Manualul EU SI COPILUL MEU A4

MANUALUL PROIECTULUI
„EU ŞI COPILUL MEU”
-GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU CONSILIERII ŞCOLARI-

Ghid pentru consilierii şcolari realizat în cadrul proiectului
RO-0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de
tutun, alcool şi droguri”
finanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European
Ediția II - Revizuită – 2018 – Agenția Națională Antidrog
Cuprins
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 8
AUTORII ....................................................................................................................................................... 10
DESCRIEREA PROIECTULUI .......................................................................................................................... 13
TITLUL PROIECTULUI ................................................................................................................................... 13
OBIECTIV GENERAL ..................................................................................................................................... 13
OBIECTIVE SPECIFICE................................................................................................................................... 13
STRATEGIA DE INTERVENŢIE ....................................................................................................................... 13
CONTEXTUL APLICĂRII ................................................................................................................................ 13
TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ ................................................................ 13
CADRUL DE IMPLEMENTARE....................................................................................................................... 14
BENEFICIARII PROIECTULUI ......................................................................................................................... 15
DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 16
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI ........................................................................................................................ 17
Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor ......................................... 18
METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ........................................................ 19
PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE ....................................................................... 22
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele pentru acasă ................. 22
„Trucuri” pentru atragerea părinţilor la şcoală .......................................................................................... 22

Prevenim abandonul participanţilor ........................................................................................................... 25
Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor................................................................................................ 25
Ce facem când un participant perturbă activitatea .................................................................................... 26
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE........................................................................................................... 26
I. METODE CENTRATE PE CONSILIER........................................................................................................... 27
1. Prezentarea ............................................................................................................................................. 27
2. Dezbaterea pe baza studiului de caz....................................................................................................... 27
II. METODE CENTRATE PE GRUP ................................................................................................................. 28
1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii) ..................................................................................... 28
2. Brainstorming-ul (furtuna de idei) .......................................................................................................... 28
3. Discuţia în grupuri mici ........................................................................................................................... 29
4. Discuţia dirijată ....................................................................................................................................... 30
5. Modelarea comportamentului................................................................................................................ 32
6. Jocul de rol .............................................................................................................................................. 32
7. Lecturi scurte .......................................................................................................................................... 35
8. Turul galeriei ........................................................................................................................................... 36
9. Metoda SINELG ....................................................................................................................................... 36
EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 37
A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR ................................................................................................................. 37

B. Monitorizarea consilierilor şcolari .......................................................................................................... 37
ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ ................................................................................................... 38
ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU ................................................................................................. 45
Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 53
ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT? ................................................................................................ 54
ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII ............................................................................ 65
ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN FAMILIE................................................................. 73
ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE .................................................................................. 82
ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI.................................................................. 94
Preocupări frecvente ale părinţilor ........................................................................................................... 100
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI ..................... 101
Preocupări frecvente ale părinţilor ........................................................................................................... 109
Mituri legate de droguri ............................................................................................................................ 111
Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri............................................................................ 112
1. Nicotina ........................................................................................................................................ 113

2. Alcoolul ........................................................................................................................................ 113
3. Marijuana ..................................................................................................................................... 113
4. Heroina......................................................................................................................................... 114
5. Cocaina......................................................................................................................................... 114
6. Amfetamina ................................................................................................................................. 114
7. MDMA (Ecstasy) ........................................................................................................................... 115
8. Benzodiazepine ............................................................................................................................ 115
9. Inhalantele ................................................................................................................................... 115
10. NSP ............................................................................................................................................... 115
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU” ........ 117
Activitate comună părinţi - copii ............................................................................................................... 117
Anexa 1: Tabel de prezenţă ...................................................................................................................... 121
Anexa 2: Raportul de activitate................................................................................................................. 122
Anexa 3: Acord de parteneriat .................................................................................................................. 123
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii.............................................................................................. 124
Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2 ........................................................................................ 125
Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3 ................................................................................................... 126

Anexa 10: Fişa de evaluare a Activităţii 7 ................................................................................................. 130
Anexa 11: Fişa de evaluare a Activităţii nr. 8 ............................................................................................ 131
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”..................... 132
Anexa 13: Diplomă de participare ............................................................................................................ 133
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi copilul meu” ............................................. 134
Anexa 15: Raportul de monitorizare ......................................................................................................... 136
Anexa 16: Model acord colaborare CJRAE - CPECA .................................................................................. 138
Anexa 17: Model acord colaborare CPECA – Unitate şcolară ................................................................... 141
DICŢIONAR ................................................................................................................................................ 144

Moto: „Singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinţi mai buni”
Zig Ziglar
INTRODUCERE
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de
a înlesni o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului,
ei începând educarea copilului din familie. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine
stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea
părinţilor în scopul îmbunătăţirii relaţiilor cu proprii copii, după principii ştiinţifice de
psihopedagogie, devine o necesitate.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai
existenţa materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia
consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), subestimând importanţa unei comunicări
afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă al
copilului.
Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe şi abilităţi necesare zi de zi. Aceste
cunoştinţe şi abilităţi nu sunt înnăscute sau nu apar atunci când devii părinte. Fiecare
dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţii noştri, din
informaţiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însă ceea ce învăţăm din interacţiunea
cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se
dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori părinţii au întrebări la
care nu au răspunsuri sau observă comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum să
reacţioneze.
În general comportamentul este inspirat din propria experienţă de viaţă a părinţilor, astfel
perpetuându-se atât aspecte pozitive cât şi negative în educaţie, pe parcursul mai multor
generaţii. Modelul parental pozitiv se regăseşte adesea în înţelepciunea populară, cum ar
fi, de exemplu, zicala: „Ce nu te doboară, te face mai puternic”; şi, referindu-ne la
trăsăturile de caracter pozitive putem menţiona şi proverbul: „Aşchia nu sare departe de
trunchi” sau „Cum îl creşti, aşa îl ai”. Însă, cu toţii ştim astăzi că, indiferent de situaţie,
educaţia copiilor nu poate fi asociată cu violenţa, iar bătaia nu mai este „ruptă din rai!”.
8
Prin intermediul acestui proiect ne propunem să consolidăm legăturile afective dintre
membrii familiei (părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), dintre aceştia şi şcoală,
aplicând sistematic metode fundamentate ştiinţific.
Fără îndoială abuzul de băuturi alcoolice, tutun şi alte droguri facilitează apariţia
problemelor medicale, psihologice şi sociale importante în cea mai mare parte a ţărilor
dezvoltate. Având în vedere că tratamentul pentru astfel de probleme este dificil şi,
adeseori, este absolut imposibil să rezolvăm unele dintre complicaţiile asociate abuzului
de droguri – cum ar fi infecţia cu HIV – totuşi, cu sprijinul acestui ghid, vom face împreună
eforturi pentru a preveni abuzul de tutun, alcool şi droguri cel puţin pentru familiile
incluse în proiect.
Ghidul conţine descrierea celor nouă activităţi cu părinţii care se vor realiza în cadrul
proiectului „EU ŞI COPILUL MEU”. Activităţile cu părinţii sunt interactive, conţinând şi
aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea părinţilor, a
consilierilor şcolari şi, acolo unde este cazul, şi din partea copiilor.
9
AUTORII
Ghidul de bune practici pentru consilierii şcolari a fost realizat ca urmare a derulării
activităţilor implementate în perioada septembrie 2010-ianuarie 2011, în cadrul
proiectului RO-0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea
consumului de tutun, alcool şi droguri”, finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE, de
către următorii experţi:
Coordonator ştiinţific Profesor Universitar Doctor Nicolae MITROFAN, Decan al

Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti.
Psiholog clinician drd. Zoe-Doina NIŢĂ, coordonator proiect, Inspectoratul General al

Poliţiei Române, doctorand al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea
Bucureşti, master în Prevenirea şi combaterea drogodependenţelor la Facultatea de
Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti, psihoterapeut de familie în
supervizare, formator în adicţii, licenţă în Psihologie, Facultatea de Psihologie,
Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti.
Profesor gradul I Dumitru I. DUMITRU, Agenţia Naţională Antidrog, specialist educaţie-

învăţământ; formator naţional în management educaţional - Programul de reformă al
învăţământului preuniversitar din România /Centre for British Teachers; formator în
educaţie personală - componenta character/ Programul „Character First !” /Character
Training Institute Oklahoma City – USA; formator naţional în educaţie pentru drepturile
omului şi educaţie pentru cetăţenie democratică - Programul Naţional „Educaţie pentru
Cetăţenie Democratică”/Ministerul Educaţiei şi Cercetării; Consiliul Europei - Centrul
European pentru Tineret, UNICEF România; formare în implementarea şi evaluarea
strategiilor regionale antidrog - Ministerul Federal al Sănătăţii din Germania/LWL; formare
în dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor sociale - Ministerul Federal al Sănătăţii din
Germania /LWL.
Sociolog Cătălina CHENDEA, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

coordonator proiecte prevenire consum de droguri în şcoală; formator naţional în
domeniul educaţie pentru cetăţenie democratică, comunicare, lucrul cu tinerii, educaţie
inter-culturală /Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Centrul Nord – Sud al
Consiliului Europei; formator în educaţie personală - componenta caracter /Programul
„Character First !”/Character Training Institute Oklahoma City – USA; formator certificat
CNFPA formator naţional în educaţie pentru drepturile omului şi educaţie pentru cetăţenie
democratică - Programul Naţional „Educaţie pentru Cetăţenie Democratică”/ Ministerul
Educaţiei şi Cercetării; UNICEF România; Facilitator programul de educaţie alternativă în
arta de a conduce „Liderii Mileniului Trei”/ British Council, Fundaţia Codecs pentru
Leadership; formare în implementarea şi evaluarea strategiilor regionale antidrog -
Ministerul Federal al Sănătăţii din Germania/ LWL; formare în dezvoltarea deprinderilor şi
abilităţilor sociale - Ministerul Federal al Sănătăţii din Germania/ LWL.
Psiholog clinician specialist Alina NEAGOE, psihoterapeut TCC, specializare în adicţii,

Agenţia Naţională Antidrog, Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor Pericle, master în
Psihoterapii cognitiv-comportamentale la Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de
Psihologie, formare în Interviul Motivaţional, formator certificat CNFPA, specializări
10
multiple în prevenirea consumului de droguri în şcoală şi familie, consilierea persoanelor
afectate de consumul de alcool şi droguri, persoanelor afectate de HIV şi hepatită C;
licenţiată a Facultăţii de Psihologie-Sociologie, Universitatea Hyperion, Bucureşti. Membru
al Colegiului Psihologilor din România.
Psiholog principal drd. Tatiana BARBAROŞ, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă

Educaţională Constanţa, master în Politici publice şi administraţie publică, Universitatea
Bucureşti; studii aprofundate: „Psihologie Industrială şi Organizaţională”, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1999;
licenţiată a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, Specializarea Psihologie, 1998; psihoterapeut practicant – Hipnoză şi terapie
ericksoniană; membru al Comitetului Filialei Constanţa al Colegiului Psihologilor din
România; preşedintele Asociaţiei Psihologilor şi Psihopedagogilor din Constanţa „APSIPED”;
autor al lucrării „Dezvoltarea competenţelor de comunicare la adulţi în relaţie cu copilul”,
Constanţa, Editura „Andrei Şaguna”, 2008; coordonator al lucrării „Părinţi, vă invit în
lumea mea!”, Constanţa, Editura Newline, 2009.
Psiholog clinician specialist Mihaela CIŞMILIANU, Agenţia Naţională Antidrog – Centrul de

Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Constanţa, formări multiple în adicţii (Tehnica
Interviului Motivaţional; Prevenirea Recăderilor), formare în Terapii Scurte, master în
Psihoterapii cognitiv - comportamentale, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, 2005;
multiple formări în domeniul prevenirii consumului de droguri în şcoală şi familie;
experienţă clinică în evaluarea şi consilierea persoanelor consumatoare de droguri;
licenţiată a Universităţii Ovidius Constanţa, Facultatea de Psihologie, 2003. Membru al
Colegiului Psihologilor din România.
Psiholog şcolar Simina (MORAR) HINŢ, director al Centrului Judeţean de Resurse şi

Asistenţă Educaţională Bihor, master în Management Educaţional, DPPPD, Universitatea
din Oradea; stagiu de formare profesională Socrates/Comenius Grundtvig 3 Course 2006 –
Institutul Edward de Bono, Kappara, Malta – „Edward de Bono’s Serious Creativity and
Lateral Thinking”; formare în educarea copiilor cu autism, Auctores, St. Truiden, Belgia;
absolventă a cursului postuniversitar de Terapie Ocupaţională, susţinut de Reţeaua
Europeană de Terapie Ocupaţională în Învăţământul Superior, în cadrul Proiectului Joint
Action &Youth; master în Consiliere individuală şi psihoterapie - Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţele Educaţiei, licenţiată a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.
Psiholog clinician Georgeta - Ramona POPESCU, Agenţia Naţională Antidrog, Centrul de

Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Bihor, master în Consiliere Psihologică din
cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea, licenţiată a Facultăţii
de Ştiinţe Socio-Umane, Specializarea Psihologie, Universitatea din Oradea, absolvent
cursuri postuniversitare în Terapie Raţional- Emoţional-Cognitiv-Comportamentală niv.I şi
II, formator în adicţii.
Jurist dr. Mihaela TOMIŢĂ, Agenţia Naţională Antidrog, Centrul Regional de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş, specializare în psihologie judiciară, lector la
Universitatea de Vest Timişoara - Facultatea de Sociologie şi Psihologie, membru al
Uniunii Juriştilor din România.
11
Sociolog dr. Aurora - Violeta LEFTER, Agenţia Naţională Antidrog, cercetător ştiinţific,
doctor în sociologie - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti
(teza: Consumul de droguri - impact asupra unei societăţi în tranziţie), master în „Politici
Sociale ale Dezvoltării” la Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă
Socială, licenţă în sociologie la Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie,
Psihologie şi Pedagogie; formare în: analiză statistică avansată (SPSS), realizarea de studii
şi analize privind fenomenul drogurilor, evaluarea şi planificarea programelor, manager de
proiect şi formator adulţi.
Sociolog Andrei BOTESCU, Agenţia Naţională Antidrog, absolvent master în sociologie -

Facultatea de Sociologie a Universităţii din Lund, Suedia, licenţiat în psihologie
organizaţională la Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti - Facultatea de Psihologie,
absolvent colegiu „Asistenţă socială şi probaţiune” al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă
Socială, Universitatea Bucureşti, stagii de formare în: analiză statistică avansată (SPSS),
tehnici şi metode de evaluare cantitativa şi calitativa a fenomenului drogurilor oferite de
EMCDDA, Şcoala de Sănătate Publică din Madrid, Şcoala de sănătate publică din Granada
Spania, Institutul Naţional de Sănătate Publică din Helsinky - Finlanda.
Psiholog Ramona Georgeta PRUNDARU, masterand Consiliere şi Orientare în Carieră,

Universitatea Politehnică Bucureşti, Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic; formator naţional Consiliere şi Orientare, Training în CPI, D&D Consultants,
Training de psihodiagnostic şi principii de validare a testelor şi cotarea testelor proiective,
D&D Consultants, licenţiată în psihologie, Facultatea de Psihologie, Universitatea Titu
Maiorescu Bucureşti.
Manualul de faţă reprezintă un ghid de bune practici, bazat pe experienţa specialiştilor

Agenţiei Naţionale Antidrog şi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
precum şi a celor 62 de consilieri şcolari din judeţele Bihor, Constanţa şi Ilfov, după cum
urmează:
22 Consilieri şcolari din judeţul BIHOR: Ionela BELBE, Iudit BIRINYI, Diana BODEA LUNG,
Eva BODO, Ioana CHERECHIANU, Alin-Ioan CREŢU, Adela Simona CUREA LUP, Andrea
Nicoleta DUMBRAVĂ, Teodora Alina ENE, Orsolya-Aniko GAZDAG, Laura HARJA, Anca
Simona KELEMEN, Teodora Felicia MEGHESAN, Mihaela Iudita MINCIC, Luminiţa Iolanda
Edittha MLADONICZKY, Gabriela NEDELCU, Monica ONICA, Rodica POP, Ani-Emilia RADU,
Nicoleta-Elena STOITA, Ioana Mariana SZANTO, Tunde TARR.
22 Consilieri şcolari din judeţul CONSTANŢA: Raluca ATANASIU, Laura Elena BURGHIŞAN,
Marieta CĂESCU, Mirela CĂPĂŢÎNĂ, Aurora CHIRILĂ, Vasile CIUBUCĂ, Ana COLNICEANU,
Gabriela CRUDU, Eugenia DOBROMIR, Valentina DURAC, Carmen - Silvia FALIBOGA-ANDREI,
Camelia MARINESCU, Cristina MUREŞANU, Mihaela NICOLAEV, Cristina PALU, Mihaela
PARIZA, Carmen-Daniela PĂLICI, Mihaela - Camelia POPA, Laura Elena SECU, Nicoleta -
Dorina TOMA, Alina VASILE.
18 Consilieri şcolari din judeţul ILFOV: Maria ANGHEL, Ioana BĂNULESCU, Maria BOBOC,
Mariana Dochia GASPAR, Lelia GAVRILĂ PERL, Delia Josett HANEA, Ana Maria MOAGĂ,
Lucian NEGOIŢĂ, Lucian POPESCU, Luminiţa POPESCU, Andreea Oana RÂCIU, Ioana SANDU,
Sanda SĂCEANU, Ancuţa SOCAS, Ileana Narcisa ŞTEFĂNESCU, Gabriela TROANCA, Simona-
Maria VASILE, Sorina VRANĂ.
12
DESCRIEREA PROIECTULUI
TITLUL PROIECTULUI
RO 0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun,
alcool şi droguri”, finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE.
OBIECTIV GENERAL
Creşterea factorilor familiali de protecţie şi reducerea factorilor familiali de risc faţă de
consumul de tutun, alcool şi droguri la preadolescenţi.
OBIECTIVE SPECIFICE
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă între părinţi şi copii;
 Îmbunătăţirea supravegherii comportamentului copiilor;
 Creşterea frecvenţei utilizării de către părinţi a metodelor de disciplinare pozitivă;
 Dezvoltarea abilităţii părinţilor de a stabili reguli de comportament clare şi coerente;
 Exersarea strategiilor de rezolvare eficientă a conflictelor dintre părinţi şi copii;
 Diminuarea frecvenţei şi intensităţii conflictelor în familie;
 Îmbunătăţirea competenţelor consilierilor şcolari în domeniul consilierii familiale.
STRATEGIA DE INTERVENŢIE
Dezvoltarea de competenţe de formare familială în abilităţi educative a consilierilor
şcolari, prin intermediul cursurilor de formare şi a sesiunilor de supervizare din partea
specialiştilor CPECA.
CONTEXTUL APLICĂRII
Familial, părinţi, mama şi tatăl.
TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ

Selectiv. Spre deosebire de programele de prevenire universale, destinate tuturor
grupurilor de populaţii care nu au fost identificate în prealabil ca fiind expuse unui risc
particular în legătură cu consumul de droguri, programele de prevenire selectivă se
orientează spre segmente de populaţie delimitate în funcţie de expunerea acestora la un
număr crescut de factori de risc pentru abuzul de droguri (tutun, alcool, plante
etnobotanice, droguri ilegale), cum ar fi preadolescenţii care lipsesc de la şcoală sau
13
copiii persoanelor care consumă abuziv alcool sau droguri. Programele de prevenire
selectivă necesită mai multe resurse, au o acoperire mai mică decât cele universale, sunt
orientate spre segmente de populaţie cu risc crescut de a prezenta probleme asociate cu
consumul de droguri şi oferă beneficii potenţiale foarte crescute.
CADRUL DE IMPLEMENTARE
Proiectul „Eu şi copilul meu” are la baza proiectul „Protego”, implementat de către
Agenţia Naţională Antidrog în anul 2007. Ca urmare, activităţile propuse sunt validate
ştiinţific, iar modificările care apar faţă de proiectul iniţial se datorează adaptării la
realităţile româneşti.
Proiectul a fost implementat în anul şcolar 2009-2010 în unități de învăţământ din

judeţele Ilfov, Bihor şi Constanţa, de către structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale
Antidrog, respectiv Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, în parteneriat
cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Centrele Judeţene de
Resurse şi Asistenţă Educaţională din cele trei judeţe. Din cele 3 judeţe au fost au fost
selecţionaţi şi formaţi 75 de consilieri şcolari. Selecţia acestora s-a realizat conform
următoarelor criterii:
• Absolvenţi de psihologie, psihopedagogie, sociologie sau asistenţă socială;
• Minim trei ani experienţă în domeniu;
• Consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali sau cadre didactice titulare care îşi
desfăşurau activitatea în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, sau în Centre Judeţene de
Resurse şi Asistenţă Educaţională atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, din
judeţele selecţionate.
Consilierii şcolari au selecţionat, la rândul lor, un număr de 1000 de părinţi, conform

următoarelor criterii:
• Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 13 ani;
• Părinţi care proveneau dintr-un mediu socio-economic defavorizat – grupuri

vulnerabile.
• Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute) sau cu copii la risc
(probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de
comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică)
• Familii cu conflicte sau în care exista consum frecvent de tutun şi alcool;
• Nivelul de educaţie de minim, patru clase primare absolvite.
14
BENEFICIARII PROIECTULUI
Beneficiarii acestui proiect se împart în patru categorii: consilieri şcolari, specialişti
CPECA (psihologi, asistenţi sociali, sociologi), părinţi şi copii.
I. Consilieri şcolari
În cadrul proiectului pot participa consilieri şcolari care au absolvit cursul de formare „Eu
şi copilul meu”.
Criteriile de selecţie ale consilierilor şcolari (îndeplinite cumulativ):
• Minim cinci ani experienţă în domeniu;
• Titulari în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, atât din mediul urban, cât şi din mediul
rural;
• Experienţă în proiecte cu părinţii.
Responsabilităţile consilierului şcolar: selectarea grupului de părinţi, organizarea
activităţilor cu părinţii, completarea şi transmiterea documentelor aferente fiecărei
activităţi către coordonatorul judeţean.
II. Specialişti CPECA având rolul de a colabora cu coordonatorii judeţeni, în scopul

monitorizării implementării proiectului şi de a sprijini cu materiale informative, la
solicitarea consilierilor şcolari, activităţile din cadrul proiectului.
Criteriile de selecţie ale specialiştilor (îndeplinite cumulativ):
• Certificat de formare de formatori;
• Experienţă în proiecte de prevenire.
II. Criterii de selecţie a părinţilor:
 Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 14 ani;
 Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute, mediu defavorizat)

sau cu copii la risc (probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce
sau persistente de comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie
terapeutică);
 Familii cu conflicte sau în care există consum frecvent de tutun şi alcool;
 Nivelul de educaţie de minim obligatoriu este de patru clase primare absolvite.
15
Nu se vor include în proiect persoanele care prezintă tulburări psihopatologice sau
care au alte dificultăţi ce pot interfera grav în derularea activităţilor! Aceste persoane
necesită intervenţii de specialitate, terapii individuale etc., nefiind compatibile cu
abordarea din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”.
 Copii din ciclul secundar, cu vârsta între 10 şi 14 ani, ai căror părinţi sunt incluşi
în proiect.
O dată identificate familiile care îndeplinesc criteriile de mai sus, vom invita personal
părinţii, telefonic sau printr-o scrisoare în care vom specifica data, ora şi locul de
întâlnire (de ex. cabinetul de consiliere). Cu acest prilej le prezentăm părinţilor
proiectul „EU ŞI COPILUL MEU”, precum şi toate detaliile organizatorice. Invităm
părinţii care îşi dau acordul, să participe la prima activitate a proiectului. Numărul
recomandat de părinţi participanţi este între 10 şi 12!
Este important ca ambii părinţi să participe la proiect. Adeseori acest lucru nu este
posibil, fie că este vorba despre familii monoparentale (situaţie destul de frecventă), fie
datorită gradului crescut de conflict existent între părinţi, indiferenţei unuia dintre
aceştia faţă de educaţia copiilor sau din alte motive (proiect de lucru al părinţilor, părinţi
plecaţi în străinătate, în penitenciar etc.).
Pe de altă parte, atunci când participă ambii părinţi este recomandat să nu vină prin
rotaţie. Ideal ar fi să participe atât tatăl cât şi mama la toate activităţile proiectului.
Recomandăm ca grupul să fie format din 10 - 12 participanţi. Grupurile mai mici limitează
posibilităţile de îmbogăţire a cunoştinţelor prin intermediul experienţelor celorlalţi
participanţi. Cu mai mult de 12 persoane devine dificilă menţinerea controlului asupra
grupului şi activităţilor, existând riscul să depăşim timpul prevăzut pentru exerciţii, iar
participanţilor li se reduc posibilităţile de intervenţie şi implicare activă.
Este important să selectăm un grup de părinţi cât mai omogen posibil în ceea ce
priveşte motivaţia şi nevoile de participare la proiect, caracteristicile socio-
demografice, veniturile, educaţia, vârsta copiilor.
DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”

Proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” face parte din proiectul RO 0047 „Formare familială în
abilităţi educative pentru prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri” este
implementat de Agenţia Naţională Antidrog, prin C.P.E.C.A., în parteneriat cu Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin CJRAE.
16
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI
Proiectul include nouă activităţi cu părinţii cu durată de minim 90 de minute fiecare.
Activităţile se programează cu o frecvenţă de o activitate pe săptămână şi urmăresc
următoarea schemă:
Bun venit participanţilor; activitatea de energizare (de spargere a gheţii); trecerea
în revistă (pe scurt) a activităţii anterioare; verificarea temei pentru acasă;
prezentarea obiectivelor activităţii; realizarea activităţii; evaluarea activităţii
(feed-back din partea participanţilor); prezentarea temei pentru acasă; preocupări
frecvente ale părinţilor (lectură suplimentară).
Activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” includ una sau mai multe teme (sarcini
educative) pe care participanţii trebuie să le realizeze acasă, de preferat în scris. Aceste
teme au rolul de a exersa, în situaţii reale, abilităţile dobândite sau îmbunătăţite în
cadrul activităţilor, astfel încât acestea să se menţină şi să se generalizeze. Prin
generalizare se înţelege manifestarea noilor comportamente sau abilităţi în contexte sau
condiţii diferite de cele care au ghidat învăţarea acestora. La finalul fiecărei activităţi se
prezintă participanţilor tema pentru acasă (sarcina educativă), a cărei realizare este
trecută în revistă şi discutată la începutul activităţii următoare.
În planificarea temelor pentru acasă este bine să se ţină cont de dificultatea abilităţilor ce
trebuie puse în practică, începând cu cele pe care părintele le poate realiza fără prea
mult efort şi continuând cu cele cu grad mai mare de complexitate şi dificultate. Acestea
le oferă părinţilor consecinţe pozitive, le vor da încredere şi îi vor motiva în continuarea
practicării. În plus, este bine ca părinţii să fie evidenţiaţi atunci când au realizat temele,
în special atunci când acest lucru a fost realizat la un nivel satisfăcător.
Încheierea activităţii
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente activităţilor
Instrucţiunile detaliate pentru aplicarea fiecărei activităţi vor fi prezentate grupat, pe

două secţiuni diferite. Prima informează cu privire la materialele necesare pentru
desfăşurarea fiecărei activităţi, argumentele care justifică includerea acesteia în proiect
şi obiectivele specifice urmărite. Cea de-a doua secţiune conţine informaţii cu privire la
desfăşurarea activităţilor: conţinuturi transmise, abilităţi care vor fi exersate cu părinţii,
instrucţiuni pentru realizarea de exerciţii şi teme pentru acasă. Ambele secţiuni conţin
diferite subcapitole, precedate de simboluri care facilitează identificarea rapidă.
17
Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor
 Materiale necesare
 Argument
 Obiective specifice ale activităţii
 Instrucţiuni pentru bun venit participanţilor
 Activitatea de energizare (de spargere a gheţii)
 Recapitularea activităţii anterioare şi realizării temelor pentru acasă
 Informaţii pentru a explica părinţilor; expunere, dialog, problematizare
 Exerciţii de discuţie în grup
 Exerciţii de învăţare de comportament (joc de rol)
 Lista elementelor informative pentru părinţi
 Aplicarea chestionarelor
 Evaluarea activităţii
 Tema pentru acasă (sarcini educative - pentru a practica abilităţile învăţate în

timpul activităţii)
 Instrucţiuni pentru încheierea activităţii
18
METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”
Pentru a implementa cu succes proiectul în unităţile de învăţământ este nevoie să ţinem
cont de următoarele recomandări:
1. Promovăm proiectul „Eu şi copilul meu”
Pentru a avea impact, este important ca proiectul „Eu şi copilul meu” să fie promovat la 2
niveluri:
La nivel de unitate şcolară. La începutul anului şcolar pe parcursul căruia se derulează

proiectul, vom organiza cu sprijinul coordonatorului judeţean din cadrul CJRAE şi cu
specialistul CPECA, o întâlnire cu directorii tuturor unităţilor şcolare implicate, în cadrul
căreia le vom prezenta proiectul, responsabilităţile fiecărei instituţii şi vom semna
acordurile de colaborare.
La nivel de comunitate – se vor organiza evenimente de lansare, respectiv de încheiere a

proiectului. La aceste evenimente invităm să participe factorii importanţi din comunitate:
autorităţi publice locale, presă, reprezentanţi ai cultelor religioase, ONG-uri, mediul de
afaceri, directorii celorlalte şcoli etc. Cele 2 evenimente vor fi promovate prin toate
mijloacele disponibile: site-uri, anunţuri în şcoală, mass-media etc.
2. Colaborarăm permanent cu conducerea şcolii în care se implementează proiectul
Pentru o implementare eficientă a proiectului „Eu şi copilul meu” avem nevoie de o

colaborare strânsă între reprezentanţii unităţii şcolare - director, consilier şcolar,
profesori, atât înainte de implementare, pentru gestionarea motivaţiei şi menţinerea în
proiect a participanţilor, dar şi în timpul desfăşurării activităţilor, pentru a urmări
participarea părinţilor şi pentru reducerea numărului de abandonuri, precum şi pentru a
gestiona în mod eficient documentele ce trebuie transmise la finele proiectului. În acest
sens, se vor încheia acorduri de colaborare de două tipuri: un acord de colaborare între
CJRAE şi CPECA şi acorduri de colaborare între CPECA şi fiecare unitate şcolară în care se
va implementa proiectul.
3. Stabilim graficul de desfăşurare a activităţilor
Desfăşurarea celor 9 activităţi ale proiectului „Eu şi copilul meu” se încadrează în

perioada unui an şcolar, cu o frecvenţă de maxim 1 activitate pe săptămână. Graficul de
desfăşurare a activităţilor se stabileşte împreună cu părinţii, chiar la debutul aplicării
proiectului, în cadrul Activităţii 1 şi se transmite coordonatorului judeţean (pe e-mail)
odată cu celelalte documente aferente Activităţii 1.
Orice modificare este anunţată cu cel puţin 5 (cinci) zile înainte coordonatorului
judeţean.
4. Realizăm un climat de lucru adecvat
Este important să oferim participanţilor un climat de grup formal, dar şi destins, care să
faciliteze exprimarea sinceră a problemelor de comportament ale copiilor şi a
dificultăţilor personale în educarea acestora, precum şi participarea activă la exerciţii, la
discuţii şi la jocurile de rol. În acest sens, ne vom adresa participanţilor la persoana I,
încurajându-i să se adreseze unii altora pe numele ales de fiecare, scris pe ecuson (de ex.
19
prenume, poreclă etc.). Aceasta facilitează comunicarea, contribuind la crearea unei
reţele de sprijin mutual între participanţi.
Verificăm dacă spaţiul în care se vor ţine activităţile cu părinţii întruneşte condiţii optime
(de exemplu o sală de clasă în care băncile nu sunt fixe, astfel încât să putem aşeza
scaunele în cerc) şi dacă avem la dispoziţie logistica necesară (scaune, flipchart, markere,
ecusoane etc.).
5. Organizăm în detaliu fiecare activitate
Înainte de începerea fiecărei activităţi este important să revizuim conţinuturile

activităţii; să pregătim materialele de care avem nevoie: coli de flipchart, ecusoane,
markere, fişe ce vor fi distribuite părinţilor, ghidul pentru consilieri etc.; să ajungem cu o
oră mai devreme şi să pregătim sala înainte de sosirea participanţilor şi începerea
activităţii (aranjăm scaunele în cerc, verificăm dacă este curent la prize, dacă
funcţionează aparatura de care avem nevoie, aerisim, pregătim materialele pentru părinţi
etc.).
6. Avem o atitudine directivă (fermă, sigură) în realizarea activităţilor
„Eu şi copilul meu” este un proiect orientat cu precădere spre dobândirea de abilităţi, şi
nu spre introspecţie, schimb de trăiri sau discuţii ca sursă de cunoaştere. În consecinţă,
în timpul activităţilor trebuie să avem o atitudine directivă însă, în acelaşi timp, să
transmitem empatie şi amabilitate. Astfel, e important să fim naturali, să vorbim într-un
mod sigur, clar şi concis, să utilizăm „noi” în loc de „eu”, să menţinem contactul vizual cu
participanţii, să avem grijă de expresia corporală şi nonverbală, combinând atitudinea
generală senină şi liniştită cu un anumit grad de entuziasm în timpul realizării exerciţiilor.
7. Transmitem o viziune optimistă participanţilor
Adeseori putem oferi o viziune pozitivă asupra problemelor. De exemplu, un copil care
atrage atenţia părinţilor asupra sa printr-un comportament inadecvat, demonstrează,
totodată, că acordă o valoare destul de mare relaţiei sale cu familia. Adeseori este util să
oferim părinţilor o imagine reală asupra problemelor pe care le întâmpină în educarea
copiilor. Acest lucru îi va face să observe că multe alte familii trec prin dificultăţi similare
şi pot lucra împreună pentru găsirea unor soluţii.
8. Transmitem eficient informaţiile
Nu trebuie să memorăm „lecţia” înainte de fiecare activitate, deoarece acest lucru ar

putea fi neproductiv. Desigur, este indicat să fim bine familiarizaţi cu proiectul şi
conţinutul activităţii înainte de fiecare întâlnire cu părinţii, însă este mai important să
transmitem grupului informaţiile cu propriile cuvinte, adaptând expresiile la nivelul de
înţelegere al părinţilor, fără a cădea în rigiditate sau artificialitate. Astfel, unul dintre
exerciţiile din cadrul Activităţii 8 necesită cunoştinţe suficiente cu privire la subiect
(consumul de droguri) pentru a putea răspunde într-o manieră adecvată întrebărilor pe
care le pot formula părinţii.
Este important să acordăm părinţilor posibilitatea de a interveni şi de a-şi expune

părerile. Ne străduim să abordăm toate problemele incluse în agendă!
20
9. Gestionăm eficient timpul alocat activităţilor
Timpul propus pentru aplicarea diferitelor etape ale fiecărei activităţi este orientativ şi se
bazează pe fundamente raţionale şi pe experienţa dobândită în urma primului an de
implementare. Astfel, în cadrul fiecărei secvenţe a unei activităţi, în partea dreaptă a
titlului este prevăzută o estimare a timpului alocat pentru secvenţa respectivă precum
şi timpul scurs de la începerea activităţii. Concret, aceste informaţii se exprimă prin
numărul de minute alocate pentru momentul respectiv al activităţii, înscrise în paranteza
rotundă, şi cel cumulat de la început până la finalul momentului respectiv, înscris în
paranteza dreaptă. Aceste informaţii vor fi utilizate atât pentru a respecta timpul
prevăzut, cât şi pentru a ajuta la gestionarea timpului disponibil, în sensul de a evita
devierile de la subiect. Aceste devieri ar putea prelungi şedinţa inutil şi ineficient şi ar
pune prea mult la încercare răbdarea participanţilor.
În schimb, este important să fim riguroşi în realizarea momentelor, îndeplinirea

obiectivelor, lămurirea tuturor aspectelor neclare şi a divergenţelor, pentru a finaliza tot
ce ne-am propus.
Alegem ziua şi ora potrivită pentru majoritatea părinţilor. Anunţăm acest lucru din timp.
Pregătim o atmosferă plăcută, deschisă şi democratică în timpul activităţii cu părinţii.
Începem activitatea la ora stabilită! Anunţăm din timp durata întâlnirii şi ne străduim
să respectăm proiectul stabilit. Acest lucru îi va ajuta pe părinţi să-şi planifice timpul
şi să fie siguri că nu-i va aştepta „surpriza” unor plicticoase şi interminabile
monologuri. 1
10. Încurajăm implicarea tuturor participanţilor în activităţi
Fără îndoială, părinţii care se implică activ în cadrul activităţilor au mai multe
oportunităţi de îmbunătăţire a abilităţilor educative şi de a atinge obiectivele proiectului.
Pe de altă parte, doar simpla prezenţă a părinţilor la activităţi, fără a fi implicaţi activ,
reprezintă o ameninţare de luat în seamă pentru reuşita proiectului şi pentru îndeplinirea
obiectivelor acestuia. Pentru a stimula implicarea activă, directă a participanţilor în
activităţile proiectului, vom utiliza următoarele metode:
1. Explicăm scopul exerciţiilor propuse în cadrul activităţilor.
2. Subliniem importanţa de a participa activ la activităţi şi dezavantajele care apar

atunci când nu fac acest lucru.
3. Stimulăm şi încurajăm participarea şi încercările părinţilor de a progresa. Privirea

