CAPITOLUL 1

CE ESTE DEPENDENŢA DE O SUBSTANŢĂ ?

Dependenţa de o substanţă este definită de un grup de simptome cognitive,

comportamentale şi fiziologice care indică consumul unei substanţe fă ră a
ţine seama de efectele negative generate de consum. Există totodată un
pattern de autoadministrare repetată care duce de regulă la toleranţă ,
sindrom de abstinenţă şi la un comportament compulsiv de că utare şi
administrare a drogului.

CONSECINŢE
Tulbură rile în legă tură cu o substanţă cauzează adeseori o deteriorare
severă a stă rii de să nă tate. Dieta necorespunză toare, igiena personală
neadecvată pot conduce la malnutriţie. Intoxicaţia sau sindromul de
abstinenţă, însoţite de alterarea judecă ţii şi afectarea coordonă rii motorii
pot conduce la traumatisme. Alte substanţe care se folosesc în amestec cu
drogurile pot duce la reacţii toxice. Administrarea intranazală poate cauza
eroziunea septului nazal. Administrarea stimulantelor generează aritmii
cardiace, infarct miocardic, stop cardiorespirator. Administrarea
intravenoasă cu ace, seringi contaminate poate cauza infecţie cu virusul
imunodeficienţei umane (HIV), hepatită , tetanos, vasculită , septicemie,
embolie, etc.
Preocupă ri legate de obiectul dependenţei. Credinţele unei persoane
dependente cu privire la sine, lume şi viaţă sunt alterate. Astfel toate
gâ ndurile, dorinţele şi nevoile consumatorului sunt guvernate de consumul
de droguri. Consumatorul dependent ajunge să creadă că a consuma este
mai bine decâ t a nu consuma, în ciuda efectelor negative ale consumului.
Consecinţe sociale. Pe mă sură ce problemele psihologice menţionate mai
sus se accentuează , comportamentul persoanei devine antisocial şi
autodistructiv. Consecinţe frecvente ale dependenţei sunt pierderea locului
de muncă , problemele financiare, accidentele de maşină , violenţa domestică,
îmbolnă virea, comportamentul infracţional şi decesul.

1
Comportamentul delincvent. Persoanele dependente comit adeseori
infracţiuni legate nemijlocit de consum (conducerea autovehiculului sub
influenţa alcoolului, tâ lhă rii etc.), de întreţinerea dependenţei lor (vâ nzarea
de droguri etc.) precum şi ca o consecinţă secundară a consumului de
droguri (refuzul plă ţii pensiei alimentare pentru copii sau a cheltuielilor de
judecată, nerespectarea eliberă rii condiţionate etc.).
Unele persoane nu au un trecut infracţional anterior consumului, altele au
tulbură ri de personalitate anterioare consumului şi un istoric infracţional
care a contribuit la iniţierea consumului de droguri. Orice recidivă a unui
consumator de droguri poate genera recă dere, la fel cum orice recă dere
poate conduce la infracţiuni sau recidivă .
Condiţiile descrise mai sus se combină şi interferează cu capacitatea de a
gâ ndi, de a-şi controla sentimentele şi comportamentul, în special în condiţii
de stres. Dependenţa de alcool şi droguri afectează principalele tră să turi de
personalitate formate înainte de apariţia dependenţei. Dependenţa de alcool
sau droguri distruge sistematic înţelesul şi sensul vieţii consumatorului.

TRATAMENT
Avâ nd în vedere că dependenţa de alcool sau alte droguri creează probleme
în plan fiziologic, psihologic şi social, tratamentul trebuie să ră spundă
problemelor apă rute în toate aceste arii. Cu cât este mai gravă problema
într-una din arii, cu atâ t este mai mare probabilitatea de recă dere şi
revenire la vechile obiceiuri (acţiuni infracţionale şi/sau consumul de alcool
sau droguri). Abstinenţa, restructurarea personalită ţii şi schimbarea stilului
de viaţă , sunt esenţiale pentru recuperarea completă .
Pentru stabilirea modalită ţii şi intensită ţii tratamentului dependenţei
trebuie urmă rite urmă toarele aspecte:
 Problemele curente ale consumatorului (fiziologice, psihologice şi
sociale)
 Stadiul şi tipul de dependenţă
 Nivelul de recuperare
 Tră să turile de personalitate şi abilită ţile anterioare instală rii
dependenţei
 Alţi factori din viaţa consumatorului, care pot genera stres.

2
Este cunoscut faptul că dependenţa de o substanţă este o condiţie/stare
cronică , cu tendinţă de recă dere. Abstinenţa de alcool şi alte droguri care
provoacă schimbă ri de dispoziţie este esenţială în tratamentul dependenţei
de substanţe. Abstinenţa este deci un element important al prevenirii
recă derilor. Nu există dovezi convingă toare pentru a susţine că un consum
controlat de alcool sau droguri reprezintă un obiectiv practic în tratamentul
persoanelor care au fost dependente fizic de alcool sau droguri.
Multe persoane dependente care prezintă şi comportament infracţional
provin din familii care nu au oferit susţinerea, modelul şi valorile acceptate
social. În acest context, personalitatea lor autodistructivă se opune
dezvoltă rii capacită ţii de recuperare. Modul obişnuit de a gâ ndi, simţi,
acţiona şi relaţiona cu alte persoane, dezvoltat în copilă rie, se continuă în
viaţa adultă .
O copilă rie petrecută într-o familie disfuncţională poate determina o
persoană să aibă o imagine distorsionată asupra lumii. În plus, este posibil
ca familia să nu fie capabilă să ofere îndrumare sau să se îngrijească de
dezvoltarea abilită ţilor sociale şi ocupaţionale care permit participarea
totală a unei persoane la viaţa socială . Lipsa de abilită ţi şi funcţionarea
distorsionată a personalită ţii pot provoca apariţia dependenţei. Aceste
probleme ar putea să contribuie şi la evoluţia dependenţei, datorită
dificultă ţii de a recunoaşte dependenţa şi de a că uta tratament în stadiile
iniţiale.
Tratamentul dependenţei de alcool şi droguri vizează patru obiective:
 Recunoaşterea faptului că dependenţa de o substanţă este o boală
bio-psiho-socială
 Recunoaşterea necesită ţii abstinenţei pe termen lung
 Dezvoltarea şi aplicarea unui program permanent de recuperare
pentru a menţine abstinenţa
 Diagnosticarea şi tratamentul altor probleme sau condiţii care pot
interfera cu recuperarea.
Tratamentul tradiţional alege una din cele două abordă ri generale:
Modelul medical - abordare care încearcă să ajute clientul să atingă primele
trei obiective prezentate mai sus.
Modelul social/comportamental – abordare care se concentrează pe cel
de-al patrulea obiectiv prezentat mai sus.

3
Lipsa unui model complex şi cuprinză tor care să includă toate aceste
componente a condus la rate mari de recă dere. Prevenirea recă derilor are la
bază un model de intervenţie în care sunt abordate toate cele patru
componente.

4
 CAPITOLUL 2

CE ESTE RECUPERAREA?

Un model comprehensiv de tratament al dependenţei de o substanţă

combină în mod eficient ce e mai bun din modelele de tratament medical şi
social/comportamental. Se bazează pe ideea că recuperarea este un proces
care se petrece în timp, în anumite etape. Fiecare etapă trebuie încheiată , iar
anumite abilită ţi trebuie dezvoltate. Dacă o persoană aflată în recuperare nu
este conştientă de progresul ei, nu reuşeşte să îndeplinească credinţele şi să
dobâ ndească noi abilită ţi sau nu beneficiază de tratamentul potrivit, va
recidiva.

MODELUL PROGRESIV DE RECUPERARE (MPR) – SCURTĂ DESCRIERE.

MPR a fost creat pentru a veni în sprijinul profesioniştilor care se ocupă de
persoanele aflate în tratament şi recuperare în scopul stabilirii unor planuri
de recuperare corespunză toare, a unor obiective adecvate precum şi pentru
a evalua progresele fă cute. În cadrul MPR sunt descrise şase etape de
recuperare.
Etapa de tranziţie începe atunci câ nd o persoană se confruntă cu o
problemă legată de alcool sau droguri. Pe mă sură ce dependenţa evoluează ,
persoana încearcă o serie de strategii pentru a controla consumul. Această
etapă se finalizează atunci câ nd persoana îşi dă seama că nu mai este posibil
consumul controlat de alcool şi/sau droguri.
Lupta pentru control este simptomul unui conflict fundamental în
identitatea personală . Dependenţii de alcool şi droguri intră în această etapă
de recuperare crezâ nd că sunt consumatori obişnuiţi de droguri şi alcool,
capabili să controleze acest consum. Pentru că evoluţia dependenţei
provoacă o severă pierdere a controlului, ei trebuie să recunoască faptul că
sunt consumatori dependenţi, care nu sunt capabili să îşi controleze
consumul.
În timpul etapei de tranziţie, persoanele dependente încearcă de obicei să
controleze consumul sau să se oprească . Încearcă să se convingă pe ei înşişi
şi pe ceilalţi că pot consuma fă ră riscuri. Această încercare însă nu

5
funcţionează pentru multă vreme. Invocarea consumului controlat este mai
frecventă în grupurile în care un consum important de alcool şi droguri face
parte din stilul lor de viaţă , fiind acceptat ca normal.
Cauza majoră a incapacită ţii de a se abţine în etapa de tranziţie este
convingerea că întotdeauna există un mod de a controla consumul.
Etapa de stabilizare. În această etapă persoanele dependente se confruntă
cu simptomele sevrajului şi alte probleme medicale, învaţă cum să
depă şească acea condiţionare psihologică cauzată de necesitatea de a
consuma, stabilizează criza şi se auto-motivează să caute tratament, învaţă
să identifice şi să controleze simptomele. Toate acestea le ajută să se
pregă tească pentru procesul de lungă durată al recuperă rii.
Tratamentul tradiţional subestimează deseori necesitatea de a gestiona
aceste elemente, concentrâ ndu-se în schimb pe dezintoxicare. Consumatorii
dependenţi se simt incapabili să facă faţă stresului şi presiunii simptomelor
fizice care urmează dezintoxică rii. Mulţi au dificultă ţi în a ră mâ ne cu ceva de
pe urma tratamentului şi simt că sunt incapabili de recuperare. Le lipseşte
un mediu de sprijin pentru recuperare, iar experienţele altor consumatori îi
descurajează în încercă rile de a stabiliza aceste simptome. În aceste condiţii,
ei folosesc deseori alcoolul şi drogurile pentru a depă şi aceste neplă ceri.
Este necesară o perioadă de 6 să ptă mâ ni pâ nă la 6 luni până câ nd un
consumator învaţă să gestioneze aceste simptome, dacă intervenţia
terapeutică este adecvată .
Principala cauză a incapacită ţii de a se abţine în timpul etapei de stabilizare
este lipsa abilită ţilor de gestionare a stabiliză rii.
Etapa de început a recuperării. Începutul recuperă rii este marcat de
necesitatea de a dezvolta un stil de viaţă fă ră consum de droguri. Persoana
aflată în recuperare trebuie să înveţe despre procesul de dependenţă şi cel
de recuperare. Ea trebuie să se separe de prietenii care consumă şi să
dezvolte relaţii care să susţină recuperarea pe termen lung. Aceasta poate fi
o perioadă foarte dificilă pentru consumatorii care provin din grupuri
infracţionale, care nu au relaţionat niciodată cu persoane al că ror stil de
viaţă are la bază abstinenţa.
Trebuie, de asemenea, să înveţe cum să -şi creeze valori, moduri de gâ ndire,
sentimente şi obiceiuri legate de recuperare, care să le înlocuiască pe cele
formate în timpul dependenţei. Gâ ndurile, sentimentele şi obiceiurile
persoanelor cu un mod de viaţă infracţional complică şi împiedică
implicarea lor în programe adecvate de suport în această etapă . Sunt

6
necesare intervenţii majore pentru ca această categorie de beneficiari să îşi
dezvolte noi abilită ţi necesare pentru a asigura reuşita intervenţiei. Această
etapă poate să dureze 1 pâ nă la 2 ani.
Principala cauză a recă derii în timpul acestei etape a procesului de
recuperare este lipsa abilită ţilor sociale eficiente şi a celor de recuperare
necesare pentru a construi un nou stil de viaţă bazat pe abstinenţă .
Etapa medie a recuperării. Această perioadă este marcată de dezvoltarea
unui mod de viaţă echilibrat. În decursul ei, persoanele aflate în recuperare
învaţă să remedieze neajunsurile aduse propriei vieţi.
Programul de recuperare se modifică , pentru a aloca timp refacerii relaţiei
cu familia, stabilirii unor noi obiective profesionale şi dezvoltă rii relaţiilor
sociale. Beneficiarul pleacă din mediul protejat, securizant al unui grup de
suport şi îşi asumă un mod de viaţă mai aproape de normal. Este o perioadă
de stres, pentru că persoana începe să aplice în viaţa reală abilităţile
fundamentale de recuperare învă ţate.
Principala cauză a recă derilor în această etapă este stresul creat de
problemele vieţii reale.
Perioada de final a recuperării. În perioada de final a recuperă rii, are loc
ceea ce psihologia tradiţională denumeşte auto-actualizare.
Este un proces de examinare a valorilor şi obiectivelor pe care o persoană
le-a preluat de la familie, semeni şi cultură . Urmează apoi decizii conştiente
legate de pă strarea sau abandonarea acestor valori şi formarea unora noi. În
cazul unei creşteri şi dezvoltă ri normale, acest proces apare în jurul vâ rstei
de 25 de ani. În râ ndul persoanelor aflate în recuperare, de obicei nu apare
decâ t după 3-5 ani de la începerea procesului de recuperare, indiferent de
vâ rsta la care a început recuperarea.
În cazul persoanelor cu trecut infracţional, aceasta este perioada în care
învaţă să -şi schimbe comportamentul bazat pe auto-înfrâ ngere, care ar
putea cauza o revenire la consumul de alcool şi/sau droguri. Aceste
comportamente izvoră sc deseori din probleme psihologice ce îşi au originea
în copilă rie (abuzul fizic sau sexual, abandon sau bariere culturale în
dezvoltarea personală ).
Cauza majoră a recă derii în timpul acestei etape este incapacitatea de a
controla stresul cauzat de problemele nerezolvate din copilă rie sau evitarea
dezvoltă rii unui stil de personalitate funcţional.

7
Etapa de menţinere. Etapa de menţinere este un proces care se desfă şoară
pe durata întregii vieţi şi presupune o dezvoltare continuă, gestionarea
tranziţiei că tre viaţa adultă (în cazul tinerilor), a problemelor vieţii
cotidiene şi gestionarea situaţiilor cu risc de recă dere. Trebuie avut în
vedere faptul că re-iniţierea consumului de alcool sau droguri va reactiva
dependenţa (în plan fiziologic, psihologic şi social).
Principalele cauze de recă dere în decursul etapei de menţinere sunt eşecul
în urmarea unui program de recuperare şi neadaptarea la schimbă rile
majore care apar în viaţa consumatorului.
Obstacole în recuperare. Sunt frecvente situaţiile în care consumatorul
inclus într-un program întâ mpină dificultă ţi în procesul de recuperare,
indiferent de etapa în care se află . Obstacole frecvente în acest proces: lipsa
abilită ţilor şi/sau încrederii în propria capacitate de a duce la capăt
recuperarea, apariţia unor probleme noi (somatice, psihologice sau sociale).
Confruntarea consumatorului cu un obstacol poate duce fie la recunoaşterea
acelui obstacol ca fiind o problemă şi adoptarea unor strategii de rezolvare,
fie la negarea existenţei problemei şi adoptarea singurei modalită ţi de
coping cunoscute, consumul de droguri. În această situaţie, stresul generat
de incapacitatea consumatorului de a utiliza abilită ţi specifice de prevenire
a recă derilor (identificarea şi întreruperea ciclului negă rii) îl expune riscului
de recă dere.

MODELUL PROGRESIV DE RECUPERARE VS. MODELELE TRADIŢIONALE

Modelele tradiţionale de tratament se bazează pe ideea că o persoană, odată
dezintoxicată , se poate implica în totalitate în procesul de tratament. Deşi
aceasta se aplică , în fazele de început ale dependenţei, la majoritatea
persoanelor care au avut o viaţă normală înainte ca dependenţa să evolueze,
ea nu se aplică şi persoanelor care au un istoric infracţional. În plus,
majoritatea programelor tradiţionale aveau un format aplicabil tuturor
persoanelor, indiferent de educaţie, personalitate sau abilită ţi sociale.
Beneficiarii ale că ror necesită ţi corespundeau programului se descurcau de
obicei bine în procesul de recuperare. Aceste programe de tratament nu
ră spundeau însă nevoilor specifice ale consumatorilor de droguri aflaţi în
sistemul de justiţie (de ex. detenţie).
MPR recunoaşte că există simptome (fizice şi psihice) ale dependenţei care
persistă şi în perioada de abstinenţă, în timpul procesului de recuperare.

8
În MPR simptomele trebuie să fie stabilizate şi consumatorul trebuie învă ţat
cum să le controleze, înainte ca reabilitarea generală să poată avea loc. Acest
model identifică simptomele specifice care trebuie depă şite şi oferă metode
şi tehnici care identifică necesită ţile de învă ţare, problemele psihologice şi
abilită ţile sociale ale clientului.

Abstinenţa post-acută
Unele din simptomele abstinenţei de la alcool sau droguri sunt rezultatul
efectelor toxice ale acestor substanţe asupra creierului. Aceste simptome
denumite abstinenţă post-acută (APA) sunt mai severe la unii clienţi. În
continuare prezentă m condiţiile medicale, psihologice şi sociale care pot
agrava simptomele abstinenţei post-acute .
Condiţii medicale:
 Consumul combinat de alcool şi droguri sau de diferite tipuri de
droguri;
 Consumul regulat de alcool sau droguri înaintea vâ rstei de 15 ani
sau consumul abuziv pe o perioadă mai lungă de 15 ani;
 Traumatisme cerebrale în antecedente;
 Mame care au consumat alcool sau droguri în timpul sarcinii;
 Boli metabolice în istoricul personal sau familial (diabet);
 Malnutriţie în antecedente, cauzată de obicei de dependenţa de
substanţe;
 Boli fizice sau dureri cronice.
Condiţii psihologice şi sociale:
 Traume psihologice în antecedente (participant sau victimă a
abuzului fizic, emoţional sau social);
 Boli mentale sau tulbură ri severe de personalitate;
 Stil de viaţă sau personalitate marcate de expunerea la stres
accentuat;
 Mediu social marcat de stres accentuat;
 Preocupă ri legte de dependenţă .

9
Preocupă rile legate de dependenţă includ pattern-uri de ră spuns: gâ ndire
obsesivă, comportament compulsiv şi necesitatea de a consuma, cauzată sau
agravată de dependenţă . Aceste pattern-uri de ră spuns se activează automat
şi pot determina o persoană aflată în recuperare să revină la consum, dacă
nu a învă ţat cum să le identifice şi să le întrerupă .
Activatori sunt situaţiile de risc. Aceste situaţii pot cuprinde:
 expunerea la alcool şi droguri;
 expunerea la locuri unde se consumă alcool şi droguri;
 contactul cu persoane cu care obişnuia să consume în trecut sau cu
alte persoane pe care le cunoaşte şi care încă consumă ;
 absenţa unui mediu familial şi/sau social stabil;
 absenţa unui loc de muncă stabil.
Tratamentele tradiţionale se concentrează numai pe dezintoxicare sau pe
dezintoxicare cu trimiterea într-un program de reabilitare care îşi propune
să schimbe modul de viaţă al clientului. Multe programe omit însă că este
necesară mai întâi învă ţarea abilită ţilor specifice pentru stabilizare înainte
ca restructurarea stilului de viaţă să poată avea loc.
Modelul Progresiv de Recuperare vizează mai întâ i stabilizarea persoanelor
dependente, astfel încâ t să poată beneficia de restructurarea stilului de
viaţă. Ulterior acestea sunt incluse în grupuri terapeutice formate din
persoane aflate în etape similare de recuperare. În cadrul grupurilor se
lucrează pe sarcini şi abilită ţi specifice fiecă rei etape, pentru a recunoaşte şi
gestiona „semnalele” de avertizare ale unei recă deri.

10
 CAPITOLUL 3

CE ESTE RECĂDEREA?

Recă derea nu este un eveniment izolat, ci implică o procesualitate fiind mai

degrabă expresia neputinţei de a duce o viaţă în condiţii de abstinenţă.
Procesul poate conduce la reluarea consumului de alcool sau droguri, colaps
fizic, emoţional sau suicid. Procesul de recă dere este marcat de
avertismente identificabile cu mult timp înainte de revenirea la consum sau
de suicid. Prevenirea recă derilor oferă cadrul în care consumatorul învaţă să
recunoască şi să controleze aceste semne de avertizare, astfel încâ t să poată
întrerupe acest proces din timp şi să revină la procesul de recuperare.
Studierea modelelor de recuperare şi recă dere de-a lungul întregii vieţi
indică faptul că nu toţi consumatorii recidivează . Aproximativ o treime
ajung la abstinenţă permanentă de la prima lor încercare serioasă de
recuperare. O a doua treime au o perioadă cu episoade scurte de recă dere,
dar pâ nă la urmă ajung la abstinenţa pe termen lung. Există însă şi o altă
categorie la care recă derea este frecventă , se cronicizează şi recuperarea
este imposibilă ; în această categorie se înregistrează şi cele mai multe
decese. Trebuie menţionat faptul că jumă tate din persoanele care sunt
predispuse la episoade scurte de recă dere reuşesc să se menţină abstinente.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE ISTORICUL RECUPERARE/ RECĂDERE

În funcţie de istoricul recuperare/ recă dere, persoanele dependente pot fi
încadrate într-una din urmă toarele categorii:
 predispuse spre recuperare;
 predispuse uşor spre recă dere;
 predispuse cronic spre recă dere.
Aceste categorii corespund celor descrise mai sus: abstinenţă permanentă ,
recă deri scurte şi recă dere cronică. Persoanele predispuse spre recă dere
pot fi împă rţite în alte trei subgrupe.

11
Persoanele aflate în etapa de tranziţie nu recunosc şi nu acceptă faptul că
sunt dependente, în ciuda problemelor pe care le întâ mpină din cauza
consumului. Această negare se datorează de obicei incapacită ţii clientului de
a percepe în mod corect realitatea, datorită alteră rii funcţiilor cognitive, sau
asumă rii unor convingeri greşite.
Persoanele nestabilizate, cu predispoziţie spre recă dere nu au fost învă ţate
să identifice simptomele sevrajului (sindromului acut de abstinenţă ) şi
preocupă rile legate de dependenţă. Tratamentul nu reuşeşte să le ofere
acestor clienţi abilită ţile necesare pentru a opri evoluţia dependenţei şi
pentru a nu mai consuma alcool şi droguri. Ca rezultat, aceştia sunt
incapabili să urmeze un program de recuperare care presupune abstinenţă ,
tratament şi schimbarea modului de viaţă .
Persoanele stabilizate predispuse că tre recă dere recunosc că sunt
dependente, că trebuie să ră mâ nă abstinente pentru a se recupera şi că
trebuie să urmeze un program de recuperare permanent pentru a ră mâ ne
abstinenţi. Aceştia participă de obicei la programele Alcoolicilor Anonimi
(AA), Narcoticilor Anonimi (NA), pe lâ ngă serviciile terapeutice oferite de
profesionişti. Totuşi, în ciuda eforturilor lor de reabilitare fizică şi
psihologică , aceste persoane dezvoltă disfuncţii care îi conduc pâ nă la urmă
înapoi la consumul de alcool sau droguri.
Mulţi consilieri cred în mod greşit că majoritatea persoanelor predispuse
spre recă dere nu sunt suficient de motivate pentru a se recupera.
Experienţa clinică nu susţine însă această idee.

12
 CAPITOLUL 4

CE ESTE PREVENIREA RECĂDERILOR?

Prevenirea recă derilor este o metodă sistematică de a învă ţa persoanele

aflate în recuperare să recunoască şi să controleze semnale de avertizare ale
recă derilor. Prevenirea recă derilor devine elementul principal pentru
clienţii care nu sunt capabili să menţină abstinenţa de la alcool sau droguri,
în ciuda urmă rii tratamentului primar.
Recuperarea presupune atâ t abstinenţă câ t şi o bună funcţionare bio - psiho
- socială . Recă derea implică apariţia unor disfuncţii în procesul de
recuperare, precedate de semnale de avertizare observabile.
Pentru a înţelege evoluţia semnalelor de avertizare, este important să se
analizeze interacţiunea dinamică dintre procesele de recuperare şi recă dere.
Recuperarea şi recă derea pot fi descrise ca fiind procese înrudite, care se
desfă şoară în şase paşi:
 Abstinenţa de la alcool şi alte droguri;
 Separarea de oameni, locuri şi lucruri care pot stimula consumul de
droguri şi alcool şi stabilirea unui mediu social care susţine
recuperarea;
 Stoparea comportamentului de auto-înfrâ ngere care împiedică
conştientizarea sentimentelor dureroase şi a gâ ndurilor iraţionale
 Învă ţarea gestionă rii sentimentelor şi emoţiilor fă ră a apela la
comportament compulsiv sau la consumul de alcool sau droguri
 Învă ţarea schimbă rii modelelor de gâ ndire iraţională care dau
naştere la sentimente dureroase şi comportamente de auto-
înfrâ ngere
 Identificarea şi schimbarea convingerilor eronate despre sine,
despre alţii şi lume, care susţin gâ ndirea iraţională .
Atunci câ nd recuperarea persoanelor a fost stabilă şi s-au descurcat bine,
începâ nd să se recupereze, pot derula înapoi acest proces. Cu alte cuvinte,
conştientizează că :

13
  au convingeri eronate care dau naştere gâ ndurilor iraţionale;
 revin la modelele de gâ ndire care cauzează sentimente dureroase;
 iniţiază un comportament compulsiv, marcat de auto-înfrâ ngere,
pentru a evita sentimentele negative;
 caută situaţii care implică persoane consumatoare de droguri şi
alcool
 se regă sesc în mai multă durere, gâ ndesc mai puţin raţional şi se
comportă mai puţin responsabil
 se regă sesc în situaţia în care consumul de alcool sau droguri li se
pare o evadare logică din durerea lor şi consumă droguri sau alcool.

O serie de principii şi proceduri de bază subliniază modelul CENAPS în

prevenirea recăderilor. Fiecare principiu formează baza unor proceduri
specifice a terapiei de prevenire a recă derilor. Consilierii pot utiliza
urmă toarele principii şi proceduri pentru a dezvolta planuri
corespunză toare de tratament pentru persoanele predispuse spre recă dere.
În continuare, în descrierea fiecă rui principiu este prezentată şi procedura
de prevenire a recă derilor adecvată.

PRINCIPIUL 1: AUTO-ORDONAREA
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce creşte capacitatea unui client de
a-şi ordona singur gâ ndurile, sentimentele, memoria, raţionamentul şi
comportamentul.
Procedura 1 de prevenire a recăderilor: Stabilizarea
Se stabileşte un plan iniţial de tratament care permite persoanelor
predispuse spre recă dere să se stabilizeze fizic, psihologic şi social. Nivelul
de stabilizare este mă surat prin capacitatea de a îndeplini activită ţile de
bază ale vieţii cotidiene. Din cauza faptului că simptomele de abstinenţă
sunt sensibile la stres, este important să se evalueze nivelul de stabilitate al
clientului la stres redus şi la stres pronunţat. Multe persoane care par a fi
stabile într-un mediu cu stres redus devin instabile atunci câ nd se află
într-un mediu mai stresant.

14
Procesul de stabilizare include adesea:
 dezintoxicarea
 rezolvarea situaţiilor de criză care ameninţă abstinenţa
 învă ţarea abilită ţilor de a identifica şi controla sindromul de
abstinenţă post-acută şi preocupă rile legate de dependenţă
 stabilirea unui program zilnic care include o dietă corespunză toare,
exerciţii fizice, managementul stresului şi contactul periodic cu
personalul care oferă tratamentul şi grupurile de auto-ajutor.
Deoarece riscul de a consuma alcool sau droguri este cel mai mare în
perioada de stabilizare, trebuie luate mă suri pentru a preveni consumul în
acest interval. Clientul trebuie să se afle într-un mediu fă ră droguri. Orice
gâ nduri iraţionale care oferă justificarea imediată a recă derilor trebuie
identificate şi discutate. Clientul va fi apoi ajutat să -şi amintească
consecinţele consumului de droguri şi să dezvolte noi strategii de a controla
situaţiile identificate.
Consilierul şi clientul pot elabora un plan de intervenţie timpurie în caz de
recă dere, pentru a decide ce mă sură să ia în cazul în care clientul începe să
consume alcool sau droguri. Acest plan de intervenţie timpurie motivează
clientul să ră mâ nă abstinent şi îl securizează în cazul în care apare
consumul de substanţe.

PRINCIPIUL 2: INTEGRAREA
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce vor creşte înţelegerea conştientă
şi acceptarea situaţiilor şi evenimentelor care au condus la recă derile
anterioare.
Procedura 2 de prevenire a recăderilor – autoevaluarea
Autoevaluarea presupune mai întâ i o reconstruire detaliată a problemelor
prezentate (problemele care l-au determinat pe client să solicite tratament)
şi a istoricului de consum de alcool sau droguri. O examinare atentă a
problemelor prezentate identifică elementele critice care ar putea declanşa
recă derea. Aceasta îi permite consilierului să creeze planuri de intervenţie
care să ajute la rezolvarea crizelor ce pot fi folosite ca justifică ri ale
recidivelor în fazele de început ale tratamentului. Urmă torul pas este
reconstruirea istoricului de recuperare şi recă dere. Aceasta ajută la
identificarea cauzelor acesteia.

15
La reconstruirea istoricului de recuperare şi recă dere, este important să se
identifice problemele de recuperare care au fost rezolvate sau ignorate şi să
se gă sească secvenţa de semnale de avertizare care conduc la consumul de
alcool şi droguri. Evaluarea are maximum de eficienţă dacă consilierul
reconstruieşte istoricul recă derilor folosind exerciţii (teme pentru acasă ),
cum ar fi alcă tuirea unei liste cu toate episoadele de recă dere şi identificarea
problemelor care au condus la acesta. Aceste teme vor fi discutate în sesiuni
de grup şi individuale.

PRINCIPIUL 3: ÎNŢELEGEREA
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce va creşte înţelegerea factorilor
generali care o provoacă .
Procedura 3 de prevenire a recăderilor: Educaţia privind recăderile
Educaţia privind recă derile presupune oferirea de informaţii precise privind
factorii care conduc la recă dere şi strategii de prevenire. Clientul primeşte
aceste informaţii oferite de consilier în şedinţe de psiho - educaţie, precum
şi prin lecturarea (ca teme pentru acasă ) a unor materiale specifice despre
recuperare, recă dere şi metode de planificare pentru prevenirea recă derilor.
Informaţiile vor include, dar nu se vor limita la urmă toarele:
 modelul bio - psiho - social al dependenţei
 modelul progresiv de recuperare
 „obstacole” generale în recuperare
 factori care complică recă derea
 identificarea semnalelor de avertizare
 strategii de control al semnalelor de avertizare ale recă derii
 planificarea eficientă a recuperă rii
Formatul recomandat pentru o şedinţă de grup pentru psiho – educaţie
privind recă derile poate fi:
1. Introducere şi testare preliminară (15 min.)
2. Prezentare educaţională : lectură , film sau imagini video (30 min.)
3. Exerciţii educaţionale, organizate în diade sau grupuri mici (15 min.)

