Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AUTORII ....................................................................................................................................................... 10
OBIECTIVE SPECIFICE................................................................................................................................... 13
CADRUL DE IMPLEMENTARE....................................................................................................................... 14
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele pentru acasă ................. 22
1. Prezentarea ............................................................................................................................................. 27
5. Modelarea comportamentului................................................................................................................ 32
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI ..................... 101
4. Heroina......................................................................................................................................... 114
5. Cocaina......................................................................................................................................... 114
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU” ........ 117
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”..................... 132
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi copilul meu” ............................................. 134
Anexa 17: Model acord colaborare CPECA – Unitate şcolară ................................................................... 141
Zig Ziglar
INTRODUCERE
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de
a înlesni o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului,
ei începând educarea copilului din familie. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine
stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea
părinţilor în scopul îmbunătăţirii relaţiilor cu proprii copii, după principii ştiinţifice de
psihopedagogie, devine o necesitate.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai
existenţa materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia
consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), subestimând importanţa unei comunicări
afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă al
copilului.
Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe şi abilităţi necesare zi de zi. Aceste
cunoştinţe şi abilităţi nu sunt înnăscute sau nu apar atunci când devii părinte. Fiecare
dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţii noştri, din
informaţiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însă ceea ce învăţăm din interacţiunea
cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se
dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori părinţii au întrebări la
care nu au răspunsuri sau observă comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum să
reacţioneze.
În general comportamentul este inspirat din propria experienţă de viaţă a părinţilor, astfel
perpetuându-se atât aspecte pozitive cât şi negative în educaţie, pe parcursul mai multor
generaţii. Modelul parental pozitiv se regăseşte adesea în înţelepciunea populară, cum ar
fi, de exemplu, zicala: „Ce nu te doboară, te face mai puternic”; şi, referindu-ne la
trăsăturile de caracter pozitive putem menţiona şi proverbul: „Aşchia nu sare departe de
trunchi” sau „Cum îl creşti, aşa îl ai”. Însă, cu toţii ştim astăzi că, indiferent de situaţie,
educaţia copiilor nu poate fi asociată cu violenţa, iar bătaia nu mai este „ruptă din rai!”.
8
Prin intermediul acestui proiect ne propunem să consolidăm legăturile afective dintre
membrii familiei (părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), dintre aceştia şi şcoală,
aplicând sistematic metode fundamentate ştiinţific.
Fără îndoială abuzul de băuturi alcoolice, tutun şi alte droguri facilitează apariţia
problemelor medicale, psihologice şi sociale importante în cea mai mare parte a ţărilor
dezvoltate. Având în vedere că tratamentul pentru astfel de probleme este dificil şi,
adeseori, este absolut imposibil să rezolvăm unele dintre complicaţiile asociate abuzului
de droguri – cum ar fi infecţia cu HIV – totuşi, cu sprijinul acestui ghid, vom face împreună
eforturi pentru a preveni abuzul de tutun, alcool şi droguri cel puţin pentru familiile
incluse în proiect.
Ghidul conţine descrierea celor nouă activităţi cu părinţii care se vor realiza în cadrul
proiectului „EU ŞI COPILUL MEU”. Activităţile cu părinţii sunt interactive, conţinând şi
aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea părinţilor, a
consilierilor şcolari şi, acolo unde este cazul, şi din partea copiilor.
9
AUTORII
Ghidul de bune practici pentru consilierii şcolari a fost realizat ca urmare a derulării
activităţilor implementate în perioada septembrie 2010-ianuarie 2011, în cadrul
proiectului RO-0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea
consumului de tutun, alcool şi droguri”, finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE, de
către următorii experţi:
10
multiple în prevenirea consumului de droguri în şcoală şi familie, consilierea persoanelor
afectate de consumul de alcool şi droguri, persoanelor afectate de HIV şi hepatită C;
licenţiată a Facultăţii de Psihologie-Sociologie, Universitatea Hyperion, Bucureşti. Membru
al Colegiului Psihologilor din România.
Jurist dr. Mihaela TOMIŢĂ, Agenţia Naţională Antidrog, Centrul Regional de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş, specializare în psihologie judiciară, lector la
Universitatea de Vest Timişoara - Facultatea de Sociologie şi Psihologie, membru al
Uniunii Juriştilor din România.
11
Sociolog dr. Aurora - Violeta LEFTER, Agenţia Naţională Antidrog, cercetător ştiinţific,
doctor în sociologie - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti
(teza: Consumul de droguri - impact asupra unei societăţi în tranziţie), master în „Politici
Sociale ale Dezvoltării” la Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă
Socială, licenţă în sociologie la Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie,
Psihologie şi Pedagogie; formare în: analiză statistică avansată (SPSS), realizarea de studii
şi analize privind fenomenul drogurilor, evaluarea şi planificarea programelor, manager de
proiect şi formator adulţi.
22 Consilieri şcolari din judeţul BIHOR: Ionela BELBE, Iudit BIRINYI, Diana BODEA LUNG,
Eva BODO, Ioana CHERECHIANU, Alin-Ioan CREŢU, Adela Simona CUREA LUP, Andrea
Nicoleta DUMBRAVĂ, Teodora Alina ENE, Orsolya-Aniko GAZDAG, Laura HARJA, Anca
Simona KELEMEN, Teodora Felicia MEGHESAN, Mihaela Iudita MINCIC, Luminiţa Iolanda
Edittha MLADONICZKY, Gabriela NEDELCU, Monica ONICA, Rodica POP, Ani-Emilia RADU,
Nicoleta-Elena STOITA, Ioana Mariana SZANTO, Tunde TARR.
22 Consilieri şcolari din judeţul CONSTANŢA: Raluca ATANASIU, Laura Elena BURGHIŞAN,
Marieta CĂESCU, Mirela CĂPĂŢÎNĂ, Aurora CHIRILĂ, Vasile CIUBUCĂ, Ana COLNICEANU,
Gabriela CRUDU, Eugenia DOBROMIR, Valentina DURAC, Carmen - Silvia FALIBOGA-ANDREI,
Camelia MARINESCU, Cristina MUREŞANU, Mihaela NICOLAEV, Cristina PALU, Mihaela
PARIZA, Carmen-Daniela PĂLICI, Mihaela - Camelia POPA, Laura Elena SECU, Nicoleta -
Dorina TOMA, Alina VASILE.
18 Consilieri şcolari din judeţul ILFOV: Maria ANGHEL, Ioana BĂNULESCU, Maria BOBOC,
Mariana Dochia GASPAR, Lelia GAVRILĂ PERL, Delia Josett HANEA, Ana Maria MOAGĂ,
Lucian NEGOIŢĂ, Lucian POPESCU, Luminiţa POPESCU, Andreea Oana RÂCIU, Ioana SANDU,
Sanda SĂCEANU, Ancuţa SOCAS, Ileana Narcisa ŞTEFĂNESCU, Gabriela TROANCA, Simona-
Maria VASILE, Sorina VRANĂ.
12
DESCRIEREA PROIECTULUI
TITLUL PROIECTULUI
RO 0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun,
alcool şi droguri”, finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE.
OBIECTIV GENERAL
Creşterea factorilor familiali de protecţie şi reducerea factorilor familiali de risc faţă de
consumul de tutun, alcool şi droguri la preadolescenţi.
OBIECTIVE SPECIFICE
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă între părinţi şi copii;
STRATEGIA DE INTERVENŢIE
Dezvoltarea de competenţe de formare familială în abilităţi educative a consilierilor
şcolari, prin intermediul cursurilor de formare şi a sesiunilor de supervizare din partea
specialiştilor CPECA.
CONTEXTUL APLICĂRII
Familial, părinţi, mama şi tatăl.
13
copiii persoanelor care consumă abuziv alcool sau droguri. Programele de prevenire
selectivă necesită mai multe resurse, au o acoperire mai mică decât cele universale, sunt
orientate spre segmente de populaţie cu risc crescut de a prezenta probleme asociate cu
consumul de droguri şi oferă beneficii potenţiale foarte crescute.
CADRUL DE IMPLEMENTARE
Proiectul „Eu şi copilul meu” are la baza proiectul „Protego”, implementat de către
Agenţia Naţională Antidrog în anul 2007. Ca urmare, activităţile propuse sunt validate
ştiinţific, iar modificările care apar faţă de proiectul iniţial se datorează adaptării la
realităţile româneşti.
• Consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali sau cadre didactice titulare care îşi
desfăşurau activitatea în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, sau în Centre Judeţene de
Resurse şi Asistenţă Educaţională atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, din
judeţele selecţionate.
• Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 13 ani;
• Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute) sau cu copii la risc
(probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de
comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică)
14
BENEFICIARII PROIECTULUI
Beneficiarii acestui proiect se împart în patru categorii: consilieri şcolari, specialişti
CPECA (psihologi, asistenţi sociali, sociologi), părinţi şi copii.
I. Consilieri şcolari
În cadrul proiectului pot participa consilieri şcolari care au absolvit cursul de formare „Eu
şi copilul meu”.
• Titulari în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, atât din mediul urban, cât şi din mediul
rural;
Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 14 ani;
15
Nu se vor include în proiect persoanele care prezintă tulburări psihopatologice sau
care au alte dificultăţi ce pot interfera grav în derularea activităţilor! Aceste persoane
necesită intervenţii de specialitate, terapii individuale etc., nefiind compatibile cu
abordarea din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”.
Copii din ciclul secundar, cu vârsta între 10 şi 14 ani, ai căror părinţi sunt incluşi
în proiect.
O dată identificate familiile care îndeplinesc criteriile de mai sus, vom invita personal
părinţii, telefonic sau printr-o scrisoare în care vom specifica data, ora şi locul de
întâlnire (de ex. cabinetul de consiliere). Cu acest prilej le prezentăm părinţilor
proiectul „EU ŞI COPILUL MEU”, precum şi toate detaliile organizatorice. Invităm
părinţii care îşi dau acordul, să participe la prima activitate a proiectului. Numărul
recomandat de părinţi participanţi este între 10 şi 12!
Este important ca ambii părinţi să participe la proiect. Adeseori acest lucru nu este
posibil, fie că este vorba despre familii monoparentale (situaţie destul de frecventă), fie
datorită gradului crescut de conflict existent între părinţi, indiferenţei unuia dintre
aceştia faţă de educaţia copiilor sau din alte motive (proiect de lucru al părinţilor, părinţi
plecaţi în străinătate, în penitenciar etc.).
Pe de altă parte, atunci când participă ambii părinţi este recomandat să nu vină prin
rotaţie. Ideal ar fi să participe atât tatăl cât şi mama la toate activităţile proiectului.
Recomandăm ca grupul să fie format din 10 - 12 participanţi. Grupurile mai mici limitează
posibilităţile de îmbogăţire a cunoştinţelor prin intermediul experienţelor celorlalţi
participanţi. Cu mai mult de 12 persoane devine dificilă menţinerea controlului asupra
grupului şi activităţilor, existând riscul să depăşim timpul prevăzut pentru exerciţii, iar
participanţilor li se reduc posibilităţile de intervenţie şi implicare activă.
Este important să selectăm un grup de părinţi cât mai omogen posibil în ceea ce
priveşte motivaţia şi nevoile de participare la proiect, caracteristicile socio-
demografice, veniturile, educaţia, vârsta copiilor.
16
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI
Proiectul include nouă activităţi cu părinţii cu durată de minim 90 de minute fiecare.
următoarea schemă:
Activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” includ una sau mai multe teme (sarcini
educative) pe care participanţii trebuie să le realizeze acasă, de preferat în scris. Aceste
teme au rolul de a exersa, în situaţii reale, abilităţile dobândite sau îmbunătăţite în
cadrul activităţilor, astfel încât acestea să se menţină şi să se generalizeze. Prin
generalizare se înţelege manifestarea noilor comportamente sau abilităţi în contexte sau
condiţii diferite de cele care au ghidat învăţarea acestora. La finalul fiecărei activităţi se
prezintă participanţilor tema pentru acasă (sarcina educativă), a cărei realizare este
trecută în revistă şi discutată la începutul activităţii următoare.
În planificarea temelor pentru acasă este bine să se ţină cont de dificultatea abilităţilor ce
trebuie puse în practică, începând cu cele pe care părintele le poate realiza fără prea
mult efort şi continuând cu cele cu grad mai mare de complexitate şi dificultate. Acestea
le oferă părinţilor consecinţe pozitive, le vor da încredere şi îi vor motiva în continuarea
practicării. În plus, este bine ca părinţii să fie evidenţiaţi atunci când au realizat temele,
în special atunci când acest lucru a fost realizat la un nivel satisfăcător.
Încheierea activităţii
17
Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor
Materiale necesare
Argument
Aplicarea chestionarelor
Evaluarea activităţii
18
METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”
Pentru a implementa cu succes proiectul în unităţile de învăţământ este nevoie să ţinem
cont de următoarele recomandări:
Pentru a avea impact, este important ca proiectul „Eu şi copilul meu” să fie promovat la 2
niveluri:
Orice modificare este anunţată cu cel puţin 5 (cinci) zile înainte coordonatorului
judeţean.
Este important să oferim participanţilor un climat de grup formal, dar şi destins, care să
faciliteze exprimarea sinceră a problemelor de comportament ale copiilor şi a
dificultăţilor personale în educarea acestora, precum şi participarea activă la exerciţii, la
discuţii şi la jocurile de rol. În acest sens, ne vom adresa participanţilor la persoana I,
încurajându-i să se adreseze unii altora pe numele ales de fiecare, scris pe ecuson (de ex.
19
prenume, poreclă etc.). Aceasta facilitează comunicarea, contribuind la crearea unei
reţele de sprijin mutual între participanţi.
Verificăm dacă spaţiul în care se vor ţine activităţile cu părinţii întruneşte condiţii optime
(de exemplu o sală de clasă în care băncile nu sunt fixe, astfel încât să putem aşeza
scaunele în cerc) şi dacă avem la dispoziţie logistica necesară (scaune, flipchart, markere,
ecusoane etc.).
„Eu şi copilul meu” este un proiect orientat cu precădere spre dobândirea de abilităţi, şi
nu spre introspecţie, schimb de trăiri sau discuţii ca sursă de cunoaştere. În consecinţă,
în timpul activităţilor trebuie să avem o atitudine directivă însă, în acelaşi timp, să
transmitem empatie şi amabilitate. Astfel, e important să fim naturali, să vorbim într-un
mod sigur, clar şi concis, să utilizăm „noi” în loc de „eu”, să menţinem contactul vizual cu
participanţii, să avem grijă de expresia corporală şi nonverbală, combinând atitudinea
generală senină şi liniştită cu un anumit grad de entuziasm în timpul realizării exerciţiilor.
Adeseori putem oferi o viziune pozitivă asupra problemelor. De exemplu, un copil care
atrage atenţia părinţilor asupra sa printr-un comportament inadecvat, demonstrează,
totodată, că acordă o valoare destul de mare relaţiei sale cu familia. Adeseori este util să
oferim părinţilor o imagine reală asupra problemelor pe care le întâmpină în educarea
copiilor. Acest lucru îi va face să observe că multe alte familii trec prin dificultăţi similare
şi pot lucra împreună pentru găsirea unor soluţii.
20
9. Gestionăm eficient timpul alocat activităţilor
Timpul propus pentru aplicarea diferitelor etape ale fiecărei activităţi este orientativ şi se
bazează pe fundamente raţionale şi pe experienţa dobândită în urma primului an de
implementare. Astfel, în cadrul fiecărei secvenţe a unei activităţi, în partea dreaptă a
titlului este prevăzută o estimare a timpului alocat pentru secvenţa respectivă precum
şi timpul scurs de la începerea activităţii. Concret, aceste informaţii se exprimă prin
numărul de minute alocate pentru momentul respectiv al activităţii, înscrise în paranteza
rotundă, şi cel cumulat de la început până la finalul momentului respectiv, înscris în
paranteza dreaptă. Aceste informaţii vor fi utilizate atât pentru a respecta timpul
prevăzut, cât şi pentru a ajuta la gestionarea timpului disponibil, în sensul de a evita
devierile de la subiect. Aceste devieri ar putea prelungi şedinţa inutil şi ineficient şi ar
pune prea mult la încercare răbdarea participanţilor.
Alegem ziua şi ora potrivită pentru majoritatea părinţilor. Anunţăm acest lucru din timp.
Pregătim o atmosferă plăcută, deschisă şi democratică în timpul activităţii cu părinţii.
Începem activitatea la ora stabilită! Anunţăm din timp durata întâlnirii şi ne străduim
să respectăm proiectul stabilit. Acest lucru îi va ajuta pe părinţi să-şi planifice timpul
şi să fie siguri că nu-i va aştepta „surpriza” unor plicticoase şi interminabile
monologuri. 1
Fără îndoială, părinţii care se implică activ în cadrul activităţilor au mai multe
oportunităţi de îmbunătăţire a abilităţilor educative şi de a atinge obiectivele proiectului.
Pe de altă parte, doar simpla prezenţă a părinţilor la activităţi, fără a fi implicaţi activ,
reprezintă o ameninţare de luat în seamă pentru reuşita proiectului şi pentru îndeplinirea
obiectivelor acestuia. Pentru a stimula implicarea activă, directă a participanţilor în
activităţile proiectului, vom utiliza următoarele metode:
5. Solicităm direct, din când în când, opinia sau intervenţia persoanelor care nu sunt
obişnuite să participe spontan.
1
Cărăuş D, Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC, Chişinău, 2008, pag.6.