încurajatoare şi aprobatoare, laudele, expresiile de consimţământ sunt modalităţi
adecvate de întărire a comportamentului.
4. Amintim angajamentul asumat în prima întâlnire prin acceptarea regulamentului

proiectului, ceea ce implică adoptarea unei atitudini şi a unui comportament de
implicare, de colaborare în discuţiile de grup şi în cadrul exerciţiilor.
5. Solicităm direct, din când în când, opinia sau intervenţia persoanelor care nu sunt
obişnuite să participe spontan.
1
Cărăuş D, Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC, Chişinău, 2008, pag.6.
21
PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele
pentru acasă
Analizăm motivele care l-au împiedicat să-şi realizeze tema şi îl sprijinim (inclusiv cu
ajutorul celorlalţi părinţi) să găsească soluţii şi să acţioneze.
Explicăm sensul şi utilitatea temelor care trebuie realizate în afara activităţilor.
Reamintim faptul că regulile de participare în cadrul proiectului stabilesc, printre altele,

obligaţia de a se implica activ şi de a colabora în cadrul activităţilor, exersând acasă
abilităţile învăţate şi împărtăşind cu grupul experienţele care derivă din acestea.
Explicăm faptul că încălcarea regulilor proiectului (în acest caz, nu şi-au făcut temele
pentru acasă) reprezintă un prejudiciu pentru întregul grup şi nu doar pentru persoana
care nu îşi îndeplineşte sarcina.
Reamintim, la fiecare activitate, angajamentul cu privire la obligaţia de realizare a

temelor, efortul şi responsabilitatea pe care acest lucru le implică.
„Trucuri” pentru atragerea părinţilor la şcoală

Majoritatea părinţilor sunt obişnuiţi să fie chemaţi la şcoală pentru a li se prezenta
situația şcolară sau comportamentul copilului lor, pentru discuţii în comun sau private cu
dirigintele sau consilierul şcolar, pentru diverse probleme administrative. Pentru a evita să
cădem în capcana identificării întâlnirilor din cadrul proiectului cu şedinţele obişnuite, îi
putem provoca prin oferte inedite. În funcţie de specificul fiecărei clase şi fiecărui grup
de părinţi, aceste oferte pot fi:
 Activităţi distractive sau sportive alături de copii;
 Un picnic la care participă copiii, părinţii şi consilierul şcolar;
 O competiţie a talentelor, la care participă întreaga familie;
 Ziua Mamei/Ziua Tatălui, aleasă aleatoriu, în care copiii îşi invită părinţii la şcoală şi le
dedică un acest eveniment special;
 Ziua şcolii, în care copiii îşi invită părinţii la o activitate școlară în curtea şcolii şi în
împrejurimi, pentru a le exemplifica ce au învăţat la biologie, geografie, istorie etc.;
 Momente de valorizare reciprocă, copii şi părinţi, în cadrul unei întâlniri („Ora fără
reproşuri”).
O dată antrenaţi la prima întâlnire, putem propune, împreună cu părinţii, diverse

activităţi pentru reducerea riscului de abandon:
 concursuri de reţete: dacă mamele vor predomina în grup, la finalul întâlnirii

propuneţi o reţetă simplă şi ieftină de prăjitură şi provocaţi-le la un concurs: cine face cea
22
mai frumoasă și gustoasă prăjitură. Fiecare va veni data viitoare cu câteva bucăţele din
prăjitura gătită;
 concursuri de prezentare a copiilor într-un mod artistic (desen, poezie, cântec etc.);
 împărtăşirea unor momente petrecute împreună cu copilul; crearea unei „cărţi de

poveşti” cu experienţe plăcute, care apoi poate fi multiplicată pentru toţi participanţii;
 puteţi organiza un „mic dejun de sâmbătă” în care toţi participanţii (părinţi şi copii)
aduc ingrediente şi gătesc împreună, mănâncă împreună şi fac curat împreună.
Observaţie: se utilizează instrumente simple cum ar fi: fierbătoare, sandwich-maker,
toaster. Motivăm familiile să participe la proiect
O cerinţă fundamentală pentru dezvoltarea activităţilor de prevenire cu familiile este

atragerea şi menţinerea ambilor părinţi. Nu toate familiile vor fi la fel de motivate să
participe într-un proiect de prevenire, astfel încât strategiile urmate în primele întâlniri
pot influenţa decizia de a participa sau nu.
Ca în orice alt proces de schimbare de comportament, trebuie să ne aşteptăm ca părinţii

să se afle în unul dintre stadiile următoare în ceea ce priveşte schimbarea
comportamentului în relaţia cu copiii:
 Precontemplarea. Este cel mai timpuriu stadiu al schimbării. Persoanele aflate în

precontemplare fie nu sunt conştiente de comportamentul problemă, fie nu doresc sau
sunt descurajaţi când este vorba să facă o schimbare cu privire la acesta. 2 În acest stadiu,
părinţii nu arată nici un fel de intenţie de a-şi modifica modul de relaţionare. Este posibil
ca alte persoane să se gândească că această familie are o problemă sau că membrii ei ar
trebui să se comporte altfel, însă ei nu observă nici o necesitate de a se schimba.
 Contemplarea. În stadiul de contemplare al schimbării, o persoană realizează că are o

problemă şi începe să se gândească serios să o rezolve, dar nu s-a angajat în iniţierea unei
acţiuni. Unele familii se menţin în acest stadiu pe perioade lungi de timp, conştiente de
existenţa unei probleme dar incapabile de a se pune în mişcare pentru a o rezolva.
 Dezvoltarea unui plan şi pregătirea pentru acţiune. În stadiul preparativ, persoana

este pregătită să se schimbe în viitorul apropiat. Este pe punctul de a acţiona. Persoanele
aflate în acest stadiu s-ar putea ca în trecut să fi încercat şi să fi eşuat în schimbare.
Totuşi au învăţat lecţii preţioase din încercările de schimbare trecute. Membrii acestei
familii au petrecut ceva timp gândindu-se la rezolvarea problemei şi îşi propun iniţierea
unei schimbări imediate.
 Acţiune. În stadiul de acţiune persoanele sunt mai deschise spre modificarea

comportamentului. Familia este activ implicată în modificarea comportamentului, a
experienţelor şi mediului pentru a-şi rezolva problemele şi deja se pot observa unele
progrese.
2
Millar R. William, Rolnick Stephen, “Interviul Motivaţional- pregătirea pentru schimbare”, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti 2005, pag.173-181.
23
 Menţinere. În acest stadiu, familiile încearcă să consolideze progresele realizate şi
încearcă să evite posibilele regrese.
 Terminare. Procesul de schimbare a fost completat şi nu este necesară continuarea

eforturilor pentru evitarea regreselor, astfel încât familia simte o încredere totală în
capacitatea sa de a înfrunta cu succes orice dificultate ulterioară.
Familiile sunt invitate să participe la proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” datorită expunerii
lor la anumite situaţii de risc, dar nu trebuie aşteptat ca familiile să fie cele care se
interesează în primul rând pentru a participa în proiect. Ca o consecinţă a acestui
fapt, majoritatea familiilor selecţionate se află în stadii de precontemplare sau de
contemplare atunci când le contactăm pentru prima dată.
Familiile se vor simţi mai interesate să participe la proiect, dacă sunt invitate să
beneficieze de oportunitatea de a dobândi abilităţi noi, care vor face mai uşoară
îndeplinirea sarcinii de educare a copiilor. În schimb, este indicat să evităm transmiterea
ideii că sunt invitaţi să participe ca o consecinţă a incompetenţei sau incapacităţii ca
educatori sau deoarece copiii lor au probleme deosebite. Ca în orice intervenţie orientată
spre întărirea motivaţiei pentru schimbare, profesioniştii care menţin primele contacte cu
familiile trebuie să arate empatie, să încerce să înţeleagă dificultăţile care afectează
aceste familii în viaţa de zi cu zi, să fie conştienţi de posibilele nelămuriri şi ambivalenţe
cu privire la participarea la proiect şi să contribuie la transmiterea încrederii în
capacitatea de schimbare.
Primul contact cu familiile trebuie să contribuie la creşterea motivaţiei, facilitând

progresul spre stadiile de pregătire şi acţiune. Pentru aceasta este util să ţinem cont de
unele dintre strategiile propuse de modelul intervenţiilor terapeutice motivaţionale:
 Recunoaştem efortul depus de participanţi. Observând o familie în care părinţii

prezintă dificultăţi în relaţia cu copilul (copiii) preadolescent (preadolescenţi), este uşor
să considerăm că părinţii nu au făcut niciun efort până în prezent. Totuşi, este posibil ca
părinţii să fi depus eforturi pentru a-şi îndeplini responsabilităţile educative în cel mai bun
mod care le-a stat în putere şi ar fi nedrept să nu le recunoaştem acest lucru. În cel mai
rău caz, simplul fapt de a accepta să asculte propunerea noastră, faptul că îi poate ajuta
să-şi schimbe relaţia cu copiii, presupune anumite eforturi şi un anumit curaj.
 Parafrazăm şi clarificăm nelămuririle. Este esenţial să cunoaştem preocupările

părinţilor în legătură cu copiii şi, de asemenea, este important ca aceştia să-şi exprime
aşteptările cu privire la participarea în proiect. Utilizarea parafrazărilor (exprimarea cu
cuvinte diferite a ceea ce a spus celălalt) ne va ajuta să verificăm dacă am interpretat
corect poziţia părinţilor şi va contribui la sentimentul acestora de a fi înţeleşi.
 Analizăm discrepanţele. Se poate ca părinţii, în cadrul aceleiaşi familii, să aibă opinii

diferite cu privire la educaţia copiilor sau cu privire la alte aspecte ce privesc viaţa de
familie. Prin analiza acestor diferenţe de opinie şi prin explicarea acestor discrepanţe, se
poate oferi baza pe care să se înceapă lucrul cu familiile.
24
Prevenim abandonul participanţilor
Deşi majoritatea abandonurilor se produc înainte de prima activitate, există riscul ca unii
părinţi să abandoneze proiectul sau să nu participe la toate activităţile. Pentru a creşte
implicarea în proiect şi pentru a preveni posibilele abandonuri, poate fi util să contactăm
telefonic părinţii între activităţi (ex. pentru a ne interesa de posibilele probleme care ar
putea fi întâmpinate în realizarea temelor pentru acasă, evitând, totuşi, să-i facem să se
simtă verificaţi dacă le-au realizat sau nu), să le trimitem sms-uri sau să le trimitem
invitaţii scrise cu două zile înaintea fiecărei activităţi, prin intermediul copiilor.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate motivele potenţiale pentru care abandonează
participanţii şi modalităţile care contribuie la stimularea implicării acestora:
De ce abandonează participanţii? De ce nu abandonează participanţii?
• Nu se ţine cont de părerile lor; • Primesc căldură şi sprijin din partea

grupului;
• Nu înţeleg cum se pot implica în
proiect; • Se simt implicaţi şi ajutaţi;
• Invocă faptul că nu au timp sau că nu ar • Se simt bine în cadrul grupului;

putea să participe la toate activităţile;
• Li se satisface o necesitate personală;
• Îi incomodează sau nu îi interesează
• Au oportunitatea de a-şi face prieteni;
subiectele tratate;
• Se întâlnesc cu ceilalţi părinţi într-o
• Nu ştiu ce vor câştiga dacă participă în
atmosferă plăcută.
proiect;
• Se simt inutili;
• Nu au cu cine să lase copiii sau nu au

bani de transport;
• Se simt izolaţi de restul grupului din

punct de vedere cultural (datorită
provenienţei, vârstei, sexului, educaţiei
etc.).
Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor

Evident, un punct major de atracţie ar fi existenţa unor recompense materiale. Proiectul
nu prevede astfel de beneficii, dar, în măsura în care comunitatea locală sau mediul de
afaceri sunt dispuşi să sprijine organizatorii, ar fi foarte utilă cooptarea acestora. În acest
25
sens, putem apela la sponsorizări sau donaţii, fie în bani, fie în produse sau bonuri
valorice.
De asemenea, putem deschide subiectul contribuţiei fiecărui participant la pregătirea

unor gustări sau băuturi răcoritoare. De exemplu, fiecare poate contribui cu ingrediente la
prepararea unei prăjituri (fructe, ouă, făină, lapte, zahăr etc.). Una din temele pentru
acasă ar putea fi chiar pregătirea unei plăcinte sau a unui compot împreună cu copiii şi
împărtăşirea ulterioară în grup a experienţei.
Ce facem când un participant perturbă activitatea

Dacă avem în grup persoane care doresc să vorbească tot timpul şi tind să
monopolizeze discuţia, nu îşi respectă rândul etc., împiedicând participarea celorlalţi
membrii ai grupului, trebuie să recurgem la utilizarea tehnicilor obişnuite în aceste
situaţii, ca de exemplu, întărirea apropierilor faţă de comportamentul adecvat din partea
aceleiaşi persoane, ignorarea sistematică a comportamentelor distorsionate, încercarea de
a nu întări comportamentul care se doreşte evitat, oferirea unei atenţii sporite celorlalţi
participanţi etc. În cazul în care situaţia cere acest lucru, i se pot reaminti persoanei
regulile de participare în proiect, expuse în prima activitate, care se referă la obligaţia de
a-i asculta pe ceilalţi, de a respecta rândul şi de a adopta o atitudine şi un comportament
de participare şi colaborare, atât în discuţiile de grup cât şi în exerciţii.
Dacă avem în grup persoane care prezintă tulburări psihopatologice sau care au alte
dificultăţi care pot interfera grav în derularea activităţilor, neidentificate în procesul
de selecţie al participanţilor, vom exclude aceste persoane din proiectul „Eu şi copilul
meu”, oferindu-le în schimb o asistenţă mai personalizată, cum ar fi consilierea
individuală sau recomandarea către serviciile medicale de specialitate.
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE

Proiectul „Eu şi copilul meu” îmbină transmiterea convenţională a informaţiilor, cu
metode interactive, ce au rolul de a implica cât mai mult participanţii în activităţile
proiectului.
Vă recomandăm să alegeţi metodele interactive, care oferă posibilitatea unui feed-back

permanent de la participanţi.
Metodele interactive se bazează în special pe examinarea problemelor în grupuri mici şi

pe discuţii dirijate conform schemei de desfăşurare a activităţilor proiectului.
În continuare vom aborda metodele de formare a părinţilor grupate în două categorii:
I. Metode centrate pe consilier;
II. Metode centrate pe grup;
26
I. METODE CENTRATE PE CONSILIER
1. Prezentarea
Recomandări:
1. Stimulăm interesul participanţilor. Începem prezentarea cu o glumă, o poveste

hazlie, o imagine captivantă, în deplină relaţie cu ceea ce urmează să prezentăm; putem
începe cu un studiu de caz pe care se focalizează prezentarea sau lansăm o întrebare
incitantă, astfel încât participanţii să fie atenţi la prezentare pentru a afla răspunsul.
2. Aprofundăm înţelegerea participanţilor. Folosim exemple şi analogii pe parcursul

prezentării (pe cât posibil cu trimitere la viaţa reală); dublăm exprimarea verbală cu alte
coduri – folosim imagini, filmuleţe şi alte materiale ilustrative; folosim comunicarea
nonverbală.
3. Implicăm participanţii. Încurajăm participanţii să dea exemple, să facă analogii sau să

povestească experienţe personale, pentru a da răspunsuri la diferite întrebări sau pentru a
clarifica cele prezentate.
4. Finalizăm activitatea. Încheiem prezentarea prin intermediul unei probleme sau

aplicaţii. Aceasta urmează să fie rezolvate de participanţi; solicităm participanţilor să
rezume cele prezentate.
2. Dezbaterea pe baza studiului de caz

Este o metodă interactivă des utilizată. Un „caz” înseamnă o situaţie reală, de viaţă care
a avut loc la un moment dat sau o situaţie imaginară prin care participanţii identifică
variante de acţiune şi iau decizii în conformitate cu propriul lor sistem de valori, opinii şi
sentimente, legate atât de situaţie, cât şi de conţinutul pe care şi l-au însuşit în timpul
activităţilor.
Un studiu de caz poate descrie pe scurt o situaţie unde există o dilemă ce constituie baza
discuţiei. Se poate dezbate în grupuri mici ce strategie urmează să fie abordată. În grupul
mare se împărtăşesc diferitele păreri.
Avantaje: se abordează situaţii ipotetice care nu implică riscuri personale; creşte

motivaţia participanţilor de a face faţă situaţiilor problemă, pornind de la o abordare
comună; creşte implicarea participanţilor şi coeziunea grupului.
Recomandări:
1. Folosim un caz familiar, care să se încadreze în experienţa participanţilor;
2. Precizăm faptul că nu există întotdeauna o singură soluţie corectă.
Problemele sunt de obicei complexe şi au mai multe faţete; orice comentariu al

participanţilor legat de caz este o reflecţie a propriilor puncte de vedere, valori, credinţe
deci, trebuie să avem grijă să nu existe cazuri de atac la persoană între participanţi.
27
3. Prezentăm cazul;
4. Oferim participanţilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;
5. Prezentăm dilema sau întrebările pentru discuţia finală;
6. Precizăm participanţilor timpul pentru rezolvarea problemei;
7. Participanţii prezintă soluţiile sau răspunsurile;
8. Discutăm toate răspunsurile sau soluţiile posibile;
9. Întrebăm participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
10. Rezumăm.
II. METODE CENTRATE PE GRUP
1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii)

Este prima etapă a activităţii cu părinţii, etapă de care depinde în mare măsură realizarea
scopurilor propuse. Adulţii, fiind implicaţi în mai multe genuri de activităţi, sunt încărcaţi
cu o multitudine de griji şi responsabilităţi. Pentru a se detaşa de problemele cotidiene şi
a-i avea alături de noi nu doar fizic, este necesar să-i ajutăm să-şi lase grijile la uşă.
Activitatea de energizare, numită, nu întâmplător, şi activitate de spargere a gheţii,

reprezintă un mijloc eficient de captare, motivare şi implicare activă a părinţilor în
dezbaterea subiectelor propuse 3. Este un exerciţiu de deschidere şi acomodare şi se
foloseşte mai ales atunci când participanţii nu se cunosc sau se cunosc puţin. Metoda se
foloseşte la începutul unei activităţi de grup pentru că familiarizează participanţii unii cu
alţii, furnizând informaţia necesară unor relaţii informale. Această metodă duce la
relaxare şi plăcerea de a lucra în grup, numele ei exprimând metaforic trecerea de la
relaţii formale, uneori tensionate, la relaţii prietenoase şi de cooperare.
Avantaje: trezeşte interesul participanţilor pentru subiectul dat; stabileşte un punct de

plecare bazat pe cunoştinţele proprii, achiziţiile şi experienţele anterioare; implică activ
participanţii în cercetarea şi dezbaterea subiectului propus; creează un climat psihologic
ce favorizează comunicarea.
2. Brainstorming-ul (furtuna de idei)

Brainstorming-ul sau furtuna de idei reprezintă formularea a cât mai multor idei, oricât de
fanteziste ar părea acestea, ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea
generează calitatea. Astfel, pentru a se ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o
productivitate creativă cât mai mare.
3
Cărăuş, Lungu, 2008
28
Avantaje: implică activ toţi participanţii; dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii,
de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime, de a ne exprima
personalitatea; ne eliberează de prejudecăţi; exersează creativitatea şi atitudinea
deschisă la nivelul grupului; dezvoltă relaţiile interpersonale, prin valorizarea ideilor
fiecăruia şi, în consecinţă, prin înţelegerea calităţilor celor din jur; realizarea unei
ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Etape de lucru:
1. Alegem tema şi sarcina de lucru.
2. Solicităm participanţilor să exprime într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi
concrete, fără cenzură, toate ideile – chiar trăsnite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa
cum le vin ele în minte, legate de rezolvarea unei situaţii sau probleme.
3. Notăm pe flipchart toate ideile participanţilor.
4. Analizăm critic, evaluăm, încurajăm argumentarea şi contra-argumentarea ideilor

emise anterior;
5. Selectăm ideile originale sau cele mai adecvate soluţii pentru problema supusă
atenţiei. Discutăm cu participanţii liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
6. Afişăm ideile rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii,
colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.
Recomandări:
- Încurajăm exprimarea ideilor
- Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. Putem face asociaţii în legătură cu
afirmaţiile celorlalţi, putem prelua, completa sau transforma ideile din grup dar, sub nici
un motiv, nu vom admite referiri critice.
3. Discuţia în grupuri mici

Avantaje: încurajează implicarea participanţilor; permite participanţilor să-şi
împărtăşească experienţele, ideile; îmbunătăţeşte abilităţile de rezolvare a problemelor;
ajută participanţii să înveţe unul de la celălalt; conferă participanţilor o responsabilitate
mai mare în procesul de învăţare; promovează munca în echipă; clarifică valorile
personale; produce o consolidare şi clarificare a temei respective.
Etape de lucru:
1. Împărţim participanţii în grupuri mai mici, de câte 3-4 persoane.
2. Dăm grupurilor sarcini foarte clare.
3. Anunţăm participanţilor timpul pe care îl au la dispoziţie.
Recomandări:
29
1. Încurajăm participanţii să se asculte unii pe alţii, chiar dacă nu sunt de acord cu ce
spun ceilalţi, fără ca discuţia să fie dominată de o anumită persoană.
2. Mobilizăm participanţii să adreseze întrebări dacă nu au înţeles.
3. Stimulăm implicarea fiecărui participant.
4. Discuţia dirijată
Reprezintă o tehnică de grup care facilitează schimbul de idei, credinţe şi informaţii.
Principala caracteristică – diferenţa de o conversaţie sau dezbatere curentă – este că un
astfel de schimb se produce în baza supervizării şi a controlului unui profesionist format
pentru a conduce şi facilita discuţia, dând posibilitatea unui schimb echitabil de idei şi
opinii între toţi membrii grupului. În acest mod se previne atât monopolizarea discuţiei
sau centrarea excesivă pe problematica enunţată de unul dintre membrii grupului, cât şi
evitarea judecăţilor evaluative de tipul „aşa nu e bine”, „nu e corect” etc.
Finalitatea sa este ca membrii grupului de părinţi să găsească soluţia la o problemă sau la

o dilemă, sau, pur şi simplu, să schimbe experienţe sau opinii despre o temă de interes
comun. În plus, oferă beneficii complementare care favorizează dinamica de grup:
facilitează interacţiunea dintre membrii săi, stimulează participarea prin intermediul
implicării unei teme comune, facilitează exprimarea ideilor şi sentimentelor şi
îmbunătăţeşte comunicarea interpersonală într-o manieră ordonată.
Discuţia este fundamentală pentru învăţarea interactivă şi constă într-un schimb organizat
de informaţii şi de idei, de impresii şi de păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei
teme sau chestiuni determinate.
Avantaje: analizarea şi clarificarea în comun a unor noţiuni şi idei; consolidarea şi

sistematizarea datelor şi conceptelor; explorarea analogiilor, similitudinilor şi
diferenţelor dintre soluţiile unei probleme date; crearea unei atmosfere de deschidere, a
unui climat democratic la nivelul grupului; facilitarea comunicării între participanţi şi
acceptarea punctelor de vedere diferite; conştientizarea complexităţii situaţiilor în
aparenţă simple; optimizarea relaţiilor din cadrul grupului; exersarea abilităţilor de
ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.
Recomandări:
1. Amenajăm sala. Este indicat să pregătim un mediu cât mai plăcut pentru activităţile
cu părinţii. În acest sens vom aşeza scaunele în cerc astfel încât toţi membrii grupului să
se poată vedea şi comunica faţă în faţă cu uşurinţă.
2. Stabilim un set de reguli scrise, general acceptate, care vor fi amintite ori de câte ori
este nevoie (de exemplu, se stabileşte un timp maxim alocat pentru fiecare intervenţie).
3. Prezentăm clar subiectul discuţiei, încurajând exprimarea ideilor.
4. Afişăm o atitudine directivă, fermă, sigură, fără a renunţa la empatie şi

amabilitate.
30
5. Moderăm discuţia, facilitând exprimarea punctelor de vedere în mod adecvat şi la
obiect. O dată iniţiată discuţia, ne vom limita la ghidarea, centrarea temei şi
semnalarea aspectelor mai relevante ale situaţiilor.
6. Menţinem participanţii pe obiectivele discuţiei. În cazul în care dezbaterea deviază

de la obiectivele fixate, vom interveni, realizând o sinteză a ceea ce s-a discutat până în
acel moment, oferind sugestii, informaţii, repere şi încurajări, fără să impunem
participanţilor propriul punct de vedere. Vom semnala ideile corecte sau utile aduse de
participanţi.
7. Parafrazăm – explicând răspunsurile şi intervenţiile participanţilor în cuvinte şi

expresii simple, adaptate la specificul grupului,
8. Verificăm dacă participanţii au înţeles. Adresăm întrebări de clarificare, astfel încât

toţi participanţii să îşi însuşească corect şi coerent informațiile transmise.
9. Accentuăm un punct de vedere interesant sau pertinent.
10. Sugerăm o nouă perspectivă sau oferim un contra exemplu pentru a contracara –
fără a critica însă – un punct de vedere nerealist.
11. Energizăm discuţia folosind o glumă.
12. Stimulăm participarea tuturor membrilor grupului. În avertizăm pe acei participanţi

care monopolizează discuţia să respecte timpul alocat pentru a-şi spune părerea.
Solicităm celor care nu s-au implicat să-şi spună punctul de vedere. Uneori, participanţii
sunt inhibaţi sau au dificultăţi în iniţierea discuţiei. În aceste cazuri, vom formula o
întrebare cu privire la unul dintre aspectele situaţiei prezentate. O altă resursă pentru
stimularea participării iniţiale este răspunsul anticipat, prin care intuim posibilele
răspunsuri la întrebările formulate, facilitând acceptarea sau respingerea din partea
grupului şi astfel iniţierea dezbaterii.
13. Adresăm participanţilor întrebări deschise, stimulative:
♦ Întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând întrebările închise, care
permit răspunsuri dihotomice de tipul „da” sau „nu”.
♦ Întrebări de genul „de ce credeţi asta?”, „de ce credeţi că…?”, pentru a aprofunda
problema pusă în discuţie;
♦ „Ce s-a întâmplat?” O astfel de întrebare îi ajută pe participanţi să-şi clarifice

perspectiva asupra problemei în discuţie.
♦ „De ce s-a întâmplat aceasta?” Astfel se încurajează înţelegerea cauzelor şi a

efectelor, se deplasează accentul spre căutarea motivelor.
♦ „Se putea întâmpla şi altfel? Cum?” Subliniem ideea că acţiunile sunt de fapt
rezultatul unei alegeri sau sunt influenţate de faptul că nu s-a ales cea mai bună variantă.
♦ „Ce aţi fi făcut într-o astfel de situaţie? Ce credeţi că a simţit persoana respectivă?
Ce aţi fi simţit într-o astfel de situaţie?” Încurajăm participanţii să fie empatici şi să-şi
exprime emoţiile.
31
♦ „A fost corect? De ce?” Sunt întrebări esenţiale pentru stimularea dezvoltării morale.
14. Evidenţiem legăturile dintre intervenţiile participanţilor. Acest lucru oferă coerenţă
şi pertinenţă temei discutate şi comentariilor participanţilor, facilitând înţelegerea
conceptelor abordate.
15. Rezumăm ideile principale. Înainte de a finaliza dezbaterea, este recomandat să

facem un sumar al punctelor cele mai importante apărute de-a lungul discuţiei şi să
elaborăm concluzii ţinând cont de obiectivele stabilite.
16. Asigurăm un climat de cordialitate şi acceptare între participanţi, evitând

confruntările sau orice formă de agresivitate (critici sistematice, glume ironice, dispreţ
etc.). Mediem divergenţele prin reformularea punctelor de vedere opuse din
perspectiva toleranţei.
5. Modelarea comportamentului
Zilnic suntem asaltaţi de modele - din partea media, a familiei, a colegilor de serviciu sau
a prietenilor – modele care ne spun cum să ne iubim soţul, cum să trăim sănătos, cum să
ne îmbrăcăm etc. Aşa că uneori ne e greu să luăm o decizie cu atâtea modele în jur.
Modelul poate fi reprezentat de consilier, de către un membru al grupului, care
stăpâneşte comportamentul care se doreşte a fi dobândit sau modificat.
Modelarea comportamentului presupune modificarea unor comportamente inadecvate sau

ineficiente, indirect, prin intermediul unor istorisiri analogice, povestiri metaforice,
exemple similare etc.
Prezentăm participanţilor un model corect al comportamentului care se doreşte a fi

format. Aceştia observă comportamentul, iar apoi îl imită pentru a-l învăţa, observând
consecinţele pozitive sau negative.
Recomandări:
1. Prezentăm diverse modele de comportament, astfel încât observatorul să dispună de

o gamă variată de comportamente, care îi permit să depăşească o situaţie asemănătoare.
Arătăm participanţilor că acel comportament format nu este singura formă corectă de
comportament, ci una dintre posibilele moduri de a înfrunta o situaţie concretă.
2. Ne orientăm atenţia spre aspectele separate, specifice, ale situaţiei, astfel încât să
diminuăm complexitatea comportamentului care trebuie imitat şi să facilităm învăţarea.
3. Prezentăm comportamentele în ordine crescătoare, în funcţie de gradul de

dificultate, de la cele cu grad scăzut la cele cu grad crescut de dificultate, pentru a
obţine rezultate mai bune.
6. Jocul de rol
Un joc de rol este o metodă tehnică prin care consilierul stabileşte un scenario, în care
participanţilor le sunt atribuite diferite roluri. Aceste roluri se regăsesc în situaţiile care
pot fi întâlnite de participanţi în viaţa de zi cu zi. Jocul de rol are ca scop exersarea de
32
către participanţi a unui comportament sau a unei abilităţi dintre cele prezentate în
cadrul activităţilor cu părinţii, prin tehnici de modelare, studiu de caz sau discuţii, până
când participanţii îşi însuşesc acel comportament sau acea abilitate.
Membrii grupului pun în scenă o problemă sau o situaţie, pe baza unui text scris. Scena
este în mod obişnuit urmată de o dezbatere şi poate fi jucată din nou cu schimbare de
persoane sau de circumstanţe. Participanţii se angajează, fără repetiţie, într-o
dramatizare neoficială, jucând rolurile unor personaje diferite, în anumite situaţii şi în
mod spontan pentru a deveni conştienţi de sentimentele altcuiva. Ei vor vedea situaţia
prin ochii altcuiva sau vor afla cum ar fi reacţionat ei în situaţia specifică în care sunt
introduşi.
Obiectivul final al tehnicii este de a realiza o generalizare a comportamentelor, astfel

