de
familie
Dna.
Dirigintă
Andrei
mama 18 ani
Medicul
specialist
tata
Legendă:relaţie armonioasă, echilibrată

relaţie bilaterală
relaţie stresantă
relaţie încordată, dezechilibrată
relaţie unilaterală
Putem observa natura relaţiilor interpersonale ale tânărului Andrei în
raport cu alţi membrii ai familiei cât şi cu echipa multidisciplinară. Astfel
prezintă o relaţie bilaterală a lui Andrei cu mama sa, aceasta fiind singura
persoană de referinţă care îl poate ajuta . Andrei se mai înţelege bine şi are o
relaţie armonioasă, echilibrată cu medicul specialist (psihoterapeut) unde merge
frecvent pentru a fi consiliat. De asemenea are o relaţie unilaterală cu medicul de
familie, la care merge uneori pentru consult. Între Andrei şi asistentul social
există o relaţie echilibrată bilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de
cazul lui.
113
Cu d-na. dirigintă are o relaţie stresantă, pentru că aceasta nu reuşeşte să
stabilească o cale de comunicare flexibilă cu Andrei. Tânărul are o relaţie
încordată, dezechilibrată cu tatăl său deoarece acesta creează mereu tensiuni în
familie şi nu îşi îndeplineşte responsabilităţile ce îi revin.
6. Desfăşurarea intervenţiei
Sesizarea - Cazul a fost sesizat de Serviciul Public de Asistenţă Socială şi de
către Serviciul de Urgenţă a Spitalului unde Andrei a fost dus de urgenţă cu
ambulanţa de la şcoală. Pentru obţinerea datelor concrete despre beneficiar şi
condiţiile sale de viaţă, dar şi în vederea nevoilor urgente cât şi pentru
completarea fişei de deschidere a cazului, a fost efectuată o deplasare a
asistentului social la domiciliul lui Andrei, unde au avut loc primele întrevederi.
Stabilirea relaţiei cu beneficiarul - Pentru ca intervenţia socială să poată fi
declanşată şi pentru ca asistentul social să asigure un proces eficient de
intervenţie, cea de a doua acţiune a acestei etape a fost deschiderea cazului în
vederea evaluării obiective a situaţiei reale a lui Andrei. În momentul în care
asistentul social a deschis cazul, a fost declanşat procesul de investigaţie şi de
intervenţie pe care îl voi descrie în cele ce urmează.
Faza de evaluare iniţială – în cadrul acestei etape s-a realizat o analiză si o
interpretare a problemelor familiei tânărului pentru care s-a oferit ajutor şi de
asemenea a implicat utilizarea criteriilor de selecţie prestabilite de profesionist
în vederea selectării potenţialilor beneficiari (în cazul nostru Andrei şi propria
lui familie). În această etapă au fost utilizate următoarele metode investigative:
documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului şi observaţia. Ca tehnici
specifice au fost utilizate de către specialist: tehnica întrevederii, tehnici de
comunicare-reformulare, parafrazarea şi interpretarea. Ca instrumente, în această
etapă au fost utilizate: raportul de convorbire, raportul de vizită şi raportul de
consiliere familială cât şi fişa de evaluare iniţială.
Faza de evaluare propriu-zisă - În această etapă au fost analizate nevoile de
bază a mediului de viaţă, a gradului de implicare în procesul de educaţie sau de
114
instrucţie şi în principal starea de sănătate a lui Andrei, s-a făcut o evaluare
iniţială a situaţiei acestuia prin metode investigative (documentarea în teritoriu
cu privire la specificul cazului). Pentru o evaluare corectă şi obiectivă au fost
utilizaţi itemi de tip cantitativ şi anume identificarea beneficiarului, datele lui de
contact, datele persoanelor apropiate (ale părinţiilor săi ) cât şi starea de sănătate
a lui Andrei având în vedere starea sa deosebită de dependenţă la o vârstă
fragedă. În urma acestor analize, cazul lui Andrei a fost selectat în atenţia
Serviciului Public de Asistenţă Socială şi preluat de o fundaţie
neguvernamentală ce vine în sprijinul persoanelor ce au probleme de
dependenţă. Astfel lucrătorul social împreună cu echipa sa de medici specialişti
(psihoterapeuţi), au elaborat un plan de intervenţie personalizat. Intervenţia în
cazul lui a fost desfăşurată urmând anumite etape stabilite de către specialişti şi
a fost recomandat să se contureze o relaţie de colaborare proactivă şi
constructivă între părţile implicate care să ducă la un rezultat benefic şi de
încredere.
Faza de elaborare a planului de intervenţie personalizat - în această etapă
alături de familia lui Andrei, asistentul social le-a propus acestora măsuri de
soluţionare a problematicii sociale grave existente în familia lor. La elaborarea
planului de intervenţie au fost vizate respectarea următoarelor aspecte foarte
importante:
● restabilirea stării de sănătate băiatului şi ameliorarea stării sale de
dependenţă;
● identificarea resurselor individuale ale familiei ce puteau fi utilizate;
● corelarea nevoilor tânărului şi a nevoilor familiei ei cu resursele, cu
oferta serviciilor sociale ce le puteau fi oferite de către autorităţile specializate şi
tot odată de reţeaua socială;
● stabilirea strategiei de intervenţie.
Planul de intervenţie trebuia să respecte alegerile, aşteptările, scopurile pe
termen scurt şi lung formulate împreună cu Andrei şi familia acestuia, efectele
115
trebuiau explicate pe înţelesul tuturor celor implicaţi. Au fost stabilite scopurile
finale care să corespundă cu dorinţele beneficiarilor şi să fie în avantajul
acestora. S-au fixat obiectivele concrete ce puteau fi atinse, s-au stabilit şi s-au
ordonat obiectivele intervenţiei în funcţie de priorităţile existente. Specialistul
social, a generat strategii de intervenţie bine ancorate în realitatea socială a lui
Andrei şi a fixat sarcinile, responsabilităţile şi acţiunile necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor.
Contractul cu Andrei - asistentul social a furnizat tânărului anumite servicii,
numai în contextul unei relaţii profesionale bazate pe un raport contractual
semnat de ambele parţi. Contractul este o etapă obligatorie în munca de
specialitate şi persoana asistată conform procedurilor metodologice.
Contractului este foarte important deoarece face o precizare explicită a
problemelor şi scopurilor urmărite de asistentul social şi persoana vizată.
Realizarea intervenţiei sociale în conformitate cu obiectivele planificate - În
această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenţie individualizat pe
problemele sociale şi în special medicale pe care le avea Andrei (starea de
dependenţă) şi care ducea la un comportament agresiv din partea acestuia. Astfel
el a fost ajutat pe plan medical, şcolar, afectiv şi social. S-au respectat strategiile
de acţiune şi obiectivele planificate în cazul lui Andrei. Păstrând mereu o
atitudine pozitivă şi flexibilă faţă de evoluţia cazului, urmărind progresul
realizat.
Monitorizarea cazului - Asistentul social pe tot parcursul intervenţiei sociale a
verificat şi înregistrat permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul social pe care l-a
susţinut din punct de vedere social. Astfel el a monitorizat dacă în cadrul
familiei lui Andrei, situaţia acestora s-a mai îmbunătăţit. Dacă tatăl a
conştientizat starea de tensiune pe care o aducea în familie, fapt care făcea ca
fiul său mai mare să îi copieze o parte a comportării violente şi în plus a căzut în
patima dependenţei de substanţe halucinogene, astfel că a primit şi mult suport
116
afectiv din partea familiei lui (bunici, unchi, mătuşi ale tânărului), aceştia au
început să se implice mai mult în situaţia socială şi şcolară a băiatului.
Evaluarea finală a rezultatelor obţinute - La finalizarea acestei intervenţii,
asistentul social a putut înregistra roadele muncii sale sociale prestate în
favoarea lui Andrei. Astfel el a putut evalua calitatea prestaţiei sociale, pe tot
parcursul intervenţiei cât şi gradul în care obiectivele planificate au fost atinse.
Această evaluare finală a putut clarifica metodele şi strategiile eficiente în
rezolvarea problemelor de violenţă existente din partea băiatului.
Monitorizarea postintervenţie - După perioada de încheiere a intervenţiei
propriu-zisă, pe o perioadă de câteva luni, familia lui Andrei şi el personal au
fost monitorizaţi de către specialiştii sociali ce au răspuns de acest caz, pentru a
se asigura că obiectivele pe termen mediu sau lung au fost îndeplinite.
Închiderea cazului - La încheierea acestui caz, pe baza rapoartelor a fost
efectuată o evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii - În urma întrevederilor avute cu echipa multidisciplinară, cu mama
tânărului, aceasta se declară mulţumită de evoluţia comportamentului fiului său
care s-a integrat mai bine în sistemul de învăţământ, menţionând că a observat
renunţarea la anturajul negativ pe care îl avea înaintea intervenţiei, s-au produs
schimbări evidente de comportament pozitive, în atitudinea lui faţă de cei din
mediul său. La finalizarea intervenţiei s-a observat că Andrei nu a mai avut aşa
multe absenţe nemotivate, a început să aibă rezultate şcolare mai bune,
atitudinea lui devenind dintr-una distructivă, una constructivă faţă de colegii lui
şi faţă de doamna dirigintă. Starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit semnificativ. A
devenit mai vioi, iar atunci când a simţit că are din nou probleme determinate de
starea de dependenţă care se află în tratament, a solicitat singur, ajutor.
În cele ce urmează voi prezenta povestea autobiografică şi un studiu de caz al
unor persoane pe care le-am cunoscut în comunitatea terapeutică din Barcelona
unde am făcut practică, persoane care în anumite împrejurări au ajuns să fie
dependente de droguri.
117
Exemplu Spania:
Autoreflecţie biografică
În cele ce urmează voi dezvălui povestea vieţii domnului Jordi.M.C., în
vârstă de 35 de ani, care locuieşte împreună cu soţia Begona.M.C şi fiica sa
Yolanda.M.C. în Barcelona, fiind susţinut de către o organizaţie
neguvernamentală Projecte Home Catalunya , în cadrul unui program
terapeutico- educativ.
"M-am născut în anul 1975, în data de 25 august în oraşul Girona. Provin
dintr-o familie formată din părinţii mei şi fratele meu cu care m-am înţeles
foarte bine, mereu am fost foarte uniţi. Părinţii mereu m-au susţinut, au fost un
adevărat sprijin emoţional, afectiv pentru mine şi fratele meu, am avut o
copilărie minunată în care am avut parte de o educaţie foarte bună, activităţi
extraşcolare, cursuri de înot, excursii, am făcut parte chiar şi dintr-o formaţie
deoarece îmi plăcea foarte mult să cânt la chitară. De asemenea am fost foarte
susţinut şi încurajat de familia mea atunci când m-am hotărât să mă mut în
Barcelona ca să pot face facultatea de arhitectură şi să îmi pot împlini cel mai
frumos vis. În timpul facultăţii am cunoscut-o pe cea care avea să devină soţia şi
mama copilului meu. Astfel imediat după terminarea facultăţii ne-am căsătorit,
iar după un an a venit pe lume şi fiica mea Yolanda.M.C. A fost una din cele
mai frumoase perioade din viaţa mea în care am simţi cu adevărat că am foarte
multe motive să lupt ca să devin mai bun şi ca să ofer o viaţă mai bună copilului
meu. Împreună cu fratele meu Jose.M.C. ne-am hotărât să devenim asociaţi
pentru a putea deschide o firmă de arhitectură, aveam foarte mult de lucru,
firma noastră era din ce în ce mai solicitată. Această firmă ne-a adus foarte
multe proiecte şi de asemenea o situaţie financiară mult mai bună. Am început
să cunosc din ce în ce mai multe persoane cu care petreceam mai mult timp
deoarece consideram că era foarte important ca firma pe care o aveam să devină
cât mai cunoscută. Nici nu pot spune cu exactitate în ce moment am încetat să
acord mai puţin timp familiei mele, eram din ce în ce mai obosit, mai stresat
118
până când la una din multele petreceri la care trebuia să particip pentru binele
firmei, un cunoscut din domeniul afacerilor mi-a furnizat reţeta lui prin care
avea mai multă energie şi făcea mai bine faţă stresului. Da era vorba de droguri,
la început am râs şi am spus că eu nu am nevoie de aşa ceva. Din curiozitate şi
prostie am încercat aceste droguri, la început doze mai mici prin simplul pretext
că îmi dădeau o stare de bine şi îmi alungau pentru o vreme oboseala. Eu nu
vedeam nici o schimbare în comportamentul meu, afacerile mergeau bine însă
soţia a început să îmi reproşeze că îi acord din ce în ce mai puţin timp ei şi fiicei
noastre. Pentru o vreme am renunţat la "micile mele doze pe care le consideram
nevinovate", deoarece am simţi că ceva s-a schimbat, oarecum parcă nu mai
eram eu cel dinainte deşi eram sigur că totul va fi bine şi că nu se va întâmpla
nimic grav. Am continuat cu stilul meu de muncă alert, cu responsabilităţile care
erau mai mari, simţeam o presiune foarte mare din partea celor din jurul meu,
aveam senzaţia că toţi vor ceva de la mine. Nici nu mai ştiu în ce moment m-am
întors la "obiceiurile mele" legate de droguri, problema este că de data aceasta
nu m-am oprit am continuat să consum. De la "micile mele doze nevinovate"
care altădată consideram eu că îmi dau energie am continuat cu alte doze în aşa
fel încât familia şi-a dat seama că ceva grav se întâmplă cu mine. Nu mai aveam
randament în munca mea, proiectele pe care le aveam parcă nici nu mă mai
interesau, singurul care se ocupa mai mult de tot era fratele meu Jose.M.C.. Îmi
neglijam din ce în ce mai mult familia, soţia, pe fiica mea care deşi era mică nu
înţelegea de ce tatăl ei nu era alături de ea. Nici eu nu mai înţelegeam ce e cu
mine parcă totul era şters din mintea mea, nimic nu mai conta în afară de nevoia
de a consuma, simţeam totul ca pe un mare gol în care mă afundam din ce în ce
mai mult.
Deşi mi-am neglijat familia ei au rămas alături de mine ca întotdeauna de altfel,
doar că eu eram prea egoist ca să îmi dau seama. Într-o bună zi convins de soţia
şi fratele meu, am hotărât să merg cu ei să stau de vorbă cu un terapeut ca să le
demonstrez că nu e nimic in neregulă cu mine. Am participat la prima
119
întrevedere, iar terapeutul mi-a zis că ar fi bine să intru în programa terapeutico-
educativă a organizaţiei Projecte Home Catalunya. Am acceptat, cu greu, dar
doar din motivul de a demonstra că nu e nimic în neclar cu mine. Primele trei
luni au fost foarte grele departe de toţi cei dragi pe care îi neglijasem şi totuşi
cărora le simţeam lipsa acum mai mult ca oricând, fiind mereu înconjurat doar
de străini pe care mai târziu am început să îi cunosc şi să îmi dau seama că se
confruntau cu dificultăţi asemănătoare mie. Puteam să vorbesc cu familia doar la
telefon, puţin timp şi doar cu un terapeut lângă mine. Au urmat luni grele în care
m-am confruntat cu fel de fel de situaţii, şedinţe cu psihiatrul, psihologul,
întrevederi cu asistenta socială, şedinţele de grup, analizele medicale, activităţile
din cadrul comunităţii, responsabilităţile care îmi reveneau, şedinţele de terapie
pe care le aveam cu terapeutul meu. Familia a început să mă viziteze din ce în ce
mai des, participau şi ei la şedinţe destinate familiilor celor care urmau
programa terapeutică. Întreaga familie era alături de mine şi de asemenea fratele
meu care a devenit însoţitorul meu atunci când puteam să ies din comunitate şi
să îmi vizitez familia. În cadrul şedinţelor pe care le aveam cu familia mea şi cu
terapeutul mi-am dat seama cât de mult sufereau toţi, cât de egoist am fost
atunci când i-am neglijat şi când refuzam să le accept ajutorul.
Am continuat programa timp de 2 ani şi am învăţat că nu există nici un
refugiu unde să mă ascund de mine însumi şi de greşelile mele, că, o persoană
până nu se confruntă în ochii şi în inima celorlalţi nu se va putea elibera de
secretele, minciunile lui şi că dacă îi este frică să arate cine este în final nu se va
putea cunoaşte pe el însuşi. În acea comunitate am învăţat că o persoană se poate
manifesta în mod clar nu ca un gigant al visurilor sale dar nici ca un pitic al fricii
sale ci ca un om, parte a unui tot cu aportarea lui faţă de ceilalţi.
Acum sunt împreună cu familia mea care mă înconjoară cu înţelegere şi
afecţiune, fratele meu a salvat firma făcând adevărate minuni pentru a termina
proiectele neglijate de mine, îmi doresc foarte mult să lucrez din nou, să îl
sprijin şi să îi mulţumesc zi de zi că a fost alături de mine şi că nu a lăsat ca visul
120
nostru adică firma să se prăbuşească. Împreună cu soţia şi fiica mea încerc să
recuperez din timpul pierdut, le apreciez şi le respect foarte mult că au înţeles şi
au fost alături de mine în eforturile mele de a scăpa din lumea drogurilor. În
ultimul timp m-am implicat foarte mult în organizaţia neguvernamentală, care
practic pot să spun că mi-a salvat viaţa, tocmai pentru a ajuta pe alţii care trec
prin ceea ce am trecut şi eu dar care poate nu au norocul de a fi sprijiniţi de o
familie minunată ca a mea.
STUDIU DE CAZ
1. Date Beneficiar: Jaime M.F., 26 ani