21
PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele
pentru acasă
Analizăm motivele care l-au împiedicat să-şi realizeze tema şi îl sprijinim (inclusiv cu
ajutorul celorlalţi părinţi) să găsească soluţii şi să acţioneze.
Explicăm faptul că încălcarea regulilor proiectului (în acest caz, nu şi-au făcut temele
pentru acasă) reprezintă un prejudiciu pentru întregul grup şi nu doar pentru persoana
care nu îşi îndeplineşte sarcina.
Ziua Mamei/Ziua Tatălui, aleasă aleatoriu, în care copiii îşi invită părinţii la şcoală şi le
dedică un acest eveniment special;
Ziua şcolii, în care copiii îşi invită părinţii la o activitate școlară în curtea şcolii şi în
împrejurimi, pentru a le exemplifica ce au învăţat la biologie, geografie, istorie etc.;
Momente de valorizare reciprocă, copii şi părinţi, în cadrul unei întâlniri („Ora fără
reproşuri”).
22
mai frumoasă și gustoasă prăjitură. Fiecare va veni data viitoare cu câteva bucăţele din
prăjitura gătită;
concursuri de prezentare a copiilor într-un mod artistic (desen, poezie, cântec etc.);
puteţi organiza un „mic dejun de sâmbătă” în care toţi participanţii (părinţi şi copii)
aduc ingrediente şi gătesc împreună, mănâncă împreună şi fac curat împreună.
Observaţie: se utilizează instrumente simple cum ar fi: fierbătoare, sandwich-maker,
toaster. Motivăm familiile să participe la proiect
2
Millar R. William, Rolnick Stephen, “Interviul Motivaţional- pregătirea pentru schimbare”, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti 2005, pag.173-181.
23
Menţinere. În acest stadiu, familiile încearcă să consolideze progresele realizate şi
încearcă să evite posibilele regrese.
Familiile sunt invitate să participe la proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” datorită expunerii
lor la anumite situaţii de risc, dar nu trebuie aşteptat ca familiile să fie cele care se
interesează în primul rând pentru a participa în proiect. Ca o consecinţă a acestui
fapt, majoritatea familiilor selecţionate se află în stadii de precontemplare sau de
contemplare atunci când le contactăm pentru prima dată.
Familiile se vor simţi mai interesate să participe la proiect, dacă sunt invitate să
beneficieze de oportunitatea de a dobândi abilităţi noi, care vor face mai uşoară
îndeplinirea sarcinii de educare a copiilor. În schimb, este indicat să evităm transmiterea
ideii că sunt invitaţi să participe ca o consecinţă a incompetenţei sau incapacităţii ca
educatori sau deoarece copiii lor au probleme deosebite. Ca în orice intervenţie orientată
spre întărirea motivaţiei pentru schimbare, profesioniştii care menţin primele contacte cu
familiile trebuie să arate empatie, să încerce să înţeleagă dificultăţile care afectează
aceste familii în viaţa de zi cu zi, să fie conştienţi de posibilele nelămuriri şi ambivalenţe
cu privire la participarea la proiect şi să contribuie la transmiterea încrederii în
capacitatea de schimbare.
24
Prevenim abandonul participanţilor
Deşi majoritatea abandonurilor se produc înainte de prima activitate, există riscul ca unii
părinţi să abandoneze proiectul sau să nu participe la toate activităţile. Pentru a creşte
implicarea în proiect şi pentru a preveni posibilele abandonuri, poate fi util să contactăm
telefonic părinţii între activităţi (ex. pentru a ne interesa de posibilele probleme care ar
putea fi întâmpinate în realizarea temelor pentru acasă, evitând, totuşi, să-i facem să se
simtă verificaţi dacă le-au realizat sau nu), să le trimitem sms-uri sau să le trimitem
invitaţii scrise cu două zile înaintea fiecărei activităţi, prin intermediul copiilor.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate motivele potenţiale pentru care abandonează
participanţii şi modalităţile care contribuie la stimularea implicării acestora:
• Se simt inutili;
25
sens, putem apela la sponsorizări sau donaţii, fie în bani, fie în produse sau bonuri
valorice.
Dacă avem în grup persoane care prezintă tulburări psihopatologice sau care au alte
dificultăţi care pot interfera grav în derularea activităţilor, neidentificate în procesul
de selecţie al participanţilor, vom exclude aceste persoane din proiectul „Eu şi copilul
meu”, oferindu-le în schimb o asistenţă mai personalizată, cum ar fi consilierea
individuală sau recomandarea către serviciile medicale de specialitate.
26
I. METODE CENTRATE PE CONSILIER
1. Prezentarea
Recomandări:
Un studiu de caz poate descrie pe scurt o situaţie unde există o dilemă ce constituie baza
discuţiei. Se poate dezbate în grupuri mici ce strategie urmează să fie abordată. În grupul
mare se împărtăşesc diferitele păreri.
Recomandări:
27
3. Prezentăm cazul;
10. Rezumăm.
3
Cărăuş, Lungu, 2008
28
Avantaje: implică activ toţi participanţii; dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii,
de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime, de a ne exprima
personalitatea; ne eliberează de prejudecăţi; exersează creativitatea şi atitudinea
deschisă la nivelul grupului; dezvoltă relaţiile interpersonale, prin valorizarea ideilor
fiecăruia şi, în consecinţă, prin înţelegerea calităţilor celor din jur; realizarea unei
ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Etape de lucru:
2. Solicităm participanţilor să exprime într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi
concrete, fără cenzură, toate ideile – chiar trăsnite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa
cum le vin ele în minte, legate de rezolvarea unei situaţii sau probleme.
5. Selectăm ideile originale sau cele mai adecvate soluţii pentru problema supusă
atenţiei. Discutăm cu participanţii liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
6. Afişăm ideile rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii,
colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.
Recomandări:
- Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. Putem face asociaţii în legătură cu
afirmaţiile celorlalţi, putem prelua, completa sau transforma ideile din grup dar, sub nici
un motiv, nu vom admite referiri critice.
Etape de lucru:
Recomandări:
29
1. Încurajăm participanţii să se asculte unii pe alţii, chiar dacă nu sunt de acord cu ce
spun ceilalţi, fără ca discuţia să fie dominată de o anumită persoană.
4. Discuţia dirijată
Reprezintă o tehnică de grup care facilitează schimbul de idei, credinţe şi informaţii.
Principala caracteristică – diferenţa de o conversaţie sau dezbatere curentă – este că un
astfel de schimb se produce în baza supervizării şi a controlului unui profesionist format
pentru a conduce şi facilita discuţia, dând posibilitatea unui schimb echitabil de idei şi
opinii între toţi membrii grupului. În acest mod se previne atât monopolizarea discuţiei
sau centrarea excesivă pe problematica enunţată de unul dintre membrii grupului, cât şi
evitarea judecăţilor evaluative de tipul „aşa nu e bine”, „nu e corect” etc.
Discuţia este fundamentală pentru învăţarea interactivă şi constă într-un schimb organizat
de informaţii şi de idei, de impresii şi de păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei
teme sau chestiuni determinate.
Recomandări:
1. Amenajăm sala. Este indicat să pregătim un mediu cât mai plăcut pentru activităţile
cu părinţii. În acest sens vom aşeza scaunele în cerc astfel încât toţi membrii grupului să
se poată vedea şi comunica faţă în faţă cu uşurinţă.
2. Stabilim un set de reguli scrise, general acceptate, care vor fi amintite ori de câte ori
este nevoie (de exemplu, se stabileşte un timp maxim alocat pentru fiecare intervenţie).
30
5. Moderăm discuţia, facilitând exprimarea punctelor de vedere în mod adecvat şi la
obiect. O dată iniţiată discuţia, ne vom limita la ghidarea, centrarea temei şi
semnalarea aspectelor mai relevante ale situaţiilor.
10. Sugerăm o nouă perspectivă sau oferim un contra exemplu pentru a contracara –
fără a critica însă – un punct de vedere nerealist.
♦ Întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând întrebările închise, care
permit răspunsuri dihotomice de tipul „da” sau „nu”.
♦ Întrebări de genul „de ce credeţi asta?”, „de ce credeţi că…?”, pentru a aprofunda
problema pusă în discuţie;
♦ „Se putea întâmpla şi altfel? Cum?” Subliniem ideea că acţiunile sunt de fapt
rezultatul unei alegeri sau sunt influenţate de faptul că nu s-a ales cea mai bună variantă.
♦ „Ce aţi fi făcut într-o astfel de situaţie? Ce credeţi că a simţit persoana respectivă?
Ce aţi fi simţit într-o astfel de situaţie?” Încurajăm participanţii să fie empatici şi să-şi
exprime emoţiile.
31
♦ „A fost corect? De ce?” Sunt întrebări esenţiale pentru stimularea dezvoltării morale.
14. Evidenţiem legăturile dintre intervenţiile participanţilor. Acest lucru oferă coerenţă
şi pertinenţă temei discutate şi comentariilor participanţilor, facilitând înţelegerea
conceptelor abordate.
5. Modelarea comportamentului
Zilnic suntem asaltaţi de modele - din partea media, a familiei, a colegilor de serviciu sau
a prietenilor – modele care ne spun cum să ne iubim soţul, cum să trăim sănătos, cum să
ne îmbrăcăm etc. Aşa că uneori ne e greu să luăm o decizie cu atâtea modele în jur.
Modelul poate fi reprezentat de consilier, de către un membru al grupului, care
stăpâneşte comportamentul care se doreşte a fi dobândit sau modificat.
Recomandări:
2. Ne orientăm atenţia spre aspectele separate, specifice, ale situaţiei, astfel încât să
diminuăm complexitatea comportamentului care trebuie imitat şi să facilităm învăţarea.
6. Jocul de rol
Un joc de rol este o metodă tehnică prin care consilierul stabileşte un scenario, în care
participanţilor le sunt atribuite diferite roluri. Aceste roluri se regăsesc în situaţiile care
pot fi întâlnite de participanţi în viaţa de zi cu zi. Jocul de rol are ca scop exersarea de
32
către participanţi a unui comportament sau a unei abilităţi dintre cele prezentate în
cadrul activităţilor cu părinţii, prin tehnici de modelare, studiu de caz sau discuţii, până
când participanţii îşi însuşesc acel comportament sau acea abilitate.
Membrii grupului pun în scenă o problemă sau o situaţie, pe baza unui text scris. Scena
este în mod obişnuit urmată de o dezbatere şi poate fi jucată din nou cu schimbare de
persoane sau de circumstanţe. Participanţii se angajează, fără repetiţie, într-o
dramatizare neoficială, jucând rolurile unor personaje diferite, în anumite situaţii şi în
mod spontan pentru a deveni conştienţi de sentimentele altcuiva. Ei vor vedea situaţia
prin ochii altcuiva sau vor afla cum ar fi reacţionat ei în situaţia specifică în care sunt
introduşi.
Prin joc de rol se furnizează o experienţă apropiată de realitate, pentru a înţelege şi intui
propria persoană sau a altuia; se presupune că în măsura în care un participant este
capabil să se identifice şi să se implice singur în ceea ce este pus în scenă, el poate fi
capabil să-şi evalueze propriile sale acţiuni sau să înţeleagă ţesătura de relaţii în care este
implicat şi consecinţele acestora.
Avantaje:
33
• Stimulativ, distractiv, poate fi şi spontan – nu trebuie urmat neapărat un scenariu.
• Oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot
aborda în viaţa de zi cu zi.
• Poate lua forma unui dialog pe care protagoniştii îl găsesc dificil (conflicte cu copiii
sau partenerii, exprimarea sentimentelor despre ceilalţi).
Recomandări:
3. Încurajăm toţi participanţii să aducă cât mai multe date pentru a descrie şi îmbogăţi
scena, astfel încât situaţia să fie cât mai apropiată de realitate. Încurajăm subiectul să
colaboreze prin descrierea situaţiei, a personajelor sau scenariilor şi să nu se limiteze la
reprezentarea unui rol.
4. Începem cu situaţii simple şi selectăm actorii dintre persoanele cu cea mai mare
disponibilitate de implicare. Ordonăm situaţiile şi comportamentele pe care urmează a fi
reprezentate de la cele cu grad de dificultate scăzut, la cele cu grad de dificultate mai
ridicat.
10. Discutăm situaţia reprezentată (studiul de caz): mai întâi oferim interpreţilor
oportunitatea de a comenta despre evoluţia lor; apoi, restul grupului îşi expune impresiile,
face sugestii sau discută despre aspecte exprimate de către interpreţi. În acest timp,
34
dirijăm discuţiile cu scopul de a explica, justifica şi corecta comportamentele
reprezentate.
Urmărim cu atenţie maximă jocul de rol pentru a putea identifica comportamentele care
trebuie întărite. În cazul în care subiectul are o evoluţie foarte slabă, putem face
comentarii cu privire la interesul manifestat sau efortul realizat.
12. Mulţumim actorilor şi îi scoatem din rol; întrebăm actorii cum s-au simţit jucând acel
rol; rugăm audienţa să-şi prezinte impresile şi observaţiile; discutăm diversele reacţii faţă
de ceea ce s-a întâmplat; întrebăm participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu şi ce
legătură există între situaţia jucată şi realitate; formulăm concluzia.
7. Lecturi scurte
Au ca scop familiarizarea participanţilor cu texte scurte, pe care consilierul le citeşte în
faţa grupului sau participanţii le citesc individual. Textul conţine o informaţie specifică în
vederea provocării participanţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere sau opinia faţă
de acel conţinut. Această metodă diferă faţă de lectura tradiţională prin faptul că, fiind
vorba de un text scurt, atenţia participanţilor este focalizată asupra unor idei-cheie care
sunt supuse dezbaterii sau discuţiei în grup. Lecturile scurte se folosesc mai mult ca
element introductiv şi sunt obligatoriu urmate de activităţi interactive ale grupului.
Recomandări:
35
8. Turul galeriei
Presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate de grupuri de
participanţi.
Recomandări:
1. În grupuri de trei sau patru, participanţii lucrează întâi la o problemă care se poate
materializa într-un produs personalizat (de ex. o foaie de flipchart cu tema „factori
familiali de risc pentru consumul de droguri”), pretându-se la abordări variate (modul de
realizare a produsului este la alegerea grupului: text scris, desen, colaj, poezie etc.).
4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu
celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor.
9. Metoda SINELG
„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii” (SINELG) este o
modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să
înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut.
√ - + ?
• Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau grupuri etc., apoi se comunică
de către perechi sau grupuri moderatorului care le centralizează într-un tabel similar la
tablă.
36
EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”
A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR
1. Chestionarele de evaluare a activităţilor
Aceste evaluări ne vor oferi informaţii despre: atmosfera din cadrul activităţilor propuse
(cum s-au simţit), utilitatea temelor discutate, problemele care îi preocupă pe părinţi.
Evaluarea ştiinţifică a proiectului „Eu şi copilul meu” se face pe baza analizei datelor
extrase din:
37
ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ
Materiale necesare
Pixuri şi mape pentru participanţi (în care îşi vor adăuga fişele şi broşurile pe
parcursul proiectului);
Flipchart, markere;
Argument
Pentru o bună implicare în proiectul „Eu şi copilul meu” şi pentru a garanta succesul
activităţilor, este important să cunoaştem care sunt caracteristicile şi obiectivele
proiectului. De asemenea, trebuie să stabilim împreună un regulament de participare.
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa
părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe
termen lung, cu dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool, tutun şi
droguri ilicite.
4
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru
prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
38
7. Atitudini şi comportamente familiale care favorizează consumul de tutun, alcool şi
droguri ilicite. Exemplul oferit de către părinţi, prin propriul lor consum,
influenţează semnificativ consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
În cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi factorii de risc,
cum ar fi anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a consumului de
tutun, alcool sau droguri sau dificultăţi şcolare.
8. Oferirea unui model adecvat copiilor, de către părinţi, bunici, etc. prin atitudinea şi
comportamentul lor în ceea ce priveşte tutunul, alcoolul şi drogurile.
Diverse studii de evaluare arată că acest tip de proiecte pot aduce beneficii semnificative
copiilor şi adolescenţilor cu dificultăţi de adaptare socială şi şcolară şi, de asemenea,
părinţilor acestora (îmbunătăţind climatul familial, crescând percepţia cu privire la
eficienţa educaţiei etc.). În plus, efectele sale pozitive par a se generaliza la celelalte
medii, ca de exemplu şcoala şi a se perpetua în timp.
39
unde sistemul serviciilor sociale este mai dezvoltat şi oferă acoperire universală, serviciile
sociale pot juca de asemenea un rol decisiv, pentru oferirea acţiunilor preventive care
intervin asupra copiilor şi adolescenţilor aflaţi în situaţii de risc, direct sau, aşa cum îşi
propune acest proiect, prin intermediul părinţilor.
Obiectivele Activităţii 1
(1’)[6’]
Pentru astăzi ne propunem:
Să ne cunoaştem;
40
Activitate de energizare
(9’)[15’]
„De ce mă numesc….”
Invităm părinţii să se aşeze pe unul din scaunele aşezate în cerc. Oferim fiecărui părinte
un ecuson (necompletat) şi un marker (culoarea este la alegere). Solicităm părinţilor să îşi
scrie pe ecuson prenumele şi să explice de ce poartă acest prenume (cine l-a numit
astfel?, de ce? ce ştie despre prenumele său?, ce întâmplări curioase legate de prenumele
său cunoaşte?). Începem prezentarea chiar noi pentru a da un exemplu celor prezenţi.
După ce s-au prezentat toţi participanţii, întrebăm câte persoane poartă acelaşi prenume?