încât subiectul să le introducă în viaţa reală şi în condiţii diferite de cele care au ghidat
învăţarea iniţială.
Prin joc de rol se furnizează o experienţă apropiată de realitate, pentru a înţelege şi intui
propria persoană sau a altuia; se presupune că în măsura în care un participant este
capabil să se identifice şi să se implice singur în ceea ce este pus în scenă, el poate fi
capabil să-şi evalueze propriile sale acţiuni sau să înţeleagă ţesătura de relaţii în care este
implicat şi consecinţele acestora.
Uneori, participanţii se arată reticenţi faţă de participarea la activităţi de joc de rol. În

acest caz, poate fi util, ca iniţial consilierul să participe activ la încercări. De asemenea,
un lucru care facilitează participarea este oferirea de roluri simple sau secundare în
timpul încercărilor realizate de alte persoane. În anumite situaţii, va fi utilă exersarea
comportamentelor pe perechi sau în grupuri mici, înainte de a reprezenta situaţia în faţa
întregului grup.
Avantaje:
• Schimbarea de atitudine. Prin schimbarea rolurilor, participanţii realizează

importanţa recunoaşterii unicităţii precum şi a diferenţelor dintre oameni,
experimentează atitudini şi valori diferite de cele personale.
• Conştientizarea consecinţelor anumitor comportamente asupra celorlalţi. Oferă

participanţilor oportunitatea de a „se pune în pielea altcuiva”, să exploreze cum se
poate simţi şi acţiona dacă este în situaţia altcuiva; prin schimbarea sau alternarea
rolurilor participanţii au ocazia să experimenteze şi să înţeleagă punctele de vedere ale
părţii opuse în situaţii de negociere, conflict sau ostilitate.
• Explorarea abordărilor alternative ale unor situaţii reale.
• Însuşirea şi dezvoltarea unor abilităţi necesare în relaţiile umane.
• Dezvoltarea empatiei şi a sensibilităţii.
• Dezvoltarea dialogului şi a comunicării.
• Rezolvarea mai eficientă a problemelor grupului.
33
• Stimulativ, distractiv, poate fi şi spontan – nu trebuie urmat neapărat un scenariu.
• Oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot
aborda în viaţa de zi cu zi.
• Poate lua forma unui dialog pe care protagoniştii îl găsesc dificil (conflicte cu copiii
sau partenerii, exprimarea sentimentelor despre ceilalţi).
Recomandări:
1. Avem clar în minte scopul pe care îl urmărim prin jocul de rol.
2. Alegem abilitatea sau comportamentul care va face obiectul jocului de rol
• Putem pleca de la un studiu de caz, de la un model sau de la o discuţie.
• Centrăm jocul de rol pe un obiectiv concret, controlabil şi uşor de cuprins.
• Lucrăm pe situaţii relevante pentru participanţi sau care să se afle în centrul

problemelor actuale sau susceptibile a fi astfel într-un viitor apropiat.
• Utilizăm diferite contexte, situaţii şi interlocutori pentru a facilita generalizarea

noilor abilităţi.
3. Încurajăm toţi participanţii să aducă cât mai multe date pentru a descrie şi îmbogăţi
scena, astfel încât situaţia să fie cât mai apropiată de realitate. Încurajăm subiectul să
colaboreze prin descrierea situaţiei, a personajelor sau scenariilor şi să nu se limiteze la
reprezentarea unui rol.
4. Începem cu situaţii simple şi selectăm actorii dintre persoanele cu cea mai mare
disponibilitate de implicare. Ordonăm situaţiile şi comportamentele pe care urmează a fi
reprezentate de la cele cu grad de dificultate scăzut, la cele cu grad de dificultate mai
ridicat.
5. Pregătim actorii astfel încât să-şi înţeleagă rolurile şi situaţia.
6. Aranjăm spaţiul astfel încât audienţa să ştie ce implică situaţia.
7. Oferim observatorilor instrucţiuni clare legate de ce urmează să observe.
8. Acordăm actorilor câteva minute pentru a putea intra în rol, înainte de

reprezentaţie. Atenţie! actorii pot fi „furaţi” de rol (devin emoţionaţi, se implică
personal, gândesc în stereotipuri) sau nu reuşesc să intre în rol. În această situaţie se
recomandă intervenţia consilierului, care le reaminteşte participanţilor că trăiesc o
situaţie ipotetică („ca şi cum”), care nu trebuie confundată cu realitatea.
9. Putem întrerupe reprezentaţia atunci când considerăm că există informaţii suficiente

pentru a discuta situaţia.
10. Discutăm situaţia reprezentată (studiul de caz): mai întâi oferim interpreţilor
oportunitatea de a comenta despre evoluţia lor; apoi, restul grupului îşi expune impresiile,
face sugestii sau discută despre aspecte exprimate de către interpreţi. În acest timp,
34
dirijăm discuţiile cu scopul de a explica, justifica şi corecta comportamentele
reprezentate.
11. Oferim participanţilor feedback şi întărire pentru a-şi perfecţiona comportamentele

formate. Feedback-ul este reprezentat de informaţiile pe care le primeşte un participant
în legătură cu comportamentul său în jocul de rol. Feedback-ul ajută participantul să se
apropie progresiv de un nivel optim de execuţie al comportamentului. Forma cea mai
obişnuită de oferire de feedback este prin intermediul comentariilor realizate de
consilierul şcolar, de restul părinţilor sau chiar de subiect.
Utilizarea întăririlor contribuie la creşterea motivaţiei părinţilor pentru îmbunătăţirea

evoluţiei de-a lungul jocurilor de rol şi ajută la menţinerea în timp a abilităţilor
dobândite. Întăririle cele mai des utilizate în formarea abilităţilor sociale sunt cele
verbale (recunoaştere publică, aplauze etc.) şi pot fi folosite fie de consilierul şcolar, fie
de ceilalţi membrii ai grupului. De asemenea, este utilă dezvoltarea capacităţii de
autoîntărire. De exemplu: felicitându-se pe sine însuşi sau realizând o activitate plăcută
după ce a pus în practică una dintre abilităţile formate.
Urmărim cu atenţie maximă jocul de rol pentru a putea identifica comportamentele care
trebuie întărite. În cazul în care subiectul are o evoluţie foarte slabă, putem face
comentarii cu privire la interesul manifestat sau efortul realizat.
12. Mulţumim actorilor şi îi scoatem din rol; întrebăm actorii cum s-au simţit jucând acel
rol; rugăm audienţa să-şi prezinte impresile şi observaţiile; discutăm diversele reacţii faţă
de ceea ce s-a întâmplat; întrebăm participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu şi ce
legătură există între situaţia jucată şi realitate; formulăm concluzia.
13. Instruim observatorii ca la oferirea feedback-ului să se adreseze personajelor şi nu

actorilor.
7. Lecturi scurte
Au ca scop familiarizarea participanţilor cu texte scurte, pe care consilierul le citeşte în
faţa grupului sau participanţii le citesc individual. Textul conţine o informaţie specifică în
vederea provocării participanţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere sau opinia faţă
de acel conţinut. Această metodă diferă faţă de lectura tradiţională prin faptul că, fiind
vorba de un text scurt, atenţia participanţilor este focalizată asupra unor idei-cheie care
sunt supuse dezbaterii sau discuţiei în grup. Lecturile scurte se folosesc mai mult ca
element introductiv şi sunt obligatoriu urmate de activităţi interactive ale grupului.
Recomandări:
1. Pregătim un text scurt pentru lectură şi materialele necesare pentru continuarea

activităţii grupului;
2. Prezentăm grupului informaţia-cheie;
3. Acordăm timp discutării aspectelor contradictorii sau neclare;
4. Concluzionăm şi facem trecerea la următoarea parte a sesiunii, dacă situaţia o cere.
35
8. Turul galeriei
Presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate de grupuri de
participanţi.
Recomandări:
1. În grupuri de trei sau patru, participanţii lucrează întâi la o problemă care se poate
materializa într-un produs personalizat (de ex. o foaie de flipchart cu tema „factori
familiali de risc pentru consumul de droguri”), pretându-se la abordări variate (modul de
realizare a produsului este la alegerea grupului: text scris, desen, colaj, poezie etc.).
2. Produsele sunt expuse pe pereţii sălii.
3. La semnalul moderatorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta

fiecare produs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.
4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu
celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor.
9. Metoda SINELG
„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii” (SINELG) este o
modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să
înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut.
Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului (învăţare, comprehensiune).
SINELG presupune următoarele etape :
• În timpul lecturii se marchează în text (sau se notează pe hârtie în timpul prelegerii):
- cunoştinţele confirmate de text
- cunoştinţele infirmate de text ( – )
- cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum ( + )
- cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate ( ? )
• După lectură, informaţiile se trec într-un tabel:
√ - + ?
• Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau grupuri etc., apoi se comunică
de către perechi sau grupuri moderatorului care le centralizează într-un tabel similar la
tablă.
• Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.
36
EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”
A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR
1. Chestionarele de evaluare a activităţilor
Chestionarele şi fişele de evaluare ale activităţilor (prezente în Ghid la Anexe) au fost

realizate pentru o mai bună organizare a activităţilor cu părinţii. Rolul acestora este de a
oferi un feedback constructiv din partea părinţilor. Nu toate reacţiile sau părerile
referitoare la activităţile proiectului pot fi citite pe feţele părinţilor sau descoperite în
cadrul discuţiilor. De aceea, le vom propune la finele fiecărei activităţi să completeze o
fişă de evaluare.
Aceste evaluări ne vor oferi informaţii despre: atmosfera din cadrul activităţilor propuse
(cum s-au simţit), utilitatea temelor discutate, problemele care îi preocupă pe părinţi.
2. Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiect.
Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiect (Anexa 11) se aplică la finalul

proiectului.
Evaluarea ştiinţifică a proiectului „Eu şi copilul meu” se face pe baza analizei datelor
extrase din:
1. Chestionarele sau fişele de evaluare ale activităţilor;
2. Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”.
3. Raport de activitate şi tabelul nominal cu părinţii prezenţi la fiecare întâlnire se vor

transmite prin e-mail coordonatorului judeţean de la CJRAE, după fiecare întâlnire,
dar nu mai târziu de începerea următoarei activităţi. Rapoartele semnate, tabelele de
prezenţă cu semnăturile părinţilor, chestionarele de evaluare completate de părinţi şi
chestionarele de satisfacţie, precum şi Raportul final vor fi transmise coordonatorului
judeţean în termen de o săptămână de la încheierea proiectului.
4. Raportul final judeţean al proiectului şi rapoartele de monitorizare vor fi transmise

de către coordonatorul judeţean reprezentantului CPECA, responsabil cu această
activitate.
B. Monitorizarea consilierilor şcolari

Activitatea consilierilor va fi monitorizată de către coordonatorul judeţean de la CJRAE şi
specialistul CPECA. Monitorizarea poate consta în: asistenţă la activităţi, intervizarea
periodică, întâlniri ale tuturor consilierilor implicaţi, pentru discutarea unor probleme
comune sau specifice etc. În urma monitorizării va fi elaborat un Raport de monitorizare
(Anexa nr.15) care va fi trimis prin poştă coordonatorului naţional, împreună cu toate
celelalte documente transmise de consilierii din judeţ.
37
ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ
Materiale necesare
 Pixuri şi mape pentru participanţi (în care îşi vor adăuga fişele şi broşurile pe
parcursul proiectului);
 Ecusoane pentru participanţi;
 Flipchart, markere;
 Opţional: Aparat foto (pentru realizarea pozei de grup);
 Anexa 1: Tabelul de prezenţă;
 Anexa 2: Raportul de activitate;
 Anexa 3: Acordul de parteneriat al părinţilor;
 Anexa 4: Calendarul activităţilor.
Argument
Pentru o bună implicare în proiectul „Eu şi copilul meu” şi pentru a garanta succesul
activităţilor, este important să cunoaştem care sunt caracteristicile şi obiectivele
proiectului. De asemenea, trebuie să stabilim împreună un regulament de participare.
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 4:
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa
părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe
termen lung, cu dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool, tutun şi
droguri ilicite.
2. Modele educaţionale inconsecvente sau foarte severe. Extreme educaţionale

familiale - excese de severitate (interdicţii frecvente şi nejustificate copilului,
pedepse severe) sau de toleranţă (totul îi este permis copilului fără a i se cere
nimic în schimb), oscilaţii constante între aceste două extreme.
3. Comunicare şi interacţiune deficitară între părinţi şi copii.
4. Conflicte familiale frecvente.
5. Reguli familiale neclare sau inexistente cu privire la comportamentul copiilor.
6. Lipsa de supraveghere a copiilor.
4
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru
prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
38
7. Atitudini şi comportamente familiale care favorizează consumul de tutun, alcool şi
droguri ilicite. Exemplul oferit de către părinţi, prin propriul lor consum,
influenţează semnificativ consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
În cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi factorii de risc,
cum ar fi anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a consumului de
tutun, alcool sau droguri sau dificultăţi şcolare.
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri:
1. Legături afective pozitive între părinţi şi copii.
2. Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile.
3. Utilizarea de metode de întărire (disciplinare) pozitivă a comportamentului

copiilor.
4. Implicarea activă şi semnificativă a părinţilor în viaţa copiilor.
5. Supravegherea comportamentului copiilor (activităţi în afara casei, relaţii şi

prietenii, randamentul şcolar etc.).
6. Impulsionarea şi sprijinirea din partea părinţilor a participării şi implicării copiilor

în diverse activităţi de socializare, extraşcolare şi de timp liber.
7. Dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi de droguri;
8. Oferirea unui model adecvat copiilor, de către părinţi, bunici, etc. prin atitudinea şi
comportamentul lor în ceea ce priveşte tutunul, alcoolul şi drogurile.
Evaluarea diferitelor proiecte de prevenire familială ne arată că este posibil să consiliem

părinţii în scopul modificării şi îmbunătăţirii abilităţilor educative şi de gestionare
familială, astfel încât să reducă factorii de risc şi să crească factorii de protecţie la care
sunt expuşi copiii.
Dintre diferitele modele de intervenţie familială, formarea abilităţilor de gestionare

familială este modelul care se bazează pe cel mai mare sprijin empiric în ceea ce priveşte
eficienţa. Aceste intervenţii sunt orientate spre dobândirea şi îmbunătăţirea unor abilităţi
cum ar fi: comunicarea părinţi-copii, supravegherea comportamentului copiilor, stabilirea
de reguli comportamentale etc.
Diverse studii de evaluare arată că acest tip de proiecte pot aduce beneficii semnificative
copiilor şi adolescenţilor cu dificultăţi de adaptare socială şi şcolară şi, de asemenea,
părinţilor acestora (îmbunătăţind climatul familial, crescând percepţia cu privire la
eficienţa educaţiei etc.). În plus, efectele sale pozitive par a se generaliza la celelalte
medii, ca de exemplu şcoala şi a se perpetua în timp.
Proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” – Formare familială în abilităţi educative privind

prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri - doreşte să contribuie la îmbunătăţirea
situaţiei anterioare. Proiectul pune la dispoziţia consilierilor şcolari un instrument
fundamentat ştiinţific elaborat, în concordanţă cu stadiul actual al cunoştinţelor cu privire
la factorii de risc şi de protecţie.
O dificultate importantă în acest moment în aplicarea intervenţiilor preventive orientate

spre părinţi – în ceea ce priveşte mediatorii comportamentului copiilor – se află în
obţinerea participării şi implicării personale. În Statele Unite, ca şi la noi, cea mai mare
parte a proiectelor de prevenire se desfăşoară în mediul şcolar. În ţările Uniunii Europene,
39
unde sistemul serviciilor sociale este mai dezvoltat şi oferă acoperire universală, serviciile
sociale pot juca de asemenea un rol decisiv, pentru oferirea acţiunilor preventive care
intervin asupra copiilor şi adolescenţilor aflaţi în situaţii de risc, direct sau, aşa cum îşi
propune acest proiect, prin intermediul părinţilor.
Pentru a fi eficiente, proiectele de prevenire trebuie să conţină în egală măsură atât

informare, cât şi schimbare de atitudini şi formare de abilităţi. Proiectul „EU ŞI COPILUL
MEU” este structurat ca un proiect de prevenire familial, de tip selectiv care, punând clar
accentul pe formare de abilităţi, include de asemenea informarea şi schimbarea de
atitudine.
În sfârşit, din perspectivă psiho-socială, pre-adolescenţa şi începutul adolescenţei sunt

momente adecvate pentru implementarea intervenţiilor preventive de tip familial în
populaţia cu risc. Mai departe, creşterea autonomiei copiilor limitează posibilităţile
părinţilor de supraveghere şi restricţionarea contactului cu colegi care au probleme. În
acest caz, persistenţa problemelor de comportament şi a dificultăţilor de adaptare
provenite din etape anterioare poate interfera cu procesul de integrare socială a
adolescenţilor şi poate evolua spre probleme grave. Datorită acestora, proiectul „EU ŞI
COPILUL MEU” se orientează spre activitatea de prevenire cu părinţii pre-adolescenţilor
aflaţi în situaţii de risc faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.
Bun venit participanţilor

(5’)[5’]
Salutăm participanţii cu naturaleţe şi amabilitate pe măsură ce aceştia intră în sală. Le
solicităm numele şi prenumele pentru a fi notate în tabelul de prezenţă şi îi invităm să
ocupe un loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.
Le mulţumim pentru faptul că au ajuns la timp, subliniind faptul că acesta este un

beneficiu pentru întregul grup. În caz contrar, le amintim că una dintre regulile
proiectului este să fie punctuali şi îi îndemnăm să respecte acest lucru.
Urăm bun-venit grupului şi ne prezentăm, explicând pe scurt experienţa profesională şi

rolul în cadrul proiectului.
Obiectivele Activităţii 1
(1’)[6’]
Pentru astăzi ne propunem:
 Să ne cunoaştem;
 Să stabilim împreună regulile de grup;
 Să ne familiarizăm cu activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU”;
 Să semnăm acordul de parteneriat.
40
Activitate de energizare
(9’)[15’]
„De ce mă numesc….”
Invităm părinţii să se aşeze pe unul din scaunele aşezate în cerc. Oferim fiecărui părinte
un ecuson (necompletat) şi un marker (culoarea este la alegere). Solicităm părinţilor să îşi
scrie pe ecuson prenumele şi să explice de ce poartă acest prenume (cine l-a numit
astfel?, de ce? ce ştie despre prenumele său?, ce întâmplări curioase legate de prenumele
său cunoaşte?). Începem prezentarea chiar noi pentru a da un exemplu celor prezenţi.
După ce s-au prezentat toţi participanţii, întrebăm câte persoane poartă acelaşi prenume?
A cui istorioară vi s-a părut cea mai haioasă?
Încurajăm participanţii să se adreseze unii altora folosind prenumele!
Reguli de participare în grup (15’)[30’]

Brainstorming
Subliniem importanţa participării active şi a exprimării punctelor de vedere. Explicăm

faptul că toate aceste întâlniri vor cuprinde activităţi de cunoaştere, dezbateri sau
discuţii în grup şi exerciţii pentru a pune în practică ceea ce va fi nou pentru părinţi.
Prezentăm şi discutăm cu părinţii lista cu regulile de grup (le scriem pe flipchart). Foaia
de flipchart va rămâne afişată la vedere pe tot parcursului proiectului şi se va face
referire la reguli ori de câte ori situaţia o va impune.
Propunem următoarele reguli:
1. Oprim telefoanele mobile!
2. Păstrăm confidenţialitatea! Nu comentăm în afara grupului despre opiniile

personale sau ale celorlalţi participanţi. Astfel, toată lumea se va simţi confortabil şi
îşi va putea exprima deschis punctele de vedere.
3. Ascultăm şi respectăm toate opiniile celorlalţi, chiar dacă nu coincid cu cele

proprii. Totuşi, ne putem exprima dezacordul, folosind un limbaj decent.
4. Vorbim pe rând! Nu intervenim până când nu a terminat de vorbit celălalt.
5. Ne implicăm! Participăm la discuţiile de grup cât şi în cele din cadrul exerciţiilor.
6. Ne facem tema pentru acasă. Punem în practică acasă ce am învăţat la întâlniri şi

povestim grupului cum ne-am descurcat.
7. Participăm la toate întâlnirile grupului de părinţi. Încercăm să venim împreună cu

partenerul.
8. Ajungem cu 5 minute mai devreme de începerea activităţii.
9. Alte reguli propuse de grup…
41
Întrebăm participanţii dacă au nelămuriri. În cazul în care acestea există, le clarificăm şi
solicităm participanţilor să respecte regulile de grup. Dăm exemple concrete despre
urmările nerespectării unor reguli elementare (folosirea telefonului mobil, suprapunerea
vorbitorilor etc.) asupra întregului grup. Le spunem participanţilor să analizeze până data
viitoare regulile şi modul democratic în care au fost stabilite şi să încerce să compare
acest lucru cu modul în care se stabilesc regulile în familiile lor. De asemenea, li se
comunică faptul că întâlnirea viitoare va fi ultima şansă de a modifica regulile. Tot în grup
se vor stabili de comun acord care vor fi consecinţele nerespectării regulilor, precum şi a
încălcărilor repetate. Pentru variaţie şi amuzament, pot fi stabilite „sancţiuni” diferite
pentru fiecare regulă.
Activitate de energizare (15’)[45’]

Joc de intercunoaştere: prezentarea în diade
Părinţii se vor grupa câte doi, având ca sarcină intervievarea reciprocă, cu scopul de a afla
cât mai multe informaţii despre celălalt, având la dispoziţie două minute fiecare. Pentru
structurarea interviului, vom avea pregătită o listă de întrebări care să vizeze vârsta,
profesia, locul de muncă, numărul de copii şi vârsta acestora, fel de mâncare şi băutura
preferată, hobby-uri şi interese etc. Fiecare participant îşi poate nota informaţiile aflate,
pentru a facilita prezentarea partenerului de discuţie.
Feed-back: Vom explica participanţilor importanţa intercunoaşterii pentru crearea unui

climat de grup relaxant şi suportiv, care să faciliteze comunicarea în interiorului grupului.
Calendarul activităţilor proiectului „Eu şi copilul

meu”(15’)[60’]
Comunicăm părinţilor motivele pentru care şcoala a hotărât implementarea proiectului,

de ce au fost ei selecţionaţi, ce avantaje au din participarea la acest proiect, ce aşteptări
avem de la ei şi care sunt aşteptările lor (le vom centraliza şi discuta).
Prezentăm părinţilor pe scurt fiecare activitate şi stabilim împreună calendarul

întâlnirilor (data, ora şi locaţia fiecărei activităţi). Fiecare părinte îşi va nota data
fiecărei întâlniri în broşura primită.
Data fiecărei activităţi se stabileşte împreună cu părinţii şi nu se modifică decât în mod
excepţional, caz în care se anunţă coordonatorul judeţean.
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii se transmite în format electronic
coordonatorului judeţean în cel mult trei zile de la prima activitate
42
În cadrul fiecărei activităţi vom învăţa cum să ne comportăm într-o anumită situaţie,
astfel încât, la finalul proiectului, să comunicăm mai bine cu copiii. Comportamentele
nou învăţate le vom exersa şi acasă, cu copiii, ca temă.
Proiectul nu îşi propune să rezolve problemele individuale ale fiecărui participant, ci

oferă modele de comportament utile în educaţia copiilor.
Vom preciza părinţilor că, pentru a veni în întâmpinarea unor probleme speciale, pe care
nu le putem împărtăşi grupului de părinţi, putem discuta separat, în cadrul unei şedinţe
de consiliere individuală despre aceste probleme.
Acordul de parteneriat (10’)[70’]

Oferim câte un exemplar din acordul de parteneriat (Anexa 3), fiecărui părinte, subliniind
importanţa acestuia pentru buna desfăşurare a proiectului. După ce îl citesc, vom semna
împreună cu părinţii ambele exemplare. Un exemplar rămâne la părinte, iar celălalt la
consilierul şcolar.
Evaluarea activităţii (10’)[80’]

Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în
cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a
plăcut, dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte?
Solicităm opinia grupului cu privire la cele prezentate anterior: Ce părere aveţi despre
proiectul „EU ŞI COPILUL MEU”? Credeţi că subiectele abordate sunt adecvate? Doriţi să
abordăm şi alte subiecte?
Tema pentru acasă: (5’)[85’]
43
Încheierea Activităţii 1
(5’)[90’]
Rugăm participanţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup
mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele
activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a
ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.
 Facem o fotografie de grup, pentru a marca evenimentul – începerea oficială a

proiectului „Eu şi copilul meu”!
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente

Activităţii 1
La finalizarea Activităţii 1 completăm, pregătim, verificăm, semnăm şi ştampilăm,
introducem în plic şi transmitem coordonatorului judeţean următoarele documente în
original:
Anexa 1: Tabelul de prezenţă;
Anexa 2: Raportul de activitate;
Anexa 3: Acordul de parteneriat.
Anexa 4: Calendarul activităţilor.
Fotografia de grup (opţional) și Anexa 4, vor fi transmise și în format electronic, pe e-
mail, coordonatorului judeţean.
44
ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU
 Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
 Anexa 5: Fişele de evaluare ale Activităţii 2.
Argument
„Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu
contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce
contează cu adevărat este ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă
iubit cu adevărat....”. 5
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 6: legături afective
slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa părinţilor sau a unor
tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe termen lung, cu
dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool şi droguri.
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri: legături

afective pozitive între părinţi şi copii.
Activitatea îşi propune informarea părinţilor cu privire la schimbările complexe ale

copiilor, în planul dezvoltării somatice, psihice şi sociale în perioada preadolescenţei,
sensibilizarea acestora cu privire la modelul şi climatul educaţional oferite copilului şi
implicit a consecinţelor acestora asupra evoluţiei lui ulterioare. Prin asigurarea unui
climat familial bun - factor de protecţie - pot fi diminuaţi factorii de risc pentru
consumul de tutun, alcool şi droguri: dificultăţile de comunicare familială; lipsa stimei
de sine; înrăutăţirea climatului familial.
5
Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.11
6
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în
abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională
Antidrog (2005), pag.105
45
(2’)[2’]
Salutăm participanţii cu naturaleţe şi cordialitate pe măsură ce aceştia intră în sală. Îi
invităm să îşi pună ecusonul şi să ocupe un loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.
Le mulţumim pentru faptul că au ajuns la timp, amintindu-le că acesta este un beneficiu

pentru întregul grup. În caz contrar, le amintim că una dintre regulile proiectului este să
fie punctuali şi îi îndemnăm să respecte acest lucru.
(5’)[7’]
„Stai de-o parte a liniei”
Trasăm o linie pe mijlocul sălii (cu cretă, sfoară, bandă adezivă sau câteva scaune) şi
solicităm părinţilor să se aşeze de o parte sau de alta a liniei, în funcţie de preferinţele,
calităţile sau hobby-urile copiilor lor. De exemplu: Cine are copii care practică sportul?
Cine are copii care se trezesc uşor? Cine are copii care îşi fac singuri curat în cameră sau
dulap? Cine are copii care ajută la curăţenie? Etc.
„Nu vreau să-mi laud copilul dar…”

(8’)[15’]
Invităm părinţii să se gândească timp de 1-3 minute la acele laturi ale personalităţii
copilului lor pe care le apreciază cel mai mult (comportament, intelect, pasiuni etc.).
Fiecare părinte îşi va prezenta copilul întregului grup astfel „Sunt … (prenumele) mama
sau tatăl lui … (prenumele copilului) şi nu vreau să-mi laud copilul, dar…”
În paralel cu prezentările părinţilor, vom scrie cele menţionate de ei pe flipchart. La

finalul prezentărilor vom discuta despre ce apreciază cel mai frecvent părinţii la copiii lor.
Recapitularea Activităţii 1
(5’)[20’]
Data trecută ne-am cunoscut, am stabilit împreună regulile de grup, ne-am familiarizat
cu activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” şi am semnat un acord de parteneriat.
Verificarea temei pentru acasă (14’)[34’]

Aţi discutat cu copiii despre ce am făcut aici data trecută? Aţi stabilit împreună cu toată
familia „Reguli de comportare în bucătărie şi la masă” (cine, ce atribuţii are în bucătărie,
cum ne comportăm la masă etc.)? Aţi realizat sarcina? A fost greu? Doreşte cineva să
prezinte grupului regulile stabilite în familie? Dacă nu aţi realizat tema, care au fost
motivele? Vă rugăm să încercaţi să o realizaţi pană la următoarea întâlnire. În cazul în
46
care un părinte nu şi-a făcut tema, putem face o paralelă între situaţia în care se află şi
cea în care s-ar afla propriul copil, când nu-şi efectuează temele pentru acasă. Se aduce
în discuţie faptul că părintele constituie un model pentru copil.
De asemenea, aţi avut ca sarcină să aduceţi câte un obiect reprezentativ pentru copilul
vostru. Vă rugăm să ne prezentaţi, pe rând, aceste obiecte şi să ne explicaţi de ce sunt
ele reprezentative pentru copii.
(1’)[35’]
 Să înţelegem particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei;
 Să înţelegem rolul familiei în educaţia copiilor, în formarea deprinderilor de

viaţă;
 Să înţelegem importanţa legăturilor afective puternice dintre părinţi şi copii;
 Să identificăm problemele de comportament ale copiilor.
„Portretul robot al preadolescentului”

(20’)[55’]
Pasul 1: Rugăm părinţii să citească „Portretul robot al preadolescentului” notând în
dreptul fiecărei idei unul din semnele de mai jos.
Pasul 2: Centralizăm, pe o foaie de flipchart, împărţită în patru cadrane (conform

semnelor pe care părinţii le-au făcut pe fişa lor de lucru, respectiv „!”, „-” , „+”, „?”),
răspunsurile părinţilor, punând accent pe ideile ce se cer aprofundate, detaliate.
Citiţi cu atenţie textul, notând în dreptul fiecărei idei unul din semnele de mai jos:
+ - ! ?
Sunt de accord Nu sunt de acord Este ceva nou Doresc să aflu mai
pentru mine! multe despre acest
aspect
47
Portretul robot al preadolescentului
Are între 10 şi 13 ani.
A crescut dintr-odată (peste noapte, ca din apă) în înălţime şi greutate. Uneori se

plânge de dureri osoase şi musculare, pare anemic şi stângaci în mişcări, mâinile fiind
mai lungi decât trunchiul, nasul disproporţionat în raport cu faţa, întreaga
conformaţie lăsând impresia unei fiinţe deşirate. Din cauza hainelor veşnic mici are o
stare de disconfort.
Poate să aibă coşuri, transpiră foarte mult şi miroase neplăcut. Îi apare părul pubian
şi are vocea în schimbare.
Dacă e fată, au început să-i crească sânii, apare prima menstruaţie (sau urmează…).
Dacă e băiat este foarte preocupat de mărimea penisului propriu, fiind interesat să se
compare cu alţi băieţi, părerea acestora având o mare influenţă.
A devenit mai ruşinos, mai pudic faţă de părinţi sau persoane de sex opus, când se
discută despre aspecte „delicate” ale înfăţişării sale sau ale modificărilor fizice
apărute.
E foarte preocupat de felul cum arată: se spală mai des, uneori exagerând grija
pentru freză şi vestimentaţie (se schimbă de mai multe ori înainte de a pleca de
acasă).
Cum se simte
Uneori e foarte vesel, râde din orice, iar alteori are momente de oboseală, de apatie.
Trăieşte intens atât bucuriile, cât şi nereuşitele.
Copilul seamănă cu un cactus. Are mare nevoie de afecţiune, dar îşi ascunde
sentimentele, apărându-se de lumea exterioară. Deseori e anxios (are frici fără
motiv), are aversiune faţă de (anumiţi) colegi, poate fi instabil, iritabil şi exploziv în
manifestarea emoţiilor.
Uneori are reacţii violente, de furie sau de plâns, pentru ca ulterior, dacă este ajutat
48
de adulţi, să redevină calm.
Simte nevoia de a-şi exterioriza propriile trăiri, de cele mai multe ori prin imagini şi
idei artistice, prin poezii, schiţe sau povestiri.
Cum învaţă
Începe să gândească logic, analizează situaţiile, evenimentele, persoanele sau

propria persoană, mai mult şi mai profund, dar acest proces este puternic influenţat
de mediul în care se dezvoltă.
Nu mai învaţă mecanic, nu mai „toceşte”, învaţă doar ce îi face plăcere (fie datorită
subiectului sau materiei, fie datorită calităţilor profesorului care predă).
Poate avea rezultate mai proaste la şcoală, îşi poate pierde interesul faţă de
învăţătură.
Acordă mai mult, timp, interes şi atenţie pasiunilor şi activităţilor de timp liber
(sport, dans, muzică, jocuri pe calculator, modă, internet etc.)
Cum se comportă cu părinţii
Total diferit! Nu mai vrea să stea de vorbă, nu mai spune tot părinţilor. Nu le mai
împărtăşeşte nimic, zicând că oricum nu vor pricepe. E introvertit (închis în el),
negativist, se ceartă din orice şi vrea să-şi impună propriile reguli. Se eschivează de
la îndeplinirea obligaţiilor elementare.
Suportă cu greu autoritatea părinţilor, cu care se contrazice chiar şi în cele mai

banale situaţii. Poate fi foarte îndărătnic, chiar şi atunci când înţelege că nu are
dreptate.
A devenit irascibil, agresiv şi greu de controlat. La orice replică răspunde grosolan. La

orice sfat reacţionează invers.
A devenit „incomod”, cu el te poţi înţelege greu, nu-ţi este foarte clar cum să
procedezi în anumite situaţii.
Vorbeşte mai tot timpul la telefon. Casa e plină de prieteni permanent. Ascultă
49
muzică cu volumul dat la maximum, deranjând vecinii.
Este foarte curios faţă de tot ce îl înconjoară, are o puternică nevoie de a cunoaşte şi
de a înţelege fenomenele lumii naturale şi sociale.
Este foarte independent, are iniţiative personale pozitive sau negative, în ultima
categorie fiind incluse absenteismul sau abandonul şcolar, comportamentul agresiv
(violenţa fizică şi/sau verbală), fuga de acasă etc.
Simte nevoia de a lua hotărârile singur.
Este deseori nemulţumit, aspect datorat dorinţei sale de „a arde etapele” de a se

maturiza şi de a fi „cineva” de aici rezultând pendularea între nehotărâre şi luarea
de decizii.
Se teme de: animale, abandon, întuneric, schimbări de aspect fizic (obezitate,

disproporţii datorate creşterii naturale, coşuri etc.), critica părinţilor.
Cine sunt prietenii lui
Relaţiile de prietenie devin mai trainice şi mai apropiate, având cel mult 2 - 3
prieteni şi fiind trăite foarte intens, orice rupere a prieteniilor fiind resimţită ca o
adevărată tragedie.
Prin relaţiile de prietenie pe care le stabileşte, preadolescentul îşi satisface de fapt

unele trebuinţe precum cele de integrare socială, de apartenenţă la grup, de
supunere sau de dominare şi nevoia de a fi afectuos cu ceilalţi.
Este mult mai sensibil şi mai receptiv la influenţele grupului de prieteni sau a
persoanelor de aceeaşi vârstă, în detrimentul familiei.
Dacă simte că este neglijat, neînţeles sau ignorat, reacţionează violent faţă de grup
şi faţă de membrii acestuia, pentru a atrage atenţia asupra lui.
Dacă este respins de un grup, se poate îndrepta spre alte grupuri, inclusiv către cele
predispuse la comportamente antisociale (infracţiuni, agresivitate, consum de
droguri), situaţie în care copilul se conformează la regulile grupului, indiferent dacă
acestea sunt în acord sau nu cu propriile convingeri sau cu părerea familiei.
50
Sugestii de teme pentru discuţii:
Ce urmări poate avea apartenenţa copilului dvs. la un grup în care este utilizat limbajul
sau comportamentul vulgar?
Cum ar trebui să vă comportaţi, astfel încât copilul dvs. să vă vadă ca pe nişte primi şi
adevăraţi prieteni?
Este bine să comparăm propriul copil cu fraţii lui sau cu alţii de aceeaşi vârstă?
Consideraţi că ar fi necesară sau utilă o discuţie cu copilul dvs. despre modificările fizice
şi de comportament apărute la această vârstă?
Consideraţi că ar fi necesară o discuţie privind educaţia sexuală a copilului

dumneavoastră? În cazul unui răspuns afirmativ, fie alocăm încă 15 minute activităţii
următoare, fie organizăm o întâlnire în afara proiectului „Eu şi copilul meu” pe tema
educaţiei sexuale.
„Copiii învaţă ceea ce trăiesc” (15’)[70’]

