CRISTIAN VASILE

CONSILIERE
PSIHOLOGIC
Teorii, strategii i tehnici

EDITURA UNIVERSIT II PETROL-GAZE DIN

PLOIE TI
2014
 PREFA

În ultimii ani am fost întrebat de multe ori de diferite persoane, dar în

special de studen ii de la diverse specializ ri (de la psihologie i tiin ele
educa iei pân la IT sau economie) dac o persoan f preg tire
profesional în domeniul psihologiei ar putea s ajute alte persoane care
sunt în situa ii stresante, frustrante etc. i resimt o puternic tensiune
intrapsihic pe care nu o mai pot gestiona. R spunsul meu a fost
invariabil: o persoan nepreg tit poate doar s sf tuiasc pe cineva prin
prisma experien ei de via acumulate pân în acel moment, dar nu poate
oferi ajutor specializat. De prea multe ori întâlnesc persoane care, dup ce
au r sfoit una-dou c i de psihologie, cred c au acumulat suficiente
informa ii pentru a-i ajuta pe al ii i se gr besc s fac aceasta (uneori
a li se solicita ajutorul...). De prea multe ori am primit în cabinet
clien i care întâlniser astfel de persoane i care erau mult mai
dezechilibra i dup „ajutorul” primit decât înainte de aceasta...
Lucrarea Consiliere psihologic . Teorii, strategii i tehnici este destinat
masteranzilor de la specializ ri de profil ( tiin ele educa iei, psihologie,
asisten social ) care au deja un bagaj solid de cuno tin e în domeniul
psihologiei, dar poate fi studiat totodat de orice persoan care dore te
cunoasc mai multe despre consilierea psihologic , f îns a avea
preten ia c , dup ce cite te aceast carte, devine expert/ în aceast
ramur aplicat a psihologiei.
Lucrarea este împ it în opt capitole care prezint aspectele esen iale ale
consilierii psihologice, etapele demersului terapeutic dar i câteva
orient ri ( coli) care abordeaz în mod specific consilierea i
psihoterapia: orientarea psihodinamic (psihanaliza), orientarea cognitiv-
comportamental , orientarea umanist i Analiza Tranzac ional . În
ultimul capitol sunt prezentate elemente de s tate mintal , ca o extensie
aplicativ a capitolelor anterioare ce prezint metode i tehnici de
interven ie în consilierea psihologic .

Cristian Vasile
 CUPRINS

CAPITOLUL I: DELIMIT RI CONCEPTUALE 7

1.1. Caracteristicile consilierii 9
1.2. Obiectivele consilierii 11
1.3. Ce este de fapt consilierea psihologic ? 15
1.4. Modalit i prin care consilierea psihologic poate fi de 17
ajutor

CAPITOLUL II: REPERE ÎN CONSILIEREA 23

PSIHOLOGIC
2.1.Consiliere psihologic i psihoterapie 26
2.2.Faze ale interven iei in consiliere 30
2.3.Rela ia terapeutic 38
2.4.Empatia 41

CAPITOLUL III: ELEMENTE I PUNCTE DE REPER PE

PARCURSUL PROCESULUI DE CONSILIERE 45
PSIHOLOGIC
3.1.Orient ri în consilierea psihologic . Principalele coli 50

CAPITOLUL IV: ORIENTAREA DINAMIC . 51

PSIHANALIZA
4.1.Principiile de baz ale interven iilor psihologice 53
psihodinamice
4.2.Bazele teoretice ale psihanalizei 54
4.3.Mecanisme de ap rare 56

CAPITOLUL V: ORIENTAREA COGNITIV- 61

COMPORTAMENTAL
5.1.Orientarea cognitiv 61
5.2.Orientarea comportamental 69
5.3.Tehnici ale interven iei comportamentale 75

CAPITOLUL VI: ORIENTAREA UMANIST ÎN 83

CONSILIERE
6.1.Consilierea centrat pe client 84
6.2.Etapele procesului de consiliere 86
6.3.Rela ia de consiliere 88
6.4.Tehnici de consiliere 89
CAPITOLUL VII: ANALIZA TRANZAC IONAL ÎN 95
CONSILIERE
7.1.Etapele procesului de consiliere 99
7.2.Rela ia de consiliere 100

CAPITOLUL VIII: ELEMENTE DE S TATE 103

MINTAL
8.1.Ce este s tatea mintal ? 103
8.2.Conceptul de stare de bine 105
8.3.Conceptul de calitate a vie ii 106
8.4.Normal i patologic în s tatea mental 109
8.5.Evaluarea s ii mentale 110
8.6.Rolul gândirii în s tate 111
8.7.Rolul comportamentului în s tate 119
Bibliografie 121
 CAPITOLUL I
DELIMIT RI CONCEPTUALE

Consilierea este un proces intensiv i personal care are ca scop sprijinirea

oamenilor în rezolvarea problemelor “normale” ale acestora, de i no iunea
de normal nu presupune simplitate in mod implicit, problemele normale
fiind uneori destul de complicate. De i multe persoane pot oferi
“consiliere” (sfaturi, sugestii) în diverse medii i c tre diverse persoane
(familie, prieteni, cuno tin e), totu i consilierea profesional este asociat
cu anumite arii specializate din domeniul tiin elor sociale (psihologie,
tiin e ale educa iei, asisten social etc.) sau chiar din aria medicinei
(Ivey, 2010).
Consilierea profesional reprezint un demers complex care cuprinde seturi
de interven ii ce solicit o preg tire profesional special . Termenul de
consiliere define te rela ia interuman de asisten (ajutor, dup unii autori)
dintre o persoan specializat , consilierul, i o alt persoan care solicit
asisten de specialitate, clientul (Egan, 2010). Rela ia dintre consilier i
consiliat (client) este una de alian , de participare i colaborare reciproc .
Un alt termen pentru aceast rela ie este cel de alian de lucru, iar în
psihoterapie utiliz m termenul de alian terapeutic . Se estimeaz în
literatura de specialitate c aprox. 30% dintre rezultatele pozitive ale
consilierii i psihoterapiei se datoreaz unei alian e eficiente în care se
reg sesc grija fa de client, empatia, acceptarea, afirmarea i încurajarea.
(Ivey, 2010).
Exist mai multe tipuri de consiliere, care nu se exclud îns una pe alta, ci,
de multe ori, se completeaz . Orientarea în carier (sau consilierea

7
voca ional ) con ine i elemente de consiliere psihologic , dezvoltare
personal (pentru o identificare corect a unei viitoare cariere), consiliere
informa ional , elemente supportive i, în unele situa ii i consiliere
familial .
Asocia ia American de Consiliere (AAC), de exemplu, organizeaz
form ri în urm toarele tipuri de consiliere de baz :
Consiliere pentru adic ii
Consiliere în carier
Consiliere pentru s tate mintal (se mai nume te i consiliere
comunitar )
Consiliere pentru c torie, consiliere de cuplu i de familie
Consiliere colar
Consiliere pentru studen i
Consiliere gerontologic

În cazul României întâlnim i alte forme de consiliere, precum:

Consiliere informa ional (pentru cet eni)
Consiliere religioas /pastoral

Trebuie subliniat c , în acest moment, în ara noastr consilierea ca profesie

nu i-a identificat înc drumul optim, iar unele dintre formele de consiliere
foarte specifice care se reg sesc în lista AAC, nu se reg sesc în România ca
atare, ci sunt integrate în alte servicii (de ex., consilierea pentru adic ii sau
consilierea gerontologic ).

În consilierea colar profesorul preg tit i certificat pentru consiliere

educa ional nu are competen e pentru consilierea de criz psihologic ,
dac nu are studii de lung durat de psihologie sau form ri echivalente.

8
Studiile în tiin e ale educa iei (pedagogie), asisten social , sociologie
etc. nu implic achizi ia unor abilit i i competen e necesare gestion rii
unor situa ii de criz psihologic (situa iile de comportament colar
perturbator sau management defectuos al clasei nu intr în categoria
situa iilor de criz ).
Este indicat ca un profesor-consilier s solicite sprijinul unui specialist în
psihologie autorizat pentru gestiunea unor situa ii precum st ri depresive,
idei suicidare, st ri anorexice, adic ii, reac ii la doliu, obsesii înso ite de
compulsii i, în general, pentru orice situa ie din sfera psihopatologiei.
De asemenea, profesorul-consilier nu are expertiza necesar i nici dreptul
de a emite diagnostice (nici m car prezumtive). În caz contrar, persoana
“diagnosticat ” poate fi îndrumat eronat i privat de ansa de a beneficia
de evaluare i interven ie/tratament în mod profesional. În accea i direc ie
este necesar s subliniem c profesorul-consilier nu are nici competen e în
evaluarea psihologic a elevilor, utilizarea instrumentelor psihologice
profesionale, ca i interpretarea rezultatelor presupunând cuno tin e solide
i vaste de psihodiagnostic i intrând în competen ele psihologului. În caz
contrar, o astfel de evaluare psihologic poate avea efecte negative asupra
persoanei evaluate.

1.1. Caracteristicile consilierii

Consilierea psihologic i educa ional pornesc de la perspectiva umanist

dezvoltat de Carl Rogers (1961) conform c reia problemele psihice nu
mai sunt prelucrate în termenii de tulburare i deficien , ci ca semnale ale
nevoii de autocunoa tere, de înt rire a Eului, de dezvoltare personal i de
adaptare. Astfel rolul principal nu îi mai revine doar psihologului, v zut ca
un superexpert, ci succesul consilierii depinde fundamental de implicarea

9
activ , autentic i responsabil a ambelor p i (consilierul i clientul) în
realizarea unei alian e autentice, bazat pe respect i încredere reciproc .
Din perspectiv umanist consilierea psihologic înseamn a ajuta i a
credita clientul ca fiind capabil s î i asume propria dezvoltare personal -
prin experimentare, s previn diverse tulbur ri si disfunc ii - prin
autocunoa tere, sa g seasc solu ii la problemele cu care se confrunt - prin
reflectare, s se simt bine cu sine, cu ceilal i i în lumea în care tr ie te.
Pentru a defini consilierea este necesar sublinierea anumitor caracteristici
ce o diferen iaz de alte arii de specializare care implic asisten a
psihologic :
- Tipul de persoane rora li se adreseaz reprezint o caracteristic
important a consilierii. Aceasta vizeaz persoane normale, care nu
prezint tulbur ri psihice sau de personalitate i/sau deficite
intelectuale. Prin demersurile specifice, consilierea ajut persoana
consiliat s ob in abilit i crescute de a întâmpina mai eficient
agen ii stresori i sarcinile vie ii cotidiene, îmbun ind astfel
calitatea vie ii clientului (un obiectiv din ce în ce mai studiat în
societatea modern ).
- Asisten a oferit în procesul consilierii utilizeaz un model
educa ional si un model al dezvolt rii i nu unul clinic i curativ.
Sarcina consilierului const în a înv a persoana sau grupul strategii
comportamentale, dar i cognitive, astfel încât clientul s î i
valorizeze poten ialul existent i s î i dezvolte noi resurse
adaptative. Demersul de consiliere faciliteaz atingerea unui nivel
optim i eficient de func ionare a clientului în societate (clientul
poate fi o persoan sau un grup de persoane).
- Preven ia reprezint o alt caracteristic major a consilierii. Astfel,
a cum ar tam mai sus, clientul este preg tit în demersul de

10
 consiliere s previn apari ia unor dezechilibre, tensiuni, sau,
utilizând un termen generic, probleme care pot afecta dezvoltarea i
func ionarea armonioas a persoanei. Strategia de preven ie
presupune identificarea situa iilor (inclusiv a grupurilor) de risc i
derularea de ac iuni specifice asupra lor, înainte ca acestea sa aib un
impact negativ asupra persoanei sau grupului.
Rezumând caracteristicile consilierii, putem spune c acest proces
interuman accentueaz dimensiunea de preven ie a tulbur rilor emo ionale
i comportamentale, dar i pe cea a dezvolt rii personale i a rezolv rii de
probleme.

1.2. Obiectivele consilierii

Obiectivul major al consilierii este acela de a ajuta clien ii s se în eleag i

se accepte a a cum sunt (mai ales în situa iile în care nu se pot schimba)
i s ajute clientul s produc schimb ri voluntare în situa ia în care o
schimbare poate cre te starea de bine a clientului. Pentru atingerea acestui
obiectiv consilierul faciliteaz ob inerea schimb rii dorite.
În mediul educa ional scopurile consilierii elevului sau studentului sunt:
1. S -i furnizeze consiliatului informa ii importante pentru ob inerea
succesului.
2. Ob inerea de informa ii despre elev/student, care sunt utile pentru a-l
ajuta pe acesta sa- i ating obiectivele.
3. Stabilirea unei rela ii de în elegere mutual între elev i consilier.
4. Sprijinirea elevului/studentului în încercarea acestuia de a- i stabili un
plan pentru rezolvarea dificult ilor.
5. Sprijinirea elevului/studentului în demersul acestuia de a se cunoa te mai
bine (de a- i cunoa te interesele, abilit ile, aptitudinile i oportunit ile).

11
6. Încurajarea i sprijinirea dezvolt rii abilit ilor speciale i atitudinilor
corecte.
7. Direc ionarea eforturilor consiliatului c tre realizarea obiectivelor
acestuia.
8. Asisten acordat elevului/studentului în planificarea educa ional i în
alegerile voca ionale.
Obiectivele pe termen lung ale consilierii psihologice în orice mediu
(intra- sau extra-educa ional) sunt cele care reflect practic filozofia de
via a consilierului i care se reg sesc în mod special în abordarea
umanist :
1. Sprijinul consiliatului în devenirea sa c tre auto-actualizare.
2. -l ajute pe consiliat s ob in realizarea de sine.
3. -l ajute pe consiliat s devin o persoan complet func ional .
Scopul imediat al consilierii psihologice se refer la asisten a acordat
consiliatului pentru rezolvarea unei probleme concrete (aici i acum) cu
care acesta se prezint la specialist. Clientul poate fi ajutat s dezvolte o
mai bun în elegere despre func ionarea propriei personalit i prin auto-
explorare (ghidat de consilier) i s i identifice corect punctele tari i
punctele slabe, dar exist posibilitatea ca toate acestea s nu fie de folos
clientului dac acesta nu are un anumit nivel de în elegere integrativ a
propriei personalit i i a rela iei dintre resursele personale i constrângerile
mediului i resursele externe.