A cui istorioară vi s-a părut cea mai haioasă?
Prezentăm şi discutăm cu părinţii lista cu regulile de grup (le scriem pe flipchart). Foaia
de flipchart va rămâne afişată la vedere pe tot parcursului proiectului şi se va face
referire la reguli ori de câte ori situaţia o va impune.
41
Întrebăm participanţii dacă au nelămuriri. În cazul în care acestea există, le clarificăm şi
solicităm participanţilor să respecte regulile de grup. Dăm exemple concrete despre
urmările nerespectării unor reguli elementare (folosirea telefonului mobil, suprapunerea
vorbitorilor etc.) asupra întregului grup. Le spunem participanţilor să analizeze până data
viitoare regulile şi modul democratic în care au fost stabilite şi să încerce să compare
acest lucru cu modul în care se stabilesc regulile în familiile lor. De asemenea, li se
comunică faptul că întâlnirea viitoare va fi ultima şansă de a modifica regulile. Tot în grup
se vor stabili de comun acord care vor fi consecinţele nerespectării regulilor, precum şi a
încălcărilor repetate. Pentru variaţie şi amuzament, pot fi stabilite „sancţiuni” diferite
pentru fiecare regulă.
Părinţii se vor grupa câte doi, având ca sarcină intervievarea reciprocă, cu scopul de a afla
cât mai multe informaţii despre celălalt, având la dispoziţie două minute fiecare. Pentru
structurarea interviului, vom avea pregătită o listă de întrebări care să vizeze vârsta,
profesia, locul de muncă, numărul de copii şi vârsta acestora, fel de mâncare şi băutura
preferată, hobby-uri şi interese etc. Fiecare participant îşi poate nota informaţiile aflate,
pentru a facilita prezentarea partenerului de discuţie.
42
În cadrul fiecărei activităţi vom învăţa cum să ne comportăm într-o anumită situaţie,
astfel încât, la finalul proiectului, să comunicăm mai bine cu copiii. Comportamentele
nou învăţate le vom exersa şi acasă, cu copiii, ca temă.
Vom preciza părinţilor că, pentru a veni în întâmpinarea unor probleme speciale, pe care
nu le putem împărtăşi grupului de părinţi, putem discuta separat, în cadrul unei şedinţe
de consiliere individuală despre aceste probleme.
Solicităm opinia grupului cu privire la cele prezentate anterior: Ce părere aveţi despre
proiectul „EU ŞI COPILUL MEU”? Credeţi că subiectele abordate sunt adecvate? Doriţi să
abordăm şi alte subiecte?
43
Încheierea Activităţii 1
(5’)[90’]
Rugăm participanţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup
mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele
activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a
ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.
original:
44
ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
„Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu
contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce
contează cu adevărat este ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă
iubit cu adevărat....”. 5
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 6: legături afective
slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa părinţilor sau a unor
tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe termen lung, cu
dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool şi droguri.
5
Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.11
6
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în
abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională
Antidrog (2005), pag.105
45
Bun venit participanţilor
(2’)[2’]
Salutăm participanţii cu naturaleţe şi cordialitate pe măsură ce aceştia intră în sală. Îi
invităm să îşi pună ecusonul şi să ocupe un loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.
Activitate de energizare
(5’)[7’]
„Stai de-o parte a liniei”
Trasăm o linie pe mijlocul sălii (cu cretă, sfoară, bandă adezivă sau câteva scaune) şi
solicităm părinţilor să se aşeze de o parte sau de alta a liniei, în funcţie de preferinţele,
calităţile sau hobby-urile copiilor lor. De exemplu: Cine are copii care practică sportul?
Cine are copii care se trezesc uşor? Cine are copii care îşi fac singuri curat în cameră sau
dulap? Cine are copii care ajută la curăţenie? Etc.
Recapitularea Activităţii 1
(5’)[20’]
Data trecută ne-am cunoscut, am stabilit împreună regulile de grup, ne-am familiarizat
cu activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” şi am semnat un acord de parteneriat.
46
care un părinte nu şi-a făcut tema, putem face o paralelă între situaţia în care se află şi
cea în care s-ar afla propriul copil, când nu-şi efectuează temele pentru acasă. Se aduce
în discuţie faptul că părintele constituie un model pentru copil.
De asemenea, aţi avut ca sarcină să aduceţi câte un obiect reprezentativ pentru copilul
vostru. Vă rugăm să ne prezentaţi, pe rând, aceste obiecte şi să ne explicaţi de ce sunt
ele reprezentative pentru copii.
Obiectivele Activităţii 2
(1’)[35’]
Pentru astăzi ne propunem:
Citiţi cu atenţie textul, notând în dreptul fiecărei idei unul din semnele de mai jos:
+ - ! ?
Sunt de accord Nu sunt de acord Este ceva nou Doresc să aflu mai
pentru mine! multe despre acest
aspect
47
Portretul robot al preadolescentului
Poate să aibă coşuri, transpiră foarte mult şi miroase neplăcut. Îi apare părul pubian
şi are vocea în schimbare.
Dacă e fată, au început să-i crească sânii, apare prima menstruaţie (sau urmează…).
Dacă e băiat este foarte preocupat de mărimea penisului propriu, fiind interesat să se
compare cu alţi băieţi, părerea acestora având o mare influenţă.
A devenit mai ruşinos, mai pudic faţă de părinţi sau persoane de sex opus, când se
discută despre aspecte „delicate” ale înfăţişării sale sau ale modificărilor fizice
apărute.
E foarte preocupat de felul cum arată: se spală mai des, uneori exagerând grija
pentru freză şi vestimentaţie (se schimbă de mai multe ori înainte de a pleca de
acasă).
Cum se simte
Uneori e foarte vesel, râde din orice, iar alteori are momente de oboseală, de apatie.
Trăieşte intens atât bucuriile, cât şi nereuşitele.
Copilul seamănă cu un cactus. Are mare nevoie de afecţiune, dar îşi ascunde
sentimentele, apărându-se de lumea exterioară. Deseori e anxios (are frici fără
motiv), are aversiune faţă de (anumiţi) colegi, poate fi instabil, iritabil şi exploziv în
manifestarea emoţiilor.
Uneori are reacţii violente, de furie sau de plâns, pentru ca ulterior, dacă este ajutat
48
de adulţi, să redevină calm.
Simte nevoia de a-şi exterioriza propriile trăiri, de cele mai multe ori prin imagini şi
idei artistice, prin poezii, schiţe sau povestiri.
Cum învaţă
Nu mai învaţă mecanic, nu mai „toceşte”, învaţă doar ce îi face plăcere (fie datorită
subiectului sau materiei, fie datorită calităţilor profesorului care predă).
Poate avea rezultate mai proaste la şcoală, îşi poate pierde interesul faţă de
învăţătură.
Acordă mai mult, timp, interes şi atenţie pasiunilor şi activităţilor de timp liber
(sport, dans, muzică, jocuri pe calculator, modă, internet etc.)
Total diferit! Nu mai vrea să stea de vorbă, nu mai spune tot părinţilor. Nu le mai
împărtăşeşte nimic, zicând că oricum nu vor pricepe. E introvertit (închis în el),
negativist, se ceartă din orice şi vrea să-şi impună propriile reguli. Se eschivează de
la îndeplinirea obligaţiilor elementare.
A devenit „incomod”, cu el te poţi înţelege greu, nu-ţi este foarte clar cum să
procedezi în anumite situaţii.
Vorbeşte mai tot timpul la telefon. Casa e plină de prieteni permanent. Ascultă
49
muzică cu volumul dat la maximum, deranjând vecinii.
Este foarte curios faţă de tot ce îl înconjoară, are o puternică nevoie de a cunoaşte şi
de a înţelege fenomenele lumii naturale şi sociale.
Este foarte independent, are iniţiative personale pozitive sau negative, în ultima
categorie fiind incluse absenteismul sau abandonul şcolar, comportamentul agresiv
(violenţa fizică şi/sau verbală), fuga de acasă etc.
Relaţiile de prietenie devin mai trainice şi mai apropiate, având cel mult 2 - 3
prieteni şi fiind trăite foarte intens, orice rupere a prieteniilor fiind resimţită ca o
adevărată tragedie.
Este mult mai sensibil şi mai receptiv la influenţele grupului de prieteni sau a
persoanelor de aceeaşi vârstă, în detrimentul familiei.
Dacă simte că este neglijat, neînţeles sau ignorat, reacţionează violent faţă de grup
şi faţă de membrii acestuia, pentru a atrage atenţia asupra lui.
Dacă este respins de un grup, se poate îndrepta spre alte grupuri, inclusiv către cele
predispuse la comportamente antisociale (infracţiuni, agresivitate, consum de
droguri), situaţie în care copilul se conformează la regulile grupului, indiferent dacă
acestea sunt în acord sau nu cu propriile convingeri sau cu părerea familiei.
50
Sugestii de teme pentru discuţii:
Ce urmări poate avea apartenenţa copilului dvs. la un grup în care este utilizat limbajul
sau comportamentul vulgar?
Cum ar trebui să vă comportaţi, astfel încât copilul dvs. să vă vadă ca pe nişte primi şi
adevăraţi prieteni?
Este bine să comparăm propriul copil cu fraţii lui sau cu alţii de aceeaşi vârstă?
Consideraţi că ar fi necesară sau utilă o discuţie cu copilul dvs. despre modificările fizice
şi de comportament apărute la această vârstă?
51
Sugestii de teme pentru discuţii:
Recomandări:
Încheierea Activităţii 2
(5’)[90’]
Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le
pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare
şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă
ecusonul cu numele.
52
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente
Activităţii 2
Preadolescenţii se preocupă foarte mult de felul cum arată. Dacă ei sunt convinşi că
tutunul, alcoolul şi drogurile le vor afecta aspectul fizic şi sănătatea, este puţin probabil
că vor consuma. Arată-i cum consumul de droguri afectează aspecte importante pentru un
adolescent, cum sunt sportul, obţinerea şi păstrarea permisului auto, sănătatea şi modul
cum arată, viaţa socială sau relaţia cu sexul opus.
„Copilul meu are dificultăţi şcolare (lipseşte din când în când de la şcoală, notele sunt
mai mici decât în semestrul trecut, iar diriginta îmi spune că deranjează orele de
curs)….Pot aceste dificultăţi să-l împingă spre consumul de tutun, alcool şi chiar droguri?”
53
ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT?
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
Uneori părinţii sunt foarte severi (interzic multe lucruri copilului, fără să explice de ce,
aplică pedepse severe),alteori sunt foarte toleranţi (totul îi este permis copilului fără a i
se cere nimic în schimb) sau sunt inconsecvenţi în educaţia copilului, trecând de la o
extremă la alta. În aceste condiţii, copiii sunt nesiguri, confuzi, fiind mai uşor tentaţi să
găsească relaxare şi rezolvarea problemelor cu părinţii în consumul de tutun, alcool sau
droguri.
54
Activitate de energizare
(5’)[10’]
În funcţie de particularităţile grupului, alegem una din activităţile de energizare care s-ar
potrivi cel mai bine:
„Cine are…”
Participanţii sunt aşezaţi în cerc, toate scaunele fiind ocupate. Adresăm participanţilor
întrebarea „Cine are …un obiect vestimentar purtat de minim 2 participanţi (ex.
pantalonii negri, ochelari sau cămaşă albă etc.). Persoanele care au acel obiect
vestimentar schimbă locurile între ele. Putem continua cu animale (ex.cine are câine,
pisică, păsări în curte sau animale în gospodărie), bunuri (o maşină etc.) şi încheiem cu
copil în clasa a V-a sau a VI-a, astfel încât toţi participanţii să se ridice şi să schimbe
locurile de pe scaune.
„Salutul”
„Data naşterii”
Rugăm participanţii să se aşeze în şir indian, în funcţie de data naşterii (ziua, luna),
precizându-se că la un capăt se vor aşeza cei născuţi în luna ianuarie, iar la capătul opus
se vor aşeza cei născuţi în luna decembrie, comunicând doar nonverbal. La final, verificăm
corectitudinea aşezării participanţilor în ordine cronologică.
Recapitularea Activităţii 2
(5’)[15’]
Data trecută ne-am familiarizat cu particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei.
Vi le mai amintiţi? De asemenea, am încercat să înţelegem cât de important este ce
învaţă copiii în familie şi cum pot fi influenţaţi de felul în care ne comportăm cu ei.
55
Obiectivele Activităţii 3
(1’)[20’]
Pentru astăzi ne propunem:
„Copilul dvs. a fost prins de către profesorul de serviciu bătând un coleg. Acesta vă sună şi vă
invită la şcoală ca să vă spună ce a făcut copilul. Cum reacţionaţi?”
2. Mă preocup dacă copilul este bine, dacă a fost cumva rănit în bătaie. Eventual îl duc la
doctor să îi facă un consult amănunţit şi să mă asigur că nu are nimic... De ce s-a luat la
bătaie? O fi şi vina mea că nu l-am supravegheat suficient? Discut cu copilul şi sunt de
acord să îl iert de data aceasta, pentru că a fost prima oară.
3. Îi spun „Neruşinatule! Te aduc eu pe calea cea bună!”, şi întrucât fapta este foarte
gravă, nu mai stau la discuţii cu el şi îl pedepsesc 3 luni fără bani de buzunar. A doua zi,
pentru că a luat o notă bună la şcoală, îl iert pentru ce a făcut cu o zi înainte şi îi dau
bani să-şi cumpere ceva, pentru a-l încuraja să înveţe şi mai bine.
4. Nu a făcut mare lucru. Exagerează profesorii. Toţi copiii fac prostii din când în când şi
e mai bine să-i bată el pe alţii decât să vină el acasă bătut. Aşa învaţă să se descurce în
viaţă. Voi discuta altă dată cu copilul pentru că am atâtea probleme, că numai de asta
nu-mi ardea mie acum.
5. Vorbesc cu copilul faţă în faţă, acasă, în linişte, încercând să înţeleg ce anume l-a
determinat să ajungă la bătaie. Încerc să îi înţeleg motivele, după care îi voi spune că
acestea nu îi dau dreptul să lovească pe cineva. Vom căuta împreună argumente care fac
acest comportament inacceptabil. După aceasta, îi stabilesc o pedeapsă rezonabilă,
(după faptă şi răsplată) pe măsura greşelii şi îi voi spune că e de datoria lui să vorbească
cu celălalt copil, să-şi ceară scuze dacă a greşit şi să se împace.
56
Pasul 1: prezentăm grupului cazul.
Pasul 2: solicităm părinţilor să bifeze varianta de răspuns care se potriveşte cel mai bine
cu ceea ce ar face în situaţia prezentată.
Pasul 3: după alegerea variantei de răspuns, grupăm părinţii în funcţie de opţiunile lor
(cei care au bifat în dreptul lui 1 - o grupă, în dreptul lui 2 - altă grupă etc.) şi le solicităm
să identifice care sunt consecinţele stilului lor parental asupra educaţiei copilului
(avantaje şi dezavantaje).
Pasul 4: fiecare echipă va prezenta pe scurt concluziile sale grupului şi cerem feed-back.
De asemenea, vom interveni pentru a puncta eventualele avantaje sau dezavantaje care
nu au fost menţionate, concluzionând care sunt cele 5 stiluri parentale.
În funcţie de răspunsul dat, vă veţi regăsi în una din caracterizările de mai jos:
1. Părintele autoritar (Domnul sau Doamna Perfecţiune). Controlează tot timpul copilul, fără
a-l sprijini suficient, îl sancţionează, îl critică şi îl ceartă pentru orice greşeală, oricât de mică.
Vrea să ajungă cineva în viaţă, aşa că nu trebuie să-i iasă din cuvânt. Copilul trebuie să
respecte tot ce a stabilit părintele că altfel e pedepsit aspru. Prin centrarea excesivă a
părintelui pe reguli şi norme, acest stil parental conferă părintelui o falsă impresie de confort
şi siguranţă.
Copilul este timid, fricos, nu are iniţiativă, nu prea ştie să comunice cu ceilalţi. Îi este frică de
eşec, îi e teamă să nu dezamăgească şi trăieşte cu convingerea că ar fi putut să facă lucrurile
mai bine. Dacă e criticat permanent, copilul va greşi, va eşua şi nu va avea încredere în
propriile forţe, simţindu-se mai slab, mai nepregătit decât ceilalţi copii.
2. Părintele hiperprotectiv (Cloşca). Oferă copilului sprijin în toate situaţiile, chiar şi când ar
trebui să-l lase să se descurce singur. Răsfaţă exagerat copilul, este posesiv şi exagerat de
implicat în viaţa acestuia. Îi este foarte frică de un pericol care s-ar putea să apară în orice
moment în care copilul nu e supravegheat. De multe ori este nehotărât, neştiind care e cea
mai bună decizie pentru copilul său. De obicei mama are acest rol, influenţând dezvoltarea
armonioasă a personalităţii copilului.
Copilul va deveni tot mai dependent de adulţii din jur, mai fricos când va fi confruntat cu
situaţii şi experienţe noi şi mai puţin dornic să facă ceva singur. Dacă e lăsat să-şi asume
responsabilităţi, va fi incapabil să devină un adult responsabil, va avea o slabă încredere în
forţele proprii şi în ceilalţi.
3. Părintele inconsecvent (Cănuţă om sucit). Când controlează excesiv copilul, când îl lasă
de capul lui, acum îl ceartă şi îl pedepseşte, iar după 5 minute îi pare rău că l-a certat şi îl
iartă.