2. Istoricul social al beneficiarului
Jaime face parte din familia constituită dintre părinţii Elsa M.F., Arnaud
M.F. şi este fiul unic al familiei sale. Acesta locuieşte singur într-un apartament
închiriat din Barcelona din dorinţa de a deveni independent şi de a fi mai
aproape de facultate. Acesta este student în cadrul facultăţii de arte din
Barcelona şi este angajat în cadrul unei firme de transport de mărfuri. În ultima
perioadă Jaime a lipsit foarte mult de la facultate înregistrând foarte multe
absenţe, iar la locul de muncă conducerea este foarte nemulţumită de el deoarece
nu îşi mai îndeplineşte sarcinile ce îi revin. De asemenea a avut numeroase
conflicte cu o parte din angajaţii firmei motiv pentru care i s-a încheiat
contractul de muncă.
Unul din profesorii de la universitate având o mare experienţă în munca cu
studenţii şi fiind unul dintre participanţii la numeroasele seminarii privind
"Consumul de droguri în rândul studenţilor" a sesizat numeroasele absenţe,
schimbările de comportament ale lui Jaime şi de asemenea conflictele cu
anumiţi studenţi. În urma discuţiilor cu alte cadre didactice s-a luat legătura cu
părinţii acestuia care au declarat că nu ştiau că situaţia fiului lor este atât de
121
gravă cerând ajutorul şi arătându-şi întreg interesul în solicitarea unor servicii
specializate care să îl poată ajuta pe Jaime. Arnaud tatăl lui Jaime, are o firmă
de avocaţi iar mama lui Jaime lucrează ca educatoare într-o şcoală specială
pentru copii cu dizabilităţi. Veniturile familiei sunt foarte bune Jaime fiind
mereu sprijinit de către părinţii acestuia care credeau că fiul lor este un bun
student şi un angajat exemplar. Aceştia au afirmat că Jaime a fost mereu un
copil liniştit care îşi dorea să devină independent şi să devină o persoană
realizată. Familia acestuia a aflat că fiul lor face parte dintr-un grup de tineri
despre care ei nu ştiau nimic şi care consumă droguri, despre problemele pe care
le are la universitate şi de asemenea despre pierderea locului de muncă.
3. Nevoi identificate
Nevoile lui Jaime sunt de natură medicală. Tânărul trebuie ajutat să se
îndepărteze de grupul de prieteni care consumă droguri şi totodată să fie sprijinit
de către o echipă multidisciplinară specializată în terapia consumatorilor de
droguri. Nevoile identificate în cazul lui Jaime sunt în primul rând de natură
medicală datorată consumului de droguri, neglijarea alimentaţiei, somnului şi de
asemenea afective acesta având nevoie de atenţia şi înţelegerea părinţilor lui.
Acesta a fost integrat în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, Projecte
Home Catalunya care lucrează cu persoane dependente de droguri care oferă
servicii specializate terapeutic-educative şi servicii de asistenţă socială.
4. Acţiuni întreprinse
Jaime urmează programa terapeutică a organizaţiei Projecte Home Cataluya
în cadrul căreia intervenţia este bio-psiho-socială. În urma primelor întrevederi
dintre Jaime şi terapeut s-a luat decizia ca acesta să fie integrat în cadrul
comunităţii terapeutice. Jaime a fost preluat de către un terapeut care i-a explicat
normele din cadrul comunităţii, caracteristicile tratamentului, drepturile şi
obligaţiile care îi revin şi persoana care îl va ajuta în cadrul comunităţii să se
adapteze la normele, activităţile şi responsabilităţile ce îi revin. Persoana este un
122
alt pacient care este în acelaşi nivel cu el, nivelul I, dar care are mai multă
experienţă. În cadrul programei terapeutice, Jaime urmează regulile stabilite
pentru fiecare nivel în parte fiecare având obiective specifice foarte bine
stabilite. Acesta urmează grupurile de comunicare, face parte din grupurile de
ajutorare, beneficiază de servicii medicale şi psihiatrice pentru a rezolva
problemele de sănătate şi pentru a urmării dacă acesta suferă de anumite boli
alimentare datorită neglijării, servicii juridico-penale pentru a rezolva
problemele legale apărute în urma pierderii locului de muncă şi nerespectării
contractului de muncă avut, grupuri dinamice şi familiale.
5. Metodologie utilizată
În rezolvarea problemelor cu care se confruntă Jaime s-au utilizat
următoarele metode:
● metoda biografică, unde echipa multidisciplinară formată din terapeuţi,
psihologi, medic psihiatru, asistent social, educatori, voluntari au obţinut date
semnificative referitoare la cazul lui Jaime;
● metoda observaţiei unde Jaime a putut fi supravegheat încă de la
primele întrevederi fiind urmărite aspecte precum capacitatea de integrare în
grup, de socializare, capacitatea de a exprima sentimentele atât cele pozitive cât
şi cele negative, capacitatea de rezolvare a conflictelor în cadrul grupului, a
controlului acestui aspect deoarece Jaime are o anumită agresivitate care trebuie
supravegheată;
● metoda investigativă, documentarea la domiciliul lui Jaime împreună cu
părinţii acestuia şi discuţii cu profesorul de la universitate care a sesizat
dificultăţile lui Jaime;
● metoda intervenţiei în situaţie de criză;
Ca instrumente specifice de tehnică asistenţială s-au utilizat:
● raportul de întrevedere, istoricul social al cazului;
● fişa de evaluare a situaţiei sociale;
123
● planul individualizat de asistenţă, terapie şi îngrijire;
● ancheta socială, fişa de monitorizare şi reevaluare a cazului;
● formularul europASI (European Addiction Severity Index);
Asistentul social din cadrul organizaţiei neguvernamentale a utilizat ca
tehnică specifică de lucru: genograma şi ecomapa.
Genograma lui Jaime
Antonio Clara
F. F.
62 ani 60 ani
Victor Ana
M M.
61 ani 60 ani
Elsa Arnaud
M.F. M. F.
44 ani 48 ani
Jaime
26 ani
.
Legendă: - femeie
- relaţie echilibrată de căsătorie