Scopul fundamental al consilierii const în asisten a profesional acordat

pentru func ionarea psihosocial optim /eficient a persoanei/grupului.
Acest scop major poate fi atins prin urm rirea realiz rii obiectivelor
procesului de consiliere:

12
1. Promovarea s ii si a st rii de bine (func ionarea optim din
punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emo ional, social i
spiritual).
2. Dezvoltare personal (cunoa tere de sine, dinamica stimei de sine,
capacitatea de decizie responsabil , rela ionare interpersonal
armonioas , gestiunea stresului - strategii de coping, înv are eficient ,
atitudini corecte i creative, op iuni voca ionale realiste).
3. Preven ie (prevenirea dispozi iei afective negative, a neîncrederii în
sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a
dificult ilor de înv are, a dezadapt rii sociale, a disfunc iilor
psihosomatice, a situa iilor de criza).

Din punct de vedere al echilibrului intrapsihic, consilierea este direc ionat

mai mult c tre men inerea sau (re)câ tigarea st rii de bine decât c tre
patologie. Organiza ia Mondial a S ii arat c s tatea nu înseamn
doar absen a bolii i disfunc iei, ci se refer la un proces complex i
multidimensional, în care starea subiectiv de bine este un element
fundamental.

Componentele st rii de bine:

1. Acceptarea de sine – presupune atitudine pozitiv fa de propria
persoan , acceptarea calit ilor i defectelor personale, percep ia
pozitiv a experien elor trecute i a viitorului.
2. Rela ii pozitive cu ceilal i – implic încrederea în oameni, sociabilitate,
respectarea intimit ii, nevoia de a primi i a oferi afec iune, atitudine
empatic , deschis i cald .

13
3. Autonomie – presupune independen , hot râre, rezisten la presiuni
sociale, autoevaluare dup standarde personale, f preocupare
excesiv asupra expectan elor i evalu rilor celorlal i.
4. Control - sentimentul de competen i control personal asupra
sarcinilor, creerea de oportunit i pentru valorizarea nevoilor personale.
5. Sens si scop în via – presupune direc ionarea c tre scopuri de durat
medie i lung , experimentarea pozitiv a trecutului, tr irea pozitiv a
prezentului i relevan a viitorului, implicare, curiozitate.
6. Dezvoltare personal – implic deschidere spre experien e noi,
sentimentul de valorizare a poten ialului propriu, capacitatea de auto-
reflexie, percep ia schimb rilor de sine pozitive, eficien , flexibilitate,
creativitate, nevoia de provoc ri, respingerea rutinei.
Starea de bine poate fi ob inut în condi iile unui mediu educa ional
optim/eficient i a unei vie i de familie cu o dinamic optim pentru
dezvoltarea persoanei. Aceasta presupune existen a unor profesioni ti
dedica i i care au cuno tin e de psihologie aplicat i de pedagogie
practic în mediul educa ional, dar i a unor p rin i informa i i educa i.
Din p cate, în cele dou medii ( coal i familie) exist de multe ori
disfunc ii sistemice sau individuale. În aceste condi ii consilierea în general
i consilierea psihologic în mod special au rolul de a contribui decisiv la
diminuarea pân la dispari ie a acestor disfunc ii. Limit rile impuse de
coal i familie, focalizarea excesiv pe latura intelectual a elevilor în
detrimentul celei emo ionale, abloanele, competi ia exagerat , orgoliile
unor cadre didactice i ale unor p rin i, îngr direa autonomiei elevului nu
fac decât s produc disfunc ii de sistem, dar i dezechilibre individuale ale
elevilor i chiar tulbur ri serioase în unele cazuri

14
Tabelul 1. Caracteristici ale consilierii psihologice
LOCUL (UNDE?) Cabinetul de consiliere (consilierea
psihologic nu se realizeaz decât în
cabinet, sau, în cazul unor excep ii
fundamentate, în condi ii similare
cabinetului, astfel încât s fie respectate
toate regulile demersului eficient)
CONSILIERUL (CINE Psihologul sau consilierul colar (un
CONSILIAZ ?) profesionist în consiliere)
CONSILIATUL (CINE ESTE Orice persoan , cuplu sau grup de
CONSILIAT?) persoane care doresc s i rezolve o
problem (elev, p rinte, profesor, grup de
elevi, familie etc. )
OBIECTIVE - Preven ie i promovarea st rii de
bine
- Dezvoltare personal
- Rezolvare de probleme
(Reechilibrare, în elegerea i
acceptarea unei situa ii etc.)

1.3. Ce este de fapt consilierea psihologic ?

Consilierea psihologic este o form de interven ie psihologic ce se

adreseaz persoanelor normale din punct de vedere psihic, aflate într-o
situa ie de impas cu privire la rezolvarea unor situa ii intrapsihice
perturbatoare acute sau cronice (situa ii sociale, profesionale, familial etc.).
Consilierul, cu ajutorul competen elor specifice, îl sprijin pe consiliat s
gestioneze o situa ie de criz i îl asist în identificarea unei solu ii la
problema cu care solicitantul se confrunt .

15
În anii ’50 a început s fie utilizat în SUA, în mod oficial, termenul de
consiliere psihologic , prin introducerea acestuia în reglement rile
Asocia iei Psihologilor Americani (APA). Astfel consilierul psihologic este
persoana cu studii de specialitate, care utilizeaz mijloace de interven ie
specifice diferite (terapeutice) în func ie de orientarea terapeutic pe care o
consider potrivit pentru problema clientului i în func ie de client (vârst ,
tip de personalitate, mediu etc.).
Consilierea psihologic poate fi utilizat în domeniul orient rii voca ionale,
în toate perioadele dezvolt rii (copil ria mic , gimnaziu, liceu, pe perioada
facult ii sau colii postliceale, în reorientarea profesional a adul ilor).
Consilierea psihologic este util i în consilierea social (în centrele de
omaj, pentru sus inerea psihologic a celor afla i în situa ii dificile; în
azile, centre de s tate mintal ), în consilierea familial , precum i în
consilierea cuplului.
Procesul consilierii psihologice (CP) implic un num r mai redus de
edin e prin compara ie cu psihoterapia, de i utilizeaz metode i tehnici
similare acesteia. Diferen a major const în faptul c în consilierea
psihologic se urm re te preven ia apari iei tulbur rilor, respectiv CP se
adreseaz persoanelor s toase din punct de vedere psihologic.
Consilierea are un caracter formativ-educa ional; se axeaz pe dezvoltarea
unor abilit i practice sau personale, în timp ce psihoterapia se
concentreaz pe dezechilibrul afectiv intern (triste e, anxietate, durere,
doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panic etc.).
Prin intermediul consilierii psihologice se urm re te:
a. autocunoa terea clientului;
b. optimizarea si dezvoltarea personal a clientului;
c. adaptarea clientului (cu un grad de eficien cât mai ridicat) la mediul
extern.

16
Consilierul psihologic intervine, la solicitarea clientului/consiliatului, cu
metode i tehnici specifice (psihologice), în scopul de a-l ajuta pe consiliat
în optimizare, a stimula autocunoa terea i dezvoltarea personal a acestuia
i a contribui la preven ia problemelor emo ionale, cognitive i de
comportament ale clientului.

1.4. Modalit i prin care consilierea psihologic poate fi de

ajutor

Consilierea psihologic poate fi clasificat dup o serie de criterii. Dintre

acestea amintim aici:
1) tipul problemelor;
2) num rul de persoane implicate.

a. Dup tipul problemelor, putem distinge:

- Consiliere în mediul organiza ional (coaching, consultan ) – se
realizeaz în companii private, institu ii de stat, organiza ii de diferite
tipuri.
- Consiliere voca ional (orientare profesionala) – se realizeaz atât în
mediul pre-profesional ( coli, licee, universit i), cât i în mediul
profesional (ca parte a dezvolt rii profesionale a angaja ilor dintr-o
organiza ie, sau ca parte integrant a activit ii specifice c ut rii unui
loc de munc – în cazul omajului, de ex.).
- Consiliere psihologic -optimizare – se poate realiza în orice mediu
colar, academic sau profesional), precum i în afara mediilor
formale, în cabinetul de consiliere, ca parte a dezvolt rii personale.

17
 - Consiliere marital sau consiliere de cuplu i familie - prive te rela ia
de cuplu, educa ia sexual , probleme legate de apari ia unui copil etc.
- Consiliere pastoral – se refer la zona religioas (cu persoane
religioase) i este specific clericilor.
- Consiliere suportiv - (de ex. bolnavi terminali sau cronici) se
realizeaz în centre de îngrijire i asisten sau de reabilitare, unde se
lucreaz cu persoane cu dizabilit i fizice sau psihice, cu boli
cronice, etc. În cazul în care clien ii sunt persoane cu dizabilit i,
obiectivul este dezvoltarea unei vie i psiho-sociale normale
(dezvoltarea deprinderilor de rela ionare interpersonal ). Aceste
persoane tind sa aib dificult i de relationare pornind de la disfunc ii
emo ionale: nesiguran asociat cu ostilitate, comportamente
defensive. Originea acestor cogni ii i comportamente se afl în
perceperea unei diferen e între propria persoan i ceilal i.
- Consiliere gereontologic – se poate def ura în centrele de asisten
pentru persoane de vârsta a treia, dar i în afara acestora. Din punct
de vedere statistic la vârsta a treia exist o serie de disfunc ii
emo ionale i cognitive i, în multe cazuri, este nevoie de suportul
unui profesionist în asisten psihologic . Consilierul poate interveni
prin suportul oferit i orientarea persoanelor de vârsta a III-a în
direc ia accept rii transform rilor specifice vârstei i, pe de alt
parte, în sus inerea familiei astfel încât rela ia familial (între
persoana de vârsta a III-a i familie) s fie func ional i suportiv
din partea familiei.

b. Dup num rul persoanelor implicate:

- Consiliere individual
- Consiliere de grup - (de ex. familie, grupuri de angaja i)

18
Consilierea psihologic este util pentru:
- identificarea problemelor de adaptare colar , profesional , social ,
rela ional i lucrul cu acestea;
- identificarea conflictelor personale, precum i a problemelor
comportamentale i/sau emo ionale;
- identificarea conflictelor familiale;
- identificarea problemelor de identitate;
- explorarea i înl turarea prin în elegere sau evitare a cauzelor
problemelor clientului;
- dezvoltarea capacit ii clientului de a face schimb ri în plan
psihologic;
- îmbun irea capacit ii de a lua decizii i de a schimba optim
diferite aspect din via a clientului;
- dezvoltarea abilit ii de valorificare a poten ialului si resurselor
personale.

Consilierea psihologic trebuie realizat de un specialist (o persoan cu

abilit i i competen e în aceast direc ie) i are ca obiectiv principal
ajutorul acordat clientului pentru clarificarea situa iei de via i pentru
atingerea obiectivului clientului prin luarea de decizii informate si cu sens.
Astfel consilierea psihologic pune la dispozi ia consiliatului o serie de
instrumente pentru dep irea dificult ii resim ite de acesta. Este orientat
spre prezent i viitor, are scopuri bine delimitate i este un proces de scurt
durat .

19
Consilierea psihologic se adreseaz :
- copiilor care pot avea diferite probleme de adaptare colar sau de
rela ionare;
- adolescen ilor care se simt dezorienta i profesional ori au dificult i
rela ionale sau de integrare;
- rin ilor care se confrunta cu greut i in rela ionarea cu adolescentul
sau copilul lor;
- adul ilor care trec prin perioade dificile (tensiuni profesionale sau
sociale, problem de cuplu, stres);
- membrilor unei familii între care exist tensiuni;
- tuturor persoanelor (indiferent de vârst ) care au nevoie de sus inere ori
care doresc sa fac schimb ri importante în via a lor.

Consilierul poate ajuta clientul:

- dobândeasc o mai bun autocunoa tere, capacit i de rela ionare mai
eficiente;
- î i modifice unele comportamente nedorite sau modele dezadaptative
de gândire;
- î i amelioreze emo iile negative cât i urm rile determinate de
diferite trauma;
- î i însu easc anumite strategii de adaptare;
- previn apari ia unor probleme i s î i men in starea de s tate
mental .

Consilierea:
- este o rela ie de colaborare între consilier i consiliat;
- este focalizat pe problem ;

20
- este orientat c tre comportamentele problematice ale clientului, dar i
tre optimizarea capacit ilor sale de rela ionare, decizionale etc.;
- integreaz principia, metode i strategii specifice mai multor orient ri
teoretice în func ie de client, dar i de problem ;
- este o interven ie pentru ameliorarea/rezolvarea problemelor de
moment, dar i un demers preventiv pentru comportamente
dezadaptative, precum i înv area unor strategii care vor facilita o
adaptare mai eficient la situa iile de via ;
- este suportiv prin creerea unui cadru în care clientul î i poate exprima
liber emo iile f a fi judecat;
- se centreaz pe situa iile prezentului i nu pe trecut;
- este o interven ie de durat scurt .

Unde poate fi utilizat consilierea psihologic ?

În prezent consilierul psihologic poate profesa în diverse institu ii i

organiza ii guvernamentale sau private, dar aceasta depinde foarte mult i
de cultura zonei respective sau, altfel spus, de cât de obi nui i sunt oamenii
foloseasc acest serviciu. În ara noastr consilierea psihologic , la fel ca
i psihoterapia, este o specializare ce poate fi profesat de absoven ii
studiilor superioare cu profil psihologie, îns dup o formare
complementar urmat la un furnizor acreditat de Colegiul Psihologilor din
România. Consilierea psihologic poate fi profesat îns i de absolven ii
de studii superioare cu profil pedagogie, asisten social , medicin sau
teologie, sub form de competen ob inut dup o formare complementar
post-universitar în acelea i condi ii ca i absolven ii de psihologie (vezi
mai sus).