Pasul 1: Rugăm părinţii să citească textul din broşură şi să sublinieze comportamentele
specifice propriului copil. În funcţie de specificul grupului, poezia poate fi prezentată şi în
altă formă (citită de consilier, proiectată pe un ecran, prezentare Power Point cu fond
muzical etc.)
Pasul 2: Centralizăm pe flipchart comportamentele subliniate de părinţi, dirijând discuţia

pe baza acestora.
Dacă un copil trăieşte în critică, Învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte în duşmănie, Învaţă să se bată.
Dacă un copil trăieşte în ridicol, Învaţă să fie timid.
Dacă un copil trăieşte în ruşine, Învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăieşte în înţelegere, Învaţă să fie răbdător.
Dacă un copil trăieşte în încurajare, Învaţă ce este încrederea în sine.
Dacă un copil trăieşte în adevăr, Învaţă să aprecieze.
Dacă un copil trăieşte în nepărtinire, Învaţă ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte în siguranţă, Învaţă să aibă încredere.
Dacă un copil trăieşte în aprobare, Învaţă să fie mulţumit de sine.
Dacă un copil trăieşte în acceptare şi Învaţă să găsească dragostea în lume…

prietenie,
51
Sugestii de teme pentru discuţii:
Ce aţi simţit când aţi citit aceste rânduri?
Ce comportament al copilului aţi dori să îmbunătăţiţi sau să corectaţi?
Ce comportamente aţi dori să introduceţi în relaţia dvs. cu copilul?
Recomandări:
1. În cazul în care în sală există conexiune la internet şi aparatura necesară,

proiectăm clipul „Children see, children do” (Copiii văd, copiii fac) sau
recomandăm părinţilor să acceseze pagina de internet:
http://www.youtube.co/watch?v=xIx2P1HG3-k.
2. În limita timpului disponibil, realizăm o sinteză a nevoilor copilului, prin exerciţiul

„ ştiu, vreau să ştiu, ce am aflat nou despre copil”.
3. Pornind de la poezie şi de la vizionarea filmului identificăm împreună cu părinţii

comportamentele problematice ale copiilor.
Evaluarea activităţii (10’)[80’]

Distribuim părinţilor chestionarul de evaluare a activităţii (Anexa 5) şi îi rugăm să-l

completeze.
Tema pentru acasă:

(5’)[85’]
Citiţi şi discutaţi împreună cu copiii „Portretul robot al preadolescentului” şi „Copiii
învaţă ceea ce trăiesc”.
(5’)[90’]
Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le
pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare
şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă
ecusonul cu numele.
52
Activităţii 2
La finalizarea Activităţii 2 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente :
Anexa 5: Fişele de evaluare ale activităţii.
Transmitem până la următoarea întâlnire coordonatorului judeţean raportul de
activitate în format electronic.
Preocupări frecvente ale părinţilor

„Toată ziua stă în oglindă. Mereu se vaită că nu are cu ce să se îmbrace...”
Preadolescenţii se preocupă foarte mult de felul cum arată. Dacă ei sunt convinşi că
tutunul, alcoolul şi drogurile le vor afecta aspectul fizic şi sănătatea, este puţin probabil
că vor consuma. Arată-i cum consumul de droguri afectează aspecte importante pentru un
adolescent, cum sunt sportul, obţinerea şi păstrarea permisului auto, sănătatea şi modul
cum arată, viaţa socială sau relaţia cu sexul opus.
„Copilul meu are dificultăţi şcolare (lipseşte din când în când de la şcoală, notele sunt
mai mici decât în semestrul trecut, iar diriginta îmi spune că deranjează orele de
curs)….Pot aceste dificultăţi să-l împingă spre consumul de tutun, alcool şi chiar droguri?”
Dificultăţile şcolare şi problemele sociale creează sentimentul de neîncredere în propria

persoană, tristeţe, însingurare şi uneori, complexe de inferioritate. Astfel, copilul devine
vulnerabil în faţa consumului de droguri, care îl face să evadeze din viaţa reală şi să se
desprindă de problemele pe care le are.
53
ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT?
lucru;
Argument
Uneori părinţii sunt foarte severi (interzic multe lucruri copilului, fără să explice de ce,
aplică pedepse severe),alteori sunt foarte toleranţi (totul îi este permis copilului fără a i
se cere nimic în schimb) sau sunt inconsecvenţi în educaţia copilului, trecând de la o
extremă la alta. În aceste condiţii, copiii sunt nesiguri, confuzi, fiind mai uşor tentaţi să
găsească relaxare şi rezolvarea problemelor cu părinţii în consumul de tutun, alcool sau
droguri.
Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile, reprezintă în schimb factori

familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.

(5’)[5’]
Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia intră în sală. Îi invităm să îşi pună ecusonul şi
să ocupe un loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.

54
(5’)[10’]
În funcţie de particularităţile grupului, alegem una din activităţile de energizare care s-ar
potrivi cel mai bine:
„Cine are…”
Participanţii sunt aşezaţi în cerc, toate scaunele fiind ocupate. Adresăm participanţilor
întrebarea „Cine are …un obiect vestimentar purtat de minim 2 participanţi (ex.
pantalonii negri, ochelari sau cămaşă albă etc.). Persoanele care au acel obiect
vestimentar schimbă locurile între ele. Putem continua cu animale (ex.cine are câine,
pisică, păsări în curte sau animale în gospodărie), bunuri (o maşină etc.) şi încheiem cu
copil în clasa a V-a sau a VI-a, astfel încât toţi participanţii să se ridice şi să schimbe
locurile de pe scaune.
„Salutul”
Participanţii stau în picioare, în cerc. Primul participant îi salută pe ceilalţi membrii ai

grupului (verbal sau nonverbal). Cel de-al doilea repetă salutul primului şi apoi va propune
propriul salut, următorul repetă salutul primilor doi şi apoi salută şi el grupul; exerciţiul
continuă până când toţi participanţii „salută” grupul.
„Data naşterii”
Rugăm participanţii să se aşeze în şir indian, în funcţie de data naşterii (ziua, luna),
precizându-se că la un capăt se vor aşeza cei născuţi în luna ianuarie, iar la capătul opus
se vor aşeza cei născuţi în luna decembrie, comunicând doar nonverbal. La final, verificăm
corectitudinea aşezării participanţilor în ordine cronologică.
(5’)[15’]
Data trecută ne-am familiarizat cu particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei.
Vi le mai amintiţi? De asemenea, am încercat să înţelegem cât de important este ce
învaţă copiii în familie şi cum pot fi influenţaţi de felul în care ne comportăm cu ei.
Verificarea temei pentru acasă

(4’)[19’]
Aţi avut de realizat şi o temă pentru acasă: să discutaţi împreună cu copiii materialele
primite şi să le afişaţi la loc vizibil în casă. A fost realizată? Cum a fost realizată? Au
existat diferenţe între ceea ce au crezut ei şi ce a considerat copilul prin citirea poeziei
„Copiii învaţă ceea ce trăiesc”? Dacă nu aţi realizat sarcina, care ar fi motivele? etc.
55
(1’)[20’]
 Să descoperim ce stiluri educative pot avea părinţii;
 Să înţelegem care este rolul părinţilor în educaţia copiilor;
 Să aflăm ce este şi cum să reformulăm comportamentul problematic al copilului;
 Să învăţăm cum să acţionăm pentru a schimba comportamentul problematic al

copilului.
Stiluri educative ale părinţilor (20’)[40’]

Studiu de caz „Ce fel de părinte sunt?”
Să ne imaginăm următoarea situaţie:
„Copilul dvs. a fost prins de către profesorul de serviciu bătând un coleg. Acesta vă sună şi vă
invită la şcoală ca să vă spună ce a făcut copilul. Cum reacţionaţi?”
Răspunsuri posibile Bifează
1. Îmi pedepsesc imediat copilul şi îi trag o bătaie zdravănă, ca să se înveţe minte şi să

nu mai bată altădată copiii, să vadă şi el ce înseamnă să fii bătut. Îl ameninţ cu o
pedeapsă şi mai mare dacă mă mai face de ruşine. Îi spun că e un neruşinat, un
derbedeu, îl fac în toate felurile, ca să-i intre bine în cap şi să nu mai facă aşa ceva.
2. Mă preocup dacă copilul este bine, dacă a fost cumva rănit în bătaie. Eventual îl duc la
doctor să îi facă un consult amănunţit şi să mă asigur că nu are nimic... De ce s-a luat la
bătaie? O fi şi vina mea că nu l-am supravegheat suficient? Discut cu copilul şi sunt de
acord să îl iert de data aceasta, pentru că a fost prima oară.
3. Îi spun „Neruşinatule! Te aduc eu pe calea cea bună!”, şi întrucât fapta este foarte
gravă, nu mai stau la discuţii cu el şi îl pedepsesc 3 luni fără bani de buzunar. A doua zi,
pentru că a luat o notă bună la şcoală, îl iert pentru ce a făcut cu o zi înainte şi îi dau
bani să-şi cumpere ceva, pentru a-l încuraja să înveţe şi mai bine.
4. Nu a făcut mare lucru. Exagerează profesorii. Toţi copiii fac prostii din când în când şi
e mai bine să-i bată el pe alţii decât să vină el acasă bătut. Aşa învaţă să se descurce în
viaţă. Voi discuta altă dată cu copilul pentru că am atâtea probleme, că numai de asta
nu-mi ardea mie acum.
5. Vorbesc cu copilul faţă în faţă, acasă, în linişte, încercând să înţeleg ce anume l-a
determinat să ajungă la bătaie. Încerc să îi înţeleg motivele, după care îi voi spune că
acestea nu îi dau dreptul să lovească pe cineva. Vom căuta împreună argumente care fac
acest comportament inacceptabil. După aceasta, îi stabilesc o pedeapsă rezonabilă,
(după faptă şi răsplată) pe măsura greşelii şi îi voi spune că e de datoria lui să vorbească
cu celălalt copil, să-şi ceară scuze dacă a greşit şi să se împace.
56
Pasul 1: prezentăm grupului cazul.
Pasul 2: solicităm părinţilor să bifeze varianta de răspuns care se potriveşte cel mai bine
cu ceea ce ar face în situaţia prezentată.
Pasul 3: după alegerea variantei de răspuns, grupăm părinţii în funcţie de opţiunile lor
(cei care au bifat în dreptul lui 1 - o grupă, în dreptul lui 2 - altă grupă etc.) şi le solicităm
să identifice care sunt consecinţele stilului lor parental asupra educaţiei copilului
(avantaje şi dezavantaje).
Pasul 4: fiecare echipă va prezenta pe scurt concluziile sale grupului şi cerem feed-back.
De asemenea, vom interveni pentru a puncta eventualele avantaje sau dezavantaje care
nu au fost menţionate, concluzionând care sunt cele 5 stiluri parentale.
În funcţie de răspunsul dat, vă veţi regăsi în una din caracterizările de mai jos:
1. Părintele autoritar (Domnul sau Doamna Perfecţiune). Controlează tot timpul copilul, fără
a-l sprijini suficient, îl sancţionează, îl critică şi îl ceartă pentru orice greşeală, oricât de mică.
Vrea să ajungă cineva în viaţă, aşa că nu trebuie să-i iasă din cuvânt. Copilul trebuie să
respecte tot ce a stabilit părintele că altfel e pedepsit aspru. Prin centrarea excesivă a
părintelui pe reguli şi norme, acest stil parental conferă părintelui o falsă impresie de confort
şi siguranţă.
Copilul este timid, fricos, nu are iniţiativă, nu prea ştie să comunice cu ceilalţi. Îi este frică de
eşec, îi e teamă să nu dezamăgească şi trăieşte cu convingerea că ar fi putut să facă lucrurile
mai bine. Dacă e criticat permanent, copilul va greşi, va eşua şi nu va avea încredere în
propriile forţe, simţindu-se mai slab, mai nepregătit decât ceilalţi copii.
Relaţia dintre părinte şi copil este unidirecţională, ca un drum cu sens unic!
2. Părintele hiperprotectiv (Cloşca). Oferă copilului sprijin în toate situaţiile, chiar şi când ar
trebui să-l lase să se descurce singur. Răsfaţă exagerat copilul, este posesiv şi exagerat de
implicat în viaţa acestuia. Îi este foarte frică de un pericol care s-ar putea să apară în orice
moment în care copilul nu e supravegheat. De multe ori este nehotărât, neştiind care e cea
mai bună decizie pentru copilul său. De obicei mama are acest rol, influenţând dezvoltarea
armonioasă a personalităţii copilului.
Copilul va deveni tot mai dependent de adulţii din jur, mai fricos când va fi confruntat cu
situaţii şi experienţe noi şi mai puţin dornic să facă ceva singur. Dacă e lăsat să-şi asume
responsabilităţi, va fi incapabil să devină un adult responsabil, va avea o slabă încredere în
forţele proprii şi în ceilalţi.
Relaţia dintre părinte şi copil este controlată numai de părinte!
3. Părintele inconsecvent (Cănuţă om sucit). Când controlează excesiv copilul, când îl lasă
de capul lui, acum îl ceartă şi îl pedepseşte, iar după 5 minute îi pare rău că l-a certat şi îl
iartă.
Copilul este foarte stresat, este confuz şi se teme în permanenţă că va greşi. Copilul se
adaptează cu greu şi confundă deseori realitatea cu fantezia.
Relaţia dintre părinte şi copil este foarte fragilă, ca un drum cu suişuri şi coborâşuri.
57
4. Părintele dezinteresat, indiferent. Nu controlează copilul şi nici nu-l protejează. Oricum
copilul se descurcă şi singur.
Copilul ia singur decizii, nu ştie cum să îşi controleze comportamentul, are un autocontrol
slab, poate avea probleme de sănătate.
Relaţia dintre părinte şi copil este inexistentă, fiecare face ce vrea!
5. Părintele democrat. Controlează suficient copilul fixând reguli clare, sprijină copilul şi îl
încurajează să fie independent, discută acţiunile cu copilul.
Copilul ştie să se descurce singur, are deprinderi sociale, este încrezător în forţele proprii,
este responsabil.
Relaţia dintre părinte şi copil este stabilă şi bine sudată!
NOTE:
1. Precizăm părinţilor că, în general, predomină un stil parental dominant, dar se

pot regăsi şi celelalte la acelaşi părinte, în funcţie de vârsta copiilor, de
temperament, de situaţie, de mediul familial etc.
2. Pe parcursul acestei aplicaţii este foarte important să reamintim participanţilor

regula de a respecta opinia celuilalt, chiar şi atunci când nu suntem de acord cu
ea, pentru a evita conflictele dintre părinţi.
Părintele inconsecvent (10’)[50’]

Studiu de caz:
„Copilul vine acasă din nou la ora 22.00, deşi ştie că luaţi masa, întreaga familie, la ora
19.00. Tatăl, este foarte furios pe copil că a încălcat iar regula, îl ceartă, iar mama îi ia
apărarea, după care încălzeşte mâncarea şi o duce în camera copilului.”
Sugestii pentru discuţii:
1. Ceilalţi membrii ai familiei sunt de acord cu hotărârile pe care le luaţi în educaţia

copilului?
2. Copilul asistă la discuţiile contradictorii între dvs. şi ceilalţi membrii ai familiei?
Concluziile activităţii (pe foi de flipchart):
• Comportamentul tuturor celor care participă la educaţia copilului trebuie să

fie în consens;
• Toţi membrii familiei se pun de acord în stabilirea pedepselor şi

recompenselor acordate copiilor
• Copilul nu asistă la discuţiile contradictorii între părinţi privind educaţia

copilului.
58
Rolul părinţilor în educaţia copiilor
(5’)[55’]
Brainstorming „Control şi sprijin!”
Împărţim foaia de flipchart în două, în stânga trecem control în dreapta sprijin.

Identificăm împreună cu părinţii caracteristicile (exemple concrete) corespunzătoare
fiecărui rol şi le notăm pe foaie.
Deseori credem că educaţia este responsabilitatea şcolii. Acest lucru este adevărat în
ceea ce priveşte dobândirea unor abilităţi (a citi, a scrie, a face calcule matematice etc.)
şi cunoştinţe (istorie, ştiinţe naturale etc.). Totuşi există cunoştinţe şi abilităţi care nu
se pot dobândi doar în şcoală, cum ar fi:
 Ce înseamnă respectul;
 Ce obligaţii avem (să respectăm proprietatea celorlalţi; să ne implicăm în treburile

casnice; să-i ajutăm pe ceilalţi membrii ai familiei atunci când au probleme);
 Ce drepturi avem (orice drept al tău dispare atunci când încalci dreptul altuia);
 Cum să ne comportăm în societate („cei 7 ani de acasă”).
Părinţii au două roluri cheie în educarea copiilor astfel încât, atunci când aceştia vor fi
adulţi, să poată fi persoane capabile să trăiască în societate, autonome şi sănătoase.
Aceste roluri sunt de sprijin şi de control:
1. Sprijin. Toţi avem nevoie de sprijin din partea familiei, mai ales în situaţii critice, ca
atunci când unul dintre membrii familiei este bolnav, are probleme la locul de muncă
etc. Astfel, familia asigură atât bunăstarea fizică a copiilor (alimentaţie, îmbrăcăminte,
protecţie), cât şi cea emoţională (afecţiune, înţelegere şi aprobare).
2. Control. De când copiii sunt foarte mici, părinţii încearcă să-i disciplineze, să-i înveţe
care sunt regulile de comportare în viaţa zilnică.
Multe dintre dificultăţile pe care trebuie să le depăşească părinţii în educaţia copiilor lor
apar în încercarea de a găsi un punct de echilibru între aceste două funcţii, cea de control
şi cea de sprijin. Astfel, o familie care oferă doar sprijin, însă nu are nici un fel de
control asupra copiilor, va fi superprotectivă, răsfăţând copiii. O familie care
controlează, fără a oferi suficient sprijin, va fi autoritară şi represivă.
Atunci când părinţii oferă sprijin copiilor şi îi controlează într-un mod echilibrat,
familia are rol benefic, ajutând astfel pe copii să devină autonomi şi responsabili.
Concluzie: multe dintre dificultăţile cu care se confruntă părinţii în educaţia copiilor

apar atunci când încearcă să găsească un punct de echilibru între aceste două roluri, cel
de control şi cel de sprijin.
59
Probleme de comportament ale copiilor în familie
(5’)[60’]
Brainstorming „Lista problemelor de comportament ale copiilor în familie” (Ne
reamintim comportamentele problematice identificate la Activitatea 2)
Majoritatea părinţilor ştiu cum să-şi crească copiii, cum să se comporte cu ei, cum să-i
sprijine şi să-i înţeleagă, dar sunt şi situaţii când bunele intenţii nu sunt suficiente.
Copiii au nevoie de dragoste, protecţie, securitate materială şi de un comportament
constant din partea părinţilor. Părinţii îşi pun mereu întrebări: „am procedat bine?”,
„cum ar trebui să mă comport cu copilul meu?”, „de ce se poartă copilul meu aşa?”…
Notaţi în tabelul de mai jos 3 probleme de comportament ale copilului:
1.
2.
3.
Solicităm participanţilor să identifice problemele pe care le întâmpină în familie în

educaţia copiilor, să vorbească despre probleme concrete, care îi preocupă în legătură
cu comportamentul copiilor acasă, în relaţiile lor cu aceştia etc. Enumerăm pe flipchart o
„listă a problemelor de comportament ale copiilor în familie”. Aceasta va fi utilizată
în următorul exerciţiu.
Reformulăm comportamentul problematic al copilului

(15’)[75’]
Pasul 1: prezentăm următoarele puncte pe flipchart.
 Cum redefinim problema?
Pentru a rezolva problemele de comportament ale copiilor este necesar să ne

propunem obiective de schimbare:
a) Realizabile, realiste. De exemplu, dacă copilul abia reuşeşte să treacă clasa, nu ne

propunem să fie premiant în următorul an şcolar!
b) Adecvate. De exemplu, nu împiedicăm copilul să îşi vadă prietenii, pentru că nu este

adecvat să fie privaţi de o necesitate socială, dar îi putem cere să vină acasă la o
anumită oră.
60
c) Observabile. Schimbările dorite în comportamentul copiilor trebuie să fie vizibile
pentru părinţi, direct sau indirect. Astfel, nu putem să vedem dacă copilul este atent
în clasă, dar putem verifica dacă dedică timp studiului, dacă ia note bune sau putem
întreba profesorii despre comportamentul copilului în clasă etc.
d) Măsurabile. Aceasta înseamnă că se poate spune dacă au fost realizate sau nu. De
exemplu, dacă vrem să ajungă mai devreme acasă, trebuie să stabilim ora maximă de
intrare în casă.
Exemple de reformulare a comportamentelor problematice ale copiilor:
PROBLEMA REFORMULARE
„Nu faci nimic în casă!” „Mi-ar plăcea să mă ajuţi să pun masa.”
„Aş dori să-ţi pui hainele murdare în coşul

de rufe.”
„Eşti foarte dezordonat!” „Vreau ca în fiecare sâmbătă să îţi faci

curăţenie în cameră.”
„Eşti un bătăuş. Niciodată nu eşti „Aş vrea să te stăpâneşti mai mult.”

cuminte!”.
„Stai toată ziua la televizor sau „Mi-ar plăcea să stai doar 3 ore la televizor
calculator!” sau calculator!”
Pasul 2: Reluăm lista problemelor de comportament ale copiilor notată pe flipchart.

Discutăm în grup două sau trei dintre problemele identificate. Solicităm câtorva
participanţi să reformuleze problema de comportament, după exemplele de mai sus.
Evaluarea activităţii (5’)[80’]
cadrul Activităţii 3 a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut,
dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte?
La finalul activităţii părinţii vor completa fişa de evaluare a Activităţii (Anexa nr.6).
61
Tema pentru acasă
(5’)[85’]
Solicităm participanţilor să identifice încă 2-3 situaţii problematice şi să le scrie în
broşură, pe pagina alocată temei acestei activităţi. Rugăm părinţii să ţină cont, în
realizarea acestui exerciţiu, de tot ceea ce au învăţat astăzi. Le menţionăm că în
întâlnirea următoare se va discuta tema pentru acasă.
(5’)[90’]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema
şi obiectivele activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea,
ca înainte de a ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.

Activităţii 3
Anexa 6: Fişele de evaluare ale Activităţii 3.
62
„I-am făcut toate poftele, i-am dat orice a vrut, a făcut ce a vrut şi totuşi...”
O educaţie excesiv de tolerantă îl poate face pe copil să creadă că totul îi este permis, că
totul i se cuvine fără prea mari eforturi şi că tot ceea ce îşi doreşte trebuie să i se
îndeplinească cu orice preţ. Sumele mari de bani date zilnic copiilor, fără a cunoaşte
exact cum vor fi cheltuite, pot constitui o tentaţie în a-şi face rost de ţigări, alcool sau
droguri, mai ales dacă în anturajul lor există deja consumatori de tutun, alcool sau
droguri.
În plus, o astfel de educaţie transformă dorinţele copilului în ceva ieftin. După ce s-a
lăudat cu mobilul, apoi cu hainele, cu banii, ce lucru deosebit îi mai rămâne de făcut?
Dacă primeşte tot timpul imediat ceea ce solicită, obţinerea unui lucru interzis este cu
atât mai atractivă. Copilul va încerca să facă lucruri ieşite din comun, fie pentru a câştiga
atenţia părinţilor, fie pentru a-i pedepsi.
„Sunt la serviciu toată ziua; câştig bani muncind din greu, dar nu vreau să-i lipsească
nimic copilului meu!”
În zilele noastre părinţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu mai au timp să stea de vorbă
cu copiii lor. Lipsa de comunicare poate da copilului sentimentul că nu este înţeles, că
părinţii lui nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu el, mai ales că la această vârstă
oscilează între sentimente de încredere şi neîncredere, între stări de tristeţe şi bucurie,
nu pune la îndoială ceea ce află de la alţii şi vrea să experimenteze, să încerce lucruri noi,
chiar dacă asta înseamnă să-şi rişte viaţa.
La această vârstă apar probleme legate de identitatea de sine, de locul pe care îl ocupă în
grupul de prieteni şi sunt puţine persoane cu care poate să discute aceste dificultăţi, iar
când părinţii nu au timp să vorbească cu copilul, totul se desfăşoară înăuntrul lui. În astfel
de situaţii poate căuta înţelegere în altă parte şi sprijin în altceva.
De aceea este important să acordăm copiilor cât mai mult timp, să stăm chiar şi 5 minute
zilnic de vorbă, să îi ascultăm, să le înţelegem stările prin care trec, să îi ajutăm să
depăşească mai uşor situaţiile dificile.
Chiar dacă le oferim copiilor tot ce-şi doresc, tot ce au nevoie, ca să nu le lipsească nimic,
trebuie să nu uităm că de cele mai multe ori copiii nu au nevoie doar de bani, ci de
dragostea părinţilor, de prezenţa lor, de o privire înţelegătoare. Au nevoie să fie ascultaţi,
au nevoie să ştie că într-adevăr ne preocupă situaţiile de viaţă prin care uneori trec şi că
63
suntem alături de ei. Vor şti toate lucrurile astea doar dacă îi vom înconjura de sprijinul şi
de dragostea de care au nevoie.
„Îmi cresc singur(ă) copilul …”
Într-o familie în care există un singur părinte, ca urmare a divorţului sau a decesului
celuilalt, consumul de tutun, alcool sau droguri poate să apară foarte uşor. Copilul se
poate simţi vinovat pentru divorţul părinţilor sau pentru decesul acestora. Se întâmplă de
multe ori ca părintele cu care a rămas să nu fie cel mai apropiat de copil sau, mai grav,
să-l considere vinovat pe acesta pentru evenimentele din familie.
Această situaţie este la fel de grea, atât pentru părinte cât şi pentru copil. Părintele se
simte depăşit, are sentimente de vinovăţie, se simte singur şi deprimat. Dar nu trebuie să
treacă singur prin toate aceste încercări ale vieţii, mai ales când copilul are acum atâta
nevoie ca părintele să-i fie aproape.
Dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie, puteţi apela la specialişti (consilier şcolar,
psiholog, serviciile de protecţia copilului şi cele de asistenţă socială), care vă pot ajuta să
treceţi mai uşor peste astfel de dificultăţi. În plus, chiar dacă pare nedrept, trebuie să fiţi
responsabil pentru bunăstarea copilului, deci trebuie să reuşiţi să faceţi faţă situaţiei cât
mai bine pentru amândoi.
64
ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII
lucru;
 Anexa 7: Fişele de evaluare ale Activităţii 4;
 Anexa 2: Raportul de activitate.
Argument
Comunicarea şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii reprezintă factori familiali de
risc, în timp ce comunicarea şi interacţiunea bună între părinţi şi copii, relaţiile apropiate,
deschise şi afectuoase din familie sunt factorii familiali de protecţie faţă de consumul de
tutun, alcool şi droguri.
Conform studiilor efectuate pe diverse segmente ale populaţiei şcolare, între cauzele
identificate cu privire la consumul de alcool, tutun şi droguri se înscriu dificultăţile de
comunicare familială şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii. Relaţionarea
acestora cu o stimă de sine scăzută – factor de risc recunoscut pentru consumul de
droguri, este de o mare importanţă în activitatea preventivă. Asigurarea unui bun climat
familial (relaţii familiale satisfăcătoare) reprezintă un factor de protecţie deosebit de
important, care alături de ceilalţi, abordaţi în acest proiect, se cer a fi întăriţi în vederea
îndeplinirii obiectivelor propuse.

(5’)[5’]
Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia intră în sală, invitându-i să se aşeze. Le
solicităm să îşi pună ecusoanele cu numele.

65
Activitate de energizare (15’)[15’]
„Spate în spate”
Solicităm părinţilor să se grupeze câte doi şi să discute timp de 2 minute (câte un minut
fiecare), stând cu spatele unul la celălalt, despre ce au făcut în ultima săptămână. După
expirarea timpului, le propunem să continue discuţia, stând faţă în faţă, timp de 2 minute
(câte un minut fiecare).
Solicităm feedback, rugând părinţii să răspundă la întrebările: În care situaţie au

întâmpinat dificultăţi în a povesti? În care situaţie le-a fost greu să urmărească
interlocutorul? Le sunt familiare aceste situaţii în relaţia cu copilul? Cât este de
important să îl urmărim pe celălalt în timp ce ne comunică un mesaj?
(5’)[20’]
Data trecută am descoperit care sunt stilurile educative ale părinţilor; am înţeles rolul
părinţilor în educaţia copiilor; am identificat problemele de comportament ale
copiilor; am exersat cum să redefinim şi cum să schimbăm comportamentul
problematic al copilului.

(4’)[24’]
Ca temă pentru acasă aţi avut să identificaţi încă 2-3 situaţii problematice. V-aţi
descurcat? A fost greu? Vă rog acum pe fiecare să prezentaţi câte o situaţie problematică,
şi împreună cu ceilalţi să o redefinim.
(1’)[25’]
 Să descoperim temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite;
 Să înţelegem care sunt modalităţile ineficiente de comunicare;
 Să exersăm alternative, forme şi căi eficiente de comunicare cu copilul.
66
Vorbim suficient cu copiii? (15’)[45’]
Discuţie dirijată
Despre ce vorbim? Ce dificultăţi întâmpinăm? Este foarte important să comunicăm

deschis în familie (atât între parteneri, cât şi între părinţi şi copii). Atunci când familia
este unită, există şi o bună relaţie între membri, iar comunicarea şi implicit educarea
copiilor este mai eficientă.
Unele subiecte sunt mai incomode sau mai dificil de discutat cu copiii decât altele. În
acelaşi timp, despre aceste subiecte, adesea importante, contează mai mult să primim
informaţii reale sau semnificative de la copii: ce cred cu adevărat, ce simt, ce îi atrage,
de ce le este teamă, ce preocupări au etc. Astfel ne este mai uşor să îi orientăm în luarea
deciziilor.
Vă rugăm să completaţi tabelul de mai jos.
Despre ce aţi vorbit ultima dată cu copiii?
Cât de des discutaţi cu copiii?
Aproape în fiecare O dată pe săptămână O dată pe lună Rareori

zi
În ultimele trei luni, aţi vorbit vreodată cu copilul despre:
prietenii săi (ce subiecte mai muzică, filme, şcoală (ce-i place
relaţie are, cum îşi delicate precum computer (de ex.: un sau ce nu-i place la
petrec timpul) sex, SIDA (de ex. tip de muzică sau o şcoală etc.)?
cum se poate infecta formaţie care îi place,
şi cum se poate filme, jocuri sau
proteja) tutun, programe pe
alcool sau alte calculator preferate)
droguri
Ce anume este
important să vorbim
cu copilul?
De ce este
important să-i
ascultăm CU
ATENŢIE?
Reflectaţi acasă asupra răspunsurilor date!
67
Aţi observat că în tabelul pe care l-aţi completat aţi întâlnit verbe precum: a asculta, a
vorbi, a discuta. Acestea sunt reprezentative pentru comunicare. Prin comunicare
înţelegem transmiterea unui mesaj între un emiţător şi receptor (de exemplu părinte şi
copil), printr-un canal de comunicare (verbală, nonverbală, paraverbală). Sugestie: putem
utiliza schema grafică a comunicării.
Recomandăm să se facă trimiteri la exerciţiile de energizare „Data naşterii” şi „Spate în

spate”, pentru exemplificarea comunicării nonverbale şi paraverbale, dar şi a barierelor
care pot apărea în cazul în care una sau două dintre acestea lipseşte.
 Copilul chiuleşte şi/sau fumează (15’)[55’]

Studiu de caz sau joc de rol (în funcţie de particularităţile grupului este aleasă o
singură metodă)
Pasul 1: prezentăm părinţilor următorul studiu de caz:
Să ne imaginăm următoarea situaţie: Primiţi un telefon de la doamna dirigintă care vă

spune că l-a prins pe copilul dvs. fumând în curtea şcolii, în timpul unei ore de curs. Cum
reacţionaţi?
Pasul 2: centralizăm răspunsurile pe o foaie de flipchart şi discutăm eficienţa sau

ineficienţa acestor reacţii. Exemple aşteptate de reacţii:
1. „Tu întotdeauna îmi faci probleme”, „tu niciodată nu eşti cuminte”, „nici nu înveţi,
nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!” (generalizăm).
2. „Eşti un chiulangiu şi un derbedeu (criticăm persoana în loc să-i criticăm

comportamentul).
3. Strig, ridic vocea pentru a mă impune, pentru a mă face auzit.
4. „Nenorocitule, numai prostii faci, eşti un nemernic, vin la şcoală şi te fac de râs în
faţa clasei...”.(îl acuzi, îl insulţi, îl faci de ruşine, îl ameninţi, îi reproşezi).
5. „Eu ştiu că tu chiuleşti tot timpul de la şcoală ca să fumezi cu toţi golanii de pe

stradă...” (ghiceşti, faci presupuneri).
6. „Până şi tu ai putut să o faci. Nici nu te-a dus mintea să te ascunzi. Cum de numai pe
tine te prinde că faci prostii?” (eşti sarcastic sau ironic).
Pasul 3: propunem părinţilor comportamente alternative.
1. Definim clar motivul discuţiei : „Doamna dirigintă m-a sunat şi mi-a spus că ai fumat
în curtea şcolii în timpul unei ore de curs . Tu ce poţi să îmi spui despre acest lucru?”
Ascultăm ce are copilul de spus.
2. Menţionăm cum aşteptăm să se comporte copilul. De exemplu: „Ştii că am stabilit

împreună că nu ai voie să fumezi şi nici să lipseşti de la ore”
68
3. Tratăm un singur subiect de fiecare dată, centrându-ne pe prezent. Nu amestecăm
subiectele. Nu reproşăm alte comportamente ale copilului, care ne-au deranjat în
trecut, evităm să cădem într-o „avalanşă” de învinuiri. De exemplu, nu îi reproşăm
notele mici pe care le are.
4. Utilizăm persoana întâi pentru a ne referi la problemă, explicând cum ne simţim:

„Sunt foarte dezamăgit ( furios,îngrijorat) de faptul că ai lipsit de la ore şi ai fumat”.
5. Verificăm dacă suntem înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom
explica acelaşi lucru, cu alte cuvinte.
6. Încurajăm copilul să îşi exprime punctul de vedere sau opinia.
Cum să comunicăm mai eficient cu copiii?