- relaţie foarte puternică de ataşament
- relaţie de uniune consensuală
- bărbat
124
Astfel am identificat în baza genogramei faptul că Jaime, provine dintr-

o relaţie foarte puternică de ataşament a părinţilor săi Elsa M.F., 44 ani şi
Arnaud M.F., 48 ani. Jaime este fiul unic al familiei. De asemenea am constatat
că bunicii paterni sunt Ana M., de 60 de ani şi Victor M., în vârstă de 61 ani, cu
o relaţie echilibrată de căsătorie. Bunicii materni Clara F., de 60 ani şi Antonio
F. de 62 de ani care au o relaţie foarte puternică de ataşament.
Asistentul social al serviciului de Asistenţă socială din cadrul
organizaţiei Projecte Home Cataluya, a ilustrat ecomapa lui Jaime în următoarea
schemă:
Medic Asistentu
psihiatru l social
Jaime
Părinţii 26 ani
Medicul
specialist
terapeut
Legendă:relaţie armonioasă, echilibrată

relaţie bilaterală
relaţie unilaterală
S-a vizat natura relaţiilor interpersonale ale tânărului Jaime în raport cu
ceilalţi membrii ai familiei. Astfel Jaime are o relaţie bilaterală cu părinţii săi
Elsa şi Arnaud care au fost mereu aproape de el şi l-au sprijinit pe parcursul
terapiei. Jaime se mai înţelege bine şi are o relaţie armonioasă, echilibrată cu
medicul specialist terapeutul din cadrul comunităţii terapeutice care se ocupă de
cazul lui. De asemenea are o relaţie unilaterală cu medicul psihiatru la care
125
merge uneori pentru consult şi pentru eliberarea metadonei de care are nevoie în
recuperarea terapeutică. Între Jaime şi asistentul social există o relaţie
echilibrată bilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de cazul lui.
6. Desfăşurarea intervenţiei
Sesizarea - cazul a fost sesizat de către biroul de Asistenţă Socială din cadrul
organizaţiei Projecte Home Catalunya în luna martie 2010 la cererea părinţilor
lui Jaime şi al profesorului de la universitate, apoi de către comunitatea
terapeutică unde este încadrat în programa terapeutic-educativă. În deschiderea
cazului au fost obţinute informaţii de la părinţii tânărului şi de la profesorul
acestuia, date din dosarul medical, istoricul social al acestuia fiind întocmit un
registru personal. Cu această ocazie echipa multidisciplinară s-a reunit pentru a
se cunoaşte întreg cazul celui care a fost internat în comunitate, după care s-a
hotărât grupul şi nivelul căruia îi va corespunde. În această perioadă asistentul
social ţine legătura permanent cu părinţii pentru a afla mai multe informaţii
necesare terapiei şi de asemenea pentru a susţine familia care trebuie să participe
la grupurile de suport pentru familiile celor care continuă programa terapeutică.
Stabilirea relaţiei cu beneficiarul – pentru ca intervenţia socială să poată fi
declanşată şi pentru ca asistentul social să asigure un proces eficient de
intervenţie, este necesară deschiderea cazului în vederea evaluării situaţiei reale
al cazului tânărului Jaime şi informarea terapeutului în legătură cu toate
informaţiile descoperite. Este foarte importantă relaţia care se stabileşte între
terapeut şi pacient bazată pe încredere şi înţelegere mai ales de la început pentru
a putea fi stabilite cât mai bine obiectivele care trebuie atinse şi de asemenea
pentru adaptarea cât mai bună a pacientului în cadrul comunităţii.
Faza de evaluare iniţială – această etapă reprezintă un pas important în
stabilirea relaţiei dintre familia lui Jaime, terapeut şi Jaime. Au fost strânse toate
informaţiile necesare în dosar de către asistentul social. În această perioadă au
fost utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu
126
privire la specificul cazului şi observaţia, de asemenea sunt utilizate tehnica
întrevederii, tehnica de comunicare, interpretarea datelor. În acelaşi timp Jaime
participă la primele grupuri de ajutorare în care are posibilitatea să îi cunoască
pe cei care se află în aceeaşi situaţie ca şi el. Este informat de primele
responsabilităţi care îi revin în ceea ce priveşte organizarea din cadrul
comunităţii terapeutice.
Faza de evaluare propriu-zisă - în această etapă au fost analizate în principal
starea de sănătate ale lui Jaime după primele luni în care nu a mai consumat nici
un drog cu ajutorul analizelor realizate. Asistentul social împreună cu întreaga
echipă multidisciplinară au elaborat un plan de intervenţie specializat pentru
cazul lui Jaime. Intervenţia a fost desfăşurată urmând anumite etape, obiective
stabilite de către specialişti şi a fost recomandată conturarea unei relaţii de
încredere şi colaborare între părţile implicate pentru rezultate cât mai bune.
Faza de elaborare a planului de intervenţie personalizat – la elaborarea
planului de intervenţie au fost vizate respectarea următoarelor obiective foarte
importante:
● facilitarea şi promovarea procesului personal de creştere şi motivare;
● îndepărtarea de lumea drogurilor prin valorarea programei din
comunitate, rezolvarea situaţiilor conflictuale şi acceptarea sprijinului;
● realizarea dezintoxicării şi menţinerea abstinenţei faţă de consumul de
droguri şi conştientizarea că dificultăţile sale nu sunt legate doar de droguri ci şi
de alte dificultăţi personale care trebuie rezolvate;
● creşterea nivelului de responsabilitate, a valorilor, cooperării, toleranţei,
solidarităţii, prieteniei, restabilirea relaţiei cu familia;
● promovarea conştientizării şi gestionării sentimentelor şi emoţiilor,
reintegrarea pacientului şi adaptarea lui în spaţiul socio- familial;
● creşterea autostimei, abilităţilor sociale care vor favoriza integrarea
socială, fiecare membru familial trebuie să adopte rolul său în cadrul nucleului
familial cu obligaţiile şi drepturile care îi corespund;
127
Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu dorinţele pacientului
Jaime şi familiei acestuia. S-au fixat obiectivele concrete prin stabilirea şi
ordonarea lor în funcţie de fiecare nivel prin care Jaime a trebuit să treacă în
cadrul programei terapeutice şi de asemenea sarcinile, responsabilităţile şi
acţiunile pentru atingerea obiectivelor.
Contractul cu Jaime - asistentul social şi întreaga echipă din cadrul comunităţii
terapeutice a oferit întreaga gamă de servicii pe baza unui contract care fost
semnat de către Jaime şi de către familia acestuia în calitate de reprezentanţi
imediat după primele întrevederi cu echipa multidisciplinară şi chiar înainte de
intrarea în cadrul comunităţii. La intrarea în comunitatea terapeutică s-a semnat
şi un registru prin luarea la cunoştinţă de către Jaime a responsabilităţilor,
obligaţiilor, drepturilor precum şi a normelor pe care trebuie să le respecte.
Familia de asemenea a trebuit să semneze în registrul din comunitatea
terapeutică ca şi reprezentanţi ai pacientului, ca însoţitori pe tot parcursul
programei dar şi pentru a putea participa la grupurile de suport prin care sunt
susţinute familiile celor care urmează programa terapeutică.
Realizarea intervenţiei sociale în conformitate cu obiectivele planificate – în
această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenţie individualizat prin
participarea la grupuri de suport, de ajutorare, tratarea comportamentului agresiv
din partea acestuia prin şedinţele cu terapeutul său, responsabilităţile pe care
trebuie să le îndeplinească ca parte a grupului de terapie, respectarea scopurilor
şi a obiectivelor planificate pentru cazul lui Jaime. S-a păstrat o bună colaborare
atât din partea pacientului cât şi din partea familiei care are un rol foarte
important de suport atât pentru pacient cât şi pentru ceilalţi din comunitate,
familia având propriile responsabilităţi în organizarea comunităţii terapeutice.
Monitorizarea cazului – asistentul social pe tot parcursul intervenţiei sociale a
verificat toate datele obţinute şi le-a înregistrat în dosarul lui Jaime. A
monitorizat legătura dintre familie şi pacient dar şi dintre terapeut, familie şi
pacient. A participat la anumite grupuri în special cele oferite familiilor aflaţi în
128
tratament, a realizat vizite la domiciliu în momentul în care Jaime a început
reintegrarea în cadrul familiei ieşind din comunitate însoţit de părinţii săi la
sfârşit de săptămână. De asemenea a ţinut legătura cu medicul psihiatru până în
momentul în care Jaime nu a mai trebuit să consume metadona care îl ajuta în
tratarea dependenţei de droguri şi cu profesorul de la universitate care a sesizat
cazul lui Jaime pentru a vedea cum poate fi Jaime reintegrat din punct de vedere
educaţional.
Evaluarea finală a rezultatelor obţinute - la finalizarea acestei intervenţii
asistentul social împreună cu echipa multidisciplinară a evaluat situaţia lui Jaime
după lunile în care a urmat tratamentul în cadrul comunităţii precum şi
obiectivele care trebuiau atinse. În urma evaluării s-a putut constata că Jaime
putea să înceapă procesul de reinserţie socială.
Monitorizarea postintervenţie - după ce Jaime a încheiat cu bine programa
terapeutică a putut să înceapă programa de reinserţie, cazul fiind în continuare
monitorizat de către echipa multidisciplinară din cadrul comunităţii, urmând ca
Jaime să vină în comunitate după participarea la grupurile de reinserţie, ca şef de
grup pentru a ajuta persoanele noi venite în comunitate.
Închiderea cazului – după programa terapeutică din cadrul comunităţii
terapeutice cazul va fi monitorizat în cadrul biroului de reinserţie timp de încă
un an şi doar după aceea dosarul va fi închis chiar dacă toate obiectivele au fost
atinse. Dosarul va fi închis odată cu finalizarea tratamentului, cu realizarea unui
raport final şi absolvirea lui Jaime a întregului program terapeutic-educativ din
cadrul organizaţiei neguvernamentale Projecte Home Catalunya.
Concluzii - în urma şedinţelor cu familia lui Jaime, întreaga echipă
multidisciplinară şi Jaime, s-a putut constata o evoluţie pozitivă a pacientului.
Jaime a reînceput cursurile de la facultate, a renunţat la anturajul negativ pe care
îl avea înainte de a începe programa terapeutică, a reluat legătura cu bunicii,
atitudinea sa faţă de ceilalţi este foarte bună , nu mai are un comportament
agresiv, este foarte calm şi îşi realizează responsabilităţile cu maturitate în
129
funcţie de priorităţi. Jaime este mult mai atent cu familia, foarte respectuos, de
asemenea are o atitudine mult mai pozitivă faţă de profesorii de la universitate,
mai ales faţă de profesorul care l-a sprijinit foarte mult. Jaime păstrează legătura
cu cei din comunitatea terapeutică faţă de care are o atitudine de respect şi
recunoştinţă pentru sprijinul acordat, începând chiar un voluntariat pentru
ajutorarea altor persoane care trec prin aceleaşi experienţe pe care le-a avut şi el.
Acum este mult mai deschis faţă de ceilalţi, foarte încântat de facultate,
de voluntariat şi îşi doreşte foarte mult să realizeze prima lui galerie de tablouri
pentru a-şi arăta adevăratul său talent.
130
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
131
132
ANEXE
133
ANEXA 1
Chestionar persoane dependente de droguri sau
substanţe ce creează dependenţă
134
CHESTIONAR
Domnule/Doamnă, vă rog să binevoiţi să răspundeţi la chestionarul de mai

jos prin care dorim să aflăm informaţii privind problematica drogurilor, a
dependenţei în societate. Menţionez că datele cerute au caracter confidenţial şi
nu vor fi divulgate, ci sunt necesare unei mai bune prelucrări ulterioare a datelor.
Vă mulţumesc.
1. Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber ?