21
În rile cu tradi ie în consiliere psihologic profesionistul format în acest
domeniu î i poate g si locul în diverse institu ii. Red m ca exemplu în
tabelul de mai jos, zonele unde sunt întâlni i consilierii psihologici i
psihologii clinicieni (pentru compara ie) în S.U.A.

Tabelul 2. Profesia de consilier psihologic în S.U.A. (conform A.P.A.)

Arii în care profeseaz clinicienii i consilierii psihologici
Aria Clinicieni (%) Consilieri psihologici (%)
Practic privat 37 22
Spitale 13 5
Clinici 5 4
Universit i 21 33
Alte servicii 6 22
coli de medicin 9 2
coli 1 3
Altele 7 8

22
 CAPITOLUL II
REPERE ÎN CONSILIEREA PSIHOLOGIC

Consilierea psihologic implic explorarea i evaluarea simptomelor, ca i

sus inerea clientului pe drumul acestuia c tre rezolvarea unei situa ii
problematice pentru el.
La nivel de principiu, problema este cauzat de distan a dintre percep ia
situa iei prezente i imaginea ideal construit de client i la care se
raporteaz acesta.
Emo iile disfunc ionale i tr irile negative pornesc din con tientizarea
diferen ei dintre situa ia actual , în eleas ca experien psihic sau ca set
de emo ii nepl cute ce implic anumite manifest ri comportamentale
indezirabile i imaginea ideal a subiectului, care furnizeaz o stare
emo ional pl cut , înso it de un optim comportamental i sentimente de
securitate în rela iile sociale.
Distan ele între “ceea ce este” i “ceea ce ar trebui sa fie” pot fi diferite,
acest lucru însemnând, de fapt, situarea subiectului într-un sistem de
referin rigid. Din acest punct de vedere, consilierea este un proces de
flexibilizare a cogni iilor clientului i de sprijinire a acestuia s i poat
schimba sistemul de referin . “Ceea ce este” într-o situa ie reprezint
con tientizarea sentimentelor, dorin elor, frustr rilor, ca i a unei imagini
asupra a “ceea ce ar fi trebuit sa fie” concomitent cu experien a care
declan eaz aceste tr iri i proiec ii, dar în acela i timp i mecanisme de
ap rare. Aceast con tientizare provoac tr iri precum: angoase,
culpabiliz ri, agresivitate crescut , reful ri, somatiz ri. Tr irile se reflect
în plan comportamental prin rigidizare, nehot râre, ezitare, i diverse
blocaje care semnific lipsa abilit ii de integrare a experien ei subiective,

23
dificult i de con tientizare a situa iei integrale i implicit dificultatea de a
accepta situa ia la nivel cognitiv, emo ional i comportamental.
Incapacitatea subiectului de a integra elementele situa iei la nivel subiectiv
genereaz simptome disfunc ionale: angoas (anxietate), incapacitate de
reac ie (o imobilizare a subiectului, carte nu se poate hot rî ce s fac ) sau
agresivitate.
O persoan echilibrat i flexibil ar trebui s poat integra reprezentarea
realit ii în propria experien subiectiv , sa o con tientizeze, sa i-o asume
i sa reac ioneze în consecin , f anxietate, f agresivitate, somatiz ri
sau alte perturb ri psiho-comportamentale care pot produce la rândul lor
disfunc ii i dezadapt ri.
Clientul simte c are o problem atunci când apare distan a dintre situa ia
actual (real ) i imaginea ideal proiectat de subiect. La nivel subiectiv
analiz m o experien subiectiv i nu o situa ie subiectiv . Experien a
poate fi atemporal i subiectiv pentru c ea reflect tr irile unei persoane,
modul în care se proiecteaz la nivel subiectiv i afectiv o situa ie.
O problem care poate fi abordat prin procesul de consiliere presupune, pe
de o parte, o situa ie actual a c rei tr ire reprezint rezultatul unei
experien e subiective (clientul nu poate integra realitatea, nu poate
reac iona adecvat i, ca urmare, dezvolt o serie de simptome
disfunc ionale), iar pe de alta parte, imaginea ideal , construit în mintea
subiectului. Aceasta este o separare (real versus ideal) care provoac
tensiune i dezechilibru.
Cauzele acestei separ ri pot fi multiple: sistemul de valori i credin e,
mentalit ile cu valoare de comand , caracteristici ale modelului familial i
cultural etc.

24
Mentalit ile cu valoare de comand (într-un fel idei preconcepute) includ
elemente punitive sau autopunitive, elemente fataliste, i sunt de fapt
etichete cognitiv-afective induse de modelele parentale i sociale.
O strategie utilizat în consiliere pentru a aborda problema dificult ii de
integrare a datelor, presupune con tientizarea elementelor prezente la nivel
subcon tient i incon tient, elemente care nu permit integrarea
experien elor sociale i a comportamentelor corespunz toare. În momenul
în care subiectul declar c va face ceva ce se opune normelor sociale sau
accept rii celorlal i, el apeleaz la o formul prin care se îndep rteaz de
impunerile i prescrip iile existente la nivel subcon tient sau incon tient i
integreaz totalitatea experien elor subiective, ceea ce-i va permite sa
reac ioneze în consecin , adaptat, echilibrat.
Karen Horney, în a sa teorie a nevrozelor, explic apari ia nevrozei, ca
perturbare a echilibrului intern, prin tensiunea produs de distan area dintre
imaginea de sine real i cea ideal sau imaginar . Acela i lucru se
întâmpl i în cazul separ rii dintre real i imaginar la care am facut déjà
referire.
Dac distan a dintre cele doua forme de tr ire a experien ei subiective nu se
reduce, problema se va consolida, la fel ca i conflictul i simptomele, ceea
ce va favoriza distorsionarea realit ii prin apel la mecanisme de ap rare.
Subiectul apeleaz incon tient sau involuntar la aceste mecanisme de
ap rare care îi permit s deformeze propriile tr iri, dar totodat îi asigur o
stare de bine, deoarece reduc efectele negative ale simptomelor
disfunc ionale.
În întregul scenariu al consilierii psihologice, problema clientului este
generat de distan a dintre comportamentul dezvoltat i comportamentul
adecvat (adaptativ). Simptomul poate avea ca i cauz un disconfort psihic,
atunci când vorbim despre personalit i accentuate, iar disconfortul este

25
efectul imediat al problemei existente (subiective). Astfel tr irea negativ
nu poate ap rea f s existe o problema la nivel subiectiv.
Comportamentele inadecvate prezente la o persoan reflect un tipar al unei
dinamici interne pentru tot ceea ce reprezint experien a persoanei,
sentimente, trebuin e, comportamente, simptome fizice, mecanisme de
ap rare, toate fiind incompatibile cu imaginea ideal .

2.1. Consiliere psihologic i psihoterapie

Unii autori, printre care i Carl Rogers (fondatorul colii de consiliere

centrat pe client), sus in c termenii de consiliere i psihoterapie sunt mai
mult sau mai pu in sinonimi, deoarece se refer la aceea i metod
fundamental : o serie de întâlniri între consilier/psihoterapeut i consiliat în
care primul îl ajut pe ultimul s î i modifice atitudinile i conduita. Dintr-o
astfel de perspectiv Rogers (1961) arat c termenii de consiliere i
psihoterapie sunt echivalen i sau aproape echivalen i. În schimb, al i autori
încearc s diferen ieze consilierea de psihoterapie prin compararea
defini iilor.
C.H. Patterson (1986) analizeaz asem rile i deosebirile prin prisma a
patru criterii:
1. Severitatea problemei - mul i autori consider consilierea ca o activitate
care îi ajut pe indivizii normali s dep easc obstacolele ap rute în
calea dezvolt rii personalit ii lor, iar psihoterapia ca o activitate de
sprijin pentru persoane cu probleme mult mai grave, persoane al c ror
echilibru i dezvoltare emo ional au fost afectate. O astfel de distinc ie
a fost acceptat în 1956 de c tre Asocia ia Psihologilor Americani.
Dup opiniile unor autori, consilierea vizeaz oamenii normali, iar

26
 psihoterapia pe cei care deviaz de la normalitate, aceasta fiind o
abordare sanogenetic .
2. Natura problemei pacientului – aceasta poate indica dac demersul
practic este unul de consiliere sau psihoterapie. Din aceast perspectiv
consilierea se ocup în principal de probleme orientate spre realitate, de
probleme ale mediului i, deci, de natura situa ional , în timp ce
psihoterapia are ca obiect sentimentele i diversele st ri emo ionale ale
persoanei, atitudinile acesteia. A adar, consilierea este centrat pe
probleme cognitive, iar psihoterapia este centrat pe problemele
emo ionale ale clientului, aceast distinc ie neavând totu i o limit clar
trasat deoarece nu toate problemele orientate spre realitate sunt de
natur cognitiv .
3. Scopurile urm rite în cadrul celor doua activit i – unii autori consider
problematica scopurilor celor doua activit i este relativ confuz . Pe
de alt parte, al i autori, precum L.E. Tyler (1953) încearc s
demonstreze c psihoterapia este direc ionat spre o schimbare de
personalitate, iar consilierea urm re te sa îl ajute pe client s foloseasc
ansele pe care le are pentru a face fa problemelor vie ii.
4. Metodele i tehnicile utilizate – majoritatea speciali tilor sus in ca nu
exist tehnici utilizate numai de consilieri sau numai de psihoterapeu i,
ci ambele categorii de profesioni ti apeleaz la metode i tehnici
similare.

Obiectivul terapiei este reprezentat de schimbare prin modificarea structurii

cognitiv-emo ionale i, practic, a personalit ii, pe când obiectivul
consilierii este reprezentat de asisten a/sprijinul acordat clientului pentru
utilizarea resurselor existente ale acestuia într-un mod cât mai eficient

27
pentru a dep i într-un mod pozitiv i eficient situa ia problematic
prezent .
Interven iile de minim schimbare au ca scop dep irea problemelor
existente prin modific ri minime la nivelul personalit ii i prin furnizarea
unor metode de coping pe care clientul i le însu te i pe care le poate
utiliza apoi individual în situa ii problematice similare.
Prin compara ie cu psihoterapia, consilierea are o durat mai scurt
deoarece nu implic restructurarea personalit ii sau rezolvarea tuturor
problemelor emo ionale ale clientului (o terapie de scurt durat se poate
întinde pe parcursul a 3-6 luni).
Psihoterapia inte te reducerea nivelul anxiet ii clientului, al ap rilor
acestuia i a altor r spunsuri adaptative disfunc ionale generalizate, în timp
ce consilierea este focalizat pe identificarea unei solu ii optime pentru o
problem existent .
Abordarea clinic se focalizeaz pe deficien e care necesit ameliorare
pân la dispari ie (vindecare), în timp ce consilierea se focalizeaz pe
tr turile pozitive care trebuie dezvoltate i pe resursele clientului (pe care
acesta nu le poate identifica singur).
În concluzie, de i exist numeroase asem ri între consiliere i
psihoterapie, cele dou activit i nu trebuie confundate. Consilierea este un
proces de sine st tor i nu un caz limitat al psihoterapiei.
Dintr-un alt punct de vedere consilierea si psihoterapia au atât asem ri
cât i deosebiri dup : finalitate, adresabilitate si metodologie.
- Sub aspectul finalit ii cele doua activit i urm resc s ajute, prin
mijloace psihologice i pedagogice, o persoan în rezolvarea unor
probleme critice. Când problema este de dificultate mare accentul se
pune pe psihoterapie, iar când problema este de dificultate mai
redus se va apela la consiliere. Cu toate acestea ambele activit i

28
 sunt fundamentate prin stabilirea unei rela ii interpersonale între cel
care solicit asisten psihologic i cel care o ofer .
De obicei consilierea urm re te rezolvarea unor probleme specifice
care nu pot fi încadrate într-o unitate nosologic anume (într-o
anumit patologie), cum ar fi înl turarea unor atitudini si sentimente
negative. Psihoterapia intervine în rezolvarea unor probleme de mai
mare profunzime si amploare, cum ar fi: rigidizarea personalit ii la
indivizii anxio i, angoasa i si hipersensibili; echilibrarea prin
dezvoltarea sentimentului de bine în cazul unei anumite patologii;
lucrul cu latura emo ional în nevroze i în bolile somatice.
- Din punct de vedere al adresabilit ii atât consilierea, cât i
psihoterapia se adreseaz nivelului con tient al organiz rii psihice i
se preocup de problemele actuale ale persoanei. Exist îns i
abord ri psihoterapeutice, cum ar fi cele de tip psihanalitic, care
trund în profunzime, sondând în trecutul i incon tientul
pacientului.
- Din punct de vedere al metodologiei ambele demersuri utilizeaz
metode asem toare, uneori chiar identice, precum comunicarea
verbal , tehnici de persuasiune, cooperarea, precum i majoritatea
tehnicilor specifice celor trei abord ri fundamentale ale consilierii i
psihoterapiei: psihodinamic , umanist i comportamental . Pe de
alt parte psihoterapia are coordonate metodologice mai riguroase,
spre deosebire de consiliere, care are un caracter mai liber deoarece
este de cele mai multe ori situa ional .