(15’)[70’]
Pasul 1: Împărţim sala în două: o parte corespunde obiceiurilor pozitive de comunicare,
iar cealaltă parte obiceiurilor negative de comunicare. Sugestie: pentru a delimita
„spaţiul”, poate fi folosită o sfoară sau poate fi trasată o linie cu creta pe podea;
Pasul 2: Fiecare părinte va extrage, pe rând, dintr-o cutie, câte un bileţel pe care este
descris câte un obicei de comunicare (fie pozitiv, fie negativ). Părintele citeşte conţinutul
bileţelului şi decide ce tip de obicei este, plasându-se de partea corespunzătoare a liniei.
Pasul 3: Cu părinţii situaţi de o parte şi de alta a liniei, discutăm fiecare obicei de

comunicare în parte, analizând motivele încadrării acestuia într-o anumită categorie şi
intervenim atunci când este cazul.
NOTE:
1. Alegem maxim 6 obiceiuri pozitive şi 6 obiceiuri negative, scriem bileţelele şi le

punem în cutie.
2. Dacă grupul are un număr de participanţi mai mic decât numărul de bileţele
pregătite, repetăm exerciţiul.
Obiceiuri negative de comunicare

ATUNCI CÂND ÎI VORBIM COPILULUI:
Generalizăm, îi reproşăm ce ne deranjează în general la comportamentul lui. Ex.: „tu

întotdeauna”, „tu niciodată...”, „nici nu înveţi, nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!”.
Criticăm copilul în loc să-i criticăm comportamentul. Ex.: „Eşti un leneş!” în loc de „Nu
ţi-ai făcut treaba şi nici măcar nu ţi-ai făcut patul”.
Ne enervăm, ridicăm vocea, strigăm la copil pentru a ne face auziţi.
Acuzăm, insultăm copilul, îl facem de ruşine, îl ameninţăm, îi reproşăm, îl umilim, îl

ridiculizăm. Ex.: „mă vei termina”, „prostii, nu ştii ce vorbeşti...”.
69
Facem presupuneri, ghicim: „eu ştiu că tu...” sau „ceea ce vrei tu este să...”.
Suntem ironici: „până şi tu ai putut să o faci”.
ATUNCI CÂND ASCULTĂM CE NE SPUNE COPILUL:
Ne gândim la altceva (ex. „ce să fac de mâncare, ce trebuie să cumpăr, ce am făcut la

serviciu” etc.).
Ne gândim la două lucruri în acelaşi timp: la ceea ce îmi spune copilul şi la o altă
activitate care necesită atenţia mea: gătim, citim ziarului, ne uităm la televizor etc.
Nu suntem atenţi.
Nu avem răbdare să ascultăm până la capăt, îl întrerupem, nu-l lăsăm să termine ce are
de spus.
Obiceiuri pozitive de comunicare

ATUNCI CÂND ÎI VORBIM COPILULUI:
Îi spunem clar motivul pentru care vrem să vorbim cu el, ce anume ne îngrijorează şi
ce vrem să facă în continuare. Ex.: „Azi ai lipsit la trei ore. Mă îngrijorează faptul că ai
început să chiuleşti. Vreau să înţelegi că nu sunt de acord să lipseşti de la ore”.
Vorbim despre o singură problemă de comportament. Nu amestecăm subiectele. „Vreau

să discut cu tine despre faptul că ai început să fumezi.”
Ne centrăm pe situaţia prezentă. Vorbim despre comportamentul care ne deranjează

acum, în prezent. Nu îi reproşăm şi alte comportamente, care ne-au deranjat în trecut.
Evităm să cădem într-o „avalanşă” de învinuiri.
Spunem copilului cum ne face să ne simţim comportamentul lui. „Sunt foarte

îngrijorat(ă) de faptul că ai lipsit de la ore la fel ca şi semestrul trecut.” Îi explicăm cum
ne simţim din cauza comportamentului său. „Sunt foarte preocupat de faptul că ai lipsit
de la şcoală la fel ca şi semestrul trecut”. „Mă îngrijorează foarte mult faptul că ai
început să fumezi.”
Verificăm dacă am fost înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom
explica acelaşi lucru, cu alte cuvinte.
Încurajăm copilul să-şi exprime punctul de vedere sau opinia. Îi dăm posibilitatea să
vorbească! Facem pauze, îi lăsăm suficient timp să înţeleagă, să se gândească şi apoi să ne
răspundă.
Punem întrebări potrivite! Ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce a vrut să ne spună.
Folosim propoziţii deschise care invită la dialog („Pari supărat azi…” sau „Spune-mi ce
se întâmplă…”, „Poţi să-mi spui mai multe...”, „Înţeleg că...”).
Folosim un limbaj simplu şi cald, evităm ameninţările, jignirile, cuvintele dure. Nu

ridicăm tonul!
Încercăm să-i vorbim despre experienţe personale, similare cu ale lui. Îi spunem ce am
70
simţit, cum am ieşit din acea situaţie şi ce am învăţat din experienţa respectivă.
Creăm o atmosferă în care copilul să se simtă confortabil! Limbajul non-verbal este uşor
de înţeles de copil, aşa că e bine să fim atenţi la tonul vocii, la privire şi la expresia feţei.
ATUNCI CÂND ASCULTĂM CE NE SPUNE COPILUL
Ascultăm cu atenţie! Încercăm să ne dăm seama ce îl preocupă cu adevărat.
Suntem atenţi. Ne uităm în ochii copilului, îl aprobăm dând din cap etc.
Suntem înţelegători cu copilul atunci când ne spune cum se simte.
Rezumăm din când în când mesajul copilului pentru a-i arăta că am înţeles şi pentru a
verifica dacă am înţeles bine: „Dacă am înţeles bine, te preocupă reacţia prietenilor tăi
atunci când le vei spune că trebuie să pleci pentru că părinţii tăi...”.
Avem răbdare şi-l ascultăm până la capăt înainte de a-i răspunde.
Ne concentrăm pe conţinut, nu pe formă. Încercăm să ignorăm greşelile gramaticale sau

de comportament. Ceea ce vrea să ne spună e mai important!
Evaluarea activităţii
(10’)[80’]
plăcut.
Participanţii sunt rugaţi să completeze fişa de evaluare a Activităţii 4, conform celor trei
categorii (ce a descoperit nou, ce a simţit, la ce ar renunţa) (Anexa 7).

(5’)[85’]
Completaţi tabelul de mai jos cu minimum 3 obiceiuri pozitive de comunicare şi minimum
3 obiceiuri negative de comunicare, întâlnite în familia dvs.
Vă reamintim să reflectaţi asupra răspunsurilor notate de dvs. în tabelul de la exerciţiul

„Vorbim suficient cu copiii?”
(5’)[90’]
ecusonul cu numele.
71
Activităţii 4


Copilul meu mi-a spus: Prietenul meu a început să fumeze, dar părinţii lui nu ştiu. Prima
mea reacţie a fost să îi spun că o sun imediat pe mama copilului! Cineva trebuie să-i
spună şi asta o să fac!” Un răspuns mai bun ar fi fost „Ce crezi despre faptul că
prietenul tău a început să fumeze, iar părinţii lui nu ştiu?”
„Copilul meu mi-a spus că marijuana nu poate fi chiar atât de nocivă şi că are prieteni
care consumă şi nu au nimic. Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Va fi vai de capul lor,
dacă află părinţii îi omoară cu bătaia. O să înfunde puşcăria!” Un răspuns mai bun ar fi
fost: „Aş vrea să vorbim despre nişte lucruri pe care le-am citit în legătură cu efectele
pe care le dă în timp fumatul de marijuana. Tu ce crezi?”
„Copilul meu mi-a spus: „Tu ai trăit în anii 70! De ce nu mă laşi să trăiesc şi eu fără să
te bagi?!”. Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Nu vreau să faci aceleaşi greşeli pe care
le-am făcut şi eu!” Un răspuns mai bun ar fi fost: „Aş vrea să-ţi spun cum era pe vremea
mea treaba cu fumatul şi cu alcoolul. Despre droguri nici nu se auzise. Poate îmi spui tu
ce se întâmplă acum...”
„Copilul meu mi-a spus: „Nimeni nu mai are părinţi atât de restrictivi. Parcă ai trăi încă
pe vremea comuniştilor!”. Prima mea reacţie a fost să îi spun: Ai să vezi tu când o să fii
ca mine! Într-o zi o să-mi mulţumeşti pentru asta! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Tu ce
ai face în locul meu?”
„Copilul meu mi-a spus: Cum poţi să-mi spui să nu fumez, când tu fumezi două pachete
de ţigări pe zi? Nu crezi că eşti ipocrit?” Prima mea reacţie a fost să îi spun: Să nu
îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu mine! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Ştiu că nu-ţi dau un
exemplu bun. Îmi este foarte greu, dar vreau foarte mult să mă las...”
72
ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN
FAMILIE
lucru;
Argument
În relaţiile dintre părinţi şi copii apar frecvent conflicte. Cele mai frecvente şi mai
intense apar când părinţii controlează comportamentul copiilor, iar copiii încearcă să
scape de sub control. Acest aspect atinge un punct maxim la adolescenţi.
Este foarte important să reducem conflictele în familie (între părinţi, între copii, între
părinţi şi copii), atât în intensitate cât şi ca număr. În cazul în care conflictele apar zilnic
sau sunt foarte intense, pot afecta într-un mod negativ relaţiile din familie. Comunicarea
se deteriorează, iar copiii nu mai apelează la sprijinul părinţilor atunci când au
dificultăţi.
Relaţia dintre părinţi este de asemenea un model de comportament pentru copii. Dacă
părinţii se ceartă mereu, nu se înţeleg şi nu îşi controlează furia, există o probabilitate
mai mare ca şi copiii să imite aceste modele de comportamente conflictuale ca: bătăi,
absenţe la şcoală, randament şcolar scăzut, toţi aceştia fiind factori de risc, în timp ce
relaţiile apropiate, afectuoase dintre părinţi şi copii sunt factori de protecţie ce
previn consumul de tutun, alcool şi droguri.
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 7: Conflicte

familiale frecvente.
„Partea cea mai greşit înţeleasă în privinţa formării copilului se referă la momentele de
furie. De fapt (...) pentru părinţi cel mai dificil este să-şi înveţe copiii să-şi stăpânească în
mod matur mânia. Puţini părinţi ştiu să îşi stăpânească propria mânie, pentru că
7 LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog
(2005), pag.105
73
majoritatea nu au fost educaţi astfel. Şi puţini părinţi sunt conştienţi că lor le revine
răspunderea de a-şi pregăti copiii în această direcţie.” 8
„Furia necontrolată stă la baza celor mai multe probleme din viaţa noastră de zi cu zi, de
acasă şi din societate. Motivul este faptul că modalităţile de a ne stăpâni mânia trebuie
învăţate, pentru că nu vin de la sine. O abordare matură a mâniei trebuie învăţată încă de
acasă şi totuşi aceasta se întâmplă tot mai rar în ziua de azi.(...) Foarte puţini părinţi sunt
conştienţi de faptul că trebuie să-şi înveţe copiii să-şi stăpânească mânia, aceasta
reprezentând una din principalele lor răspunderi. Nici părinţi nu-şi dau seama că acesta
este cel mai dificil aspect al educaţiei.” 9
Relaţia părinţi-copii este o sursă de potenţiale conflicte foarte variate. Cele mai frecvente
şi mai intense au legătură cu exercitarea funcţiei de control a părinţilor asupra
comportamentului copiilor şi încercărilor acestora de a scăpa de sub control. Acest fapt,
deşi este aplicabil în perioada copilăriei, ating un punct maxim în adolescenţă.
Este importantă limitarea la maxim a conflictelor familiale (între părinţi, între copii, între
părinţi şi copii), atât în intensitate, cât şi ca frecvenţă. În cazul în care sunt persistente
sau foarte intense, pot afecta într-o măsură negativă calitatea relaţiilor familiale. Aceasta
presupune:
a) Deteriorarea comunicării
b) Pierderea valorii părinţilor ca persoane de referinţă în ceea ce priveşte

comportamentul atunci când copiii au dificultăţi (ceea ce este foarte probabil să se
întâmple în perioada adolescenţei)
Modul de relaţionare al părinţilor, între ei şi cu copiii, este de asemenea un model de

comportament pentru copii. Dacă părinţii au dificultăţi în gestionarea conflictelor, există
o probabilitate mai mare ca şi copiii să aibă aceleaşi probleme. Şi, în cazul în care
preadolescenţii au dificultăţi de relaţionare sau întâmpină probleme în controlarea
impulsurilor, tind a prezenta mai multe comportamente conflictuale, ca: bătăi, randament
şcolar scăzut, consum de tutun, alcool sau droguri etc.
Cauzele conflictelor
Cauzele conflictelor sunt diverse: interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul,

informaţiile insuficiente sau chiar lipsa lor, confuzii; prejudecăţile, stereotipurile;
neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor; dezinteresul manifestat faţă de cineva;
comunicare defectuoasă; frustrări repetate; lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi;
insuficienta răbdare cu ceilalţi; toleranţa scăzută la frustrare; presiunea timpului;
situaţiile stresante, de criză; diferenţele de temperament, de ritm sau de stil personal;
diferenţele de valori; invadarea spaţiului personal; consumul de alcool sau droguri etc.
8
.Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.20
9
Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.106
74
(5’)[5’]

(10’)[15’]
„Cursa cu obstacole”
Părinţii se împart în echipe de câte doi. Unul dintre membrii echipei este legat la ochi, iar
celălalt are sarcina de a-l conduce prin sală, unde sunt plasate o serie de obiecte care vor
reprezenta obstacole. Cel care îl conduce are sarcina de a-l ghida printre obstacole.
După 2-3 minute rolurile se inversează.
La final, întrebăm părinţii: Cum v-aţi simţit pe durata exerciţiului? În care din situaţii v-
aţi simţit mai bine?
Recomandări:
Ghidăm discuţia în direcţia stabilirii unei analogii între acest exerciţiu şi relaţia de zi cu zi
părinte – copil. Accentuăm rolul pe care îl are părintele în a ghida copilul printre tentaţiile
sau obstacolele specifice vârstei. O bună comunicare între părinte şi copil, precum şi o
relaţie apropiată, îl ajută pe părinte să-l ghideze cât mai bine pe copil în viaţă.
(5’)[20’]
Data trecută am vorbit despre temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite;
cum să identificăm modalităţile ineficiente de comunicare; cum să exersăm
alternative eficiente de comunicare cu copilul.

(4’)[24’]
Aţi avut ca temă să completaţi tabelul cu obiceiuri pozitive şi negative de comunicare
întâlnite în familia dvs. şi să reflectaţi asupra răspunsurilor notate de dvs. în tabelul de
la exerciţiul „Vorbim suficient cu copiii?”. Cine doreşte să înceapă?
75
(1’)[25’]
 Să înţelegem ce este un conflict;
 Să descoperim cauzele care duc la apariţia conflictelor;
 Să învăţăm şi să exersăm cum să aplanăm conflictele.
Ce este conflictul

(5’)[30’]
Brainstorming
Participanţii sunt rugaţi să spună ce cred ei că este conflictul. Răspunsurile le centralizăm

pe o foaie de flipchart.
Conflictele sunt neînţelegeri între două sau mai multe persoane sau idei. Conflict
înseamnă mai ales interacţiune şi dialog. În mod specific, conflictele există când două
părţi aflate în interdependenţă sunt aparent incompatibile din cauza percepţiei diferite a
scopurilor, a valorilor, a resurselor sau a nevoilor. Prin interdependenţă înţelegem
situaţia în care orice ar face una dintre părţi în cadrul conflictului, ea o afectează pe
cealaltă. 10
Cauzele conflictului
(15’)[45’]
Brainstorming
Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar o trăieşte acum. Este ceva
normal, chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaşte acest lucru. Auzim de multe ori
„eu nu mă cert cu nimeni, nu am niciun conflict, nu am nicio problemă cu ceilalţi...”, dar
vedem comportamentul, care contrazice această afirmaţie. De asemenea, avem prieteni,
membrii ai familiei, vecini, care mereu sunt în conflict cu cineva, şi, la fel de bine, sunt
persoane pe care nu le-am văzut să se certe vreodată. Uneori altcineva a început cearta,
iar alteori aţi provocat-o, dar de fiecare dată v-aţi implicat.
Dar ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive
10
Shapiro, D. “Conflictle şi comunicarea: un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor”, Editura Arc, Bucureşti,
1998, p. XVII
76
pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume poate duce la
apariţia unui conflict sau chiar poate provoca un conflict?
Participanţii sunt rugaţi ca timp de 2 minute să identifice cât mai multe cauze ale unui
conflict. Le explicăm că nu există răspunsuri bune sau rele.
Centralizăm pe foi de flipchart răspunsurile părinţilor, apoi le selectăm doar pe cele

valabile.
- Cum vă simţiţi într-o situaţie conflictuală?
- Cum v-aţi simţit la ultimul conflict?
- Cum credeţi că s-a simţit cealaltă persoană implicată în conflict?
„Fereastra conflictului”
(20’)[65’]
Gândiţi-vă la ultimul conflict (ceartă) în care aţi fost implicat, conflict rezolvat sau pe
cale a se rezolva şi completaţi fiecare din cele 4 ferestre. Conflictul poate fi cu oricine,
nu numai cu copilul.
Analizaţi conflictul nu numai din perspectiva personală, ci şi din perspectiva celeilalte

persoane implicate.
Participanţii au la dispoziţie 5 minute să completeze fiecare din cele 4 ferestre, după ce s-

au gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat
sau pe cale de a se rezolva. Conflictul poate fi cu oricine, nu numai cu copilul. Cele patru
ferestre sunt: cu ce am generat eu conflictul? Cu ce a generat celălalt conflictul? Cu ce am
contribuit eu la rezolvarea conflictului? Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea
conflictului?
77
Solicităm părinţilor să încerce să analizeze conflictul nu numai din perspectiva personală,
ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate.
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul din propria perspectivă?
- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
- În ce situaţie sunteţi de cele mai multe ori: generaţi un conflict, contribuiţi la

rezolvarea lui, aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii?
- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare

de probleme, câştig-câştig? (Renunţare – cedez total pentru rezolvarea conflictului;
compromis – sunt dispus să renunţ parţial pentru rezolvarea conflictului; negociere –
fiecare câştigă şi pierde câte ceva; rezolvare de probleme = câştig – câştig – găsim
soluţia în care amândoi primim ce dorim şi se rezolvă şi conflictul).
- Ce aţi dori să schimbaţi în modul în care reacţionaţi în situaţii de conflict? Ce anume

vă nemulţumeşte în legătură cu modalitatea în care vă implicaţi în conflicte?
Încercăm să încadrăm împreună cu părinţii 2-3 soluţii găsite de ei în una din categoriile de
mai sus, pentru a exemplifica fiecare categorie în parte cu exemple concrete, din viaţa
participanţilor.
Cum gestionăm conflictele din familie

(15’)[80’]
Studiu de caz:
Pasul 1: Solicităm părinţilor să îşi imagineze următoarea situaţie:
Mama ajunge acasă deja nervoasă din cauza faptului că a avut o discuţie aprinsă la
serviciu. Intrând în casă, constată că fiul său nu şi-a făcut lecţiile, pentru că s-a jucat la
calculator de când a venit de la şcoală, iar în camera sa este o dezordine de nedescris. Se
înfurie, reproşându-i copilului că niciodată nu este în stare să facă ceva decât împins de
la spate, că întotdeauna lasă pe ultimul moment temele sau curăţenia din cameră, că aşa
este el mereu, un copil rău şi neascultător, care o va face pe ea să se îmbolnăvească.
Copilul, la rândul său ripostează, ţipând că toată ziua îl cicăleşte, că nici ea nu este
mereu lângă el să vadă şi lucrurile bune pe care le face, de exemplu când a spălat vasele
lăsate în chiuvetă. Conflictul degenerează şi copilul iese plângând din cameră.
Pasul 2: Solicităm pe rând câte un părinte din grup (nu mai mult de trei, patru). Folosim
trei scaune goale aşezate în mijlocul încăperii, pe fiecare fiind scris „Mama”, „Copilul”,
„Observatorul”. Părintele voluntar se mută pe rând pe fiecare din scaune şi spune cum
vede situaţia din perspectiva fiecărui personaj implicat, dar şi dintr-o perspectivă neutră,
cea a observatorului detaşat care îi vede pe cei doi certându-se, cum se simte, ce ar
gândi. Solicităm mai multe opinii şi perspective diferite.
78
Pasul 3: Împărţim o foaie de flipchart în două coloane, după modelul de mai jos:
Ce comportamente ineficiente ale mamei Ce aţi face într-o situaţie asemănătoare

au dus la creşterea conflictului? pentru a diminua sau a preveni creşterea
conflictului?
Pasul 4: Discutăm cu participanţii câteva din soluţiile oferite.
(5’)[85’]
Distribuim părinţilor chestionarul de evaluare a activităţii (Anexa 8) şi îi rugăm să-l
completeze.
„Exerciţiul 3C” - Participanţii sunt rugaţi să răspundă la întrebările Ce am ştiut? Ce am

aflat? Ce îmi propun să aflu?

(5’)[90’]
Rugăm părinţii să analizeze un conflict familial rezolvat şi să completeze în broşură cele
patru căsuţe din „fereastra conflictului” urmând să prezinte tema şi celorlalţi părinţi.
(5’)[95’]
ecusonul cu numele.
79
Activităţii 5


„Copilul meu face frecvent adevărate crize de nervi dacă nu obţine ce vrea. Ţipă, urlă şi
aruncă cu obiecte. Nici nu ştiu cum să-i mai intru în voie...”
Încercaţi să rămâneţi calmi. Nu ajută la nimic să faceţi şi dumneavoastră o criză. Nu

cedaţi şi nu faceţi nimic care să dea impresia copilului că au obţinut o victorie. Când
totul s-a terminat, puneţi-l să facă ordine după el şi reluaţi-vă treburile obişnuite.
„Soţul meu nu mă ajută cu nimic în treburile casnice. Aseară, spre exemplu, nu a spălat
vasele ca să-mi facă în ciudă...”
Atunci când ne deranjează comportamentul unei persoane, nu suntem, de cele mai multe
ori, obiectivi. Din contră, adeseori reacţionăm în funcţie de interpretările pe care le
facem cu privire la comportamentul altei persoane (ghicim motivele sale), fără a ne pune
şi în locul celeilalte persoane. Astfel, putem să ne gândim la lucruri cum ar fi: „Nu a
spălat vasele ca să-mi facă în ciudă” – şi să reacţionăm conform acestei suspiciuni – când,
de asemenea, puteam să ne gândim că: „Nu a spălat vasele, pentru că a trebuit să ia
copilul de la şcoală, deoarece eu aveam mult de lucru”.
Comportamentul nostru îl influenţează pe al celorlalţi şi, atunci când suntem nervoşi, de

obicei, ceilalţi reacţionează sau ne răspund pe acelaşi ton, deoarece ei înşişi s-au simţit
afectaţi de comportamentul nostru. Dacă ne gândim înainte la reacţia pe care
comportamentul nostru şi răspunsurile noastre le pot provoca la ceilalţi, vom evita multe
conflicte şi ne va ajuta să avem o discuţie pozitivă. În schimb, dacă nu ţinem cont de
aceasta putem „face din ţânţar – armăsar” şi putem afecta negativ relaţia cu copiii şi cu
partenerul.
Pentru a evita acest lucru, putem folosi două strategii:
1. Să comunicăm pozitiv.
2. Să ne controlăm şi să evităm exploziile de furie.
Dacă nu ne controlăm exploziile de furie când vorbim cu copilul sau cu partenerul, atunci:
80
În loc să atragem atenţia celuilalt asupra comportamentului său care ne deranjează
sau ne preocupă, îl vom determina să nu mai reacţioneze deloc (se limitează la a
suporta scandalul) sau să riposteze agresiv (insultă, înjură, ne reproşează, ne ameninţă
etc.).
Copilul (sau partenerul) va fi de asemenea dezgustat şi poate reacţiona cu provocări

verbale („Dacă asta e ceea ce crezi, atunci plec de acasă”, „Să văd dacă îndrăzneşti”) sau
non-verbale (ex.: pleacă trântind uşa).
Aceasta ne irită şi mai mult şi putem pedepsi copilul sau ne putem manifesta mânia
într-un mod exploziv (ţipând pe scară că nu trebuie să se întoarcă, aruncând cu ceva în
uşă etc.). De asemenea, putem să nu facem nimic şi să ne limităm la a acumula mânia.
81
ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE
lucru;
Argument
Atunci când stabilim reguli şi modele de comportament clare şi coerente, oferim copiilor
protecţie împotriva consumului de tutun, alcool sau droguri. În schimb, o educaţie
foarte severă sau inconsecventă, reprezintă un factor de risc pentru consumul de droguri
şi alte comportamente problematice, datorită faptului că generează conflict, distanţează
părinţii de copii şi împiedică supravegherea comportamentului.
Noi, părinţii, preferăm să impunem anumite reguli şi sancţiuni din obişnuinţă, chiar dacă
funcţionează sau nu, cu toate că observăm că acestea provoacă opoziţia sau revolta
copilului şi, adesea, ele sunt încălcate sau ocolite. Din acest motiv, copilul nu trebuie să
fie un spectator pasiv al încercărilor de educare ale părinţilor, ci un actor activ şi
responsabil, care nu doar respectă regulile de teama sancţiunilor, ci contribuie la
instituirea acestora (reguli şi sancţiuni), înţelegându-le şi asumându-şi-le.

(5’)[5’]

82
(10’)[15’]
Pasul 1: Rugăm participanţii să se aşeze în cerc. Le explicăm faptul că jocul următor este
un exerciţiu, nu este ceva real, dar fiecare trebuie să joace ca şi cum ar fi adevărat.
Pasul 2: Explicăm faptul că pentru întâlnirea următoare a fost impusă, de către

organizaţia care coordonează proiectul, o regulă nouă de participare. La fel ca în cazul
celorlalte reguli de grup, cine nu se va supune acestei reguli va fi exclus din proiect.
Pasul 3: În funcţie de specificul grupului, le comunicaţi noua „regulă”, care trebuie să fie
una relativ aberantă, însă cu o motivaţie puternică. Spunem grupului doar regula, rugând
fiecare participant să găsească o posibilă motivaţie sau explicaţie a acesteia.
Pasul 4: După ce fiecare (sau majoritatea) şi-a expus părerea, arătăm participanţilor
motivul „real” al noii reguli şi discutăm în grup dacă, în noile condiţii, ar putea să o
accepte. Conducem discuţia către importanţa pe care motivaţia, sancţiunea şi recompensa
unei reguli o pot avea asupra celor care trebuie să o accepte. Nu uităm la final să le
reamintim că a fost un joc, nimeni nu trebuie să respecte regula discutată.
Exemplu practic: Pentru întâlnirea de data viitoare avem o nouă regulă: toţi participanţii
trebuie să-şi vopsească părul în verde (fiecare primeşte în acest sens un plic cu nuanţator
– vopsea care dispare la spălat – eventual chiar pregătim plicuri cu o substanţă în ele –
făină, ipsos, cafea, seminţe etc.). Fiecare participant expune posibile motive, apoi le
prezentăm adevăratul motiv: organizaţia care coordonează proiectul are un puternic
caracter ecologist şi acordă premii în biciclete pentru cel mai original proiect care să
promoveze culoarea organizaţiei, verdele. Fiecare dintre participanţi va câştiga o bicicletă
pentru copilul său. Regula este doar pentru o şedinţă şi are ca şi consecinţă excluderea din
grup dacă nu este îndeplinită.
Alte exemple de reguli aberante:
- fiecare trebuie să vină cu un animal la întâlnire (motivaţia: organizaţia sărbătoreşte

„Ziua prietenului meu necuvântător”; recompensa: hrană pentru animalul respectiv
pentru un an);
- toată lumea trebuie să vină îmbrăcată în echipamentul sportiv al echipei de fotbal a

României – vor primi în acest sens pantaloni scurţi şi tricouri (motivaţia: organizaţia este
sponsor al echipei naţionale de fotbal; recompensa: echipament sportiv la alegere pentru
copiii participanţilor).
(5’)[20’]
Data trecută am învăţat să identificăm cauzele care generează un conflict, să
descoperim noi modalităţi de aplanare a conflictelor.
Adresăm participanţilor 2-3 întrebări, cu grad de dificultate scăzut, în legătură cu
83
tematica activităţii precedente. Ex.: Care sunt cele mai frecvente cauze de conflict în
familie? Cum reuşim să evităm escaladarea conflictului? În cazul apariţiei unui conflict
familial, cum îl aplanăm?

(4’)[24’]
Ca temă pentru acasă, aţi avut să analizaţi un conflict familial rezolvat şi să completaţi în
broşură cele patru căsuţe din „fereastra conflictului”. Rugăm câţiva părinţi să prezinte
tema.
Obiectivele activităţii
(1’)[25’]
 Să înţelegem rolul regulilor în comportamentul copiilor;
 Să exersăm cum să stabilim reguli de comportament copiilor;
 Să ne familiarizăm cu modalităţi eficiente de comunicare a regulilor de

comportament;
 Să conştientizăm necesitatea aplicării de consecinţe (recompense, pedepse) adecvate

comportamentului copiilor.
Reguli de bază
(5’)[30’]
Discuţie dirijată
Vă place fotbalul? Cunoaşteţi regulile de bază? Ce reguli din fotbal vă amintiţi?
Notăm pe flipchart sau pe tablă regulile identificate de părinţi şi îi coordonăm astfel încât
să puncteze atât reguli proprii jocului (de ex.: să nu atingă mingea cu mâinile), cât şi
reguli destinate să protejeze integritatea fizică a jucătorilor (de ex. să nu faulteze
adversarii).
Care sunt motivele care justifică aceste reguli? Ce sancţiuni acordă arbitrul în cazul
încălcării regulilor de joc?
NOTĂ: în cazul în care o bună parte din grup nu cunoaşte suficient regulamentul din
fotbal, putem înlocui acest exerciţiu şi exemplele din acest sport cu o altă temă:
regulile de circulaţie, ale unei instituţii de învăţământ sau orice altceva ar fi adecvat
pentru majoritatea participanţilor.
84
Sensul şi necesitatea regulilor de comportament
(10’)[40’]
Discuţie dirijată
Comportamentul uman poate fi explicat astfel: antecedentele (stimulii din mediul intern
şi extern), care declanşează apariţia unui comportament (dezirabil sau nu), acesta fiind
urmat de consecinţe (întărire pozitivă sau negativă, pedeapsă). Întărirea are scopul de a
creşte frecvenţa unui comportament, în timp ce pedeapsa conduce la stingerea şi
dispariţia unui comportament.
Rolul regulilor, în general, este de a clarifica, de a comunica modul de conduită adecvat

într-o anumită situaţie, cum ar fi de exemplu, cel puţin o dată pe săptămână servim cina
în familie, pentru că este un bun prilej de a comunica, conversa, de a păstra unitatea şi
stabilitatea conceptului de familie.
La fel cum jocul de fotbal are un regulament care reglementează comportamentul

jucătorilor şi le arată ce pot face şi ce nu pot face, şi în familie este important să
stabilim reguli, care le arată copiilor ce comportamente aşteaptă părinţii de la ei, ce au
voie şi ce nu au voie să facă în viaţa de zi cu zi.
Solicităm participanţilor să explice câteva dintre regulile pe care le-au stabilit în familia
lor în relaţie cu copiii şi le notăm pe o foaie de flipchart sau tablă.
Cum stabilim reguli de comportament

(10’)[50’]
Pasul 1: Explicăm părinţilor cum se stabileşte o regulă, conform celor descrise mai jos.
I. CUM STABILIM O REGULĂ?
Atunci când stabilim o regulă în comportamentul copiilor este bine să ţinem seama de
următoarele:
1. La început stabilim o singură regulă. După ce copilul o înţelege şi o respectă, mai

putem introduce o nouă regulă, astfel încât să nu zăpăcim copilul impunând brusc o serie
de reguli noi.
2. Precizăm clar şi explicăm copilului motivele pentru care este necesar să stabilim o
regulă. Motivele trebuie să fie bine justificate, să nu fie arbitrare („uite-aşa” sau „de-
aia”), să nu se bazeze pe autoritate („pentru că aşa spun eu care sunt tatăl tău”) şi nici
pe tradiţie („pentru că aşa e bine”).
3. Stabilim regula împreună cu copilul şi luăm în considerare posibilitatea de a o

negocia sau modifica, dacă aduce argumente suficiente. Totuşi, dacă nu suntem de acord,
ca părinţi, ne asumăm responsabilitatea în educaţia copilului şi impunem regulile pe
care le considerăm potrivite.
85
4. Explicăm încă o dată copilului regula stabilită.
5. Stabilim împreună ce sancţiune primeşte dacă încalcă regula.
6. Odată fixate, regulile nu se schimbă şi respectarea lor este urmărită consecvent şi

permanent, pe cât posibil de ambii părinţi. De asemenea, în cazul în care copiii nu
respectă o regulă, ar fi de preferat ca ambii părinţi să aplice sancţiunea prevăzută pentru
încălcarea regulii. Nu pedepsim copilul de două ori pentru aceeaşi greşeală.
7. În cazul încălcării regulii aplicăm de fiecare dată pedeapsa stabilită!
8. Nu schimbăm regulile decât atunci când nu mai sunt valabile! Astfel, ora la care se
poate întoarce acasă, timpul de joacă şi de odihnă sau timpul alocat studiului trebuie să
varieze şi în funcţie de vârsta copilului. Însă, nu pot fi schimbate în fiecare săptămână!
Un semestru cel puţin sau un an şcolar reprezintă o perioadă rezonabilă de valabilitate.
9. Model de stabilire şi negociere a regulilor de comportament:
Vreau să vorbesc cu tine despre (comportamentul problemă)

..............................................................................................................
ca să ştii cum doresc să te comporţi în legătură cu această problemă.
Eu consider că (regula)
..............................................................................................................
pentru că (motivele regulii)

..............................................................................................................
Astfel, poţi să (comportamentul în cadrul limitelor)