16
 4. Discuţii cu întregul grup (15 min.)
5. Ş edinţă post-testare şi recapitularea ră spunsurilor corecte (15 min.)
Testarea clienţilor este importantă pentru a determina capacitatea de
memorare şi înţelegere a informaţiilor prezentate în şedinţele de psiho -
educaţie. Multe din persoanele care recad au probleme mari de memorie
asociate cu abstinenţa post-acută , ceea ce diminuează capacitatea de
înţelegere şi evocare a informaţiilor primite în aceste şedinţe.

PRINCIPIUL 4: AUTOCUNOAŞTERE
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce creşte capacitatea clientului de a
recunoaşte semnalele de apariţie a acesteia.
Procedura 4 de prevenire a recăderilor: Identificarea semnalelor de
avertizare
Identificarea semnalelor de avertizare este procesul prin care clientul este
învă ţat să identifice secvenţialitatea problemelor care au condus în trecut de
la recuperarea stabilă la consumul de alcool şi droguri, şi apoi să determine
cum această secvenţialitate ar putea cauza recă dere în viitor. Paşii ce
trebuie urmaţi pentru elaborarea unei liste personale de semnale de
avertizare sunt: (1) amintirea semnalelor de avertizare (2) alcă tuirea unei
liste iniţiale de semnale de avertizare, (3) analiza semnalelor de avertizare
şi (4) elaborarea unei liste finale de semnale de avertizare.
Clientul alcă tuieşte lista sa individualizată de semnale de avertizare,
menţionâ nd gâ nduri iraţionale, sentimente incontrolabile şi
comportamentele bazate pe auto-înfrâ ngere (dezadaptativ în raport cu
menţinerea abstinenţei).
Semnalele de avertizare pot fi încadrate în două categorii: cele legate de
probleme psihologice anterioare consumului (probleme din copilă rie) şi
cele legate de probleme cauzate de dependenţă . Prima categorie generează
disconfort emoţional, dar nu determină direct recă derea. Această stare de
disconfort poate reactiva însă credinţele şi gâ ndurile iraţionale care justifică
revenirea la consumul de droguri.

PRINCIPIUL 5: ABILITĂŢI DE ADAPTARE /COPING

17
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce sporeşte capacitatea de a
gestiona semnalele de avertizare ale recă derilor.
Procedura 5 de prevenire a recăderilor: Gestionarea semnalelor de avertizare
Aceasta presupune învă ţarea clienţilor predispuşi spre recă dere cum să
controleze semnalele de avertizare pe mă sură ce acestea apar. Cu câ t
clientul gestionează mai bine semnalele de avertizare, cu atâ t mai puternică
va fi capacitatea sa de a ră mâ ne în programul de recuperare.
Gestionarea semnalelor de avertizare se va concentra pe trei niveluri
distincte. Primul este nivelul situaţional-comportamental, în care clienţii
sunt învă ţaţi să evite situaţiile care declanşează semnalele de avertizare. La
acest nivel, ei sunt învă ţaţi să -şi modifice ră spunsurile comportamentale
dacă aceste situaţii apar. Al doilea nivel este cel cognitiv-afectiv (gâ nduri şi
sentimente/emoţii), în care clienţii sunt învă ţaţi să îşi înfrunte gâ ndurile
iraţionale şi să controleze sentimentele/ emoţiile care apar atunci câ nd se
activează un semnal de avertizare. Al treilea nivel este elementul principal,
în care clienţii sunt învă ţaţi să îşi identifice principale probleme
(psihologice, anterioare consumului şi generate de dependenţă ) care
declanşează semnalele de avertizare.

PRINCIPIUL 6: SCHIMBAREA
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce se intensifică legă tura dintre
semnalele de avertizare ale recă derilor şi recomandă rile programului de
recuperare.
Procedura 6 de prevenire a recăderilor: Planificarea recuperării
Planificarea recuperă rii presupune alcă tuirea unui plan de activită ţi, care îi
va ajuta pe clienţi să recunoască şi să controleze semnalele de avertizare pe
mă sură ce avansează în abstinenţă . Aceasta se realizează analizâ nd fiecare
semnal de avertizare din lista elaborată şi planificâ nd o activitate care se
concentrează pe fiecare semnal. Fiecare semnal de avertizare critic trebuie
să fie legat de o activitate de recuperare.

PRINCIPIUL 7: CONŞTIENTIZAREA
Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce se intensifică sarcinile/
activităţile zilnice create pentru identificarea semnalelor de avertizare a
recă derilor.

18
Procedura 7 de prevenire a recăderilor: Exersarea capacităţii de analiză
Exersarea capacită ţii de analiză presupune învă ţarea clienţilor să realizeze
monitoriză ri, analize şi evaluă rii zilnice. Această procedură permite
monitorizarea complianţei la tratament şi controlează apariţia semnalelor
de avertizare. Se utilizează o fişă pentru planificarea zilnică , precum şi o fişă
de seară , care analizează progresele şi problemele care au apă rut de-a
lungul zilei.
O monitorizare tipică îi cere clientului să identifice trei obiective principale
pentru acea zi, să întocmească o listă cu activităţile pe care trebuie să le facă,
apoi să planifice timpul de îndeplinire a fiecă rei sarcini din lista de activităţi,
pe baza unui calendar. Inventarul de seară îi cere clientului să revadă lista sa
de semnale de avertizare şi planul de recuperare, pentru a verifica dacă a
realizat activităţile planificate şi dacă au apă rut semnale de avertizare.
De câ te ori este posibil, aceste liste vor fi trecute în revistă de o persoană
care cunoaşte clientul şi care poate să -l ajute în gă sirea că ilor de rezolvare
pentru problemele care ar putea provoca recă derea.

PRINCIPIUL 8: ALTE PERSOANE IMPORTANTE

Riscul de recă dere va scă dea pe mă sură ce creşte implicarea responsabilă a
unor alte persoane importante pentru client în recuperare şi în planificarea
prevenirii recă derilor.
Procedura 8 de prevenire a recăderilor: Implicarea altor persoane
Clienţii predispuşi spre recă dere nu se pot recupera singuri. Au nevoie de
ajutorul celorlalţi. Membrii familiei, membrii grupurilor de auto - ajutorare,
consilierii sunt doar câ teva din resursele disponibile. Un consilier trebuie să
se asigure că , de câ te ori este posibil, sunt implicate în procesul de
recuperare şi alte persoane. Cu câ t celelalte persoane importante sunt mai
echilibrate psihologic şi emoţional, cu atâ t este mai probabil să -i ajute pe
clienţi să ră mâ nă abstinenţi. Cu câ t este mai directă implicarea celorlalte
persoane în procesul de planificare al prevenirii recă derilor, cu atâ t este mai
probabil ca aceştia să susţină eforturile pozitive de recuperare şi să
intervină la apariţia semnalelor de avertizare a recă derilor sau la re-
începerea consumului de droguri.

19
PRINCIPIUL 9: MONITORIZAREA/FOLLOW-UP
Riscul de recă dere scade dacă planul de prevenire a recă derilor este
actualizat periodic în timpul primilor 3 ani de abstinenţă.
Procedura 9 de prevenire a recăderilor: Actualizarea planului de prevenire a
recăderilor
Planul de prevenire a recă derilor trebuie actualizat lunar în primele trei
luni, în fiecare trimestru în restul primului an şi de două ori pe an în
decursul urmă torilor 2 ani. Dacă o persoană a ră mas abstinentă neîntrerupt
timp de trei ani, planul de prevenire a recă derilor trebuie actualizat anual.
Aproape două treimi din recă deri apar în primele 6 luni de recuperare. Mai
puţin de un sfert din variabilele care cauzează recă derea pot fi identificate în
timpul fazei iniţiale de tratament. Ca rezultat, continuarea ambulatorie a
tratamentului este necesară pentru o prevenire eficientă a recă derilor. Chiar
şi cel mai eficient program ambulator pe termen scurt va eşua în ceea ce
priveşte întreruperea ciclurilor de recă dere pe termen lung, dacă nu este
susţinut şi de terapie ambulatorie.
O şedinţă de actualizare a planului de prevenire a recă derilor presupune
urmă toarele:
 analiza evaluă rii iniţiale, a listei de semnale de avertizare,
strategiilor de control şi planului de recuperare
 actualizarea evaluă rii, prin adă ugarea de documente semnificative
legate de progresul clientului sau de probleme, de la ultima
actualizare pâ nă la cea prezentă
 revizuirea listei semnalelor de avertizare a recă derilor, pentru a
include noi semnale de avertizare care au apă rut de la ultima
actualizare
 elaborarea strategiilor de control pentru semnalele de avertizare
nou descoperite
 revizuirea programului de recuperare, cu adă ugarea activită ţilor de
recuperare care se adresează noilor semnale de avertizare şi
eliminarea activită ţilor care nu mai sunt necesare.

20
 CAPITOLUL 5

ABILITĂŢI DE BAZĂ ÎN CONSILIERE

Deşi se recomandă utilizarea caietului de lucru în sesiuni de consiliere în

grup, ocazional este necesară şi consilierea individuală . Prezentul capitol
analizează abilită ţile de bază în consiliere, care sunt necesare în consilierea
de grup şi în cea individuală . Sunt explicate şi anumite concepte şi termeni
utilizaţi în consiliere pentru prevenirea recă derilor, necesari pentru a ajuta
clienţii să utilizeze caietul de lucru.

TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
Dezvoltarea tră să turilor de personalitate prezentate în continuare este
importantă pentru dezvoltarea capacită ţii de a-i ajuta pe alţii. Consilierul
este un model pentru client. De aceea, veţi dori să modelaţi comportamente
proprii care vor fi de ajutor recuperă rii clienţilor.
Empatie. Empatia este capacitatea de a înţelege modul în care o altă
persoană percepe şi interpretează o experienţă . Empatia nu este sinonimă
cu compasiunea. Empatia oferă posibilitatea de a percepe şi înţelege o
situaţie din perspectiva altei persoane. A fi empatic nu presupune că trebuie
să fi şi de acord cu acea persoană .
Autenticitate. Autenticitatea este capacitatea de a fi în totalitate voi înşivă
şi de a vă exprima în faţa celorlalţi. Câ nd sunteţi autentic, felul în care vă
manifestaţi în afară corespunde gâ ndurilor şi sentimentelor voastre.
Respect. Respectul este capacitatea de a permite altei persoane să
cunoască , prin vorbele şi acţiunile voastre, că voi credeţi că are capacitatea
de a reuşi în viaţă, dreptul de a lua propriile ei decizii şi abilitatea de a învă ţa
din rezultatele acestor decizii.
Autodestăinuire. Autodestă inuirea este capacitatea de a destă inui
informaţii despre propria persoană , modul în care gâ ndiţi sau simţiţi, ce
credeţi în legă tură cu o anumită situaţie, cu scopul de a-i ajuta pe alţii.

21
Afecţiune. Afecţiunea este capacitatea de a-i arăta altei persoane că îţi pasă
de ea. Utilizarea contactului vizual, zâ mbetului, tonalitatea caldă a vocii sunt
modalită ţi de exprimare a afecţiunii.
Promptitudinea răspunsului. Promptitudinea ră spunsului este
capacitatea de a se centra pe relaţia „aici şi acum” cu o altă persoană. „Chiar
acum simt că ...” „Atunci câ nd aţi spus asta, am început să mă gâ ndesc că ...”
„În timp ce vorbeaţi, am observat că vă simţeaţi ...” sunt formulă ri care
reflectă promptitudinea ră spunsului.
Concreteţe. Concreteţea este capacitatea de a identifica problemele
specifice şi paşii necesari pentru a le rezolva.
Confruntare. Confruntarea este actul de a spune cu onestitate altei
persoane care este percepţia ta despre ce se întâ mplă , fă ră „a o doborî”.
Confruntarea unei persoane poate include:
 Comunicarea unei evaluă ri oneste cu privire la punctele tari şi slabe
ale persoanei;
 Comunicarea a ceea ce credeţi că gâ ndeşte sau simte persoana;
 Comunicarea felului în care vedeţi că se comportă persoana;
 Comunicarea a ceea ce credeţi că se va întâ mpla ca urmare a acţiunii
ei.
Ascultare activă. Ascultarea activă este o abilitate esenţială în consiliere,
care vă ajută pe dvs. şi pe client să clarificaţi ce se întâ mplă de fapt, plecâ nd
de la problema prezentată de client.
Ascultarea activă implică o serie de abilită ţi:
Ascultarea atentă. Atunci câ nd ascultaţi un client, este important să faceţi
numai asta. Dacă vă gâ ndiţi la ce veţi spune, nu veţi auzi clar ce spune
acesta. Este important să ascultaţi fă ră să judecaţi ceea ce spune clientul şi
fă ră a încerca imediat să corectaţi gâ ndurile sale.
Reflectarea. Reflectarea însemnă recapitulare prin repetarea într-un mod
simplu, clar a gâ ndurilor şi sentimentelor persoanei. Reflectarea ajută la
clarificarea noţiunilor pentru ambele pă rţi. Dacă înţelegeţi greşit clientul, el
vă poate corecta. Atunci câ nd reflectaţi gâ ndurile şi sentimentele clientului
folosiţi afirmaţii în loc de întrebă ri.
Exemplu:

22
 Clientul – „Tot încerc să ră mâ n curat, dar totul merge prost şi pâ nă la
urmă consum din nou.”
Consilierul: - „Pă reţi a fi deznă dăjduit cu privire la recuperarea dvs.”
Reflectarea îi arată clientului că îl ascultaţi cu adevă rat. El se va deschide
mai mult şi va vorbi despre probleme despre care nu a vorbit pâ nă atunci.
Formulaţi întrebă ri deschise. Nu puneţi întrebă ri la care se poate ră spunde
cu „da” sau „nu”. Formulaţi întrebă rile în aşa fel încâ t să le cereţi clienţilor să
exploreze motivele pentru care gâ ndesc, simt şi acţionează în modul în care
o fac.
Exemplu: „Ce se întâ mplă dacă încercaţi recuperarea?” „Ce faceţi câ nd vă
simţiţi deznă dă jduit?”
Nu întrebaţi „De ce?”. Clientul nu ştie ră spunsul la această întrebare, altfel
s-ar fi schimbat. Dacă întrebaţi „De ce?”, clientul va ră spunde cu o scuză .
Întrebâ nd „Ce?”, îl veţi face pe client să se concentreze pe ce a fă cut şi poate
fi schimbat.
Folosiţi un limbaj corporal adecvat. Felul în care vă poziţionaţi îi spune
clientului multe despre ce pă rere aveţi despre el. Corpul uşor înclinat
înainte şi pă strarea contactului vizual îi transmit clientului interesul vostru
pentru problemele lui şi faptul că îl ascultaţi cu atenţie.
Urmă riţi indiciile non-verbale. Ascultaţi şi priviţi cu atenţie. Persoana
devine crispată , bate din picior, nu are stare etc.? Atunci când vedeţi aceste
lucruri, atenţionaţi clientul asupra lor şi discutaţi despre ce simte şi
gâ ndeşte în acele momente.

TEHNICI DE BAZĂ ÎN PREVENIREA RECĂDERILOR

Există o serie de tehnici folosite în timpul consilierii de prevenire a
recă derilor.
Focalizarea atenţiei este o tehnică de relaxare ce are ca scop sprijinirea
clientului pentru a vorbi despre gâ ndurile şi sentimentele sale sau pentru a
se relaxa. Cereţi-i clientului să facă urmă toarele:
„Puneţi ambele picioare pe podea, staţi drept în picioare şi închideţi ochii.
Inspiraţi pe nas şi expiraţi pe gură.
Respiraţi profund, ţineţi respiraţia o secundă, apoi expiraţi.
Repetaţi şi simţiţi cum vi se umplu plămânii cu aer, apoi se golesc.

23
 Încetiniţi respiraţia până la un ritm constant.
Vedeţi dacă gândurile vă vin în minte.
Întrebaţi-vă dacă simţiţi vreo emoţie sau tensiune în corp.
Deschideţi ochii când sunteţi gata.”
Vorbiţi rar atunci câ nd daţi instrucţiunile.
Completarea frazelor. Completarea frazelor este o tehnică ce îi ajută pe
clienţi să -şi descopere gâ ndurile iraţionale, bazate pe convingeri eronate.
Deseori, atunci câ nd un client acţionează într-un mod bazat pe auto-
înfrâ ngere, acesta este rezultatul unor convingeri greşite pe care le are
despre lume şi despre el însuşi. Atunci câ nd un client se comportă într-un
mod care îl ră neşte pe el şi pe alţii, aceasta se întâ mplă pentru că el crede că
este singura variantă pe care o are. Completarea frazelor este un mod de a-l
ajuta să identifice şi să corecteze convingerile eronate.
Plecâ nd de la subiectele discutate cu clientul solicitaţi să construiască
trunchiuri de frază .
Exemple:
„Ş tiu că recuperarea mea e în pericol dacă ...”
„Câ nd mă gâ ndesc la droguri, eu ...”
„Acum simt că ...”
Cereţi-i clientului să noteze un trunchi de frază .
Cereţi-i clientului să verbalizeze şi să gă sească 6-8 încheieri ale acestor
fraze.
Cereţi celorlalţi membri ai grupului să noteze încheierile. Dacă vă aflaţi
într-o şedinţă individuală , notaţi-le dvs.
Cereţi membrilor grupului să -i citească clientului încheierile pe mă sură ce le
scriu. Se va folosi urmă toarea formă : A (numele clientului), te-am auzit
spunâ nd că (trunchiul frazei) (încheierea frazei).” Repetaţi exerciţiul pâ nă
câ nd s-au citit toate încheierile.
Că utaţi o temă comună în încheieri. Puteţi forma un nou trunchi de frază din
tema comună sau puteţi opri exerciţiul dacă convingerea eronată a fost
identificată .
Cereţi-i clientului să identifice convingerea eronată , dacă poate, şi notaţi-o.

24
Repetarea frazelor. Repetarea frazelor este o cale prin care clientul
conştientizează convingerile eronate şi gâ ndurile, sentimentele şi acţiunile
pe care acestea le provoacă . Identificaţi convingerea greşită şi cereţi-i
clientului să o noteze.
De exemplu: „Nu pot să le spun celorlalţi ce gândesc, pentru că mă vor
desconsidera” (convingere eronată )
Cereţi-i clientului să o repete tare, rar.
După fiecare repetiţie, cereţi-i clientului să inspire adâ nc, să expire şi să
spună ce gâ nduri, sentimente sau senzaţii au apă rut.
Cereţi-i clientului să noteze aceste gâ nduri, sentimente şi senzaţii.
Întrebaţi clientul dacă îşi poate aminti ce a generat convingerea eronată .
Întrebaţi clientul dacă se putea înşela.
Întrebaţi clientul dacă există alte variante credibile ce ar putea fi adevă rate.
S-ar putea să fie nevoie să cereţi ajutorul grupului.
Cereţi-i clientului să completeze urmă toarele fraze:
„Dacă voi continua să cred asta, în cel mai ră u caz ...” - „în cel mai
bun caz ...” … „cel mai probabil se va întâ mpla... „
„Dacă schimb ceea ce cred, în cel mai bun caz ...” - „în cel mai ră u
caz ...” … „cel mai probabil se va întâ mpla... „
Ră spunsurile legate de probabilitate pot fi discutate şi grupul va decide un
mod de acţiune. Cea mai importantă credinţă este aceea de a identifica un
gâ nd raţional pe care clientul îl poate prelua atunci câ nd identifică
convingerea greşită ..

25
 CAPITOLUL 6

CONSILIEREA DE GRUP

Consilierea de grup s-a dovedit a fi cea mai bună cale de tratare a

dependenţei de substanţe. Consilierea de grup oferă clienţilor cadrul în care:
 Se pot cunoaşte mai bine pe ei înşişi interacţionâ nd cu alţii;
 Înţeleg că nu sunt singurii care au această problemă ;
 Dobâ ndesc abilită ţi sociale şi de comunicare care le permit să
folosească mai bine programele de auto-ajutor (AA, NA).

DIFERENŢE ÎNTRE CONSILIEREA DE GRUP ŞI CONSILIEREA INDIVIDUALĂ.

Consilierea de grup şi cea individuală sunt instrumente importante în
tratarea dependenţei de substanţe. Consilierea de grup foloseşte în mare
parte aceleaşi strategii de intervenţie ca şi consilierea individuală . Există
totuşi diferenţe importante între cele două abordă ri. O greşeală frecvent
întâ lnită este aceea de a concentra o întreagă întâ lnire de grup asupra unui
client, în timp ce restul grupului priveşte.
Consilierea de grup:
 se concentrează pe prezent (aici şi acum)
 nu oferă clienţilor cadrul aprofundă rii istoricului personal care
precede problemele generate de dependenţă
 oferă clienţilor cadrul înţelegerii dependenţei şi comportamentului
prezent, discută rii unor noi moduri de comportament, învă ţă rii unor
că i noi de rezolvare a problemelor şi dezvoltă rii abilităţilor de
prevenire a recă derilor.
Consilierea de grup foloseşte procesul interactiv din grup. Consilierul se
concentrează pe felul în care membrii grupului interacţionează , comunică
între ei şi se comportă în grup.
Consilierul şi membrii grupului oferă feedback individual privind
comportamentul lor. În consilierea individuală , clienţii sunt în dezacord

26
doar cu consilierul lor. În consilierea de grup, feedback-ul consilierului este
combinat cu feedback-ul pozitiv al celorlalţi membri. Acest fapt face ca
feedback-ul să fie mai puternic.
Grupul reprezintă un loc în care consilierul îi ajută pe participanţi să
exerseze noi abilită ţi, cum ar fi rezolvarea problemelor, comunicarea şi
gestionarea stresului generat de situaţiile de risc.
În consilierea de grup, consilierul foloseşte un grup de egali pentru a
influenţa individual clienţii să -şi schimbe comportamentul într-un mod
pozitiv.

TEORIA CONSILIERII DE GRUP

Etapele evoluţiei grupului.
Atunci câ nd un se formează un grup, consilierul şi membrii grupului se vor
simţi foarte inconfortabil. Membrii nu se cunosc între ei şi nu-l cunosc pe
consilier. Pe mă sură ce persoanele se familiarizează cu grupul, sentimentele
şi comportamentele încep să se schimbe. Aceste schimbă ri urmează modele
previzibile. De fapt, grupurile au un ciclu de dezvoltare, parcurgâ nd diverse
etape (pre-afilierea; putere şi control; intimitatea; diferenţierea; separarea).
Pe mă sură ce conducă torul grupului câ ştigă experienţă, învaţă să anticipeze
aceste schimbă ri şi să lucreze cu ele.
În etapa de pre-afiliere membrii se simt inconfortabil, sunt anxioşi sau
temă tori faţă de noutatea experienţei. În această etapă, membrii aşteaptă
îndrumare de la conducă torul grupului. La început, grupul trebuie să fie
concentrat în jurul conducă torului, iar acesta îi va ajuta pe membri să se
adapteze la noua experienţă .
Odată ce membrii grupului se simt mai în largul lor, este de aşteptat ca ei să
pună sub semnul întrebă rii autoritatea conducă torului şi să dorească să
obţină puterea şi controlul. Este important ca liderul să ştie că este ceva
normal în evoluţia grupului şi nu diferă de felul în care un adolescent pune
sub semnul întrebă rii autoritatea pă rinţilor. Această etapă ar putea fi
neplă cută , membrii grupului se pot simţi supă raţi şi frustraţi. Conducă torul
trebuie să aibă grijă să nu ră spundă acestor provocă ri prin autoritate. El
trebuie să fie consecvent, să evite conflictele cu grupul şi să permită
grupului să câ ştige autonomie, fă ră a-şi sacrifica poziţia de autoritate.

27
În urmă toarea etapă se stabileşte un anumit nivel de intimitate. Este foarte
important ca liderul să aducă membrii la un nivel comun de intimitate
înainte de a le permite să dezvă luie prea multe despre ei. Tipul grupului va
stabili nivelul general de intimitate. Dacă membrii se simt mai siguri în grup,
ei se pot implica mai bine în activităţi şi îşi pot asuma riscul necesar pentru
schimbare. La acest nivel, conducă torul poate da mai puţine îndrumă ri,
lă sâ nd membrii să lucreze împreună într-un mod mai spontan şi mai
independent.
Diferenţierea este etapa în care membrii au un sentiment puternic de
identificare cu grupul şi simt încredere. Aceasta este etapa cea mai
productivă a evoluţiei grupului.
În final, la punctul de încheiere a separării, membrii au o serie de
sentimente şi dezvoltă o gamă de comportamente care anticipează pă ră sirea
grupului. Este important să nu uitaţi că persoanele dependente au suferit
multe pierderi de-a lungul vieţii lor. Mulţi au pierdut membri ai familiei şi
prieteni din cauza violenţei şi bolii. Ei nu controlează bine sfâ rşitul unei
relaţii. Sfâ rşitul terapiei de grup sau pierderea unui membru reprezintă o
oportunitate pentru a trata această problemă. Conducă torul va pregă ti
grupul pentru o încheiere bună şi o va face gradual. Conducă torul se va
aştepta ca unii membri să aplice negarea sau să recadă . Este important să se
anticipeze aceste comportamente şi să fie identificate pe mă sură ce apar.
Aceste etape ale evoluţiei grupului sunt foarte previzibile. Teoretic toate
grupurile trec prin ele. Totuşi, în funcţie de circumstanţe, un grup poate
regresa mai devreme sau mai tâ rziu. De exemplu, dacă într-un grup vin noi
membri, nivelul de intimitate va scă dea. Grupul poate reveni în etapa de
pre-afiliere. Este greu de prezis câ t timp va ră mâ ne un grup într-o anumită
etapă de evoluţie. Procesul poate fi influenţat de tipul de grup (de ex.
obligatoriu sau voluntar), organizarea (de ex. instituţional sau comunitar)
dar şi alţi factori. Prin experienţa sa, conducă torul grupului va dezvolta
abilitatea de a stimula sau întâ rzia procesul de evoluţie.

Comunicarea în grupuri: Conţinut şi proces interactiv

Termenii „conţinut” şi „proces interactiv” se referă la că ile de comunicare
între membrii grupului. „Conţinutul” se referă la subiectul comunică rii,
incluzâ nd noţiuni, întrebă ri sau probleme asupra că rora se concentrează
grupul. „Procesul interactiv” nu include doar cuvintele rostite, ci şi mesajele

28
non-verbale exprimate prin tonul vocii, poziţie şi expresia facială. Procesul
reprezintă materia primă a acelui „aici şi acum” în consilierea de grup.
Conţinutul unei întâ lniri de grup simbolizează uneori procesul grupului. În
acelaşi fel în care un client poate vorbi despre „un prieten care are o
problemă ”, membrii grupului pot vorbi despre evenimente anterioare şi
elemente care reflectă experienţele curente. În calitate de conducă tori de
grup, deseori suntem prinşi de conţinut. Suntem foarte interesaţi ce, câ nd,
unde, cine, cum şi de ce. În consilierea de grup, conţinutul are relevanţă
într-un mod care poate fi diferit de relevanţa sa în consilierea individuală .

Consilierul ca lider de grup

Multe dintre tehnicile utilizate în consilierea de grup sunt identice cu cele
folosite în consilierea individuală . Abordarea generală a conducă torului de
grup trebuie să creeze o cultură a grupului care să se concentreze pe
comportamentul „aici şi acum”. În acest sens, sunt necesare o abordare
activă , dinamică şi un stil empatic.
Concentrarea liderului de grup trebuie să se fixeze pe:
 încurajarea recuperă rii grupului şi a recuperă rii individuale
 învă ţarea membrilor despre dependenţă, recuperare şi prevenirea
recă derilor
 construirea respectului de sine al membrilor grupului.
Abordarea liderului de grup trebuie:
 să fie empatică
 să insufle speranţă
 să fie un model pentru comportamentul dorit
 să trateze toţi membrii consecvent, egal şi corect
 să fie activă şi să ofere instrucţiuni
 să folosească intervenţii corespunză toare pentru a menţine grupul
în mişcare.
Liderul de grup trebuie:
 să menţină controlul într-un mod neautoritar

29
  să fie ferm, dar nu punitiv
 să se impună atunci câ nd stabileşte limite
 să ofere recompense corespunză toare (activită ţi, excursii etc.)
grupului

Planificarea activităţii în grup

Logistica. Toate aranjamentele logistice trebuie planificate bine înaintea
începerii şedinţelor de grup. Pentru o planificare fă ră obstacole, consilierii
trebuie să caute sprijinul unei echipe corespunză toare administrative şi de
suport. Înainte de a începe şedinţele de grup aveţi în vedere urmă toarele
aspecte:
Dimensiunea grupului. Grupurile cuprind de obicei între 6 şi 12 persoane.
Mă rimea va fi determinată de factori precum tipul grupului şi capacitatea
clienţilor. „Capacitatea” se referă la nivelul de funcţionare individuală .
Clientul se poate concentra, poate fi atent? Unii consumatori de droguri, în
special cei aflaţi în primele etape ale recuperă rii, nu au un nivel de
funcţionare cognitivă corespunză tor. Alţii pot avea probleme
mentale/emoţionale care împiedică aceste abilită ţi. Indivizii cu funcţionare
limitată au nevoie de un grup mai mic. Grupurile psiho - educaţionale pot
cuprinde mai mulţi membri, în timp ce grupurile orientate spre proces
trebuie să fie mai mici.
Timpul. Timpul reprezintă o limită importantă. Durata unei şedinţe de grup
trebuie planificată anterior, dacă grupul trebuie să aibă o limită de timp. Se
va stabili un program de şedinţe, care ţine cont de vacanţe şi de alte
obligaţii.
Ş edinţele vor fi egale ca durată . Durata ideală depinde de capacitatea
clienţilor, de formarea lor şi de tipul grupului. Clienţii funcţionali pot
suporta şedinţe lungi, spre deosebire de cei mai puţin funcţionali sau mai
tineri. Materialele prezentate în acest ghid sunt prevă zute pentru şedinţe de
grup de două ore.
Odată ce a fost stabilită durata şedinţelor, este foarte important ca acestea
să înceapă şi să se sfâ rşească la timp.
Spaţiul. Spaţiul ales pentru întâ lnirile de grup dovedeşte importanţa
acordată acestei activită ţi. Spaţiul trebuie să fie securizant, bine iluminat,
bine ventilat şi de dimensiuni adecvate dimensiunilor grupului. Se va alege o

30
locaţie privată, unde nu vor apă rea întreruperi şi care va fi sigură din punct
de vedere fizic.
Tipuri de grupuri. Diferite tipuri de grupuri servesc unor scopuri diferite. În
calitate de consilier puteţi decide ce tip de grup este mai util.
Grup obligatoriu sau voluntar ?
Puteţi presupune că grupurile voluntare sunt cele mai bune, însă cercetarea
şi practica au ară tat că atâ t grupurile voluntare, câ t şi cele obligatorii au
avantajele şi dezavantajele lor.
Grupurile obligatorii au avantajul faptului că membrii vor fi prezenţi. Avâ nd
o prezenţă regulată , procesul grupului se poate desfă şura cu puţine
întreruperi. Din nefericire, necesită ţile grupurilor obligatorii sporesc
deseori ostilitatea şi rezistenţa şi intensifică negarea. Nimă nui nu-i place să i
se spună că trebuie să meargă la un grup de consiliere şi sunt puţini
consilierii că rora le place să fie confruntaţi cu o asemenea ostilitate, mai ales
din partea unui grup de opt persoane sau mai mult.
Dacă consilierul este bine pregă tit, situaţia poate fi ţinută sub control.
Clienţii vor încerca să vă atragă în luptă . Cea mai bună tactică este aceea de a
evita lupta. O modalitate este aceea de a fi de partea grupului, spunâ nd ceva
de genul: „Voi trebuie să fiţi aici şi eu trebuie să fiu aici. Vă înţeleg şi vă
apreciez supă rarea, dar nu este vina mea. Ce putem face, în această situaţie,
ca lucrurile să meargă câ t de bine se poate?”. Ajută şi oferirea de
recompense concrete pentru cooperare. Stabilirea regulilor de participare
poate elimina rezistenţa, însă reduce doar rareori rezistenţa pasivă .
Aceste dezavantaje ale grupurilor obligatorii devin avantajele grupurilor
voluntare. Membrii grupurilor voluntare se identifică unii cu alţii, negarea
este mai puţin puternică , există mai puţină ostilitate şi se poate trece mai
uşor că tre obiectivele grupului. Totuşi, grupul voluntar prezintă un
dezavantaj major. Atunci câ nd participarea este voluntară , membrii gă sesc
deseori scuze pentru a absenta atunci câ nd asupra lor se exercită presiuni
pentru a-şi recunoaşte problemele. Fă ră o audienţă „captivă ”, liderilor le
este greu să asigure prezenţa membrilor, iar grupul evoluează dificil cu
membri absenţi.
Ce tip de grup este cel mai bun? Cercetă rile arată că grupurile de tratament
obligatorii funcţionează la fel de bine ca şi grupurile constituite voluntar
pentru consumatorii de substanţe. Într-un mediu subordonat justiţiei,
prezenţa obligatorie poate fi folositoare pentru toţi.