29
2.2. Faze ale interven iei in consiliere

Pentru diminuarea pân la dispari ie a disconfortului cu care se confrunt

clientul, consilierul sau terapeutul opera ionalizeaz demersul în trei faze
distincte:
A. explorarea
B. evaluarea
C. interven ia propriu-zis (terapia)

A. Explorarea

Clientul solicit rezolvarea st rii de disconfort prin consiliere i, în cele mai

multe cazuri, î i va expune problemele într-un mod vag, imprecis sau,
dimpotriv , foarte focalizat pe ultima situa ie care îi provoac disconfort
(elementul decisiv care l-a determinat s se prezinte la consiliere).
În aceast faz clientul utilizeaz afirma ii care reflect moduri
distorsionate de a gândi (deform ri de ra ionament), declar c are anumite
emo ii care îl perturb sau chiar îl blocheaz , î i asum modele
comportamentale disfunc ionale etc.
Exemple:
- “toate lucrurile sunt îndreptate împotriva mea, mereu am e ecuri; nu
tiu ce s fac, cum s reac ionez, sunt panicat”.
- “îmi este fric tot timpul, iar atunci când tiu sau cred c m
evalueaz cineva, sunt într-un examen sau o situa ie asem toare,
sunt blocat( ), este îngrozitor”.
- “nu tiu ce am, dar totdeauna m îndr gostesc de persoane cu care nu
pot fi împreun …”.

30
Când clientul expune dificult ile cu care se confrunt apare tendin a de a
generaliza (“tot ce fac, toate lucrurile”, “niciodat ”, “totdeauna”), tendin a
de a exagera (“nu stiu cum sa reac ionez”, “ma blochez”, “este îngrozitor”)
i tendin a de a se descrie ca fiind neajutorat (“nu stiu ce s fac”, “nu pot”,
“sunt incapabil”).
Pentru a evita blocajele ulterioare i pentru a începe eficient procesul, în
faza de explorare consilierul trebuie s asigure clientului o atmosfer care
-i confere acestuia lini te i încredere pentru a- i descrie i define cât mai
clar problematica. Consilierul poate utiliza tehnica raport rii la trei
instan e: antecedente, comportamente, consecin e.
Explorarea problematicii prin prisma antecedentelor, comportamentelor, i
consecin elor conduce la un demers terapeutic care se desf oar în 5 etape:
1. etapa de precizare a problematicii (generale);
2. identificarea i stabilirea (prin selec ie) a problematicii int pe care
se va lucre;
3. descrierea comportamentului actual asociat problematicii
selec ionate;
4. descrierea antecedentelor comportamentelor actuale asociate
problematicii int selec ionate;
5. descrierea consecin elor comportamentelor actuale asociate i
determinate de problematic

1) Precizarea problematicii

Se realizeaz în primele edin e, când consilierul îi prezint clientului

importan a indentific rii corecte a cadrului problemei i îi confirm
acestuia c pe acest drum de parcurs pân la re-echilibrare (demersul de
consilere sau demersul terapeutic) clientul nu este singur, ci va fi înso it de

31
consilier f îns ca acesta din urm s -i ofere solu ii clientului la
problemele sale, ci îl va sus ine i îl va ajuta în luarea deciziilor. Este
important de subliniat acest aspect pentru c se întâmpl frecvent ca
clientul s a tepte solu ii de la consilier. Specialistul trebuie s -i înt reasc
clientului convingerea c solu iile problemelor se afl la client, doar c nu
sunt descoperite înc , iar consilierul îl va ajuta s fac acest lucru.
Pentru a men ine clientul activ pe parcursul demersului, consilierul va
folosi ca discurs propozi ii de tipul: “ast zi vom încerca s stabilim”/ “voi
încerca s stabilesc împreun cu tine ceea ce te preocup în prezent i este/
reprezint cauza nemul umirilor, necazurilor tale.”, “în acest scop î i voi
pune o serie de întreb ri care ne vor permite s preciz m problemele cu
care vom lucra.” În continuare consilierul/terapeutul îi men ioneaz
clientului c acesta va trebui s r spund la întreb ri care aparent nu au o
succesiune logic . Este recomandabil s fie folosi i în discurs termeni de
tipul “nemul umiri” in loc de “dificult i” pentru a reduce anxiet ile
clientului i rezistentele la actul terapeutic.

2) Identificarea i stabilirea problematicii int pe care se va lucra.

Segmentarea preoblemei generale

Scopul acestei etape este de a permite clientului s identifice cadrul

problemei mari, generale i s opteze pentru un segment al acesteia,
segment care devine inta demersului de consiliere. Consilierul va atinge
acest obiectiv urm rind câ iva pa i: identificarea problematicii, selectarea
segmentului, precizarea antecedentelor determinate si a celor corelate.

a. Identificarea problematicii porne te de la o serie de întreb ri de tipul:

“ce te face în prezent s te sim i tensionat?”, “care sunt situa iile în care

32
apare o tensiune?”, “ce te preocupa în prezent?”, etc. Acest tip de întreb ri
ofer atât clientului, cât i consilierului posibilitatea de a avea o imagine
general asupra problemei. Consilierul va utiliza pe acest parcurs tehnicile
unei ascult ri active (reformularea r spunsurilor i clarificarea).

b. Selectarea segmentului (segmentarea problemei)

Clientul împreun cu specialistul încearc sa sistematizeze problemele cu
care se confrunt i s stabileasc de comun acord de ce anume se vor
ocupa pe parcursul consilierii.
Pentru selec ionarea problematicii, consilierul/terapeutul va pune întreb ri
precum: “dintre nemul umirile cu care te confrun i, care pare a fi cea mai
urgent i cu care sim i c ar fi nevoie s lucr m împreun pentru
început?”. În continuare se va preciza problema cu care se va lucra i faptul
ca rezolvarea acesteia s-ar putea s reprezinte o solu ie par ial pentru
celelalte tr iri negative. Este important ca specialistul s nu r mân
surprins dac , în unele cazuri, rezolvarea unui segment al problemei
(segmentul int ) duce la rezolvarea întregii probleme mari.

c. Precizarea antecedentelor determinate i a celor corelate segmentului

problematic segmentat
Pentru acest pas clientul urm re te s orienteze i s sus in clientul pentru
a- i preciza clar situa ia care a generat sau care se afl la baza tr irii
negative (angoas post concediere, angoas a unui posibil divor , etc.). Se
urm re te atât descrierea situa iilor care induc tr irile, cât i a frecven ei cu
care apar aceste situa ii. Pentru descrierea situa iei inductoare
consilierul/terapeutul poate utiliza întreb ri de tipul: “mi-ai spus ca resim i
lipsa serviciului; cel mai speriat e ti în prima parte a zilei?”, “aceea i
senza ie de disconfort mai apare i în alte situa ii, în alte momente ale

33
zilei?”. Un r spuns posibil ar fi: “am acela i sentiment de team când sunt
acas diminea a, dar i în ma in , când ies în ora ” “când sunt cu prietenii
nu m simt bine i am un sentiment de vinov ie”. Pentru determinarea
frecven ei terapeutul va pune întreb ri de genul: “aceste tr iri/sentimente
sunt frecvente, sunt mai pregnante în anumite momente sau apar i în
momente de relaxare?”, “ave i i momente de relaxare?”. Poate ap rea un
spuns de tipul: “apar ca din senin, de 2-3 ori pe zi/ s pt mân ”, “am i
momente de relaxare”, “sunt constante, apar frecvent”.

3) Descrierea comportamentului actual asociat problematicii

selec ionate

În aceasta etap a demersului scopul este de a sus ine clientul în precizarea

clar a comportamentelor concrete care se asociaz cu tr irile negative
(anxietate, angoas ).
Aceste comportamente disfunc ionale pot fi de doua tipuri: exterioare
(extrinseci) i interne (intrinseci).
Comportamentele extrinseci sunt vizibile, perceptibile de c tre ceilal i (acte
ratate, blocaje motrice, bâlbâieli, înro iri, etc.). Pentru a le identifica
specialistul poate pune întreb ri precum: “ce faci când..?”, “cum
reac ionezi atunci când te sim i speriat?”
Comportamentele intrinseci reprezint totalitatea tr irilor, a interiorit ii
invizibile pentru ceilal i i care pot fi sau nu într-o rela ie de determinare cu
cele extrinseci. Pentru a investiga comportamentele intrinseci, se pun
întreb ri de tipul: “cum te sim i în aceste situa ii?”; r spunsurile sunt
majoritatea descrieri complexe, relative i neprecizate de tipul: “uneori sunt
disperat i apatic, alteori sunt furios”, “totul este amestecat, greu de
explicat”, “alteori m simt vinovat sau îmi închipui c so ia/ so ul este

34
plecat/ într-o excursie mai lung ” (în cazul divor ului), “uneori m simt
neajutorat, la mila altora, dar alteori m gândesc c sunt într-un concediu
mai lung” (în cazul omajului). Când apar aceste r spunsuri este necesar
solicitarea unei descrieri mai nuan ate a tr irilor: “ce vrei sa spui atunci
când spui ca te sim i vinovat?”.
De exemplu, expresia “m simt vinovat” oblig la un monolog interior care
trebuie sus inut fie apelând la o situa ie (“când te-ai sim it vinovat?”, “în
acel moment ce- i venea in minte?”, “ce gândeai în momentul acela?”), fie
prin descrierea reac iilor fiziologice (“ce sim i atunci când te sim i
vinovat?”, “te doare capul?”, “ai ame eli?”).

4) Descrierea antecedentelor comportamentelor actuale asociate

problematicii int selec ionate

În acest punct scopul este explorarea evenimentelor care preced tr irile

negative. Altfel spus, se încearc a se preciza existen a factorilor
declan atori care pot fi extrinseci sau intrinseci. Pentru factorii extrinseci:
“îmi po i spune dac exist o situa ie, o anumit persoan , activitate etc.
care se asociaz cu declan area sentimentelor de vinov ie?”. De asemenea,
pot exista i factori declan atori intrinseci i pentru a preciza originea sau
existen a unor tr iri similare se pun întreb ri precum: “au mai existat/ ai
mai tr it alt dat , în alt situa ie, acelea i sentimente?”

5) Descrierea consecin elor comportamentelor actuale asociate i

determinate de problematica

Pe parcursul acestei etape consilierul încearc s identifice împreun cu

clientul urm rile intrinseci/extrinseci asociate problematicii. Pentru

35
identificarea urm rilor extrinseci se pun întreb ri de tipul: “ce au perceput
ceilal i?”, “ce se poate vedea de ceilal i?”. Pentru con tientizarea
consecin elor intrinseci, se pun întreb ri de tipul: “ce sim i?”, “ce
gânde ti?”.
Faza de explorare permite clientului s descopere diferite fa ete ale
problematicii cu care se confrunt . În mod obi nuit în aceasta faz nu se
ajunge la identificarea problemei generatoare de disconfort.

B. Evaluarea

Evaluarea reprezint stabilirea distan ei dintre func ional sau

comportamente adaptate (“ceea ce ar trebui sa fie”) i disfunc ional sau
comportamente dezadaptate (“ceea ce este”).
Acum se stabile te i se define te problema cu care se confrunt clientul i
cu care se va lucra in faza de terapie.
Demersul terapeutic ulterior acestei faze de evaluare poate avea o evolu ie
diferit în func ie de abordarea sau coala la care ader
consilierul/terapeutul. Aceast aderare este o op iune subiectiv în func ie
de structura personalit ii consilierului/terapeutului; cel mai frecvent, dar i
eficient se lucreaz într-o abordare integrativ , în care se reg sesc integrate
tehnici din mai multe coli sau abord ri terapeutice.

1. Conceptualizarea func ional – disfunc ional din perspectiva ra ional

Comportamentul func ional se define te în aceasta perspectiv prin absen a
ideilor ira ionale care ar putea determina modific ri la nivel cognitiv,
afectiv, motiva ional, atitudinal i comportamental.
Comportamentul disfunc ional este generat de o serie de ra ion ri ilogice:
“nimeni nu m iube te”, “toat lumea are ceva cu mine” etc.

36
2. Conceptualizarea func ional – disfunc ional din perspectiva adecv rii la
realitate
Comportamentul func ional se define te prin absen a ac iunilor, gesturilor
sau atitudinilor divergente sau neacceptabile din punct de vedere al
normelor i obiceiurilor comunit ii sociale, dar care nu au consecin e
antisociale sau amorale.
Comportamentul disfunc ional indic prezenta unor ac iuni cu înc rc tur
posibil psihopat (ex: “nu vreau sa mai vorbesc cu nimeni; voi vedea ce o
fac pentru a avea bani; dac este nevoie o s fur, a a cum au f cut cei
care acum sunt boga i” etc).
Astfel, comportamentele disfunc ionale sunt generate de o inten ionalitate
contrar prescrip iilor sociale i au consecin e asociale (“nu vreau s
vorbesc cu nimeni”) i/ sau antisociale (“o sa fur”, “o sa bat”, “o sa fac
u”).

3. Conceptualizarea func ional-disfunc ional din perspectiva existen ial

Din aceast perspectiv , func ionalul presupune absen a sentimentelor de
vid, de absurditate a propriei existen e. Disfunctionalul înseamn prezen a
acestor tr iri (“via a mea nu are sens”, “sunt un ratat”, etc).

4. Conceptualizarea func ional–disfunc ional din perspectiva experien ial

nonintegrativ
Func ionalul se define te prin absen a experien elor neintegrate la nivelul
personalit ii, ceea ce permite o reprezentare de sine structurat , unitar .
Disfunc ionalul presupune experien e neintegrate, neinteriorizate (“eu nu
pot accepta acest e ec”, “nu este vina mea”, “ma enerveaz i m face s
fiu violent, dar m face s m simt i vinovat”).

37
Neintegrarea experien ei de tipul “este un e ec” const în tendin a de
negare i proiec ie (mecanisme de ap rare psihodinamice).

5. Conceptualizarea func ional – disfunc ional din perspectiva

psihanalitic
Func ionalul const în utilizarea minim a mecanismelor de ap rare, iar
disfunc ionalul const în prezen a masiv acestora. De men ionat c
mecanismele de ap rare sunt folosite de majoritatea persoanelor în diverse
situa ii, pentru ap rarea eului. Ceea ce le face îns disfunc ionale este
utilizarea lor excesiv .