Copilul este foarte stresat, este confuz şi se teme în permanenţă că va greşi. Copilul se
adaptează cu greu şi confundă deseori realitatea cu fantezia.
Relaţia dintre părinte şi copil este foarte fragilă, ca un drum cu suişuri şi coborâşuri.
57
4. Părintele dezinteresat, indiferent. Nu controlează copilul şi nici nu-l protejează. Oricum
copilul se descurcă şi singur.
Copilul ia singur decizii, nu ştie cum să îşi controleze comportamentul, are un autocontrol
slab, poate avea probleme de sănătate.
5. Părintele democrat. Controlează suficient copilul fixând reguli clare, sprijină copilul şi îl
încurajează să fie independent, discută acţiunile cu copilul.
Copilul ştie să se descurce singur, are deprinderi sociale, este încrezător în forţele proprii,
este responsabil.
NOTE:
„Copilul vine acasă din nou la ora 22.00, deşi ştie că luaţi masa, întreaga familie, la ora
19.00. Tatăl, este foarte furios pe copil că a încălcat iar regula, îl ceartă, iar mama îi ia
apărarea, după care încălzeşte mâncarea şi o duce în camera copilului.”
58
Rolul părinţilor în educaţia copiilor
(5’)[55’]
Brainstorming „Control şi sprijin!”
Deseori credem că educaţia este responsabilitatea şcolii. Acest lucru este adevărat în
ceea ce priveşte dobândirea unor abilităţi (a citi, a scrie, a face calcule matematice etc.)
şi cunoştinţe (istorie, ştiinţe naturale etc.). Totuşi există cunoştinţe şi abilităţi care nu
se pot dobândi doar în şcoală, cum ar fi:
Ce înseamnă respectul;
Ce drepturi avem (orice drept al tău dispare atunci când încalci dreptul altuia);
Părinţii au două roluri cheie în educarea copiilor astfel încât, atunci când aceştia vor fi
adulţi, să poată fi persoane capabile să trăiască în societate, autonome şi sănătoase.
Aceste roluri sunt de sprijin şi de control:
1. Sprijin. Toţi avem nevoie de sprijin din partea familiei, mai ales în situaţii critice, ca
atunci când unul dintre membrii familiei este bolnav, are probleme la locul de muncă
etc. Astfel, familia asigură atât bunăstarea fizică a copiilor (alimentaţie, îmbrăcăminte,
protecţie), cât şi cea emoţională (afecţiune, înţelegere şi aprobare).
2. Control. De când copiii sunt foarte mici, părinţii încearcă să-i disciplineze, să-i înveţe
care sunt regulile de comportare în viaţa zilnică.
Multe dintre dificultăţile pe care trebuie să le depăşească părinţii în educaţia copiilor lor
apar în încercarea de a găsi un punct de echilibru între aceste două funcţii, cea de control
şi cea de sprijin. Astfel, o familie care oferă doar sprijin, însă nu are nici un fel de
control asupra copiilor, va fi superprotectivă, răsfăţând copiii. O familie care
controlează, fără a oferi suficient sprijin, va fi autoritară şi represivă.
Atunci când părinţii oferă sprijin copiilor şi îi controlează într-un mod echilibrat,
familia are rol benefic, ajutând astfel pe copii să devină autonomi şi responsabili.
59
Probleme de comportament ale copiilor în familie
(5’)[60’]
Brainstorming „Lista problemelor de comportament ale copiilor în familie” (Ne
reamintim comportamentele problematice identificate la Activitatea 2)
Majoritatea părinţilor ştiu cum să-şi crească copiii, cum să se comporte cu ei, cum să-i
sprijine şi să-i înţeleagă, dar sunt şi situaţii când bunele intenţii nu sunt suficiente.
Copiii au nevoie de dragoste, protecţie, securitate materială şi de un comportament
constant din partea părinţilor. Părinţii îşi pun mereu întrebări: „am procedat bine?”,
„cum ar trebui să mă comport cu copilul meu?”, „de ce se poartă copilul meu aşa?”…
1.
2.
3.
60
c) Observabile. Schimbările dorite în comportamentul copiilor trebuie să fie vizibile
pentru părinţi, direct sau indirect. Astfel, nu putem să vedem dacă copilul este atent
în clasă, dar putem verifica dacă dedică timp studiului, dacă ia note bune sau putem
întreba profesorii despre comportamentul copilului în clasă etc.
d) Măsurabile. Aceasta înseamnă că se poate spune dacă au fost realizate sau nu. De
exemplu, dacă vrem să ajungă mai devreme acasă, trebuie să stabilim ora maximă de
intrare în casă.
PROBLEMA REFORMULARE
„Stai toată ziua la televizor sau „Mi-ar plăcea să stai doar 3 ore la televizor
calculator!” sau calculator!”
Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în
cadrul Activităţii 3 a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut,
dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte?
La finalul activităţii părinţii vor completa fişa de evaluare a Activităţii (Anexa nr.6).
61
Tema pentru acasă
(5’)[85’]
Solicităm participanţilor să identifice încă 2-3 situaţii problematice şi să le scrie în
broşură, pe pagina alocată temei acestei activităţi. Rugăm părinţii să ţină cont, în
Încheierea Activităţii 3
(5’)[90’]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema
62
Preocupări frecvente ale părinţilor
„I-am făcut toate poftele, i-am dat orice a vrut, a făcut ce a vrut şi totuşi...”
O educaţie excesiv de tolerantă îl poate face pe copil să creadă că totul îi este permis, că
totul i se cuvine fără prea mari eforturi şi că tot ceea ce îşi doreşte trebuie să i se
îndeplinească cu orice preţ. Sumele mari de bani date zilnic copiilor, fără a cunoaşte
exact cum vor fi cheltuite, pot constitui o tentaţie în a-şi face rost de ţigări, alcool sau
droguri, mai ales dacă în anturajul lor există deja consumatori de tutun, alcool sau
droguri.
În plus, o astfel de educaţie transformă dorinţele copilului în ceva ieftin. După ce s-a
lăudat cu mobilul, apoi cu hainele, cu banii, ce lucru deosebit îi mai rămâne de făcut?
Dacă primeşte tot timpul imediat ceea ce solicită, obţinerea unui lucru interzis este cu
atât mai atractivă. Copilul va încerca să facă lucruri ieşite din comun, fie pentru a câştiga
atenţia părinţilor, fie pentru a-i pedepsi.
„Sunt la serviciu toată ziua; câştig bani muncind din greu, dar nu vreau să-i lipsească
nimic copilului meu!”
În zilele noastre părinţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu mai au timp să stea de vorbă
cu copiii lor. Lipsa de comunicare poate da copilului sentimentul că nu este înţeles, că
părinţii lui nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu el, mai ales că la această vârstă
oscilează între sentimente de încredere şi neîncredere, între stări de tristeţe şi bucurie,
nu pune la îndoială ceea ce află de la alţii şi vrea să experimenteze, să încerce lucruri noi,
chiar dacă asta înseamnă să-şi rişte viaţa.
La această vârstă apar probleme legate de identitatea de sine, de locul pe care îl ocupă în
grupul de prieteni şi sunt puţine persoane cu care poate să discute aceste dificultăţi, iar
când părinţii nu au timp să vorbească cu copilul, totul se desfăşoară înăuntrul lui. În astfel
de situaţii poate căuta înţelegere în altă parte şi sprijin în altceva.
De aceea este important să acordăm copiilor cât mai mult timp, să stăm chiar şi 5 minute
zilnic de vorbă, să îi ascultăm, să le înţelegem stările prin care trec, să îi ajutăm să
depăşească mai uşor situaţiile dificile.
Chiar dacă le oferim copiilor tot ce-şi doresc, tot ce au nevoie, ca să nu le lipsească nimic,
trebuie să nu uităm că de cele mai multe ori copiii nu au nevoie doar de bani, ci de
dragostea părinţilor, de prezenţa lor, de o privire înţelegătoare. Au nevoie să fie ascultaţi,
au nevoie să ştie că într-adevăr ne preocupă situaţiile de viaţă prin care uneori trec şi că
63
suntem alături de ei. Vor şti toate lucrurile astea doar dacă îi vom înconjura de sprijinul şi
de dragostea de care au nevoie.
Într-o familie în care există un singur părinte, ca urmare a divorţului sau a decesului
celuilalt, consumul de tutun, alcool sau droguri poate să apară foarte uşor. Copilul se
poate simţi vinovat pentru divorţul părinţilor sau pentru decesul acestora. Se întâmplă de
multe ori ca părintele cu care a rămas să nu fie cel mai apropiat de copil sau, mai grav,
să-l considere vinovat pe acesta pentru evenimentele din familie.
Această situaţie este la fel de grea, atât pentru părinte cât şi pentru copil. Părintele se
simte depăşit, are sentimente de vinovăţie, se simte singur şi deprimat. Dar nu trebuie să
treacă singur prin toate aceste încercări ale vieţii, mai ales când copilul are acum atâta
nevoie ca părintele să-i fie aproape.
Dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie, puteţi apela la specialişti (consilier şcolar,
psiholog, serviciile de protecţia copilului şi cele de asistenţă socială), care vă pot ajuta să
treceţi mai uşor peste astfel de dificultăţi. În plus, chiar dacă pare nedrept, trebuie să fiţi
responsabil pentru bunăstarea copilului, deci trebuie să reuşiţi să faceţi faţă situaţiei cât
mai bine pentru amândoi.
64
ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
Comunicarea şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii reprezintă factori familiali de
risc, în timp ce comunicarea şi interacţiunea bună între părinţi şi copii, relaţiile apropiate,
deschise şi afectuoase din familie sunt factorii familiali de protecţie faţă de consumul de
tutun, alcool şi droguri.
Conform studiilor efectuate pe diverse segmente ale populaţiei şcolare, între cauzele
identificate cu privire la consumul de alcool, tutun şi droguri se înscriu dificultăţile de
comunicare familială şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii. Relaţionarea
acestora cu o stimă de sine scăzută – factor de risc recunoscut pentru consumul de
droguri, este de o mare importanţă în activitatea preventivă. Asigurarea unui bun climat
familial (relaţii familiale satisfăcătoare) reprezintă un factor de protecţie deosebit de
important, care alături de ceilalţi, abordaţi în acest proiect, se cer a fi întăriţi în vederea
îndeplinirii obiectivelor propuse.
65
Activitate de energizare (15’)[15’]
„Spate în spate”
Solicităm părinţilor să se grupeze câte doi şi să discute timp de 2 minute (câte un minut
fiecare), stând cu spatele unul la celălalt, despre ce au făcut în ultima săptămână. După
expirarea timpului, le propunem să continue discuţia, stând faţă în faţă, timp de 2 minute
(câte un minut fiecare).
Recapitularea Activităţii 3
(5’)[20’]
Data trecută am descoperit care sunt stilurile educative ale părinţilor; am înţeles rolul
părinţilor în educaţia copiilor; am identificat problemele de comportament ale
copiilor; am exersat cum să redefinim şi cum să schimbăm comportamentul
problematic al copilului.
Obiectivele Activităţii 4
(1’)[25’]
Pentru astăzi ne propunem:
66
Vorbim suficient cu copiii? (15’)[45’]
Discuţie dirijată
Unele subiecte sunt mai incomode sau mai dificil de discutat cu copiii decât altele. În
acelaşi timp, despre aceste subiecte, adesea importante, contează mai mult să primim
informaţii reale sau semnificative de la copii: ce cred cu adevărat, ce simt, ce îi atrage,
de ce le este teamă, ce preocupări au etc. Astfel ne este mai uşor să îi orientăm în luarea
deciziilor.
prietenii săi (ce subiecte mai muzică, filme, şcoală (ce-i place
relaţie are, cum îşi delicate precum computer (de ex.: un sau ce nu-i place la
petrec timpul) sex, SIDA (de ex. tip de muzică sau o şcoală etc.)?
cum se poate infecta formaţie care îi place,
şi cum se poate filme, jocuri sau
proteja) tutun, programe pe
alcool sau alte calculator preferate)
droguri
Ce anume este
important să vorbim
cu copilul?
De ce este
important să-i
ascultăm CU
ATENŢIE?
67
Aţi observat că în tabelul pe care l-aţi completat aţi întâlnit verbe precum: a asculta, a
vorbi, a discuta. Acestea sunt reprezentative pentru comunicare. Prin comunicare
înţelegem transmiterea unui mesaj între un emiţător şi receptor (de exemplu părinte şi
copil), printr-un canal de comunicare (verbală, nonverbală, paraverbală). Sugestie: putem
utiliza schema grafică a comunicării.
1. „Tu întotdeauna îmi faci probleme”, „tu niciodată nu eşti cuminte”, „nici nu înveţi,
nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!” (generalizăm).
4. „Nenorocitule, numai prostii faci, eşti un nemernic, vin la şcoală şi te fac de râs în
faţa clasei...”.(îl acuzi, îl insulţi, îl faci de ruşine, îl ameninţi, îi reproşezi).
6. „Până şi tu ai putut să o faci. Nici nu te-a dus mintea să te ascunzi. Cum de numai pe
tine te prinde că faci prostii?” (eşti sarcastic sau ironic).
1. Definim clar motivul discuţiei : „Doamna dirigintă m-a sunat şi mi-a spus că ai fumat
în curtea şcolii în timpul unei ore de curs . Tu ce poţi să îmi spui despre acest lucru?”
Ascultăm ce are copilul de spus.
68
3. Tratăm un singur subiect de fiecare dată, centrându-ne pe prezent. Nu amestecăm
subiectele. Nu reproşăm alte comportamente ale copilului, care ne-au deranjat în
trecut, evităm să cădem într-o „avalanşă” de învinuiri. De exemplu, nu îi reproşăm
notele mici pe care le are.
5. Verificăm dacă suntem înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom
explica acelaşi lucru, cu alte cuvinte.
Pasul 2: Fiecare părinte va extrage, pe rând, dintr-o cutie, câte un bileţel pe care este
descris câte un obicei de comunicare (fie pozitiv, fie negativ). Părintele citeşte conţinutul
bileţelului şi decide ce tip de obicei este, plasându-se de partea corespunzătoare a liniei.
NOTE:
2. Dacă grupul are un număr de participanţi mai mic decât numărul de bileţele
pregătite, repetăm exerciţiul.
Criticăm copilul în loc să-i criticăm comportamentul. Ex.: „Eşti un leneş!” în loc de „Nu
ţi-ai făcut treaba şi nici măcar nu ţi-ai făcut patul”.
69
Facem presupuneri, ghicim: „eu ştiu că tu...” sau „ceea ce vrei tu este să...”.
Ne gândim la două lucruri în acelaşi timp: la ceea ce îmi spune copilul şi la o altă
activitate care necesită atenţia mea: gătim, citim ziarului, ne uităm la televizor etc.
Nu suntem atenţi.
Nu avem răbdare să ascultăm până la capăt, îl întrerupem, nu-l lăsăm să termine ce are
de spus.
Îi spunem clar motivul pentru care vrem să vorbim cu el, ce anume ne îngrijorează şi
ce vrem să facă în continuare. Ex.: „Azi ai lipsit la trei ore. Mă îngrijorează faptul că ai
început să chiuleşti. Vreau să înţelegi că nu sunt de acord să lipseşti de la ore”.
Verificăm dacă am fost înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom
explica acelaşi lucru, cu alte cuvinte.
Încurajăm copilul să-şi exprime punctul de vedere sau opinia. Îi dăm posibilitatea să
vorbească! Facem pauze, îi lăsăm suficient timp să înţeleagă, să se gândească şi apoi să ne
răspundă.
Punem întrebări potrivite! Ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce a vrut să ne spună.
Folosim propoziţii deschise care invită la dialog („Pari supărat azi…” sau „Spune-mi ce
se întâmplă…”, „Poţi să-mi spui mai multe...”, „Înţeleg că...”).
Încercăm să-i vorbim despre experienţe personale, similare cu ale lui. Îi spunem ce am
70
simţit, cum am ieşit din acea situaţie şi ce am învăţat din experienţa respectivă.
Creăm o atmosferă în care copilul să se simtă confortabil! Limbajul non-verbal este uşor
de înţeles de copil, aşa că e bine să fim atenţi la tonul vocii, la privire şi la expresia feţei.
Suntem atenţi. Ne uităm în ochii copilului, îl aprobăm dând din cap etc.
Rezumăm din când în când mesajul copilului pentru a-i arăta că am înţeles şi pentru a
verifica dacă am înţeles bine: „Dacă am înţeles bine, te preocupă reacţia prietenilor tăi
atunci când le vei spune că trebuie să pleci pentru că părinţii tăi...”.
Evaluarea activităţii
(10’)[80’]
Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în
cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a
plăcut.
Participanţii sunt rugaţi să completeze fişa de evaluare a Activităţii 4, conform celor trei
categorii (ce a descoperit nou, ce a simţit, la ce ar renunţa) (Anexa 7).
Încheierea Activităţii 4
(5’)[90’]
Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le
pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare
şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă
ecusonul cu numele.
71
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente
Activităţii 4
La finalizarea Activităţii 4 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente :
„Copilul meu mi-a spus că marijuana nu poate fi chiar atât de nocivă şi că are prieteni
care consumă şi nu au nimic. Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Va fi vai de capul lor,
dacă află părinţii îi omoară cu bătaia. O să înfunde puşcăria!” Un răspuns mai bun ar fi
fost: „Aş vrea să vorbim despre nişte lucruri pe care le-am citit în legătură cu efectele
pe care le dă în timp fumatul de marijuana. Tu ce crezi?”