31
Grupuri închise sau deschise?
Un element care trebuie hotă râ t de la început este dacă se vor accepta
membri noi după ce grupul a început, sau nu. Termenii „grup închis” şi „grup
deschis” se folosesc pentru a defini cele două opţiuni.
Grupurile deschise pot ajunge la mai mulţi membrii şi sunt mai uşor de
menţinut de-a lungul timpului, pentru că membrii pierduţi pot fi înlocuiţi.
Totuşi, acceptarea de noi membri poate crea o pierdere a intimită ţii şi
coeziunii grupului. Evoluţia ar putea stagna. Deşi nu pare a fi ideal, în funcţie
de obiectivele grupului, se pot face adaptă ri. Grupurile închise permit un
progres individual mai mare, dar sunt practice doar în anumite direcţii.
Grupuri limitate în timp sau cu final deschis?
Poate fi utilă stabilirea unei limite în timp, în funcţie de stadiul de
recuperare a clienţilor. În acest mod, clienţii evoluează împreună , trecâ nd
într-un alt grup, cu alt obiectiv specific. Dacă organizarea o permite, ideal
este un grup închis, fă ră limită de timp. Un asemenea grup poate atinge un
nivel mare de intimitate şi diferenţiere, care permite asumarea unui risc mai
mare. Obiectivele pot avansa, în timp ce membrii ră mâ n aceiaşi.
Grupuri psiho – educaţionale ?
Pentru ca clienţii să reuşească în recuperare, trebuie să înveţe anumite
lucruri despre dependenţă . Aceste informaţii îi ajută să gestioneze
obstacolele din decursul recuperă rii şi să evite recă derea. Acest tip de
grupuri educaţionale sunt utile şi pentru creşterea implică rii clientului în
tratament şi recuperare. Aşteptă rile ascunse sau exprimate ale consilierii de
grup sau individuale sunt legate de „schimbare”. Pentru oameni, schimbarea
este percepută ca o ameninţare. Un grup psiho - educaţional se simte mai
puţin ameninţat, pentru că este mai uşor să „înveţi” decâ t să „schimbi”.
Ş edinţele pot fi oferite în secţiuni de 60-90 minute şi vor oferi informaţii de
bază despre:
 dependenţa de o substanţă ca boală bio – psiho - socială
 procesul de recuperare
 simptomele care apar după începerea abstinenţei
 semnalele de avertizare ale recă derilor

32
Planificarea recuperării. Aceste şedinţe pot consta dintr-un curs şi un
exerciţiu, prezentate cu materiale de suport media. Unele şedinţe au o
programă educaţională (de ex. Module Educaţionale pentru Abstinenţă,
NIDA) (vezi bibliografia).
Obiective şi principii de grup. Este important ca liderul de grup să
stabilească ce trebuie realizat la nivelul grupului. Cel mai bine este să aibă
un obiectiv scris, cu un plan de realizare, pas cu pas. Avâ nd un obiectivul şi
planul notate, va fi mai uşor să menţină grupul pe drumul corect.
Obiective ale consilierii de grup cu clienţi dependenţi pot fi:

Autoevaluarea

Clientul trebuie să fie capabil să vorbească despre însemnă tatea

anumitor exerciţii în recuperarea lui şi să le înţeleagă.

Abilităţi de comunicare

Consilierul îi va învă ţa pe clienţi tehnici de bază pentru a putea

vorbi despre gâ ndurile, sentimentele şi evenimentele din viaţa lor.
Aceste sesiuni se vor concentra asupra învă ţă rii clienţilor cum să
descopere lucruri despre ei înşişi şi cum să dea şi să primească
feedback.

Restructurare cognitivă

Clienţii trebuie să înveţe din nou cum să gâ ndească, pentru a putea

examina corect şi raporta informaţii şi pentru a înţelege cum
contribuie acestea la recuperarea lor.

Consiliere eficientă

Consilierea de grup îi va învă ţa pe clienţi cum să -şi identifice,

exprime şi controleze emoţiile şi dispoziţia.

Evocarea amintirilor

Clienţii învaţă să -şi recupereze amintirile pe termen lung şi pe

termen scurt.

33
 Monitorizarea tratamentului

Ş edinţele de grup trebuie să furnizeze un instrument pentru

monitorizarea progresului şi a problemelor apă rute.

Suport

Consilierul va oferi în mod egal suport grupului de-a lungul

procesului de recuperare.

Oportunitatea de a dialoga

Ş edinţele de grup îi oferă clientului şansa de a vorbi despre aspecte

legate de recuperare într-un mediu care oferă suport, în care
primeşte feedback de la ceilalţi membrii ai grupului, mai mult sau
mai puţin avansaţi în procesul de recuperare.

Implicarea altor persoane în rezolvarea de probleme.

Procesul de grup implică clientul în rezolvarea problemelor,

împreună cu alte persoane aflate în recuperare. Consilierul le poate
spune clienţilor că alte persoane pot şi vor să ajute la rezolvarea
problemelor lor, dacă acest lucru este permis, precum şi că , la
râ ndul lor, şi ei sunt capabili să -i ajute pe alţii şi se pot ajuta pe ei
înşişi ajutâ ndu-i pe alţii.

Reguli ce trebuie respectate în consiliere de grup:

Grupurile de dependenţi. Pentru a avea succes, grupurile trebuie să fie
formate numai din dependenţi de droguri şi alcool.
Obiectivele tratamentului de grup cu clienţi dependenţi. Dependenţa
generează şi o serie de probleme fizice, psihice şi sociale. În acest context
consilierea de grup trebuie astfel direcţionată încât să ofere clienţilor
sprijinul necesar pentru rezolvarea acestor probleme.
Un proces de grup structurat. Procesul de grup trebuie să fie structurat, nu
liber. Clienţii trebuie să se concentreze pe rezolvarea unor probleme
specifice, concrete, legate de acceptarea dependenţei lor şi de reuşita unei
recuperă ri confortabile. Sentimentele vor fi tratate în funcţie de contextul

34
acestor probleme concrete. Toate problemele abordate trebuie să fie legate
de dependenţă şi recuperare.
Rolul consilierului de grup. Consilierul de grup trebuie să coordoneze, dar să
fie permisiv şi să ofere suport. Consilierul este responsabil pentru stabilirea
şi menţinerea recomandă rilor pentru fiecare client şi pentru grup ca întreg.
Consilierul de grup coordonează şi supraveghează grupul. Trebuie să
menţină un format constant al grupului; să stabilească ritmul grupului şi să
aibă grijă să fie pă strat; să stabilească , să urmă rească şi să analizeze
sarcinile date, precum şi să controleze problemele grupului, pe mă sură ce
acestea apar.
Obiectivul abstinenţei. Primul obiectiv al consilierii de grup trebuie să fie ca
fiecare client să înceapă şi să menţină abstinenţa de la alcool şi droguri,
pentru că consumul acestor substanţe modifică dispoziţia. Acest obiectiv de
recuperare implică identificarea problemelor şi situaţiilor concrete care ar
putea pune în pericol abstinenţa şi dezvoltarea unor planuri specifice
pentru controlarea acestor probleme, precum şi organizarea de training şi
evaluarea abilită ţilor învă ţate, în funcţie de aceste probleme şi situaţii.
Importanţa suportului din partea grupului. Frecvent, clienţii tind să
substituie dependenţa de alcool şi droguri cu dependenţa de consilier.
Consilierea de grup poate fi folosită pentru a transfera această dependenţă
de la consilier asupra grupului. Consilierea de grup pentru clienţii
dependenţi poate fi orientată pentru a susţine implicarea permanentă a
clientului în AA, NA şi alte grupuri de suport. Ea trebuie de asemenea să se
concentreze pe formarea unor relaţii puternice, pozitive, de sprijin între
membrii grupului.
Criterii de admitere şi ieşire. Trebuie să existe criterii de admitere care
descriu tipul de client potrivit pentru consilierea de grup. Trebuie să existe
şi criterii specifice de ieşire, care descriu câ nd un client este pregă tit pentru
a finaliza consilierea de grup.
Situaţii nepotrivite pentru consilierea de grup. Există anumite situaţii care
necesită o abordare individuală . Aceasta se datorează necesită ţii unei
confidenţialită ţi extreme sau incapacită ţii clientului de a discuta despre
problemele sale într-o şedinţă de grup. Nu trebuie însă să fie încurajată
negarea continuă a clientului, permiţâ ndu-i-se să evite să vorbească despre
probleme de rutină legate de recuperare în şedinţele de grup.
Rolul de modelator al consilierului. Consilierul trebuie să modeleze
comportamentul pe care îl doreşte de la clienţi.

35
Consilierea suportivă. Eforturile timpurii ale unui consilier de grup trebuie
să fie direcţionate în aşa fel, încâ t să se alieze cu necesită ţile clientului
dependent, şi nu cu apă rarea prin atac. Clienţii dependenţi au nevoie de
suport, de educaţie, de training, de comunicare şi de recomandă ri pentru
recuperare. Acestea se vor oferi mai eficient printr-o abordare suportivă
decâ t printr-o abordare confruntativă.
Implicarea grupului. 80% din beneficiile consilierii în grup se bazează pe
implicarea activă şi folosirea procesului de grup pentru a-i ajuta pe membrii
să se recupereze. Implicarea îi ajută pe clienţi să nu mai fie centraţi pe sine
şi, în cadrul procesului de grup, pot identifica şi descoperi soluţii la
problemele lor, ajutâ ndu-i pe ceilalţi clienţi să rezolve probleme similare.
Doar 20% din beneficiile consilierii de grup apare din lucrul cu problemele
personale.
Notarea şi înregistrarea şedinţelor de grup. Clienţii dependenţi suferă de
scă deri semnificative ale memoriei. Se recomandă ca toţi clienţii să ia notiţe
privind aspectele discutate în cadrul grupului. Clienţii pot înregistra şi ei
pă rţi din şedinţele de grup în care lucrează sau feedback-ul primit.
Ascultarea acestor înregistră ri accelerează deseori procesul de consiliere.
Clientul intoxicat. Este neproductiv să se permită unui client să participe la
şedinţa de grup dacă este intoxicat cu alcool sau droguri. Clientul trebuie
rugat să pă ră sească grupul şi se va stabili o întrevedere personală pentru a
motiva clientul să intre într-un tratament corespunză tor de dezintoxicare.
Reguli şi contracte. Contractul este un instrument folosit pentru a îi ajuta pe
membrii grupului să participe la şedinţe şi să respecte regulile. Pentru că
este foarte important ca toţi membrii să fie de acord cu solicită rile şi regulile
grupului, se poate elabora un document care se va multiplica pentru fiecare
membru şi pentru consilier. Fiecare membru şi consilierul vor semna acest
contract. Contractul conţine ziua sau datele şedinţelor, ora, locul şi regulile
grupului.
Regulile exprimate şi aplicate clar sunt esenţiale pentru succesul grupului.
Ele permit membrilor să se confrunte cu elementele recuperă rii. De
exemplu, dacă este clar exprimată şi aplicată o regulă de non-violenţă,
aceasta îl va face pe client să simtă şi să îşi exprime supă rarea, ştiind că
grupul nu va permite niciunei persoane să -şi piardă controlul. Regulile oferă
deseori limite clienţilor care au foarte puţin autocontrol şi care nu-şi pot
stabili propriile limite. Mulţi consumatori de substanţe au tră it în medii care
nu i-au învă ţat că există control şi limite. Stabilind şi aplicâ nd reguli de grup,
acestea pot ajuta la corectarea acestui aspect.

36
Aplicaţi urmă toarele linii directoare pentru a stabili regulile de grup:
 nu stabiliţi o regulă pe care dvs. sau centrul dvs. nu o puteţi aplica
 toate regulile trebuie aplicate corect, chiar şi atunci când sunt
încă lcate
 regulile trebuie să fie clare şi înţelese de toţi
 mulţi consumatori de substanţe au probleme de memorie; de aceea,
regulile trebuie recapitulate periodic şi ori de câ te ori un nou
membru intră în grup.
Reguli de grup. Regulile prezentate în continuare sunt create pentru a fi
folosite ca parte a procesului rezolvă rii problemelor în grup:
1. Puteţi spune orice doriţi, oricâ nd doriţi.
2. Liniştea nu este o virtute în acest grup şi poate fi dă ună toare
recuperă rii.
3. Puteţi refuza să ră spundeţi la orice întrebare sau să participaţi la orice
activitate, exceptâ nd responsabilită ţile de bază din grup.
4. Grupul nu vă poate obliga să participaţi, dar membrii grupului au
dreptul de a spune ce pă rere au despre tă cerea sau alegerea dvs. de a nu
vă implica.
5. Tot ce se întâ mplă în grup ră mâ ne între membrii, cu o singură excepţie:
consilierii se pot consulta cu alţi consilieri pentru a putea oferi un
tratament mai eficient.
6. Nu se înjură, fă ră violenţă fizică sau ameninţă ri cu violenţa.
7. Nu se permit întâ lnirile, implicarea romantică sau cea sexuală între
membrii grupului. Asemenea activită ţi pot sabota tratamentul celor
implicaţi şi al celorlalţi. Dacă se ajunge la o asemenea implicare,
membrii trebuie să o aducă la cunoştinţa grupului sau individual,
consilierului, imediat.
8. Oricine decide să pă ră sească grupul trebuie să informeze grupul înainte
de a o face.
9. Sesiunile de grup durează 2 ore. Clienţii trebuie să ajungă la timp şi să
nu pă ră sească şedinţa înainte ca aceasta să se sfâ rşească . Nu se permit
mâ ncatul, fumatul sau bă utul în timpul şedinţelor de grup.

37
Responsabilităţile clienţilor în cadrul grupului cuprind:
 Ascultarea problemelor celorlalţi membri ai grupului
 Formularea de întrebă ri, pentru a ajuta la clarificarea problemelor
sau a soluţiilor propuse.
 Oferirea de feedback în legă tură cu ce cred şi simt despre o
problemă şi punctele forte ale persoanei, care o vor ajuta să rezolve
problema. De asemenea, feedback despre punctele slabe ale
persoanei, care o pot face să eşueze în rezolvarea problemei.
 Împă rtă şirea experienţelor personale în probleme similare, dacă
este cazul. Auto-dezvă luirea trebuie coordonată cu atenţie, pentru a
menţine concentrarea asupra clientului care lucrează la problemă.

ORGANIZAREA GRUPULUI DE CONSILIERE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR

Şedinţa de pregătire
Înainte de a începe sesiunea de grup, consilierul trebuie să se pregă tească.
Consilierii se întâ lnesc în grup. Se prezintă o scurtă descriere scrisă a
fiecă rui client şi se trece în revistă progresul acestuia. Se încearcă
anticiparea sarcinilor şi problemelor pe care le va prezenta clientul.
Procedura de deschidere (5 minute)
În timpul procedurii de deschidere, consilierul stabileşte climatul grupului,
conducerea şi ajută clienţii să se acomodeze cu procesul de grup. Consilierul
intră în sala pregă tită pentru grup. Se asigură că încăperea este prevă zută cu
scaune aranjate în cerc destul de aproape unul de altul pentru ca membrii
grupului să se atingă . Consilierul îl întâ mpină neoficial pe fiecare membru,
vorbind cu el înainte de a începe şedinţa.
Consilierul le cere membrilor să atingă persoanele aşezate lateral pe ambele
pă rţi şi să aibă contact vizual cu fiecare persoană din grup. Le cere să se
asigure că cealaltă persoană le vede, dâ nd din cap sau printr-un alt ră spuns.
Consilierul aplică tehnica de centrare (vezi Tehnici de consiliere). Aceasta
are menirea de a aduce clientul în contact cu el însuşi şi de a lă sa celelalte
probleme în afara grupului.
În tipul procedurii de deschidere, consilierul intră în contact vizual cu
fiecare client, adresează un discurs de întâ mpinare scurt şi încearcă să -şi

38
formeze o pă rere despre atitudinea şi dispoziţia fiecă rui client înainte de a
continua.
Feedback faţă de ultima şedinţă (15 minute)
Feedback-ul implică o scurtă descriere a (1) gâ ndurilor fiecă rui membru al
grupului în timpul ultimei şedinţe, (2) a felului în care s-au simţit la ultima
şedinţă şi (3) identificarea a trei persoane care s-au remarcat la ultima
şedinţă şi prin ce au fost remarcate de ceilalţi membrii.
Toţi membrii grupului trebuie ofere un feedback privind ultima şedinţă.
Aceasta ajută la atingerea unei serii de obiective:
 Obligă fiecare client să vorbească în prima fază a şedinţei de grup.
 Evită tendinţa că tre izolare şi auto-centrare, forţâ ndu-l pe client să
menţioneze şi să comenteze despre cel puţin trei alţi membri ai
grupului. Această reacţie forţează implicarea în grup.
 Oferă training despre comunicarea de bază şi îi învaţă pe clienţi cum
să ofere feedback.
 Oferă feedback celorlalţi membri ai grupului despre persoanele care
s-au remarcat la ultima şedinţă şi de ce.
 Obligă membrii grupului să -şi amintească evenimente importante
din şedinţa anterioară . Ca rezultat, serveşte drept instrument de
antrenare a memoriei.
 Testează motivaţia unui membru. Membrii care refuză să ofere
reacţii sau să repete ce spun alţii au de obicei probleme de
cooperare în alte aspecte ale tratamentului.
 Îi oferă consilierului ocazia de a reflecta asupra ultimei şedinţe de
grup şi de a compară ceea ce a reţinut el cu ceea ce au reţinut
membrii grupului.
Este foarte important de reţinut că feedback-ul implică comunicarea într-o
singură direcţie. Ceilalţi membrii ai grupului nu au voie să comenteze aceste
feedback-uri. Dacă cineva este supă rat pentru ce a spus un alt membru al
grupului, este responsabilitatea acelei persoane de a se oferi voluntar să
lucreze pe acea temă atunci câ nd se stabileşte agenda.
Feedback-ul nu implică opinii greşite, bune sau rele. Singurul feedback pe
care consilierul sau ceilalţi membri ai grupului îl dau se referă la formatul
sau dimensiunea acestuia. Cu alte cuvinte, un membru al grupului se

39
raportează la gâ ndurile, sentimentele sale şi la cel puţin trei persoane pe
care le-a observat în ultima şedinţă .
Feedback-ul are trei pă rţi:
 La ce m-am gâ ndit în ultima şedinţă de grup.
 Cum m-am simţit în ultima şedinţă de grup.
 Trei persoane pe care le-am remarcat în ultima şedinţă de grup.
Un consilier trebuie să -şi ajute clienţii în formularea feedback-ului lor.

PROBLEME TIPICE ALE CLIENŢILOR:

Vor spune ce au gâ ndit sau simţit despre ultima şedinţă, în loc de ce au

gâ ndit sau simţit în timpul ultimei şedinţe.

Exemplu:
Clientul – M-am gâ ndit că şedinţa de să ptă mâ na trecută a fost bună .
(incorect)
Consilierul – M-ai înţeles greşit. Ce aş vrea să -mi spui este ce dialoguri
sau imagini s-au format în mintea ta.
Client – În timpul şedinţei de să ptă mâ na trecută m-am gâ ndit la felul în
care alcoolul şi drogurile mi-au afectat viaţa. (corect)

Vor face confuzie între gâ nduri şi sentimente.

Exemplu:
Clientul – Cred că eram furios. (incorect)
Consilierul – Erai furios? (explică diferenţa dintre un gâ nd şi un
sentiment.)
Clientul – Eram furios. Mă gâ ndeam la închisoare. (corect)

Vor vorbi despre un membru al grupului în loc să vorbească despre ei.

Exemplu:
Clientul – Joe mi-a atras atenţia pentru că povestea vieţii lui seamă nă cu
a mea. (incorect)

40
 Consilierul – Te rog să repeţi, şi de această dată adresează -te direct lui
Joe. Uită -te la el şi spune-i „Joe, mi-ai atras atenţia pentru că ...”
Clientul – Joe, mi-ai atras atenţia pentru că povestea vieţii tale seamă nă
foarte mult cu a mea. (corect)

Exemple de ră spunsuri bune. Prezentă m câ teva exemple de feedback corect

formulat:
 M-am gâ ndit mult la felul în care mă împac cu furia şi frustrarea. Am
primit feedback folositor atunci câ nd am vorbit despre problema
mea şi acest lucru mi-a fost de folos.
 Am avut un sentiment de satisfacţie atunci când am lucrat cu
problemele mele. Am fost surprins.
 Pentru prima dată după mult timp, m-am entuziasmat în loc să mă
întristez.
 Joe, mi-ai atras atenţia prin faptul că ai înţeles despre ce vorbeam.
 Mary, mi-ai atras atenţia pentru că mi-ai spus că îţi pasă. Nu sunt
sigur că te cred. O parte din mine crede că îmi spui adevă rul şi m-am
simţit bine. Altă parte din mine spune: „De ce i-ar pă sa, nimă nui nu-i
pasă”.
 Pete, mi-ai atras atenţia pentru că pă reai a nu-mi acorda atenţie
câ nd vorbeam.
Învăţarea feedback-ului. Marea majoritate a persoanelor au nevoie de timp
pentru a învă ţa cum să formuleze feedback-ul. Aceasta presupune atâ t
cunoaşterea unor reguli de formulare câ t şi învă ţate prin imitare. Consilierul
şi ceilalţi membri ai grupului trebuie să explice fiecă rui nou membru al
grupului care sunt componentele unui feedback bun. Se va distribui un
document scris care descrie aceste componente şi conţine exemple.
Membrul grupului va învă ţa prin observare şi imitâ nd reacţiile celorlalţi
membri ai grupului. Consilierul poate accelera acest proces atră gâ nd atenţia
asupra reacţiilor bune, spunâ nd „bine” sau dâ nd un alt ră spuns pozitiv
pentru a încuraja sau recompensa persoana. Consilierul dă feedback pozitiv
la formulă rile corecte, nu pe baza acordului cu conţinutul pe care îl
comunică persoana.

41
Raport asupra temelor pentru acasă (10 minute)
Temele pentru acasă sunt exerciţii la care clienţii lucrează în caietul de lucru
sau adiţional la caietul de lucru. Temele sunt date deseori pentru a ajuta un
membru al grupului să rezolve o problemă la care se lucrează în grup. Unele
din aceste probleme se vor rezolva în grup, altele vor trebui rezolvate între
şedinţele de grup. Imediat după reacţii, consilierul va cere tuturor
membrilor grupului care au primit o problemă să ră spundă pe scurt la şase
întrebă ri.
 Care a fost tema şi de ce a fost atribuită ?
 A fost rezolvată tema? Dacă nu, ce s-a întâ mplat atunci câ nd s-a
încercat rezolvarea ei?
 Ce s-a învă ţat din rezolvarea problemei?
 Ce sentimente şi emoţii au însoţit rezolvarea temei?
 Au apă rut elemente care cer să fie analizate suplimentar în grup?
 Există altceva ce doriţi să lucraţi în mod special în grup astă zi?
Clienţilor li se va cere să aprecieze în cadrul şedinţei de grup câ t de
importante sunt temele lor, marcâ ndu-le cu un numă r între 1 şi 10, unde 1
înseamnă nu foarte important, iar 10 înseamnă foarte important.
Stabilirea agendei (3 minute)
După ce s-au raportat toate temele atribuite, consilierul de grup va identifica
toate persoanele care vor să lucreze şi va anunţa cine va lucra şi în ce
ordine. Membrii grupului care nu au timp să -şi prezinte temele în prezenta
şedinţă de grup vor fi primii pe agenda urmă toarei şedinţe de grup. Este
recomandat să nu se planifice mai mult de trei clienţi care să lucreze într-o
şedinţă de grup.
Procesul de rezolvare a problemelor în grup (70 minute)
Procesul de rezolvare a problemelor în grup este creat pentru a le permite
clienţilor să prezinte grupului anumite elemente, să le clarifice prin
întrebă ri adresate în cadrul grupului, să primească feedback de la grup, de la
consilier (dacă este cazul) şi să formuleze probleme de rezolvat pentru a
continua evoluţia.

42
Procesul de rezolvare a problemelor este condus de consilier în două
moduri. Se atribuie o serie de exerciţii şi se rezolvă în grup. Problemele
speciale care apar sunt discutate în grup. Unul din obiectivele consilierii de
grup este de a deprinde abilită ţi de rezolvare a problemelor care să permită
clientului aflat în recuperare să se descurce în situaţii dificile atunci când
acestea apar.
Atunci câ nd se tratează probleme care nu constituie teme pentru acasă, se
recomandă un proces standard de rezolvare, cu următorii paşi:

Pasul 1: Identificarea problemei

Mai întâ i, clienţii vor pune întrebă ri, pentru a identifica ce anume
creează dificultă ţi. Care este problema?

Pasul 2: Clarificarea problemei

Clienţii vor fi încurajaţi să prezinte problemele în mod clar şi

concret. Este aceasta adevă rata problemă sau există o problemă
mai importantă ?

Pasul 3: Identificarea alternativelor

Care ar fi opţiunile de rezolvare a problemei? Cereţi-i clientului să

le scrie, pentru a le putea vedea. Cereţi grupului să vină cu o listă
de cel puţin cinci soluţii posibile. Această variantă le va da mai
mult de o posibilitate pentru a alege cea mai bună soluţie şi le va
oferi câ teva alternative dacă prima alegere nu funcţionează .

Pasul 4: Consecinţe anticipate pentru fiecare alternativă

Care sunt rezultatele probabile ale fiecă rei opţiuni? Grupul va pune
persoanei urmă toarele întrebă ri:
 Ce se va întâ mpla în cel mai bun caz dacă alegi această
variantă ?
 Ce se va întâ mpla în cel mai ră u caz?
 Ce se va întâ mpla cel mai probabil?
 Care este reacţia voastră (gâ nduri, sentimente, amintiri şi

43
 proiecţii de viitor) atunci câ nd vă gâ ndiţi la adoptarea acestei
variante?

Pasul 5: Decizia

Grupul va întreba persoana care dintre opţiuni oferă cele mai bune
rezultate şi pare a avea cele mai bune şanse de succes. Cereţi-le să
ia o decizie pe baza alternativelor pe care le au.

Pasul 6: Acţiunea

Odată ce au ales o soluţie pentru problemă, trebuie să facă un plan

pentru cum o vor rezolva. Elaborarea unui plan ră spunde la
întrebarea „Ce aveţi de gâ nd să faceţi?”. Un plan este o cale de
urmat pentru atingerea obiectivului. Există obiective pe termen
lung şi obiective pe termen scurt. Obiectivele pe termen lung se
ating pe mă sură ce se ating cele pe termen scurt. Pas cu pas.

Pasul 7: Urmărirea

Cereţi-i persoanei să -şi ducă planul la îndeplinire şi să raporteze

despre cum se descurcă .

Majoritatea problemelor nu se vor rezolva doar prezentându-le în cadrul

unei şedinţe de grup. Procesul rezolvă rii problemelor personale necesită
timp. Pot fi necesare trei pâ nă la cinci prezentă ri ale unei probleme,
împreună cu temele pentru acasă rezolvate între şedinţele de grup, pentru a
gă si rezolvarea completă a unei probleme. Clienţii vor primi un interval
limitat de timp pentru a prezenta o problemă sau o temă pentru acasă. Ca
regulă generală, clienţii nu vor lucra în grup mai mult de 20 de minute.
Nu trebuie ca fiecare persoană să lucreze pe o problemă în fiecare şedinţă.
Există o regulă de 80/20 pentru consilierea de grup. Optzeci la sută din
beneficiile consilierii de grup rezultă din aceea că clienţii învă ţă cum să se
implice responsabil în ajutorarea celorlalţi la rezolvarea problemelor. Doar
20 de procente din beneficii rezultă din elemente legate de lucrul pe
problemele personale.
Feedback

44
Câ nd atingeţi un punct în care o parte din procesul rezolvă rii problemelor
este încheiat sau s-a prezentat rezolvarea unei teme pentru acasă , membrii
grupului şi consilierul trebuie să ofere feedback. Consilierul va fi ultimul.
Feedback-ul se va comunica cerâ ndu-le membrilor să completeze
urmă toarele:
 Reacţiile mele sunt ... (un sentiment, un gâ nd sau cum se pot identifica
membrii cu clientul care a prezentat)
 Cred că aceasta îţi afectează recuperarea prin ...
 Ce cred eu despre tine ca persoană este ...
Scopul acestui exerciţiu de feedback este practicarea abilită ţilor de
comunicare, învă ţarea procedurii de a oferi şi de a primi feedback şi a utiliza
grupul în rezolvarea problemelor. Consilierul poate da o temă pentru acasă
clientului, dacă apreciază că este necesar să continue să înveţe despre cum
să rezolve aceste probleme.
Exerciţiul de încheiere (15 minute)
Câ nd mai ră mâ n aproximativ 15 minute din şedinţa de grup, consilierul îi va
întreba pe membri urmă toarele:
Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învă ţat în această seară ? Este
important să îl notaţi în caietele voastre. Ce veţi schimba în comportamentul
vostru? Notaţi în caiete. Comunicaţi grupului ce aţi învă ţat şi ce schimbă ri
doriţi să faceţi.
Fiecare participant va ră spunde pe scurt la aceste întrebă ri în faţa grupului.
Consilierul va încheia apoi şedinţa.
Sesiunea de evaluare
Sesiunea de evaluare este creată pentru a recapitula problemele şi
progresele clientului, pentru a preveni epuizarea consilierului şi a
îmbună tă ţi abilităţile acestuia de a lucra cu grupul. Este foarte bine dacă se
poate face împreună cu alţi consilieri care conduc grupuri similare. Se
realizează o trecere în revistă a fiecă rui client, se identifică membrii
deosebiţi ai grupului şi evenimentele speciale, se discută progresele şi
problemele, se revizuiesc sentimentele personale şi reacţiile consilierilor.