..............................................................................................................
însă nu poţi să (comportamentul în afara limitelor)

..............................................................................................................
Dacă respecţi această regulă, atunci (recompensa pe care o vei primi)

..............................................................................................................
Dacă nu respecţi această regulă, atunci (sancţiunea pe care o vei primi)

..............................................................................................................
86
Ai înţeles?.................
Eşti de acord? (spaţiu pentru negociere)

..............................................................................................................
Negociem? .................................................................................................
Nu  1) TOTUL ESTE CLAR  FINAL
Da  2) NU SUNT DE ACORD CU NEGOCIEREA REPET REGULA FINAL
Da  1) SUNT DE ACORD CU MODIFICAREA 
2) REDEFINESC REGULA 
3) FINAL
Acest model poate fi unul verbal sau poate fi transformat într-un „contract scris”
între părinte şi copil, semnat de fiecare şi pus la vedere.
10. Exemplul 1: „Vrem să vorbim (vreau să vorbesc) cu tine despre ora la care trebuie
să ajungi acasă în cazul în care mergi la o zi onomastică. Credem că eşti suficient de
responsabil pentru a te întoarce mai târziu de ora obişnuită de până acum. Însă, de
asemenea credem că nu trebuie să îţi petreci noaptea în afara casei şi nici să te întorci
mai târziu de orele 23.00. Credem (cred) acest lucru pentru că, odată ce s-a întunecat
afară, persoanele care rămân pe stradă pot fi mai agresive, pentru că unele dintre ele au
băut prea mult. În plus, trebuie să dormi, chiar dacă mergi la petrecere. Astfel, poţi
ajunge acasă cel târziu la 23.00. Dacă ajungi mai târziu, asta înseamnă că nu eşti atât
de responsabil cum credeam şi următoarea seară specială va trebui să te întorci la aceeaşi
oră ca în orice sâmbătă obişnuită. Ai înţeles?
87
Pasul 2: solicităm două persoane voluntare care să reprezinte (tată sau mamă şi fiu sau
fiică) cum se comunică regula şi sancţiunea într-o situaţie cu care s-au confruntat
recent în familie. Solicităm celui care interpretează rolul copilului să se comporte aşa
cum crede că ar reacţiona propriul copil.
Pasul 3: rugăm celelalte persoane din grup să aducă critici constructive. Acordăm atenţie
tonului vocii (neutru), justificării regulii, posibilităţii de negociere şi informării asupra
sancţiunii în caz de nerespectare etc. Repetăm, în cazul în care este necesar, încă o dată
sau de două ori, până când înţelege toată lumea.
Cum stabilim şi cum aplicăm o sancţiune (10’)[60’]

Discuţie dirijată
Deşi impunem copiilor reguli bine justificate, deşi adaptăm permanent regulile la
comportamentul copiilor şi deşi am căzut de acord cu ei la început, uneori copiii nu
respectă regulile stabilite. Acest lucru este normal până la un punct. Cu toate acestea,
trebuie să-i sancţionăm de fiecare dată când încalcă o regulă. Dacă nu îi sancţionăm
de fiecare dată, deşi îi ameninţăm că data viitoare pedeapsa va fi mai severă, copiii vor
fi şi mai tentaţi să încalce regulile.
Niciunui părinte nu îi face plăcere să îşi pedepsească copilul. Aşa că, deseori, copilul nu
este pedepsit dacă nu respectă o regulă, iar atunci când se văd însă obligaţi să o facă,
părinţii improvizează devenind inconsecvenţi (o dată îl pedepsim şi altădată nu, pentru
acelaşi comportament) sau impunând pedepse foarte aspre.
Atunci când stabilim o regulă împreună cu copiii, este necesar să stabilim şi pedeapsa
pe care o primeşte în cazul în care o încalcă, evitând reacţiile de tipul: „nu mă
aşteptam”.
Până nu demult se obişnuia lovirea copiilor atunci când trebuiau pedepsiţi, atât acasă cât
şi la şcoală. Astăzi, la şcoală acest lucru nu se mai întâmplă; totuşi, în multe familii,
părinţii continuă să aplice pedepse fizice copiilor. Din punct de vedere educativ, această
modalitate de a corecta comportamentul copilului nu este indicată, deoarece:
1. Îl învaţă pe copil să folosească el însuşi forţa şi violenţa fizică atunci când vrea să
obţină ceva sau când doreşte să-şi rezolve conflictele cu ceilalţi.
2. Se poate transforma în tratamente rele – mai ales când suntem foarte nervoşi şi nu
ne putem controla – atât pentru copil (leziuni grave, resentimente, tulburări emoţionale
etc.), cât şi pentru părinţi (remuşcări, respingere socială, probleme juridice).
CUM STABILIM O PEDEAPSĂ?
Când stabilim o pedeapsă corespunzătoare încălcării unei reguli, este bine să ţinem
seama de următoarele:
1. Aplicăm pedepse mici, dar le aplicăm de fiecare dată când se încalcă regula. Este
mai eficient şi mai uşor de realizat să aplicăm pedepse mici, în mod consecvent
(întotdeauna atunci când copilul are un comportament greşit), decât să aplicăm pedepse
88
severe în mod inconsecvent (o dată da, o dată ba).
2. Aplicăm pedepse pe măsura gravităţii comportamentului. Ca să nu devină un abuz

asupra copilului, intensitatea pedepsei trebuie să fie pe măsura gravităţii
comportamentului pedepsit. În cazul unui comportament greşit, pentru care nu am
stabilit o regulă, trebuie să aşteptăm să ne liniştim înainte de a stabili şi impune o
pedeapsă.
3. Stabilim pedeapsa în funcţie de comportamentul problemă. Acest lucru arată

copiilor legătura dintre comportamentul problemă şi consecinţele acestuia
(dacă….atunci….). De asemenea, pedeapsa are o mai mare valoare educativă, este mai
uşor de înţeles şi de acceptat de către copil.
Exemplu: Ce pedeapsă poate primi un copil care vine acasă într-o sâmbătă mai târziu
decât i se permite?
a) Părinţii lui nu îl vor lăsa să iasă ziua următoare sau,
b) Părinţii îl vor pedepsi punându-l să facă curat în toată casa în ziua următoare.
Evident, are mai mult sens prima decât cea de-a doua variantă, pentru că întreţinerea
curăţeniei în casă nu trebuie privită ca o pedeapsă, ci mai degrabă ca o responsabilitate a
fiecăruia. În schimb, dacă în loc să ajungă acasă târziu, ar fi organizat o petrecere în casă
cu un grup de prieteni, fără a cere permisiunea părinţilor, iar apartamentul ar fi rămas
un dezastru după aceasta, atunci ar fi avut mai mult sens (mai multă legătură cu
comportamentul problemă) ca ziua următoare să îl pună să facă curat în casă, şi nu să
facă curat părinţii, iar pedeapsa lui să fie interdicţia de a ieşi din casă.
4. Nu pedepsim în plus şi alţi membri ai familiei. Unele pedepse care pot fi impuse
copiilor sunt de asemenea o pedeapsă pentru părinţi şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
O pedeapsă de două săptămâni de stat în casă poate fi un chin şi pentru părinţi, mai ales
dacă este vorba despre un preadolescent. Curând vor apărea rugăminţi insistente,
promisiuni de schimbare, discuţii, negocieri.
5. Urmărim eficienţa pedepsei şi nu revanşa. Pedepsirea unui comportament greşit

ajută la corectarea comportamentului copilului. O pedeapsă a fost eficientă dacă se
reduc consecinţele sau se evită repetarea comportamentului, fără ca pedeapsa să aibă
consecinţe negative şi nici „dureroase” pentru copil. Este suficient să fie doar
„nerecompensatoare”.
Retragerea sau limitarea unui privilegiu (sau a accesului la un lucru apreciat) este o bună
metodă de a asocia consecinţe „ne-recompensatoare” pentru încălcarea regulilor de către
copii. Evident, privilegiul retras sau limitat trebuie să fie în funcţie de controlul
părinţilor şi să fie suficient de apreciat de copii.
Exemplu: O fată de 13 ani vine acasă într-o sâmbătă cu o oră mai târziu decât i se
permite. Părinţii îi interzic să iasă ziua următoare cu prietenii, aşa cum obişnuia să facă
duminica.
Aceasta ar fi, probabil, o pedeapsă eficientă dacă, pe lângă faptul că poate fi destul de
important pentru ea că petrece duminica cu prietenii, părinţii pot controla îndeplinirea
89
pedepsei. În schimb, dacă părinţii nu sunt acasă în ziua următoare, nu o pot verifica dacă
pedeapsa a fost respectată. De asemenea, ar putea să nu fie o pedeapsă eficientă dacă,
deşi părinţii rămân acasă, o lasă să îşi invite prietenele să îşi petreacă întreaga zi la ea
acasă.
Cum comunicăm copiilor pedeapsa stabilită?

(10’)[70’]
Când comunicăm copilului pedeapsa este important să ţinem cont de următoarele
aspecte:
1. Discutăm pe ton ferm, dar calm.
2. Dacă ne dăm seama că nu va respecta regula stabilită (se face târziu şi încă nu a
început să înveţe, se apropie ora mesei şi nu pune masa etc.), îi dăm două sau trei
avertismente înainte de a-l pedepsi.
3. Reamintim copilului regula şi pedeapsa pentru încălcarea regulii stabilite.
4. Aplicăm pedeapsa.
5. Nu intrăm în discuţii şi negocieri.
Exemplu: „Ştii că ai obligaţia de a merge la toate orele. Dacă lipseşti, vei rămâne în
urmă cu şcoala şi îţi va fi mult mai greu să recuperezi materia pierdută, iar în următorul
an şcolar vei avea mari dificultăţi. Din acest motiv, considerăm că doar dacă mergi la
toate orele, vei putea continua să joci fotbal. În schimb, dacă vei lipsi de la ore, nu vei
avea voie să ieşi la fotbal timp de o săptămână. În consecinţă, nu poţi să mergi la fotbal
în următoarele opt zile, astfel că va trebui să rămâi acasă şi când ai antrenamente şi în
timpul meciurilor.”
Solicităm la 2 sau 3 dintre părinţi să discute în grup reguli şi sancţiuni pe care le aplică în
familie.
Îi ajutăm pe părinţi să definească pedeapsa într-un mod clar, concret, obiectiv, astfel
încât să poată prevedea şi modalitatea de verificare a îndeplinirii pedepsei.
Cum recompensăm respectarea regulilor

(5’)[75’]
Discuţie dirijată
Atunci când copiii dau dovadă de responsabilitate şi respectă regulile stabilite, trebuie
să-i încurajăm, să întărim comportamentul pozitiv, în special prin laudă şi
recunoaştere verbală (recomandăm ca recompensa materială să fie aplicată cu
moderaţie, iar părintele să găsească şi alte modalităţi de a recompensa faptele bune
ale copilului). În acest fel, vom crea un climat favorabil pentru discuţii. Exemple:
90
„Sunt mulţumit(ă) să văd că respecţi ceea ce am stabilit şi că în fiecare seară îţi faci
temele când vii de la şcoală. Cum te simţi? Te descurci mai bine acum? Te pot ajuta cu
ceva?” sau,
„Suntem mulţumiţi să vedem că nu ne-am înşelat când am considerat că eşti suficient de

responsabil pentru a veni mai târziu decât de obicei, când mergi la o petrecere şi că vei
veni la ora stabilită. Ieri ai ajuns chiar mai devreme. Te-ai distrat? Cum a fost?”
„Cred că eşti mândru de tine că ai reuşit să-ţi corectezi nota la matematică”
Solicităm participanţilor încurajări (întăriri) privind comportamentul copiilor pentru faptul

că au respectat regulile la care s-au gândit în exerciţiile anterioare.
Prezentăm câteva modalităţi de a recompensa comportamentele dezirabile ale copiilor şi

respectarea regulilor stabilite de comun acord:
i. planul de recompensare cu puncte sau buline de diferite culori sau jetoane:

copilul primeşte un punct sau jeton dacă a respectat regula şi i se retrage punctul
sau jetonul în caz contrar;
ii. transformarea jetoanelor sau punctelor în ceva ce-şi doreşte copilul, cum ar fi
de exemplu pentru 10 puncte acumulate copilul primeşte un bilet la film sau,
împreună cu părinţii, copilul îşi cumpără obiectul vestimentar dorit.
iii. asocierea comportamentelor dezirabile de către părinte cu o listă a dorinţelor

copilului; sunt importante recompensele mici care pot fi acordate frecvent (nu
doar recompense materiale), cum ar fi întărirea sub forma unor facilităţi,
activităţi plăcute, în aer liber, jocuri comune.
iv. fixarea numărului de puncte sau jetoane necesar unor recompense

suplimentare, de exemplu pentru o bicicletă sau excursie sunt necesare un număr
dublu de jetoane;
v. realizarea unei liste cu dorinţele copilului pentru o perioadă determinată de

timp (un an şcolar), precum şi stabilirea punctajului sau numărului de jetoane
pentru satisfacerea dorinţei.
Notă: Recomandăm acordarea jetoanelor pentru deprinderea unor comportamente

dorite, însă, această metodă dezvoltă preponderent motivaţia extrinsecă.
(5’)[80’]
Distribuim părinţilor fişa de evaluare a activităţii (Anexa 9) şi îi rugăm să o completeze.
91
(5’)[85’]
Până la următoarea întâlnire, stabiliţi şi comunicaţi copilului o regulă de
comportament, recompensa pentru respectarea ei, precum şi sancţiunea pe care o va
primi dacă încalcă regula.
De asemenea, părintele stabileşte împreună cu copilul 2-3 reguli privind comportamentul

său ca părinte: de exemplu, respectarea intimităţii copilului prin a bate la uşa camerei
copilului înainte de a intra; în timpul mesei părintele evită abordarea unor teme de
discuţie conflictuale cu oricare din membrii familiei.
La următoarea întâlnire, părinţii vor discuta tema pentru acasă.
(5’)[90’]
ecusonul cu numele.

Activităţii 6
92
„Mi-e teamă să nu fiu prea strict dacă impun reguli copilului meu…”
O educaţie excesiv de severă poate crea copilului sentimentul că nu este iubit. Copilul va
avea sentimente de inferioritate, va crede că nimic din ceea ce face nu este bine şi că
faptele lui nu valorează prea mult. El va căuta să evadeze din familie pentru a-şi găsi un
grup de prieteni care să-l accepte aşa cum este.
Stabiliţi un set de reguli şi pedepse împreună cu copilul. În acest fel, el va fi

responsabilizat şi va respecta într-o mai mare măsură regulile. Afişaţi aceste reguli şi nu
faceţi excepţie de la nici una!
„Soţul meu nu este de acord cu regulile stabilite de mine. Mă consideră prea severă…”
Inconsecvenţa părinţilor în educaţie îl fac pe copil confuz şi să nu mai ştie ce să creadă,

cum să se comporte. Este probabil ca el să caute stabilitatea în altă parte, şi anume în
grupul de prieteni care are un set de reguli precise, pe care, în general, toţi le respectă.
„Copilul meu e foarte dezordonat. Camera lui arată în ultimul hal. Mi-e şi ruşine să-l las
să invite alt copil acasă la noi...”
E o greşeală. În general, copiii ţin cont de părerea celor de-o seamă cu ei. Când un prieten
le spune că au o cameră ca o cocină, mesajul are de vre-o zece ori mai multă forţă decât
cea mai inspirată intervenţie părintească. Dacă orice altceva eşuează, puteţi insista să
ţină uşa închisă. Asta îl învaţă că ceea ce face îi afectează şi pe alţii.
93
ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI
lucru;
Argument
Supravegherea copilului permite părinţilor să-i cunoască mai bine comportamentul. De
asemenea, copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de
locul unde se află şi ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii,
cum învaţă, dacă îşi face temele, dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile
extraşcolare (cultural-artistice, sportiv-turistice, tehnico-ştiinţifice, în cluburi şi palate
ale copiilor, cluburi sportive şcolare, şcoli de artă, after-school etc.), în timpul liber
(unde merge şi cu cine, ce anturaj are, ce comportament au prietenii săi etc.). Lipsa de
supraveghere a copilului este un factor de risc pentru consumul de tutun, alcool şi
droguri.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este
mai potrivit. Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei”
pe care ei cred că le-o oferă ţigările, alcoolul sau drogurile.

(5’)[5’]

94
(10’)[15’]
Pasul 1: Trei voluntari din grupul de părinţi vor ieşi puţin din încăpere, în timp ce le
explicăm celor din sală că vor interpreta rolul de „prieteni” ai copilului (unul dintre cei 3
voluntari) care îl vor îndeamna pe acesta la comportamente negative : consum de alcool,
de tutun, chiul, vandalism, jocul excesiv pe calculator, refuz de a învăţa, furt etc. Fiecare
va avea un mesaj cât mai atractiv cu care va încerca să-l ademenească pe copil. De
exemplu “prietenul” care îl îndeamnă să consume alcool îi va descrie efectele plăcute ale
acestuia, cel care îl îndeamnă să chiulească îi va descrie ce activităţi plăcute vor face în
timp ce chiulesc de la şcoală, cel care îl cheamă la jocuri pe calculator îl provoacă la un
concurs etc.)
Pasul 2: Voluntarii sunt invitaţi să revină în încăpere. Explicăm celor trei voluntari că doi
vor juca rolul de părinţi, iar al treilea rolul copilului lor. Ceilalţi sunt prietenii copilului şi
vor forma un cerc în jurul celor trei, care se va roti încet. Cei doi „părinţi” au la dispoziţie
3 minute să discute sincer şi deschis cu copilul lor, astfel încât să-l convingă să aibă un
comportament pozitiv, în general. Le spunem părinţilor că au dreptul de a vorbi tare, să
combată mesajele „prietenilor”, dar nu au voie să ridice tonul sau să se adreseze celor din
cerc. „Prietenii” vor încerca să-l atragă pe copil de partea lor, spunându-i mesajul încet,
toţi odată, în timp ce se rotesc în jurul copilului.
Pasul 3: După cele trei minute, jocul este oprit, participanţii fiind chestionaţi în legătură
cu rolurile interpretate. Este întrebat în primul rând „copilul” care au fost mai
convingători, părinţii sau prietenii. Nu se insistă prea mult, dar se precizează clar faptul
că scopul exerciţiului a fost ca părinţii să înţeleagă de ce în această perioadă prietenii
sunt în permanenţă în mintea copilului şi sunt foarte importanţi pentru el. Astfel, părinţii
trebuie să fie foarte atenţi la anturaj şi la influenţa acestuia. De asemenea sunt sfătuiţi să
aleagă cu grijă modul în care discută cu copiii lor, mai ales subiectele delicate.
Reamintirea Activităţii 6
(5’)[20’]
La întâlnirea de data trecută am vorbit despre necesitatea regulilor în comportamentul
copiilor, cum le stabilim şi cum le transmitem. De asemenea, am discutat şi despre
modalităţi de recompensare şi sancţionare a respectării sau încălcării regulilor de
către copii.

(4’)[24’]
Ca temă pentru acasă aţi avut să stabiliţi şi să comunicaţi copiilor o regulă de
comportament, precum şi sancţiunea ce va fi aplicată în cazul încălcării ei. Aţi
realizat tema? Cum aţi procedat? Dacă nu, care au fost motivele? etc.
Clarificăm nelămuririle punctual, în cazul în care acestea există.
95
(1’)[25’]
 Să înţelegem cum poate fi influenţat copilul de anturaj;
 Să învăţăm cum să supraveghem comportamentul copilului.
Cum este influenţat copilul de anturaj

(25’)[50]
Este important ca ambii părinţi să fie de acord nu numai atunci când stabilesc reguli,
pedepse şi recompense, ci şi atunci când supraveghează comportamentul general al
copilului: în casă, la şcoală, pe stradă, cu prietenii, cu vecinii etc.
La această vârstă (preadolescenţa), copilul se simte foarte apropiat de grupul din care
face parte (sau din care şi-ar dori să facă parte). Prin urmare, copilul poate fi tentat să
facă diverse lucruri, chiar dacă ştie că nu e bine ce face, doar din dorinţa de a fi acceptat
de ceilalţi membri ai grupului.
Studiu de caz
Prezentăm părinţilor următorul studiu de caz, invitându-i la dezbateri:
Să ne imaginăm următoarea situaţie: „Săptămâna trecută, două eleve au chiulit de la

şcoală o zi întreagă, anunţând telefonic dirigintele că nu se simt bine. Între timp, au
mers la barul din apropierea casei, dorind să îşi cumpere un suc. Acolo s-au întâlnit cu
câţiva colegi mai mari care le-au propus să le facă cinste cu bere. Fetele au acceptat şi au
consumat destul alcool cât să se ameţească. fiind necesar să fie duse acasă de către
colegi. Seara, când s-au întors părinţii de la serviciu, fetele au spus că nu se simt bine. A
doua zi, directorul şi dirigintele au aflat ce s-a întâmplat de la alţi copii. Părinţii, care nu
ştiau ce se întâmplase, au fost chemaţi de urgenţă la şcoală, unde au aflat cum au
petrecut fetele lor ziua.”
Cum aţi fi procedat într-o asemenea situaţie?
Ce putem face pentru a preveni asemenea situaţii?
Cunoaşteţi prietenii copilului dvs.?
Ştiţi unde merg şi ce fac atunci când sunt împreună?
Notăm pe flipchart sau tablă părerile participanţilor, pentru a le dezbate apoi cu

argumente pro şi contra.
96
Cum abordăm copilul într-o astfel de situaţie?
Unele cuvinte încurajează conversaţia, în timp ce altele îl fac pe copil să bată în

retragere. Când o întrebare începe cu „De ce...” copilul se simte de parcă ar fi ameninţat
sau obligat să facă un anumit lucru. De exemplu „De ce nu ai fost la şcoală?” sună mai
mult a comandă decât a întrebare. Dă impresia că părintelui nu-i pasă prea mult de
răspuns, iar copilul va răspunde probabil apărându-se, invocând o scuză.
Dacă ne dorim să avem o discuţie autentică şi apropiată cu copilul, ar fi bine să punem

alte întrebări decât cele care încep cu „De ce...”. De exemplu, putem întreba „Care sunt
motivele pentru care nu ai fost la şcoală?” Întrebarea sună mai prietenos şi oferă mai
multe căi pentru a se răspunde la ea.
Cum supraveghem comportamentul copilului

(25’)[75’]
Suntem conştienţi că nu putem supraveghea copilul 24 de ore din 24, de aceea considerăm
importante discuţiile deschise şi sincere cu copilul, legate de acele subiecte sau momente
ale zilei la care nu avem acces. Bazându-ne pe încrederea şi responsabilitatea copilului,
putem să construim o relaţie sănătoasă părinte–copil, iar supravegherea comportamentului
nu înseamnă alocarea de timp şi nivel energetic ridicat, ci, mai degrabă unul eficient.
Discuţie dirijată
Ce aspect al comportamentului copilului îl supravegheaţi cu regularitate? Cum faceţi

acest lucru?
Ce anume din comportamentul copilului nu aţi supravegheat şi credeţi că ar trebui

supravegheat? (de exemplu, cum îşi petrece timpul cu prietenii, discuţiile la telefon sau
pe internet, site-urile deschise pe internet, programul de la televizor etc.)
Ce dificultăţi aţi întâlnit în supravegherea copilului?
Notăm pe flipchart sau tablă aspectele nesupravegheate şi dificultăţile întâlnite.
Cum credeţi că pot fi depăşite aceste dificultăţi?
Vom supraveghea mai eficient copilul dacă:
1. Organizăm programul copiilor.
Ne implicăm direct. Ne este cunoscut programul şcolar al copilului (orele de curs,

disciplinele şcolare, activităţile extraşcolare), deci ştim în care zile din săptămână copilul
depune un efort fizic şi intelectual mai intens. Aşadar, ne putem interesa sau observa
dacă el alocă timpul optim necesar pregătirii activităţilor din ziua următoare.
Afişăm programul şcolar şi extraşcolar al copilului într-un loc vizibil din casă (pe uşa
camerei copilului, pe frigider, pe cuier, pe oglinda de la baie etc.).
97
Ne interesăm dacă în comunitate există posibilitatea implicării copilului în activităţi
plăcute de timp liber, care să nu interfereze cu programul şcolar, să-i placă şi lui,
dar să nu fie suprasolicitant.
Discutăm cu copilul condiţiile favorabile studiului. Explicăm influenţa negativă,

distragerea atenţiei produsă de televizor, telefon, radio, calculator în timpul
învăţării sau efectuării temelor de casă, generând regula. Stabilim împreună cu
copilul timpul necesar parcurgerii drumului de la şcoală – acasă şi generăm regula
“după terminarea activităţilor şcolare, venim direct acasă”.
2. Observăm comportamentul copilului.
Ştim unde este şi ce face într-un anumit moment, unde urmează să meargă după şcoală
şi cu cine, dacă învaţă sau dacă îşi îndeplineşte îndatoririle atunci când spune etc.
Verificăm din când în când dacă este unde ar trebui să fie, vorbim periodic cu
dirigintele copilului pentru a afla cum se descurcă la şcoală, dacă lipseşte etc.
Invităm prietenii copilului acasă. Creăm o atmosferă relaxată şi plăcută, intrăm cât mai
discret în discuţie cu prietenii săi, abordând teme precum vestimentaţia, timpul liber,
planuri de viitor, sportul, evenimente interesante şi inedite din comunitate, de la şcoală.
Recomandăm ca abordarea acestor discuţii să fie cât mai naturală, fără a lăsa impresia
forţată a unui interviu sau interogatoriu. Încercăm să aflăm un minimum de informaţii
despre situaţia socio-familială a prietenilor copilului: unde locuiesc, şcoala pe care o
frecventează, date despre părinţi.
Îl supraveghem atent. Copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt

preocupaţi de locul unde se află şi ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în
curtea şcolii, cum învaţă, dacă îşi face temele, dacă chiuleşte de la şcoală), la
activităţile extraşcolare (cultural-artistice, sportiv-turistice, tehnico-ştiinţifice, în
cluburi şi palate ale copiilor, cluburi sportive şcolare, şcoli de artă, after-school,
activităţi de voluntariat etc.), în timpul liber (unde merge şi cu cine, ce anturaj are, cum
se comportă prietenii săi etc.).
Să nu confundăm însă, o atentă supraveghere cu o lipsire totală de libertate sau cu

sufocarea copilului; acesta simte nevoia să poată lua decizii în legătură cu timpul lui
liber; sarcina noastră ca părinţi este să-l ajutăm să ia decizii corecte, să le pună în
aplicare şi nu să-i dictăm modul în care îşi organizează timpul. Trebuie să găsim, în timp,
un echilibru între atenţia acordată copilului prin supraveghere (de care copilul are nevoie
şi pe care o apreciază, chiar dacă uneori lucrurile par a sta invers) şi o oarecare doză de
libertate, dată cu creşterea în vârstă a copilului, importantă în dezvoltarea autonomiei.
98
(5’)[80’]
plăcut, dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte, timpul, alocat fiecărui părinte îl
reprezintă arderea unui chibrit.
Distribuim părinţilor fişele de evaluare a activităţii 7 (Anexa10) şi îi rugăm să le

completeze.

(5’)[85’]
Alegeţi o zi din săptămâna următoare în care să discutaţi cu copilul despre prietenii lui,
unde merg şi ce fac când sunt împreună, ce locuri frecventează, cum le-au ales etc.
Notaţi în broşură ce aţi aflat.
(5’)[90’]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema
şi obiectivele activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea,
ca înainte de a ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.

Activităţii 7
99
„Copilul meu are un anturaj foarte dubios de prieteni...”
Copiii de vârstă şcolară sunt nerăbdători să crească şi să devină independenţi. Prietenii

devin tot mai importanţi, iar ei par să ţină cont numai de opiniile acestora. Acceptarea
într-un grup şi respectarea regulilor impuse de acesta sunt foarte importante. Astfel,
opiniile grupului despre consumul de alcool, tutun şi alte droguri, pot intra în conflict cu
cele ale părinţilor.
Fără a le denigra prietenii, explicaţi-le care sunt adevăratele valori şi de ce sunt

importante deciziile pe care le luaţi pentru binele lor. Vorbiţi cu părinţii prietenilor
copiilor. Asiguraţi-vă că şi ei au aceleaşi reguli în privinţa consumului de tutun, alcool sau
droguri.
Între 10 şi 15 ani, e caracteristic copiilor să treacă uşor de la o stare la alta. Uneori au o

părere bună despre ei, se adaptează uşor, îşi fac repede prieteni, respectă regulile etc.,
alteori au sentimente de insecuritate, frustrare, îndoială şi revoltă sau au o părere proastă
despre ei.
Din cauza schimbărilor majore care au loc în această perioadă, preadolescenţii caută
sprijin la cei de vârsta lor. „Grupul” hotărăşte cum să se îmbrace, ce muzică să asculte şi
ce să facă în timpul liber. Poate părea ameninţător pentru părinţi să vadă că valorile
grupului de prieteni au o importanţă atât de mare în viaţa copiilor. Deşi preadolescenţii nu
renunţă uşor la ideile lor, părinţii îi pot ajuta să încerce să vadă lucrurile din mai multe
perspective.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este
mai potrivit. Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei”
pe care ei cred că le-o oferă ţigările, alcoolul sau drogurile. Bazaţi-vă pe fapte şi nu pe
ameninţări când le vorbiţi despre consecinţele consumului de droguri.
Este important să cunoaşteţi toţi prietenii copiilor, să ştiţi unde îşi petrec timpul liber, să
ştiţi pe ce cheltuiesc banii.
100
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE
TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI
lucru;
 Aparat foto (pentru poza de grup,facultativ);
 Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi

copilul meu”.
Sugestie:
Invitarea unui specialist în adicţii din cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare şi

Consiliere Antidrog, dintr-o instituţie guvernamentală sau nonguvernamentală
care se ocupă de problematica drogurilor.
Utilizarea unor materiale audio-video, pliante, broşuri, afişe care să ofere

informaţii suplimentare legate de tematica activităţii.
Argument
Traiul într-un mediu social în care se consumă frecvent tutun, alcool sau chiar droguri,
anturajul de consumatori, absenteismul, chiulul sau chiar abandonul şcolar, dezinteresul
părinţilor faţă de educaţia copiilor sau exemplul negativ pe care îl dau părinţii,
Dimpotrivă, dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri, exemplul

pozitiv al părinţilor, prin abţinerea de a consuma alcool şi de a fuma în faţa copiilor,
reprezintă factori familiali de protecţie care ţin copilul departe de aceste obiceiuri.
Prevenirea consumului de droguri presupune posibilitatea de a modifica factorii care

contribuie la dezvoltarea unei probleme corelate cu consumul de tutun, alcool sau
droguri. Riscul de consum abuziv de tutun, alcool sau droguri nu este acelaşi pentru toată
101
lumea, fiind corelat cu expunerea la diferiţi factori care cresc sau scad probabilitatea ca o
anumită persoană să consume abuziv alcool sau droguri şi care sunt denumiţi factori de
risc şi factori de protecţie. Unii dintre aceştia pot fi biologici şi ereditari; totuşi, au fost
identificaţi, de asemenea, factori de risc şi de protecţie asociaţi cu mediul social şi
familial, cum ar fi: traiul într-un mediu social foarte permisiv sau favorabil consumului de
droguri, asocierea cu alte persoane care consumă droguri, legături reduse cu şcoala sau
faptul că persoana respectivă provine dintr-o familie în care educaţia este deficitară.
Multe proiecte de prevenire au fost centrate pe faptul că adolescenţii care consumă alcool
sau droguri au prieteni care sunt la rândul lor consumatori de astfel de substanţe. Este
posibil ca aceşti adolescenţi să nu fie capabili să facă faţă presiunii grupului (prieteni,
colegi de şcoală etc.) pentru a consuma alcool sau droguri. Din această cauză, destul de
multe proiecte de prevenire se bazează, în cazul adolescenţilor, pe formarea abilităţilor
de a rezista presiunii grupului, învăţându-i să fie mai asertivi, arătându-le implicaţiile
reale pe care le are consumul de alcool sau droguri în adolescenţă (care adeseori nu este
atât de frecvent pe cât cred ei).
În acest proiect ne interesează în special factorii de risc şi de protecţie familiali. Este

cunoscut faptul că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul apariţiei
unei probleme legate de consumul de tutun, alcool sau droguri.
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 11:
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa
părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe
termen lung, cu dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool şi droguri.
2. Modele educaţionale inconsecvente. Extreme educaţionale familiale - excese de

severitate (interdicţii frecvente şi nejustificate, pedepse severe aplicate copilului)
sau de toleranţă (totul îi este permis copilului fără a i se cere nimic în schimb),
oscilaţii constante între aceste două extreme.
3. Comunicare şi interacţiune deficitară între părinţi şi copii.
4. Conflicte familiale frecvente.
5. Reguli familiale neclare sau inexistente cu privire la comportamentul copiilor.
6. Lipsa de supraveghere a copiilor.
7. Atitudini şi comportamente familiale care favorizează consumul de tutun, alcool şi

droguri ilicite. Exemplul oferit de către părinţi prin propriul lor consum,
În concluzie, în cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi
factorii de risc, cum ar fi anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a
consumului de tutun, alcool sau droguri etc.
11
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru
prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
102
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri:
1. Legături afective pozitive între părinţi şi copii.
2. Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile.
3. Utilizarea de metode de întărire (disciplinare) pozitivă a comportamentului

copiilor.
4. Implicarea activă şi semnificativă a părinţilor în viaţa copiilor.
5. Supravegherea comportamentului copiilor (activităţi în afara casei, relaţii şi

prietenii, randamentul şcolar etc.).
6. Impulsionarea şi sprijinirea din partea părinţilor a participării şi implicării copiilor

în diverse activităţi de socializare, extraşcolare şi de timp liber.
7. Dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi de droguri;
8. Oferirea unui model adecvat copiilor de către părinţi prin atitudinea şi

comportamentul lor în ceea ce priveşte tutunul, alcoolul şi drogurile.