________________________________________________________________
________________________________________________________________
2. Care au fost motivele care te-au influenţat să începi consumul de

droguri?
□ 2.1. era cool
□ 2.2. distracţie
□ 2.3. curiozitate
□ 2.4. eram deprimat
□ 2.5. mă simţeam inutil, inferior,
neînţeles
□ 2.6. o dată nu se pune
□ 2.7. alte
motive____________________________________
135
3. Ai consumat vreodată droguri pentru că te-ai simţit influenţat de către o
altă persoană?
□ 3.1. Da
□ 3.2. Nu
4. Ai influenţat vreodată pe cineva ca să consume droguri?

□ 4.1. Da
□ 4.2. Nu
5. În familia ta se consumă droguri? Cine consumă?

□ 5.1. mama
□ 5.2. tata
□ 5.3. soţ/soţie
□ 5.4. fraţii
□ 5.5. alte rude
□ 5.6. nu consumă
6. Colegii, prietenii tăi consumă droguri?

□ 6.1. Da
□ 6.2. Nu
□ 6.3. Şi/şi
7. Ai avut prieteni din anturajul tău care au decedat din cauza consumului
de droguri?
□ 7.1. Da
□ 7.2. Nu
136
8. La ce vârstă ai început să consumi?
□ 8.1. 18-25
□ 8.2. 26-30
□ 8.3. 31-35
□ 8.4. peste 35 de ani
9. Ce tipuri de droguri ai consumat?

□ 9.1. Băuturi energizante combinate
cu alcool
□ 9.2. Heroină
□ 9.3. Metadonă / LAAM
□ 9.4. Inhalante
□ 9.5. Hipnotice
□ 9.6. Cocaină
□ 9.7. Amfetamine
□ 9.8. Cannabis
□ 9.9. Halucinogene
□ 9.10. Altele
______________________________________
10. Ai ajuns vreodată într-un punct în care consumul de droguri a avut

efect extrem de negativ asupra sănătăţii tale?
□ 10.1. Da
□ 10.2. Nu
dacă „Da” se trece la întrebarea 11, dacă „Nu” la întrebarea 12
11. Ce fel de efect au avut?
137
□ 11.1. Am fost internat în spital, la
urgenţă
□ 11.2. Am intrat în comă
□ 11.3. Am suferit pierderi de
memorie
□ 11.4. Am făcut hemoragie
□ 11.5. Alte complicaţii
_______________________________
12. Ai suferit probleme fiziologice, fizice, datorate consumului de

droguri?
□ 12.1. Da
□ 12.2. Nu
dacă „Nu” se trece la întrebarea 14.
13. Ce fel de probleme?

□ 13.1. Pierderea în greutate
□ 13.2. Gândire confuză
□ 13.3. Midriaza (dilatarea pupilelor)
□ 13.4. Anxietate şi orice formă de
nelinişte
□ 13.5. Depresie
□ 13.6.
Altele_______________________________________
14. Ai continuat să consumi deşi ţi-ai dat seama că e un pericol pentru

sănătatea ta?
□ 14.1. Da
138
□ 14.2. Nu
15. Crezi că consumul de droguri creşte riscul infectării cu HIV?

□ 15.1. Da (depinde de tipul de drog
administrat)
□ 15.2. Nu
16. Cu ce asociezi noţiunea de drog?

□ 16.1. Pericol, disperare violenţă,
decadenţă
□ 16.2. Plăcere, bucurie, euforie
□ 16.3. Singurătate, şomaj, SIDA
□ 16.4. Altele
_______________________________________
17. Ce fel de activităţi importante ai neglijat sau anulat din cauza

consumului de droguri? (se marchează cu un X activităţile în cauză)
□ 17.1. Studiile
□ 17.2. Activităţi sportive
□ 17.3. Excursii, călătorii
□ 17.4. Timp petrecut cu familia
□ 17.5. Timp petrecut cu prietenii
□ 17.6. Alte
activităţi_________________________________
18. Ai fost vreodată la serviciu, şcoală, facultate, în vizite la cunoştinţe,

sub efectul anumitor substanţe?
□ 18.1.Da
139
□ 18.2. Nu
19. Ai avut probleme la serviciu, şcoală, facultate din cauza consumului

de droguri?
□ 19.1. Da
□ 19.2. Nu
20. Ai avut probleme legale in urma cărora te-ai ales cu dosar penal din
□ 20.1. Da
□ 20.2. Nu
dacă „Da” se trece la întrebarea 22
21. Ce fel de probleme legale?

□ 21.1. Am fost implicat în conflicte
□ 21.2. Am fost violent cu membrii
familiei mele
□ 21.3. Am furat bani, bunuri
materiale (de la prieteni, familie, etc.)
□ 21.4. Am fost implicat în accidente
de maşină, motocicletă, etc.
□ 21.5. Alte activităţi ilegale
___________________________
22. Ai fost cercetat pentru posesie/consum de droguri?

□ 22.1. Da
□ 22.2. Nu
140
23. Aveai anumite norme, reguli, în ceea ce priveşte consumul, de

exemplu: consumai doar în anumite locuri, în anumite momente, doar cât ai
planificat?
□ 23.1. Da
□ 23.2. Nu
24. Ştii când anume trebuie să te opreşti - de exemplu dacă a doua zi ai un

examen, trebuie să participi la un eveniment important, trebuie să lucrezi?
□ 24.1. Da
□ 24.2. Nu
25. Consumul de droguri îţi produce o senzaţie de vinovăţie?

□ 25.1. Da
□ 25.2. Nu
□ 25.3. Uneori da, uneori nu
26. În ce măsură ţi-ai neglijat familia din cauza consumului de droguri?

□ 26.1. În foarte mică măsură
□ 26.2. În mică măsură
□ 26.3. În potrivită măsură
□ 26.4. În mare măsură
□ 26.5. În foarte mare măsură
27. Ai fost vreodată internat într-un centru specializat care să te ajute să

depăşeşti dependenţa de droguri?
□ 27.1. Da
141
□ 27.2. Nu
dacă „Da” se trece la întrebarea 28, dacă „Nu” se trece la întrebarea 29
28. Unde şi când?

□ 28.1. Secţia de psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgenţă
□ 28.2. Clinică specializată în alt oraş
□ 28.3. Grupuri organizate de fundaţii neguvernamentale
29. În oraşul dvs. aveţi o comunitate terapeutică, centru specializat care să

vă ofere ajutor specializat?
□ 29.1. Da
□ 29.2. Nu
30. A-ţi beneficiat măcar de consiliere din partea unui psiholog?

□ 30.1. Da
□ 30.2. Nu
31. De ce fel de terapie a-ţi dori să beneficiaţi?

□ 31.1. Terapie comportamentală
□ 31.2. Şedinţe individuale
□ 31.3. Terapie de grup
□ 31.4. Servicii juridice penale
□ 31.5. Servicii medico-psihiatrice
□ 31.6. Grupuri de întra-ajutorare
□ 31.7. Alte tipuri de terapii ___________________________
32. Starea civilă:

□ 32.1. Căsătorit(ă)
142
□ 32.2. Necăsătorit (ă)
□ 32.3. Divorţat
33. Sex:
□ 33.1. Masculin
□ 33.2. Feminin
34. Ocupaţia dvs:

□ 34.1. Şomer
□ 34.2. Angajat
□ 34.4. Elev, student
□ 34.5. Alte situaţii __________________________________
35. Oraşul în care aveţi domiciliul

□ 35.1 Petrila
□ 35.2 Petroşani
□ 35.3 Vulcan
□ 35.4 Lupeni
□ 35.5 Uricani
143
ANEXA 2
Chestionar aplicat familiilor persoanelor
dependente
CHESTIONAR
144
Stimat(ă) Domn/Doamnă,
Doresc să realizez un studiu ce-şi propune să afle în ce măsură

problematica dependenţei rudelor dumneavoastră, afectează atât sănătatea, viaţa
de familie cât şi atitudinea lor faţă de cei din jur. Important în cercetarea pe care
o efectuez este şi structura familiilor din care provin aceste persoane, veniturile
de care dispuneţi, timpul alocat comunicării cu persoana dependentă, contactul
acestora cu comunitatea din care fac parte, etc.
Menţionez că aceste date au caracter confidenţial şi mă voi folosi de
datele obţinute doar în scopul cercetării mele statistice.
Vă mulţumesc
1. Care sunt cele mai importante trei lucruri din viaţa dvs.?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
2. Cu ce asociaţi consumul de droguri al persoanei dependente din familia

dvs.?
□ 2.1. stres ridicat
□ 2.2. inconştienţă, imaturitate
□ 2.3. fuga de responsabilitate
□ 2.4. alte situaţii ____________________________________
3. În ce măsură influenţează viaţa de familie, atitudinea (negativă)

persoanei dependente din familia dvs. vizavi de consumul de droguri?
□ 3.1. în foarte mică măsură
□ 3.2. în mică măsură
□ 3.3. în potrivită măsură
145
□ 3.4. în mare măsură
□ 3.5. în foarte mare măsură
4. V-aţi simţit responsabil(ă) că persoana apropiată dvs. a devenit

dependentă?
□ 4.1. da
□ 4.2. nu
5. A-ţi avut vreodată un sentiment (faţă de persoana dependentă) de:
Nr. în foarte în mică potrivită în mare în foarte

crt. mică măsură măsură măsură mare
măsură măsură
5.1. inutilitate
5.2. reproş
5.3. vină
5.4. alte sentimente
6. În ce fel caracterizaţi legătura emoţională cu persoana dependentă din

familia dvs.?
□ 6.1. pozitivă
□ 6.2. negativă
7. Persoana dependentă de droguri a valorificat pozitiv buna dvs. intenţie

atunci când a-ţi oferit ajutorul?
□ 7.1. da
□ 7.2. nu
146
8. Din ce punct de vedere a-ţi considerat că ar trebui sprijinit(ă)?
Nr. în foarte în mică potrivită în mare în foarte

crt. mică măsură măsură măsură mare
măsură măsură
8.1. emoţional
8.2. medical
8.3. financiar
8.4. juridic
8.5. altele
9. Sprijinul dvs. şi-a făcut resimţite efectele?