„Copilul meu mi-a spus: „Tu ai trăit în anii 70! De ce nu mă laşi să trăiesc şi eu fără să
te bagi?!”. Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Nu vreau să faci aceleaşi greşeli pe care
le-am făcut şi eu!” Un răspuns mai bun ar fi fost: „Aş vrea să-ţi spun cum era pe vremea
mea treaba cu fumatul şi cu alcoolul. Despre droguri nici nu se auzise. Poate îmi spui tu
ce se întâmplă acum...”
„Copilul meu mi-a spus: „Nimeni nu mai are părinţi atât de restrictivi. Parcă ai trăi încă
pe vremea comuniştilor!”. Prima mea reacţie a fost să îi spun: Ai să vezi tu când o să fii
ca mine! Într-o zi o să-mi mulţumeşti pentru asta! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Tu ce
ai face în locul meu?”
„Copilul meu mi-a spus: Cum poţi să-mi spui să nu fumez, când tu fumezi două pachete
de ţigări pe zi? Nu crezi că eşti ipocrit?” Prima mea reacţie a fost să îi spun: Să nu
îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu mine! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Ştiu că nu-ţi dau un
exemplu bun. Îmi este foarte greu, dar vreau foarte mult să mă las...”
72
ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN
FAMILIE
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
În relaţiile dintre părinţi şi copii apar frecvent conflicte. Cele mai frecvente şi mai
intense apar când părinţii controlează comportamentul copiilor, iar copiii încearcă să
scape de sub control. Acest aspect atinge un punct maxim la adolescenţi.
Este foarte important să reducem conflictele în familie (între părinţi, între copii, între
părinţi şi copii), atât în intensitate cât şi ca număr. În cazul în care conflictele apar zilnic
sau sunt foarte intense, pot afecta într-un mod negativ relaţiile din familie. Comunicarea
se deteriorează, iar copiii nu mai apelează la sprijinul părinţilor atunci când au
dificultăţi.
Relaţia dintre părinţi este de asemenea un model de comportament pentru copii. Dacă
părinţii se ceartă mereu, nu se înţeleg şi nu îşi controlează furia, există o probabilitate
mai mare ca şi copiii să imite aceste modele de comportamente conflictuale ca: bătăi,
absenţe la şcoală, randament şcolar scăzut, toţi aceştia fiind factori de risc, în timp ce
relaţiile apropiate, afectuoase dintre părinţi şi copii sunt factori de protecţie ce
previn consumul de tutun, alcool şi droguri.
„Partea cea mai greşit înţeleasă în privinţa formării copilului se referă la momentele de
furie. De fapt (...) pentru părinţi cel mai dificil este să-şi înveţe copiii să-şi stăpânească în
mod matur mânia. Puţini părinţi ştiu să îşi stăpânească propria mânie, pentru că
7 LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog
(2005), pag.105
73
majoritatea nu au fost educaţi astfel. Şi puţini părinţi sunt conştienţi că lor le revine
răspunderea de a-şi pregăti copiii în această direcţie.” 8
„Furia necontrolată stă la baza celor mai multe probleme din viaţa noastră de zi cu zi, de
acasă şi din societate. Motivul este faptul că modalităţile de a ne stăpâni mânia trebuie
învăţate, pentru că nu vin de la sine. O abordare matură a mâniei trebuie învăţată încă de
acasă şi totuşi aceasta se întâmplă tot mai rar în ziua de azi.(...) Foarte puţini părinţi sunt
conştienţi de faptul că trebuie să-şi înveţe copiii să-şi stăpânească mânia, aceasta
reprezentând una din principalele lor răspunderi. Nici părinţi nu-şi dau seama că acesta
este cel mai dificil aspect al educaţiei.” 9
Relaţia părinţi-copii este o sursă de potenţiale conflicte foarte variate. Cele mai frecvente
şi mai intense au legătură cu exercitarea funcţiei de control a părinţilor asupra
comportamentului copiilor şi încercărilor acestora de a scăpa de sub control. Acest fapt,
deşi este aplicabil în perioada copilăriei, ating un punct maxim în adolescenţă.
Este importantă limitarea la maxim a conflictelor familiale (între părinţi, între copii, între
părinţi şi copii), atât în intensitate, cât şi ca frecvenţă. În cazul în care sunt persistente
sau foarte intense, pot afecta într-o măsură negativă calitatea relaţiilor familiale. Aceasta
presupune:
a) Deteriorarea comunicării
Cauzele conflictelor
8
.Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.20
9
Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.106
74
Bun venit participanţilor
(5’)[5’]
Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia intră în sală, invitându-i să se aşeze. Le
solicităm să îşi pună ecusoanele cu numele.
Activitate de energizare
(10’)[15’]
„Cursa cu obstacole”
Părinţii se împart în echipe de câte doi. Unul dintre membrii echipei este legat la ochi, iar
celălalt are sarcina de a-l conduce prin sală, unde sunt plasate o serie de obiecte care vor
reprezenta obstacole. Cel care îl conduce are sarcina de a-l ghida printre obstacole.
La final, întrebăm părinţii: Cum v-aţi simţit pe durata exerciţiului? În care din situaţii v-
aţi simţit mai bine?
Recomandări:
Ghidăm discuţia în direcţia stabilirii unei analogii între acest exerciţiu şi relaţia de zi cu zi
părinte – copil. Accentuăm rolul pe care îl are părintele în a ghida copilul printre tentaţiile
sau obstacolele specifice vârstei. O bună comunicare între părinte şi copil, precum şi o
relaţie apropiată, îl ajută pe părinte să-l ghideze cât mai bine pe copil în viaţă.
Recapitularea Activităţii 4
(5’)[20’]
Data trecută am vorbit despre temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite;
cum să identificăm modalităţile ineficiente de comunicare; cum să exersăm
alternative eficiente de comunicare cu copilul.
75
Obiectivele Activităţii 5
(1’)[25’]
Pentru astăzi ne propunem:
Conflictele sunt neînţelegeri între două sau mai multe persoane sau idei. Conflict
înseamnă mai ales interacţiune şi dialog. În mod specific, conflictele există când două
părţi aflate în interdependenţă sunt aparent incompatibile din cauza percepţiei diferite a
scopurilor, a valorilor, a resurselor sau a nevoilor. Prin interdependenţă înţelegem
situaţia în care orice ar face una dintre părţi în cadrul conflictului, ea o afectează pe
cealaltă. 10
Cauzele conflictului
(15’)[45’]
Brainstorming
Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar o trăieşte acum. Este ceva
normal, chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaşte acest lucru. Auzim de multe ori
„eu nu mă cert cu nimeni, nu am niciun conflict, nu am nicio problemă cu ceilalţi...”, dar
vedem comportamentul, care contrazice această afirmaţie. De asemenea, avem prieteni,
membrii ai familiei, vecini, care mereu sunt în conflict cu cineva, şi, la fel de bine, sunt
persoane pe care nu le-am văzut să se certe vreodată. Uneori altcineva a început cearta,
iar alteori aţi provocat-o, dar de fiecare dată v-aţi implicat.
Dar ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive
10
Shapiro, D. “Conflictle şi comunicarea: un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor”, Editura Arc, Bucureşti,
1998, p. XVII
76
pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume poate duce la
apariţia unui conflict sau chiar poate provoca un conflict?
Participanţii sunt rugaţi ca timp de 2 minute să identifice cât mai multe cauze ale unui
conflict. Le explicăm că nu există răspunsuri bune sau rele.
„Fereastra conflictului”
(20’)[65’]
Gândiţi-vă la ultimul conflict (ceartă) în care aţi fost implicat, conflict rezolvat sau pe
cale a se rezolva şi completaţi fiecare din cele 4 ferestre. Conflictul poate fi cu oricine,
nu numai cu copilul.
77
Solicităm părinţilor să încerce să analizeze conflictul nu numai din perspectiva personală,
ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate.
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul din propria perspectivă?
Încercăm să încadrăm împreună cu părinţii 2-3 soluţii găsite de ei în una din categoriile de
mai sus, pentru a exemplifica fiecare categorie în parte cu exemple concrete, din viaţa
participanţilor.
Mama ajunge acasă deja nervoasă din cauza faptului că a avut o discuţie aprinsă la
serviciu. Intrând în casă, constată că fiul său nu şi-a făcut lecţiile, pentru că s-a jucat la
calculator de când a venit de la şcoală, iar în camera sa este o dezordine de nedescris. Se
înfurie, reproşându-i copilului că niciodată nu este în stare să facă ceva decât împins de
la spate, că întotdeauna lasă pe ultimul moment temele sau curăţenia din cameră, că aşa
este el mereu, un copil rău şi neascultător, care o va face pe ea să se îmbolnăvească.
Copilul, la rândul său ripostează, ţipând că toată ziua îl cicăleşte, că nici ea nu este
mereu lângă el să vadă şi lucrurile bune pe care le face, de exemplu când a spălat vasele
lăsate în chiuvetă. Conflictul degenerează şi copilul iese plângând din cameră.
Pasul 2: Solicităm pe rând câte un părinte din grup (nu mai mult de trei, patru). Folosim
trei scaune goale aşezate în mijlocul încăperii, pe fiecare fiind scris „Mama”, „Copilul”,
„Observatorul”. Părintele voluntar se mută pe rând pe fiecare din scaune şi spune cum
vede situaţia din perspectiva fiecărui personaj implicat, dar şi dintr-o perspectivă neutră,
cea a observatorului detaşat care îi vede pe cei doi certându-se, cum se simte, ce ar
gândi. Solicităm mai multe opinii şi perspective diferite.
78
Pasul 3: Împărţim o foaie de flipchart în două coloane, după modelul de mai jos:
Evaluarea activităţii
(5’)[85’]
Distribuim părinţilor chestionarul de evaluare a activităţii (Anexa 8) şi îi rugăm să-l
completeze.
Încheierea Activităţii 5
(5’)[95’]
Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le
pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare
şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă
ecusonul cu numele.
79
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente
Activităţii 5
La finalizarea Activităţii 5 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente :
„Soţul meu nu mă ajută cu nimic în treburile casnice. Aseară, spre exemplu, nu a spălat
vasele ca să-mi facă în ciudă...”
Atunci când ne deranjează comportamentul unei persoane, nu suntem, de cele mai multe
ori, obiectivi. Din contră, adeseori reacţionăm în funcţie de interpretările pe care le
facem cu privire la comportamentul altei persoane (ghicim motivele sale), fără a ne pune
şi în locul celeilalte persoane. Astfel, putem să ne gândim la lucruri cum ar fi: „Nu a
spălat vasele ca să-mi facă în ciudă” – şi să reacţionăm conform acestei suspiciuni – când,
de asemenea, puteam să ne gândim că: „Nu a spălat vasele, pentru că a trebuit să ia
copilul de la şcoală, deoarece eu aveam mult de lucru”.
1. Să comunicăm pozitiv.
Dacă nu ne controlăm exploziile de furie când vorbim cu copilul sau cu partenerul, atunci:
80
În loc să atragem atenţia celuilalt asupra comportamentului său care ne deranjează
sau ne preocupă, îl vom determina să nu mai reacţioneze deloc (se limitează la a
suporta scandalul) sau să riposteze agresiv (insultă, înjură, ne reproşează, ne ameninţă
etc.).
Aceasta ne irită şi mai mult şi putem pedepsi copilul sau ne putem manifesta mânia
într-un mod exploziv (ţipând pe scară că nu trebuie să se întoarcă, aruncând cu ceva în
uşă etc.). De asemenea, putem să nu facem nimic şi să ne limităm la a acumula mânia.
81
ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
Atunci când stabilim reguli şi modele de comportament clare şi coerente, oferim copiilor
protecţie împotriva consumului de tutun, alcool sau droguri. În schimb, o educaţie
foarte severă sau inconsecventă, reprezintă un factor de risc pentru consumul de droguri
şi alte comportamente problematice, datorită faptului că generează conflict, distanţează
părinţii de copii şi împiedică supravegherea comportamentului.
Noi, părinţii, preferăm să impunem anumite reguli şi sancţiuni din obişnuinţă, chiar dacă
funcţionează sau nu, cu toate că observăm că acestea provoacă opoziţia sau revolta
copilului şi, adesea, ele sunt încălcate sau ocolite. Din acest motiv, copilul nu trebuie să
fie un spectator pasiv al încercărilor de educare ale părinţilor, ci un actor activ şi
responsabil, care nu doar respectă regulile de teama sancţiunilor, ci contribuie la
instituirea acestora (reguli şi sancţiuni), înţelegându-le şi asumându-şi-le.
82
Activitate de energizare
(10’)[15’]
Pasul 1: Rugăm participanţii să se aşeze în cerc. Le explicăm faptul că jocul următor este
un exerciţiu, nu este ceva real, dar fiecare trebuie să joace ca şi cum ar fi adevărat.
Pasul 3: În funcţie de specificul grupului, le comunicaţi noua „regulă”, care trebuie să fie
una relativ aberantă, însă cu o motivaţie puternică. Spunem grupului doar regula, rugând
fiecare participant să găsească o posibilă motivaţie sau explicaţie a acesteia.
Pasul 4: După ce fiecare (sau majoritatea) şi-a expus părerea, arătăm participanţilor
motivul „real” al noii reguli şi discutăm în grup dacă, în noile condiţii, ar putea să o
accepte. Conducem discuţia către importanţa pe care motivaţia, sancţiunea şi recompensa
unei reguli o pot avea asupra celor care trebuie să o accepte. Nu uităm la final să le
reamintim că a fost un joc, nimeni nu trebuie să respecte regula discutată.
Exemplu practic: Pentru întâlnirea de data viitoare avem o nouă regulă: toţi participanţii
trebuie să-şi vopsească părul în verde (fiecare primeşte în acest sens un plic cu nuanţator
– vopsea care dispare la spălat – eventual chiar pregătim plicuri cu o substanţă în ele –
făină, ipsos, cafea, seminţe etc.). Fiecare participant expune posibile motive, apoi le
prezentăm adevăratul motiv: organizaţia care coordonează proiectul are un puternic
caracter ecologist şi acordă premii în biciclete pentru cel mai original proiect care să
promoveze culoarea organizaţiei, verdele. Fiecare dintre participanţi va câştiga o bicicletă
pentru copilul său. Regula este doar pentru o şedinţă şi are ca şi consecinţă excluderea din
grup dacă nu este îndeplinită.
Recapitularea Activităţii 5
(5’)[20’]
Data trecută am învăţat să identificăm cauzele care generează un conflict, să
descoperim noi modalităţi de aplanare a conflictelor.
83
tematica activităţii precedente. Ex.: Care sunt cele mai frecvente cauze de conflict în
familie? Cum reuşim să evităm escaladarea conflictului? În cazul apariţiei unui conflict
familial, cum îl aplanăm?
Obiectivele activităţii
(1’)[25’]
Pentru astăzi ne propunem:
Reguli de bază
(5’)[30’]
Discuţie dirijată
Notăm pe flipchart sau pe tablă regulile identificate de părinţi şi îi coordonăm astfel încât
să puncteze atât reguli proprii jocului (de ex.: să nu atingă mingea cu mâinile), cât şi
reguli destinate să protejeze integritatea fizică a jucătorilor (de ex. să nu faulteze
adversarii).
Care sunt motivele care justifică aceste reguli? Ce sancţiuni acordă arbitrul în cazul
încălcării regulilor de joc?
NOTĂ: în cazul în care o bună parte din grup nu cunoaşte suficient regulamentul din
fotbal, putem înlocui acest exerciţiu şi exemplele din acest sport cu o altă temă:
regulile de circulaţie, ale unei instituţii de învăţământ sau orice altceva ar fi adecvat
pentru majoritatea participanţilor.
84
Sensul şi necesitatea regulilor de comportament
(10’)[40’]
Discuţie dirijată
Comportamentul uman poate fi explicat astfel: antecedentele (stimulii din mediul intern
şi extern), care declanşează apariţia unui comportament (dezirabil sau nu), acesta fiind
urmat de consecinţe (întărire pozitivă sau negativă, pedeapsă). Întărirea are scopul de a
creşte frecvenţa unui comportament, în timp ce pedeapsa conduce la stingerea şi
dispariţia unui comportament.
Solicităm participanţilor să explice câteva dintre regulile pe care le-au stabilit în familia
lor în relaţie cu copiii şi le notăm pe o foaie de flipchart sau tablă.
Atunci când stabilim o regulă în comportamentul copiilor este bine să ţinem seama de
următoarele:
2. Precizăm clar şi explicăm copilului motivele pentru care este necesar să stabilim o
regulă. Motivele trebuie să fie bine justificate, să nu fie arbitrare („uite-aşa” sau „de-
aia”), să nu se bazeze pe autoritate („pentru că aşa spun eu care sunt tatăl tău”) şi nici
pe tradiţie („pentru că aşa e bine”).
85
4. Explicăm încă o dată copilului regula stabilită.
8. Nu schimbăm regulile decât atunci când nu mai sunt valabile! Astfel, ora la care se
poate întoarce acasă, timpul de joacă şi de odihnă sau timpul alocat studiului trebuie să
varieze şi în funcţie de vârsta copilului. Însă, nu pot fi schimbate în fiecare săptămână!
Un semestru cel puţin sau un an şcolar reprezintă o perioadă rezonabilă de valabilitate.
Eu consider că (regula)
..............................................................................................................
86
Ai înţeles?.................
Negociem? .................................................................................................
2) REDEFINESC REGULA
3) FINAL
Acest model poate fi unul verbal sau poate fi transformat într-un „contract scris”
între părinte şi copil, semnat de fiecare şi pus la vedere.