2.3. Rela ia terapeutic

Studiile au indicat într-un mod consistent c rela ia terapeutic , în eleas ca

leg tura uman i autentic dintre consilier i client este factorul esen ial
care contribuie la succesul demersului. Oamenii vin la consiliere pentru a
explora diverse aspect ale sinelui lor i în mod special acele aspect
disfunc ionale, patogene sau care doar deranjeaz clientul. Clien ii pot fi
confuzi, anxio i, tri ti i se afl în imposibilitatea de a- i rezolva singuri
problemele.
Rela ia terapeutic este o rela ie dintre dou persoane, care lucreaz ca
parteneri, dintre care unul solicit iar cel lalt acord ajutor psihologic. În
aceast rela ie trebuie s contribuie atât cel care are nevoie de ajutor, cât i
cel care îl ofer .
Contribu ia major a clientului const în primul rând în motiva ia acestuia
pentru schimbare sau re-echilibrare. Psihologia umanist arat c fiin a
uman posed în ea îns i impulsul interior spre s tate fizic i mental,
iar aceasta face ca psihoterapia i consilierea psihologic s devin posibile

38
(Holdevici, 2008). De i aceast nevoie este uneori greu de identificat la
clien i foarte sever tulbura i, majoritatea oamenilor deruta i sau anxio i sunt
suficient de “impulsiona i” pentru a fi dornici de o cooperare care le
permite o ameliorare. Un anumit nivel de colaborare din partea clientului
este absolut necesar pentru succesul consilierii.
În contextul consilierii i a tept rile clientului de a ob ine ajutor sunt, de
asemenea, foarte importante. Aceste a tept ri sunt adesea, prin ele însele,
suficiente pentru a produce unele amelior ri. Modul de ac iune al unui
preparat placebo, care înl tura durerea la subiec ii sugestibili i care cred c
le va fi înl turat durerea, func ioneaz în multe cazuri i pentru persoanele
care se a teapt sa fie ajutate. Acestea se vor sim i ajutate, uneori chiar
indiferent de metoda utilizat de consilier. În cadrul rela iei terapeutice
consilierul contribuie cu o serie de metode i tehnici foarte precise i care
toate au în comun ajutorul psihologic acordat oamenilor afla i în suferin .
Aceste tehnici îi ajut pe clien i s se cunoasc mai bine, s i priveasc
problemele cu mai mult obiectivitate, dintr-o nou perspectiv sau sistem
de referin .
Trebuie precizat îns faptul c anumite particularit i ale rela iei consilier -
client, cât i modul de manevrare al acestei rela ii, difer de la o coal la
alta. În literatura de specialitate sunt descrise trei tipuri de rela ii
terapeutice:
1. rela ia centrat pe realitate i obiect;
2. contractul sau alian a terapeutic ;
3. rela ia de tip transferen ial.

1. Rela ia centrat pe realitate implic o atitudine atent , calm , interesat

i empatic din partea consilierului, care încearc s -i creeze clientului un
mediu bazat pe c ldur i în elegere i care îl va ajuta pe acesta din urm s

39
ating obiectivele propuse în interven ia psihologic . Acest mediu îl ajut
pe client s men in contactul cu realitatea înconjur toare urm rind în
acela i timp obiectivele consilierii.
În cadrul acestui tip de rela ie este important câ tigarea încrederii
clientului, aceasta ajutându-1 pe acesta s -l perceap pe consilier ca pe o
persoan cu un comportament constant, previzibil, pe care se poate baza.

2. Contractul s u alian a terapeutic - succesul oric rei terapii implic o

colaborare dintre dou persoane. Acest tip de rela ie este de natur
con tient , ra ional i non-regresiv , iar consilierul face apel la ego-ul de
adult al clientului, pe care îl trateaz ca pe un partener.
Alian a terapeutic este bazat pe acordul implicit sau explicit al celor doi
parteneri de a lucra împreun în situa ia terapeutic . Atunci când rela ia
centrat pe realitate interfereaz cu alian a terapeutic , specialistul poate
oscila între cele dou tipuri de rela ie.

3. Rela ia de tip transferen ial - este reg sit mai mult ca instrument
terapeutic de psihanaliz i presupune fixa ia afectiv a clientului asupra
persoanei terapeutului/consilierului pe modelul rela iei p rinte-copil.
Nevoia afectiv a clientului, satisf cut prin intermediul rela iei centrate pe
realitate, este deliberat frustrat de consilier prin interpretarea transferului,
clientul fiind confruntat cu rela ia s infantil . Mul i speciali ti în
interven ii psihologice moderne sunt de p rere c doar în anumite cazuri
specialistul trebuie s încurajeze rela ia de tip transferen ial i anume atunci
când intuie te c o asemenea rela ie cu aspect regresiv nu va împiedica
testarea realit ii de c tre client. Interven ia nu se încheie pân când
specialistul nu-1 ajut pe client s lichideze dependen a de tip
transferen ial. Într-o interven ie psihologic de orientare eclectic , cele trei

40
tipuri de rela ii terapeutice trebuie s fie bine conduse de c tre
consilier/terapeut i echilibrate ca pondere.
În literatura de specialitate se consider c , indiferent de orientarea
teoretic , toate sistemele terapeutice au unele elemente comune care stau la
baza lor:
prezen a unei desc rc ri de natur emo ional ;
existen a ra ionaliz rilor în cadrul interac iunii client-specialist;
vehicularea unor informa ii noi care sunt transmise clientului sub
forma unor precepte, reguli de conduit , exemple de via , sau pe
care le descoper clientul însu i prin intermediul unei în elegeri de
natur intuitiv („insight") ;
înt rirea expecta iilor clientului c va ob ine suport afectiv i ajutor
din partea consilierului/terapeutului;
înt rirea experien elor încununate cu succes;
facilitarea debloc rilor emo ionale.

2.4. Empatia

Amintim aici c diversele abord ri referitoare la empatie în consilierea

psihologic ( i chiar în consiliere în general) sunt preluate din colile de
psihoterapie.
Empatia reprezint abilitatea consilierului de a îl în elege pe client din
perspectiva acestuia i, atunci când este cazul, de a comunica aceast
în elegere clientului. Conceptul de empatie este foarte bogat în în elesuri,
aceast complexitate de sensuri ducând uneori la confuzie.
Diferi i teoreticieni i cercet tori au diferite viziuni asupra empatiei i, prin
urmare, o definesc diferit. Unii în eleg empatia ca fiind o tr tur de

41
caracter, o dispozi ie de a sim i ceea ce al i oameni simt, sau de a-i în elege
pe al ii din interior, ca i când am fi acolo. Din aceast perspectiv , unele
persoane sunt prin natura lor mai empatice decât altele. Al ii consider
empatia ca fiind o stare situa ional specific de în elegere a experien elor
altei persoane. Ca urmare, cei care ajut (consilierii) pot înv a cum s
ating aceast stare deosebit de folositoare în demersul de consiliere. O alt
categorie de cercet tori consider empatia ca fiind un proces stadial. De
exemplu Barrett-Lennard (1981) identific trei stadii: rezonan a empatic ,
empatia exprimat i empatia recep ionat . Carl Rogers (1975) vorbea
despre a sim i lumea interioar a clientului i a comunica acest proces.
În opinia lui Egan persoanele empatice au câteva caracteristici:
- sunt con tiente de sentimentele, nevoile i grijile celorlal i;
- realizeaz c empatia este incluziv – o cale cu dublu sens;
- ascult activ i f bias-uri;
- încearc s în eleag logica personal a celorlal i;
- încearc s în eleag is i comunice în elegerea;
- adesea anticipeaz grijile i nevoile altora (Egan, 2010).

colile de psihoterapie existen ialist subliniaz c empatia trebuie s fie o

abilitate fundamental a psihoterapeutului/consilierului. Aceast abilitate
cuprinde atât situarea în cadrul intern al clientului, cât i evitarea emiterii
oric ror judec i referitoare la client i la comportamentul acestuia. Practic
psihoterapeutul/consilierul are ca obiectiv principal proiectarea sa la nivel
psihologic în lumea intern a sentimentelor i gândurilor clientului s u.
Empatia prin prism existen ialist pune accent pe abilitatea consilierului
de a sim i. Terapeutul trebuie s evite orice încercare de a-l schimba pe
client, în schimb îi va oferi acestuia un mediu cald, securizant i plin de
în elegere, astfel încât clientul s i poat actualiza posibilit ile latente.

42
În psihoterapia psihanalitic , în mod asem tor cu terapia existen ialist ,
empatia este abilitatea psihanalistului de a sim i ceea ce clientul simte. În
1949 Sigmund Freud ar ta c „empatia este mecanismul care face posibil
ca un individ s preia unele atitudini în toate direc iile, cu privire la via a
mintal a altuia” (apud Gîrla u-Dimitriu, 2004).
În conformitate cu accep iunea lui Lewis (1978), scopul empatiei este
diferit în cele dou coli amintite i nu procesul în sine. În orient rile
psihodinamice se pune accent pe capacitatea terapeutului de a folosi
empatia având ca obiectiv ob inerea unei analize obiective a clientului.
La rândul s u Carl Rogers analizeaz empatia prin prisma abilit ii
consilierului de a percepe în mod cât mai clar ceea ce simte clientul, dar i
prin prisma comunic rii c tre client a acestei în elegeri. Practic Rogers
pune în discu ie dou elemente fundamentale ale procesului empatic: a te
situa în cadrul intern de referin al clientului i a-i comunica acestuia
modul în care îl în elegi.
Al i autori deceleaz între situarea în cadrul intern de referin al clientului
din punct de vedere cognitiv (ceea ce presupune în elegerea situa iei în care
se afl clientul) i empatia emo ional , în care consilierul încearc s simt
emo iile pe care le simte i clientul. Din aceast perspectiv subliniem
pericolul apari iei sindromului de “burn-out” dac specialistul se situeaz
prea mult la nivel emo ional în cadrul de referin al clientului.
C. Rogers (1975) consider c empatia presupune “a percepe cu acurate e
cadrul intern de referin al altuia, cu toate componentele sale emo ionale i
semnifica iile care-i apar in “ca i cum” consilierul ar fi cealalt persoan ,
dar f a pierde condi ia de “ca i cum”. Perceperea cadrului intern de
referin al altei persoane presupune dinamizarea unui process complex
cognitiv, emo ional, motiva ional, ca si profunde reac ii vegetative
(Gîrla u-Dimitriu, 2004).

43
Rogers ar ta ca sunt necesare trei condi ii pentru în elegerea empatic :
1. Congruen a intern a consilierului.
2. Acceptarea necondi ionat a sentimentelor i cogni iilor clientului.
3. Situarea în cadrul intern de referin al clientului.
Prin prisma abord rii psihoterapeutice cognitive trei func ii centrale sunt
îndeplinite de empatie:
- ascultarea atent a clientului;
- repetarea c tre client a informa iilor în elese de la acesta
(reformulare);
- solicitarea de confirm ri sau detalii în plus de la client.
În aceast orientare accentul se situeaz pe dimensiunea cognitiv a
empatiei.
În urma unor studii realizate Gîrla u-Dimitriu surprinde dou aspect
majore:
“- persoanele empatice sunt caracterizate prin prezen a unei atitudini
optimiste, c ldur , emo ionalitate, altruism, generozitate, flexibilitate,
extraversiune, tendin a ascendent afiliativ i social , comportament
prosocial bine dezvoltat, abilitate interpersonal , manifest ra iuni umaniste
pentru alegerea profesiunii medicale;
- persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide, retrase, intolerante,
adopt valori egocentrice, singuratice, revendicative, centrate pe sine,
introverte, nu acord aten ie sentimentelor altora.” (Girla u-Dimitriu,
2004).

44
 CAPITOLUL III
ELEMENTE I PUNCTE DE REPER PE PARCURSUL
PROCESULUI DE CONSILIERE PSIHOLOGIC

Din punct de vedere al etapelor procesului de consiliere, se poate discuta

despre câteva faze de baz :
1. faza de ini iere – în care clientul intra în mediul de consiliere, afl despre
“regulile jocului”, dar începe s i con tientizeze c poate identifica metode
practice pentru rezolvarea problemei (initiation phase);
2. faza de mijloc – în care clientul i consilierul lucreaz asupra problemei
identificate (middle phase);
3. faza de încheiere – care presupune preg tirea clientului pentru încheierea
demersului i ac iunile specifice încheierii (ending phase).
Pentru o abordare cât mai eficient a procesului de consiliere cele trei faze
amintite trebuie continuate de ceea ce mul i speciali ti considera a fi a patra
faz i anume faza de urm rire a progreselor i schimb rii clientului
(follow-up phase). În unele abord ri se considera c exist i o faz
introductiv înainte de faza de ini iere.
Toate aceste faze sau etape ale procesului de consiliere psihologic sunt
caracterizate de câteva puncte de reper, care sunt extrem de importante
pentru o abordare profesionist . Le enun am rând pe rând în continuare:

Orientarea clientului c tre consilierea psihologic

1. afl de ce clientul caut consiliere acum;
2. afl ce date de in cei care i-au trimis clientul (dac exist );
3. con tientizeaz scopul evalu rii clientului i care sunt punctele tale de
vedere asupra scopului;

45
4. evalueaz dac cel mai potrivit spijin pe care îl poate primi clientul în
acest moment este consilierea psihologic ;
5. respect confiden ialitatea consilierii i spune-i clientului despre aceasta;
6. exploreaz temerile clientului referitoare la consilierea psihologic ;
7. afl care este p rerea clientului despre consilierea psihologic (cât crede
el c dureaz etc.);
8. exploreaz istoricul clientului referitor la sprijinul primit de acesta de la
alte
persoane;

Evaluarea clientului i a grijilor acestuia

1. permite-i clientului s vorbeasc ;
2. ascult i r spunde problemei, nu pove tii;
3. solicit orice informa ie crucial sau de care ai nevoie;
4. stabile te un proces de reflectare;
5. identific stadiile schimb rii clientului;
6. încurajeaz implicarea clientului în procesul schimb rii;
7. utilizeaz limbajul i abordarea adecvate;
8. utilizeaz capacitatea de influen a personal în mod adecvat;
9. fii sensibil la diferen ele importante pentru client;
10. utilizeaz un grad adecvat de structurare a problemei;
11. prioritizeaz nelini tile clientului i selecteaz nelini tea/problema
int ;
12. fixeaz i scopuri specifice pentru problema int ;
13. identific încerc rile nereu ite ale clientului de a gestiona problema;
14. identific încerc rile reu ite ale clientului în gestionarea problemei;
15. identific obstacolele din calea schimb rii;
16. fii atent la problemele speciale legate de depresie i demoralizare;

46
17. ia în considerare interven iile specifice pentru probleme specifice;
18. explic -i clientului abordarea pe care inten ionezi s o folose ti în
consilierea lui psihologic ;
19. ajusteaz i abordarea la profilul/caracteristicile clientului;

Faza de ini iere – ini ierea schimb rii

1. nu înc rca clientul prea mult;
2. variaz nivelul de suport i direc ia acestuia;
3. continu cu abordarea ini ial (sau ajusteaz-o) pân când clientul i-a
atins scopul s u este încrez tor c î i va atinge scopul de unul singur;
4. ia în considerare varietatea tehnicilor de consiliere psihologic i
construie te- i demersul pe acestea;
5. fii atent i, dac este cazul, r spunde adecvat posibilelor amenin ri la
adresa alian ei terapeutice datorate edin elor de consiliere anulate sau de la
care clientul a absentat.