□ 9.1. foarte uşor
□ 9.2. uşor
□ 9.3. aşa şi aşa
□ 9.4. greu
□ 9.5. foarte greu
10. Dvs. ca aparţinători ai persoanelor dependente a-ţi cerut sprijinul

persoanelor de specialitate (medici, terapeuţi, etc.)?
□ 10.1 da
□ 10.2. uneori da, uneori nu
□ 10.3. nu
dacă „da” treceţi la întrebarea 11, dacă „nu” la întrebarea 12
11. În ce măsură a-ţi beneficiat de sprijinul persoanelor de specialitate?

□ 11.1. în foarte mică măsură
□ 11.2. în mică măsură
□ 11.3. în potrivită măsură
□ 11.4. în mare măsură
147
□ 11.5. în foarte mare măsură
12. Ar fi de ajutor existenţa unei comunităţi terapeutice, centru specializat
care să vă susţină în eforturile dvs.?
□ 12.1. da
□ 12.2. nu
13. Dacă da, a-ţi fi de acord să contribuiţi financiar cu sume de bani pe

care vi le permiteţi?
□ 13.1. da
□ 13.2. nu
14. Credeţi că la ora actuală societatea sprijină persoanele dependente?

□ 14.1. da
□ 14.2. nu
15. Dacă nu, din ce motive?

□ 15.1. indiferenţa
□ 15.2. lipsa resurselor financiare
□ 15.3. un grad mai scăzut de toleranţă
□ 15.4. existenţa unor mentalităţi greşite
□ 15.5. alte situaţii____________________________________
16. Ce grad de rudenie aveţi cu persoana dependentă?

□ 16.1. copil
□ 16.2. soţ/soţie
□ 16.3. unchi/mătuşă
□ 16.4. alte rude
148
17. Vârsta dvs.?

□ 17.1. 18-25 ani
□ 17.2. 26-30 ani
□ 17.3. 31- 35 ani
18. Sex:
□ 18.1. masculin
□ 18.2. feminin
19 Ocupaţia dvs.:
□ 19.1. şomer
□ 19.2. angajat
□ 19.3. student
□ 19.4. pensionar
□ 19.5. casnică
□ 19.6. alte situaţii __________________________________
20. Oraşul în care aveţi domiciliul

□ 20.1 Petrila
□ 20.2 Petroşani
□ 20.3 Vulcan
□ 20.4 Lupeni
□ 20.5 Uricani
149
ANEXA 3
Chestionar aplicat societăţii
(informaţi printr-un pliant)
150
CHESTIONAR

jos prin care dorim să aflăm informaţii privind părerea societăţii în ceea ce
priveşte problematica drogurilor.
Menţionez că datele cerute au caracter confidenţial şi nu vor fi divulgate,
ci sunt necesare unei mai bune prelucrări ulterioare a datelor.
Vă mulţumesc!
1i. Care este pentru dumneavoastră cea mai plăcută modalitate de

petrecere a timpului liber?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
2i. Credeţi că, consumul de droguri sau de substanţe ce creează dependenţă,

reprezintă o problemă serioasă în societatea zilelor noastre?
□ 2.1. da
□ 2.2. nu
□ 2.3 nu ştiu
3i. În opinia dvs. care credeţi că sunt cauzele consumului de droguri?

□ 3.1. curiozitatea
□ 3.2. anturajul
□ 3.3. iluzia depăşirii problemelor
□ 3.4. depresie
151
□ 3.5. alte situaţii______________________________
4i. Ce fel de probleme sociale credeţi că ridică consumul de droguri?

□ 4.1. creşterea numărului de conflicte
□ 4.2. creşterea infracţionalităţii
□ 4.3. prostituţia
□ 4.4. destrămarea familiilor
□ 4.5. alte probleme sociale__________________________
5i. Care credeţi că sunt indiciile care sugerează consumul de droguri?

□ 5.1. pierderea apetitului alimentar
□ 5.2. pierderea interesului faţă de activităţile lui zilnice
□ 5.3. cheltuieli excesive
□ 5.4. alte
indicii___________________________________
6i. Către ce categorii de persoane cu probleme a-ţi oferii ajutorul dvs în
primul rând ?
□ 6.1. persoane vârstnice
□ 6.2. persoane cu handicap
□ 6.3. persoane dependente de droguri
□ 6.4. copii cu probleme de sănătate
□ 6.5. alte categorii__________________________
(vă rog să alegeţi o singură variantă de răspuns)
7i. Sunteţi de acord ca din bugetul de asigurări sociale ale statului

anumite fonduri să se îndrepte cu prioritate spre:
□ 7.1. problemele vârstei a treia
152
□ 7.2. programe ce acordă sprijin copiilor aflaţi în dificultate
□ 7.3. sprijin în terapia persoanelor dependente de droguri
□ 7.4. alte categorii de persoane_______________________
8i. Cum consideraţi consumul de droguri?

□ 8.1. o boală
□ 8.2. un viciu
□ 8.3. din cauza societăţii
□ 8.4. alte variante___________________________
9i. Vârsta dumneavoastră?
□ 9.1. 18-25 ani
□ 9.2. 26-30 ani
□ 9.3. 31- 35 ani
10i. Sex:
□ 10.1. masculin
□ 10.2. feminin
11i. Studiile dumneavoastră:

□ 11.1. generale
□ 11.2. medii
□ 11.3 superioare
12i. Religia dumneavoastră:

□ 12.1. creştin ortodox
□ 12.2. catolic
153
□ 12.3 altă religie_____________________________________
ANEXA 4
Chestionar aplicat societăţii
(neinformaţi prin pliant)
154
CHESTIONAR

jos prin care dorim să aflăm informaţii privind părerea societăţii în ceea ce
priveşte problematica drogurilor.
Menţionez că datele cerute au caracter confidenţial şi nu vor fi divulgate,
ci sunt necesare unei mai bune prelucrări ulterioare a datelor.
Vă mulţumesc!
1N. Care este pentru dumneavoastră cea mai plăcută modalitate de

petrecere a timpului liber?
________________________________________________________________
________________________________________________________________
2N. Credeţi că, consumul de droguri sau de substanţe ce creează dependenţă,

reprezintă o problemă serioasă în societatea zilelor noastre?
□ 2.1. da
□ 2.2. nu
□ 2.3 nu ştiu
3N. În opinia dvs. care credeţi că sunt cauzele consumului de droguri?

□ 3.1. curiozitatea
155
□ 3.2. anturajul
□ 3.3. iluzia depăşirii problemelor
□ 3.4. depresie
□ 3.5. alte situaţii______________________________
4N. Ce fel de probleme sociale credeţi că ridică consumul de droguri?

□ 4.1. creşterea numărului de conflicte
□ 4.2. creşterea infracţionalităţii
□ 4.3. prostituţia
□ 4.4. destrămarea familiilor
□ 4.5. alte probleme sociale__________________________
5N. Care credeţi că sunt indiciile care sugerează consumul de droguri?

□ 5.1. pierderea apetitului alimentar
□ 5.2. pierderea interesului faţă de activităţile lui zilnice
□ 5.3. cheltuieli excesive
□ 5.4. alte
indicii___________________________________
6N. Către ce categorii de persoane cu probleme a-ţi oferii ajutorul dvs în
primul rând ?
□ 6.1. persoane vârstnice
□ 6.2. persoane cu handicap
□ 6.3. persoane dependente de droguri
□ 6.4. copii cu probleme de sănătate
□ 6.5. alte categorii__________________________
156
7N. Sunteţi de acord ca din bugetul de asigurări sociale ale statului
anumite fonduri să se îndrepte cu prioritate spre:
□ 7.1. problemele vârstei a treia
□ 7.2. programe ce acordă sprijin copiilor aflaţi în dificultate
□ 7.3. sprijin în terapia persoanelor dependente de droguri

□ 7.4. alte categorii de persoane_______________________
8N. Cum consideraţi consumul de droguri?

□ 8.1. o boală
□ 8.2. un viciu
□ 8.3. din cauza societăţii
□ 8.4. alte variante___________________________
9N. Vârsta dumneavoastră?
□ 9.1. 18-25 ani
□ 9.2. 26-30 ani
□ 9.3. 31- 35 ani
10N. Sex:
□ 10.1. masculin
□ 10.2. feminin
11N. Studiile dumneavoastră:

□ 11.1. generale
□ 11.2. medii
□ 11.3 superioare
157
12N. Religia dumneavoastră:
□ 12.1. creştin ortodox
□ 12.2. catolic
□ 12.3 altă religie_____________________________________
ANEXA 5
TABELE DE FRECVENŢĂ
pentru chestionarul aplicat persoanelor dependente
158
Tabelul nr. 1 - Întrebarea 1. Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber ?
VARIANTE DE RĂSPUNS
la ascultă cu familia cu prietenii Total
televizor muzică
Abs. 15 9 3 3 30
% 50 30 10 10 100
Tabelul nr. 2 - Întrebarea 2. Care au fost motivele care te-au influenţat să

începi consumul de droguri?
era distracţie curiozitate deprimat inutil odată.. alte Total

cool motive
Abs. 5 6 4 5 7 1 2 30
% 17 21 14 17 25 3 3 100
Tabelul nr. 3 - Întrebarea 3. Ai consumat vreodată droguri pentru că te-ai

simţit influenţat de către o altă persoană?
159
Da Nu Total
Abs. 20 10 30
% 67 33 100
Tabelul nr. 4 - Întrebarea . Ai influenţat vreodată pe cineva ca să

consume droguri?
Da Nu Total
Abs. 18 12 30
% 60 40 100
Tabelul nr. 5 - Întrebarea 5. În familia ta se consumă droguri? Cine

consumă?
mama tata sot/sotie fraţii alte rude nu consumă Total
Abs. 1 1 1 2 3 22 30
% 3 3 3 7 10 74 100
Tabelul nr. 6 - Întrebarea 6. Colegii, prietenii tăi consumă droguri?
da nu nu ştiu Total
160
Abs. 16 6 8 30
% 54 20 26 100
Tabelul nr. 7 - Întrebarea 7. Ai avut prieteni din anturajul tău care au

decedat din cauza consumului de droguri?
Da Nu Total
Abs. 14 16 30
% 47 53 100
Tabelul nr. 8 - Întrebarea 8. La ce vârstă ai început să consumi?
18-25 26-30 ani 31-35 ani peste 35 Total
ani de ani
Abs. 10 12 3 5 30
% 33 40 10 5 100
Tabelul nr. 9 - Întrebarea 9. Ce tipuri de droguri ai consumat?
161
alcool heroina metadona inhalante hipnotice cocaina amfetamine cannabis halucinogene altele Total
Abs 3 1 2 2 3 1 4 2 11 1 30
% 10 3 7 7 10 3 13 7 37 3 100
Tabelul nr. 10 - Întrebarea 10. Ai ajuns vreodată într-un punct în care

consumul de droguri a avut efect extrem de negativ asupra sănătăţii tale?
Da Nu Total
Abs. 26 4 30
% 86 14 100
Tabelul nr. 11 - Întrebarea 11. Ce fel de efect au avut?
la urgenţă în comă pierderi de hemoragie altele Total
memorie
Abs. 12 2 8 2 2 26
% 45 8 31 8 8 100
Tabelul nr. 12 - Întrebarea 12. Ai suferit probleme psihologice, fizice,