10. Exemplul 1: „Vrem să vorbim (vreau să vorbesc) cu tine despre ora la care trebuie
să ajungi acasă în cazul în care mergi la o zi onomastică. Credem că eşti suficient de
responsabil pentru a te întoarce mai târziu de ora obişnuită de până acum. Însă, de
asemenea credem că nu trebuie să îţi petreci noaptea în afara casei şi nici să te întorci
mai târziu de orele 23.00. Credem (cred) acest lucru pentru că, odată ce s-a întunecat
afară, persoanele care rămân pe stradă pot fi mai agresive, pentru că unele dintre ele au
băut prea mult. În plus, trebuie să dormi, chiar dacă mergi la petrecere. Astfel, poţi
ajunge acasă cel târziu la 23.00. Dacă ajungi mai târziu, asta înseamnă că nu eşti atât
de responsabil cum credeam şi următoarea seară specială va trebui să te întorci la aceeaşi
oră ca în orice sâmbătă obişnuită. Ai înţeles?
87
Pasul 2: solicităm două persoane voluntare care să reprezinte (tată sau mamă şi fiu sau
fiică) cum se comunică regula şi sancţiunea într-o situaţie cu care s-au confruntat
recent în familie. Solicităm celui care interpretează rolul copilului să se comporte aşa
cum crede că ar reacţiona propriul copil.
Pasul 3: rugăm celelalte persoane din grup să aducă critici constructive. Acordăm atenţie
tonului vocii (neutru), justificării regulii, posibilităţii de negociere şi informării asupra
sancţiunii în caz de nerespectare etc. Repetăm, în cazul în care este necesar, încă o dată
sau de două ori, până când înţelege toată lumea.
Deşi impunem copiilor reguli bine justificate, deşi adaptăm permanent regulile la
comportamentul copiilor şi deşi am căzut de acord cu ei la început, uneori copiii nu
respectă regulile stabilite. Acest lucru este normal până la un punct. Cu toate acestea,
trebuie să-i sancţionăm de fiecare dată când încalcă o regulă. Dacă nu îi sancţionăm
de fiecare dată, deşi îi ameninţăm că data viitoare pedeapsa va fi mai severă, copiii vor
fi şi mai tentaţi să încalce regulile.
Niciunui părinte nu îi face plăcere să îşi pedepsească copilul. Aşa că, deseori, copilul nu
este pedepsit dacă nu respectă o regulă, iar atunci când se văd însă obligaţi să o facă,
părinţii improvizează devenind inconsecvenţi (o dată îl pedepsim şi altădată nu, pentru
acelaşi comportament) sau impunând pedepse foarte aspre.
Atunci când stabilim o regulă împreună cu copiii, este necesar să stabilim şi pedeapsa
pe care o primeşte în cazul în care o încalcă, evitând reacţiile de tipul: „nu mă
aşteptam”.
Până nu demult se obişnuia lovirea copiilor atunci când trebuiau pedepsiţi, atât acasă cât
şi la şcoală. Astăzi, la şcoală acest lucru nu se mai întâmplă; totuşi, în multe familii,
părinţii continuă să aplice pedepse fizice copiilor. Din punct de vedere educativ, această
modalitate de a corecta comportamentul copilului nu este indicată, deoarece:
1. Îl învaţă pe copil să folosească el însuşi forţa şi violenţa fizică atunci când vrea să
obţină ceva sau când doreşte să-şi rezolve conflictele cu ceilalţi.
2. Se poate transforma în tratamente rele – mai ales când suntem foarte nervoşi şi nu
ne putem controla – atât pentru copil (leziuni grave, resentimente, tulburări emoţionale
etc.), cât şi pentru părinţi (remuşcări, respingere socială, probleme juridice).
Când stabilim o pedeapsă corespunzătoare încălcării unei reguli, este bine să ţinem
seama de următoarele:
1. Aplicăm pedepse mici, dar le aplicăm de fiecare dată când se încalcă regula. Este
mai eficient şi mai uşor de realizat să aplicăm pedepse mici, în mod consecvent
(întotdeauna atunci când copilul are un comportament greşit), decât să aplicăm pedepse
88
severe în mod inconsecvent (o dată da, o dată ba).
Exemplu: Ce pedeapsă poate primi un copil care vine acasă într-o sâmbătă mai târziu
decât i se permite?
b) Părinţii îl vor pedepsi punându-l să facă curat în toată casa în ziua următoare.
Evident, are mai mult sens prima decât cea de-a doua variantă, pentru că întreţinerea
curăţeniei în casă nu trebuie privită ca o pedeapsă, ci mai degrabă ca o responsabilitate a
fiecăruia. În schimb, dacă în loc să ajungă acasă târziu, ar fi organizat o petrecere în casă
cu un grup de prieteni, fără a cere permisiunea părinţilor, iar apartamentul ar fi rămas
un dezastru după aceasta, atunci ar fi avut mai mult sens (mai multă legătură cu
comportamentul problemă) ca ziua următoare să îl pună să facă curat în casă, şi nu să
facă curat părinţii, iar pedeapsa lui să fie interdicţia de a ieşi din casă.
4. Nu pedepsim în plus şi alţi membri ai familiei. Unele pedepse care pot fi impuse
copiilor sunt de asemenea o pedeapsă pentru părinţi şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
O pedeapsă de două săptămâni de stat în casă poate fi un chin şi pentru părinţi, mai ales
dacă este vorba despre un preadolescent. Curând vor apărea rugăminţi insistente,
promisiuni de schimbare, discuţii, negocieri.
Retragerea sau limitarea unui privilegiu (sau a accesului la un lucru apreciat) este o bună
metodă de a asocia consecinţe „ne-recompensatoare” pentru încălcarea regulilor de către
copii. Evident, privilegiul retras sau limitat trebuie să fie în funcţie de controlul
părinţilor şi să fie suficient de apreciat de copii.
Exemplu: O fată de 13 ani vine acasă într-o sâmbătă cu o oră mai târziu decât i se
permite. Părinţii îi interzic să iasă ziua următoare cu prietenii, aşa cum obişnuia să facă
duminica.
Aceasta ar fi, probabil, o pedeapsă eficientă dacă, pe lângă faptul că poate fi destul de
important pentru ea că petrece duminica cu prietenii, părinţii pot controla îndeplinirea
89
pedepsei. În schimb, dacă părinţii nu sunt acasă în ziua următoare, nu o pot verifica dacă
pedeapsa a fost respectată. De asemenea, ar putea să nu fie o pedeapsă eficientă dacă,
deşi părinţii rămân acasă, o lasă să îşi invite prietenele să îşi petreacă întreaga zi la ea
acasă.
2. Dacă ne dăm seama că nu va respecta regula stabilită (se face târziu şi încă nu a
început să înveţe, se apropie ora mesei şi nu pune masa etc.), îi dăm două sau trei
avertismente înainte de a-l pedepsi.
4. Aplicăm pedeapsa.
Exemplu: „Ştii că ai obligaţia de a merge la toate orele. Dacă lipseşti, vei rămâne în
urmă cu şcoala şi îţi va fi mult mai greu să recuperezi materia pierdută, iar în următorul
an şcolar vei avea mari dificultăţi. Din acest motiv, considerăm că doar dacă mergi la
toate orele, vei putea continua să joci fotbal. În schimb, dacă vei lipsi de la ore, nu vei
avea voie să ieşi la fotbal timp de o săptămână. În consecinţă, nu poţi să mergi la fotbal
în următoarele opt zile, astfel că va trebui să rămâi acasă şi când ai antrenamente şi în
timpul meciurilor.”
Solicităm la 2 sau 3 dintre părinţi să discute în grup reguli şi sancţiuni pe care le aplică în
familie.
Îi ajutăm pe părinţi să definească pedeapsa într-un mod clar, concret, obiectiv, astfel
încât să poată prevedea şi modalitatea de verificare a îndeplinirii pedepsei.
Atunci când copiii dau dovadă de responsabilitate şi respectă regulile stabilite, trebuie
să-i încurajăm, să întărim comportamentul pozitiv, în special prin laudă şi
recunoaştere verbală (recomandăm ca recompensa materială să fie aplicată cu
moderaţie, iar părintele să găsească şi alte modalităţi de a recompensa faptele bune
ale copilului). În acest fel, vom crea un climat favorabil pentru discuţii. Exemple:
90
„Sunt mulţumit(ă) să văd că respecţi ceea ce am stabilit şi că în fiecare seară îţi faci
temele când vii de la şcoală. Cum te simţi? Te descurci mai bine acum? Te pot ajuta cu
ceva?” sau,
ii. transformarea jetoanelor sau punctelor în ceva ce-şi doreşte copilul, cum ar fi
de exemplu pentru 10 puncte acumulate copilul primeşte un bilet la film sau,
împreună cu părinţii, copilul îşi cumpără obiectul vestimentar dorit.
Evaluarea activităţii
(5’)[80’]
Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în
cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a
plăcut, dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte?
91
Tema pentru acasă
(5’)[85’]
Până la următoarea întâlnire, stabiliţi şi comunicaţi copilului o regulă de
comportament, recompensa pentru respectarea ei, precum şi sancţiunea pe care o va
primi dacă încalcă regula.
Încheierea Activităţii 6
(5’)[90’]
Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le
pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare
şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă
ecusonul cu numele.
92
Preocupări frecvente ale părinţilor
„Mi-e teamă să nu fiu prea strict dacă impun reguli copilului meu…”
O educaţie excesiv de severă poate crea copilului sentimentul că nu este iubit. Copilul va
avea sentimente de inferioritate, va crede că nimic din ceea ce face nu este bine şi că
faptele lui nu valorează prea mult. El va căuta să evadeze din familie pentru a-şi găsi un
grup de prieteni care să-l accepte aşa cum este.
„Soţul meu nu este de acord cu regulile stabilite de mine. Mă consideră prea severă…”
„Copilul meu e foarte dezordonat. Camera lui arată în ultimul hal. Mi-e şi ruşine să-l las
să invite alt copil acasă la noi...”
E o greşeală. În general, copiii ţin cont de părerea celor de-o seamă cu ei. Când un prieten
le spune că au o cameră ca o cocină, mesajul are de vre-o zece ori mai multă forţă decât
cea mai inspirată intervenţie părintească. Dacă orice altceva eşuează, puteţi insista să
ţină uşa închisă. Asta îl învaţă că ceea ce face îi afectează şi pe alţii.
93
ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Argument
Supravegherea copilului permite părinţilor să-i cunoască mai bine comportamentul. De
asemenea, copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de
locul unde se află şi ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii,
cum învaţă, dacă îşi face temele, dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile
extraşcolare (cultural-artistice, sportiv-turistice, tehnico-ştiinţifice, în cluburi şi palate
ale copiilor, cluburi sportive şcolare, şcoli de artă, after-school etc.), în timpul liber
(unde merge şi cu cine, ce anturaj are, ce comportament au prietenii săi etc.). Lipsa de
supraveghere a copilului este un factor de risc pentru consumul de tutun, alcool şi
droguri.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este
mai potrivit. Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei”
pe care ei cred că le-o oferă ţigările, alcoolul sau drogurile.
94
Activitate de energizare
(10’)[15’]
Pasul 1: Trei voluntari din grupul de părinţi vor ieşi puţin din încăpere, în timp ce le
explicăm celor din sală că vor interpreta rolul de „prieteni” ai copilului (unul dintre cei 3
voluntari) care îl vor îndeamna pe acesta la comportamente negative : consum de alcool,
de tutun, chiul, vandalism, jocul excesiv pe calculator, refuz de a învăţa, furt etc. Fiecare
va avea un mesaj cât mai atractiv cu care va încerca să-l ademenească pe copil. De
exemplu “prietenul” care îl îndeamnă să consume alcool îi va descrie efectele plăcute ale
acestuia, cel care îl îndeamnă să chiulească îi va descrie ce activităţi plăcute vor face în
timp ce chiulesc de la şcoală, cel care îl cheamă la jocuri pe calculator îl provoacă la un
concurs etc.)
Pasul 2: Voluntarii sunt invitaţi să revină în încăpere. Explicăm celor trei voluntari că doi
vor juca rolul de părinţi, iar al treilea rolul copilului lor. Ceilalţi sunt prietenii copilului şi
vor forma un cerc în jurul celor trei, care se va roti încet. Cei doi „părinţi” au la dispoziţie
3 minute să discute sincer şi deschis cu copilul lor, astfel încât să-l convingă să aibă un
comportament pozitiv, în general. Le spunem părinţilor că au dreptul de a vorbi tare, să
combată mesajele „prietenilor”, dar nu au voie să ridice tonul sau să se adreseze celor din
cerc. „Prietenii” vor încerca să-l atragă pe copil de partea lor, spunându-i mesajul încet,
toţi odată, în timp ce se rotesc în jurul copilului.
Pasul 3: După cele trei minute, jocul este oprit, participanţii fiind chestionaţi în legătură
cu rolurile interpretate. Este întrebat în primul rând „copilul” care au fost mai
convingători, părinţii sau prietenii. Nu se insistă prea mult, dar se precizează clar faptul
că scopul exerciţiului a fost ca părinţii să înţeleagă de ce în această perioadă prietenii
sunt în permanenţă în mintea copilului şi sunt foarte importanţi pentru el. Astfel, părinţii
trebuie să fie foarte atenţi la anturaj şi la influenţa acestuia. De asemenea sunt sfătuiţi să
aleagă cu grijă modul în care discută cu copiii lor, mai ales subiectele delicate.
Reamintirea Activităţii 6
(5’)[20’]
La întâlnirea de data trecută am vorbit despre necesitatea regulilor în comportamentul
copiilor, cum le stabilim şi cum le transmitem. De asemenea, am discutat şi despre
modalităţi de recompensare şi sancţionare a respectării sau încălcării regulilor de
către copii.
95
Obiectivele Activităţii 7
(1’)[25’]
Pentru astăzi ne propunem:
La această vârstă (preadolescenţa), copilul se simte foarte apropiat de grupul din care
face parte (sau din care şi-ar dori să facă parte). Prin urmare, copilul poate fi tentat să
facă diverse lucruri, chiar dacă ştie că nu e bine ce face, doar din dorinţa de a fi acceptat
de ceilalţi membri ai grupului.
Studiu de caz
96
Cum abordăm copilul într-o astfel de situaţie?
Discuţie dirijată
Afişăm programul şcolar şi extraşcolar al copilului într-un loc vizibil din casă (pe uşa
camerei copilului, pe frigider, pe cuier, pe oglinda de la baie etc.).
97
Ne interesăm dacă în comunitate există posibilitatea implicării copilului în activităţi
plăcute de timp liber, care să nu interfereze cu programul şcolar, să-i placă şi lui,
dar să nu fie suprasolicitant.
Ştim unde este şi ce face într-un anumit moment, unde urmează să meargă după şcoală
şi cu cine, dacă învaţă sau dacă îşi îndeplineşte îndatoririle atunci când spune etc.
Verificăm din când în când dacă este unde ar trebui să fie, vorbim periodic cu
dirigintele copilului pentru a afla cum se descurcă la şcoală, dacă lipseşte etc.
Invităm prietenii copilului acasă. Creăm o atmosferă relaxată şi plăcută, intrăm cât mai
discret în discuţie cu prietenii săi, abordând teme precum vestimentaţia, timpul liber,
planuri de viitor, sportul, evenimente interesante şi inedite din comunitate, de la şcoală.
Recomandăm ca abordarea acestor discuţii să fie cât mai naturală, fără a lăsa impresia
forţată a unui interviu sau interogatoriu. Încercăm să aflăm un minimum de informaţii
despre situaţia socio-familială a prietenilor copilului: unde locuiesc, şcoala pe care o
frecventează, date despre părinţi.
98
Evaluarea activităţii
(5’)[80’]
Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în
cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a
plăcut, dacă ar dori să abordăm şi alte subiecte, timpul, alocat fiecărui părinte îl
reprezintă arderea unui chibrit.
Încheierea Activităţii 7
(5’)[90’]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema
şi obiectivele activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea,
ca înainte de a ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.
99
Preocupări frecvente ale părinţilor
„Copilul meu are un anturaj foarte dubios de prieteni...”
Din cauza schimbărilor majore care au loc în această perioadă, preadolescenţii caută
sprijin la cei de vârsta lor. „Grupul” hotărăşte cum să se îmbrace, ce muzică să asculte şi
ce să facă în timpul liber. Poate părea ameninţător pentru părinţi să vadă că valorile
grupului de prieteni au o importanţă atât de mare în viaţa copiilor. Deşi preadolescenţii nu
renunţă uşor la ideile lor, părinţii îi pot ajuta să încerce să vadă lucrurile din mai multe
perspective.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este
mai potrivit. Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei”
pe care ei cred că le-o oferă ţigările, alcoolul sau drogurile. Bazaţi-vă pe fapte şi nu pe
ameninţări când le vorbiţi despre consecinţele consumului de droguri.
Este important să cunoaşteţi toţi prietenii copiilor, să ştiţi unde îşi petrec timpul liber, să
ştiţi pe ce cheltuiesc banii.