45
 MODEL DE SESIUNE DE CONSILIERE DE GRUP

1. PROCEDURA DE DESCHIDERE 5 minute

FORMAT  Formaţi un cerc închis

 Faceţi exerciţii de contact vizual şi fizic
 Faceţi exerciţii de respiraţie
 Fiţi atenţi şi identificaţi dispoziţia clienţilor

SCOP  Stabilirea controlului

 Determinarea membrilor grupului să intre în contact unii
cu alţii
 Aducerea grupului la o stare de concentrare
 Evaluarea atitudinii şi dispoziţiei membrilor

2. REACŢII FAŢĂ DE ULTIMA ŞEDINŢĂ 15 minute

FORMAT  Întrebaţi la ce s-au gâ ndit clienţii în timpul ultimei şedinţe

 Întrebaţi cum s-au simţit în timpul ultimei şedinţe
 Întrebaţi care sunt cele trei persoane care le-au atras
atenţia la ultima şedinţă şi de ce

SCOP  Training de comunicare

 Antrenarea memoriei
 Corelarea experienţei grupului
 Determinarea interesului faţă de alţi membri ai grupului
 Iniţierea unei interacţiuni de calitate în grup
 Motivarea pentru testă ri
 Crearea oportunită ţii pentru o comunicare „fă ră greşeli”

46
3. RAPORT ASUPRA TEMEI PENTRU ACASĂ 10 minute

FORMAT  Aflaţi cine a avut temă pentru acasă

 Întrebaţi dacă tema a fost realizată
 Dacă da, întrebaţi ce a învă ţat
 Dacă nu, întrebaţi ce s-a întâ mplat câ nd a încercat să o
rezolve
 Întrebaţi câ t de important este pentru el să o prezinte în
cadrul grupului în acea şedinţă (cotează de la 1 la 10)
 Discutaţi orice alte probleme care trebuie lucrate în
grup (cotează de la 1 la 10)

SCOP  Responsabilitate (solicitaţi numai ce aşteptaţi şi ce

analizaţi)
 Continuitate (vă asiguraţi că toate temele sunt
rezolvate)

4. STABILIREA AGENDEI 3 minute

FORMAT  DECIDEŢ I şi anunţaţi: ordinea prezentă rii de că tre

membrii grupului.

SCOP  Identificarea membrilor care au nevoie să lucreze în

grup
 Recapitularea unei scurte descrieri a elementelor pe
care membrii doresc să lucreze
 Stabilirea priorită ţilor se face pe baza: severită ţii
problemelor şi participă rilor trecute

5. PROCESUL DE REZOLVARE A PROBLEMELOR 70 minute

FORMAT  Prezentarea problemelor

 Întrebă ri din cadrul grupului
 Feedback de la membrii grupului şi de la consilier
 Concluzie din partea consilierului

47
SCOP  Prezentarea ideilor
 Lă murirea ideilor prin întrebă ri din partea grupului
 Primirea de feedback de la membrii grupului
 Elaborarea de teme de casă pentru continuarea
progresului
 Prezentarea unei probleme în cadrul grupului
„Problema pe care aş vrea să lucrez este ...”
„A devenit pentru prima dată o problemă câ nd ...”
„Relaţia dintre această problemă şi dependenţa mea este ...”
„Am încercat să rezolv această problemă în trecut în felul
urmă tor ...”

Obiectivele întrebărilor în cadrul grupului sunt:

 Stabilirea relaţiilor prin ascultarea activă

 Încurajarea membrilor grupului să -i cunoască şi să -i
înţeleagă pe cei care lucrează asupra unei probleme
 Transmiterea mesajului „eşti ascultat, înţeles, luat în serios
şi recunoscut ca persoană .”

Tipuri de întrebă ri:

 Deschise (nu poate ră spunde cu „da” sau „nu”);

 Centrate (obligă la o alegere între variante limitate);
 Închise (ră spunde cu „da” sau „nu”);
 De îndrumare (obligă la luarea în considerare a unui nou
punct de vedere).

METODA „EIAG”.

EXPERIENŢ Ă „Ce experienţă ai avut şi de ce este o problemă ?”

IDENTIFICARE „Poţi identifica pă rţile importante, elementele sau

rezultatele experienţei?”

48
ANALIZA „De ce este importantă această experienţă ? Care este
semnificaţia ei?”

GENERALIZARE „Ce ai învă ţat din această experienţă şi cum vei aplica
ce ai învă ţat în alte experienţe?”

Întrebări centrate pe dependenţă:

 Cum a contribuit această problemă sau experienţă la

evoluţia dependenţei tale?
 Cum a afectat această problemă sau experienţă dorinţa sau
capacitatea ta de a recunoaşte sau de a că uta tratament
pentru dependenţă ?
 Cum a afectat această problemă sau experienţă dorinţa sau
capacitatea ta de a ră mâ ne abstinent sau de a ră mâ ne în
programul de recuperare?
 Cum te va determina această problemă sau experienţă să
recazi în viitor?

Oferirea de feedback în grup:

 „Reacţia mea la problema sau tema ta este...”

 „Cred că problema ta este ...”
 „Eu cred despre tine ca persoană că ...”

Procesul schimbării:

Nici o problemă nu se rezolvă într-o singură prezentare în

cadrul grupului. Pentru a rezolva o singură problemă este
nevoie de trei pâ nă la şase prezentă ri în grup. Fiecare
problemă trebuie divizată în secvenţe pe care se poate lucra în
sesiuni de 20-30 minute. Limitaţi fiecare prezentare la 20-30
minute. Alocaţi timp pentru ca doi pâ nă la patru clienţi să
lucreze în fiecare grup.

Procesul de rezolvare a problemelor

 Identificarea problemelor
 Clarificarea problemelor

49
  Identificarea alternativelor
 Proiectarea consecinţelor fiecă rei alternative (în cel mai
bun caz, în cel mai ră u caz, cel mai probabil)
 Decizia
 Acţiunea
 Monitorizarea

6. EXERCIŢIU DE ÎNCHEIERE 15 minute

FORMAT  Notaţi cel mai important lucru pe care l-aţi învă ţat în
şedinţa de grup de astă zi
 Notaţi ce veţi face diferit, ca rezultat a ceea ce aţi învă ţat
 Explicaţi grupului care este cel mai important lucru pe care
l-aţi învă ţat şi ce veţi face în mod diferit, ca rezultat.

SCOP  Asiguraţi-vă că fiecare membru înţelege şi se integrează în

experienţa grupului

Încheierea şedinţei

Cereţi-le membrilor grupului să spună dacă nu vor participa la

urmă toarea şedinţă de grup. Confirmaţi ziua, data şi ora
urmă toarei şedinţe. Ş edinţa se încheie oficial.

7. SESIUNEA DE EVALUARE

FORMAT  Analizarea clienţilor: recapitularea progreselor şi

problemelor fiecă rui client
 Membri deosebiţi în grup: Gâ ndiţi-vă şi notaţi acei membri
care s-au remarcat cel mai mult în grupul de astă zi, şi de
ce.
 Evenimente deosebite: Gâ ndiţi-vă şi notaţi orice eveniment
deosebit pozitiv sau negativ în grup.
 Probleme – progres: Gâ ndiţi-vă şi notaţi orice probleme
sau progrese observate în coordonarea generală a grupului
 Sentimente şi reacţii personale: Gâ ndiţi-vă şi notaţi orice

50
 sentiment personal şi reacţie faţă de grup

SCOP  Recapitularea progreselor şi problemelor grupului

 Prevenirea epuiză rii consilierului
 Antrenarea şi dezvoltarea abilită ţilor echipei de consilieri
 Evaluarea este esenţială pentru reuşita grupului pe
termen lung

51
 SPRIJINIREA CLIENŢILOR CU AJUTORUL CAIETULUI DE LUCRU PENTRU
PREVENIREA RECĂDERILOR LA PERSOANELE DEPENDENTE DE DROGURI

INSTRUCŢIUNI GENERALE
Caietul de lucru are un format care îi permite clientului să -l completeze
singur. Totuşi, pentru a creşte capacitatea clientului de a completa caietul
de lucru, pentru a beneficia pe deplin de scopul lui şi pentru a spori
şansele de recuperare este recomandat să fie utilizat în cadrul unui
program de consiliere în grup. Ş i o şedinţă de educare separată cu un
consilier va spori capacitatea clientului de a se recupera.
La utilizarea caietului de lucru în cadrul unei sesiuni de consiliere în grup,
clienţii completează singuri exerciţiile, între şedinţele de grup. Prezintă
apoi un rezumat despre ceea ce au învă ţat fă câ nd exerciţiile, în cadrul
şedinţelor de grup. Clienţii primesc întrebă ri din partea grupului, pentru a
se asigura de faptul că au înţeles corect fiecare exerciţiu. Primesc feedback
din partea grupului şi apoi completează urmă torul exerciţiu pentru
urmă toarea şedinţă de grup.
Dacă un client are probleme cu înţelegerea şi rezolvarea unui exerciţiu,
consilierul şi grupul îl pot ajuta. În timpul asistă rii clientului în grup, este
important ca tema pentru acasă să fie completată pe tablă, astfel ca toţi
ceilalţi clienţi să poată participa şi învă ţa din exerciţiu.
În unele cazuri poate fi necesar ajutorul consilierului printr-un exerciţiu
rezolvat cu clientul într-o şedinţă individuală . Aceasta se aplică în special
în cazul „Calendarului pentru alcool/droguri/legal” (exerciţiul nr. 3) şi
„Istoricul vieţii şi dependenţei” (exerciţiul nr. 6). Pe parcursul acestor
exerciţii, la anumiţi clienţi pot apă rea probleme de memorie. O şedinţă
individuală poate ajuta la evocarea amintirilor.
Este important ca clienţii să aducă la şedinţe caietele de lucru, precum şi
hâ rtie pentru a lua notiţe. Clienţii care au probleme de citire vor fi aşezaţi
în echipă cu unii care ştiu să citească . Este important de asemenea ca
aceşti clienţi să înregistreze şedinţele.
Veţi regă si explicarea fiecă rui exerciţiu şi instrucţiuni care să vă ajute să
asistaţi clientul câ nd rezolvă exerciţiile, într-o şedinţă individuală sau una
de grup.

52
 CAPITOLUL 7

AUTOEVALUAREA

TESTUL DEPENDENŢEI DE ALCOOL ŞI DROGURI

Scop. Prima secţiune a caietului de lucru al clientului are două teste
individuale. Primul este testul dependenţei de alcool şi droguri. Scopul lui
este să stabilească dacă clientul are probleme cu alcoolul sau drogurile.
Este necesar ca acesta să recunoască faptul că are o problemă, altfel caietul
de lucru nu-l va ajuta.
Instrucţiuni. Principalul obiectiv al acestui test este ca clientul să -şi
examineze simptomele de dependenţă şi să înceapă să facă o legă tură între
acestea şi problemele sale juridice. Clientul va completa testul şi va
prezenta rezultatul în cadrul grupului. Consilierul îl va întreba apoi dacă
este de acord cu rezultatul testului. Întrebaţi clientul ce pă rere are
referitor la problemele sale juridice şi cum a încercat să schimbe lucrurile.
Dacă rezultatul testului arată clar că clientul este dependent, însă acesta
neagă, consilierul trebuie să provoace clientul, întrebâ nd de ce crede că
rezultatul nu este corect. Primele trei exerciţii pot ajuta clientul să facă
legă tura între consumul să u de alcool sau droguri şi problemele pe care le
are. Dacă în acest moment clientul continuă să nege că are o problemă cu
alcoolul sau drogurile, atunci acel client probabil că nu este potrivit pentru
acest grup şi va fi repartizat unui alt grup, care se ocupă de educarea de
bază legată de dependenţă .

TEST DE PERSONALITATE PENTRU CLIENŢII CU ISTORIC DE DELINCVENŢĂ

Scop. Cel de-al doilea test este menit să -i ajute pe clienţi să descopere dacă
se aseamă nă cu alţi clienţi cu istoric de delincvenţă . Testul îl va ajuta pe
client să înţeleagă relaţia dintre consumul de alcool sau droguri şi
comportamentul delincvent.
Instrucţiuni. Principalul obiectiv este acela de a determina clientul să -şi
analizeze trecutul comportamentului infracţional şi legă tura dintre acesta
şi consumul de alcool şi droguri. Clientul trebuie să completeze testul şi să

53
prezinte rezultatul în cadrul grupului. Consilierul îl va întreba apoi dacă
este de acord cu rezultatul testului şi care sunt gâ ndurile şi sentimentele
sale faţă de rezultat. Întrebaţi clientul cum crede el că aceste gâ nduri şi
sentimente sunt legate de problemele sale de infracţionalitate şi ce a
încercat să facă pentru a schimba lucrurile.

Exerciţiul nr. 1: De ce vreau să mă schimb?

Scop. În cadrul acestui exerciţiu, clienţii analizează de ce vor să ia parte la
tratament şi câ t de motivaţi sunt. Pentru consilier este o ocazie de a-i ajuta pe
clienţi să înţeleagă că , dacă se vor recupera, trebuie să îşi ia un angajament de a
face schimbă ri pe termen lung. Schimbă rile pe termen lung înseamnă mai mult
decâ t doar să iasă din situaţia lor curentă .
Instrucţiuni. Obiectivul este ca grupul să pună întrebă ri care exprimă clar faptul
că clientul trebuie să se angajeze la abstinenţă pe termen lung şi să se implice într-
un program de recuperare pentru a reuşi să se rupă de dependenţa de substanţe.
Clienţii vor împă rtă şi conţinutul acestui exerciţiu în grup. Cereţi grupului să
întrebe clientul dacă se gâ ndeşte serios la recuperare. Dacă clientul doar încearcă
să iasă din situaţia sa curentă (probleme cu justiţia), cereţi grupului să întrebe
clientul dacă a mai încercat să se elibereze de anumite probleme şi cum au evoluat
lucrurile.

Exerciţiul nr. 2: Motive de recădere

Scop. Scopul acestui exerciţiu este acela de a-i ajuta pe clienţi să stabilească dacă
se află în proces de recuperare şi să vă ajute pe dvs. în calitate de consilier să
hotă râ ţi pe ce trebuie să se concentreze clientul. Clienţii se încadrează într-una din
urmă toarele patru grupe de bază:
Clienţi în tranziţie: Aceşti clienţi nu îşi acceptă dependenţa. Ei cred că pot consuma
în continuare alcool şi droguri şi că pot controla consumul. Recomandare: faceţi
legă tura între evenimente negative şi consumul de alcool şi droguri, astfel încâ t
clienţii să înţeleagă că trebuie să nu mai consume alcool/ droguri pentru a începe
recuperarea.
Clienţi în etapa de stabilizare: Aceşti clienţi sunt incapabili să ră mâ nă în
recuperare. De fiecare dată câ nd încearcă să ră mâ nă abstinenţi, se îmbolnă vesc, se
simt prost, nu se pot gâ ndi la nimic altceva decâ t alcool şi droguri şi întâ mpină
multe probleme. Recomandare: identificaţi gâ ndurile şi sentimentele care îi fac pe
clienţi să revină la consumul de alcool şi droguri şi oferiţi-le sprijin pentru învă ţa
cum să le gestioneze. Determinaţi-l pe client să se întrebe: „Ce fel de gâ nduri şi
sentimente mă vor determina să consum astă zi?”

54
Clienţi aflaţi la începutul etapei de recuperare: Aceşti clienţi nu se simt confortabil
în etapa de recuperare. Câ nd renunţă la consum, nu ştiu cum să -şi schimbe modul
de viaţă , astfel încâ t să se bucure că sunt abstinenţi. Recomandare: identificaţi şi
schimbaţi elementele din viaţa clientului care interferează cu dorinţa lor de a
ră mâ ne în recuperare. Cel mai adesea este vorba despre lucruri asociate cu un stil
de viaţă (prieteni, familie, cartier etc.) la care nu vor să renunţe.
Clienţi cu recă deri: Aceşti clienţi devin abstinenţi, folosesc AA sau NA şi se bucură
de abstinenţă . Totuşi, se întâ mplă ceva care îi face să înceapă din nou să consume.
Recomandare: identificaţi ce fel de probleme îi fac nefericiţi în recuperare.
Instrucţiuni. Clienţii vor prezenta ră spunsurile acestui exerciţiu în cadrul
grupului. Cereţi grupului să întrebe fiecare client ce înseamnă acest rezultat, ce au
de învă ţat pentru a se recupera? Încurajaţi clienţii să reţină răspunsurile care se
concentrează pe trecutul lor, ca şi cele pentru urmă toarele exerciţii.

Exerciţiul nr. 3: Calendarul alcool/droguri/legal

Scop. Scopul acestui exerciţiu este ca clientul să înceapă să aibă o imagine clară
despre trecutul său de consumator de droguri sau alcool şi comportamentul
infracţional. Exerciţiul prezintă aceste informaţii sub forma unui calendar.
Majoritatea clienţilor (în special cei aflaţi în faza de început a recuperă rii) nu
înţeleg clar propriul lor trecut şi felul în care anumite evenimente sau situaţii din
viaţa lor determină alte evenimente.
Instrucţiuni. Cereţi clienţilor să -şi povestească trecutul (cu un calendar) în cadrul
grupului. Dacă un client nu poate face exerciţiul singur, ajutaţi-l în cadrul unei
şedinţe individuale de consiliere sau ajutaţi clientul să facă exerciţiul pe tablă , în
cadrul grupului. Atunci câ nd calendarul se află pe tablă , clientul îl poate copia în
caietul să u de lucru. Cereţi grupului să întrebe clienţii ce nu ştiau înainte şi au
învă ţat din acest exerciţiu despre trecutul lor.

Exerciţiul nr. 4: Lista episoadelor de recădere

Scop. Scopul acestui exerciţiu este acela de a-i ajuta pe clienţi să identifice ce au
fă cut şi ce nu au fă cut în încercarea de a se abţine de la consumul de alcool sau
droguri. Încercâ nd să identifice motivele recă derilor, clienţii încep să înveţe cum să
se reorienteze asupra a ceea ce pot face pentru a se schimba.
Instrucţiuni. Fiecare client îşi va prezenta în faţa grupului foaia de lucru de la
acest exerciţiu. Grupul va fi întrebat ce s-a schimbat după fiecare episod de
recă dere, dacă s-a schimbat ceva, ce a ră mas identic de fiecare dată şi dacă clienţii
pot descoperi de ce au dat greş încercă rile de a ră mâ ne abstinenţi.

55
 Exerciţiul nr. 5: Rezumatul recidivelor trecute
Scop. Acest exerciţiu ajută clienţii să înceapă să identifice modele care se repetă în
decursul perioadelor de abstinenţă . Îi ajută să înţeleagă că există o serie de
evenimente care se petrec înainte ca ei să recadă . Aceasta îi ajută să spere că vor
putea schimba acele modele.
Instrucţiuni. Clienţii îşi vor prezenta sumar foile de lucru în cadrul grupului. Apoi
cereţi grupului să -l întrebe pe client dacă există vreun model care începe să se
contureze şi dacă vede vreo modalitate de a schimba acel model.

Exerciţiul nr. 6: Istoricul vieţii şi dependenţei

Scop. Clientul foloseşte acest exerciţiu pentru a începe să aibă o imagine clară a
vieţii sale. Scopul este de a determina cum se dezvoltă în timp comportamentul
infracţional şi consumul de droguri şi alcool.
Instrucţiuni. Daţi-i clientului 10 minute pentru a-şi povesti pe scurt viaţa. Istoria
va urmă ri evoluţia comportamentului infracţional şi a consumului de alcool şi
droguri în viaţa clientului. Apoi cereţi grupului să întrebe clientul care crede el că
au fost punctele de cotitură majore în viaţa sa şi de ce.

Exerciţiul nr. 7: Rezumatul vieţii

Scop. Exerciţiul ajută clientul să scoată în evidenţă cele mai importante
evenimente din viaţa sa şi să vadă cum i-a ajutat consumul de alcool şi droguri să
depă şească situaţia.
Instrucţiuni: cereţi fiecă rui client să prezinte evenimentele majore din viaţa sa şi
să descrie cum a folosit consumul de alcool şi droguri pentru a depăşi situaţiile.
Cereţi grupului să întrebe clientul dacă alcoolul şi drogurile l-au ajutat sau nu, să
depă şească situaţia.

56
 CAPITOLUL 8

SEMNALELE DE AVERTIZARE ŞI PLANUL DE RECUPERARE

În acest capitol sunt prezentate exerciţiile necesare pentru a-i ajuta pe

clienţi să identifice şi să controleze semnalele de avertizare ale recă derilor
şi să alcă tuiască propriul lor plan de recuperare.

IDENTIFICAREA SEMNALELOR DE AVERTIZARE

Exerciţiul nr. 8: Semnale de avertizare ale recăderilor
(consum de droguri)
Scop. Scopul acestui exerciţiu este acela de a-i ajuta pe clienţi să identifice
semnalele de avertizare înainte ca ei să reia consumul de droguri.
Instrucţiuni. Pentru că este un exerciţiu lung, este recomandat să se desfă şoare în
două sau trei sesiuni separate. Cereţi-le clienţilor să citească pe râ nd, cu voce tare
în cadrul grupului, semnalele de avertizare şi descrierea lor, aşa cum sunt
prezentate în exerciţiu. După fiecare descriere, cereţi-le clienţilor să sublinieze
acele semnale cu care se identifică . Apoi cereţi-le clienţilor să vorbească despre
orice gâ nduri şi sentimente au experimentat în timpul lecturii.

Exerciţiul nr. 9: Semnalele de avertizare ale recidivelor

(pentru persoanele cu istoric infracţional)
Scop. Exerciţiul intenţionează să îi ajute pe clienţi să -şi identifice semnalele de
avertizare ale recidivelor înainte ca aceştia să revină la un comportament
infracţional.
Instrucţiuni. Din nou este recomandat să se dedice două sau trei sesiuni acestui
exerciţiu. Cereţi-le clienţilor să citească pe râ nd, cu voce tare în cadrul grupului,
semnalele de avertizare şi descrierea lor, aşa cum sunt prezentate în exerciţiu.
După fiecare descriere, cereţi-le clienţilor să sublinieze cuvintele care le atrag
atenţia şi cu care se identifică . Apoi cereţi-le clienţilor să vorbească despre orice
gâ nduri şi sentimente au experimentat în timpul lecturii.

57
 Exerciţiul nr. 10 (A şi B): Lista iniţială de semnale de
avertizare
Scop. Scopul acestui exerciţiu este de a-i ajuta pe clienţi să identifice ce este mai
important la primele trei semnale de avertizare ale recă derilor la consumul de
alcool şi droguri şi primele trei semnale de avertizare ale recidivelor.
Instrucţiuni. Cereţi-i fiecă rui client să rezume în faţa grupului semnalele de
avertizare pe care le-a identificat. Apoi cereţi membrilor grupului să -l întrebe dacă
există o relaţie între cele două liste de semnale de avertizare. Cereţi grupului să
întrebe clientul care sunt lucrurile de care şi-a dat seama de-a lungul acestui
exerciţiu.

Exerciţiul nr. 11: Analiza semnalelor de avertizare

Scop. Scopul acestui exerciţiu este de a ajuta clientul să descopere cum apare
fiecare din cele şase semnale de avertizare amintite în exerciţiul anterior. Acest
exerciţiu îi cere clientului şi să se gâ ndească la situaţii care ar putea genera în
viitor aceste semnale. Apariţia semnalelor de avertizare diferă de la un client la
altul.
Instrucţiuni. Dacă este necesar, faceţi o demonstraţie de completare a unei foi de
lucru pe tablă şi cereţi-i clientului să completeze restul înainte de urmă toarea
şedinţă . Cereţi clientului să analizeze foaia de lucru cu semnalele de avertizare în
faţa grupului, atribuind trei minute fiecă rui semnal de avertizare. Cereţi membrilor
grupului să pună întrebă ri clientului despre asemă nă rile pe care acesta le gă seşte
între semnalele de avertizare, cum diferă şi despre ce a învă ţat din acest exerciţiu.

Exerciţiul nr. 12: Lista de semnale de avertizare combinate

Scop. Acest exerciţiu combină semnalele de avertizare care au reieşit în ultima
foaie de exerciţiu. Clientul va începe să descopere semnale de avertizare comune,
care se repetă .
Instrucţiuni. Nu este necesar ca clienţii să analizeze acest exerciţiu în grup decâ t
dacă au probleme la identificarea semnalelor de avertizare asemă nă toare din
exerciţiul nr. 11.

Exerciţiul nr. 13: Semnalele de avertizare în ordinea apariţiei

Scop. Clienţii ordonează semnalele de avertizare în ordinea în care acestea au
apă rut.

58
Instrucţiuni. Clienţii revin la lista de semnale de avertizare combinată din
exerciţiul nr. 12 şi ordonează semnalele în funcţie de ordinea apariţiei lor. Nu este
necesar ca clienţii să analizeze acest exerciţiu în grup decâ t dacă au probleme cu
exerciţiul.

Exerciţiul nr. 14: Lista finală a semnalelor de avertizare

Scop. Clienţii rescriu semnalele de avertizare în ordinea apariţiei, adăugâ nd noi
semnale de avertizare în ordinea corespunză toare. Spuneţi-le clienţilor că este
important să rezulte o listă nouă şi mai completă .
Instrucţiuni. Clienţii revin la lista de semnale de avertizare în ordinea apariţiei şi
adaugă noi semnale de avertizare în ordinea corespunză toare. Nu este necesar ca
clienţii să analizeze acest exerciţiu în grup decâ t dacă au nevoie de încurajare sau
au dificultă ţi cu exerciţiul.

Exerciţiul nr. 15: Semnale critice de avertizare

Scop. Scopul acestui exerciţiu este de a ajuta clientul să identifice care semnale de
avertizare sunt cele critice. Semnalele critice de avertizare sunt cele pe care
clientul le-ar recunoaşte atunci câ nd ar apă rea. Ele vor apă rea suficient de
devreme pentru ca clientul să poată face ceva în legă tură cu ele.
Instrucţiuni. Cereţi clientului să citească în faţa grupului cele trei semnale critice
de avertizare. Cereţi grupului să întrebe clientul cum ar recunoaşte aceste semnale
de avertizare câ nd acestea ar apă rea, de ce apar suficient de devreme pentru a mai
putea face ceva şi ce ar putea face clientul pentru a schimba efectele.
Obsesia. Un gâ nd (de obicei legat de alcool sau droguri) pe care o persoană îl are, în
ciuda eforturilor de a-l opri.
Recuperarea. Procesul de reabilitare care începe cu abstinenţa de la alcool şi
droguri şi continuă cu schimbarea gâ ndurilor, sentimentelor şi acţiunilor,
rezultâ nd o schimbare majoră a modului de viaţă şi a valorilor.
Recă dere. O serie de evenimente interne şi externe după începerea unui program
de reabilitare, care determină persoana să cedeze fizic şi/sau mental, să revină la
consumul de alcool sau droguri sau să se sinucidă .
Justificarea recă derilor. Un gâ nd anume al unei persoane, pe baza că ruia revenirea
la consumul de alcool sau droguri după începerea unui program de reabilitare este
normal. Exemplu: „Viaţa mea este nefericită oricum, aş putea să şi consum.”

59
GESTIONAREA SEMNALELOR DE AVERTIZARE

Exerciţiul nr. 16: Strategia de control al semnalelor de

avertizare
Scop. Acest exerciţiu îi permite clientului să caute diferite metode de a controla
semnalele de avertizare. Aceasta poate ajuta la prevenirea recă derilor.
Instrucţiuni. Cereţi-i clientului să citească lista strategiilor sale de control al
semnalelor de avertizare în faţa grupului. Apoi cereţi grupului să pună la îndoială
strategiile, formulâ nd întrebă ri cu „şi dacă ...”.

Exerciţiul nr. 17: Identificarea situaţiilor de risc major

Scop. Acest exerciţiu ajută clientul să identifice genul de situaţii de risc major care
ar putea declanşa semnalul de avertizare identificate în lista finală .
Instrucţiuni. Cereţi-i clientului să analizeze acest exerciţiu în grup. Cereţi grupului
să pună întrebă ri clientului despre ce au în comun situaţiile de risc major, dacă
sunt pe lista situaţiilor critice de risc major şi dacă situaţiile sunt legate de
evenimente care s-au petrecut anterior în viaţa clientului.

Exerciţiul nr. 18: Identificarea credinţelor de bază

Scop. Scopul acestui exerciţiu este de a identifica principalele convingeri greşite
care determină situaţiile de risc major să declanşeze semnale de avertizare.
Instrucţiuni. Cereţi clientului să rezume foaia de lucru a acestui exerciţiu în faţa
grupului. Apoi cereţi-i clientului să citească cu voce tare completarea frazelor de la
exerciţiul nr. 3. Cereţi membrilor grupului să menţioneze orice altă convingere de
bază pe care clientul nu a identificat-o.

Exerciţiul nr. 19: Lista combinată a credinţelor greşite

Scop. Acest exerciţiu permite clienţilor să segmenteze convingerile greşite în
credinţe specifice şi obstacole care se ivesc în vieţile lor.
Instrucţiuni. Cereţi-le clienţilor să noteze pe tablă convingerile de bază , împreună
cu credinţele şi obstacolele. Cereţi grupului să dea clientului feedback cu privire la
credinţele şi obstacolele pe care le gă seşte în lista de convingeri de bază şi care
încă nu sunt identificate, iar clientul le va adă uga pe listă .

60
 Exerciţiul nr. 20: Credinţe şi obstacole puse la îndoială
Scop. Prezentul exerciţiu ajută clientul să identifice credinţele şi obstacolele pe
care le foloseşte şi care nu sunt reale.
Instrucţiuni. Cereţi-i clientului să citească lista de credinţe şi obstacole, pe râ nd, în
faţa grupului. Pentru fiecare element, cereţi pă rerea clientului şi întrebaţi de ce
este sau nu este real. Cereţi grupului să dea feedback clientului, comunicâ nd
motivul pentru care cred ei că elementul este real sau nu, iar dacă este fals, care
este cel adevă rat care îl înlocuieşte.

Exerciţiul nr. 21: Credinţe de pus la îndoială

Scop. Acest exerciţiu permite clientului să preia de la grup informaţiile/ opiniile
despre credinţe şi să identifice diferite că i de a coordona credinţele în viitor.
Instrucţiuni. Clientul va citi sarcina, îşi va da seama în ce alte moduri poate gâ ndi
şi va spune care crede el că va fi rezultatul posibil. Consilierul va încuraja grupul
să -l întrebe pe client despre probabilitatea rezultatelor. Clientul va reevalua orice
rezultat nerealist.

Exerciţiul nr. 22: Obstacole de pus la îndoială

Scop. Acest exerciţiu îi permite clientului să preia de la grup informaţiile despre
obstacole şi să identifice diverse că i de a coordona obstacolele în viitor.
Instrucţiuni. Clientul va citi obstacolul, îşi va da seama în ce alte moduri poate
gâ ndi şi va spune care crede el că va fi rezultatul posibil al gâ ndirii în acest mod.
Grupul va fi încurajat să întrebe clientul despre probabilitatea rezultatelor. Clientul
va reevalua orice rezultat nerealist.