datorate consumului de droguri?
162
Da Nu Total
Abs. 2 2 4
% 50 50 100
Tabelul nr. 13 - Întrebarea 13. Ce fel de probleme?
gândire depresie Total
confuză
Abs. 1 1 2
% 50 50 100
Tabelul nr. 14 - Întrebarea 14. Ai continuat să consumi deşi ţi-ai dat

seama că e un pericol pentru sănătatea ta?
Da Nu Total
Abs. 3 1 4
% 75 25 100
Tabelul nr. 15 - Întrebarea 15. Crezi că consumul de droguri creşte riscul

infectării cu HIV?
163
Da Nu Total
Abs. 20 10 30
% 67 33 100
Tabelul nr. 16 - Întrebarea 16. Cu ce asociezi noţiunea de drog?
violenţă euforie singurătate altele Total
Abs. 11 9 6 4 30
% 37 30 20 13 100
Tabelul nr. 17 - Întrebarea 17. Ce fel de activităţi importante ai neglijat

sau anulat din cauza consumului de droguri?
studiile actv. excursii timp timp cu altele Total
sportive cu prietenii
familia
Abs. 8 4 2 10 5 1 30
% 27 13 7 33 17 3 100
Tabelul nr. 18 - Întrebarea 18. Ai fost vreodată la serviciu, şcoală,

facultate, în vizite la cunoştinţe, sub efectul anumitor substanţe?
164
Da Nu Total
Abs. 18 12 30
% 60 40 100
Tabelul nr. 19- Întrebarea 19. Ai avut probleme la serviciu, şcoală,

facultate din cauza consumului de droguri?
Da Nu Total
Abs. 21 9 30
% 70 30 100
Tabelul nr. 20 - Întrebarea 20. Ai avut probleme legale in urma cărora te-
ai ales cu dosar penal din cauza consumului de droguri?
Da Nu Total
Abs. 6 24 30
% 20 80 100
Tabelul nr. 21 - Întrebarea 21. Ce fel de probleme legale?
165
conflicte cu violenţă am furat implicat în Total
fizică şi verbală accidente
Abs. 4 1 1 6
% 66 17 17 100
Tabelul nr. 22- Întrebarea 22. Ai fost cercetat pentru posesie/consum de

droguri?
Da Nu Total
Abs. 5 1 6
% 92 8 100
Tabelul nr. 23 - Întrebarea 23. Aveai anumite norme, reguli, în ceea ce

priveşte consumul, de exemplu: consumai doar în anumite locuri, în anumite
momente, doar cât ai planificat?
Da Nu Total
Abs. 7 23 30
% 23 77 100
Tabelul nr. 24 - Întrebarea 24. Ştii când anume trebuie să te opreşti - de

exemplu dacă a doua zi ai un examen, trebuie să participi la un eveniment
important, trebuie să lucrezi?
166
Da Nu Total
Abs. 9 21 30
% 30 70 100
Tabelul nr.25 - Întrebarea 25. Consumul de droguri îţi produce o senzaţie

de vinovăţie?
da nu uneori Total
Abs. 20 4 6 30
% 67 13 20 100
Tabelul nr. 26 - Întrebarea 26. În ce măsură ţi-ai neglijat familia din

în foarte în mică în potrivită în mare în foarte Total
mică măsură măsură măsură mare
măsură măsură
Abs. 2 2 4 0 22 30
% 7 7 14 - 72 100
Tabelul nr. 27- Întrebarea 27. Ai fost vreodată internat într-un centru
specializat care să te ajute să depăşeşti dependenţa de droguri?
167
Da Nu Total
Abs. 4 26 30
% 14 86 100
Tabelul nr. 28- Întrebarea 28. Unde şi când?
secţia de psihiatrie a clinică specializată grupuri organizate Total
spitalului de urgenţă în alt oraş de fundaţii
neguvernamentale
Abs. 2 1 1 4
% 50 25 25 100
Tabelul nr. 29- Întrebarea 29. În oraşul dvs. aveţi o comunitate

terapeutică, centru specializat care să vă ofere ajutor specializat?
Da Nu Total
Abs. 2 28 30
% 6 94 100
Tabelul nr. 30- Întrebarea 30. A-ţi beneficiat măcar de consiliere din
partea unui psiholog?
168
Da Nu Total
Abs. 12 18 30
% 40 60 100
Tabelul nr. 31 - Întrebarea 31. De ce fel de terapie a-ţi dori să

beneficiaţi?
terapie şedinţe terapie de serv. serv. grupuri alte Total

comportamentală individuale grup juridice medic. de într- tipuri
psih. ajutorare
Abs. 3 8 10 2 4 2 1 30
% 10 27 33 7 13 7 3 100
Tabelul nr. 32 - Întrebarea 32. . Starea civilă:

căsătorit (ă) necăsătorit(ă) divorţat(ă) Total
Abs. 4 8 18 30
% 14 26 60 100
Tabelul nr. 33 - Întrebarea 33: Sex
masculin feminin Total
Abs. 17 13 30
169
% 57 43 100
Tabelul nr. 34 - Întrebarea 34. Ocupaţia dvs.:
şomer angajat elev, student alte situaţii Total
Abs. 15 6 5 4 30
% 50 20 16 14 100
Tabelul nr. 35 - Întrebarea 35. Oraşul în care aveţi domiciliul:
Petrila Petroşani Vulcan Lupeni Uricani Total
Abs. 6 12 5 4 3 30
% 20 40 17 13 10 100
170
ANEXA 6
TABELE DE FRECVENŢĂ
pentru chestionarul aplicat familiilor persoanelor dependente
171
Tabelul nr. 36- Întrebarea 1. Care sunt cele mai importante trei lucruri din viaţa
dvs.?
copiii locul de familia Total
muncă
Abs. 4 8 18 30
% 13 27 60 100
Tabelul nr. 37- Întrebarea 2. Cu ce asociaţi consumul de droguri al persoanei

dependente din familia dvs.?
stres imaturitate fuga de alte situaţii Total
responsabilitate
Abs. 4 16 8 2 30
% 13 53 27 7 100
Tabelul nr. 38 - Întrebarea 3. În ce măsură influenţează viaţa de familie,

atitudinea (negativă) persoanei dependente din familia dvs. vizavi de consumul de droguri?
măsură măsură
Abs. 1 2 1 14 12 30
% 3 7 3 47 40 100
172
Tabelul nr. 39 -Întrebarea 4. V-aţi simţit responsabil(ă) că persoana apropiată

dvs. a devenit dependentă?
Da Nu Total
Abs. 14 16 30
% 47 53 100
Tabelul nr. 40- Întrebarea 5. A-ţi avut vreodată un sentiment (faţă de persoana
dependentă) de:
inutilitate reproş vină alte Total
sentimente
Abs. 11 5 8 6 30
% 37 17 26 20 100
Tabelul nr. 41- Întrebarea 6. În ce fel caracterizaţi legătura emoţională cu

persoana dependentă din familia dvs.?
pozitivă negativă Total
Abs. 12 18 30
% 40 60 100
173
Tabelul nr. 42- Întrebarea 7. Persoana dependentă de droguri a valorificat

pozitiv buna dvs. intenţie atunci când a-ţi oferit ajutorul?
Da Nu Total
Abs. 11 19 30
% 37 63 100
Tabelul nr. 43- Întrebarea 8. Din ce punct de vedere a-ţi considerat că ar

trebui sprijinit(ă)?
emoţional medical financiar juridic altele Total
Abs. 18 6 4 1 1 30
% 60 20 14 3 3 100
Tabelul nr. 44- Întrebarea 9. Sprijinul dvs. şi-a făcut resimţite efectele?
foarte uşor aşa şi aşa greu foarte greu Total
uşor
Abs. 4 2 12 10 2 30
% 13 6 40 35 6 100
174
Tabelul nr. 45- Întrebarea 10. Dvs. ca aparţinători ai persoanelor

dependente a-ţi cerut sprijinul persoanelor de specialitate (medici, terapeuţi,
etc.)?
da uneori nu Total
Abs. 12 8 10 30
% 40 27 33 100
Tabelul nr. 46- Întrebarea 11. În ce măsură a-ţi beneficiat de sprijinul

persoanelor de specialitate?
măsură măsură
Abs. 17 5 3 1 4 30
% 57 17 10 3 13 100
Tabelul nr. 47- Întrebarea 12. Ar fi de ajutor existenţa unei comunităţi

terapeutice, centru specializat care să vă susţină în eforturile dvs.?
Da Nu Total
175
Abs. 28 2 30
% 94 6 100
Tabelul nr. 48- Întrebarea 13. Dacă da, a-ţi fi de acord să contribuiţi
financiar cu sume de bani pe care vi le permiteţi?
Da Nu Total
Abs. 14 16 30
% 47 53 100
Tabelul nr. 49- Întrebarea 14. Credeţi că la ora actuală societatea sprijină
persoanele dependente?
Da Nu Total
Abs. 2 28 30
% 6 94 100
Tabelul nr. 50- Întrebarea 15. Dacă nu, din ce motive?
indiferenţa lipsa grad scăzut mentalităţi alte situaţii Total
resurselor de greşite
financiare toleranţă
Abs. 20 4 2 1 1 28
% 72 14 8 3 3 100
176
Tabelul nr. 51- Întrebarea 16. Ce grad de rudenie aveţi cu persoana

dependentă?
copil soţ/soţie unchi/mătuşă alte rude Total
Abs. 7 8 9 6 30
% 24 26 30 20 100
Tabelul nr. 52- Întrebarea 17. Vârsta dvs.?
18-25 26-30 ani 31-35 ani peste 35 Total
ani de ani
Abs. 9 8 7 6 30
% 30 27 23 20 100
Tabelul nr. 53- Întrebarea 18. Sex:
masculin feminin Total
Abs. 8 22 30
% 27 73 100
177
Tabelul nr. 54- Întrebarea 19. Ocupaţia dvs.:
şomer angajat student pensionar casnică alte Total
situaţii
Abs. 3 16 5 2 3 1 30
% 10 53 17 7 10 3 100
Tabelul nr. 55- Întrebarea 20. Oraşul în care aveţi domiciliul:
Petrila Petroşani Vulcan Lupeni Uricani Total
Abs. 6 12 5 4 3 30
% 20 40 17 13 10 100
178
ANEXA 7
Tabele de corelaţie
179
180
STABILIREA PRIORITĂŢILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA DROGURILOR -
Pentru chestionarul aplicat persoanelor dependente:
Tabel nr. 56- Corelaţia 1: între starea civilă (întrebarea 32) şi motivele care te-au determinat să consumi droguri
(întrebarea 2):
era cool distractie curiozitate deprimat inutil o dată nu alte motive Total
se pune
Starea civilă
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

casatorit 4 =100%
2 50 1 25 1 25
necasatorit abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

4 50 2 25 1 12.5 1 12.5 8=100%
divortat abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

1 5.57 4 22.22 4 22.22 3 16.66 6 33.33 18=100%
Total 5 6 4 5 7 1 2 30
181
Tabel nr.57 - Corelaţia 2: între starea civilă (întrebarea 32) şi consumul de droguri în familie (întrebarea 5):
mama tata soţ/soţie fraţi alte rude nu consumă Total
Starea
civilă
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
casatorit 4 =100%
1 25 1 25 2 50
necasatorit abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