(5’)[5’]

(10’)[15’]
Pasul 1. Împărţim participanţii în grupuri de trei. În fiecare grup, unul va fi copilul,
ceilalţi doi părinţi (tipul I şi tipul II). Fiecare părinte primeşte o listă cu întrebări (Cum a
fost ziua ta? Ce ai făcut la şcoală? Ai planuri pentru diseară?).
Pasul 2: Fiecare „părinte” din grup va avea la dispoziţie 2 minute (consilierul

cronometrează) să discute cu „copilul” despre ziua acestuia. Primul părinte îl va asculta
cu atenţie, va pune întrebări suplimentare, îl va lăuda pentru faptele bune şi îi va arăta
suport şi sprijin dacă a întâmpinat probleme. De asemenea, se va arăta interesat de
planurile de petrecere a timpului liber şi îşi va arăta afecţiunea faţă de copil. După
expirarea timpului, celălalt părinte va discuta şi el cu copilul, punând aceleaşi întrebări
dar având o evidentă atitudine de superficialitate: în acelaşi timp citeşte un ziar, schimbă
canalele la televizor, îşi strigă soţul sau soţia să îi aducă ceva de băut, întrerupe copilul, îi
cere să repete lucrurile la care nu a fost atent etc.
103
Pasul 3: Fiecare „copil” e rugat să spună în care din discuţii s-a simţit mai bine, mai
confortabil. Subliniem importanţa pe care o are petrecerea unui timp de calitate cu
copilul, fie şi doar câteva minute pe zi. Rugăm părinţii să se gândească atent fiecare ce fel
de părinte este: tipul I sau tipul II.
(5’)[20’]
Data trecută am discutat despre cum este influenţat copilul de anturaj şi cum
supraveghem comportamentul copilului.
Recapitulăm împreună cu participanţii cele două subiecte abordate în Activitatea 7.

(4’)[24’]
Aţi avut ca temă pentru acasă să discutaţi cu copilul despre prietenii lui, unde merg şi ce
fac când sunt împreună, ce locuri frecventează, cum le-au ales etc. Ce aţi aflat?
(1’)[25’]
 Să înţelegem de ce e necesar să stabilim reguli clare cu privire la consumul de

tutun, alcool şi droguri;
 Să identificăm factorii de risc şi de protecţie referitori la consumul de tutun,

alcool şi alte droguri.
Importanţa regulilor familiale

(15’)[40’]
Aşa cum un părinte cumpără haine frumoase sau încălţăminte de calitate pentru copilul
său, tot aşa el trebuie să se preocupe pentru a câştiga afecţiunea şi respectul acestuia, să
descopere în el partea pozitivă. Părintele trebuie să-şi observe cu atenţie copilul, să se
apropie de el. Cine poate, mai bine decât un părinte, să observe schimbările care apar la
propriul copil? Iată de ce, atunci când observă aceste prime semne îngrijorătoare, el
trebuie să intervină cu tandreţe, fără violenţă. Părintele trebuie să cunoască cercul de
prieteni şi locurile pe care copilul le frecventează, pentru că alunecarea în prăpastia
drogurilor se realizează rapid. Nu este nevoie decât de un pas pentru ca un copil sau un
tânăr inocent să cadă în capcană. În general, părinţii nu au experienţă în problematica
antidrog. Trebuie să ştim că nu există numai experienţe definitive, fără întoarcere. Este
104
posibil ca, atunci când intervenim la timp, să îl readucem pe calea cea bună. Şi cine
poate face mai bine acest lucru decât un părinte, decât propria familie?
Din aceste motive, părinţii trebuie să stabilească reguli clare cu privire la ce pot şi ce
nu pot face copiii lor în legătură cu consumul de tutun, alcool şi alte droguri.
Multe din aceste reguli au legătură cu activităţi din viaţa zilnică, cum ar fi ora la care
trebuie să se întoarcă acasă sau îndeplinirea activităţilor şcolare (să meargă la şcoală, să
îşi facă temele la timp, să înveţe etc.).
Deşi este ştiut că discuţiile în legătură cu consumul de tutun, alcool şi droguri sunt foarte
importante pentru viaţa copiilor, uneori este dificil să vorbeşti despre aceasta sau să
stabileşti nişte reguli.
Discuţie dirijată:
Întrebăm participanţii dacă au stabilit în familie reguli cu privire la tutun, alcool şi

celelalte droguri. Notăm răspunsurile pe flipchart sau tablă.
Copiii dvs. au voie să fumeze? Dacă da, în ce situaţii ? (întotdeauna, doar la petreceri
etc.)
Le permiteţi copiilor să consume băuturi alcoolice? Dacă da, în ce situaţii?
Consumă alte droguri cum ar fi marijuana? Consumă plante etnobotanice? Dacă aţi afla că
da, care ar fi reacţia dvs.?
Ce s-ar întâmpla dacă fiul sau fiica dvs. s-ar îmbăta?
În cazul în care aţi vedea că un prieten de-al copilului dvs. fumează, consumă alcool sau
alte droguri, i-aţi spune copilului? Dacă da, ce anume? Dar părinţilor lui?
La sfârşit, în urma discuţiilor, selectăm şi subliniem un număr de reguli general valabile,

care să rămână în atenţia părinţilor, atrăgând atenţia că ele pot fi completate în timp, în
funcţie de caracteristicile temperamentale şi vârsta copiilor.
Studiu de caz
(20’)[60’]
Pasul 1: citim părinţilor următorul studiu de caz:
„Alin are 13 ani şi a fost invitat de un prieten la o petrecere de aniversare la el acasă,

sâmbătă seara, părinţii săi fiind plecaţi. Fiind proiectată sâmbătă seara, petrecerea
poate să se termine când doresc copiii. Fiecare invitat trebuie să aducă ceva la petrecere,
iar copilul meu s-a gândit să ducă o sticlă de lichior de fructe. Îmi cere permisiunea de a
merge la petrecere şi bani pentru a cumpăra băutura...”.
Pasul 2: invităm părinţii, ca pe baza experienţei proprii, precum şi a celor discutate la
105
temele anterioare, să-şi exprime opiniile faţă de situaţia prezentată, notându-le pe
flipchart sau tablă.
Pasul 3: pornind de la opiniile participanţilor, propunem o discuţie interactivă, având ca

reper întrebările de mai jos:
V-aţi confruntat cu o situaţie similară? Cum aţi procedat? Care a fost răspunsul copilului
în urma deciziei luate de d-voastră? Cum v-aţi simţit în situaţia respectivă? Din
experienţa d-voastră, ce aţi recomanda altor părinţi?
Care sunt consecinţele consumului de alcool la această vârstă?
Dacă din discuţii apar şi alte aspecte care ar putea deveni reguli, facem completările de
rigoare la cele stabilite mai devreme în cadrul discuţiei dirijate.
Factori de risc şi factori de protecţie

(15’)[75’]
Pasul 1: împărţim părinţii în două grupe. O grupă are sarcina de a stabili cauzele
consumului de tutun, alcool şi droguri la adolescenţi (factorii de risc), iar cealaltă grupă
are sarcina de a stabili ce poate face familia pentru a preveni consumul de tutun, alcool şi
droguri (factorii de protecţie).
Pasul 2: discutăm în grupul mare răspunsurile fiecărei grupe, completând informaţiile sau
clarificând aspectele greşite.
Pasul 3: prezentăm lista cu factorii familiali de risc şi de protecţie din ARGUMENTUL

activităţii 8, apreciind faptul că, împreună, au reuşit să identifice cea mai mare parte
dintre aceştia.
Factori de risc şi de protecţie în familie
Consumul de tutun, alcool sau droguri este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi.
În schimb, uneori nu cunoaştem suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool
sau obiceiul de a fuma între adolescenţi, două comportamente care pot avea un impact
negativ asupra sănătăţii şi bunăstării sale pentru tot restul vieţii.
Experimentarea consumului de tutun, alcool şi droguri începe de obicei în adolescenţă. De

fapt, nu există practic niciun consumator adult de astfel de substanţe care să nu fi
început să consume înainte de 18 ani. Copiii care încep foarte devreme să consume tutun
şi alcool prezintă un risc mai mare de a încerca şi de a consuma alte droguri ulterior.
Astfel, dacă se evită consumul de tutun şi alcool la vârste foarte fragede, se reduce şi
riscul de a ajunge să consume alte droguri.
Există mulţi factori de risc care pot determina un copil să înceapă să consume tutun,
106
alcool sau alte droguri, cum ar fi:
• curiozitatea şi dorinţa de a face lucruri noi (caracteristici ale adolescenţei);
• influenţa grupului de prieteni;
• influenţa publicităţii;
• influenţa familiei (ex. părinţi care au consumat sau sunt consumatorii de tutun, alcool
sau alte droguri).
Este cunoscut faptul că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul
apariţiei unei probleme legate de consumul de tutun, alcool sau droguri. Astfel, lipsa de
supraveghere a copiilor, comunicarea ineficientă între părinţi şi copii, reguli
insuficiente sau neclare, stilul educativ inconsecvent, neadaptat nevoilor copiilor,
conflictele din familie şi, nu în ultimul rând, atitudinile şi comportamentele familiale
favorabile consumului de tutun, alcool şi droguri, sunt factori de risc în debutul
consumului de droguri.
Pe de altă parte, există factori de protecţie care reduc riscurile apariţiei de

comportamente nesănătoase în familie. Relaţiile apropiate dintre părinţi şi copii,
oferirea sprijinului copiilor atunci când au nevoie, încurajarea copilul să vorbească
despre propriile opinii şi sentimente; reguli clare şi stabile în familie, metode de educare
pozitive, implicare în viaţa copiilor.
Părinţii sunt cele mai importante persoane pentru copiii lor, iar copiii vor ţine seama de
opinia părinţilor cu privire la ce este bine sau rău, sănătos sau periculos, atunci când
există o bună comunicare între părinţi şi copii.
Evaluarea activităţii şi a proiectului

(5’)[80’]
Pasul 1 feed-back verbal: rugăm toţi participanţii să ofere un feed-back verbal cu privire
la cum s-au simţit în cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”. Încercăm
să atragem în discuţii cât mai mulţi participanţi. Nu ne exprimăm propria opinie în
legătură cu răspunsurile participanţilor. Descurajăm critica. Fiecare are dreptul să-şi
spună propria opinie fără a fi judecat.
Pasul 2: feed-back scris: distribuim părinţilor fişa de evaluare şi chestionarul de

satisfacţie.
107
(5’)[85’]
Fiecare pereche părinte – copil va face acasă un proiect „Eu şi copilul meu”; proiectul
poate lua forma unui poster sugestiv, a unui material audio-video, a unui obiect sau
artizanat, desen, pictură, poezie etc.
La ultima întâlnire, fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp
de 3 minute, proiectul său.
Încheierea Activităţii
(5’)[90]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă, participare şi implicare şi le
reamintim faptul că, deşi este ultima activitate din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”
vom continua să ne întâlnim şi să-i sprijinim în educaţia copiilor!

Activităţii 8
La finalizarea Activităţii 8 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente:
Anexa 11: Fişele de evaluare ale Activităţii 8;
Anexa 12 : Chestionarele privind satisfacţia părinţilor cu privire la participarea la
proiectul „Eu şi copilul meu”.
activitate în format electronic şi fotografia de grup.
108
„Mi-e greu să vorbesc cu copilul despre droguri...”
E dificil să vorbim cu copiii despre droguri, şi, de multe ori, ne simţim nepregătiţi când
trebuie să vorbim despre acest subiect. Nu ştim cum o să reacţioneze, dacă explicaţiile pe
care i le dăm sunt suficient de convingătoare. Totuşi, dacă nu discutăm cu copiii pe
această temă, gândiţi-vă că oricum vor afla de la altcineva!
Dacă vă este greu să abordaţi acest subiect în faţa copiilor, trebuie să ştiţi că nu este
nimic greşit să spuneţi copiilor că este un subiect despre care vă este greu să discutaţi.
Oricum vor sesiza acest lucru. Astfel, copiii vor înţelege că disconfortul nu este
determinat de ceea ce au făcut sau au zis şi că vă preocupă cu adevărat această
problemă.
Pentru a vă fi mai uşor, ar fi de preferat să împărţiţi această responsabilitate cu

partenerul. Aşa va fi foarte clar pentru copiii că amândoi consideraţi acest subiect foarte
important.
„Mi-e teamă să nu-i dau idei...”
Vă preocupă faptul că, discutând cu copiii despre droguri aţi putea chiar să-i faceţi curios
în această privinţă? Nu vă îngrijoraţi, discuţiile nu-i transformă pe copii în consumatori. De
fapt, aşa sunteţi siguri că i-aţi avertizat asupra consecinţelor pe care le poate avea
consumul de alcool, tutun sau alte droguri. Discutând despre acest subiect, se clarifică
informaţiile pe care le au şi copiii află şi care este părerea părinţilor, iar acest lucru nu-i
încurajează să consume.
Când vorbim cu copiii despre consumul de droguri, să nu uităm că lor le este greu să se
gândească la consecinţele pe termen lung, pentru că prezentul (aici şi acum) este mai
important pentru ei. Oricum, copiii nu înţeleg motivul pentru care li se impun anumite
reguli. Stabiliţi împreună cu copiii reguli clare, astfel încât să ştie ce le este permis să
facă şi ce nu, atât acasă cât şi la şcoală.
„Nu vreau să par ipocrit...dar şi eu fumez şi beau câte un pahar din când în când...”
Părinţii sunt primele modele pentru copiii lor. Simplul fapt de a fuma o ţigară sau de a bea
o bere în faţa copilului e un model care poate fi imitat cu uşurinţă. De cele mai multe ori,
copiii sunt oglinda părinţilor. În familie copilul învaţă ce e bine şi ce e rău, învaţă să
respecte regulile, oamenii, învaţă să iubească, să ajute, să dăruiască sau, dimpotrivă,
învaţă cum să fie egoist, cum să evite sau să încalce regulile, cum să fie rău şi cum să
urască.
Dacă fumaţi, vă face plăcere să consumaţi băuturi alcoolice ocazional sau chiar aţi
încercat droguri, atunci vorbiţi deschis cu copilul din experienţa personală. Nu trebuie să
fii perfect pentru a putea comunica eficient! Suntem oameni şi uneori mai greşim, iar
acesta este un mesaj important pe care trebuie să-l transmitem copiilor.
109
Dacă însă fumaţi mult sau consumaţi zilnic băuturi alcoolice, dacă în familie sunt certuri
frecvente, o atmosferă tensionată şi tristă, există o probabilitate mai mare ca şi copiii să
preia acest model, chiar fără să fie conştienţi de asta.
Dacă sunteţi fumător, cel mai bun lucru pe care puteţi face este să vă lăsaţi de fumat şi
să oferiţi un model pozitiv copiilor!
Evitaţi să fumaţi în faţa copiilor! Sunteţi primul model pe care copiii îl imită, iar în acest
mod, copiii devin fumători pasivi!
Evitaţi să fumaţi în casă sau în maşină.
Nu ţineţi ţigări „de rezervă” în casă. Nu împrăştiaţi scrumiere, brichete peste tot prin
casă.
În cazul în care copiii vă văd fumând (din neatenţie), plângeţi-vă de tutun şi de cât de rău
vă face tutunul, de cât de greu vă este să renunţaţi, ce urât vă miroase gura, cât de
repede obosiţi, cum vi s-au îngălbenit degetele şi dinţii de la nicotină, cât de urât vă miros
hainele, cum nu mai puteţi face sport ca înainte.
Nu oferiţi ţigări nimănui. Nu încurajaţi consumul la alţii.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere ţigări. Legea interzice vânzarea de ţigări către minori!
Dacă obişnuiţi să consumaţi alcool, evitaţi să consumaţi alcool în faţa copiilor.
Nu daţi copiilor să guste băuturi alcoolice. Vor crede că sunteţi de acord cu acest
comportament.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere băuturi alcoolice. Oricum legea interzice acest lucru.
Nu vă urcaţi la volan dacă aţi consumat alcool. Este o infracţiune şi te pui pe tine şi pe
ceilalţi pasageri din maşină în mare pericol. Nu veţi aprecia bine viteza şi distanţele şi nici
nu veţi evalua corect riscul.
„Cred că a consumat droguri…”
Este greu pentru oricine să-şi imagineze că propriul copil poate deveni consumator de
droguri. Totuşi, mulţi adolescenţi se vor confrunta cu întrebarea „Să încerc sau să nu
încerc?” Dacă suspectaţi copilul de consum de droguri, trebuie să luaţi imediat măsuri!
Întrebaţi-l direct dacă ia droguri. Dacă neagă, iar explicaţiile pe care vi le dă nu sunt
convingătoare, atunci trebuie să găsiţi o altă cale de a verifica dacă ceea ce spune e
adevărat.
Trebuie să fiţi deschis la explicaţiile pe care vi le dă copilul dar, în acelaşi timp, trebuie
să fiţi intolerant faţă de consumul de droguri şi să stabiliţi o serie de reguli foarte clare
în acest sens! Ex. „Dacă eşti la o petrecere şi vezi că se consumă alcool sau droguri,
regula este să pleci imediat! Sună-mă şi o să vin să te iau.”
110
Cereţi ajutor! Discutaţi cu partenerul, cu prietenii, cu profesorii, cu specialiştii în
domeniu.
„Se vând droguri la colţul străzii. Mai pot eu să fac ceva?”
Dacă ştiţi că se vând droguri la colţul străzii, în primul rând trebuie să anunţaţi poliţia.
Puteţi să discutaţi cu vecinii care au copii de aceeaşi vârstă şi să le atrageţi atenţia.
Discutaţi cu copiii şi avertizaţi-i în această privinţă. Puteţi folosi această situaţie pentru a
începe o discuţie cu copiii despre drogurile ilegale, consumul lor, ce înseamnă traficul de
droguri şi alte forme de a câştiga bani mai uşor în mod ilegal, ce urmări pentru sănătatea
şi libertatea persoanei aduc consumul şi traficul de droguri.
E bine să ştiţi că dacă drogurile sunt uşor accesibile (copiii cunosc persoane care consumă
şi chiar distribuitori de droguri în jurul locuinţei sau şcolii, frecventează locuri în care se
consumă droguri), atunci tentaţia de a consuma droguri creşte, mai ales că adolescenţii
sunt atraşi, în general, de ceea ce le este interzis.
„Reclamele TV sunt mult prea multe şi incită la consumul de alcool şi tutun…”
Reclamele deja fac parte din viaţa noastră şi este greu să le controlăm. Cel mai bun lucru
pe care putem să-l facem este să discutăm cu copiii despre diferenţele dintre realitate şi
ficţiune, avantajele şi dezavantajele consumării produsului căruia i se face reclamă
(avantajele şi dezavantajele consumului de tutun sau alcool). Reclamele prezintă
întotdeauna un personaj frumos, atrăgător, sănătos, independent, sigur pe el. De fapt,
atât alcoolul, cât şi tutunul creează dependenţă, accelerează procesele de îmbătrânire şi
nu ne mai fac atât de atractivi în faţa prietenilor, ne sporesc gradul de nesiguranţă,
ducând la pierderea completă a controlului. În cazuri extreme dependenţa de alcool sau
droguri ne distruge relaţiile cu familia sau prietenii. Le puteţi da exemplul actorului din
reclama de la Marlboro, care a murit relativ tânăr, bolnav de cancer la plămâni, cauzat de
fumatul excesiv.
Mituri legate de droguri

„Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.”
Fals! Orice consum de droguri poate avea consecinţe grave: comportamente sexuale de
risc, accidente de maşină, intoxicaţie sau chiar moarte. Unele droguri dau dependenţă
după primul consum. În plus, dacă prima experienţă este plăcută, copilul va fi mult mai
tentat să o repete.
„Adolescenţii, tinerii nu pot deveni dependenţi.”
Fals! Dependenţa nu are limite de vârstă, rasă sau poziţie socială.
„Este uşor să te opreşti dacă vrei.”
111
Fals! Cei care consumă alcool sau alte droguri cred că pot să renunţe oricând, dar este un
proces dificil, care necesită un ajutor de specialitate.
„Consumul de alcool sau droguri îţi rezolvă problemele.”
Fals! Alcoolul şi drogurile (inclusiv nicotina) afectează grav organismul şi îţi creează multe
probleme de sănătate fizică şi psihică. Acestea reduc capacitatea de concentrare şi scad
eficienţa creierului, ceea ce duce la o accentuare a problemelor.
„Drogul te face să comunici mai uşor.”
Fals! Te izolează şi te îndepărtează de ceilalţi.
„Drogul te face să te simţi liber!”
Fals! El te face dependent, lipsit de control asupra vieţii tale şi poate provoca moartea.
„Numai indivizii slabi ajung dependenţi de droguri!”
Fals! Oricine poate deveni dependent de droguri dacă nu este conştient de consecinţele
consumului. Voinţa contează doar când respingi orice experienţă de consum, ulterior
dependenţa e mai puternică decât cea mai tare voinţă.
„Drogurile sunt oferite numai de străini!”
Fals! Cel mai adesea sunt oferite de un cunoscut, un coleg, care doreşte să aibă un
partener în consumul de droguri. De multe ori prima doză e oferită gratuit, pentru a o
face mai atractivă.
Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri

Vrei să ai un copil sănătos care să nu consume droguri? Mulţi părinţi au dificultăţi în a
recunoaşte consumul imediat de droguri, mai ales că multe semne şi simptome care apar
în cazul consumului de droguri sunt perfect normale la adolescenţi, cum ar fi: are absenţe
sau randament şcolar scăzut; este izolat, trist, obosit; se îmbracă neîngrijit; este ostil sau
rebel; are ochii roşii, îi curge nasul, tuşeşte, slăbeşte, are pe corp urme de ace, tăieturi,
zgârieturi; cere mai mulţi bani de buzunar; e mai rece cu familia şi cu prietenii din
copilărie; are alţi prieteni; îi scade interesul pentru hobby-uri, sport sau lucruri care
înainte îi plăceau; miroase a alcool şi mestecă gumă mentolată; mănâncă mult mai mult
sau mult mai puţin decât înainte; doarme mai mult şi are un somn mai agitat; are în
buzunare sau în camera lui foiţe de ţigară, pipete, garou, ace, linguri cu coada întoarsă,
brichete, pipe; miroase strident a parfum sau deodorant; foloseşte deodorante de cameră;
are multe secrete, îşi încuie dulapurile, biroul, uşa; are substanţe inhalante sau chimice
(acetonă, prenadez, aurolac etc.).
112
PRINCIPALELE DROGURI ŞI EFECTELE LOR
1. Nicotina
Este substanţa din tutun care creează dependenţă şi care ajunge la creier în câteva
secunde, ea fiind absorbită rapid de organism.
Dacă a fumat, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră resturi de tutun sau ţigări,
brichete; este obosit şi nu mai mănâncă; a scăzut în greutate; gura, mâinile, hainele îi
miros a tutun şi mestecă gumă mentolată; tuşeşte; foloseşte în mod excesiv deodorant sau
parfum.
Pe termen lung, nicotina determină: miros urât al gurii şi al respiraţiei; îngălbenirea

degetelor şi a dinţilor; riduri; scăderea rezistenţei la efort şi a imunităţii organismului;
alterarea mirosului; boli cardiovasculare (creşterea tensiunii arteriale, infarct miocardic);
boli ale aparatului respirator (accelerarea respiraţiei, tuse, laringită, bronşită,
pneumonie, edem pulmonar, TBC, cancer).
2. Alcoolul
Alcoolul nu este considerat întotdeauna un drog, fiind acceptat de societate. Cu toate
acestea, alcoolul este într-adevăr un drog iar folosirea lui abuzivă a crescut până la a
deveni, cu certitudine, o serioasă problemă socială.
Dacă a consumat alcool, atunci: respiraţia îi miroase puternic a alcool; îşi coordonează
greu mişcările; are privirea tulbure; vorbeşte greoi, încâlcit; este irascibil, nervos şi
impulsiv; nu se poate concentra; este somnolent.
Pe termen lung, alcoolul poate determina: tulburări de vedere; afecţiuni digestive

(ulcer duodenal, pancreatită, diaree, boli hepatice); tulburări hormonale, scăderea
libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, impotenţă; tulburări cardiovasculare
(hipertensiune arterială); tulburări neurologice (tremuratul mâinilor, pleoapelor, limbii,
muşchilor feţei, gurii; crize de epilepsie; afectează capacitatea de orientare în spaţiu şi
timp; tulburări ale memoriei; halucinaţii; scăderea randamentului şcolar sau profesional
până la abandon şcolar sau pierderea locului de muncă; probleme de cuplu (violenţă
familială, abuz fizic şi emoţional, divorţ), comportament violent; pierderea prietenilor;
dependenţă fizică şi psihică.
3. Marijuana
Dacă a consumat marijuana, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră foi de ţigară,
pipe, brichetă, ţigări; este somnoros şi fără vlagă; are pupilele mărite şi ochii foarte roşii;
râde fără motiv; are un mers nesigur şi este ameţit; îi este foame tot timpul şi mănâncă
multe dulciuri; îi este sete în permanenţă; nu îşi aminteşte ceea ce tocmai s-a întâmplat;
are un miros specific de frunze arse.
113
Pe termen lung, marijuana poate determina: diferite tipuri de cancer; tulburări ale
sistemului respirator (tuse, strănut, sunt mereu răciţi), sistemului imunitar şi ale organelor
de reproducere; tulburări ale memoriei; dificultăţi de învăţare.
4. Heroina
Dacă a consumat heroină, atunci: este foarte palid; nu mai are poftă de mâncare; are
pupilele contractate, ca „acele de gămălie”; fumează foarte mult; e detaşat, indiferent
faţă de cei din jur; are un miros specific de oţet; poţi găsi la el sau în camera lui un
adevărat arsenal: pliculeţe cu pudră albă, galbenă sau maro, cu gust amar, pipe, ace,
seringi, garou, folie de aluminiu, brichete, linguriţe, fiole cu apă distilată, hellas (suc
concentrat de lămâie) sau sare de lămâie.
Pe termen lung, consumul de heroină determină: dependenţă fizică şi psihică; boli

contagioase (SIDA, hepatita de tip B şi C); sclerozarea vaselor de sânge; infecţii
bacteriene; infecţia ţesuturilor inimii şi a valvelor; artrita şi alte probleme reumatologice.
5. Cocaina
Dacă a consumat cocaină, atunci: poate avea asupra lui pliculeţe cu pudră albă
cristalină, cu gust amar, cu miros slab de benzină; are ochii injectaţi şi îi lăcrimează în
permanenţă; are pupilele dilatate; este foarte comunicativ, vorbăreţ; are o atitudine
superioară; are un sentiment de fericire şi energie; este foarte sensibil la lumină şi la
sunet.
Pe termen lung, consumul de cocaină determină: iritabilitate, dispoziţie schimbătoare,

nelinişte; tulburări psihice (halucinaţii, paranoia); tulburări fiziologice (perforarea septului
nazal, afectarea auzului); dependenţă fizică şi psihică.
6. Amfetamina
Dacă a consumat amfetamină, atunci: are pupilele dilatate; are un comportament
agresiv; este mai vorbăreţ, confuz; nu mai are poftă de mâncare; poate să aibă asupra lui
tablete, capsule cu diferite înscrisuri şi de diferite culori, pliculeţe cu pudră fină sau mai
puţin fină de culoare albicioasă sau gălbuie; febră, transpiraţie, tremurături; dureri de
cap, vedere dublă şi ameţeli; are sentimentul că este puternic; respiraţie accelerată.
Pe termen lung, consumul de amfetamine determină: scăderea imunităţii organismului;

scădere în greutate; tulburări psihice; comportament necontrolat, violent şi iraţional;
febră foarte ridicată, stop cardiac sau deces datorită spargerii unor vase de sânge din
creier (anevrism).
114
7. MDMA (Ecstasy)
Dacă a consumat Ecstasy, atunci: este confuz; are insomnii sau somn agitat; are
sentimente de frică nejustificate; are sentimentul că este urmărit; scrâşneşte din dinţi;
are senzaţia de greaţă; are privirea tulbure; tremură; transpiră abundent; are tensiunea
arterială crescută.
Pe termen lung, consumul de Ecstasy determină: afecţiuni ale ficatului; dependenţă;

tulburări ale memoriei; tulburări ale gândirii.
8. Benzodiazepine
Dacă a consumat benzodiazepine (calmante, somnifere), atunci: este apatic; are
ameţeli; îşi controlează cu greutate musculatura; este mai inhibat; nu se mai poate
concentra; îi scade pofta de mâncare; transpiră, tremură.
Pe termen lung, consumul de benzodiazepine determină: tulburări ale memoriei şi

alterarea capacităţii de a asimila informaţii noi; insomnie, probleme digestive; sentimente
de frică; modificarea acuităţii senzitive (insensibilitate şi modificarea sensibilităţii la
lumină, sunet şi mirosuri); psihoze şi convulsii; dependenţă fizică şi psihică; în combinaţie
cu alcoolul, poate să aibă consecinţe fatale.
9. Inhalantele
Dacă a consumat inhalante, atunci: este ameţit (ca şi când ar fi consumat alcool);
vorbeşte nearticulat; are dificultăţi în a-şi controla musculatura; are iluzii şi halucinaţii;
îşi poate pierde conştiinţa; este somnolent; are dureri de cap; este nervos, agresiv,
apatic; are capacitate redusă de a judeca; nu are poftă de mâncare; are reflexe
încetinite, îşi poate pierde echilibrul; este dezorientat; are capacitate slabă de
concentrare a atenţiei.
Pe termen lung, consumul de inhalante determină: tulburări de creştere; tulburări ale

aparatului genital; scăderea imunităţii, anemie accentuată; boli ale aparatului respirator;
comportamente deviante; dependenţă fizică şi psihică.
10. NSP
Denumirea agreată de statele membre ale Uniunii Europene pentru produsele
comercializate prin intermediul “magazinelor de vise” este de ”noi substanţe cu
proprietăţi psihoactive”, ce sunt disponibile în stare pură sau în combinaţii.
În urma analizei efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor

din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate a fost evidenţiat faptul că
principalele substanţe cu proprietăţi psihoactive identificate în produsele comercializate
au fost cele din categoria “cabinoizilor sintetici” şi “amfetamine-like”.
115
Produsele sunt comercializate sub formă de ţigări, comprimate, pulberi, fragmente
vegetale ambulate în plicuri.
Canabinoizi sintetici:
Riscuri în plan fiziologic:
 respiratorii: tuse cronică şi bronşită în cazul persoanelor ce consumă în mod

regulat doze mari;
 cardiovasculare: amplificarea simptomelor cardiace la persoanele ce suferă de

hipertensiune sau insuficienţă cardiacă;
 ale sistemului endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător

şi cu maturizarea sexuală;
 reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar.
Riscuri în plan psihologic:
 consumul zilnic poate încetini funcţionarea mecanismelor psihice, ca de exemplu

capacitatea de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoria;
 trebuie menţionate efectele asupra executării unor sarcini complexe care necesită
luciditate mentală şi coordonare psihomotorie cum ar fi, aceea de a conduce un
automobil. Pot apărea reacţii acute de panică şi de nelinişte;
 în cazul persoanelor cu predispoziţii patologice pot apărea o serie de tulburări

psihiatrice de tip schizofrenic.
116
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR
PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU”
Activitate comună părinţi - copii
 Anexa 13: Diplome de absolvire pentru participanţi
 Anexa 14 Raportul final de activitate;
 Aparat foto (facultativ).
Argument
Scopul acestei activităţi constă în crearea unui cadru care să faciliteze socializarea
copiilor şi adulţilor. Participanţii la proiect au ocazia să discute, într-un cadru nonformal
(curtea şcolii, sala festivă, sala de sport, casa de cultură sau alte locaţii din comunitate,
cadru natural), ceea ce s-a întâmplat pe parcursul proiectului, cum au evoluat ei ca
persoane şi, mai ales, care au fost urmările în relaţia cu copiii lor.

(5’)[5’]
Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia sosesc. Le mulţumim pentru faptul că au ajuns
la timp, amintindu-le că acesta este un beneficiu pentru întregul grup.
(1’)[6’]
 Să organizăm o activitate recreativă comună la care vor lua parte toţi cei
implicaţi în proiect: părinţii, copii şi consilierul şcolar;
 Să petrecem un timp de calitate împreună, copii şi părinţi, în care adulţii pot

pune în aplicare ceea ce au învăţat pe parcursul proiectului.
117
 „Cântec, joc şi voie bună” (54’)[60’]
Recomandări pentru realizarea activităţii:
Alegem un cadru nonformal plăcut. Dacă este o perioadă a anului propice, putem organiza
un picnic în apropierea şcolii.
În funcţie de resursele pe care le avem la dispoziţie, organizăm activitatea astfel încât să

fie agreabilă pentru toţi participanţii: alegem un traseu relativ scurt, pentru a nu petrece
jumătate din timp pe drum, asigurăm gustări, în funcţie de durata activităţii; nu alegem
trasee dificile dacă în grup există persoane bolnave sau care nu agreează activitatea
fizică; ţinem cont de cerinţele speciale dacă există şi sunt rezonabile (de exemplu,
pregătim şi gustări vegetariene sau de post dacă este necesar).
Stabilim un proiect pentru câteva ore, dar suntem totodată deschişi la sugestii, cu
condiţia ca acestea să nu afecteze bugetul de timp.
Încurajăm discuţiile deschise, la care să poată asista sau interveni inclusiv copiii.
Evităm crearea a două grupuri distincte: adulţi şi copii. Activitatea recreativă este o
ocazie de a ne simţi bine unii cu alţii (părinţi şi copii), de a ne relaxa şi de a înţelege că
petrecerea câtorva ore alături de copilul nostru poate fi extrem de plăcută şi distractivă.
Reamintim părinţilor că aceasta este o ocazie deosebită de a-i cunoaşte pe colegii copiilor
lor, de a se pune la curent cu noutăţile şi nevoile generaţiei lor.
Cuvântul cheie al activităţii este socializarea!
În cazul picnicului, organizăm activităţi care să antreneze deopotrivă părinţii şi copiii, de

genul jocurilor sportive, concursurilor distractive între echipe formate din familii, ferindu-
ne de a stabili un câştigător anume („Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară vrem ostaşi”, cursa
cu roaba, aruncat la ţintă, alergare în saci etc.).
Atenţie! Părinţii sunt mai sensibili la afirmaţiile pe care le facem de faţă cu copiii lor!
Evităm critica sau reproşurile de orice gen! În cazul în care apar conflicte, le
dezamorsăm cu diplomaţie sau apelăm la alţi participanţi pentru o mediere. De asemenea,
atragem atenţia că, deşi este o activitate de timp liber şi relaxare, băuturile alcoolice nu
sunt permise.
Încurajăm comunicarea deschisă din partea tuturor celor prezenţi, dar suntem pregătiţi
cu subiecte posibile de discuţii, provocări şi cu jocuri sau activităţi care să menţină o
atmosferă energică şi să permită utilizarea cât mai eficientă a timpului petrecut
împreună.