Exerciţiul nr. 23: Reacţii îmbunătăţite la credinţe şi obstacole

Scop. Acest exerciţiu ajută clientul să gă sească noi că i de a coordona acele credinţe
şi obstacole care nu sunt reale şi creează situaţii în care clientul nu gă seşte reacţii
alternative.
Instrucţiuni. Clientul va citi cu voce tare în faţa grupului credinţele şi obstacolele,
comportamentul alternativ şi rezultatele posibile în ambele scenarii. Cereţi
membrilor grupului să pună la îndoială probabilitatea ca clientul să fie capabil să
ducă la capă t alternativa, realizarea rezultatelor acestui plan. Grupul va întreba
apoi ce abilită ţi trebuie să dobâ ndească clientul şi ce sarcini trebuie să
îndeplinească pentru a duce la bun sfâ rşit acest plan.

61
 Exerciţiul nr. 24: Gestionarea situaţiilor de risc major
Scop. Exerciţiul nr. 24 ajută clientul să reunească toate materialele prelucrate pâ nă
acum. Vor fi analizate situaţiile de risc major care au fost identificate în exerciţiul
nr. 17. Clientul descrie apoi diferite că i pentru a controla situaţiile de risc major.
Clientul prezintă şi credinţele şi obstacolele asociate cu aceste situaţii de risc
major.
Instrucţiuni. Clientul face patru copii ale exerciţiului, câ te una pentru fiecare din
cele patru situaţii de risc major identificate în exerciţiul nr. 17, partea a 5-a. Grupul
va da feedback clientului în legă tură cu acurateţea situaţiilor şi câ t de fezabile cred
membrii grupului că sunt soluţiile clientului pentru a controla situaţiile de risc
major. Grupul va da feedback şi cu privire la credinţe şi obstacole.

PLAN DE RECUPERARE

Exerciţiul nr. 25: Strategii de prevenire a recăderilor

Scop. Scopul acestui exerciţiu este de a reuni un set de strategii personale de
prevenire a recăderilor pentru fiecare situaţie personală de risc major identificată .
Clientul face câ te o cartelă pentru fiecare situaţie de risc major. Clientul va avea
patru cartele dacă identifică patru situaţii de risc major, dar unii clienţi vor dori să
facă mai multe cartele. Clientul îşi începe fiecare zi citind cartelele şi le poartă cu el.
Acest exerciţiu se construieşti pe situaţiile identificate în exerciţiul nr. 24, precum
şi pe introspecţii fă cute în cadrul şedinţelor de grup.
Instrucţiuni. Clientul face patru copii ale exerciţiului, câ te una pentru fiecare foaie
de lucru completată la exerciţiul nr. 24. De asemenea, transferă informaţiile din
exerciţii pe cartelele pe care le poartă la el. Clienţii pot completa mai mult de patru
foi de lucru şi cartele, dacă doresc.

Exerciţiul nr. 26: Planul zilnic de recuperare

Scop. În acest exerciţiu, clientul începe să completeze un plan zilnic de recuperare,
bazat pe ceea ce a învă ţat. Scopul acestui exerciţiu este de a pune în practică toate
informaţiile pe care clienţii le-au dobâ ndit pe baza exerciţiilor anterioare.
Instrucţiuni. Între şedinţele de grup, clientul va completa un plan de recuperare
zilnic, pentru fiecare zi. El va analiza în faţa grupului elementele planului de
recuperare care funcţionează bine şi care nu. Grupul îi va da feedback cu privire la
plan şi îi va face sugestii pentru ca acesta să funcţioneze mai bine. (acest exerciţiu
şi exerciţiul nr. 27 se vor rezolva simultan).

62
 Exerciţiul nr. 27: Fişa de seară
Scop. Acest exerciţiu îi cere clientului să completeze o fişă , recapitulâ nd ce a
învă ţat în fiecare zi. Scopul este de a pune în practică aceste informaţii.
Instrucţiuni. Clientul trebuie să completeze o fişă de inventar de seară pentru
fiecare zi dintre şedinţele de lucru. El trebuie să recapituleze împreună cu grupul
care sunt strategiile care funcţionează şi care nu. Grupul va oferi feedback cu
privire la strategii şi va oferi sugestii pentru a le face să funcţioneze mai bine.

OBSERVAŢII ÎN ÎNCHEIERE
Atunci câ nd un client termină caietul de lucru poate fi organizată o
ceremonie de încheiere, ca parte a unei şedinţe obişnuite de grup. În
timpul ceremoniei, toţi membrii grupului în spun clientului cum s-au
simţit câ nd l-au întâ lnit prima dată , cum se simt acum şi ce îi doresc
pentru viitor. Clientul le spune membrilor grupului aceleaşi lucruri.
Clientul trebuie încurajat să continue să participe la grupuri de suport (AA
sau NA) pentru prevenirea recă derilor.
De fiecare dată câ nd lucraţi cu un client, în calitate de consilier, veţi avea
ceva de învă ţat. Noii dvs. clienţi vor beneficia de ceea ce aţi învă ţat. Lucrul
cu clienţii aflaţi în recuperare poate fi şi frustrant, dar şi plin de satisfacţii.
Autorii speră că acest material va fi util profesioniştilor şi va creşte
capacitatea acestora de a veni în sprijinul clienţilor aflaţi în recuperare. De
fiecare dată câ nd ajutaţi o persoană să se recupereze, într-un fel vă ajutaţi
şi pe dvs. înşivă , învă ţâ nd lucruri noi.
Citind aceste materiale sper că veţi gă si mai multe căi de a le utiliza. După
ce vă familiarizaţi cu informaţiile şi tehnicile, încercaţi să faceţi lucruri noi
cu acest material. Citiţi orice puneţi în aplicare. Cereţi sprijin şi
supervizare profesioniştilor cu mai multă experienţă . Pe baza experienţei
dvs., puteţi decide dacă vreţi să faceţi ceva pe plan profesional. Dacă da,
că utaţi materiale educaţionale cu privire la dependenţă şi la consiliere
generală . Orice învă ţaţi vă va ajuta, şi este posibil să -i ajute şi pe alţii.

63
DEFINIŢII
În prezentul manual şi în caietul de lucru pentru clienţi se folosesc o serie de
concepte cu care s-ar putea să nu fie familiarizaţi sau care au înţelesuri diferite de
cele pe care le cunosc. În continuare prezentă m o listă de termeni şi definiţii,
pentru a putea fi explicate clienţilor.

Abstinenţă A nu folosi nici o substanţă care provoacă schimbă ri de

dispoziţie, inclusiv alcool sau droguri.

Dependenţă Dependenţa fizică de o substanţă (alcool, droguri, nicotină

şi cafeină ), marcată de un consum în creştere, consum
continuu în ciuda consecinţelor şi în multe cazuri sindrom
de abstinenţă , atunci câ nd consumul drogului este
întrerupt.

Alcoolicii anonimi O organizaţie de recuperare a alcoolicilor care lucrează

împreună pentru a se ajuta pe ei înşişi şi pe alţii să se
recupereze de la alcoolism.

Convingere O idee pe care o persoană o are despre sine, alţii şi lume,

indiferent dacă este sau nu reală .

Bio-psiho-social Care are legă tură cu biologicul sau corpul, psihologicul

sau mintea şi socialul sau interacţiunea dintre oameni.

Compulsie Dorinţă puternică , copleşitoare de a face o anumită

acţiune, indiferent de consecinţe, care pot fi negative.

Elemente principale Probleme datâ nd din perioada de consum dependent,

ale dependenţei care creează probleme în perioada de abstinenţă . Acestea
includ incapacitatea de a se separa de prietenii care
consumă şi neacceptarea necesită ţii de a se abţine.

Elemente psihologice Probleme rezultâ nd din convingeri formate în copilă rie

principale care continuă , chiar dacă nu mai sunt reale. Aceste
convingeri fac o persoană să aibă un comportament bazat
pe auto-înfrâ ngere.

Consiliere Procesul de a ajuta o persoană să înţeleagă modelele sale

de a gâ ndi, de a simţi şi de a acţiuona, şi de a ajuta acea
persoană să ia o decizie bazată pe informaţii cu privire la
schimbare.

64
Necesitate O dorinţă fizică puternică , ce cere să fie satisfă cută .

Dezintoxicare Procesul de oprire în siguranţă a consumului de alcool şi

droguri atunci câ nd o persoană este dependentă fizic.

Disfuncţional Incapabil să funcţioneze normal.

Evocare euforică Amintirile de consum de alcool şi droguri, asociate cu

experienţe plă cute, chiar dacă s-au petrecut cu mult timp
în urmă .

Sentiment 1. O emoţie, cum ar fi supă rarea, tristeţea sau frustrarea.

2. O senzaţie corporală , cum ar fi încordarea, gâ tul
înţepenit, gol în stomac etc.

Obstacol O convingere eronată sub forma unei afirmaţii negative

faţă de sine. Deseori, obstacolele nu sunt conştiente.
Exemplu: „Nu pot să plâ ng sau să -mi ară t sentimentele
pentru că bă rbaţii nu plâ ng”.

Gânduri iraţionale Gâ nduri care nu au sens pentru o persoană să nă toasă .

Gândire magică Convingerea că alcoolul şi drogurile pot ajuta o persoană

să facă ceva ce nu poate face fă ră ele.

Credinţe O convingere greşită sub forma unei declaraţii obligatorii

despre sine. Credinţele deseori nu sunt conştiente. De
exemplu: trebuie să mă controlez tot timpul.

Convingere eronată O convingere incorectă , învă ţată în copilă rie sau pe baza
unei situaţii, în care o persoană continuă să creadă , chiar
dacă nu este adevă rată . Aceasta o face pe acea persoană
să simtă şi să acţioneze într-un mod nepotrivit cu situaţia
curentă .

Narcoticii Anonimi, Grupuri de recuperare a dependenţilor de droguri care

Alcoolicii Anonimi lucrează împreună pentru a se ajuta pe ei înşişi şi pe alţii
să se recupereze din dependenţă .

Obsesie Un gâ nd (de obicei despre alcool sau droguri) pe care o

persoană îl are, în ciuda eforturilor de a scă pa de el.

65
Recuperare Procesul de reabilitare care începe cu abstinenţa de la
alcool şi droguri şi continuă cu schimbă ri în gâ nduri,
sentimente şi acţiuni, care conduc la schimbă ri majore ale
modului de viaţă şi ale valorilor.

Recădere O serie de evenimente interne sau externe care apar după

începerea unui program de recuperare, ceea ce face ca o
persoană să resimtă un disconfort fizic/ psihic, să revină
la consumul de alcool sau droguri sau să se sinucidă .

Justificarea Un gâ nd anume al unei persoane, pe baza că ruia revenirea

recăderilor la consumul de alcool sau droguri după începerea unui
program de reabilitare pare normal. Exemplu: „Viaţa mea
este nefericită oricum, aş putea să şi consum”.

Prevenirea Procesul de consiliere care ajută o persoană să identifice

recăderilor şi să îşi schimbe gâ ndurile, sentimentele şi acţiunile care îl
conduc înapoi la dependenţa de substanţe.

Semnale de avertizare O serie de gâ nduri, sentimente şi acţiuni, declanşate de o

ale recăderilor situaţie sau condiţie, care conduc de la recuperarea
stabilă înapoi la consumul de droguri sau alcool.

Comportament de Comportament utilizat de o persoană , care o face să se

auto-înfrângere simtă mai ră u decâ t înainte. Chiar şi dacă persoanei nu-i
place rezultatul, ea continuă cu acel comportament.

Gând 1. O discuţie pe care o persoană o are cu ea însă şi.

2. O imagine sau vizualizare care se formează în mintea
unei persoane.

Sentiment Un sentiment pe care o persoană nu vrea să -l aibă sau

necontrolabil pretinde că nu îl are pâ nă câ nd acel sentiment creează o
reacţie negativă .

66
BIBLIOGRAFIE

Gorski, T.T. Passages Through Recovery. Center City, MN. Hazelden Press,
1989.
Gorski, T.T. Understanding the Twelve Steps. New York: Prentice
Hall/Parkside, 1989.
Gorski, T.T., and Miller, M. The Management of Aggression and Violence.
Homewood, IL: The CENAPS Corporation, 1981.
Gorski, T.T., and Miller, M. Counseling for Relapse Prevention.
Independence, MO: Independence Press, 1985.
Gorski, T.T., and Miller, M. Staying SoberCA Guide for Relapse Prevention.
Independence, MO: Independence Press, 1986.
Gorski, T.T., and Miller, M. How To Start a Relapse Prevention Self-Help
Group. Independence, MO: Independence Press, 1988.
Gorski, T.T., and Miller, M. Mistaken Beliefs About Relapse. Independence,
MO: Independence Press, 1988.
Gorski, T.T., and Miller, M. The Staying Sober Educational Modules.
Independence, MO: Independence Press, 1988.
Miller, M., Gorski, T.T., and Miller, D.K. Learning To Live Again.
Independence, MO: Independence Press, 1982.

67
ANEXĂ

CAIET DE LUCRU PENTRU PREVENIREA RECĂDERILOR

INTRODUCERE
Dacă citiţi acest caiet de lucru, probabil că aţi avut probleme cu alcoolul
sau cu drogurile şi/sau aţi intrat în conflict cu legea. Multe persoane care
au probleme cu alcoolul sau drogurile nu cred că aceasta este o problemă
pentru ei. Poate nici dvs. nu credeţi că este o problemă pentru dvs.
Scopul acestui caiet de lucru este să află m dacă aveţi o problemă cu
alcoolul sau drogurile şi care este relaţia dintre această problemă şi lege.
Dacă puteţi înţelege legă tura dintre cele două elemente, veţi putea să
preveniţi problemele, pentru ca ele să nu mai apară .
Problemele cu legea apar de obicei dintr-unul sau ambele urmă toare
motive:
 modul în care gâ ndiţi vă creează probleme
 aveţi o problemă cu drogurile sau cu alcoolul, care vă
destabilizează .
Unele persoane ştiu că au o problemă cu alcoolul sau cu drogurile. Vor să
se oprească din consum, dar n-au reuşit să o facă. Aceste persoane sunt
dependente de alcool sau droguri. Acest caiet este creat pentru a vă ajuta,
în cazul în care aveţi o problemă cu alcoolul sau drogurile şi cu legea,
indiferent dacă în acest moment credeţi sau nu că sunteţi dependenţi.
Probabil că un prim lucru pe care vreţi să -l faceţi este să vă rezolvaţi
problemele cu legea. Însă pentru ca aceasta să se întâ mple, trebuie să
faceţi o serie de lucruri.
Consideraţi că puteţi avea o problemă cu alcoolul şi/sau drogurile. Dacă
consumul de alcool şi droguri vă creează probleme cu legea, familia,
serviciul, este foarte probabil să fiţi dependent. Dacă este adevă rat,
singura cale prin care puteţi rezolva aceste probleme este să nu mai
consumaţi alcool şi droguri. Poate că nu este uşor, dar puteţi să o faceţi
dacă acceptaţi ajutorul.

68
Consideraţi că felul dvs. de a gâ ndi este incorect şi vă poate pune în
situaţia de a acţiona în diverse moduri care vă cauzează probleme şi nu vă
ajută să vă înţelegeţi cu alte persoane. Dacă acestea se întâ mplă, singurul
mod de acţiune (cunoscut dvs.) pentru a vă simţi bine este acela de a
încerca să pă că liţi sau să „înşelaţi” alte persoane.
Hotă râ ţi că vă puteţi schimba viaţa. Nu contează câţi oameni vor să vă
ajute, dvs. trebuie să vreţi să credeţi că vă puteţi face viaţa mai bună dacă
faceţi anumite lucruri. Trebuie să doriţi să vă priviţi viaţa cu onestitate şi
să vă doriţi să vă schimbaţi. Dacă sunteţi dornic să o faceţi, vă puteţi
schimba viaţa. Acest caiet de lucru vă poate ajuta.

SECŢIUNEA I. CARE SUNT PROBLEMELE MELE?

Prima secţiune a acestui caiet de lucru cuprinde două teste individuale.
Dacă sunteţi sincer când daţi ră spunsurile la întrebă ri, veţi afla dacă
sunteţi dependent (nu puteţi opri consumul de droguri sau alcool fă ră
ajutor). Aflâ nd dacă sunteţi dependent, puteţi lua decizii care vă vor
schimba viitorul.
Veţi înţelege că anumite aspecte ale personalită ţii dvs. (modul în care
gâ ndiţi, simţiţi şi acţionaţi) se regă sesc şi la alte persoane care se
confruntă cu probleme legate de consumul de alcool/ droguri sau
infracţionalitate. Aceasta vă va ajuta să hotă râ ţi ce doriţi să schimbaţi la
personalitatea dvs..
Pentru a ajunge unde vă doriţi este important să vă înţelegeţi problemele.
Este normal să nu vă placă ce veţi afla, dar dacă doriţi să vă schimbaţi,
trebuie să acceptaţi că aveţi probleme.
Pentru a ajunge unde vă doriţi, trebuie să fiţi sincer în ceea ce priveşte
situaţia dvs. actuală.
Vă puteţi imagina că vă aflaţi într-un şi nu ştiţi cum puteţi ajunge acasă.
Sunaţi un prieten pentru a îi cere indicaţii dar, pentru că nu vreţi să ştie
unde vă afla aflaţi, în spuneţi că sunteţi într-un alt loc. În această situaţie
indicaţiile de drum pe care vi le oferă vă sunt inutile.

69
SECŢIUNEA II. CUM AM AJUNS AICI?
Cea de-a doua secţiune a acestui caiet de lucru vă va ajuta să înţelegeţi cum
au luat naştere în trecut problemele dvs.. Înţelegâ nd gâ ndurile,
sentimentele şi acţiunile din trecut, veţi putea înţelege ce se va întâ mpla în
viitor dacă nu vă schimbaţi. Această secţiune vă va ară ta ce trebuie să
schimbaţi.
Această secţiune vă va ajuta şi să înţelegeţi gâ ndurile, sentimentele şi
acţiunile care v-au condus că tre consumul de alcool sau droguri sau către
încă lcarea legii. Vă va ajuta să înţelegeţi că un lucru îl atrage după sine pe
celă lalt.

SECŢIUNILE III, IV ŞI V: CUM SĂ MĂ SCHIMB?

Ultimele trei secţiuni ale acestui caiet de lucru vă învaţă cum să schimbaţi
gâ ndurile, sentimentele şi acţiunile care v-au creat probleme în trecut. Vă
vor ară ta cum să faceţi un plan pe care îl puteţi folosi zilnic pentru a vă
schimba viaţa în bine.
Acest caiet de lucru nu vă va schimba viaţa singur. Trebuie să folosiţi şi
alte modalită ţi de ajutor. Vă puteţi schimba viaţa în bine dacă sunteţi
dispus să faceţi câteva lucruri:
 Să nu consumaţi alcool sau droguri. Primul lucru pe care trebuie
să -l faceţi este să fiţi dispus să opriţi consumul de droguri şi alcool.
Recuperarea în urma dependenţei trebuie să înceapă prin
abstinenţă. Există persoane şi instituţii la care puteţi apela pentru
a vă oferi ajutor pentru a reuşi.
 Participaţi la întâ lnirile Alcoolicilor Anonimi (AA) sau Narcoticii
Anonimi (NA). Cel mai bun loc pentru a afla cum să vă recuperaţi
este acela în care puteţi intra în contact cu oamenii care au fost în
aceeaşi situaţie ca şi dvs. Trebuie să mergeţi la câ t mai multe
întâ lniri. Cu câ t vorbiţi mai mult cu oamenii aflaţi în recuperare, cu
atâ t mai multe aveţi de învă ţat de la ei. Câ nd mergeţi la întâ lniri,
ascultaţi ce spun aceştia. Întrebaţi-vă : „Prin ce mă asemă n eu cu
aceşti oameni?” „Cum s-au schimbat ei?” „Ce fac ei şi aş putea şi eu
încerca?”. Rugaţi pe cineva să vă fie „tutore”. Tutorele este o
persoană pe care o respectaţi şi care este abstinentă de o perioadă

70
 de timp. Este persoana cu care puteţi vorbi de la egal la egal. Ea vă
poate ajuta ascultâ ndu-vă şi împă rtă şindu-vă experienţele ei.
Câ nd vorbiţi la aceste întâ lniri, fiţi câ t se poate de sincer. Veţi primi mai
mult ajutor dacă le spuneţi oamenilor cum gâ ndiţi şi simţiţi cu adevă rat
decâ t dacă încercaţi să -i impresionaţi. Citiţi câ t mai multe că rţi AA şi NA.
Cu câ t citiţi mai mult despre recuperare, cu atâ t mai mult vi se va schimba
modul de gâ ndire. Atunci câ nd vi se va schimba modul de a gâ ndi, veţi
începe să vă simţiţi şi să vă purtaţi diferit.
Mergeţi la consiliere. Mergeţi la şedinţele individuale de consiliere cel
puţin o dată pe să ptă mâ nă , şi mai des dacă puteţi. Consilierea vă va ajuta
să lucraţi pe elemente care pot cauza probleme/ obstacole în recuperare.
Citiţi acest caiet de lucru. Citind şi fă câ nd exerciţiile din acest caiet, veţi
avea şanse mai bune de recuperare şi şanse mai mici de recă dere. Urmaţi
foarte atent instrucţiunile. Uneori, vi se va pă rea că faceţi acelaşi lucru de
mai multe ori. Această repetiţie vă obligă să revedeţi anumite lucruri,
astfel încâ t vi le veţi aminti. Deseori, instrucţiunile vă cer să copiaţi
ră spunsurile din exerciţiile anterioare. Aceasta vă ajută să înţelegeţi toate
exerciţiile şi toate elementele lucrează împreună în exerciţii şi în viaţa
dvs..
Uneori nu veţi înţelege de ce faceţi un anumit lucru. Motivul va deveni mai
clar pe mă sură ce avansaţi. Uneori veţi deveni furios şi frustrat. Uneori veţi
vrea să renunţaţi. Este normal. Renunţaţi pentru un timp, dar încercaţi din
nou mai tâ rziu. Recuperarea este mai probabilă la persoanele care nu
renunţă.
Încercaţi să lucraţi în caiet timp de 1 sau 2 ore, o dată sau de două ori pe zi.
Există mult spaţiu disponibil pentru fiecare ră spuns. Nu trebuie să umpleţi
fiecare râ nd la fiecare întrebare.
Dacă aveţi probleme în citirea sau înţelegerea acestui caiet, cereţi ajutor. S-
ar putea să nu fie uşor, însă a învă ţa cum să cereţi ajutor este unul din
lucrurile pe care trebuie să -l faceţi pentru a vă recupera.
Mai întâ i de toate, trebuie să vă puneţi munca în practică . Doar lucrâ nd la
schimbă ri ne vom schimba, iar viaţa noastră va deveni mai bună. Vi se
poate întâ mpla, dacă încercaţi.
Amintim cazului unui bă rbat care şi-a petrecut peste jumă tate din viaţă în
şcoli de corecţie şi închisori. A terminat liceul la închisoare, dar nu şi-a
continuat educaţia. A început să participe la AA în închisoare şi a ieşit la

71
vâ rsta de 35 de ani. A lucrat foarte mult pentru a se recupera. În prezent
are două diplome de facultate, este că sătorit, are familie şi lucrează în
calitate de consilier cu deţinuţi. Este abstinent de peste 10 ani.
Ş i dvs. vă puteţi schimba viaţa. Dar trebuie să înţelegeţi că va fi nevoie de
mult timp şi multă muncă .
Pentru a reuşi în recuperare trebuie să fiţi oneşti, receptivi şi să aveţi
voinţă .
Onestitate – fiţi sinceritate totală privind felul în care gâ ndiţi, simţiţi şi
acţionaţi. Dacă nu veţi fi sincer, nu veţi face progrese.
Receptivitate – trebuie să fiţi dispuşi să credeţi că vă puteţi înşela asupra
unor lucruri. Pâ nă câ nd nu veţi putea acest lucru, nu vă veţi putea schimba.
Dacă nu vă schimbaţi, vi se vor întâ mpla aceleaşi lucruri ca şi până acum.
Voinţă – trebuie să vreţi să încercaţi lucruri dificile care nu vă plac şi care
uneori la început ră nesc. Cel mai simplu este să faceţi ce aţi fă cut mereu.
Cel mai greu este să vă schimbaţi. Dar veţi reuşi dacă veţi lucra zi de zi la
schimbare. Dacă vă schimbaţi câ te puţin în fiecare zi, veţi deveni o
persoană diferită .

72
SECŢIUNEA I: CARE SUNT PROBLEMELE MELE?
Prima secţiune conţine două teste. (1) Testul de dependenţă de alcool şi
droguri şi (2) Testul de personalitate pentru persoane delincvente.
Rezolvarea fiecă rui test vă va ajuta să vă înţelegeţi mai bine şi să începeţi
să vă schimbaţi.

TESTUL DEPENDENŢEI DE ALCOOL ŞI DROGURI

Scop. Acest test descrie ce li se întâ mplă persoanelor care sunt dependente de
alcool sau droguri. Fă câ nd testul, veţi putea stabili dacă sunteţi dependent şi, dacă
da, câ t de severă este dependenţa. A fi dependent înseamnă că nu vă puteţi opri
fă ră ajutor din consumul de alcool sau droguri. Acest test a fost preluat din Jellinek
Chart for Addiction. Persoanele care nu sunt dependente nu au urmă toarele
probleme.
Instrucţiuni. Citiţi fiecare întrebare şi gâ ndiţi-vă la trecutul dvs. Dacă vi s-a
întâ mplat vreodată , bifaţi în coloana din stâ nga (da). Dacă nu vi s-a întâ mplat
niciodată , bifaţi în coloana din dreapta (nu). La sfâ rşit, treceţi la foaia de evaluare
de la sfârşitul testului.
D Nu
a

1 Consum ca să mă simt mai bine: Consum alcool sau droguri pentru

a mă detaşa de lucrurile care mă deranjează sau care sunt greu de
acceptat.
2 Consum ca să rezolv majoritatea problemelor: Consum alcool sau
droguri ca să încerc să rezolv majoritatea problemelor şi
lucrurilor care mă deranjează .
3 Este nevoie de mai mult: Este nevoie de o cantitate mai mare sau
de alcool sau droguri mai puternice pentru a mă simţi cum mă
simţeam înainte.
4 Pierderi de memorie: Uneori, după ce am consumat, nu îmi
amintesc ce s-a întâ mplat.
5 Furişare: Uneori le ascund oamenilor câ t consum. Motivul este că
nu vreau ca oamenii să ştie sau pentru că nu vreau să împart.
6 Dependenţă : Rareori mă distrez dacă nu consum alcool sau
droguri.

73
7 Început rapid: Consum alcool sau droguri mai puternice sau
consum mult mai repede la început pentru a avea un „start bun”.
8 Sentiment de vinovă ţie: Mă simt vinovat de faptul că folosesc
droguri sau alcool şi de ceea ce fac atunci câ nd consum.
9 Neascultare: Alte persoane se plâ ng sau încearcă să vorbească cu
mine despre consumul meu, dar eu nu ascult.
1 Pierderi de memorie regulate: Nu îmi amintesc ce s-a întâ mplat şi
0 intru în diverse încurcă turi câ nd consum alcool sau droguri.
1 Scuze: Folosesc problemele din viaţa mea ca pe o scuză pentru
1 consumul de droguri sau alcool. Simt că trebuie să consum ca să
pot face faţă acestor probleme.
1 Consumul mai mare decâ t al celorlalţi: Consum mai mult decâ t
2 majoritatea oamenilor, aşa că îmi petrec timpul în preajma
oamenilor care consumă la fel de mult sau mai mult, ca să simt că
mă integrez.
1 Pă rere de rău: Îmi pare ră u de faptul că eu consum îi ră neşte pe
3 alţii, dar nu ştiu ce să fac ca să schimb situaţia.
1 A face pe grozavul: Fac pe grozavul şi devin agresiv cu alţi oameni
4 pentru a mă simţi mai bine şi pentru a dovedi că sunt în regulă .
1 Promisiuni: Promit să -mi pun viaţa în ordine. Vorbesc serios, dar
5 nu se rezolvă în acest fel.
1 Control: Încerc să -mi controlez consumul, dar nu funcţionează .
6
1 Renunţarea la alte lucruri: Nu mai fac lucruri pe care obişnuiam să
7 le fac şi care nu implică consumul de alcool sau droguri.
1 Schimbă ri: Îmi schimb locul de muncă , mă mut sau renunţ la
8 relaţii, în încercarea de a-mi face viaţa mai bună , dar nu are nici o
importanţă .
1 Probleme de serviciu şi financiare: Am probleme la serviciu,
9 datorez bani sau nu pot lucra deloc din cauza consumului.
2 Evitarea familiei şi prietenilor: Îmi evit vechii prieteni şi membrii
0 familiei care nu consumă – cu excepţia cazurilor în care am nevoie
de ceva de la ei.
2 Neglijarea hranei: Nu mă nâ nc mâ ncare să nă toasă şi nu mă nâ nc
1 regulat, mai ales atunci câ nd consum.
2 Resentiment: Simt că alte persoane vor să mă prindă şi mă simt
2 deseori furios.

74
2 Abstinenţa: Am nevoie de alcool sau de drog dimineaţa, altfel
3 tremur sau transpir pentru că mă simt groaznic.
2 Incapacitatea de a lua decizii: Nu pot lua decizii nici în legă tură cu
4 lucruri mă runte. Aştept doar ca lucrurile să se întâ mple.
2 Probleme de să nă tate: Sunt bolnav, am slă bit mult sau mă simt
5 ră u din punct de vedere fizic mai tot timpul.
2 Scă derea cantită ţii necesare pentru a simţi efectele: Am nevoie de
6 mai puţin pentru simţi efectele drogului sau alcoolului sau nu
contează câ t folosesc, pentru că nu pot ajunge la efectul dorit.
2 Dincolo de limită : Fac lucruri despre care am spus că nu le voi face
7 niciodată sau lucruri care nu reflectă felul în care am fost educat.
2 Consumul permanent: Consum oricâ nd pot şi nu încerc să duc o
8 viaţă normală .
2 Încercarea de a gă si pe cineva într-o situaţie şi mai proastă : Încerc
9 să consum împreună cu oameni care sunt mai rău decâ t mine, ca
să mă simt bine.
3 Afecţiuni majore: Chiar dacă nu consum, gâ ndesc greu, fac eforturi
0 pentru a-mi aminti şi pentru a face lucruri care înainte erau
uşoare.
3 Teamă : Simt că mi se poate întâ mpla ceva îngrozitor, oamenii vor
1 să mă prindă şi trebuie să fiu vigilent tot timpul.
3 Renunţare: Nu încerc să schimb nimic. Doar aştept să vă d ce se
2 întâ mplă .
3 Consumul este totul: Întreaga mea viaţă înseamnă să gă sesc ceva
3 de consumat, să consum şi să tră iesc sentimentul.
3 Întoarcerea la Dumnezeu: Vreau ca Dumnezeu sau credinţa să mă
4 salveze de viaţa mea.
3 Sunt pierdut: Nu încerc să pretind că viaţa mea este normală . Ş tiu
5 că sunt dependent. Cred că lucrurile nu se vor schimba niciodată .
3 Disperare: Vreau să fac orice pentru a mă face bine.
6
3 Privare de libertate: am fost la închisoare şi în instituţii de boli
7 mintale din cauza consumului.

75
Fişa de evaluare a testului dependenţei de alcool şi droguri

Început de dependenţă . Numă raţi ră spunsurile afirmative de la întrebă rile

1-12 şi notaţi numă rul lor mai jos.
Numă r de ră spunsuri la întrebă rile 1-12 :________
Dacă aveţi unul sau mai multe ră spunsuri afirmative în această secţiune,
există posibilitatea să fiţi dependent de alcool sau droguri. Aceasta
înseamnă că folosiţi alcoolul sau drogurile pentru a încerca să rezolvaţi
problemele şi să vă simţiţi mai bine. Dar consumul de alcool sau droguri
nu va îmbună tă ţi lucrurile. Dacă aveţi ră spunsuri afirmative în această
secţiune, există posibilitatea să deveniţi dependent dacă veţi continua să
consumaţi. Cu câ t totalul dvs. se apropie mai mult de 12, cu atât este mai
mare posibilitatea de a deveni dependent.