1 12.5 1 12.5 6 75 8=100%
divortat abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

2 11.11 2 11.11 14 77.78 18=100%
Total 1 1 1 2 3 22 30
182
Tabel nr.58- Corelaţia 3: între starea civilă (întrebarea 32) şi consumul în

anturajul prietenilor (întrebarea 6):
Da Nu Nu ştiu Total
Starea
civilă
abs. % abs. % abs. %
casatorit 1 25 2 50 1 25 4 =100%
necasatorit abs. % abs. % abs. %

3 37.5 1 12.5 4 50 8=100%
divortat abs. % abs. % abs. %

12 66.68 3 16.66 3 16.66 18=100%
Total 16 6 8 30
Tabel nr. 59- Corelaţia 4: între starea civilă (întrebarea 32) şi influenţa asupra
altor persoane (întrebarea 4):
Da Nu Total
Starea civilă
abs. % abs. %
casatorit 1 25 3 75 4 =100%
necasatorit abs. % abs. %

4 50 4 50 8=100%
divortat abs. % abs. %

13 72.22 5 27.78 18=100%
Total 18 12 30
183
Tabel nr. 60- Corelaţia 5: între starea civilă (întrebarea 32) şi problemele cauzate
la serviciu/şcoală (întrebarea 19):
Da Nu Total
Starea civilă
abs. % abs. %
casatorit 1 25 3 75 4 =100%
abs. % abs. %
necasatorit 5 62.5 3 37.5 8=100%
divortat abs. % abs. %

15 83.33 3 16.67 18=100%
Total 21 9 30
Tabel nr. 61- Corelaţia 6: între sex (întrebarea 33) şi influenţa asupra altor
persoane (întrebarea 4):
Da Nu Total
Sex
abs. % abs. %
masculin 13 76.47 4 23.53 17=100%
abs. % abs. %
feminin 5 38.46 8 61.54 13=100%
Total 18 12 30
184
Tabel nr. 62- Corelaţia 7: între sex (întrebarea 33) şi motivele care te-au determinat să consumi droguri
(întrebarea 2):
era cool distractie curiozitate deprimat inutil o dată nu alte motive Total
se pune
Sex
abs. % abs. % abs % abs. % abs % ab % abs %

masculin . . s. . 17=100%
4 23.52 3 17.64 1 5.88 2 11.76 7 41.20 - -
abs. % abs. % abs % abs. % abs % ab % abs %

feminin . . s. . 13=100%
1 7.70 3 23.10 3 23.10 3 23.10 - 1 7.70 2 15.30
Total 5 6 4 5 7 1 2 30
mama tata soţ/soţie fraţi alte rude nu consumă Total
Sex
masculin - 1 5.88 - 1 5.88 2 11.76 13 76.48 17=100%

feminin 1 7.70 - 1 7.70 1 7.70 1 7.70 9 69.20 13=100%
Total 1 1 1 2 3 22 30
Tabel nr. 63- Corelaţia 8: între sex (întrebarea 33) şi consumul de droguri în familie (întrebarea 5):
185
Tabel nr. 64- Corelaţia 9: între sex (întrebarea 33) şi consumul în anturajul
prietenilor (întrebarea 6):
Da Nu Nu ştiu Total
Sex
masculin 9 52.94 4 23.53 4 23.53 17=100%

feminin 7 53.84 2 15.38 4 30.78 13=100%
Total 16 6 8 30
Tabel nr. 65- Corelaţia 10: între sex (întrebarea 33) şi problemele cauzate la
serviciu/şcoală (întrebarea 19):
Da Nu Total
Sex
abs. % abs. %
masculin 13 76.47 4 23.53 17=100%
abs. % abs. %
feminin 8 61.53 5 38.47 13=100%
Total 21 9 30
STABILIREA PRIORITĂŢILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA DROGURILOR - REALITATE SAU
DEZIDERAT?
Tabel nr. 66- Corelaţia 11: între ocupaţia respondenţilor (întrebarea 34) şi motivele care te-au determinat să consumi
droguri (întrebarea 2):
era cool distractie curiozitate deprimat inutil o dată nu se alte motive Total
pune
Ocupaţia
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs %
şomer . 15=100
3 20 3 20 - 5 33.33 4 26.67 - - %

angajat . 6=100%
- - 1 16.67 - 2 33.33 1 16.67 2 33.33
elev/student . 5=100%
2 40 3 60 - - - - -
alte situaţii . 4=100%
- - 3 75 - 1 25 - -
Total 5 6 4 5 7 1 2 30
Tabel nr. 67- Corelaţia 12: între ocupaţia respondenţilor (întrebarea 34) şi
influenţa asupra altor persoane (întrebarea 4):
Ocupaţia Da Nu Total
abs. % abs. %
şomer 5 33.33 10 66.67 15=100%
abs. % abs. %
angajat 4 66.67 2 33.33 6=100%
abs. % abs. %
elev/student 5 100 - 5=100%
abs. % abs. %
alte situaţii 4 100 - 4=100%
Total 18 12 30
consumul în anturajul prietenilor (întrebarea 6):
Total
Ocupaţia Da Nu Nu ştiu

şomer 11 73.32 2 13.34 2 13.34 15=100%

angajat - 3 50 3 50 6=100%
elev/student 4 80 - 1 20 5=100%
alte situaţii 1 25 1 25 2 50 4=100%
Total 16 6 8 30
DEZIDERAT?
Tabel nr. 69- Corelaţia 14: între ocupaţia respondenţilor (întrebarea 34) şi consumul de droguri în familie
(întrebarea 5):
Total
Ocupaţia mama tata soţ/soţie fraţi alte rude nu consumă

şomer 15=100%
1 6.67 1 6.67 13 86.66

angajat 1 16.67 5 83.33 6=100%
elev/student 5=100%
2 40 2 40 1 20
alte situaţii 4=100%
1 25 3 75
Total 1 1 1 2 3 22 30
probleme cauzate al serviciu/şcoală (întrebarea 19):
Total
Ocupaţia Da Nu
abs. % abs. %
şomer 8 53.33 7 46.67 15=100%
abs. % abs. %
angajat 4 66.67 2 33.33 6=100%
abs. % abs. %
elev/student 5 100 - 5=100%
abs. % abs. %
alte situaţii 4 100 - 4=100%
Total 21 9 30
Tabel nr. 71- Corelaţia 16: între consumul sub influenţa anturajului (întrebarea 3) şi
dacă au influenţat ei pe altcineva la rândul lor (întrebarea 4):
Total
Influenţa anturajului Da Nu
abs. % abs. %
Da 12 60 8 40 20=100%
abs. % abs. %
Nu 6 60 4 40 10=100%
Total 18 12 30
Tabel nr. 72- Corelaţia 17: între vârstă (întrebarea 8) şi dacă au influenţat ei pe
cineva la rândul lor (întrebarea 4):
Total
Vârsta Da Nu
abs. % abs. %
18 - 25 ani 8 80 2 20 10=100%
abs. % abs. %
26 - 30 ani 6 50 6 50 12=100%
abs. % abs. %
31 - 35 ani 2 66.67 1 33.33 3=100%
abs. % abs. %
peste 35 ani 2 40 3 60 5=100%
Total 18 12 30
191
Pentru chestionarul aplicat familiilor persoanelor dependente:
Tabel nr. 73- Corelaţia 18: între sex (întrebarea 18) şi responsabilitate
(întrebarea 4):
Total
Sex Da Nu
abs. % abs. %
Masculin 2 25 6 75 8=100%
abs. % abs. %
Feminin 12 54.50 10 45.50 22=100%
Total 14 16 30
Tabel nr. 74- Corelaţia 19: între sex (întrebarea 18) şi sprijinul societăţii
(întrebarea 14):
Total
Sex Da Nu
abs. % abs. %
Masculin - 8 100 8=100%
abs. % abs. %
Feminin 2 9.10 20 90.90 22=100%
Total 2 28 30
192
193
Tabel nr. 75- Corelaţia 20: între sex (întrebarea 18) şi măsura efectelor sprijinului acordat (întrebarea 9):
Sex foarte uşor uşor aşa şi aşa greu foarte greu Total
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

Masculin - - 2 25 4 50 2 25 8=100%

Feminin 4 18.18 2 9.10 10 45.45 6 27.27 - 22=100%
Total 4 2 12 10 2 30
Tabel nr. 76- Corelaţia 21: între sex (întrebarea 18) şi grad de rudenie cu persoana dependentă (întrebarea 16):
Sex copil soţ/soţie unchi/mătuşă alte rude Total
abs. % abs. % abs. % abs. %

Masculin 2 25 4 50 1 12.5 1 12.5 8=100%

Feminin 5 22.72 4 18.20 8 36.36 5 22.72 22=100%
Total 7 8 9 6 30
194
Tabel nr. 77- Corelaţia 22: între ocupaţia dvs. (întrebarea 19) şi responsabilitatea
(întrebarea 4):
Ocupaţia Da Nu Total
abs. % abs. %
şomer 2 66.67 1 33.33 3=100%
abs. % abs. %
angajat 10 62.50 6 37.50 16=100%
abs. % abs. %
student 2 40 3 60 5=100%
abs. % abs. %
pensionar - 2 100 2=100%
abs. % abs. %
casnică - 3 100 3=100%
abs. % abs. %
alte situaţii - 1 100 1=100%
Total 14 16 30
Tabel nr. 78- Corelaţia 23: între ocupaţia dvs. (întrebarea 19) şi sprijinul societăţii
(întrebarea 14):
Total
Ocupaţia Da Nu
abs. % abs. %
şomer 1 33.33 2 66.67 3=100%
abs. % abs. %
angajat - 16 100 16=100%
abs. % abs. %
student - 5 100 5=100%
abs. % abs. %
pensionar 1 50 1 50 2=100%
abs. % abs. %
casnică - 3 100 3=100%
abs. % abs. %
alte situaţii - 1 100 1=100%
Total 2 28 30
195
Tabel nr.79- Corelaţia 24: între ocupaţia dvs. (întrebarea 19) şi măsura efectelor sprijinului acordat (întrebarea 9):
Ocupaţia foarte uşor uşor aşa şi aşa greu foarte greu Total

şomer - - - 2 66.67 1 33.33 3=100%

angajat 2 12.5 1 6.25 10 62.50 3 18.75 - 16=100%

student 5=100%
- 1 20 - 4 80 -
pensionar 2=100%
- - 1 50 - 1 50
casnică 3=100%
2 66.67 - 1 33.33 - -
1 100 -
Total 4 2 12 10 2 30
196
Tabel nr. 80- Corelaţia 25: între ocupaţia dvs. (întrebarea 19) şi gradul de rudenie cu persoana
dependentă (întrebarea 16):
Ocupaţia copil soţ/soţie unchi/mătuşă alte rude Total