100
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE
TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI
Materiale necesare
Ecusoane pentru participanţi;
Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de
lucru;
Flipchart, markere;
Sugestie:
Argument
Traiul într-un mediu social în care se consumă frecvent tutun, alcool sau chiar droguri,
anturajul de consumatori, absenteismul, chiulul sau chiar abandonul şcolar, dezinteresul
părinţilor faţă de educaţia copiilor sau exemplul negativ pe care îl dau părinţii,
influenţează semnificativ consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
101
lumea, fiind corelat cu expunerea la diferiţi factori care cresc sau scad probabilitatea ca o
anumită persoană să consume abuziv alcool sau droguri şi care sunt denumiţi factori de
risc şi factori de protecţie. Unii dintre aceştia pot fi biologici şi ereditari; totuşi, au fost
identificaţi, de asemenea, factori de risc şi de protecţie asociaţi cu mediul social şi
familial, cum ar fi: traiul într-un mediu social foarte permisiv sau favorabil consumului de
droguri, asocierea cu alte persoane care consumă droguri, legături reduse cu şcoala sau
faptul că persoana respectivă provine dintr-o familie în care educaţia este deficitară.
Multe proiecte de prevenire au fost centrate pe faptul că adolescenţii care consumă alcool
sau droguri au prieteni care sunt la rândul lor consumatori de astfel de substanţe. Este
posibil ca aceşti adolescenţi să nu fie capabili să facă faţă presiunii grupului (prieteni,
colegi de şcoală etc.) pentru a consuma alcool sau droguri. Din această cauză, destul de
multe proiecte de prevenire se bazează, în cazul adolescenţilor, pe formarea abilităţilor
de a rezista presiunii grupului, învăţându-i să fie mai asertivi, arătându-le implicaţiile
reale pe care le are consumul de alcool sau droguri în adolescenţă (care adeseori nu este
atât de frecvent pe cât cred ei).
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa
părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe
termen lung, cu dezvoltarea unor comportamente de consum de alcool şi droguri.
În concluzie, în cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi
factorii de risc, cum ar fi anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a
consumului de tutun, alcool sau droguri etc.
11
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru
prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
102
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri:
Activitate de energizare
(10’)[15’]
Pasul 1. Împărţim participanţii în grupuri de trei. În fiecare grup, unul va fi copilul,
ceilalţi doi părinţi (tipul I şi tipul II). Fiecare părinte primeşte o listă cu întrebări (Cum a
fost ziua ta? Ce ai făcut la şcoală? Ai planuri pentru diseară?).
103
Pasul 3: Fiecare „copil” e rugat să spună în care din discuţii s-a simţit mai bine, mai
confortabil. Subliniem importanţa pe care o are petrecerea unui timp de calitate cu
copilul, fie şi doar câteva minute pe zi. Rugăm părinţii să se gândească atent fiecare ce fel
de părinte este: tipul I sau tipul II.
Recapitularea Activităţii 7
(5’)[20’]
Data trecută am discutat despre cum este influenţat copilul de anturaj şi cum
supraveghem comportamentul copilului.
Obiectivele Activităţii 8
(1’)[25’]
Pentru astăzi ne propunem:
104
posibil ca, atunci când intervenim la timp, să îl readucem pe calea cea bună. Şi cine
poate face mai bine acest lucru decât un părinte, decât propria familie?
Din aceste motive, părinţii trebuie să stabilească reguli clare cu privire la ce pot şi ce
nu pot face copiii lor în legătură cu consumul de tutun, alcool şi alte droguri.
Multe din aceste reguli au legătură cu activităţi din viaţa zilnică, cum ar fi ora la care
trebuie să se întoarcă acasă sau îndeplinirea activităţilor şcolare (să meargă la şcoală, să
îşi facă temele la timp, să înveţe etc.).
Deşi este ştiut că discuţiile în legătură cu consumul de tutun, alcool şi droguri sunt foarte
importante pentru viaţa copiilor, uneori este dificil să vorbeşti despre aceasta sau să
stabileşti nişte reguli.
Discuţie dirijată:
Copiii dvs. au voie să fumeze? Dacă da, în ce situaţii ? (întotdeauna, doar la petreceri
etc.)
Consumă alte droguri cum ar fi marijuana? Consumă plante etnobotanice? Dacă aţi afla că
da, care ar fi reacţia dvs.?
În cazul în care aţi vedea că un prieten de-al copilului dvs. fumează, consumă alcool sau
alte droguri, i-aţi spune copilului? Dacă da, ce anume? Dar părinţilor lui?
Studiu de caz
(20’)[60’]
Pasul 1: citim părinţilor următorul studiu de caz:
105
temele anterioare, să-şi exprime opiniile faţă de situaţia prezentată, notându-le pe
flipchart sau tablă.
V-aţi confruntat cu o situaţie similară? Cum aţi procedat? Care a fost răspunsul copilului
în urma deciziei luate de d-voastră? Cum v-aţi simţit în situaţia respectivă? Din
experienţa d-voastră, ce aţi recomanda altor părinţi?
Dacă din discuţii apar şi alte aspecte care ar putea deveni reguli, facem completările de
rigoare la cele stabilite mai devreme în cadrul discuţiei dirijate.
Pasul 2: discutăm în grupul mare răspunsurile fiecărei grupe, completând informaţiile sau
clarificând aspectele greşite.
Consumul de tutun, alcool sau droguri este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi.
În schimb, uneori nu cunoaştem suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool
sau obiceiul de a fuma între adolescenţi, două comportamente care pot avea un impact
negativ asupra sănătăţii şi bunăstării sale pentru tot restul vieţii.
Există mulţi factori de risc care pot determina un copil să înceapă să consume tutun,
106
alcool sau alte droguri, cum ar fi:
• influenţa publicităţii;
• influenţa familiei (ex. părinţi care au consumat sau sunt consumatorii de tutun, alcool
sau alte droguri).
Este cunoscut faptul că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul
apariţiei unei probleme legate de consumul de tutun, alcool sau droguri. Astfel, lipsa de
supraveghere a copiilor, comunicarea ineficientă între părinţi şi copii, reguli
insuficiente sau neclare, stilul educativ inconsecvent, neadaptat nevoilor copiilor,
conflictele din familie şi, nu în ultimul rând, atitudinile şi comportamentele familiale
favorabile consumului de tutun, alcool şi droguri, sunt factori de risc în debutul
consumului de droguri.
Părinţii sunt cele mai importante persoane pentru copiii lor, iar copiii vor ţine seama de
opinia părinţilor cu privire la ce este bine sau rău, sănătos sau periculos, atunci când
există o bună comunicare între părinţi şi copii.
107
Tema pentru acasă
(5’)[85’]
Fiecare pereche părinte – copil va face acasă un proiect „Eu şi copilul meu”; proiectul
poate lua forma unui poster sugestiv, a unui material audio-video, a unui obiect sau
artizanat, desen, pictură, poezie etc.
La ultima întâlnire, fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp
de 3 minute, proiectul său.
Încheierea Activităţii
(5’)[90]
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă, participare şi implicare şi le
reamintim faptul că, deşi este ultima activitate din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”
vom continua să ne întâlnim şi să-i sprijinim în educaţia copiilor!
108
Preocupări frecvente ale părinţilor
„Mi-e greu să vorbesc cu copilul despre droguri...”
E dificil să vorbim cu copiii despre droguri, şi, de multe ori, ne simţim nepregătiţi când
trebuie să vorbim despre acest subiect. Nu ştim cum o să reacţioneze, dacă explicaţiile pe
care i le dăm sunt suficient de convingătoare. Totuşi, dacă nu discutăm cu copiii pe
această temă, gândiţi-vă că oricum vor afla de la altcineva!
Dacă vă este greu să abordaţi acest subiect în faţa copiilor, trebuie să ştiţi că nu este
nimic greşit să spuneţi copiilor că este un subiect despre care vă este greu să discutaţi.
Oricum vor sesiza acest lucru. Astfel, copiii vor înţelege că disconfortul nu este
determinat de ceea ce au făcut sau au zis şi că vă preocupă cu adevărat această
problemă.
Vă preocupă faptul că, discutând cu copiii despre droguri aţi putea chiar să-i faceţi curios
în această privinţă? Nu vă îngrijoraţi, discuţiile nu-i transformă pe copii în consumatori. De
fapt, aşa sunteţi siguri că i-aţi avertizat asupra consecinţelor pe care le poate avea
consumul de alcool, tutun sau alte droguri. Discutând despre acest subiect, se clarifică
informaţiile pe care le au şi copiii află şi care este părerea părinţilor, iar acest lucru nu-i
încurajează să consume.
Când vorbim cu copiii despre consumul de droguri, să nu uităm că lor le este greu să se
gândească la consecinţele pe termen lung, pentru că prezentul (aici şi acum) este mai
important pentru ei. Oricum, copiii nu înţeleg motivul pentru care li se impun anumite
reguli. Stabiliţi împreună cu copiii reguli clare, astfel încât să ştie ce le este permis să
facă şi ce nu, atât acasă cât şi la şcoală.
„Nu vreau să par ipocrit...dar şi eu fumez şi beau câte un pahar din când în când...”
Părinţii sunt primele modele pentru copiii lor. Simplul fapt de a fuma o ţigară sau de a bea
o bere în faţa copilului e un model care poate fi imitat cu uşurinţă. De cele mai multe ori,
copiii sunt oglinda părinţilor. În familie copilul învaţă ce e bine şi ce e rău, învaţă să
respecte regulile, oamenii, învaţă să iubească, să ajute, să dăruiască sau, dimpotrivă,
învaţă cum să fie egoist, cum să evite sau să încalce regulile, cum să fie rău şi cum să
urască.
Dacă fumaţi, vă face plăcere să consumaţi băuturi alcoolice ocazional sau chiar aţi
încercat droguri, atunci vorbiţi deschis cu copilul din experienţa personală. Nu trebuie să
fii perfect pentru a putea comunica eficient! Suntem oameni şi uneori mai greşim, iar
acesta este un mesaj important pe care trebuie să-l transmitem copiilor.
109
Dacă însă fumaţi mult sau consumaţi zilnic băuturi alcoolice, dacă în familie sunt certuri
frecvente, o atmosferă tensionată şi tristă, există o probabilitate mai mare ca şi copiii să
preia acest model, chiar fără să fie conştienţi de asta.
Dacă sunteţi fumător, cel mai bun lucru pe care puteţi face este să vă lăsaţi de fumat şi
să oferiţi un model pozitiv copiilor!
Evitaţi să fumaţi în faţa copiilor! Sunteţi primul model pe care copiii îl imită, iar în acest
mod, copiii devin fumători pasivi!
Nu ţineţi ţigări „de rezervă” în casă. Nu împrăştiaţi scrumiere, brichete peste tot prin
casă.
În cazul în care copiii vă văd fumând (din neatenţie), plângeţi-vă de tutun şi de cât de rău
vă face tutunul, de cât de greu vă este să renunţaţi, ce urât vă miroase gura, cât de
repede obosiţi, cum vi s-au îngălbenit degetele şi dinţii de la nicotină, cât de urât vă miros
hainele, cum nu mai puteţi face sport ca înainte.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere ţigări. Legea interzice vânzarea de ţigări către minori!
Nu daţi copiilor să guste băuturi alcoolice. Vor crede că sunteţi de acord cu acest
comportament.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere băuturi alcoolice. Oricum legea interzice acest lucru.
Nu vă urcaţi la volan dacă aţi consumat alcool. Este o infracţiune şi te pui pe tine şi pe
ceilalţi pasageri din maşină în mare pericol. Nu veţi aprecia bine viteza şi distanţele şi nici
nu veţi evalua corect riscul.
Este greu pentru oricine să-şi imagineze că propriul copil poate deveni consumator de
droguri. Totuşi, mulţi adolescenţi se vor confrunta cu întrebarea „Să încerc sau să nu
încerc?” Dacă suspectaţi copilul de consum de droguri, trebuie să luaţi imediat măsuri!
Întrebaţi-l direct dacă ia droguri. Dacă neagă, iar explicaţiile pe care vi le dă nu sunt
convingătoare, atunci trebuie să găsiţi o altă cale de a verifica dacă ceea ce spune e
adevărat.
Trebuie să fiţi deschis la explicaţiile pe care vi le dă copilul dar, în acelaşi timp, trebuie
să fiţi intolerant faţă de consumul de droguri şi să stabiliţi o serie de reguli foarte clare
în acest sens! Ex. „Dacă eşti la o petrecere şi vezi că se consumă alcool sau droguri,
regula este să pleci imediat! Sună-mă şi o să vin să te iau.”
110
Cereţi ajutor! Discutaţi cu partenerul, cu prietenii, cu profesorii, cu specialiştii în
domeniu.
Dacă ştiţi că se vând droguri la colţul străzii, în primul rând trebuie să anunţaţi poliţia.
Puteţi să discutaţi cu vecinii care au copii de aceeaşi vârstă şi să le atrageţi atenţia.
Discutaţi cu copiii şi avertizaţi-i în această privinţă. Puteţi folosi această situaţie pentru a
începe o discuţie cu copiii despre drogurile ilegale, consumul lor, ce înseamnă traficul de
droguri şi alte forme de a câştiga bani mai uşor în mod ilegal, ce urmări pentru sănătatea
şi libertatea persoanei aduc consumul şi traficul de droguri.
E bine să ştiţi că dacă drogurile sunt uşor accesibile (copiii cunosc persoane care consumă
şi chiar distribuitori de droguri în jurul locuinţei sau şcolii, frecventează locuri în care se
consumă droguri), atunci tentaţia de a consuma droguri creşte, mai ales că adolescenţii
sunt atraşi, în general, de ceea ce le este interzis.
Reclamele deja fac parte din viaţa noastră şi este greu să le controlăm. Cel mai bun lucru
pe care putem să-l facem este să discutăm cu copiii despre diferenţele dintre realitate şi
ficţiune, avantajele şi dezavantajele consumării produsului căruia i se face reclamă
(avantajele şi dezavantajele consumului de tutun sau alcool). Reclamele prezintă
întotdeauna un personaj frumos, atrăgător, sănătos, independent, sigur pe el. De fapt,
atât alcoolul, cât şi tutunul creează dependenţă, accelerează procesele de îmbătrânire şi
nu ne mai fac atât de atractivi în faţa prietenilor, ne sporesc gradul de nesiguranţă,
ducând la pierderea completă a controlului. În cazuri extreme dependenţa de alcool sau
droguri ne distruge relaţiile cu familia sau prietenii. Le puteţi da exemplul actorului din
reclama de la Marlboro, care a murit relativ tânăr, bolnav de cancer la plămâni, cauzat de
fumatul excesiv.
Fals! Orice consum de droguri poate avea consecinţe grave: comportamente sexuale de
risc, accidente de maşină, intoxicaţie sau chiar moarte. Unele droguri dau dependenţă
după primul consum. În plus, dacă prima experienţă este plăcută, copilul va fi mult mai
tentat să o repete.
111
Fals! Cei care consumă alcool sau alte droguri cred că pot să renunţe oricând, dar este un
proces dificil, care necesită un ajutor de specialitate.
Fals! Alcoolul şi drogurile (inclusiv nicotina) afectează grav organismul şi îţi creează multe
probleme de sănătate fizică şi psihică. Acestea reduc capacitatea de concentrare şi scad
eficienţa creierului, ceea ce duce la o accentuare a problemelor.
Fals! El te face dependent, lipsit de control asupra vieţii tale şi poate provoca moartea.
Fals! Oricine poate deveni dependent de droguri dacă nu este conştient de consecinţele
consumului. Voinţa contează doar când respingi orice experienţă de consum, ulterior
dependenţa e mai puternică decât cea mai tare voinţă.
Fals! Cel mai adesea sunt oferite de un cunoscut, un coleg, care doreşte să aibă un
partener în consumul de droguri. De multe ori prima doză e oferită gratuit, pentru a o
face mai atractivă.
112
PRINCIPALELE DROGURI ŞI EFECTELE LOR
1. Nicotina
Este substanţa din tutun care creează dependenţă şi care ajunge la creier în câteva
secunde, ea fiind absorbită rapid de organism.
Dacă a fumat, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră resturi de tutun sau ţigări,
brichete; este obosit şi nu mai mănâncă; a scăzut în greutate; gura, mâinile, hainele îi
miros a tutun şi mestecă gumă mentolată; tuşeşte; foloseşte în mod excesiv deodorant sau
parfum.
2. Alcoolul
Alcoolul nu este considerat întotdeauna un drog, fiind acceptat de societate. Cu toate
acestea, alcoolul este într-adevăr un drog iar folosirea lui abuzivă a crescut până la a
deveni, cu certitudine, o serioasă problemă socială.
Dacă a consumat alcool, atunci: respiraţia îi miroase puternic a alcool; îşi coordonează
greu mişcările; are privirea tulbure; vorbeşte greoi, încâlcit; este irascibil, nervos şi
impulsiv; nu se poate concentra; este somnolent.
3. Marijuana
Dacă a consumat marijuana, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră foi de ţigară,
pipe, brichetă, ţigări; este somnoros şi fără vlagă; are pupilele mărite şi ochii foarte roşii;
râde fără motiv; are un mers nesigur şi este ameţit; îi este foame tot timpul şi mănâncă
multe dulciuri; îi este sete în permanenţă; nu îşi aminteşte ceea ce tocmai s-a întâmplat;
are un miros specific de frunze arse.
113
Pe termen lung, marijuana poate determina: diferite tipuri de cancer; tulburări ale
sistemului respirator (tuse, strănut, sunt mereu răciţi), sistemului imunitar şi ale organelor
de reproducere; tulburări ale memoriei; dificultăţi de învăţare.
4. Heroina
Dacă a consumat heroină, atunci: este foarte palid; nu mai are poftă de mâncare; are
pupilele contractate, ca „acele de gămălie”; fumează foarte mult; e detaşat, indiferent
faţă de cei din jur; are un miros specific de oţet; poţi găsi la el sau în camera lui un
adevărat arsenal: pliculeţe cu pudră albă, galbenă sau maro, cu gust amar, pipe, ace,
seringi, garou, folie de aluminiu, brichete, linguriţe, fiole cu apă distilată, hellas (suc
concentrat de lămâie) sau sare de lămâie.