Dependenţă de nivel mediu. Numă raţi ră spunsurile afirmative de la

întrebă rile 13-24 şi notaţi numă rul lor mai jos.
Numă r de ră spunsuri la întrebă rile 13-24 :________
Orice ră spuns afirmativ în această secţiune înseamnă că sunteţi dependent
şi încep să aveţi probleme din cauza dependenţei. La acest nivel, puteţi
face ceva pentru a vă controla dependenţa. Unele strategii pot funcţiona o
vreme, dar nu mult timp. La întrebă rile 13-24, cu câ t totalul dvs. se apropie
mai mult de 12, cu atâ t sunteţi mai dependent şi cu atâ t mai ră u vor evolua
lucrurile dacă nu apelaţi la ajutor.

Dependenţă în stadiu avansat. Numă raţi ră spunsurile afirmative de la

întrebă rile 25-37 şi notaţi numă rul lor mai jos.
Numă r de ră spunsuri la întrebă rile 25-37 :________
Orice numă r de ră spunsuri pozitive în această secţiune înseamnă că vă
aflaţi într-un stadiu avansat de dependenţă . În această fază probabil, că aţi
renunţat şi vă gâ ndiţi că se poate face ceva pentru a schimba situaţia.
Probleme serioase de viaţă, cum ar fi boala, închisoarea, au apă rut deja sau
vor apă rea dacă nu încercaţi să apelaţi la ajutor. La întrebă rile 25-37, cu
câ t numă rul de ră spunsuri afirmative se apropie de 13, cu atâ t sunteţi mai
dependent. Ş ansele de a muri sunt mari dacă continuaţi să consumaţi.

76
Reacţii: completaţi frazele de mai jos şi gâ ndiţi-vă la ce semnificaţie au
pentru recuperarea dvs.
Ce simţiţi în legă tură cu rezultatele testului pe care tocmai l-aţi
completat?
Ce credeţi despre rezultatele testului pe care tocmai l-aţi
completat?
Ce intenţionaţi să faceţi în legă tură cu rezultatele testului pe care
tocmai l-aţi completat?
Este normal să vă simţiţi furios şi supă rat de rezultatele acestui test. Unii
oameni gâ ndesc: „Nu înseamnă nimic” şi încearcă să ignore rezultatul. Se
numeşte negare. Negarea este frecventă pentru că aceste persoane nu-şi
pot imagina cum ar fi să tră iască fă ră să consume. Puteţi renunţa aici şi
repeta trecutul sau puteţi hotă rî să vă schimbaţi.

Completaţi urmă toarele fraze:

Dacă nu mă opresc din consum, probabil că voi
Dacă mă opresc din consum aş putea să

TEST DE PERSONALITATE PENTRU PERSOANE DELINCVENTE

Scop. Acest test îşi propune să determine dacă vă asemă naţi cu alte
persoane care comit infracţiuni. Deşi s-ar putea să nu vă placă să gâ ndiţi
despre dvs. că aveţi o personalitate de delincvent, este important să aflaţi
dacă este aşa. Problemele cu legea pe care le provoacă gâ ndirea şi
comportamentul dvs. vă pot ajuta să vedeţi că aveţi nevoie de ajutor
(Adaptare după criteriile DSM IIIR)
Instrucţiuni.Citiţi următoarele descrieri şi bifaţi în coloana din
stânga (da) dacă vi s-a întâmplat sau dacă aţi făcut aşa ceva şi în
coloana din dreapta (nu) dacă nu s-a întâmplat sau dacă nu aţi

77
făcut aşa ceva. Citiţi instrucţiunile de evaluare de la sfârşitul
acestui test pentru a afla rezultatul.
Partea I: Înaintea vârstei de 15 ani Da Nu
1 Absenţe de la şcoală : Deseori lipseam de la şcoală pentru că
nu vroiam să fiu acolo sau pentru că vroiam să fac altceva.
2 Fuga: Am fugit de acasă sau de unde locuiam de cel puţin
două ori peste noapte.
3 Agresiune fizică: Am agresat fizic de mai multe ori, alte
persoane.
4 Arme: Am folosit arme albe în conflicte fizice.
5 Sex: Am obligat alte persoane la activită ţi sexuale.
6 Violenţă faţă de animale: Uneori am fost crud cu animalele
sau le-am ră nit.
7 Violenţă faţă de oameni: Uneori ră nesc fizic alţi oameni.
8 Distrugeri de proprietă ţi: Am distrus sau deteriorat
proprietatea altor persoane, dinadins.
9 Incendii: Am declanşat intenţionat incendii.
1 Minciuni: Am minţit deseori alte persoane.
0
1 Furturi: Am luat lucruri care nu-mi aparţineau, am forţat
1 închiză tori sau am intrat prin efracţie în anumite locuri
pentru a fura, şi nu mi s-a întâ mplat numai o dată .
1 Tâ lhă rii: Am forţat oameni să -mi dea lucruri care le
2 aparţineau.
Total pe fiecare coloană pentru întrebările 1-12

Evaluare. Adunaţi ră spunsurile pozitive pentru întrebă rile 1-12 şi notaţi

numă rul lor în spaţiul de mai sus. Faceţi la fel pentru ră spunsurile
negative. Dacă aveţi trei ră spunsuri pozitive sau mai multe, acţionaţi şi
gâ ndiţi similar cu persoanele care comit infracţiuni. Acest comportament
începe de obicei foarte timpuriu în viaţă . Înseamnă că va trebui să munciţi
mult pentru a schimba modul în care gâ ndiţi şi acţionaţi.

78
 Partea a 2-a: după vârsta de 15 ani Da Nu

1 Probleme la locul de muncă : Nu am lucrat câ nd am avut de lucru,

am lipsit de la serviciu sau de la cursuri pentru că aşa am vrut
sau am renunţat la mai multe servicii sau şcoli fă ră a avea vreun
plan de viitor.
2 Activită ţi ilegale: Am comis infracţiuni sau am fă cut lucruri
ilegale pentru care aş putea fi arestat.
3 Aplicarea violenţei: Am fost implicat în multe conflicte sau mi-am
agresat fizic partenerul de viaţă sau copiii.
4 Evitarea responsabilită ţilor bă neşti: Nu am plă tit facturi sau
întreţinerea copilului, sau am eşuat în a avea grijă de familia
mea.
5 Mutatul: M-am mutat fă ră a avea un serviciu, din loc în loc, sau
am locuit fă ră a avea un că min perioade mai îndelungate de o
lună .
6 Înşelă torii: Am minţit, am folosit nume false sau am înşelat
oameni pentru a obţine ceea ce am vrut.
7 Nesă buinţă : Am condus un vehicul cu lipsă de responsabilitate,
în timp ce consumam sau am acţionat în moduri care i-au pus pe
alţii în pericol.
8 Pă rinte: Am eşuat în a avea grijă de copiii mei, lă sâ ndu-i singuri,
nehră nindu-i sau depinzâ nd de alţii care să aibă grijă de ei în
locul meu.
9 Relaţii: Nu am fost capabil să ră mâ n fidel unui partener sexual
mai mult de 1 an.
1 Remuşcă ri: Cel mai adesea câ nd fur, ră nesc sau mă port urâ t cu
0 cineva nu mă simt vinovat.
Total în coloană pentru întrebările 13-22

Evaluarea: Adunaţi ră spunsurile afirmative de la întrebă rile 13-22 şi

notaţi numă rul în spaţiul de mai sus. Faceţi la fel cu coloana de ră spunsuri
negative. Dacă aveţi patru ră spunsuri afirmative sau mai multe, înseamnă
că acţionaţi şi gâ ndiţi asemenea altor persoane care comit infracţiuni. Dacă
nu aţi avut trei ră spunsuri afirmative sau mai multe la secţiunea „înaintea
vâ rstei de 15 ani”, înseamnă că comportamentul dvs. infracţional este

79
totalmente legat de consumul de alcool şi droguri. O cale de a verifica este
să analizaţi ră spunsurile afirmative de la întrebă rile 13-22 şi să vă
întrebaţi dacă aceste lucruri se petreceau mereu atunci câ nd încercaţi să
obţineţi alcool sau droguri, sau pentru că aţi consumat alcool sau droguri
cu puţin timp în urmă . Dacă alcoolul şi drogurile nu pot fi menţionate ca
motive pentru faptele comise, întrebaţi-vă ce s-a întâ mplat sau s-a
schimbat în viaţa dvs. şi v-a determinat să comiteţi acele fapte.
Reacţii: Completaţi frazele de mai jos şi gâ ndiţi-vă ce înseamnă ele pentru
recuperarea dvs.:
 Ce sentiment aveţi faţă de rezultatul testului pe care l-aţi completat?
 Ce credeţi despre rezultatul testului pe care l-aţi completat?
 Ce veţi face cu rezultatele testului pe care l-aţi completat?

Este normal să vă simţiţi furios sau supă rat de rezultatele testului. Unii
oameni gâ ndesc: „Nu înseamnă nimic” şi încearcă să ignore rezultatele. Un
aspect care determină persoanele să continue să aibă probleme cu legea
este faptul că ignoră lucruri pe care nu vor să le audă . Se numeşte negare.
Puteţi renunţa aici şi repeta trecutul, sau puteţi decide să vă schimbaţi,
continuâ nd să lucraţi cu acest caiet de lucru. Pentru a vă schimba, trebuie
să acceptaţi ce sunteţi acum.

Completaţi urmă toarele fraze:

Dacă nu-mi schimb modul de gâ ndire, probabil că voi
Dacă îmi schimb modul de gâ ndire, poate voi putea să

Testul de personalitate pentru persoanele delincvente şi testul

dependenţei de alcool şi droguri vă vor ajuta să înţelegeţi ce trebuie să
schimbaţi pe mă sură ce completaţi acest caiet. Va trebui să vă schimbaţi ca
să evitaţi problemele cu legea. În continuare, acest caiet vă va ară ta cum să
o faceţi.

80
SECŢIUNEA II: CUM AM AJUNS AICI?
În această secţiune veţi afla cum problemele dvs. v-au schimbat viaţa. Veţi
afla că vi s-au întâ mplat mereu aceleaşi lucruri. Veţi afla de ce şi veţi
începe să înţelegeţi cum puteţi schimba această situaţie. Este important să
fiţi câ t de sincer puteţi la aceste exerciţii. Este singura cale prin care puteţi
afla ce trebuie să schimbaţi.

Exerciţiul nr. 1: De ce vreau să mă schimb?

Scop. În acest exerciţiu veţi analiza de ce vreţi să vă schimbaţi. Este important să
vă puneţi dvs. înşivă această întrebare. Dacă vreţi numai să scă paţi de problemele
cu care vă confruntaţi acum, acest caiet nu vă va ajuta. Dacă vreţi să vă schimbaţi
viaţa, atunci o va face.
Instrucţiuni. Completaţi urmă toarele fraze:
Motivul pentru care am hotă râ t să devin abstinent de această dată este t
(spuneţi ce s-a întâ mplat şi v-a determinat să căutaţi ajutor, cum ar fi serviciul,
să nă tatea sau probleme juridice).
Pâ nă câ nd nu voi vrea cu adevă rat să renunţ la alcool şi droguri, nu mă voi face
bine. Lucrurile ar putea merge bine pentru o perioadă de timp, dar nu vor dura.
Vreau să mă schimb pentru că

Exerciţiul nr. 2: Motivele recăderilor

Scop. Acest exerciţiu vă va ară ta de ce aveţi probleme de recuperare. Ş tiind, veţi
afla mai multe despre ce trebuie să schimbaţi.
Dacă cineva nu reuşeşte să ră mâ nă abstinent este pentru că persoana are
probleme într-una din cele patru arii majore de recuperare:
Acceptarea bolii: Persoanele care au probleme în acceptarea bolii lor cred că pot
consuma în continuare alcool sau droguri şi că pot învă ţa să -şi controleze
consumul.
Incapacitatea de stabilizare: De fiecare dată câ nd încearcă să se oprească , se
îmbolnă vesc, simt că înnebunesc sau nu se pot gâ ndi la nimic altceva în afară de
alcool şi droguri. De aceea consumă alcool şi droguri, pentru a se simţi mai bine.
Nu se simt confortabil câ nd sunt abstinenţi: dacă se opresc din consum, nu ştiu
cum să schimbe modul în care tră iesc, deci nu se pot bucura de abstinenţă .

81
Recă dere: Devin abstinenţi, merg la întâ lnirile AA sau NA şi se bucură de
abstinenţă , dar apoi se întâ mplă ceva, devin nefericiţi şi încep să consume din nou.
Instrucţiuni. Ră spundeţi la urmă toarele întrebă ri:

Adevă rat Fals

1 Cred că pot învă ţa să beau sau să consum droguri şi să

controlez consumul în aşa fel încâ t să nu-mi facă ră u.
2 Ş tiu că ar trebui să nu consum deloc alcool sau droguri, dar
de fiecare dată câ nd încerc să renunţ, mă îmbolnă vesc şi
mă simt nebun, aşa că folosesc alcool sau droguri ca să mă
simt mai bine.
3 Ş tiu că nu ar trebui să consum alcool sau droguri, dar dacă
mă opresc pentru un timp, de fiecare dată încep din nou
pâ nă la urmă .
4 Ş tiu că nu ar trebui să consum alcool sau droguri şi merg la
întâ lnirile AA sau NA şi fac tot ce pot pentru a ră mâ ne
abstinent. Uneori recuperarea mă face foarte fericit, dar tot
sfâ rşesc prin a consuma din nou.

Observaţi dacă răspunsurile de mai sus se schimbă pe măsură ce completaţi

următorul exerciţiu.

Exerciţiul nr. 3. Calendarul alcool/droguri/legal

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să vă examinaţi trecutul şi felul în care au mers
lucrurile. Fă câ nd acest exerciţiu, veţi începe să înţelegeţi ce legă tură există între
consumul de droguri sau alcool şi problemele juridice.
Instrucţiuni. Scrieţi problemele pe care le-aţi avut cu legea, alcoolul şi drogurile.
Includeţi toate perioadele în care aţi fost la închisoare, aţi fost arestat şi aţi mers la
tratament, perioadele în care aţi fost abstinent şi perioadele în care aţi recidivat.
Completaţi un calendar pe fiecare lună cu activită ţile dvs. legate de
alcool/droguri/lege.
Scrieţi anul în care aţi dat prima dată de necazuri cu legea sau aţi început să
consumaţi alcool sau droguri în mod regulat. Trageţi o linie ondulată prin mijlocul
fiecă rei luni în care aţi consumat alcool şi/sau droguri. Scrieţi sub linie numele
drogului pe care l-aţi consumat de obicei în această perioadă . Trageţi o linie
dreaptă prin lunile în care nu aţi consumat alcool sau droguri. Notaţi sub linie
numele centrelor de tratament sau al închisorilor în care aţi fost şi delimitaţi
segmentul cu două linii verticale, pentru a ară ta câ nd a început şi câ nd s-a sfâ rşit
perioada. Deasupra liniei, pentru fiecare perioadă în care nu aţi consumat, scrieţi
un cuvâ nt care vă aminteşte de acel interval. Faceţi la fel cu perioadele în care aţi

82
consumat. Scrieţi în paranteze ce obişnuiaţi să faceţi pentru a vă sprijini abstinenţa
de la droguri/alcool. Scrieţi această informaţie pe fiecare linie pentru fiecare an
pâ nă la cel prezent, inclusiv. Faceţi copii ale calendarului, dacă este necesar.
Exerciţiul nr. 4: Lista episoadelor de recădere
Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să observaţi ce s-a întâ mplat câ nd aţi încercat să
nu consumaţi alcool sau droguri. Înţelegâ nd ce s-a întâ mplat atunci, veţi putea
vedea ce trebuie schimbat.
Instrucţiuni. Faceţi trei copii ale exerciţiului. Reveniţi la exerciţiul nr. 3 şi
completaţi una din fişele de lucru pentru fiecare din ultimele trei dă ţi câ nd aţi
încercat să ră mâ neţi abstinent.
Încercarea nr.
N-am mai consumat începâ nd cu (luna şi anul).
Am ră mas complet abstinent timp de (zile, să ptă mâ ni, luni şi/sau ani).
Câ nd am încetat consumul de alcool/droguri, am folosit urmă torul sprijin:
Întâ lniri AA/NA pe să ptă mâ nă
Tutore. Am vorbit cu tutorele meu de ori (completaţi cu numă rul de
întâ lniri pe să ptă mâ nă ).
Am lucrat la paşii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 nici unul
Dezintoxicare: Numă r de zile
Consiliere ambulatorie. Numă r de şedinţe pe lună
Program internare. Durata programului de internare
Medicamente prescrise
Cum v-aţi simţit în acest timp? (bifaţi un răspuns)
 Nu m-am simţit niciodată bine sau calm.
 M-am simţit şi bine din câ nd în câ nd, dar n-a durat mult.
 M-am simţit bine în cea mai mare parte a timpului, dar uneori m-am simţit
foarte rău.
 M-am simţit mereu bine şi am fost convins că pot reuşi.
Am avut probleme în această perioadă în care nu am consumat.
Am avut urmă toarele probleme cu oamenii. De exemplu: m-am certat cu soţia.

83
Am avut urmă toarele probleme în anumite situaţii. De exemplu: am locuit într-o
zonă unde erau traficanţi de droguri.

Am avut urmă toarea problemă legate de sentimentele şi gâ ndurile mele. De

exemplu: eram furios şi se pă rea că nu pot să mă gâ ndesc la altceva decâ t
consumul de alcool sau droguri.

Am avut urmă toarea problemă legată de dureri şi stare de ră u. De exemplu: m-a

durut spatele şi eram obosit tot timpul.

Am început să consum din nou atunci câ nd:

Am început să mă gâ ndesc:
Am început să simt:
Am vrut să :
Primul drog pe care l-am folosit a fost (inclusiv alcool):
Apoi am consumat:
Apoi am consumat:
Am consumat timp de (zile, să ptă mâ ni, luni şi/sau ani) înainte de a mă opri
din nou.

Exerciţiul nr. 5: Rezumatul recăderilor trecute

Scop. În acest exerciţiu veţi afla dacă aceleaşi motive care v-au determinat să
reveniţi la consumul de alcool sau droguri au fost mereu aceleaşi.
Instrucţiuni. Recitiţi calendarul alcool/droguri/legal (Exerciţiul nr. 3) şi foile de
lucru de la exerciţiul nr. 4 şi răspundeţi la întrebă rile de mai jos. Nu trebuie să
completaţi fiecare linie.
Prima oară câ nd am încercat recuperarea a fost în (completaţi luna şi anul).
De atunci, am încercat să nu mai consum de ori.
Cea mai lungă perioadă în care am reuşit să nu consum deloc alcool sau droguri
(inclusiv metadonă ) a fost de (zile, luni sau ani).

84
Problemele care au apă rut nu numai o dată înainte de a reîncepe să consum alcool
sau droguri sunt:
Probleme cu oamenii:
Probleme cu anumite situaţii:

Probleme legate de gâ nduri şi sentimente:

Probleme legate de durere şi stare de ră u:
Aceste probleme apă reau de obicei în urmă toarea ordine:
Am început din nou să consum alcool şi droguri câ nd:
Am început să beau:
Am început să simt:
Am vrut să :
Primul drog pe care l-am folosit a fost (inclusiv alcool):
Apoi am consumat:
Apoi am consumat:

Exerciţiul nr. 6: Istoricul vieţii şi dependenţei

Scop. Este important să vă înţelegeţi viaţa, să înţelegeţi ce a provocat evoluţia
dependenţei dvs. şi cum a ajutat sau v-a împiedicat în recuperare. Acest exerciţiu
vă va ajuta să descoperiţi aceste lucruri.
Instrucţiuni. Pentru fiecare perioadă din viaţa dvs., ră spundeţi la lista de
întrebă ri. Luaţi-vă timp şi încercaţi să vă amintiţi câ t mai mult posibil. Puteţi să ri
peste perioade care nu se regă sesc în viaţa dvs. (de exemplu, dacă nu aţi fost la
liceu sau la facultate).
Copilărie înainte de începerea şcolii: Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în copilă rie şi cum
aceste evenimente creează probleme acum, câ nd încercaţi recuperarea.
Consum în această perioadă: Vă amintiţi să fi consumat alcool sau droguri în
această perioadă ? Povestiţi ce vă amintiţi despre consumul de alcool sau droguri şi
despre alte persoane consumatoare din jurul dvs.
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi? Ce consumau membrii familiei dvs. şi în ce
cantită ţi?
Câ t de des consumaţi? Câ t de des consumau membrii familiei dvs.?

85
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi, pe dvs. şi
familia dvs., şi care nu puteau fi făcute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi, pe
dvs. şi familia dvs.?
Ce vi s-a întâ mplat, dvs. şi familiei dvs., ca rezultat al consumului?
Cum acţionau oamenii din jurul dvs. câ nd consumau? Aţi asistat la scene de
violenţă ? Au fost divorţuri, griji din cauza banilor sau alte probleme?
Ce infracţiuni aţi comis, dvs. şi membrii familiei dvs., sau în ce neplă ceri aţi intrat
sau au intrat?

Primii ani de şcoală: Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în primii ani de şcoală . Cum
credeţi că aceste evenimente influenţează apariţia problemelor în procesul de
recuperare?
Consumul în timpul primilor ani şcoală : Descrieţi consumul de alcool sau droguri
al dvs. sau al familiei dvs. din această perioadă . Vă amintiţi să fi consumat alcool
sau droguri în această perioadă ?
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi? Ce consumau membrii familiei dvs. şi în ce
cantită ţi?
Câ t de des consumaţi? Câ t de des consumau membrii familiei dvs.?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi, pe dvs. şi
familia dvs., şi care nu puteau fi făcute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi, pe
dvs. şi familia dvs.?
Ce vi s-a întâ mplat, dvs. şi familiei dvs., ca rezultat al consumului?
Cum acţionau oamenii din jurul dvs. câ nd consumau? Aţi asistat la scene de
violenţă ? Au fost divorţuri, probleme din cauza banilor sau alte probleme?
Ce infracţiuni aţi comis, dvs. şi membrii familiei dvs., sau în ce neplă ceri aţi intrat
sau au intrat?

Gimnaziu şi liceul: Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în timpul urmă toarelor clase de
şcoală şi în timpul liceului şi cum aceste evenimente dau naştere la probleme
atunci câ nd vreţi să vă recuperaţi.
Consumul în timpul anilor de gimnaziu şi liceul. Descrieţi consumul de alcool sau
droguri al dvs. sau al familiei dvs. din această perioadă . Vă amintiţi să fi consumat
alcool sau droguri în această perioadă ?

86
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi? Ce consumau membrii familiei dvs. şi în ce
cantită ţi?
Câ t de des consumaţi? Câ t de des consumau membrii familiei dvs.?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi, pe dvs. şi
familia dvs., şi care nu puteau fi făcute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi, pe
dvs. şi familia dvs.?
Ce vi s-a întâ mplat, dvs. şi familiei dvs., ca rezultat al consumului?
Cum acţionau oamenii din jurul dvs. câ nd consumau? Aţi asistat la scene de
violenţă ? Au fost divorţuri, probleme din cauza banilor sau alte probleme?
Ce infracţiuni aţi comis, dvs. şi membrii familiei dvs., sau în ce neplă ceri aţi intrat
sau au intrat?

Anii de facultate: Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în timpul facultă ţii şi cum consideraţi
că aceste evenimente dau naştere problemelor în procesul de recuperare.
Consumul în timpul facultă ţii. Descrieţi consumul dvs. de alcool sau droguri din
perioada în care eraţi la facultate.
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi?
Câ t de des consumaţi?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi şi care nu
puteau fi fă cute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi?
Ce vi s-a întâ mplat ca rezultat al consumului?
Ce infracţiuni aţi comis sau în ce neplă ceri aţi intrat?
Armată : Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în timpul armatei şi cum aceste evenimente
dau naştere la probleme atunci câ nd încercaţi să vă recuperaţi.

Consumul în timpul armatei. Descrieţi consumul dvs. de alcool sau droguri din
perioada în care eraţi în armată .
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi?
Câ t de des consumaţi?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi şi care nu
puteau fi fă cute fă ră a consuma?

87
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi?
Ce vi s-a întâ mplat ca rezultat al consumului?
Ce infracţiuni aţi comis sau în ce neplă ceri aţi intrat?

Muncă. Descrieţi ce vi s-a întâ mplat în viaţa dvs. de adult şi cum aceste evenimente
generează probleme în procesul de recuperare.
Impactul consumului asupra muncii: Descrieţi consumul de alcool şi droguri în
activitatea pe care o aveaţi.
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi?
Câ t de des consumaţi?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi şi care nu
puteau fi fă cute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi?
Ce vi s-a întâ mplat ca rezultat al consumului?
Ce infracţiuni aţi comis sau în ce neplă ceri aţi intrat sau au intrat?

Relaţii sociale/de prietenie: Descrieţi trecutul relaţiilor dvs. şi cum apreciaţi că

acesta generează probleme în procesul de recuperare.
Influenţa consumului asupra vieţii sociale: Descrieţi influenţa consumului dvs. de
alcool şi droguri asupra vieţii dvs. sociale (familie, prieteni).
Ce consumaţi şi în ce cantită ţi?
Câ t de des consumaţi?
Care au fost lucrurile pe care consumul de droguri v-a ajutat să le faceţi şi care nu
puteau fi fă cute fă ră a consuma?
Ce gâ nduri, sentimente sau situaţii/probleme v-a ajutat consumul să depăşiţi?
Ce vi s-a întâ mplat ca rezultat al consumului?
Ce infracţiuni aţi comis sau în ce neplă ceri aţi intrat sau au intrat?

Instrucţiuni: Citiţi ce aţi completat pâ nă acum. Gâ ndiţi-vă la ce aţi scris şi

completaţi urmă toarele afirmaţii.

88
Eu credeam că alcoolul şi drogurile mă vor ajuta să devin sau să reuşesc să fac în
viaţă urmă toarele:
Eu credeam că alcoolul şi drogurile mă vor ajuta să fac faţă urmă toarelor gâ nduri,
sentimente şi situaţii:

Exerciţiul nr. 7: Rezumatul vieţii

Scop. Pentru a înţelege consumul de droguri sau alcool, este important să
recapitulaţi cele mai importante momente din viaţa dvs. Cele mai importante
momente sunt evenimentele pe care le-aţi tră it, deciziile pe care le-aţi luat sau
lucruri care au o influenţă puternică asupra situaţiei dvs. de astă zi.
Instrucţiuni. Analizaţi exerciţiul anterior şi folosiţi formularul de mai jos pentru a
face o listă a celor mai importante momente din trecutul dvs.
Cele mai importante evenimente din viaţă /consum de alcool/droguri şi trecut
infracţional.
Copilă rie înainte de
şcoală

Primele ani de şcoală

Gimnaziul şi liceul

Facultatea

Armata

Munca

Relaţii sociale
(familiale, de
prietenie)
Primele trei lucruri pe care credeam că alcoolul şi drogurile mă vor ajuta să le fac
sau să devin sunt
Primele trei gâ nduri despre mine şi despre alţii că rora încercam să le fac faţă
consumâ nd alcool şi droguri sunt

89
Primele trei sentimente că rora încercam să le fac faţă consumâ nd alcool şi droguri
sunt
Primele trei probleme sau situaţii pe care doream să le depăşesc consumâ nd alcool
şi droguri sunt

SECŢIUNEA III: CUM APAR ACESTE SEMNALE DE AVERTIZARE?

În această secţiune veţi învă ţa cum se combină semnalele de avertizare şi

vă determină să reveniţi la consumul de alcool/ droguri şi/sau la
comportamentul infracţional.

Exerciţiul nr. 8: Semnale de avertizare ale recăderilor

Scop. Există multe moduri în care puteţi anticipa că veţi recă dea – adică veţi începe
din nou să consumaţi alcool sau droguri. Această secţiune vă va ajuta să vă
examinaţi gâ ndurile, sentimentele şi comportamentul dinainte de recă dere.
Instrucţiuni. Citiţi urmă toarele liste de semnale de avertizare ale recăderilor.
Bifaţi fiecare variantă care vi s-a întâ mplat. Puneţi un semn de întrebare în dreptul
variantelor pe care nu le înţelegeţi. Subliniaţi fiecare cuvâ nt care vă declanşează
gâ nduri sau sentimente puternice sau care vă fac să vreţi să faceţi ceva.

Faza I. Semnale de avertizare interne

___ 1. Dificultă ţi de a gâ ndi limpede. Uneori nu pot să înţeleg ce se întâ mplă . În
anumite momente mi-e greu să gâ ndesc sau nu mă pot gâ ndi decâ t la un lucru.
Uneori nu pot gâ ndi deloc, sau dacă gâ ndesc, fac greşeli pe care de obicei nu le-aş
face.
___ 2. Dificultă ţi în gestionarea sentimentelor şi emoţiilor: Uneori am oscilaţii de
dispoziţie. Trec de la exaltare la depresie în câ teva minute. Uneori nu simt nimic în
situaţii în care ştiu că ar trebui să simt. În anumite momente, sentimentele mele nu
se potrivesc cu ce se întâ mplă . Uneori mă simt nebun sau acţionez nebuneşte, şi
apoi îmi pare rău. Atunci câ nd se întâ mplă aşa, încerc să uit.
___ 3. Dificultă ţi de memorie: Uneori uit lucruri pe care tocmai le-am învă ţat. În
anumite momente îmi amintesc lucruri din trecut, iar în altele nu mi le amintesc
oricâ t de mult aş încerca. Uneori, câ nd nu-mi amintesc, fac greşeli de care îmi pare
ră u mai tâ rziu.

90
___ 4. Dificultă ţi în gestionarea stresului: Uneori nu-mi dau seama că sunt stresat
pâ nă câ nd nu devin cu adevă rat tensionat. Dacă încerc să mă relaxez, starea mea se
înră ută ţeşte. Uneori e atâ t de ră u încâ t mi-e teamă să nu pierd controlul sau să nu
înnebunesc.
___ 5. Probleme cu somnul: În anumite momente nu pot dormi noaptea. Chiar dacă
dorm, tot mă simt obosit a doua zi. Uneori am vise ciudate şi coşmaruri, inclusiv
vise despre consum, care par reale. Mi se întâ mplă să fiu foarte obosit şi să dorm
mult mai mult decâ t de obicei.
___ 6. Dificultă ţi de coordonare fizică: Uneori mă clatin, ameţesc, mă împiedic sau
am accidente. Din câ nd în câ nd, mi-e greu să scriu şi să citesc.
___ 7. Sentimente de ruşine, vinovă ţie şi deznă dejde. Uneori mă simt vinovat şi
ruşinat. Mă gâ ndesc că ceva e în neregulă cu mine şi mi-e teamă că nu mă mai fac
bine. Încerc să lupt singur cu aceste sentimente. Nu spun nimă nui. Oricâ t de mult
aş încerca, se pare că lucrurile se înră ută ţesc şi încep să cred că nu mai are rost să
încerc.