(60’)[120’]
Fiecare pereche părinte – copil a avut de adus, în cadrul acestei întâlniri, proiectul „Eu şi
copilul meu”; proiect care poate lua forma unui poster sugestiv, a unui material audio-
video, a unui obiect sau artizanat, desen, pictură, poezie etc.
118
Fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp de 3 minute,
proiectul său, care este apreciat / analizat de grup, din punct de vedere al mesajului
transmis. Vom întreba grupul dacă proiectul este admis şi diada părinte – copil poate primi
diploma de absolvire a proiectului “Eu şi copilul meu”.
Accentuăm faptul că toţi suntem câştigători, că activitatea este un bun prilej de a

consolida relaţiile din familie, de a învăţa unii de la alţii prin observarea şi împărtăşirea
experienţelor individuale şi comune.
Festivitatea de premiere a absolvenţilor

(30’)[150’]
La finalul activităţii înmânăm părinţilor Diploma de absolvire a proiectului „Eu şi copilul
meu” (Anexa 13), ocazie cu care reamintim că sarcina noastră, ca şi consilieri şcolari,
este de a sprijini elevii şi familiile acestora, în probleme diverse, legate sau nu de şcoală,
dar care pot afecta evoluţia copiilor.
Amintim participanţilor că trăirea acestei experienţe comune i-a transformat într-un grup,
care are datoria de a-şi susţine membrii; astfel, ei se pot întâlni în continuare, pentru a-şi
împărtăşi experienţele generate de ceea ce au învăţat în cadrul proiectului „Eu şi copilul
meu” sau doar, pur şi simplu, pentru a discuta sau pentru a petrece diverse evenimente
împreună. Insistăm asupra beneficiilor pe care le poate aduce păstrarea relaţiilor dintre
membrii grupului.
Iată-ne la finalul acestui proiect! Suntem gata de absolvire? Suntem mai pregătiţi să facem
fată provocărilor copiilor noştri? Poate că mai avem multe de învăţat şi, cu siguranţă,
copiii ne vor oferi de azi înainte multe provocări, dar şi multe bucurii.
Am învăţat împreună că este foarte important să comunicăm cu copiii, să avem o relaţie

deschisă cu ei, bazată pe încredere, sprijin, dar şi control. Am trăit împreună o experienţă
comună care ne-a transformat într-un grup. Am învăţat să ne susţinem unii pe alţii, să ne
împărtăşim unii altora şi să învăţăm unii de la alţii. Am discutat mai timid la început,
poate mai aprins uneori, am fost furioşi sau trişti, dar ne-am şi simţit bine împreună.
Este important să rămânem uniţi şi să ne păstrăm bunul obicei de a ne întâlni în cadrul

acestui grup, dacă nu săptămânal, cel puţin o dată pe lună. Dacă prin participarea la acest
proiect am urmat „o cale” şi ne-am propus „să devenim părinţi mai buni”, pentru a
„forma copii mai buni”, experienţa acumulată pe drumul spre sufletul copiilor o putem
transmite mai departe şi altor părinţi. Meseria de părinte nu este uşoară, mulţi
întâmpină greutăţi şi nu ştiu cum să le facă faţă, suportul şi ajutorul venit din partea
participanţilor la acest proiect fiind
Proiectul nostru se încheie aici, dar sperăm că amintirea clipelor petrecute împreună, pe
parcursul celor 9 activităţi, ne vor face de fiecare dată să zâmbim...
119
Evaluarea activităţii şi a proiectului
(10’)[160’]
Rugăm diadele părinte – copil să-şi ofere un feed-back reciproc privind modul în care
proiectul “Eu şi copilul meu” a îmbunătăţit relaţia părinte-copil, pe parcursul a 3 minute.
Vom oferi posibilitatea celor care doresc să prezinte în faţa grupului feed-back-ul.
Subliniem, de asemenea, că fiecare participant poate adăuga, completa momentul feed-
back-ului cu impresii şi opinii personale la adresa experienţei proiectului şi a consilierului
şcolar.
Poza de grup
Pentru a marca finalul acestui proiect, facem o poză de grup pe care o vom trimite apoi
fiecărui participant şi coordonatorului judeţean (pe e-mail).

Activităţii 9
La finalizarea Activităţii 9 completăm, pregătim, verificăm, semnăm şi ştampilăm,
introducem în plic şi transmitem coordonatorului judeţean următoarele documente în
original:
La finalizarea Activităţii 9 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente:
Anexa 14: Raportul final de activitate;
Fotografia de grup va fi transmisă în format electronic, pe e-mail, coordonatorului

judeţean!
Transmitem, în termen de o săptămână, prin poştă sau personal, coordonatorului

judeţean, următoarele documente, în format scris, în original:
- acordurile de parteneriat semnate de către părinţi la activitatea 1;
- rapoartele de activitate şi tabelele de prezenţă semnate de participanţi pentru

activităţile 1 – 9;
- fişele de evaluare pentru activităţile 1 – 8;
- chestionarele de satisfacţie ale părinţilor de la activitatea 8;
- raportul final de activitate semnat de consilierul şcolar şi de directorul şcolii.
Raportul activităţii 9, raportul final şi fotografia de grup (dacă există) vor fi transmise
coordonatorului judeţean în format electronic.
120
Anexa 1: Tabel de prezenţă
Activitatea nr. ………. desfăşurată în data de …………….
în cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”
Nr. Numele şi prenumele Numele şi prenumele copilului Clasa Semnătura

părintelui
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
NUMELE ŞI PRENUMELE CONSILIERULUI SEMNĂTURA

ŞCOLAR
121
Anexa 2: Raportul de activitate
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ACTIVITATEA DATA

ÎNVĂŢĂMÂNT
Puncte tari ale

activităţii
Puncte slabe ale

activităţii
Intervenţii deosebite ale

participanţilor
NUMELE ŞI PRENUMELE CONSILIERULUI SEMNĂTURA

ŞCOLAR
122
Anexa 3: Acord de parteneriat
Încheiat în data de _________________între consilier şcolar ______________________, în

calitate de aplicant al proiectului „Eu şi copilul meu” în şcoala_________________ din
localitatea_________________ judeţul_____________________ şi ______________ în
calitate de părinte al copilului _______________________________, din clasa ____,
şcoala______________ localitatea ________________, judeţul ___________________.
Obligaţiile părţilor:
1. Obligaţiile consilierului şcolar
1.1. Să organizeze cele 9 activităţi din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”, conform
standardelor impuse de proiect;
1.2. Să furnizeze informaţiile şi materialele specifice proiectului tuturor părinţilor

participanţi;
1.3. Să ofere sprijin şi consiliere părinţilor în relaţia cu copilul;
1.4. Să respecte calendarul activităţilor, întocmit împreună cu părinţii;
1.5. Să stabilească, de comun acord cu părinţii, regulile de desfăşurare a activităţilor.
2. Obligaţiile părintelui
2.1. Să participe la toate întâlnirile conform calendarului de activităţi;
2.2. Să realizeze temele pentru acasă după fiecare întâlnire;
2.3. Să respecte regulile stabilite de comun acord cu grupul de participanţi;
2.4. Să trateze cu seriozitate activităţile proiectului;
2.5. Să aplice în mod constant în familie ce a învăţat în cadrul activităţilor;
2.6. Să nu se prezinte la activităţi în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor

legale şi/sau ilegale.
CONSILIER ŞCOLAR PĂRINTE
123
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
ACTIVITATEA DATA, ORA şi

LOCAŢIA
1. Să facem cunoştinţă
2. Nevoile copilului meu
3. Ce fel de părinte sunt
4. Cum comunicăm eficient cu copiii
5. Cum controlăm conflictele din familie
6. Cum stabilim reguli şi pedepse
7. Cum supraveghem anturajul copilului
8. Cum afectează familia consumul de tutun, alcool şi droguri
9. Gala de premiere a absolvenţilor proiectului „Eu şi copilul

meu”
NUMELE ŞI PRENUMELE CONSILIERULUI ŞCOLAR SEMNĂTURA
124
Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2
1. Cum vi s-a părut activitatea de astăzi?
  
 deloc interesantă  interesantă  foarte interesantă
2. Ce v-a plăcut la această activitate?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
3. Ce credeţi că putem îmbunătăţi la această activitate?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
4. Ce informaţie, din cele primite azi, vi se pare utilă în educaţia copilului

dumneavoastră?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
5. Ce alte subiecte, legate de educaţia copiilor, vi s-ar părea utile?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
6. Cum apreciaţi prestaţia consilierului şcolar?
  
 nesatisfăcătoare  bună  excelentă
Vă mulţumim!
125
Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3
Scrieţi cuvintele cheie care v-au rămas în minte în urma acestei activităţi, precum şi
dilemele pe care vi le-aţi clarificat
Completaţi ceea ce nu aţi înţeles bine sau întrebările care au apărut în urma acestei
activităţi
Vă rugăm răspundeţi la următoarele întrebări:
126
Ce am descoperit nou în această activitate?
Ce am simţit?
La ce aş renunţa din ceea ce fac acum?
127
Vă rugăm răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce am ştiut?
Ce am aflat?
Ce îmi propun să aflu?
128
1. Cum vi s-a părut activitatea de azi?
 foarte utilă  utilă  oarecum utilă  inutilă

2. Ce v-a plăcut la activitate? Bifaţi în căsuţele corespunzătoare!
 Exerciţiul de energizare
 Verificarea temei pentru acasă
 Cum stabilim reguli de comportament?
 Cum stabilim şi cum aplicăm o pedeapsă?
 Cum comunicăm copiilor pedeapsa stabilită?
 Cum recompensăm respectarea regulilor?
3. Oferiţi o notă de la 1 la 5 prestaţiei consilierului şcolar (1 – nesatisfăcător, 5 – excelent)
1 (nesatisfăcător) 2 (satisfăcător) 3 (bună) 4 (foarte bună) 5 (excelentă)
4. Cum apreciaţi organizarea acestei activităţi?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
.................................
Vă mulţumim !
129
Marcaţi pe ţintele de mai jos cât de mult v-au plăcut activităţile (foarte mult = 10 puncte;
mult = 5 puncte puţin = 1 punct):
1p 1p
5p
5p
10 10
Jocul de energizare Activitatea „Cum este influenţat copilul de

anturaj”
1p 1p
5p
5p
10 10
Activitatea „Cum supraveghem Activitatea consilierului

comportamentul copilului”
130
Anexa 11: Fişa de evaluare a Activităţii nr. 8
1. Cum apreciaţi utilitatea activităţii de astăzi?
 foarte utilă  utilă  oarecum utilă 

inutilă
2. Care dintre următoarele activităţi realizate azi le consideraţi mai interesante? Bifaţi
opţiunile d-voastră în caseta corespunzătore!
Exerciţiul de energizare
Tema pentru acasă
Sistemul de reguli al familiei aplicat la consumul de droguri
Studiul de caz
Factorii de risc şi factorii de protecţie în cazul consumului de droguri
3. Menţionaţi ce anume veţi aplica din activitatea de astăzi în educaţia copilului d-

voastră?
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
4. Oferiţi o notă de la 1 la 5 prestaţiei consilierului şcolar (1 – nesatisfăcător, 5 – excelent)
1 (nesatisfăcător) 2 (satisfăcător) 3 (bună) 4 (foarte bună) 5 (excelentă)
5. În ce măsură sunteţi mulţumiţi de informaţiile achiziţionate?
În mică măsură În mare măsură În totalitate
Vă mulţumim !
131
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la
proiectul „Eu şi copilul meu”
Următoarele fraze se referă la posibilele impresii cu privire la participarea în proiectul

„EU ŞI COPILUL MEU”. Vă rugăm să arătaţi în ce măsură sunteţi de acord cu fiecare dintre
ele. Pentru a face acest lucru, marcaţi cu „x” răspunsul care se potriveşte cel mai bine în
cazul dvs. Fiecare frază are patru posibilităţi de răspuns. Citiţi-le pe toate înainte de a
răspunde.
1. După participarea la acest proiect, îmi dau mai bine seama de responsabilitatea pe care o am ca părinte în educaţia
copiilor.
TOTAL DE ACORD DE ACORD DEZACORD DEZACORD TOTAL
□ □ □ □
2. După participarea la acest proiect, mă simt mai capabil(ă) decât eram înainte să reacţionez la conflictele cu copiii
mei.
□ □ □ □
3. În activităţile din cadrul acestui proiect am învăţat cum să îmbunătăţesc comportamentul copilului meu.
□ □ □ □
4. Mă simt satisfăcut(ă) de faptul că am participat la acest proiect.
□ □ □ □
5. Dacă acest proiect s-ar repeta şi un părinte cu copii de vârsta copiilor mei mi-ar cere părerea, le-aş recomanda să
participe.
□ □ □ □
MULŢUMIM PENTRU COLABORARE!
132
Anexa 13: Diplomă de participare
Se
acordă....................................................................................................
pentru participarea activă în cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”,
desfăşurat în perioada februarie - iunie 2010
CONSILIER ŞCOLAR DIRECTOR
Data Unitatea de învăţământ
133
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi
copilul meu”
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ACTIVITATEA DATA

ÎNVĂŢĂMÂNT
Puncte tari ale

proiectului
Puncte slabe ale

proiectului
Intervenţii deosebite
ale participanţilor
134
Recomandări pentru
îmbunătăţirea
activităţilor şi
materialelor din
proiect
Exemple de bună
practică propuse
pentru ghidul final
NUMELE ŞI SEMNĂTURA NUMELE ŞI SEMNĂTURA ŞI

PRENUMELE PRENUMELE ŞTAMPILA
CONSILIERULUI DIRECTORULUI UNITĂŢII
ŞCOLAR
135
Anexa 15: Raportul de monitorizare
Indicatori de performanţă Nesatisfăcător Satisfăcător Bine Foarte

bine
1 2 3 4
Implicarea tuturor
participanţilor în activitate
Coeziunea de grup
Climat de lucru stimulativ
Managementul eficient al
timpului
Tema pentru acasă
Evaluarea activităţii
Motivarea extrinsecă a
participanţilor
Motivarea intrinsecă a
participanţilor
Asimilarea de cunoştinţe de
către participanţi
136
Formarea de abilităţi specific
Originalitate/ creativitate în
derularea activităţilor
Gradul de satisfacţie al
părinţilor faţă de activitate
TOTAL PUNCTAJ
Puncte tari:
Puncte slabe:
Nereguli:
Alte observaţii:
Nume şi prenume responsabil

monitorizare
Semnătură responsabil
monitorizare
137
Anexa 16: Model acord colaborare CJRAE - CPECA
ACORD DE COLABORARE
Centrul Judeţean de Resurse şi de Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Asistenţă Educaţională Consiliere Antidrog
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
Acest acord se încheie între:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog…………….., cu sediul în

…………………, reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de (funcţia)
şi
2. Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională……….., cu sediul în

…………………, reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de (funcţia)
Art. 1. Obiectul acordului de colaborare:
(1) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unităţile şcolare din judeţul
………………………………………………………………………………………
Art. 2. Obiectivele colaborării:
(1) Organizarea şi desfăşurarea în comun a activităţilor din proiect;
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă
etc.);
(3) Colaborare dintre personalul CJRAE şi specialiştii CPECA în iniţierea,

implementarea şi evaluarea activităţilor din proiect.
138
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
(1) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog se obligă:
(1.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CJRAE, prin persoana

desemnată în acest sens, respectiv …… (nume şi prenume persoană formată pe
proiect);
(1.2) să acorde sprijin în implementarea proiectului în şcoală, atunci când este

solicitat;
(1.3) să participe cu personal specializat la derularea unor activităţi din cadrul

proiectului;
(1.4) să pună la dispoziţia consilierilor şcolari materiale informaţionale de specialitate.
(2) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională se obligă:
(2.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CPECA, prin persoana

proiect);
(2.2) să implementeze proiectul în şcoli, prin consilierii şcolari formaţi în acest sens;
(2.3) să asigure respectarea graficului activităţilor, conform termenelor stabilite în

proiect;
(2.4) să susţină activitatea consilierilor şcolari în unităţile de învăţământ.
(3) Obligaţii comune:
(3.1.) să organizeze un eveniment de lansare, respectiv de închidere a proiectului;
(3.2.) să monitorizeze evoluţia implementării proiectului;
(3.3.) să promoveze activităţile şi rezultatele proiectului;
(3.4.) să analizeze posibilităţile de finanţare din partea autorităţilor publice locale şi

să depună diligenţele necesare pentru obţinerea acestora;
139
(3.5.) să organizeze în comun campanii de strângere de fonduri pentru a asigura o
parte din resursele necesare implementării proiectului.
Art. 4. Dispoziţii finale
(1) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil
pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului
scris al părţilor;
(2) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
(3) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile
organizării şi desfăşurării proiectului, atât timp cât acestea fac obiectul obligaţiilor
asumate de fiecare parte;
(4) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o
lună înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după
ce au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
Prezentul acord de colaborare s-a încheiat azi, .................., la …….., în două

exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
Centrul Judeţean de Resurse şi de Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Asistenţă Educaţională Consiliere Antidrog
140
Anexa 17: Model acord colaborare CPECA – Unitate şcolară
Unitatea de învăţământ Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
ACORD DE COLABORARE
Acest acord se încheie între:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog…………….., cu sediul în

…………………, reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de Coordonator
şi
2. Unitatea de învăţământ ………………, cu sediul în …………………, reprezentat

prin (nume şi prenume), în calitate de Director
Art. 1. Obiectul acordului de colaborare:
(2) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unitatea şcolară din judeţul
………………………………………………………………………………………
Art. 2. Obiectivele colaborării:
(1) Organizarea şi desfăşurarea în comun a activităţilor din proiect;
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă
etc.);
(3) Colaborarea personalului unităţii şcolare cu specialiştii CPECA în implementarea

activităţilor din proiect.
141
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
(4) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog se obligă:
(1.5) să păstreze legătura permanentă cu reprezentantul şcolii, prin persoana

proiect);
(1.6) să acorde sprijin în implementarea proiectului în şcoală, atunci când este

solicitat de consilierul şcolar ce implementează proiectul în unitatea şcolară….;
(1.7) să participe cu personal specializat la derularea unor activităţi din cadrul

proiectului;
(1.8) să pună la dispoziţia consilierului şcolar materiale informaţionale de specialitate.
(5) Unitatea şcolară….. se obligă:
(2.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CPECA şi CJRAE, prin persoana

desemnată în acest sens, respectiv …… ;
(2.2) să asigure cadrul necesar implementării proiectului în unitatea sa şcolară (sala

adecvată activităţilor cu părinţii);
(2.3) să promoveze proiectul „Eu şi copilul meu” în unitatea sa şcolară şi prin
(2.4) directorul/ coordonatorul unităţii şcolare asistă la prima, respectiv ultima

întâlnire din proiect
(2.5) să asigure respectarea graficului activităţilor, conform termenelor stabilite în

proiect;
(2.6) să susţină activitatea consilierului şcolar în unitatea de învăţământ….
142
Art. 4. Dispoziţii finale
(5) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil
pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului
scris al părţilor;
(6) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
(7) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile
organizării şi desfăşurării proiectului, atâta timp cât acestea fac obiectul
obligaţiilor asumate de fiecare parte;
(8) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o
lună înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după
ce au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
Prezentul acord de colaborare s-a încheiat azi, ……………………, la …………, în două

exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
Unitatea şcolară Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog
DIRECTOR
COORDONATOR
143
DICŢIONAR
Abuz de substanţe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării
fizice şi / sau psihice şi / sau consecinţe sociale dăunătoare, în absenţa dependenţei,
constatate conform criteriilor medicale.
Anxietate – stare de tensiune, nelinişte.
Analgezic – medicament sau drog care înlătură sau calmează temporar durerea.
Barbiturice – diferite derivate ale acidului barbituric care au proprietăţi hipnotice şi

sedative.
Dependenţă fizică – se manifestă la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea

completă a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale acestuia,
situaţie ce va genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul
sindromului specific consumatorilor de droguri.
Dependenţa psihică – stare psihică manifestată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a

subiectului de a continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic provocat
de absenţa acestuia.
Dezintoxicare – procesul de autoreglare sau „întoarcere la normalitate” a organismului,

după eliminarea unei substanţe toxice. Din punct de vedere terapeutic, dezintoxicarea
este un procedeu prin care se urmăreşte eliminarea unui toxic sau se face inofensivă
acţiunea acestuia.
Drog – substanţe psihic active, care modifică starea de conştiinţă, cu potenţial de a da

dependenţă. Pot fi de origine naturală sau de sinteză.
Hipnotic – substanţă sau medicament care provoacă un somn artificial.
Intoxicare – stare fizică şi / sau psihică rezultată ca urmare a introducerii în organism a

unor substanţe toxice sau a unor otrăvuri.
Metadonă – substanţă analgezică, asemănătoare morfinei, care se administrează în

principal dependenţilor de heroină care se află în tratament de dezintoxicare.
Stupefiant – medicament care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi
psihică. Induce dependenţă psihică şi fizică severă.
Sevraj – ansamblu de reacţii psihologice şi fiziologice la întreruperea bruscă a unui drog

care a produs dependenţă.
Sindrom de abstinenţă – reacţia organismului la întreruperea bruscă a utilizării drogului,

la administrarea de antagonist specific sau la scăderea cantităţii de drog faţă de care s-a
instalat dependenţa.
Toleranţa – apare ca urmare a administrării repetate a unei substanţe şi constă în

dispariţia treptată a efectelor acestei substanţe asupra organismului, astfel încât, pentru
a obţine efectul iniţial al substanţei, se impune creşterea progresivă a dozei.
144
BIBLIOGRAFIE
• ABRAHAM P.; Cicu G; Podaru D.; Moldovan A.M. – Prevenire şi consiliere antidrog –
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor (2004).
• ANDOLFI M. „Family Therapy:An Interactional Approach”, New York, Plenum, 1979.
• ANDREWS J.A:, Hops H, Duncan S.C. (1997). Adolescent Modeling of Parent

Substance Use: The Moderating Effect of the Relationship With the Parent. Journal
of Family Psychology. 11 (3): 259-270.
• Ashery R.S., Robertson E.B., Kumpfer K.L. (Eds.) (1998). Drug Abuse Prevention
Through Family Interventions. NIDA Research Monograph 117. Rockville MD:
National Institutes of Health.
• BACUS A., „Cum să aveţi autoritate în faţa copilului”, Editura Teora, Bucureşti
2009.
• BARKER P. „Basic Family Therapy”, Oxford, Blackwell Science, 1998.
• BECOÑA E. (1999). Bases teóricas que sustentan los proiectas de prevención de

drogas. Madrid: Ministerio del Interior. Delegación del Gobierno para el Plan
Nacional sobre Drogas.
• BOTIS Adina, Tarău Anca, 2004, Disciplinarea pozitivă sau Cum să disciplinezi fără
să răneşti, Editura ASCR, Cluj-Napoca
• BROOK, J.S.; Brook, D.W.; Gordon, A.S.; Whiteman, M.y Cohen, P – The
psychological etiology of adolescent drug use. A family interactional approach.
Genetics, social gender and psychology. Monograph (1990).
• BUKOSKI W.J. (Ed.) (1997). Meta-Analysis of Drug Abuse Prevention Proiects. NIH
Publication No. 974146. Rockville M.D.: National Institutes of Health (traducere în
castelană: Meta-análisis de proiectas de prevención del abuso de drogas. Madrid:
F.A.D. 1999).
• BURSUC, Bogdana, Popescu, Alina, 2006, Managementul clasei (Ghid pentru

profesori şi învăţători-în cadrul proiectului „Cum ar trebui profesorii să prevină
problemele de comportament ale elevilor-training: „Proiectul de formare pentru
profesori privind managementul comportamental al elevilor”, finanţat de către
UNICEF România şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate - din fonduri primite de la
Fundaţia pentru o Societate Deschisă), Bucureşti
• CABALLO V.E: (1992). Manual de técnicas de terapia y modificación de conducta.

Madrid: Siglo XXI.
• CAMPBELL, Ross (2001). Copiii noştri şi drogurile, Curtea veche, Bucureşti.
• Canadian Institute of Cultural Affairs, Toronto 2004 - Levels of training evaluation
• Cărăuş D, Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC,

Chişinău, 2008, pag.6.
• Centrul Parteneriat pentru Egalitate (2004). Cum să ne dezvoltăm un stil de viaţă

sănătos. Modalităţi de integrare de dimensiunii de gen în educaţia pentru sănătate.
145
• COHEN D., Rice J. (1997). Parenting Styles, Adolescent Substance Use, and
Academic Achivement. Journal of Drug Education. 27 (2): 199-211.
• Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor - Ghidul de utilizare a

standardelor operaţionale / de pregătire profesională în elaborarea proiectelor de
formare profesională.
• DALLOS R., Draper R. „An Introduction to Family Therapy”, Buckingham, Open

University Press, 2000.
• DAVID Kolb – Învăţarea expereinţială
• DISHION T.J. şi colab. Proiecta de Transición Adolescente. Manual del Monitor de

Padres (versiune castelană de J.L. Recio). Madrid: Universidad Complutense de
Madrid. Documento multicopiado.
• DISHION T.J., Kavanagh K (2003). Intervening în Adolescent Problem Behavior. New

York: Guilford.
• DOPFNER, M., Schurman, S. Lehmkuhl, G. (2004). Copilul hiperactiv şi încăpăţânat.

Ghid de intervenţie pentru copil cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale.
Editura ASCR, Cluj-Napoca.
• DRĂGAN Jenica, Dicţionar de droguri, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2005
• ENĂCHESCU Constantin (2003) – Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, Polirom,

Bucureşti
• FABER, A.; Maslisc, E – Comunicarea eficientă cu copiii.
• FOLEY V.D. „An Introduction to Family Therapy”, New York, Grune & Straton, 1974.
• GAUDET, Etiene;(2006). Drogurile şi adolescenţa. Editura Minerva, Bucureşti.
• GERMAIN M., Le Blanc M. - „Typologie de la toxicomanie et de la criminalite”
• Gerrard M., Gibbons FX, Zhao L., Russell D.W., Reis-Bergan M. (1999). The effect of
peer’s alcohol consumption on parental influence: A cognitive mediational model.
Journal of Studies on Alcohol. Supplement 13: 32-44.
• Goldfried M.R., Davison G.C. (1981), Técnicas terapéuticas conductistas. Buenos

Aires: Paidos.
• Gordon R.S. (1983). An Operational Classification of Disease Prevention. Public

Health Reports. 98 (2): 107-109.
• Hawkins J.D., Catalano R.F. (1998). Preparing for the Drug Free Years. Workshop
Leader’s Manual. Seattle: Developmental Research and Proiects.
• Hawkins J.D., Catalano R.F., Miller J.Y. (1992). Risk and Protective Factors for
Alcohol and Other Drug Problems în Adolescence and Early Adulthood: Implications
for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin. 112 (1): 64-105.
• HOPS H., Andrews J.A., Duncan S.C., Duncan T.E., Tildesley E. (2000). Adolescent
Drug Use Development. A social Interactional and Contextual Perspective. A
Sameroff A.J., Lewis, Miller S.M. (Ed.). Handbook of Developmental
Psychopathology. 2nd Edition. New York: Plenum Press.
146
• Irwin L. Goldstein & J. Kevin Ford, Wadsworth, Belmont USA, 2001 - Formarea în
organizaţiile actuale
• Izzarga S, Ayarra M. (2001). Entrevista Motivacional. Anales del Sistema Sanitario

de Navarra. 24 (Supl.2): 43-53.
• Învăţarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001 - Adaptare după O.

Păcurari (coord),
• LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială
în abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia
Naţională Antidrog (2005)
• MARTINEZ I., Salvador T., Catálogo de Proiectas de Prevención del Abuso de

Drogas. Madrid: Comunidad Autónoma de Madrid. Agencia Antidroga.
• MATTHEW Miles – Învăţarea în grupuri de lucru
• MILLER, R.William, Rolnick Stephen (2002) – Interviul Motivaţional. Pregătirea

pentru schimbare
• MINUCHIN Salvador (1974) – Families and Family Therapy, Harvard University Press,
Cambridge
• MITROFAN Iolanda şi colaboratorii (2001) Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea

copilului
• MOSHER Bob, Lesley Darling, Ellen Fike „Trainig for Results”, 1996 Ziff-Davis
Publishing company – Metode utilizate în analiza nevoilor de formare
• Nacional Institute of Drug Abuse (1997). Preventind Drug use Among Children and
Adolescents. A Researched-Based Guide. Rockville M.D.: National Institutes of
Health. NIH Publication No. 97-4212.
• NICHOLS M.P. „Family Therapy: Concepts and Methods”, New York, Gradner Press,
1984.
• OFFORD D. (2000). Selection of Levels of Prevention. Addictive Behaviors. 25 (6):

833-842.
• Porras J., Comas D. (1996). Materiales de formación en prevención de

drogodependencias. Módulo Familias. Madrid: Proiecta de Prevención de
Drogodependencias en Centros Educativos de la Comunidad de Madrid (P.P.D.)
• PROCHASKA J.O., Norcross J.C. (2001). Stages of change. Psychotherapy: Theory,

Research and Practice. 38 (4). 443-448.
• RĂŞCANU Ruxandra, Alcool şi droguri:"virtuţi" şi capcane pentru tineri, Ed.

Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2004
• RĂŞCANU Ruxandra, Zivari Maria, Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de

drog, Ed. Ars Docendi, Bucureşti, 2002
• Robles L., Martinez J.M. (1998). Factores de protección en la prevención de las

drogodependencias. Idea Prevención. 17: 58-70.
147
• RODRIGUEZ, J.A.G. Dr. – Copilul meu, drogurile şi eu - Editura Ministerului de
Interne, (2002).
• SÁNCHEZ-Turet M, Suelves J.M., Duran A., Larriba J., Romeo R. (1999). Effect of
Parental Attitudes on Adolescent Alcohol Abuse: The Moderating Effect of Parent-
Child Relationship. Results from a Cross-sectional Study în a Sample of Spanish
Students. Comunicación presentada en el European Symposium on Community
Action to Prevent Alcohol Problems. Oporto, 18-20 noiembrie.
• SANDERS M.R. (2000). Community-Based Parenting and Family Support

Interventions and the Prevention of Drug Abuse. Addictive Behaviors. 25 (6): 929-
943.
• SCOTT P. Sells, 2007, Adolescenţii scăpaţi de sub control, Editura Humanitas,

Bucureşti.
• SHAPIRO S., SKINULIS K., - Cum devenim părinţi mai buni, Editura Humanitas,
Bucureşti 2008.
• STANTON M.D, Thomas T.C. (1982) – Family Therapy of Drug Abuse and Addiction”
Guilford Press, New York.
• SUELVES J.M. (1998). Evaluación de proiectas escolares de prevención del abuso de

drogas: algunas indicaciones derivadas del meta-análisis. Idea-Prevención. 16: 50-
60.
• SUELVES J.M., Romero R., Sánchez-Turet M. (2000). Prevención del abuso de drogas
en la escuela secundaria tras la reforma educativa. Implantación de diversos
proiectas en la ciudad de Barcelona. Gaceta Sanitaria. 14 (2): 131-138.
• The IT Trainer Development Proiecte, Corporate Learning, Ltd - Metode utilizate în

analiza nevoilor de formare
• Tobbler N.S., Stratton H.H. (1997). Effectiveness of School-based drug prevention

proiects: A meta-analysis of the research. Journal of Primary Prevention. 18 (1):
71-128.
• Turner K.M., Markie-Dadds C., Sanders M.R. (1998). Triple P. Positive Parenting
Proiect. Facilitator’s Kit for Group Triple P. Milton QLD: Families International
Publishing.
• Weisinger H.D. (1988). Tecnicas para el control del comportamiento agresivo.

Barcelona: Martínez-Roca.
• World Drug Report 2007/ www.unodc.org
148
NOTE
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
149
NOTE
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
150

Manualul EU SI COPILUL MEU A4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manualul EU SI COPILUL MEU A4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUALUL PROIECTULUI

„EU ŞI COPILUL MEU”

-GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU CONSILIERII ŞCOLARI-

DESCRIEREA PROIECTULUI .......................................................................................................................... 13

TITLUL PROIECTULUI ................................................................................................................................... 13

OBIECTIV GENERAL ..................................................................................................................................... 13

STRATEGIA DE INTERVENŢIE ....................................................................................................................... 13

CONTEXTUL APLICĂRII ................................................................................................................................ 13

TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ ................................................................ 13

BENEFICIARII PROIECTULUI ......................................................................................................................... 15

DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 16

ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI ........................................................................................................................ 17

Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor ......................................... 18

METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ........................................................ 19

PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE ....................................................................... 22

„Trucuri” pentru atragerea părinţilor la şcoală .......................................................................................... 22

Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor................................................................................................ 25

Ce facem când un participant perturbă activitatea .................................................................................... 26

METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE........................................................................................................... 26

I. METODE CENTRATE PE CONSILIER........................................................................................................... 27

2. Dezbaterea pe baza studiului de caz....................................................................................................... 27

II. METODE CENTRATE PE GRUP ................................................................................................................. 28

1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii) ..................................................................................... 28

2. Brainstorming-ul (furtuna de idei) .......................................................................................................... 28

3. Discuţia în grupuri mici ........................................................................................................................... 29

4. Discuţia dirijată ....................................................................................................................................... 30

6. Jocul de rol .............................................................................................................................................. 32

7. Lecturi scurte .......................................................................................................................................... 35

8. Turul galeriei ........................................................................................................................................... 36

9. Metoda SINELG ....................................................................................................................................... 36

EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 37

A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR ................................................................................................................. 37

ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ ................................................................................................... 38

ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU ................................................................................................. 45

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 53

ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT? ................................................................................................ 54

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 63

ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII ............................................................................ 65

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 72

ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN FAMILIE................................................................. 73

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 80

ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE .................................................................................. 82

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 93

ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI.................................................................. 94

Preocupări frecvente ale părinţilor ........................................................................................................... 100

Preocupări frecvente ale părinţilor ........................................................................................................... 109

Mituri legate de droguri ............................................................................................................................ 111

Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri............................................................................ 112

1. Nicotina ........................................................................................................................................ 113

3. Marijuana ..................................................................................................................................... 113

6. Amfetamina ................................................................................................................................. 114

7. MDMA (Ecstasy) ........................................................................................................................... 115

8. Benzodiazepine ............................................................................................................................ 115

9. Inhalantele ................................................................................................................................... 115

10. NSP ............................................................................................................................................... 115

Activitate comună părinţi - copii ............................................................................................................... 117

Anexa 1: Tabel de prezenţă ...................................................................................................................... 121

Anexa 2: Raportul de activitate................................................................................................................. 122

Anexa 3: Acord de parteneriat .................................................................................................................. 123

Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii.............................................................................................. 124

Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2 ........................................................................................ 125

Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3 ................................................................................................... 126

Anexa 8: Fişa de evaluare a Activităţii 5 ................................................................................................... 128

Anexa 9: Fişa de evaluare a Activităţii 6 ................................................................................................... 129