5. Cocaina
Dacă a consumat cocaină, atunci: poate avea asupra lui pliculeţe cu pudră albă
cristalină, cu gust amar, cu miros slab de benzină; are ochii injectaţi şi îi lăcrimează în
permanenţă; are pupilele dilatate; este foarte comunicativ, vorbăreţ; are o atitudine
superioară; are un sentiment de fericire şi energie; este foarte sensibil la lumină şi la
sunet.
6. Amfetamina
Dacă a consumat amfetamină, atunci: are pupilele dilatate; are un comportament
agresiv; este mai vorbăreţ, confuz; nu mai are poftă de mâncare; poate să aibă asupra lui
tablete, capsule cu diferite înscrisuri şi de diferite culori, pliculeţe cu pudră fină sau mai
puţin fină de culoare albicioasă sau gălbuie; febră, transpiraţie, tremurături; dureri de
cap, vedere dublă şi ameţeli; are sentimentul că este puternic; respiraţie accelerată.
114
7. MDMA (Ecstasy)
Dacă a consumat Ecstasy, atunci: este confuz; are insomnii sau somn agitat; are
sentimente de frică nejustificate; are sentimentul că este urmărit; scrâşneşte din dinţi;
are senzaţia de greaţă; are privirea tulbure; tremură; transpiră abundent; are tensiunea
arterială crescută.
8. Benzodiazepine
Dacă a consumat benzodiazepine (calmante, somnifere), atunci: este apatic; are
ameţeli; îşi controlează cu greutate musculatura; este mai inhibat; nu se mai poate
concentra; îi scade pofta de mâncare; transpiră, tremură.
9. Inhalantele
Dacă a consumat inhalante, atunci: este ameţit (ca şi când ar fi consumat alcool);
vorbeşte nearticulat; are dificultăţi în a-şi controla musculatura; are iluzii şi halucinaţii;
îşi poate pierde conştiinţa; este somnolent; are dureri de cap; este nervos, agresiv,
apatic; are capacitate redusă de a judeca; nu are poftă de mâncare; are reflexe
încetinite, îşi poate pierde echilibrul; este dezorientat; are capacitate slabă de
concentrare a atenţiei.
10. NSP
Denumirea agreată de statele membre ale Uniunii Europene pentru produsele
comercializate prin intermediul “magazinelor de vise” este de ”noi substanţe cu
proprietăţi psihoactive”, ce sunt disponibile în stare pură sau în combinaţii.
115
Produsele sunt comercializate sub formă de ţigări, comprimate, pulberi, fragmente
vegetale ambulate în plicuri.
Canabinoizi sintetici:
trebuie menţionate efectele asupra executării unor sarcini complexe care necesită
luciditate mentală şi coordonare psihomotorie cum ar fi, aceea de a conduce un
automobil. Pot apărea reacţii acute de panică şi de nelinişte;
116
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR
PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU”
Materiale necesare
Anexa 1: Tabelul de prezenţă;
Argument
Scopul acestei activităţi constă în crearea unui cadru care să faciliteze socializarea
copiilor şi adulţilor. Participanţii la proiect au ocazia să discute, într-un cadru nonformal
(curtea şcolii, sala festivă, sala de sport, casa de cultură sau alte locaţii din comunitate,
cadru natural), ceea ce s-a întâmplat pe parcursul proiectului, cum au evoluat ei ca
persoane şi, mai ales, care au fost urmările în relaţia cu copiii lor.
Obiectivele Activităţii 9
(1’)[6’]
Pentru astăzi ne propunem:
Să organizăm o activitate recreativă comună la care vor lua parte toţi cei
implicaţi în proiect: părinţii, copii şi consilierul şcolar;
117
„Cântec, joc şi voie bună” (54’)[60’]
Recomandări pentru realizarea activităţii:
Alegem un cadru nonformal plăcut. Dacă este o perioadă a anului propice, putem organiza
un picnic în apropierea şcolii.
Stabilim un proiect pentru câteva ore, dar suntem totodată deschişi la sugestii, cu
condiţia ca acestea să nu afecteze bugetul de timp.
Încurajăm discuţiile deschise, la care să poată asista sau interveni inclusiv copiii.
Evităm crearea a două grupuri distincte: adulţi şi copii. Activitatea recreativă este o
ocazie de a ne simţi bine unii cu alţii (părinţi şi copii), de a ne relaxa şi de a înţelege că
petrecerea câtorva ore alături de copilul nostru poate fi extrem de plăcută şi distractivă.
Reamintim părinţilor că aceasta este o ocazie deosebită de a-i cunoaşte pe colegii copiilor
lor, de a se pune la curent cu noutăţile şi nevoile generaţiei lor.
Atenţie! Părinţii sunt mai sensibili la afirmaţiile pe care le facem de faţă cu copiii lor!
Evităm critica sau reproşurile de orice gen! În cazul în care apar conflicte, le
dezamorsăm cu diplomaţie sau apelăm la alţi participanţi pentru o mediere. De asemenea,
atragem atenţia că, deşi este o activitate de timp liber şi relaxare, băuturile alcoolice nu
sunt permise.
Încurajăm comunicarea deschisă din partea tuturor celor prezenţi, dar suntem pregătiţi
cu subiecte posibile de discuţii, provocări şi cu jocuri sau activităţi care să menţină o
atmosferă energică şi să permită utilizarea cât mai eficientă a timpului petrecut
împreună.
118
Fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp de 3 minute,
proiectul său, care este apreciat / analizat de grup, din punct de vedere al mesajului
transmis. Vom întreba grupul dacă proiectul este admis şi diada părinte – copil poate primi
diploma de absolvire a proiectului “Eu şi copilul meu”.
Amintim participanţilor că trăirea acestei experienţe comune i-a transformat într-un grup,
care are datoria de a-şi susţine membrii; astfel, ei se pot întâlni în continuare, pentru a-şi
împărtăşi experienţele generate de ceea ce au învăţat în cadrul proiectului „Eu şi copilul
meu” sau doar, pur şi simplu, pentru a discuta sau pentru a petrece diverse evenimente
împreună. Insistăm asupra beneficiilor pe care le poate aduce păstrarea relaţiilor dintre
membrii grupului.
Iată-ne la finalul acestui proiect! Suntem gata de absolvire? Suntem mai pregătiţi să facem
fată provocărilor copiilor noştri? Poate că mai avem multe de învăţat şi, cu siguranţă,
copiii ne vor oferi de azi înainte multe provocări, dar şi multe bucurii.
Proiectul nostru se încheie aici, dar sperăm că amintirea clipelor petrecute împreună, pe
parcursul celor 9 activităţi, ne vor face de fiecare dată să zâmbim...
119
Evaluarea activităţii şi a proiectului
(10’)[160’]
Rugăm diadele părinte – copil să-şi ofere un feed-back reciproc privind modul în care
proiectul “Eu şi copilul meu” a îmbunătăţit relaţia părinte-copil, pe parcursul a 3 minute.
Vom oferi posibilitatea celor care doresc să prezinte în faţa grupului feed-back-ul.
Subliniem, de asemenea, că fiecare participant poate adăuga, completa momentul feed-
back-ului cu impresii şi opinii personale la adresa experienţei proiectului şi a consilierului
şcolar.
Poza de grup
Pentru a marca finalul acestui proiect, facem o poză de grup pe care o vom trimite apoi
fiecărui participant şi coordonatorului judeţean (pe e-mail).
Raportul activităţii 9, raportul final şi fotografia de grup (dacă există) vor fi transmise
coordonatorului judeţean în format electronic.
120
Anexa 1: Tabel de prezenţă
Activitatea nr. ………. desfăşurată în data de …………….
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
121
Anexa 2: Raportul de activitate
122
Anexa 3: Acord de parteneriat
Obligaţiile părţilor:
1.1. Să organizeze cele 9 activităţi din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”, conform
standardelor impuse de proiect;
2. Obligaţiile părintelui
123
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii
1. Să facem cunoştinţă
124
Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2
1. Cum vi s-a părut activitatea de astăzi?
deloc interesantă interesantă foarte interesantă
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
nesatisfăcătoare bună excelentă
Vă mulţumim!
125
Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3
Scrieţi cuvintele cheie care v-au rămas în minte în urma acestei activităţi, precum şi
dilemele pe care vi le-aţi clarificat
Completaţi ceea ce nu aţi înţeles bine sau întrebările care au apărut în urma acestei
activităţi
126
Anexa 7: Fişa de evaluare a Activităţii 4
Ce am simţit?
127
Anexa 8: Fişa de evaluare a Activităţii 5
Ce am ştiut?
Ce am aflat?
128
Anexa 9: Fişa de evaluare a Activităţii 6
Exerciţiul de energizare
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
.................................
Vă mulţumim !
129
Anexa 10: Fişa de evaluare a Activităţii 7
Marcaţi pe ţintele de mai jos cât de mult v-au plăcut activităţile (foarte mult = 10 puncte;
mult = 5 puncte puţin = 1 punct):
1p 1p
5p
5p
10 10
1p 1p
5p
5p
10 10
130
Anexa 11: Fişa de evaluare a Activităţii nr. 8
2. Care dintre următoarele activităţi realizate azi le consideraţi mai interesante? Bifaţi
opţiunile d-voastră în caseta corespunzătore!
Exerciţiul de energizare
Tema pentru acasă
Sistemul de reguli al familiei aplicat la consumul de droguri
Studiul de caz
Factorii de risc şi factorii de protecţie în cazul consumului de droguri
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
Vă mulţumim !
131
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la
proiectul „Eu şi copilul meu”
1. După participarea la acest proiect, îmi dau mai bine seama de responsabilitatea pe care o am ca părinte în educaţia
copiilor.
□ □ □ □
2. După participarea la acest proiect, mă simt mai capabil(ă) decât eram înainte să reacţionez la conflictele cu copiii
mei.
□ □ □ □
3. În activităţile din cadrul acestui proiect am învăţat cum să îmbunătăţesc comportamentul copilului meu.
□ □ □ □
□ □ □ □
5. Dacă acest proiect s-ar repeta şi un părinte cu copii de vârsta copiilor mei mi-ar cere părerea, le-aş recomanda să
participe.
□ □ □ □
132
Anexa 13: Diplomă de participare
Se
acordă....................................................................................................
133
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi
copilul meu”
Intervenţii deosebite
ale participanţilor
134
Recomandări pentru
îmbunătăţirea
activităţilor şi
materialelor din
proiect
Exemple de bună
practică propuse
pentru ghidul final
135
Anexa 15: Raportul de monitorizare
1 2 3 4
Implicarea tuturor
participanţilor în activitate
Coeziunea de grup
Managementul eficient al
timpului
Evaluarea activităţii
Motivarea extrinsecă a
participanţilor
Motivarea intrinsecă a
participanţilor
Asimilarea de cunoştinţe de
către participanţi
136
Formarea de abilităţi specific
Originalitate/ creativitate în
derularea activităţilor
Gradul de satisfacţie al
părinţilor faţă de activitate
TOTAL PUNCTAJ
Puncte tari:
Puncte slabe:
Nereguli:
Alte observaţii:
Semnătură responsabil
monitorizare
137
Anexa 16: Model acord colaborare CJRAE - CPECA
ACORD DE COLABORARE
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
şi
(1) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unităţile şcolare din judeţul
………………………………………………………………………………………
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă
etc.);
138
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
(2.2) să implementeze proiectul în şcoli, prin consilierii şcolari formaţi în acest sens;
139
(3.5.) să organizeze în comun campanii de strângere de fonduri pentru a asigura o
parte din resursele necesare implementării proiectului.
(1) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil
pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului
scris al părţilor;
(2) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
(3) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile
organizării şi desfăşurării proiectului, atât timp cât acestea fac obiectul obligaţiilor
asumate de fiecare parte;
(4) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o
lună înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după
ce au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
140
Anexa 17: Model acord colaborare CPECA – Unitate şcolară
Consiliere Antidrog
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
ACORD DE COLABORARE
şi
(2) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unitatea şcolară din judeţul
………………………………………………………………………………………
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă
etc.);
141
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
142
Art. 4. Dispoziţii finale
(5) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil
pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului
scris al părţilor;
(6) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
(7) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile
organizării şi desfăşurării proiectului, atâta timp cât acestea fac obiectul
obligaţiilor asumate de fiecare parte;
(8) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o
lună înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după
ce au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
Consiliere Antidrog
DIRECTOR
COORDONATOR
143
DICŢIONAR
Abuz de substanţe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării
fizice şi / sau psihice şi / sau consecinţe sociale dăunătoare, în absenţa dependenţei,
constatate conform criteriilor medicale.
Analgezic – medicament sau drog care înlătură sau calmează temporar durerea.
Stupefiant – medicament care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi
psihică. Induce dependenţă psihică şi fizică severă.
144
BIBLIOGRAFIE
• ABRAHAM P.; Cicu G; Podaru D.; Moldovan A.M. – Prevenire şi consiliere antidrog –
Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor (2004).
• Ashery R.S., Robertson E.B., Kumpfer K.L. (Eds.) (1998). Drug Abuse Prevention
Through Family Interventions. NIDA Research Monograph 117. Rockville MD:
National Institutes of Health.
• BACUS A., „Cum să aveţi autoritate în faţa copilului”, Editura Teora, Bucureşti
2009.
• BOTIS Adina, Tarău Anca, 2004, Disciplinarea pozitivă sau Cum să disciplinezi fără
să răneşti, Editura ASCR, Cluj-Napoca
• BROOK, J.S.; Brook, D.W.; Gordon, A.S.; Whiteman, M.y Cohen, P – The
psychological etiology of adolescent drug use. A family interactional approach.
Genetics, social gender and psychology. Monograph (1990).
• BUKOSKI W.J. (Ed.) (1997). Meta-Analysis of Drug Abuse Prevention Proiects. NIH
Publication No. 974146. Rockville M.D.: National Institutes of Health (traducere în
castelană: Meta-análisis de proiectas de prevención del abuso de drogas. Madrid:
F.A.D. 1999).
145
• COHEN D., Rice J. (1997). Parenting Styles, Adolescent Substance Use, and
Academic Achivement. Journal of Drug Education. 27 (2): 199-211.
• FOLEY V.D. „An Introduction to Family Therapy”, New York, Grune & Straton, 1974.
• Gerrard M., Gibbons FX, Zhao L., Russell D.W., Reis-Bergan M. (1999). The effect of
peer’s alcohol consumption on parental influence: A cognitive mediational model.
Journal of Studies on Alcohol. Supplement 13: 32-44.
• Hawkins J.D., Catalano R.F. (1998). Preparing for the Drug Free Years. Workshop
Leader’s Manual. Seattle: Developmental Research and Proiects.
• Hawkins J.D., Catalano R.F., Miller J.Y. (1992). Risk and Protective Factors for
Alcohol and Other Drug Problems în Adolescence and Early Adulthood: Implications
for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin. 112 (1): 64-105.
• HOPS H., Andrews J.A., Duncan S.C., Duncan T.E., Tildesley E. (2000). Adolescent
Drug Use Development. A social Interactional and Contextual Perspective. A
Sameroff A.J., Lewis, Miller S.M. (Ed.). Handbook of Developmental
Psychopathology. 2nd Edition. New York: Plenum Press.
146
• Irwin L. Goldstein & J. Kevin Ford, Wadsworth, Belmont USA, 2001 - Formarea în
organizaţiile actuale
• LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială
în abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia
Naţională Antidrog (2005)
• MINUCHIN Salvador (1974) – Families and Family Therapy, Harvard University Press,
Cambridge
• MOSHER Bob, Lesley Darling, Ellen Fike „Trainig for Results”, 1996 Ziff-Davis
Publishing company – Metode utilizate în analiza nevoilor de formare
• Nacional Institute of Drug Abuse (1997). Preventind Drug use Among Children and
Adolescents. A Researched-Based Guide. Rockville M.D.: National Institutes of
Health. NIH Publication No. 97-4212.
• NICHOLS M.P. „Family Therapy: Concepts and Methods”, New York, Gradner Press,
1984.
147
• RODRIGUEZ, J.A.G. Dr. – Copilul meu, drogurile şi eu - Editura Ministerului de
Interne, (2002).
• SÁNCHEZ-Turet M, Suelves J.M., Duran A., Larriba J., Romeo R. (1999). Effect of
Parental Attitudes on Adolescent Alcohol Abuse: The Moderating Effect of Parent-
Child Relationship. Results from a Cross-sectional Study în a Sample of Spanish
Students. Comunicación presentada en el European Symposium on Community
Action to Prevent Alcohol Problems. Oporto, 18-20 noiembrie.
• SHAPIRO S., SKINULIS K., - Cum devenim părinţi mai buni, Editura Humanitas,
Bucureşti 2008.
• STANTON M.D, Thomas T.C. (1982) – Family Therapy of Drug Abuse and Addiction”
Guilford Press, New York.
• SUELVES J.M., Romero R., Sánchez-Turet M. (2000). Prevención del abuso de drogas
en la escuela secundaria tras la reforma educativa. Implantación de diversos
proiectas en la ciudad de Barcelona. Gaceta Sanitaria. 14 (2): 131-138.
• Turner K.M., Markie-Dadds C., Sanders M.R. (1998). Triple P. Positive Parenting
Proiect. Facilitator’s Kit for Group Triple P. Milton QLD: Families International
Publishing.
148
NOTE
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
149
NOTE
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
150