Faza II. Revenirea negării

___ 8. Îngrijorare cu privire la bună stare. Uneori îmi fac griji cu privire la
recuperare. Această îngrijorare vine şi trece şi nu durează prea mult.
___ 9. Negarea îngrijoră rii: Pentru a depă şi aceste griji, încerc să nu mă gâ ndesc la
ele. În scurt timp uit de ce eram îngrijorat. Uneori nu-mi amintesc nici dacă mă
stră duiesc.

Faza III: Comportament de evitare şi apărare

___ 10. Convingerea că „Nu voi mai consuma niciodată ”: Uneori cred că nu voi mai
consuma niciodată alcool sau droguri. Uneori le spun şi altora, dar cel mai adesea
pă strez convingerea pentru mine. Câ nd încep să cred asta, nu simt că trebuie să
lucrez mult pentru a ră mâ ne abstinent.
___ 11. Mă gâ ndesc la alţii în loc să mă gâ ndesc la mine: Atunci câ nd nu mai lucrez
atâ t de mult la a ră mâ ne abstinent, descopă r că îi învinovă ţesc pe alţii pentru
problemele mele. Uneori cred că alţii trebuie să se poarte într-un alt mod şi îi critic
în faţa altora sau în gâ ndul meu.
___ 12. Defensivă : Atunci câ nd încep să gâ ndesc aşa, simt că altora nu le place ce fac
eu. Mă supă r atunci câ nd oamenii încearcă să -mi vorbească şi îi evit. Nu-i las pe
alţii să vorbească sau nu vorbesc eu, pentru ca ei să nu afle ce simt.
___ 13. Comportament compulsiv: Sunt adâ ncit în gâ nduri, astfel că nu mai am timp
să mă gâ ndesc. Mă supraaglomerez cu alte activită ţi (muncă , alimentaţie,

91
antrenamente sau AA), doar pentru a nu trebui să mă gâ ndesc la problemele mele
sau să le simt. Dar astfel nu alung problemele.
___ 14. Comportament impulsiv: Devin atâ t de stresat că fac lucrurile conform
impulsului de moment şi mai tâ rziu îmi pare ră u.
___ 15. Prefer singură tatea: Chiar dacă vreau să fiu în preajma oamenilor, gă sesc
scuze pentru a nu fi nevoit să o fac. Petrec mai mult timp singur şi acţionez în aşa
fel încâ t să evit să gâ ndesc şi să simt.

Faza IV: Începutul crizei

___ 16. Imagine tunel: Privesc doar o mică parte din viaţa mea şi ignor tot restul.
Atunci câ nd lucrurile mă runte ies prost, explodez şi simt că viaţa este nedreaptă .
___ 17. Depresie minoră : încep să mă simt doborâ t şi deprimat. Am din ce în ce mai
puţină energie şi dorm prea mult. Încerc să nu simt aceste lucruri, ocupâ ndu-mi
timpul şi nevorbind despre ele, dar sentimentul nu dispare.
___ 18. Lipsa planurilor constructive: Nu îmi mai fac planuri pentru ziua care începe
şi reacţionez la ceea ce se întâ mplă .
___ 19. Planurile încep să dea greş: Planurile mele nu sunt bine gâ ndite sau nu sunt
realiste. Încep să am din ce în ce mai multe probleme. Mă fac să mă simt prost, dar
nu ştiu cum să le rezolv.

Faza V: Imobilizarea
___ 20. Visez cu ochii deschişi şi dorinţe nerealizabile: Visez cu ochii deschişi despre
ceva care mi-ar rezolva toate problemele, cum ar fi să câ ştig la loterie sau să fug
într-un alt loc.
___ 21. Sentimentul că nimic nu poate fi rezolvat: Încep să simt că am eşuat în
recuperare. Nimic din ceea ce fac nu îmbună tă ţeşte lucrurile.
___ 22. Dorinţa neîmplinită de a fi fericit: Vreau ca lucrurile să se rezolve şi vreau să
fiu fericit, dar nu ştiu cum să le fac să fie mai bune sau n-am curajul să încerc.

Faza VI: Confuzie şi reacţii exagerate

___ 23. Perioade de confuzie: Nu mă pot gâ ndi la nimic. Mă înfurii pe mine şi devin
şi mai confuz.
___ 24. Uşor de enervat: Mă enervez pe oameni din lucruri mă runte. Mă simt nervos
majoritatea timpului şi mi-e teamă să nu ră nesc pe cineva. Uneori vreau să -i lovesc
pe alţii.

92
___ 25. Certuri cu prietenii: Câ nd alte persoane vorbesc cu mine despre ce se
petrece, gâ ndesc că mă critică şi ajungem să ne certă m.

Faza VIII: Depresia

___ 26. Alimentaţie neregulată : nu mai mă nâ nc la mese regulate, în schimb mă nâ nc
alimente vechi, sau mă nâ nc prea mult, sau prea puţin, sau deloc.
___ 27. Lipsa dorinţei de a face ceva: Mă simt înspă imâ ntat şi prizonier. Mi se pare
imposibil să încep ceva, nici nu mai vorbesc de a termina.
___ 28. Somn neregulat: Mi-este imposibil să dorm pâ nă nu sunt complet extenuat.
Câ nd adorm, într-un tâ rziu, visez urâ t şi pot dormi 12 pâ nă la 20 de ore.
___ 29. Lipsa planului zilnic. Mă simt atâ t de stresat şi nefericit, că nu pot lua decizii.
Lipsesc de la întâ lniri. Uneori fac planuri să merg, dar întâ rzii atâ t de mult, încâ t
hotă ră sc să nu mai merg deloc.
___ 30. Perioade de depresii profunde: Mi-e foame, sunt nervos, singur şi obosit.
Sunt supă rat pe alţii. Ei încearcă să mă ajute, dar eu cred că nimă nui nu-i pasă .

Faza VIII: Pierderea controlului comportamentului

___ 31. Participarea neregulată la întâ lnirile AA/NA şi şedinţele de tratament: Nu
mai merg la întâ lnirile mele regulate AA sau NA. Nu mai respect programă rile la
consiliere. Încep să cred că sunt lucruri mai importante de fă cut şi că şedinţele,
care oricum nu ajută .
___ 32. Dezvoltarea unei atitudini nepă să toare: Totul mi se pare fă ră speranţă . Nu
vreau ca alte persoane să afle, aşa că mă port ca şi cum nu mi-ar pă sa.
___ 33. Respingerea ajutorului: Câ nd oamenii încearcă să mă ajute, explodez şi îi
alung. Le spun celorlalţi că nu am nevoie de ajutorul lor şi evit pe oricine ar putea
vedea cum mă simt de fapt.
___ 34. Sentiment de neputinţă : Lucrurile par a fi atâ t de rele încâ t nu are rost să fac
nimic pentru a le îmbună tă ţi.

Faza IX: Recunoaşterea pierderii controlului

___ 35. Auto-compă timire: Mi-e milă de mine şi încerc să atrag compă timirea şi
atenţia colegilor mei sau membrilor grupului AA/NA şi membrilor familiei.
___ 36. Gâ nduri legate de consumul alcoolului în limite sociale. Am început să mă
gâ ndesc că aş putea să beau sau să consum droguri şi să pă strez controlul. Mă

93
gâ ndesc câ t de bine ar fi să beau sau să consum droguri chiar şi pentru o perioadă
scurtă .
___ 37. A minţi conştient: Încep să mint chiar şi câ nd nu e nevoie.
___ 38. Pierderea totală a încrederii de sine: Cred că sunt incapabil în ceea ce
priveşte recuperarea şi viaţa. Cred că nu pot schimba lucrurile în bine, orice aş
face.

Faza X: Reducerea opţiunilor

___ 39. Resentimente adâ nci: Sunt supă rat pe lume şi cred că toţi sunt împotriva
mea.
___40. Discontinuitatea tratamentului şi a AA/NA: nu merg la întâ lnirile AA/NA, îmi
evit tutorele şi nu mai merg la consiliere.
___41. Singură tate apă să toare, frustrare, furie şi tensiune: Am început să cred că
sunt nebun şi cred că singura variantă este să beau sau să consum droguri, să mă
sinucid sau să înnebunesc.
___42. Pierderea controlului comportamentului: Am probleme în toate aspectele
vieţii mele. Nu pot controla felul în care acţionez, gâ ndesc sau simt.

Faza XI: Revenirea la consum sau colaps fizic/emoţional

___ 43. Revenirea la consumul „controlat”: Încerc să consum controlat şi uneori
sunt în stare să o fac pentru o perioadă limitată de timp.
___ 44. Ruşine şi vinovă ţie: Mă simt ruşinat şi vinovat din cauza consumului şi cred
că , dacă aş fi fă cut lucrurile cum trebuie, toate astea nu mi s-ar fi întâ mplat. Cred că
sunt un om ră u pentru că am început din nou să consum.
___ 45. Pierderea controlului: Am început să folosesc la fel de mult sau mai mult
decâ t foloseam înainte.
___ 46. Probleme de viaţă : Am început să am probleme grave cu partenerul de viaţă ,
serviciul, prietenii, să nă tatea sau legea. Am nevoie de ajutor profesional pentru a
mă face bine.

Exerciţiul nr. 9: Semnalele de avertizare ale recidivelor

Scop. Aceste semnale de avertizare ale recidivelor vă vor ajuta să înţelegeţi cum
reveniţi la comiterea de infracţiuni, chiar dacă nu vă doriţi.
Instrucţiuni: Mai jos gă siţi o listă de gâ nduri, sentimente şi acţiuni care apar
înainte de a comite o infracţiune. Citiţi această listă şi bifaţi fiecare semn pe care l-

94
aţi avut. Puneţi un semn de întrebare lâ ngă cele pe care nu le înţelegeţi. Subliniaţi
fiecare cuvâ nt care vă declanşează gâ nduri sau sentimente puternice sau care vă
fac să vreţi să faceţi ceva. (Această listă a fost adaptată după lucrarea lui Stanton E.
Samenow, Ph.D.)

Faza I: Disfuncţii interne. În această perioadă apar schimbă ri ale gâ ndurilor şi

sentimentelor care nu sunt observate de alte persoane.
___ 1. Îngrijorare: Îmi fac griji că nu voi reuşi să supravieţuiesc în lumea reală . Mă
întreb cum voi reuşi să gă sesc şi să pă strez un loc de muncă , să plă tesc facturi şi
taxe, să mă înţeleg cu familia sau să stau departe de prietenii mei vechi.
___ 2. Negare: Îmi spun că totul se va rezolva. Pretind că totul este în regulă . Câ nd
oamenii mă întreabă de problemele mele, le spun că totul va fi în regulă , chiar dacă
eu nu sunt sigur.
___ 3. Convingerea că problemele nu au trecut: Mă autoconving că am avut o lecţie
de învă ţat şi că nu voi mai face niciodată ceva ilegal. Le spun prietenilor mei,
familiei, consilierilor şi procurorului responsabil de caz „De data asta chiar am
învă ţat”, chiar dacă nu am un plan de schimbare.
___ 4. Disconfort emoţional: Mă simt inconfortabil în preajma oamenilor care nu
sunt implicaţi în activită ţi ilegale. Îmi par plictisitori şi devin nervos şi agitat. Vreau
mai multă agitaţie în viaţa mea.
___ 5. „Totul sau nimic”: Simt că dacă nu voi fi cel mai bun, nu voi fi nimic. Trebuie
să am mult succes în tot ce fac. Îmi imaginez că trebuie să am mult succes. Simt că
dacă nu fac totul cum trebuie voi eşua.
___ 6. Sentimente nerealiste: Cred că lucrurile trebuie să meargă cum vreau eu
numai pentru că aşa vreau eu. Pentru că alte persoane vor să reuşesc şi eu vreau să
fac totul bine, lucrurile se vor petrece aşa cum vreau eu.
___ 7. Fă ră planifică ri în avans: Nu fac planuri pentru viitor. Atunci câ nd lumea mă
întreabă ce planuri am, le spun ce vor să audă .
___ 8. Lipsă de efort. Nu fac lucruri care nu îmi plac sau care sunt grele sau
plictisitoare. Nu caut locuri de muncă sau alte lucruri care m-ar putea ajuta şi
gă sesc scuze pentru această atitudine.
___ 9. Mă autoapreciez. Mă fac pe mine să mă simt mai bine dacă îi minimalizez pe
alţii. Îmi spun câ t de proşti sunt alţii. În majoritatea timpului doar o gâ ndesc, dar
uneori le spun oamenilor că sunt proşti sau că nu ştiu nimic.
___ 10. Decizii proaste: Iau decizii după inspiraţia de moment, fă ră să mă gâ ndesc la
ce s-ar putea întâ mpla. Apoi mă gâ ndesc „Am greşit foarte mult”.
___ 11. Simt lipsă de încredere. Am impresia că alţii nu sunt de acord cu mine sau
nu au încredere în mine. Cred că oamenii ar trebui să aibă încredere în mine

95
indiferent ce am fă cut în trecut. Le spun că m-am schimbat şi mă aştept să mă
creadă . Lipsa lor de încredere mă supă ră .

Faza II. Disfuncţii externe: în această fază , alte persoane încep să îşi dea seama că
vă comportaţi diferit. Comportamentul dvs. începe să vă creeze probleme cu
ceilalţi.
___ 12. Sentimentul că sunt desconsiderat: Cred că alte persoane mă desconsideră
atunci câ nd scot în evidenţă lucruri rele sau atunci câ nd lucrurile nu merg aşa cum
vor ele. Cred că oamenii nu mă înţeleg şi încep să mă cert cu ei.
___ 13. Dorinţa de a fi singur: Încep să -mi evit familia şi alte persoane. Hoină resc
singur sau mă duc singur în anumite locuri.
___ 14. Depresie: Mă simt deprimat, singur şi supă rat. Nu cred că alţii mă înţeleg.
Încep să am probleme cu somnul sau nu mă nâ nc regulat. Mă simt deznă dă jduit.
___ 15. Negarea temerilor. Nu vreau ca alţii să ştie că îmi este frică pentru că eu
cred că teama înseamnă slă biciune. Le spun oamenilor că mă simt bine, chiar dacă
nu mă simt. Mai bine le spun ceea ce vor ei să audă , ca să nu ştie cum mă simt de
fapt.
___ 16. Invidie: Încep să mă gâ ndesc la persoanele pe care le cunosc, care încalcă
legea şi scapă . Încep să îmi doresc să mi se fi întâ mplat şi mie. Mă întreb dacă există
o cale mai uşoară .

Faza III. Pierderea controlului. În acest moment, sentimentele par a vă stă pâ ni.
Nu puteţi reveni pe calea cea bună . Credeţi că nu vă veţi schimba niciodată şi vă
întrebaţi de ce aţi încerca.
___ 17. Evitarea responsabilită ţilor: Fac ceea ce vreau în loc să fac ce le-am spus
celorlaţi că voi face. Dacă lucrurile ies prost, o să le spun celorlalţi că am uitat.
Schimb subiectul sau nu le ră spund. Uneori spun „Da” chiar dacă nu gâ ndesc aşa.
___ 18. Consumul de alcool şi droguri: Uneori mă simt bine, dar vreau să mă simt şi
mai bine. Alteori mă simt ră u şi vreau să scap de sentimentele mele. Încep să
consum alcool sau droguri pentru a mă simţi mai bine sau a scă pa de sentimentele
rele. La început, pă strez secretul. Dacă procurorul, consilierul sau familia mă
întreabă , mint.
___ 19. Întâ lnirea vechilor prieteni. Încep să -mi petrec timpul cu persoane care
comit infracţiuni. Vreau să mă simt bine, iar ei sunt singurii care par a mă înţelege.
Îi sun pe cei pe care îi cunosc de la închisoare. Îmi spun că fac asta numai pentru a
afla ce mai fac.

96
___ 20. Absenţe la întâ lniri: Lipsesc de la întâ lnirile cu procurorul, consilierul,
interviuri pentru locuri de muncă sau de la şcoală . Inventez scuze ca motiv al
absenţei.
___ 21. „Nu pot”: Le spun oamenilor că nu pot face ceva sau că nu ştiu, atunci câ nd
pur şi simplu nu vreau. Mi-e teamă şi sunt furios atunci câ nd mă gâ ndesc să fac ce
vor alţii.
___ 22. Fac pe victima: Dau vina pe alţii atunci câ nd lucrurile ies prost. Le spun
oamenilor că n-am avut ce face. Simt că oamenii mă critică sau că nu-mi dau nici o
şansă . Cred că oamenii nu vor fi niciodată mulţumiţi de mine.
___ 23. Nu înţeleg cum îi ră nesc pe alţii: Am impresia că ceilalţi îmi spun mereu că îi
ră nesc. Nu înţeleg cum ceea ce fac eu poate ră ni alte persoane şi uneori devin
frustrat sau nu-mi pasă .
___ 24. Comiterea unor infracţiuni mici: Încep să fur mă runţişuri. Încep să consum
droguri, să distrug proprietă ţile altora sau să mă implic în conflicte fizice.
___ 25. Respingerea celorlalţi: Atunci câ nd oamenii mă întreabă ce nu e în regulă , le
spun că totul e în regulă . Dacă insistă , le spun să mă lase în pace, ţip la ei sau fac
ceva ca să mă lase în pace.
___ 26. Cred că am întotdeauna dreptate: Nu cedez atunci câ nd alte persoane nu
sunt de acord cu mine. Cred că nu mă înşel niciodată , orice ar fi. Cred că dacă admit
în faţa altora că greşesc, ei vor gâ ndi că sunt slab şi mă vor folosi. Chiar dacă se
dovedeşte că nu am dreptate, plec sau mai degrabă îi agresez fizic decâ t să accept
că am greşit.
___ 27. Mă simt îndreptă ţit pentru ce vreau: Cred că ceilalţi oameni trebuie să -mi
dea ce vreau atunci câ nd vreau. Dacă nu o fac, am dreptul să -mi iau ceea ce vreau.
Sunt furios că ei nu fac ce vreau şi nu îmi dau ceea ce vreau. Cred că trebuie să le
dau o lecţie. Încep să mă gâ ndesc la fapte ilegale pe care le pot face pentru a obţine
ce vreau.
___ 28. Simt că furia mea este îndreptă ţită : Cred că dacă nu primesc ceea ce vreau
am dreptul că devin furios, să ameninţ, să ră nesc sau să mă ră zbun pe oameni. Cred
că am dreptul să fac orice, pentru că alţii nu înţeleg.
___ 29. Dorinţa de a câ ştiga: Simt că trebuie să câştig cu orice preţ. Mă bucur câ nd
ies învingă tor, chiar dacă lupta nu a fost importantă . Voi face orice pentru a mă
ră zbuna pe cineva care mă supă ră . Sunt dispus să comit infracţiuni doar pentru a
simţi că am succes.

Faza IV: Recidive periodice. Reîncepeţi să comiteţi infracţiuni.

___ 30. Convingerea „doar de data asta”: Hotă ră sc să mă ră zbun pe cineva, doar de
data asta. Vâ nd droguri, fur sau fac ceva pentru care probabil că nu voi fi prins.

97
___ 31. Agravarea comportamentului infracţional: În scurt timp încep să încalc
legea în mod regulat. Mereu mă gâ ndesc cum aş putea să scap comiţâ nd o
infracţiune.
___ 32. Probleme serioase: Sunt prins, am încă lcat condiţiile eliberă rii, intru în
conflict cu poliţia şi sunt respins de familie.

Exerciţiul nr. 10A: Lista iniţială de semnale de avertizare

(recădere)
Scop. Exerciţiul vă va ajuta să vă daţi seama care din semnalele de avertizare sunt
importante pentru dvs. şi vă va învă ţa să le înţelegeţi mai bine.
Instrucţiuni. Faceţi trei copii după acest exerciţiu. Alegeţi trei din semnalele de
avertizare identificate la exerciţiul nr. 8 care faţă de care aţi avut cele mai
puternice sentimente şi gâ nduri şi notaţi-le pe foile de lucru ale acestui exerciţiu.
Pentru fiecare, urmaţi instrucţiunile de mai jos.
Semnalul de avertizare pentru alcool şi droguri: nr.
Titlu
Scrieţi cuvintele pe care le-aţi subliniat
De ce aţi ales acest semnal?
Notaţi semnalul de avertizare cu cuvintele dvs. , începâ nd cu:
Ş tiu că recuperarea mea e în pericol atunci câ nd
Repetaţi această fază de mai multe ori, cu voce tare. Apoi completaţi
frazele urmă toare:
Atunci câ nd rostesc această frază :
Gâ ndurile mele sunt:
Sentimentele mele sunt:
Vreau să :

Exerciţiul nr. 10B: Lista iniţială de semnale de avertizare

pentru recidivă
Scop. În acest exerciţiu veţi afla care din semnalele de avertizare sunt importante
pentru dvs. şi le veţi înţelege mai bine.

98
Instrucţiuni. Faceţi trei copii după acest exerciţiu. Alegeţi trei din semnalele de
avertizare identificate la exerciţiul nr. 9 care faţă de care aţi avut cele mai
puternice sentimente şi gâ nduri şi notaţi-le pe foile de lucru ale acestui exerciţiu.
Pentru fiecare, urmaţi instrucţiunile de mai jos.
Semnalul de avertizare infracţional: nr.
Titlu
Scrieţi cuvintele pe care le-aţi subliniat

De ce aţi ales acest semnal?

Notaţi semnalul de avertizare cu cuvintele dvs., începâ nd cu:
Ş tiu că recuperarea mea e în pericol atunci câ nd
Repetaţi această fază de mai multe ori, cu voce tare. Apoi completaţi frazele
urmă toare:
Atunci câ nd rostesc această frază :
Gâ ndurile mele sunt:
Sentimentele mele sunt:
Vreau să :

Exerciţiul nr. 11: Analiza semnalelor de avertizare

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să înţelegeţi cum poate apă rea fiecare semnal de
avertizare pe care l-aţi analizat în exerciţiul anterior.
Instrucţiuni. Notaţi fiecare denumire exactă a celor şase semnale de avertizare pe
care le-aţi identificat în exerciţiul nr. 10 (A şi B). Apoi rezolvaţi urmă toarele
exerciţii pentru fiecare din ele. Dacă aveţi dificultă ţi, renunţaţi pentru un timp, dar
reveniţi la exerciţiu.

Semnale iniţiale de avertizare

Numă r Semnale de avertizare pentru Semnale de avertizare pentru
recădere recidivă
1
2
3

Descriere: Descrieţi cum interacţionează aceste semnale de avertizare pentru a vă

determina să reveniţi la consum şi la comiterea de infracţiuni. Gâ ndiţi-vă la

99
gâ nduri, sentimente şi lucruri pe care aţi vrut să le faceţi la exerciţiul nr. 10 pentru
a completa această descriere.
Notaţi orice gâ nd, sentiment sau impuls nou pe care le-aţi avut câ nd aţi descris
semnalele de avertizare (mai sus).
A.
B.
C.
D.
E.
F.
Experienţe trecute: Descrieţi un moment din trecut câ nd a apă rut unul din aceste
semnale de avertizare în timp ce eraţi abstinent. Descrieţi-l ca pe o poveste cu
introducere, cuprins şi încheiere. Menţionaţi cine era acolo, ce s-a întâ mplat şi
unde şi câ nd s-a întâ mplat. Notaţi şi ce aţi simţit, ce aţi gâ ndit şi ce aţi vrut să faceţi.
Idei-cheie: Notaţi lista ideilor-cheie ale acestei experienţe trecute.
S-a întâ mplat (unde şi câ nd)
Eram cu
Ceea ce se întâ mpla a fost
M-am gâ ndit
Am simţit
Am vrut să
Urmă torul lucru la care m-am gâ ndit a fost
Urmă torul lucru pe care l-am simţit a fost
Urmă torul lucru pe care l-am fă cut a fost
Experienţe viitoare: Gâ ndiţi-vă la un moment din viitor, la care acest semnal de
avertizare ar putea apă rea câ nd sunteţi abstinent. Descrieţi-l ca pe o poveste cu
introducere, cuprins şi încheiere. Menţionaţi cine ar putea fi acolo, ce s-ar putea
întâ mpla şi unde şi câ nd s-ar putea întâ mpla. Notaţi şi ce sentimente şi gâ nduri aţi
putea avea şi ce veţi vrea să faceţi.
Idei-cheie: Notaţi lista ideilor-cheie ale acestei povestiri a experienţei dvs. viitoare.
S-a întâ mplat (unde şi câ nd)
Eram cu
Ceea ce se întâ mpla a fost
M-am gâ ndit
Am simţit
Am vrut să

100
Urmă torul lucru la care m-am gâ ndit a fost
Urmă torul lucru pe care l-am simţit a fost
Urmă torul lucru pe care l-am fă cut a fost
Reacţii la acest exerciţiu: În timpul acestui exerciţiu:
M-am gâ ndit
Am simţit
Am vrut să
Completaţi urmă toarea frază de cinci ori, formulâ nd de fiecare dată alt final.
Acum încep să -mi dau seama că:
1.
2.
3.
4.
5.

Exerciţiul nr. 12: Lista combinată a semnalelor de avertizare

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să vedeţi lucrurile care vi se întâ mplă tot mereu şi
care vă îndeamnă să recă deţi sau să recidivaţi.
Instrucţiuni. Reveniţi la exerciţiul nr. 11 şi luaţi toate ideile-cheie, semnalele de
avertizare şi reacţiile menţionate în secţiunile 2a, 4, 6 şi 7. Combinaţi-le într-o
singură listă , mai jos. Dacă există pe listă elemente similare, notaţi-le o singură
dată . Verificaţi-le cu exerciţiul nr. 11 pe mă sură ce le notaţi.

Exerciţiul nr. 13: Semnalele de avertizare în ordinea apariţiei

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să aşezaţi semnalele de avertizare în ordinea în
care au apă rut. Aceasta vă va ajuta să învă ţaţi cum să le împiedicaţi să vă provoace
recidiva.
Instrucţiuni. Reveniţi la lista combinată de semnale de avertizare (exerciţiul nr.
12) şi aşezaţi semnalele în ordinea în care au apă rut în viaţa dvs. Notaţi câ teva
cuvinte-cheie care vă vor ajuta să vă amintiţi fiecare semnal de avertizare, pe linia
Titlu prescurtat, poate fi o literă .

Semnal de avertizare 1:

101
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 2:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 3:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 4:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 5:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 6:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 7:
Titlu prescurtat:
Semnal de avertizare 8:
Titlu prescurtat:

Analizaţi lista semnalelor de avertizare în ordinea apariţiei de pe paginile

anterioare ale acestui exerciţiu. Citiţi lista în faţa altei persoane, de exemplu
consilierul sau tutorele din AA/NA. Întrebaţi această persoană dacă are sens.
Conduce fiecare semnal de avertizare că tre urmă torul? Începe lista cu primul
semnal de avertizare real sau mai este ceva ce se întâ mplă înainte de a începe
procesul? Sfâ rşeşte lista cu consumul de alcool sau droguri sau cu comiterea de
infracţiuni?
Dacă ră spunsul la una din aceste întrebă ri este nu, notaţi elementul-lipsă pe
marginea listei semnalelor de avertizare în ordinea apariţiei. Notaţi semnalele de
avertizare lipsă pe liniile de mai jos. Apoi reveniţi la lista de semnale de avertizare
în ordinea apariţiei şi faceţi o să geată care arată unde este locul semnalului-lipsă .
Notaţi litera care reprezintă semnalul lipsă în dreptul să geţii.

Exerciţiul nr. 14: Lista finală a semnalelor de avertizare

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să faceţi o listă finală completă a semnalelor de
avertizare. Este posibil să vi se pară că aceste exerciţii sunt repetitive. Dar această
repetiţie este necesară pentru a face o listă completă .
Instrucţiuni. Rescrieţi lista semnalelor de avertizare în ordinea apariţiei pe care
aţi realizat-o la exerciţiul nr. 8, adă ugâ nd orice nou semnal de avertizare care vă

102
vine în minte, în ordinea corectă . Rescrieţi titlul prescurtat şi scrieţi o frază
completă prin care descrieţi fiecare semnal de avertizare. Această frază vă va
spune ce se întâ mplă de fapt.

Exemplu: Sunt supă rat pe ceilalţi oameni. Primul lucru care se întâ mplă este o
situaţie de risc major. Acesta declanşează semnalul de avertizare.

Situaţie de risc major 1:

Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:
Situaţie de risc major 2:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:
Situaţie de risc major 3:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:
Situaţie de risc major 4:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:
Situaţie de risc major 5:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:
Situaţie de risc major 6:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:

103
 Situaţie de risc major 7:
Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:

Situaţie de risc major 8:

Semnale de avertizare:
Titlu prescurtat:
Fraza semnalului de avertizare:

Exerciţiu nr. 15: Semnale de avertizare critice

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să vedeţi ce semnale de avertizare puteţi începe să
schimbaţi atunci câ nd apar.
Instrucţiuni. Faceţi trei copii ale acestei foi de lucru. Recitiţi lista finală a
semnalelor de avertizare de la exerciţiul nr. 14. Alegeţi trei semnale de avertizare,
între nr. 3 şi nr. 8, pe care le puteţi recunoaşte atunci câ nd apar. Completaţi foaia
de lucru de mai jos pentru fiecare dintre ele.
Semnal de avertizare critic nr.
Titlu prescurtat al semnalului de avertizare:
Descrieţi cum a apă rut acest semnal de avertizare în trecut.
Câ nd a apă rut acest semnal de avertizare,
M-am gâ ndit
Am simţit
Am vrut să
Ce cred că nu a ajutat
Ce credeţi că va ajuta atunci câ nd apare acest semnal de avertizare?
Cum v-aţi putea gestiona în mod diferit sentimentele, pentru a vă ajuta atunci câ nd
acest semnal de avertizare apare?
Cum aţi putea reacţiona atunci câ nd apare acest semnal de avertizare?

104
Cum aţi putea gestiona acest semnal de avertizare dacă ar apă rea din nou şi ar
activa mai multe semnale de avertizare?
Abilită ţi noi: Ce abilită ţi noi trebuie să învă ţaţi pentru ca planul dvs. să aibă succes
în situaţia de risc major nr. 8 descrisă mai sus?

105
SECŢIUNEA IV: CUM POT SĂ MĂ FAC BINE?

În această secţiune a caietului de lucru puteţi învă ţa cum pot fi schimbate

gâ ndurile, sentimentele şi acţiunile dvs. Schimbâ ndu-vă gâ ndurile,
sentimentele şi acţiunile, vă puteţi schimba modul de viaţă . Pentru aceasta
trebuie să fiţi cât se poate de sincer şi să nu renunţaţi atunci când sunteţi
descurajat.

Exerciţiul nr. 16: Strategia de gestionare a semnalelor de

avertizare
Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să învă ţaţi cum să împiedicaţi semnalele de
avertizare să reapară . Vă va ajuta de asemenea să vedeţi problemele pe care le
puteţi avea şi modul în care le puteţi schimba.
Instrucţiuni. Faceţi trei copii ale acestei foi de lucru. Scrieţi titlul fiecă ruia din
semnalele critice de avertizare de la exerciţiul 15 pe fiecare din foile de lucru.
Imaginaţi-vă un moment în viitor câ nd acest semnal critic poate apă rea din nou.
Imaginaţi-vă că trataţi acest semnal de avertizare aşa cum obişnuiaţi. Apoi
imaginaţi-vă că îl trataţi într-un alt mod. Urmaţi instrucţiunile şi răspundeţi la
întrebă rile de mai jos, despre noul mod de a trata semnalul de avertizare. Nu
ezitaţi să întrebaţi alte persoane ce idei au. Faceţi exerciţiul pentru fiecare din
aceste trei semnale critice de avertizare.
Semnal critic de avertizare nr.
Titlu prescurtat al semnalului de avertizare
Listă de strategie: Care sunt cele trei moduri de a trata semnalul de avertizare, care
ar putea avea efect mai bun pe viitor?