Încurajarea schimb rii prin teme pentru acas

1. explic -i clientului motivul pentru care îi dai teme de rezolvat între
edin ele de consiliere psihologic ;
2. gânde te-te la o arie larg de poten iale sarcini;
3. rezerv i timp pentru negocierea temei în cadrul edin ei de consiliere;
4. explic -i clientului motiva ia alegerii unei teme specifice;
5. negociaz tema, nu o impune;
6. asigur -te c tema apare ca o continuare a edin ei de consiliere;
7. con inutul temei trebuie s in seama de abilit ile/aptitudinile
clientului, stilul acestuia de a înv a din experien , istoricul clientului în
îndeplinirea sarcinilor;

47
8. verific dac clientul a în eles în ce consta sarcina i care este scopul
acesteia;
9. stabile te, împreun cu clientul, unde i când î i va îndeplini
sarcina/tema;
10. f distinc ie între “încerc” i “fac”;
11. identific poten ialele obstacole în îndeplinirea sarcinii;
12. stabile te criteriile pentru succes (când se considera c sarcina a fost
îndeplinit cu succes);
13. explic -i clientului c nu are nimic de pierdut dac î i îndepline te tema
acas ;
14. verific tem i dac a fost îndeplinit sau nu cu succes;
15. descoper motivele pentru care clientul nu i-a îndeplinit sarcina;
16. încurajeaz clientul s fie din ce în ce mai responsabil în stabilirea
sarcinilor pentru acas ;

Faza de mijloc
1. urm re te i consolideaz “victoriile” ob inute de client în demersul
consilierii;
2. echilibreaz victoriile rezultate din focalizarea pe sarcin cu victoriile
rezultate în zona rela ion rii clientului cu ceilal i;
3. exploreaz posibilele zone de necunoa tere mutual ; solicit sprijinul
supervizorului;
4. încurajeaz clientul, atunci când este cazul, s se vad ca i cum l-ar
vedea al ii;
5. r mâi deschis la posibilitatea unei munci terapeutice de profunzime
(psihoterapie);
6. echilibreaz aspectele ra ionale ale consilierii cu cele emo ionale;

48
7. fii alert cu privire la dependen a clientului de consiliere i de consilier;
sprijin clientul s se orienteze c tre încredere în el însu i i c tre
dezvoltare personal (autonom );
8. fii alert cu privire la orice deteriorare în starea clientului i r spunde
prompt oric rui dezechilibru;
9. gestioneaz corect orice criz care poate ap rea;
10. evalueaz progresul i gestioneaz dezam girea clientului cu privire la
nivelul progresului sau;
11. fii preg tit s renegociezi obiectivul ini ial când apar schimb ri;
12. ajuta clientul s în eleag natura non-lineara a schimb rii;

Faza de încheiere
1. ini iaz preg tirea pentru finalizarea demersului de consiliere
psihologic ; 2. promoveaz schimbarea autonom a clientului;
3. respect dorin a clientului, dac acesta dore te s termine brusc
consilierea;
4. pe parcursul demersului anun a i reitereaz ideea c procesul de
consiliere
psihologic se va finaliza cu siguran ;
5. încurajeaz feedbackul final al clientului;
6. ia în considerare avantajele i dezavantajele diverselor moduri de
finalizare ale demersului de consiliere;
7. comunic -i clientului c finalizarea consilierii psihologice este
acompaniat
câteodat (dar nu inevitabil) de sentimentul unei pierderi;
8. ajut clientul s foloseasc ceea ce a înv at pentru a privi pozitiv c tre
viitor;

49
9. evalueaz progresul clientului la finalul procesului de consiliere i re ine
ceea ce ai înv at în fiecare demers în parte.

3.1. Orient ri în consilierea psihologic . Principalele coli

a cum am v zut, exist aspecte comune i diferen e între demersul

psihoterapeutic i cel al consilierii psihologice. Unul dintre principalele
aspecte comune const în originea consilierii psihologice i a psihoterapiei:
istoricul consilierii psihologice se confund cu cel al psihoterapiei în
privin a abord rilor teoretice i integr rii în marile curente din psihologie,
dar nu i în privin a toturor tehnicilor i metodelor utilizate sau/ i a
profunzimii/amplitudinii interven iei. De asemenea, exista diferen e mari în
ceea ce prive te cazuistica.
În continuare vom prezenta câteva mari abord ri ale consilierii psihologice
i psihoterapiei, strâns legate de mari curente ale psihologiei:
introspec ionismul, behaviorismul i psihologia umanist .

50
 CAPITOLUL IV
ORIENTAREA DINAMIC . PSIHANALIZA

Viziunea dinamic din psihanaliz i curentele derivate (de ex., psihologia

analitic a lui Jung) a fost realizat prin preluarea unor idei din fizic ,
având ca punct de plecare principiul conform c ruia fenomenele psihice
sunt rezultatul interac iunii unor for e. În zona intrapsihic a omului se afl
mai multe tipuri de for e antagonice care determin astfel apari ia unor
tensiuni interne. Consilierea i terapia dinamic reprezint o form de
interven ie psihologic ce abordeaz personalitatea din perspectiva mai sus
amintit , exemplul cel mai ilustrativ reprezentându-l psihanaliza lui Freud.
Exist unii autori care includ în cadrul consilierii i psihoterapiilor de
orientare dinamic nu numai psihanaliza i terapiile derivate din aceasta, ci
i alte sisteme de interven ie psihologic , ca de pild , cele de orientare
existen ial . Lazarus a numit aceste interven ii terapii dinamice sau terapii
bazate pe insight.
Interven iile psihodinamice pun accent pe descoperirea de c tre client a
variatelor procese psihologice de natura incon tient , procese ce stau la
baza structurii personalit ii sale i a form rii mecanismelor sale
adaptative. Aceste descoperiri bru te i intuitive ale clientului sunt
cunoscute sub denumirea de "insight" sau iluminare. Prin intermediul
insight-ului clientul descoper de fapt surse1e i motivele ascunse care stau
la baza comportamentelor i problemelor sale. Conform abord rii
freudiene, aceste surse de tensiune î i au originea în copil rie i sunt de
natura incon tient , în majoritatea cazurilor neputând fi accesate de client
ajutorul unui specialist. Sarcina principal a consilierii dinamice este

51
 -l asiste pe client în demersul acestuia de a descoperi cauzele tensiunilor
sale, s ob in insight-ul propriilor sale probleme i s utilizeze în elegerea
astfel ob inut pentru a- i modifica stilul comportamental disfunc ional.
Orientarea porne te de la psihanaliza freudian , fiind îns adaptat în alte
coli care sunt originate în psihanaliz . De exemplu, C.G. Jung a pornit
dinspre psihanaliz (pe care a considerat-o inadecvat ) i a fondat
psihologia analitic , pornind tot de la principii preluate din fizic , dar
adaptând conceptele freudiene i modificând abordarea original . E.
Fromm sau K. Horney au pornit de asemenea de la psihanaliza clasic pe
care au modificat-o conform conceptelor lor.
Cu toate acestea, toate orient rile care î i au originea în psihanaliz sunt
similare din perspectiva obiectivelor asisten ei psihologice, considerând c
interven ia trebuie s -l ajute pe client s în eleag unde este
disfunc ionalitatea din via a sa psihic i s -l ajute pe acesta s construiasc
modele psiho-comportamentale func ionale. Din analiza orient rilor
psihodinamice se desprind elemente comune precum:
- Utilizarea discu iei cu clientul în toate orient rile, ca metod
fundamental de interven ie psihologic .
- Adoptarea unei maniere specifice, mai distante, în rela ia cu clientul
în majoritatea orient rilor psihodinamice. Este invocat aici
profesionalismul, nefiind agreat atitudinea mai apropiat i cald ,
prieteneasc a consilierului (Holdevici i Vasilescu, 1993)
Interven iile psihologice de orientare psihodinamic direc ioneaz
responsabilitatea con inutului convorbirii din timpul consilierii c tre client,
consilierul intervenind rezervat în cadrul demersului i doar pentru a
orienta comunicarea.

52
4.1. Principiile de baz ale interven iilor psihologice
psihodinamice

Principiul de baz al acestor interven ii este reprezentat de no iunea de

"insight". Toate aceste interven ii pornesc de la ideea c un client nu poate
se ajute singur (dictonul socratic "cunoa te-te pe tine însu i" este dificil
de aplicat atunci când exist tensiuni interne). Clientul are atât o serie de
obiective în via , atitudini, motive, opinii în leg tur cu sine însu i de care
este con tient i pe care se str duie te s le urmeze, cât i un set de
motiva ii i conflicte incon tiente care î i au originea în rela iile i
experien ele din copil ria sa. Prezen a acestor con inuturi de natura
incon tient în perioada adult poate fi disfunc ional pentru client pentru
ele nu pot fi controlate ra ional i determin apari ia unor malfunc ii, dar
i pentru c sunt specfice rela iilor unei perioade care s-a terminat (perioada
copil riei) i, din acest punct de vedere sunt caracterizate de imaturitate.
În acest mod o persoan se afl într-un conflict constant cu sine însu i,
tr ind sentimente de frustrare, amenin are i anxietate. Solu iile identificate
de persoan , f sprijin profesionist, aduc în prim plan de cele mai multe
ori mecanisme de ap rare ce sunt, de fapt, modalit i nerealiste de adaptare
la conflictul intern i, deci, sunt ineficiente. Tulbur rile rezultate din
utilizarea unor mecanisme defensive ineficiente sunt din gama emo ional
(anxietate, depresie) sau pot determina trecerea c tre somatiz ri (tulbur ri
somatoforme, comportament simptomatic etc.). În cazurile optime, apari ia
acestor tulbur ri determin solicitarea sprijinului unui consilier sau
psihoterapeut; în cazurile mai pu in fericite, persoana încearc s i rezolve
singur problemele, dar de cele mai multe ori acestea devin din ce în ce mai
profunde i mai greu de controlat, putându-se ajunge la tratament psihiatric.

53
Procedeele utilizate în psihanaliz urm resc s -l ajute pe client s în eleag
mecanismele intrapsihice i astfel s identifice solu ii realiste i ra ionale
pentru a- i reechilibra situa ia. În interven iile psihologice bazate pe insight
se consider c simptomele tulbur rilor nevrotice sunt mai pu in importante
decât mecanismele generatoare. Astfel, specialistul va încerca s i
direc ioneze strategia c tre anihilarea r cinilor comportamentului/emo iei
disfunc ionale, simptomul fiind considerat secundar.
Conform acestei abord ri, cele mai frecvente probleme ale oamenilor
(nemul umirea, ineficien a, comportamentul defensiv, anxietatea) pot fi
rezolvate cu adev rat doar prin insight.

4.2. Bazele teoretice ale psihanalizei

În teoria psihanalitic distinc ia între motiva ia incon tient i cea

con tient care stau la baza comportamentului uman este fundamental .
Existen a unei zone psihice aflate în afara controlului con tient
(incon tientul) a fost dovedit în numeroase rânduri, sugestiile
posthipnotice constituind una dintre direc iile de eviden iere a
incon tientului. De exemplu, în stare de trans hipnotic , subiectului i se
pot da comenzi pe care s le îndeplineasc dup ce se treze te, dar despre
care nu va fi con tient. Într-un exerci iu demonstrativ efectuat de autor,
subiectului i s-a dat comanda s deschid o fereastr din înc pere la cinci
minute dup trezire, în condi iile în care afar era foarte frig (era iarn ).
Dup ie irea din trans , exact dup perioada de timp sugerat , subiectul a
deschis fereastra. Întrebat fiind de audien de ce a f cut aceasta, nu a tiut
ce s r spund i a „fabricat” rapid o explica ie din care reie ea c i s-a
cut brusc cald (mecanism de ap rare).