şomer 3=100%
- 2 66.67 1 33.33 -

angajat 2 12.50 4 25 7 43.75 3 18.75 16=100%

student 5=100%
2 40 1 20 2 40
pensionar 2=100%
1 50 - 1 50 -
casnică 3=100%
2 66.67 1 33.33 - -
- - - 1 100
Total 7 8 9 6 30
197
DEZIDERAT?
Tabel nr. 81-Corelaţia 26: între responsabilitate (întrebarea 4) şi gradul de influenţă a persoanelor
dependente faţă de familie (întrebarea 3):
în foarte mică în mică măsură în potrivită în mare în foarte mare Total

măsură măsură măsură măsură
Responsabilitate

Da 14=100%
1 7.14 1 7.14 - 4 28.58 8 57.14

Nu 16=100%
- 1 6.25 1 6.25 10 62.50 4 25
Total 1 2 1 14 12 30
Tabel nr. 82- Corelaţia 27: între responsabilitate (întrebarea 4) şi legătura

emoţională a persoanei dependente cu familia (întrebarea 6):
Total
pozitivă negativă
Responsabilitate
abs. % abs. %
Da 14=100%
5 35.71 9 64.29
abs. % abs. %
Nu 7 43.75 9 56.25 16=100%
Total 12 18 30
Tabel nr. 83- Corelaţia 28: între legătura emoţională a persoanei

dependente cu familia (întrebarea 6) şi valorificarea pozitivă a ajutorului acordat
(întrebarea 7):
Total
da nu
Legătura emoţională
abs. % abs. %
12=100%
6 50 6 50
Pozitivă
abs. % abs. %
Negativă 5 27.77 13 72.23 18=100%
Total 11 19 30
DEZIDERAT?
Tabel nr. 84- Corelaţia 29: între responsabilitate (întrebarea 4) şi gradul de rudenie cu persoana dependentă (întrebarea 16):
copil soţ/soţie unchi/mătuşă alte rude Total

Responsabilitate

Da 14=100%
2 14.28 6 42.85 4 28.59 2 14.28

Nu 5 31.25 2 12.50 5 31.25 4 25 16=100%
Total 7 8 9 6
ANEXA 8
Tipuri de formulare utilizate
FIŞA INIŢIALĂ A CAZULUI
Modalitatea solicitării
Solicitant
NUME ŞI PRENUME:
ADRESA:
C.I.:
Data solicitării:
Tipul cazului:
*Prevenire abandon
*Plasament/încredinţare
*Asistenţa maternală
*Neglijare/Abuz
*Violenţa domestică
*Copiii străzii
*Delicvenţă juvenilă
*Persoane cu nevoi speciale/HIV-SIDA
*Persoane singure, bătrâni
*Familii vulnerabile
*Alte situaţii
Date despre beneficiar:
Numele şi prenumele:
Vârsta:
Domiciliul în fapt:
202
Situaţia prezentă: ................
…………………...........................................................................................
.......................................................................................................
Părinţii:
Numele şi prenumele mamei: …………......................................................
Numele şi prenumele tatălui:…………………............................................
Alte date relevante despre beneficiar:
……………...................................................................................................
.......................................................................................................................
Motivul solicitării: ……………....................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
Observaţii: ……………................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
Concluzii:………………..............................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
Preluare caz de către asistent social: ………................................................
Referire caz către instituţia:……………......................................................
Închiderea cazului: ……………...................................................................
Data completării fişei: …………………......................................................
Asistent Social: ………………….................................................................
203
FIŞA DE DESCHIDERE A CAZULUI
Tip de caz:
Data referirii: .................(zz) / ...................(ll) /.......................................
Modalităţi de deschidere
Autoreferire
Autosesizare
Referire (instituţia)
(serviciul)
Transfer
Alte situaţii
Informaţii privind beneficiarul
Nume şi prenume
Domiciliul
Telefon ………….
Informaţii generale despre caz
Data deschiderii cazului
Asistentul social care a preluat cazul …………
204
FIŞA DE EVALUARE INDIVIDUALĂ
I.Date personale
Nume şi prenume
Data şi locul naşterii
CNP
Stare civilă/Statut juridic
Studii …………………………….Ocupaţia ………….
Etnia ……………………………..Religia ……………
Domiciliul………………………………….
II. Starea de sănătate psiho-fizică ………….
Istoric medical
Starea de sănătate prezentă
Profilul psihologic
III. Istoric social
IV. Aspecte privind mediul de viaţă
V. Concluzii şi recomandari
Data
Asistent Social
205
RAPORTUL DE ÎNTREVEDERE
Data
Locul întrevederii
Durata discuţiei
Persoanele participante
Scopul
Conţinutul
Observaţii
Concluziile întrevederii
Recomandări
Asistent Social
206
PLAN INDIVIDUAL DE PERMANENŢĂ
Nume şi prenume:
CNP:
Domiciliul:
Scopul planului de permanenţă:
Reintegrare familială:
Adopţie:
Integrare în comunitate:
Paşii de acţiune:
Asistent Social
Supervizor
Data întocmirii planului de performanţă
207
CONTRACTUL DE INTERVENŢIE
Încheiat între
Asistentul social……………………………din cadrul
instituţiei……………………………
şi……………………………………….în calitate de beneficiar al
serviciului de asistenţa socială:
I. Obiective
II. Obligaţiile părţilor

Asistentul social
Beneficiarul
III. Durata contractului
IV. Eu…………….am luat la cunoştinţă ca acest contract se încheie pe pe

o perioadă determinată de timp şi că nerespectarea cu bună ştiinţă a
responsabilităţilor asumate determină încetarea intervenţiei din partea
asistentului social.
V. Data întocmirii
Semnătura beneficiar Semnătura asistent social
208
FIŞA DE SUPERVIZARE A CAZURILOR
Asistent social………………………………………………………….
Instituţia/ serviciul …………………………………………………….
Supervizor …………………………………………………………….
Data şedinţei de supervizare …………………………………………..
Nr. de cazuri active ……………………………………………………
Tipuri de caz ………………………………………………………….
Observaţii:
……………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………
……………………………………………………..
Situaţia cazurilor în urma şedinţei de supervizare:

Cazuri noi deschise_________________Cazuri închise____________
Numărul total de cazuri active pentru luna viitoare________________
209
FIŞA DE ÎNCHIDERE A CAZULUI
Nume şi prenume ……………………………………………………...

Data şi locul naşterii …………………………………………………...
Data deschiderii ……(zz) /………(ll) /………........(aaaa)
Motivul deschiderii cazului
Modalitatea de închidere a cazului

- conform planului de permanenţă
- referit la instituţia_________________________________________
- transfer la serviciul_______________________________________
- altă situaţie______________________________________________
Situaţia cazului la închidere
Data închiderii cazului__________________
210
Asistent Social________________________
AUTOEVALUAREA ABILITAŢILOR DE ÎNCURAJARE,

PARAFRAZARE ŞI REFORMULARE
__________________ __________________
Numele studentului Data
__________________
Asistat iniţiale, vârstă, sex
Instrucţiuni: notaţi cât mai multe dintre enunţurile utilizate. Clasificaţi-le
apoi în: întrebări, parafrazări, reformulări, altele. Număraţi-le. Acordaţi „note”
pentru calitatea încurajărilor, parafrazărilor, reformulărilor. Utilizaţi o scală de la
1 (slab) la 3(foarte bun).
1. Care au fost principalele discrepanţe manifestate de asistat?

2. Observaţii generale despre asistat.
1. Obişnuiaţi şi până acum să utilizaţi parafrazarea? Când şi în ce împrejurare aţi

devenit conştient/ă de impactul parafrazării asupra interlocutorului? Dar în
legătură cu încurajarea şi reformularea? comentaţi mai jos:
2. Nivelul însuşirii abilităţii
2.1. Nivelul de identificare presupune să puteţi face diferenţa între diferitele
tipuri de enunţuri: încurajarea, parafrazări, reformulări în
211
212

Stabilirea Prioritatilor in Asistenta Sociala Cu Privire La Problematica Drogurilor, Realitate Sau Deziderat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stabilirea Prioritatilor in Asistenta Sociala Cu Privire La Problematica Drogurilor, Realitate Sau Deziderat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STABILIREA PRIORITĂŢILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ CU PRIVIRE LA

PROBLEMATICA DROGURILOR - REALITATE SAU DEZIDERAT?

Încă din vremuri trecute, oamenii din diverse motive (religioase,

1.1. Asistenţa socială în sprijinul persoanelor ajunse

1.2. Factorii ce au condus la apariţia dependenţei

1.3. Persoanele predispuse să înceapă un consum de droguri sunt:

1.4. Identificarea şi recunoaşterea problematicii drogurilor la

1.5. Organizaţiile din România care luptă împotriva traficului şi

1.6. Clasificarea drogurilor de mare risc

1.8. Repere legislative

2.1. Aria cercetării:

 Analiza şi interpretarea statistică a datelor relevante temei vizate.

3.1. Analiza şi interpretarea datelor

inutil, inferior distractie deprimat era cool

Apreciem că aceste grave probleme de dependenţă au apărut în viata

Fig.3. Influenţa unei alte

Fig. 4. Influenţa asupra altor

Surprinzător a fost să constat că într-adevăr trei cincimi dintre

Fig. 5 . Vârsta la care au început să consume

halucinogene amfetamine bauturi energizante hipnotice cannabis

Aşa cum era de aşteptat, datorită nivelului de trai, al veniturilor reduse şi

pericol, disperare... placere, bucurie... singuratate, somaj... altele

Fig. 7 Asocierea drogurilor cu:

Datorită realităţii problemelor grave din punct de vedere social cu care ne

Fig. 8. Existenţa problemelor

Fig. 9 Felul problemelor legale

În această problemă am putut să constat că 66% dintre respondenţi au

Fig.10 Au fost cercetaţi

Un procent minim de 8% dintre respondenţi au răspuns că au avut

televizor asculta muzica cu familia cu prietenii

nu consuma alte rude fratii mama tata sot/sotie

Fig. 13 Consum de droguri în

Fig. 14 Decesul unor prieteni din cauza problemelor de sănătate

Răspunsurile primite la această întrebare au fost îngrijorătoare deoarece

Fig. 16 Internat într-un centru

Fig.17 Unde au primit ajutor

Fig.18 Existenţa unei comunităţi terapeutice

Un procent foarte mic de 6% dintre subiecţi au în localitatea lor de

Fig. 19 Efect negativ asupra sănătăţii

Un procent majoritar de 86% dintre respondenţi au răspuns sincer în

internat la urgenta pierderi de memorie hemoragie coma alte complicatii

Fig. 20 Tipul de efect asupra

Fig. 21 Alte probleme de

Fig. 22 Probleme minore de

40% 33% 27%

Fig. 24 Serviciu, şcoala, ... sub influenţa

Fig. 25 Probleme la serviciu,

Am putut aprecia în urma răspunsurilor primite că în proporţie de aproape

Fig. 26 Reguli pentru

Da Uneori da, uneori nu

Fig. 28 Senzaţia de vinovăţie

Concluzia pe care am putut să o desprind în urma analizei făcute asupra

Fig. 29 Consiliere din partea unui

terapie de grup şedinţe individuale serv. medic. psih.

Aşa cum era de aşteptat, opţiunile respondenţilor au fost diverse şi au

Fig. 31 Starea civilă

Am constatat din analiza şi interpretarea pe care am efectuat-o că mai bine

somer angajat elev,student alte situatii

Din interpretarea făcută asupra acestui grafic, am putut concluziona că

Petrosani Petrila Vulcan Lupeni Uricani

Am dorit să exprim grafic în figura anterioară faptul că am încercat să

3.1.2. Analiza şi interpretarea datelor - Chestionar familie

Fig. 34 Sprijin dorit:

Familia este un factor foarte important în societatea modernă. Viaţa