Care strategie va funcţiona, cel mai probabil? [ ] A; [ ] B; [ ] C

De ce aţi ales-o pe aceasta?

Care sunt paşii pe care îi puteţi urma pentru a face această strategie să
funcţioneze? Ce trebuie să faceţi mai întâ i, în al doilea râ nd şi aşa mai departe?

106
Repetiţie mentală : Încercaţi să desfă şuraţi această strategie în minte.
Ce probleme aţi avut câ nd aţi încercat să vă imaginaţi că acţionaţi aşa?

Ce a mers bine?

Ce schimbă ri trebuie să faceţi pentru a face această strategie să funcţioneze?

Exerciţiul nr. 17: Identificarea situaţiilor de risc major

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să vedeţi ce situaţii anume declanşează semnalele
de avertizare. Acestea se numesc situaţii de risc major. Ş tiind care sunt aceste
situaţii de risc major, puteţi învă ţa să le evitaţi sau să le controlaţi mai bine.
Instrucţiuni. Recitiţi exerciţiul 14 – Lista finală a semnalelor de avertizare. Notaţi
situaţia de risc major care declanşează semnalele de avertizare. Aceasta trebuie să
devină primul dvs. semnal de avertizare.
Situaţie de risc major:
Gâ ndiţi-vă la momente din trecut în care au fost declanşate semnalele de
avertizare de pe lista finală . Descrieţi diferite situaţii de risc major care le-au
declanşat. Descrieţi ce s-a întâ mplat şi cum aţi gâ ndit, simţit şi acţionat.
Situaţie de risc major 1:
Ce aţi gâ ndit:
Ce aţi simţit:
Cum aţi acţionat:
Situaţie de risc major 2:
Ce aţi gâ ndit:
Ce aţi simţit:
Cum aţi acţionat:
Situaţie de risc major 3:
Ce aţi gâ ndit:

107
Ce aţi simţit:
Cum aţi acţionat:
Situaţie de risc major 4:
Ce aţi gâ ndit:
Ce aţi simţit:
Cum aţi acţionat:
Lista combinată a situaţiilor de risc major. Notaţi mai jos într-o listă tot ce se
petrece în mai mult de una din situaţiile de risc major.
Reveniţi la exerciţiul nr. 7 – Rezumatul vieţii. Completaţi mai jos cele 4 secţiuni ale
exerciţiului.
Primele trei lucruri pe care credeam că alcoolul şi drogurile mă vor ajuta să le fac
sau să devin sunt
Primele trei gâ nduri despre mine şi despre alţii că rora încercam să le fac faţă
consumâ nd alcool şi droguri sunt
Primele trei sentimente că rora încercam să le fac faţă consumâ nd alcool şi droguri
sunt
Primele trei probleme sau situaţii pe care doream să le depăşesc consumâ nd alcool
şi droguri sunt
Situaţii critice de risc major: Există între ceea ce aţi completat mai asemă nă ri cu
situaţiile de risc major pe care le-aţi identificat la exerciţiul nr. 8? Dacă da, notaţi-le
mai jos şi daţi fiecă reia un titlu scurt (titlu prescurtat) care vă va ajuta să vi le
amintiţi.

A.

Titlu prescurtat
B. Situaţie critică de
risc major
Titlu prescurtat
C. Situaţie critică de
risc major
Titlu prescurtat
D. Situaţie critică de
risc major
Titlu prescurtat

108
 Exerciţiul nr. 18: Identificarea credinţelor de baza
Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să înţelegeţi de ce reacţionaţi într-un anume fel la
situaţiile de risc major. De obicei, aceasta se întâ mplă pentru că sunteţi convinşi că
lucrurile stau într-un anume fel, însă nu este aşa. Trebuie să fiţi dispus să acceptaţi
că ce credeţi dvs. s-ar putea să fie greşit.
Instrucţiuni. Faceţi patru copii ale acestui exerciţiu. Luaţi fiecare din situaţiile
critice de risc major de la exerciţiul nr. 17, partea a IV-a, şi transcrieţi-le pe una din
aceste foi de lucru. Ră spundeţi la urmă toarele întrebă ri şi urmaţi instrucţiunile.
Titlu prescurtat al situaţiei critice de risc major.
Situaţia critică de risc major . Descrieţi cum s-a petrecut această situaţie
în trecut. Notaţi şi gâ ndurile, sentimentele şi acţiunile.
Citiţi descrierea fă cută . Închideţi ochii, respiraţi adâ nc şi încercaţi să vă imaginaţi
că sunteţi acolo. Repetaţi de mai multe ori urmă toarea frază , scriind o încheiere
nouă de fiecare dată . „Câ nd sunt în această situaţie, cred că …”

Exerciţiul nr. 19. Lista combinată a credinţelor greşite

Scop. În viaţa de zi cu zi acţionă m pe baza unui anumit numă r de convingeri de
bază . Uneori, aceste convingeri sunt adevă rate, dar nu ştim cum să acţionă m.
Uneori însă aceste credinţe nu sunt adevă rate. Acestea sunt credinţe greşite/
eronate. Acţionă m ca şi cum ar fi adevă rate, chiar dacă ne provoacă suferinţă şi ne
împiedică să ne schimbă m viaţa. Aceste credinţe greşite determină un anumit mod
de a simţi şi acţiona care poate conduce la consum de droguri sau infracţionalitate.
Toate convingerile de bază apar sub formă de gâ nduri, care sunt credinţe sau
obstacole. Credinţele sunt gâ nduri care de obicei încep cu „Eu trebuie”. Obstacolele
sunt gâ nduri care de obicei încep cu „Eu nu pot”. Credem că se va întâ mpla ceva
ră u dacă nu ne urmă m credinţele şi nu ţinem seama de obstacole.
Exemple de credinţe şi obstacole:
Credinţă : Trebuie să mă controlez permanent şi să nu le ară t altora că mi-e frică .
Obstacol: Nu pot să plâ ng, pentru că oamenii vor crede că sunt slab.
Instrucţiuni. Citiţi lista de încheieri de fraze, „Câ nd sunt în această situaţie, cred că
…” din exerciţiul nr. 18, partea a III-a, pentru fiecare din cele patru foi de lucru.
Încercuiţi fiecare încheiere care începe cu „Eu trebuie”. Transcrieţi-le mai jos, pe
lista de credinţe. Pe cele similare notaţi-le doar o dată . Puneţi un pă trat în jurul
fiecă rei încheieri care începe cu „Nu pot” sau „Nu voi…”. Transcrieţi-le mai jos pe
lista de obstacole. Pe cele similare notaţi-le doar o dată .

109
Listă de credinţe:
Listă de obstacole:
Deseori veţi avea sentimente care vă vor determina să vă gâ ndiţi la credinţe şi
obstacole. Ceea ce aţi învă ţat despre aceste gâ nduri şi sentimente determină de
obicei felul în care veţi acţiona.
Instrucţiuni. Daţi lista de credinţe şi obstacole de la acest exerciţiu unei persoane
pe care o respectaţi şi despre care credeţi că e sinceră . Căutaţi pe cineva care este
abstinent şi nu a avut probleme cu legea o perioadă îndelungată . Ar putea fi un
consilier, cineva de la AA sau NA sau o cunoştinţă . Întrebaţi - l dacă crede că aceste
credinţe şi obstacole sunt reale. Încercuiţi-le pe cele despre care persoana crede că
nu sunt corecte.
Dacă aveţi o credinţă care consideraţi că este adevă rată şi care vă provoacă
suferinţă , notaţi cum o controlaţi. Întrebaţi persoane în care aveţi încredere cum se
descurcă în această situaţie pentru a o face să funcţioneze.

Exerciţiul nr. 20: Credinţe şi obstacole puse la îndoială

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să vă înţelegeţi credinţele şi obstacolele şi să
alegeţi cum vreţi să vă afecteze în viitor.
Instrucţiuni. Completaţi această pagină şi urmă toarele foi de lucru despre
credinţele şi obstacolele dvs., folosind informaţiile din exerciţiul nr. 19.
Faceţi o listă a credinţelor despre care credeţi că pot fi false, după ce vorbiţi despre
ele cu alte persoane.
Faceţi o listă a obstacolelor despre care credeţi că pot fi false, după ce vorbiţi
despre ele cu alte persoane.
Faceţi o listă cu credinţele şi obstacolele despre care credeţi că pot fi adevă rate,
după ce vorbiţi despre ele cu alte persoane chiar dacă modul în care le coordonaţi
nu funcţionează .

Exerciţiul nr. 21: Punerea la îndoială a credinţelor

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să înţelegeţi de ce continuaţi să gâ ndiţi şi să
simţiţi la fel. Vă va ajuta şi să schimbaţi aceste gâ nduri şi sentimente. Completaţi
câ t de mult puteţi din foaia de lucru.
Instrucţiuni. Faceţi cinci copii ale acestui exerciţiu. Reveniţi la fiecare credinţă de
la exerciţiul nr. 20, partea 1. Completaţi urmă toarea declaraţie şi ră spundeţi la
întrebă rile legate de declaraţie:

110
Credinţă :
Eu trebuie
Altfel (Ce credeţi că se va întâ mpla?)
Punerea la îndoială a credinţei:
Cine v-a învă ţat că aşa trebuie să faceţi?
Este posibil să vă fi învă ţat greşit?
Credeţi că această credinţă este [ ] Adevă rată sau [ ] Falsă ?
Dacă este falsă, care ar fi cea adevărată?
Pe baza acestui adevă r, un al mod în care pot gâ ndi este
Sentimentele pe care le am gâ ndindu-mă la asta sunt
Dacă schimb modul de a gâ ndi, voi simţi
Dacă gâ ndesc aşa, vreau să
Ce aş putea face în schimb
Dacă voi continua să gândesc, să simt şi să acţionez aşa ca în trecut, ce se va
întâmpla:
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?
Dacă schimb modul de a gândi, simţi şi acţiona, ce se va întâmpla?
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?

Exerciţiul nr. 22: Punerea la îndoială a obstacolelor

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să înţelegeţi de ce continuaţi să gâ ndiţi şi să
simţiţi la fel şi cum să schimbaţi aceste gâ nduri şi sentimente. Completaţi câ t de
mult puteţi din foaia de lucru.
Instrucţiuni. Faceţi cinci copii ale acestui exerciţiu. Reveniţi la fiecare obstacol de
la exerciţiul nr. 20, partea a II-a şi completaţi declaraţiile de mai jos:
Credinţă :

111
Eu trebuie
Altfel (Ce credeţi că se va întâ mpla?)
Punerea la îndoială a obstacolului:
Cine v-a învă ţat că trebuie să faceţi asta?
Este posibil să vă fi învă ţat greşit?
Credeţi că această obstacol este [ ] Adevă rată sau [ ] Falsă ?
Dacă este falsă , care ar fi cea adevă rată ?
Pe baza acestui adevă r, un alt mod în care pot gâ ndi este

Sentimentele pe care le am gâ ndindu-mă la asta sunt

Dacă schimb modul de a gâ ndi, voi simţi
Dacă gâ ndesc aşa, vreau să
Ce aş putea face în schimb este
Dacă voi continua să gândesc, să simt şi să acţionez aşa ca în trecut, ce se va
întâmpla?
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?
Dacă schimb modul de a gândi, simţi şi acţiona, ce se va întâmpla?
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?

Exerciţiul nr. 23: Reacţii îmbunătăţite la credinţe şi obstacole

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să gă siţi noi că i pentru a reacţiona la credinţele şi
obstacolele adevă rate.
Instrucţiuni. Faceţi cinci copii al acestui exerciţiu. Pentru fiecare credinţă şi
obstacol listate la exerciţiul 20, partea a III-a, completaţi declaraţiile şi
ră spunsurile de mai jos.
Credinţă sau obstacol

112
A. Trebuie sau Nu pot
Altfel (Ce credeţi că se va întâ mpla?)
Un alt mod în care aş putea gâ ndi este
Ceea ce simt câ nd gâ ndesc în acest fel
Dacă schimb ceea ce gâ ndesc, simt
Câ nd gâ ndesc aşa, vreau să
Ce aş putea face în schimb
Dacă veţi continua să gâ ndiţi, să simţiţi şi să acţionaţi aşa ca în trecut, ce se va
întâ mpla
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?
Dacă vă schimbaţi modul de a gâ ndi, simţi şi acţiona, ce se va întâ mpla…
În cel mai bun caz?
În cel mai ră u caz?
Cel mai probabil?

Exerciţiul nr. 24: Gestionarea situaţiilor de risc major

Scop. Faceţi patru copii ale acestui exerciţiu. Acest exerciţiu vă va ajuta să reuniţi
tot ce aţi învă ţat. Veţi avea şanse mai mari de recuperare dacă aplicaţi tot ce
învă ţaţi.
Instrucţiuni. Folosiţi câ te o foaie de lucru de la acest exerciţiu pentru fiecare din
cele patru situaţii critice de risc major de la exerciţiul nr. 17, partea a V-a.
Ră spundeţi la urmă toarele întrebă ri:
Titlul prescurtat al situaţiei critice de risc major
Descrieţi situaţia critică de risc major.
Descrieţi trei că i de a evita această situaţie critică de risc major, fă ră a evita
responsabilitatea.
Notaţi trei variante diferite în care aţi putea controla situaţia, dacă nu o puteţi
evita.

113
Citiţi credinţele din foaia de lucru de la exerciţiul nr. 21. Notaţi-o pe cea care apare
cel mai des atunci câ nd sunteţi în această situaţie critică de risc major. Apoi notaţi
o variantă diferită în care aţi putea gâ ndi.
Credinţă
Un mod de gâ ndire diferit este
Citiţi obstacolele din foaia de lucru de la exerciţiul nr. 22. Notaţi-l pe cel care apare
cel mai des în această situaţie critică de risc major. Apoi notaţi o variantă diferită în
care aţi putea gâ ndi.
Obstacol
Un mod de gâ ndire diferit este
Citiţi credinţele şi obstacolele din foaia de lucru de la exerciţiile nr. 21 şi 22. Notaţi-
o pe cea care apare cel mai des în această situaţie critică de risc major. Apoi notaţi
un alt mod în care aţi putea acţiona.
Credinţă /obstacol
Un mod de gâ ndire diferit este
Recitiţi foaia de lucru de la exerciţiul nr. 16. Faceţi o listă cu titlurile prescurtate ale
semnalelor critice de avertizare care apar din cauza acestei situaţii critice de risc
major. Descrieţi cum apar semnalele critice de risc major. Apoi descrieţi ce veţi
face în viitor pentru ca semnalele de avertizare să nu se intensifice.
Titlu prescurtat nr. 1
Titlu prescurtat nr. 2
Titlu prescurtat nr. 3
Felul în care apar aceste semnale de avertizare
Ce voi face în viitor pentru a împiedica intensificarea acestor semnale de avertizare

114
SECŢIUNEA V: PLANUL MEU PERSONAL DE RECUPERARE

În această secţiune veţi recapitula tot ce aţi învă ţat despre strategiile de
prevenire a recă derilor. Veţi alcătui un plan zilnic şi o listă zilnică de
recuperare. Sunteţi aproape de sfâ rşitul caietului de lucru. Atunci câ nd îl
veţi termina, veţi fi pregă tit pentru a continua recuperarea aflată în
desfă şurare.

Exerciţiul nr. 25: Strategia de prevenire a recăderilor nr.

Scop. Acest exerciţiu vă va ajuta să puneţi în practică tot ce aţi învă ţat.
Instrucţiuni. Faceţi patru copii ale exerciţiului. Completaţi câ te una pentru fiecare
foaie de lucru alcă tuită la exerciţiul nr. 24. Citiţi aceste exerciţii şi ră spundeţi la
urmă toarele întrebă ri, pâ nă la „Atunci câ nd am aceste convingeri greşite, trebuie
să ...”. Apoi scrieţi informaţia pe o cartelă . Ră spundeţi şi la restul întrebă rilor din
acest exerciţiu.
Citiţi cartela în fiecare dimineaţă , înainte de a vă începe ziua. Purtaţi cartela la dvs.
în fiecare zi, ca să o puteţi folosi şi să vă amintiţi cum să controlaţi situaţiile de risc
major. Analizaţi informaţiile de pe cartelă în fiecare seară . Vorbiţi cu cineva de la
AA sau NA despre orice se regă seşte pe cartelă şi vi s-a întâ mplat în acea zi şi cum
aţi controlat situaţia. Faceţi toate modifică rile necesare pentru a face lucrurile să
meargă mai bine.
Situaţia critică de risc major
Titlu prescurtat
Cum apare
Atunci câ nd apare, trebuie să
Convingeri greşite (credinţe şi obstacole)
Atunci câ nd am aceste convingeri greşite, trebuie să :
Gâ ndesc:
Simt:
Acţionez:
Trei semnale critice de avertizare pe care le declanşează convingerile greşite.
Atunci câ nd apar aceste semnale de avertizare, trebuie să:

115
Rezumatul planului de acţiune: Descrieţi cum veţi evita sau controla situaţiile
critice de risc major, cum veţi corecta convingerile greşite şi cum veţi opri
intensificarea semnalelor de avertizare ale recă derilor.
Persoanele care mă vor ajuta să pun în practică acest plan, dacă voi avea probleme:
Nume Numă r de telefon

Exerciţiul nr. 26: Planul zilnic de recuperare

Scop. Un plan pentru fiecare zi vă va ajuta să vă recuperaţi şi să ră mâ neţi în
recuperare. Există câ teva lucruri de bază pe care le puteţi face pentru a vă
recupera. Nu toate persoanele în curs de recuperare fac toate aceste lucruri. Dar
persoanele care au probleme cu recuperarea trebuie să le facă dacă vor să aibă
succes. Multe din aceste lucruri sunt simple. Fiind importante pentru aproape
toată lumea, ele sunt foarte importante pentru persoanele aflate în recuperare.
Ajută rezolvarea problemelor de să nă tate şi vă ajută să vă „lucraţi” cu gâ ndurile,
sentimentele şi acţiunile.
Instrucţiuni. Citiţi informaţiile de mai jos. Analizaţi-le câ nd alcă tuiţi planul zilnic
de recuperare.
Regim. Ceea ce mâ ncaţi sau beţi poate afecta felul în care gâ ndiţi, simţiţi şi
acţionaţi. Zahă rul, fă ina albă şi cafeina pot provoca depresii, oscilaţii de dispoziţie
şi sentimente de furie. Vă pot face confuz şi obosit. Persoanele dependente le vor
folosi numai în cantită ţi mici.
Trebuie să încercaţi să mâ ncaţi trei mese mici şi trei gustă ri pe zi. Trebuie să
mâ ncaţi fructe, legume, pâ ine şi cereale integrale, carne şi produse lactate.
Vitamine. În timpul recuperă rii din dependenţa de substanţe chimice, vitaminele
potrivite vă pot îmbună tă ţi modul de a gâ ndi, simţi şi acţiuniona. Este o idee bună
să luaţi vitamina B complex sau o tabletă antistres pe zi.
Întâlniri. Întâ lnirile AA sau NA vă pot ajuta mai mult decâ t orice altceva să vă
recuperaţi. Este important să mergeţi la câ t mai multe întâ lniri. Cu câ t vă aflaţi mai
mult în preajma altor persoane în curs de recuperare, cu atâ t mai mult vi se va
schimba modul de gâ ndire.
Exerciţii fizice. Exerciţiile fizice (mersul alert, alergatul, înotul, ciclismul)
efectuate timp de jumă tate de oră pe zi vă vor ajuta corpul să se recupereze. Aceste
activită ţi fac ca inima şi plă mâ nii să funcţioneze mai bine. Nu trebuie să faceţi
exerciţii pâ nă la epuizare.
Relaxare. Învă ţâ nd să vă relaxaţi, puteţi recă pă ta controlul atunci câ nd simţiţi că
„înnebuniţi”. Cea mai simplă modalitate de relaxare este acest proces în trei paşi:

116
1. Inspiraţi şi expiraţi pe nas.
2. Simţiţi cum plă mâ nii se umplu cu aer atunci câ nd inspiraţi şi cum se golesc
atunci câ nd expiraţi.
3. Încetiniţi treptat ritmul de respiraţie, pâ nă la un ritm redus, regulat. Practicaţi
această respiraţie adâ ncă de relaxare de câ teva ori pe zi. Cu câ t exersaţi mai mult,
cu atâ t va funcţiona mai bine atunci câ nd este nevoie.
Odihna. Vă veţi simţi mai bine dacă aveţi o oră stabilită de culcare seara şi de
trezire dimineaţa. Odihna regulată vă ajută să vă recuperaţi fizic şi să gâ ndiţi mai
limpede.
Schimbaţi-vă preocupările. Faceţi un obiectiv din a lucra în fiecare zi pe o
problemă diferită de cea a recuperă rii. Aceste probleme ar putea fi gă sirea unui loc
de muncă , gă sirea unei locuinţe sau plata datoriilor. Dacă vă propuneţi să faceţi
progrese, chiar şi în paşi mă runţi, vă veţi simţi mai bine.
Tutore: Alegeţi un tutore din AA şi NA şi vorbiţi faţă în faţă cu o persoană care ştie
prin ce treceţi. Acesta vă poate îndruma.
Planul şi lista zilnică. Vă puteţi spori şansele de recuperare dacă veţi completa şi
veţi folosi planul zilnic de recuperare şi lista zilnică .
Reanalizaţi strategiile de prevenire a recăderilor. Citind zilnic strategiile de
prevenire a recăderilor de la exerciţiul nr. 25, veţi fi conştient de situaţiile de risc
major şi de semnalele de avertizare ale recă derilor. Ş tiind aceste lucruri, veţi şti
cum să evitaţi necazurile înainte ca situaţia să scape de sub control.
Planul zilnic de recuperare.
Scop. Faceţi câ te copii aveţi nevoie ale acestei fişe. Avâ nd un plan pentru fiecare zi,
va fi mai uşor să vă recuperaţi. Este important să completaţi câ te una din aceste
fişe în fiecare zi şi să o revedeţi în fiecare seară , pentru a vedea câ t aţi reuşit să
realizaţi. Bifaţi fiecare sarcină pe care aţi îndeplinit-o. Vorbiţi cu sponsorul AA/NA
despre felul în care respectaţi planul.

Ziua
Data
Numele
Orele planificate pentru mese
şi gustă ri
Vitamine
Activită ţi de recuperare
planificate

117
Întâ lnire consilier - ora
Întâ lnire cu tutorele - ora
Întâ lnire AA/NA - ora
Ce trebuie să fac astă zi:
Activitate Oră
1. Îmi alcă tuiesc programul zilei
2.
3.
4.
5.
6.
7.
Nr. de telefon al consilierului
A doua persoană de contact şi nr. de telefon

Exerciţiul nr. 27: Fişa de seară

Scop. Faceţi câ te copii aveţi nevoie ale acestei fişe. Acest exerciţiu vă va ajuta să
învă ţaţi zi de zi. Vă veţi schimba câ te puţin în fiecare zi.
Instrucţiuni. La finele fiecă rei zile, revedeţi planurile de prevenire a recă derilor de
la exerciţiul nr. 25. Apoi ră spundeţi la întrebă rile din acest exerciţiu. Vorbiţi cu
cineva în care aveţi încredere, cum ar fi tutorele AA/NA sau un prieten abstinent.
Revedeţi lista împreună cu această persoană . Cereţi-i idei legate de cum s-ar putea
controla mai bine lucrurile.
La ce situaţii de risc v-aţi expus azi?
Cum le-aţi controlat? Cum aţi gâ ndit, aţi simţit, aţi acţionat?
Ce credinţe şi obstacole aţi avut azi?
Cum le-aţi controlat?
Ce semnale de avertizare aţi observat azi?
Cum le-aţi controlat?
Trebuie să -l sun pe…. pentru a discuta despre ră spunsurile la aceste întrebă ri.
Care a fost cel mai important lucru pe care l-aţi învă ţat?

118
Ce puteţi face mâ ine altfel, pentru a îmbună tă ţi lucrurile?

OBSERVAŢII ÎN ÎNCHEIERE
Speră m că aţi rezolvat toate exerciţiile din acest caiet de lucru. Dacă da,
atunci sunteţi pregă tit pentru pasul urmă tor, care este cel mai important:
punerea în practică a planului de prevenire a recă derilor. Dacă nu aţi
completat întregul caiet, speră m să reveniţi şi să -l completaţi.
Trebuie să vă opriţi din consumul de alcool şi droguri. Totuşi, această
acţiune, singură , nu vă va schimba viaţa. Recuperarea înseamnă
renunţarea la vechile moduri de a gâ ndi, simţi şi acţiona, pentru a putea
avea o viaţă mai bună . Puteţi tră i fă ră a vă face probleme din cauza legii,
din cauza consumului de alcool şi droguri şi a tuturor problemelor
asociate cu dependenţa.
Pentru ca aceasta să se întâ mple, trebuie să puneţi în practică lucrurile pe
care le-aţi învă ţat. Trebuie să doriţi să învă ţaţi mai mult. Multe persoane
care obişnuiau să facă abuz de alcool sau droguri şi au comis infracţiuni
tră iesc să nă toase şi fericite astă zi pentru că au aplicat recomandă rile din
acest caiet. Şi dvs. puteţi să faceţi acest lucru.

119
REDUCEREA RISCULUI DE INFECTARE CU HIV

Măsuri:
 Evaluarea riscului de infectare cu HIV a clientului şi construirea
motivaţiei pentru a schimba obiceiurile riscante
 Stabilirea obiectivelor de schimbare a obiceiurilor
 Eliminarea barierelor de reducere a riscului
 Furnizarea unor îndrumă ri specifice de reducere a riscului

Obiectivele şedinţei:
În general, puţini consumatori de cocaină care nu se implică în consumul
concomitent de opiu folosesc şi instrumente de injectare (seringi, vată,
apă ), ceea ce conduce la riscuri mai mici de infectare cu HIV în urma
practicilor riscante de injectare. Totuşi, mulţi prezintă un risc mare din
practici sexuale nesigure. În funcţie de nivelul şi de tipul de risc de
infectare cu HIV, clienţii vor fi încadraţi, suplimentar faţă de şedinţele lor
regulate, într-un modul de reducere a riscului HIV.
Obiectivele acestor şedinţe sunt de a:
 Evalua riscul de infectare cu HIV a clientului şi clă direa motivaţiei
pentru schimbarea obiceiurilor riscante.
 Stabili obiectivele de schimbare a obiceiurilor
 Elimina barierele de reducere a riscurilor
 Furniza îndrumă ri specifice de reducere a riscurilor.

Intervenţii-cheie
1. Evaluarea riscului
Terapeuţii îi vor ajuta pe clienţi să -şi analizeze nivelul de risc şi trecutul
testă rilor HIV. Aceasta se poate realiza prin discuţii sau cerâ ndu-i
clientului să completeze un instrument standardizat, cum ar fi Inventarul
obiceiurilor riscante HIV (Metzger şi alţii 1992). Atunci când se folosesc

120
testele formale, rezultatele se vor prezenta în scris, cu câ te o copie pentru
client. Terapeutul îi va cere clientului să -i spună ce reacţii are faţă de
nivelul să u de risc şi să se gâ ndească şi să extrapoleze aceste reacţii.
Clientul: „Cred că nu mi-am dat seama cu câ te persoane am fă cut sex de
câ nd mă aflu pe această cale.”
Terapeutul: „Ce concluzie trageţi din asta?”
Strategia poate declanşa conştientizarea riscului şi spori motivaţia pentru
schimbare.

2. Construirea motivaţiei pentru schimbare

La evaluarea şi analizarea nivelul de risc, terapeuţii vor aplica urmă toarele
strategii motivaţionale (după Miller şi alţii 1992):
Formulaţi fraze afirmative („Cred că este minunat că vreţi să fiţi sincer cu
dvs şi să vă luaţi timp pentru a analiza nivelul dvs de risc.”)
Reformulaţi („Sunteţi preocupat de nivelul dvs de risc, dar nu vă puteţi
imagina să fiţi abstinent sexual.”)
Reveniţi cu insistenţă („Acum aţi luat-o înainte. Acum ne creă m o imagine
despre unde vă aflaţi cu privire la practicile de injectare de droguri şi
comportament sexual. Mai tâ rziu vom putea vorbi despre ce vreţi să faceţi
în această privinţă .”)
Analizaţi consecinţele acţiunii şi neacţiunii.
Comunicaţi alegeri deschise.
Provocaţi declaraţii automotivaţionale („Ce vreţi să faceţi în legă tură cu
aceasta”, „Spuneţi-mi de ce credeţi că aţi avea nevoie pentru a face o
schimbare”)

3. Stabilirea obiectivelor
Dacă clienţii sunt pregă tiţi să facă o schimbare, terapeuţii lucrează cu ei
pentru a stabili obiective realiste, concrete de reducere a riscului cu
privire la riscul comportamentului sexual şi/sau al injectă rii de droguri,
după caz (de ex. „Vreau să încep să folosesc prezervative cu Nick de
să ptă mâ na asta”). Terapeuţii trebuie să încurajeze clienţii să identifice
barierele aşezate în faţa obiectivelor de reducere a riscurilor (de ex. „Aţi

121
adus în discuţie un obiectiv bun şi realist, care v-ar diminua substanţial
riscul. Ce v-ar putea împiedica să atingeţi acest obiectiv?”) Barierele pot
include probleme anticipate legate de negocierea folosirii prezervativelor
cu partenerul sexual, continuarea consumului de alcool şi frecventarea
barurilor înainte de injectarea intravenoasă, achiziţionarea
prezervativelor etc.

4. Rezolvarea problemelor
Terapeuţii trebuie să încurajeze clienţii să aplice la problemele pe care le
anticipează în atingerea obiectivelor de reducere a riscului unele din
abilită ţile şi strategiile de rezolvare a problemelor care au fost prezentate
în şedinţele anterioare. Aceasta poate include, de exemplu, practicarea
impunerii în contextul negocierii folosirii prezervativelor, aplicarea
autoconvingerii pozitive pentru a contracara ambivalenţa şi obiecţiile în
utilizarea de prezervative, sau aplicarea unei strategii de rezolvare pentru
a înţelege legă tura dintre abuzul continuu de cocaină şi practicile sexuale
nesigure.

5. Oferirea de îndrumă ri specifice

În această parte a modulului, terapeuţii vor oferi informaţii specifice şi vor
înmâ na materiale despre reducerea riscului. Se vor acoperi multe teme, în
funcţie de profilul de risc al clientului.
Clarificarea conceptelor de reducere a riscului în comparaţie cu abstinenţa
Metode de transmitere a HIV, alte boli cu transmitere sexuală şi
tuberculoză
Risc asociat cu folosirea în comun a echipamentelor de injectare
Proceduri de cură ţare a instrumentelor de injectare
Utilizarea eficientă a prezervativelor
Testul anticorpilor HIV
Exerciţii practice
Exerciţiile practice pentru această şedinţă presupun folosirea foii de lucru
a planului de schimbare (anexa 1) pentru a lă muri şi stabili obiectivele
clientului pentru reducerea riscului HIV.

122
ANEXA 1:

FOAIA DE LUCRU PENTRU REDUCEREA RISCULUI

Schimbă rile pe care vreau să le fac sunt:

Cele mai importante motive pentru care vreau să fac aceste

schimbă ri sunt:

Paşii pe care vreau să -i fac pentru această schimbare sunt:

Modul în care mă pot ajuta alte persoane:

Unele lucruri care pot împiedica planurile mele sunt:

123