54
Elementele sau for ele incon tiente influen eaz constant comportamentul
uman, intercalându-se cu elementele con tiente. Metoda psihanalitic
presupune aducerea în câmpul con tien ei a emo iilor, motiva iilor i
tr rilor de care subiectul nu este con tient i, deci, pe care nu le poate
controla. Dup ajungerea elementelor incon tiente în câmpul con tient,
subiectul poate activa controlul asupra acestora i se poate reechilibra
astfel.
Conform abord rii psihanalitice clasice, personalitatea este alc tuit din trei
instan e psihice: Id (Sine), Ego (Eu) i Superego (Supraeu). Id-ul este
înn scut i este sediul impulsurilor incon tiente bazate pe principiul
hedonismului (c utarea pl cerii imediate) cum ar fi ostilitatea,
agresivitatea, sexualitatea etc.; Eul este un construct aflat în contact
permanent cu realitatea, con tient, i are ca func ie major integrarea
con inuturilor psihice i manifestarea rezultantei psihice în comportament;
Superego-ul este sediul moralit ii i are în componen norme i elemente
de autocritic ce stimuleaz Ego-ul în combaterea tendin elor Id-ului.
Aducerea în câmpul con tien ei a for elor incon tiente ce influen eaz
psihicul înseamn din perspectiv psihanalitic înt rirea Eului pentru
controlul elementelor perturbatoare. Introducerea acestor for e în zona
controlului con tient îl ajut pe client s i rezolve propriile conflicte
intrapsihice.
Un alt aspect important al psihanalizei se refer la principiul ontogenetic
conform c ruia experien ele din copil rie joac un rol deosebit de
important în formarea personalit ii adulte. Din aceast perspectiv rela ia
consilier-client în consilierea psihanalitic are un specific unic, conscut
fiind faptul c o serie de for e incon tiente î i au originea în copil rie.
Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, sublinia însemn tatea unor
fenomene c actele ratate i lapsusurile, a unor metode i tehnici precum

55
metoda asocia iilor libere i tehnicile analizei viselor în descoperirea unor
con inuturi ascunse ale psihicului uman, oricât de minore ar p rea aceste
fenomene la prima vedere.
inând cont de cele de mai sus, se desprind câteva principii centrale în
abordarea psihanalitic :
- Fiin a uman posed o serie de impulsuri i tendin e instinctive de
natur incon tient i este preocupat de modul în care aceste
impulsuri sunt exprimate/transformate sau refulate. Refularea se
produce pentru a nu permite gândurilor, dorin elor i afectelor
indezirabile/penibile s ating pragul con tientului.
- Refularea are la baz în principal tendin ele sexuale i agresive (eros
i tanatos), iar tulbur rile psihice î i au r cinile în dezvoltarea
psihosexual defectuoas , care, la rândul ei, porne te din copil ria
timpurie, din apari ia complexelor (Oedip i Electra) datorate
psihotraumelor.
- Fiin a uman se confrunt cu conflictele dintre Id, Ego i Superego.
- Fenomenele psihice i comportamentele umane nu apar întâmpl tor,
ci sunt determinate strict de evenimente anterioare, a c ror
necon tientizare poate conduce subiectul c tre repetarea acelora i
tipare comportamentale.

4.3. Mecanisme de ap rare

a cum am ar tat mai sus, pentru evitarea tensiunilor provocate de

contradic ia dintre cele trei instan e psihice (Id, Ego i Superego) sau
pentru men inerea tensiunii interne la un nivel acceptabil, în sistemul psihic
uman î i fac sim it prezen a mecanismele de ap rare. Descriem în
continuare câteva dintre acestea, considerate fundamentale.

56
1. Proiec ia
Proiec ia reprezint atribuirea incon tient a altor persoane de sentimente,
idei, trebuin e, fantasme ce apar in propriei experien e subiective, care sunt
incompatibile cu experien a posibil (adaptat ) a aceleia i situa ii.

2. Ra ionalizarea
Ra ionalizarea reprezint atribuirea incon tient a unor autojustific ri
logice dar ireale unor situa ii, reac ii, comportamente. Aceste explica ii,
autoexplica ii reduc distan a dintre realitate i ideal, dintre comportamentul
real i comportamentul adaptat.
Exist dou tipuri de ra ionaliz ri:
- negativ
- pozitiv
Ra ionalizarea negativ este asocierea unei explica ii negative cauzelor
care determin un comportament pentru a justifica neadecvarea acestuia;
comportamentul se justific prin cauze, reprezentarea sinelui este pozitiv ,
realitatea este reationalizat , reprezentat negativ.
Ra ionalizarea pozitiv este asocierea unei explica ii pozitive efectelor
comportamentului; comportamentul se justific prin efecte, reprezentarea
sinelui este pozitiv , realitatea este ra ionalizat , repreprezentat negativ.

3. Refularea i forma iunea reac ional

Refularea consta în înl turarea de la nivel con tient a tr irilor negative, sau
alungarea în incon tient a tr irilor negative con tiente, astfel împiedicându-
se con tientizarea trebuin elor, a sentimentelor, a gândurilor care se
asociaz experien elor subiective.
Forma iunea reac ional este un mecanism de înl turare a trebuin elor,
sentimentelor, fantasmelor “periculoase” prin atitudini i comportamente

57
opuse celor resim ite i refulate la nivel incon tient i utilizarea acestora ca
bariere.

4. Negarea
Negarea const în refuzul realit ii într-un mod radical i primar,
experien a, tr irea subiectiv existent fiind absolut incompatibil cu cea
adaptat , cu “ceea ce ar trebui s fie”.

5. Conversia
Conversia const în dezvoltarea incon tient a unor simptome
psihosomatice atunci când comportamentul, experien a subiectiv este
incompatibil/a cu cel/cea adaptat/ .

6. Regresia
Regresia const în adoptarea incon tient a unor comportamente i atitudini
associate sau adaptate unor st ri anterioare de dezvoltare; sunt
comportamente primare, imprevizibile, neanticipate i neanticipabile, cum
ar fi: reac ii verbale, plâns, violen e extreme, etc.

7. Simpatismul
Simpatismul reprezint adoptarea incon tient a unor comportamente
confuze, nonresponsabile, aceste comportamente având ca efect atragerea
asupra persoanei respective a aten iei celorlal i i un grad de simpatie, de
ajutor. Aceste simpatii permit dezvoltarea unor rela ii, a unor tranzac ii de
tip victim -tiran ceea ce îi permite victimei s îi manipuleze pe ceilal i
culpabilizându-i.

58
8. Sublimarea
Sublimarea const în deplasarea comportamentelor neadaptate unor situa ii
tre alte situa ii.

9. Disocierea sau izolarea

Disocierea sau izolarea const în separarea, distan area mintal i afectiv
dintre realitatea unei situa ii i reprezentarea ideal a aceleia i situa ii;
provoac o ruptur total sau par ial cu realitatea.

Tabelul 3. Exemple de mecanisme de ap rare i decrieri (conform American

Psychiatric Association, 1994)

Mecanismul de Descriere
ap rare
Umorul (adaptativ) Subiectul gestioneaz stresorii interni sau externi
focalizându-se pe aspectele amuzante (“haz de
necaz”).
Anticiparea Subiectul gestioneaz agen ii stresori interni sau
(adaptativ) externi anticipând consecin ele i reac iile emo ionale
pe care le poate avea i luând în considerare
alternativele realiste de r spuns.
Negarea Subiectul încerc gestionarea stresului intern/extern
(maladaptativ) prin refuzul con tientiz rii aspectelor dureroase din
realitatea subiectiv , aspect care sunt evidente pentru
ceilal i.
Disocierea Subiectul încerc gestionarea stresului intern/extern
(maladaptativ) printr-o ruptur în aria func iilor integrate ale
con tiin ei, memoriei, percep iei de sine sau percep iei
mediului.
Izolarea afectului Subiectul încerc gestionarea stresului intern/extern
(maladaptativ) prin separarea ideilor (cogni iilor) de emo iile asociate
ini ial cu acestea i pierde contactul cu emo iile,
mânând con tient de cogni ie.

59
Proiec ia Subiectul încerc gestionarea stresului intern/extern
(maladaptativ) prin atribuirea propriilor sentimente, impulsuri sau
gânduri indezirabile altei persoane.
Acting out Subiectul încerc gestionarea stresului intern/extern
(maladaptativ) prin ac iuni impulsive cu caracter relativ discontinuu
fa de motiva ia uzual a subiectului – presupune
recreerea în rela iile prezente a unor experien e din
copil ria timpurie.

60
 CAPITOLUL V
ORIENTAREA COGNITIV- COMPORTAMENTAL

Termenul de terapie cognitiv-comportamental î i are originile atât in

domeniul psihologiei cognitive, care pune accent pe rolul gândurilor, a
cogni iilor asupra comportamentului, cât si al psihologiei
comportamentaliste, cu orientarea sa riguros centrat pe ob inerea unor
performan e.
Exist mai multe demersuri cognitiv- comportamentale care au în comun
mai ales dou aspecte:
a. convingerea conform c reia procesele cognitive influen eaz atât
motiva ia cât si comportamentul;
b. utilizarea tehnicilor de modificare a comportamentului într-o manier
pragmatic .
În cursul edin elor de psihoterapie terapeutul i clientul utilizeaz tehnicile
înv rii pentru a ob ine modificarea structurilor cognitive ale clientului,
evaluând permanent efectele pe care le au aceste modific ri in
comportament i in stilul de gândire.

5.1. Orientarea cognitiv

Introducere
Beck i Weishaar (2000) arat c exist trei fundamente conceptuale ale
terapiei cognitive, dintre care dou implic abord ri filozofice. Primul
fundament se refer fenomenologie, perspectiv care dateaz din timpul
stoicilor greci. Ace tia afirmau c mintea este similar unei st ri neutre, c
prin experien a senzorial o persoan dezvolt concepte i c , de i aceste
concept constituie “realitatea” unei persoane, ele sunt formul ri subiective

61
care au fost interpretate prin filtrul sim urilor, deci sunt doar aproxim ri ale
realit ii. Autorii men iona i amintesc i c Immanuel Kant (sec. al XVIII-
lea) a subliniat importan a experien ei subiective con tiente. Atât Aristotel,
cât i stoicii erau partizanii ob inerii fericirii prin control i anihilare,
respectiv ai pasiunilor ira ionale prin utilizarea ra iunii.
Al doilea fundament conceptual este constituit din teoria structural a lui
Kant i psihologia profunzimilor a lui Freud i în mod special din conceptul
de structur ierarhic cu ajutorul c ruia Freud împ ea cogni ia în procese
primare (incon tientul, procesele ira ionale) i procese secundare
(con tientul i procesele ra ionale).
Al treilea fundament conceptual în terapia i consilierea cognitiv se refer
la empiricism i la metoda derivat de aici: metoda tiin ific . Influen a
empiricului asupra terapiei i consilierii cognitive este analizat din dou
perspective:
- una presupune folosirea test rii ipotezei în cadrul demersului
terapeutic sau de consiliere – clientul i consilierul mai întâi
identific acele concluzii asupra vie ii la care a ajuns clientul, apoi le
consider ipoteze i nu concluzii, testând validitatea acestor ipoteze
(ipotezele care nu sunt fundamentate pe dovezi sunt respinse i
înlocuite cu ipoteze fundamentate);
- a doua perspectiv porne te de la abordarea lui George Kelly al c rui
model cognitiv al personalit ii este bazat pe conceptul de “construct
personal”. Alte modele care sprijin a doua perspectiv sunt cele ale
lui Lazarus (care subliniaz rolul cogni iei în emo ii i
comportament); Bandura (care a fundamentat experimental ideea c
rezultatul a teptat la nivel cognitiv – autoeficacitatea – i credin a pot
prezice comportamentul); Loftus, care a indicat cum structurile
cognitive, odat formate, limiteaz inova ia cognitiv ulterioar i

62
 schimbarea prin modificarea i direc ionarea aten iei i a memoriei
etc.

Dezvoltarea personalit ii
La na tere un copil este dotat cu instinctul de supravie uire. Mai târziu pe
parcursul dezvolt rii un alt obiectiv evolu ionist / instinct se dezvolt : cel
de procreere (Beck, 1996). Pentru îndeplinirea acestor obiective
evolu ioniste o persoan trebuie s proceseze informa ii, ceea ce înseamn
perceap , s interpreteze i s înve e din experien ; s elaboreze
concluzii, s realizeze predic ii i s formuleze obiective. Procesarea de
informa ii poate fi înso it de emo ii pozitive, pl cute, ceea ce reprezint un
indicator c supravie uirea i procreerea sunt atinse sau vor fi atinse, sau
poate fi înso it de emo ii negative, nepl cute, indicând c supravie uirea i
procreerea sunt în pericol, iar aceasta motiveaz introducerea de ac iuni
corective.
Pentru a procesa informa ii un copil utilizeaz o serie de func ii: nu numai
procese senzoriale i emo ii, dar totodat i procese mnezice precum i
posibilitatea de a- i cre te voluntar frecven a mi rilor/motricitatea.
Fundamnetal pentru procesarea informa iilor este cogni ia, în eleas ca
abilitate de a forma imagini senzoriale i gândire verbal . Aspectele
cognitive ale proces rii de informa ii în copil rie se afl la un nivel
primitiv, implicând imagini nonverbale, vizuale, tactile, olfactive i
gustative. Pe m sur ce copilul se dezvolt din punct de vedere cognitiv,
procesarea informa iilor devine din ce în ce mai mult verbal , abstract i
subiect al abilit ii ra ionale crescânde, de i se bazeaz în continuare pe
fundamentele senzoriale ini iale.
Din perspectiva dezvolt rii personalit ii prin prisma consilierii
psihologice, direc ia comprtamentului unui copil dup na tere este dat de

63
temperamentul (înn scut) acestuia. Temperamental o persoan poate fi mai
retras , mai tem toare, mai activ etc. Avem în vedere în acest caz
activitatea sitemului nervos mai ales pe plan vegetativ.

Structura psihicului
Din perspectiv cognitiv psihicul uman este constituit din scheme, sisteme
i moduri. Împreun aceste componente alc tuiesc personalitatea.
Schema este constituentul de baz al psihicului. Schemele sunt fenomene
centrale care cuprind cinci sisteme care suport via a: cognitiv, emo ional,
fiziologic, motiva ional i comportamental.
- Schemele cognitive sunt credin e-nucleu, precum cele referitoare la
perceperea pericolului, pierdere i câ tig etc.
- Schemele emo ionale sunt emo iile-nucleu precum anxietatea, furia,
triste ea i bucuria.
- Schemele motiva ionale sunt impulsuri-nucleu, precum a sc pa sau a
evita, a se dezl ui, a fi mâhnit etc.
- Schemele comportamentale sunt ac iuni-nucleu, precum tremuratul,
încruntarea, plânsul sau zâmbetul.
- Schemele fiziologice se refer la modurile centrale prin care
sistemele autonom, motor i senzorial sunt energizate împreun cu
stimularea emo ional
Toate aceste scheme func ioneaz i reac ioneaz împreun la stimulii din
mediu. De exemplu, percep ia cognitiv a pericolului este acompaniat de
emo iile i fiziologia corespunz toare anxiet ii, motiva ia de a sc pa sau a
evita, ca i de tremurat ca element comportamental.
Aceste scheme func ionând împreun alc tuiesc un mod, ca substructur a
personalit ii ce presupune o re ea de scheme interrela ionate, cognitive,
emo ionale, fiziologice, motiva ionale i comportamentale. Exemplul de

64
mai sus ilustreaz un astfel de mod. În timpul st rii de veghe un anumit
mod este dominant la un anumit moment, în timp ce celelalte sunt latente,
teptând activarea pentru o perioad mai scurt sau mai lung de timp. În
general se discut despre trei tipuri de moduri: modul de orientare este
re eaua implicat într-un proces constant de scanare a mediului pentru
surprinderea eventualelor amenin ri i oportunit i vitale sau de alt
natur ; modul minor, care apare atunci când nu sunt percepute amenin ri
i/sau oportunit i vitale i persoana urm re te interese care nu sunt vitale
(lucrul la serviciu, lucrul în propria gr din , convers ia cu un prieten, un joc
pe compter etc.); atunci când condi iile de mediu devin amenin toare sau
apar oportunit i vitale psihicul trece în modul major sau primitiv care
implic o schem cognitiv ce energizeaz componentele emo ionale,
motiva ionale, fiziologice i comportamentale (anxietate, furie, triste e,
bucurie).
Fiecare schem cognitiv implic o tem specific . Au fost identificate 18
scheme maladaptative sau dezadaptative care se reg sesc în problemele cu
care clientul vine la consilierea psihologic sau la psihoterapie.

Procesul de schimbare a personalit ii

Schimbarea durabil const în abilitatea de a neutraliza un mod
disfunc ional, ceea ce presupune folosirea controlului con tient pentru o
schimbare într-un mod minor mai func ional. Modurile disfunc ionale tind
se autoperpetueze i s r mân neidentificate i neexaminate. Prin
urmare, o schimbare este pu in probabil s apar spontan în cursul vie ii
obi nuite, dar este mult mai probabil ca ea s se declan eze în condi iile
special ale consilierii psihologice sau psihoterapiei.
Consilierul sau psihoterapeutul cognitivist urm re te s -l ajute pe client s
înve e cum s i schimbe modul disfunc ional într-unul func ional.

65
Deoarece un mod opereaz holistic i este men inut prin feedback-ul dintre
diversele sale componente (cognitive, emo ionale sau comportamentale),
teoretic o interven ie terapeutic focalizat pe oricare dintre componente ar
trebui s conduc la o schimbare. Totu i unele componente sunt mai
rezistente la schimbare decât altele pentru c sunt mai greu accesibile. În
aceast grup se pot include componentele motiva ionale i emo ionale. De
exemplu, nu este eficient s -i sugerezi unui client s se simt mai motivat
sau mai pu in trist pentru c cogni iile sale vor împiedica în cele mai multe
cazuri schimbarea celor dou componente. Totu i aceste componente pot fi
influen ate în mod indirect prin interven ia direct asupra altor componente.
De exemplu, po i s -i sugerezi unei persoane deprimate s încerce o nou
perspectiv asupra problemei, s participe în experimente comportamentale
sau s î i administreze medicamente antidepresive. Experimentele
comportamentale, precum îndeplinirea unei sarcini simple imediat dup
trezire diminea a (în loc de a r mâne în pat) influen eaz componenta fizic
prin intermediul cogni iei (“m voi sim i mult mai bine dac voi duce la
bun sfâr it aceast sarcin simpl ”). Prin urmare, o schimbare durabil
survine printr-o modificare fundamental a componentei cognitive a unui
mod, indifferent dac se porne te dinspre cogni ie sau dinspre
comportament.
Iat , spre exemplificare, câteva elemente ce se reg sesc în principiile
psihoterapiei cognitiv-comportamentale pentru depresii, în concordan cu
fundamentele prezentate de Beck (1976).
În aceast abordare se consider c starea depresiv este urmarea modului
lipsit de logic în care clien ii gândesc despre ei în i, despre lumea
exterioar i despre viitor. Aceste idei ira ionale au tendin a de a se men ine
chiar i în contradic ie cu realitatea, deoarece indivizii se angajeaz în

66
comportamente autoblocante i autodestructive prin intermediul unor
mecanisme precum:
- perceperea selectiv a lumii ca fiind amenin toare, ignorând
situa iile contrarii;
- suprageneralizarea ca deformare de ra ionament, prin care o
experien limitat este generalizat asupra tuturor sectoarelor vie ii
i activit ii („m-a respins o fat /un b iat, înseamn c nu sunt
bun/bun de nimic”; „nu am promovat un examen, înseamn c nu
sunt în stare de mai mult în nici o privin ” etc.);
- amplificarea semnifica iei unor evenimente negative („am fost
sanc ionat sau concediat - aceasta înseamn c via a s-a terminat”);
- moduri de gândire absolutiste de tipul „totul sau nimic" (de exemplu,
dac cineva comenteaz cu r utate la adresa subiectului, acesta
gânde te c este lipsit de valoare).
În demersul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a lui Beck, clien ilor li
se solicit s culeag informa ii despre eficien a func ional i valoarea
propriei persoane în urma unor experien e directe i nu s i schimbe
cogni iile ineficiente. Aceste informa ii pe care le verific singuri au rolul
de a infirma concep iile lor gre ite despre ei în i.
Consilierul împreun cu clientul identific p rerile, credin ele i
expecta iile ira ionale ale acestuia din urm i le formuleaz sub forma unor
ipoteze ce trebuie verificate. Sunt proiectate apoi modalit ile concrete de
verificare a ipotezelor în via a cotidian . Aceste experimente, menite s
infirme cogni iile eronate i autoblocante, sunt astfel planificate încât s fie
finalizate cu succes. Sarcinile sunt ierarhizate în func ie de gradul de
dificultate, astfel încât sarcinile mai u oare vor fi duse la bun sfâr it înainte
de abordarea unora mai dificile. Clientul i terapeutul puncteaz i
analizeaz activit ile cotidiene ale clientului. Punctarea sau notarea

67
activit ilor este deosebit de util atât pentru depresivi (reduce tendin a la
inactivitate a acestor clien i cât i tendin a lor de a rumina gânduri
disfunc ionale în leg tur cu ei în i) cât i pentru anxio i (ace tia pot
cuantifica rezultatele pozitive ob inute în direc ia sc derii gradului de
anxietate).
Un loc important îl ocupa notarea evenimentelor pozitive i feedback-ul
pozitiv oferit de consilier, pentru c mul i depresivi i-au pierdut
capacitatea de a se bucura de ceea ce fac, de a ob ine pl cere în urma
propriilor activit i.
Atât notarea evenimentelor pozitive cât i administrarea unor recompense
tind s sporeasc gradul de satisfac ie i bun dispozi ie a subiec ilor.
Pacien ii sunt încuraja i, de asemenea, s descopere afirma iile implicite i
gândurile automate care contribuie la formarea atitudinilor autodestructive.
Ei sunt instrui i s i monitorizeze con inutul ideativ i apoi s verifice
permanent validitatea acestuia.

Deform ri de ra ionament (distorsiuni cognitive)

Gândurile noastre sunt în aceea i m sur influen ate de propriile
sentimente, a a dup cum sentimentele sunt influen ate de propriile noastre
gânduri. Cogni ia i emo ia sunt privite ca dou fe e ale aceleia i monede
(Ellis, 1955). Cogni ia, în toat complexitatea ei, nu este decât o verig a
unui întreg lan cauzal.
Tulbur rile de dispozi ie sunt provocate de un limbaj interior descurajant.
Exist stereotipuri de distorsiuni ale ra ionamentului, dintre care amintim
aici câteva:
radicalizarea: subiectul vede totul, fie în negru, fie în alb;
suprageneralizarea: subiectul dramatizeaz o dificultate obi nuit ,
generalizând-o în mod excesiv;

68
 deformarea selectiv : subiectul nu re ine decât partea negativ a
lucrurilor sau minimalizeaz ceea ce este pozitiv, amplificând ceea
ce este negativ;
autodeprecierea: subiectul crede c toate calit ile i succesele lui n-
au nici o valoare i nu servesc la nimic;
inferen a: subiectul crede c tie gândurile altora, ghice te viitorul,
face deduc ii pripite;
emotivitatea: subiectul î i proiecteaz st rile suflete ti asupra
realit ii;
prezenta lui "ar trebui": subiectul considera c via a i lumea trebuie
totdeauna s r spund unor norme foarte precise;
etichetarea: subiectul identific persoanele cu ac iunile i
comportamentele lor;
personalizarea: subiectul pune întreaga r spundere pentru o problem
în sarcina uneia i aceleia i persoane.

5.2. Orientarea comportamental

Introducere
Orientarea comportamental a ap rut ca o reac ie la psihoterapiile bazate pe
„insight" (iluminare) care puneau un accent deosebit pe for ele ascunse, de
natur incon tient , ale psihicului uman.
Baza teoretic a terapiilor comportamentale î i are originea în teoriile
înv rii, care considerau c personalitatea uman se structureaz i
func ioneaz în raport cu stimulii exteriori, cu situa iile, rolurile i
interac iunile sociale i nu cu for ele psihice interne. În formele sale
extreme orientarea comportamental sau behaviorist (behavior =

69
comportament) neag total existen a factorilor psihologici de natur
interioar . Terapeu ii i consilierii comportamentali ti se ocup de
comportamentul observabil i de condi iile de mediu care îl modeleaz ,
psihoterapia i consilierea psihologic fiind în elese ca procese de înv are.
Conform acestei orient ri, de exemplu, nevroza este considerat ca un
comportament înv at, pierzându- i astfel caracterul misterios.
Reac iile, emo iile i deprinderile dezadaptative au fost achizi ionate în
cursul dezvolt rii individului i ele s-au fixat deoarece au fost cândva
utilizate de subiect pentru evitarea anumitor experien e traumatizante. Ele
tind s fie repetate nu numai în prezen a stimulilor aversivi care le-au
generat, ci i într-o serie de situa ii cu caracter similar. Aceste reac ii
nedorite fac obiectul psihoterapiei i consilierii psihologice care î i propun
le elimine. În concep ia comportamentali tilor psihoterapia nu mai
vizeaz o restructurare i reconstruc ie a personalit ii, ci doar reducerea i
eliminarea simptomelor.
Originile consilierii comportamentale dateaz din prima jum tate a sec. al
XX-lea (Spiegler i Guevremont, 2003). Fiziologul rus Ivan Pavlov a
descoperit în acea perioad un proces de înv are care a ajuns s fie
cunoscut sub denumirea de condi ionare clasic . Acest proces se potrivea
cu pespectiva lui John Watson, psiholog experimentalist de la universitatea
John Hopkins din S.U.A., care respingea conceptele mentaliste precum
con tient, gânduri i imagina ie i se focaliza pe studiul pozitivist al
comportamentului observabil (ibidem).
Psihologii clinicieni au început s aplice cu succes principiile condi ion rii
clasice unor tulbur ri precum fobiile, enurezisul nocturn i alte problem
legate de tensiuni interne. Totu i al i psihologi precum Edward Thorndike
i B.F. Skinner au dezvoltat noi principia comportamentale fiind creat
astfel condi ionarea operant , un alt proces de înv are al colii

70
comportamentaliste (ibidem). Albert Bandura contribuie i el la aceast
nou direc ie cu principiile înv rii sociale care include principii ale
condi ion rii clasice i operante, ca i principia sociale (modelarea i
imitarea) i cognitive (gând, imagine, expectan e). Al i clinicieni dezvolt o
direc ie complex , cognitiv-comportamental .
Principiile înv rii mai sus amintite au fost preluate în colile de consiliere
i psihoterapie, fiind realizate multiple studii asupra eficien ei interven iei
comportamentale în tulbur rile psihologice.

Dezvoltarea personalit ii
Func iile psihismului
La na tere se consider c fiecare persoan se afl într-o stare zero, în care
nu are nici un fel de cuno tin e despre lumea înconjur toare (blank state)
nici un fel de motiva ii înn scute, tendin e, nevoi, cu excep ia
capacit ii de a înv a comportamente. Persoana înva toate
comportamentele ca rezultat al situa iilor neprev zute declan ate de mediu.
Se consider c fiecare persoan este un produs pasiv al mediului în care se
dezvolt .

Structura psihicului
Structura personalit ii reflect structura sistemului nervos periferic cu cele
dou subsisteme: somatic-senzorial i autonom. Subsistemul somatic
mediaz comportamentul voluntar, iar subsistemul autonom mediaz
comportamentul involuntar.
Fiecare persoan se na te cu unele r spunsuri involuntare (reflexe). În
abordarea comportamentalist se consider c restul comportamentelor sunt
înv ate atât voluntar, cât i involuntar. Comportamentali tii consider
personalitatea ca fiind totalitatea interac iunilor comportamentelor

71
voluntare i involuntare în repertoriul de r spunsuri ale unei persoane la un
anumit moment.

Schimbarea prin consiliere

Rolul clientului
Din aceast perspectiv comportamentul clientului este între inut în
întregime de condi iile de mediu. Modificând condi iile de mediu care
controleaz comportamentul, acesta din urm se va schimba. În felul acesta
clientul, din punct de vedere teoretic, este capabil de o schimbare extins la
nivelul propriei personalit i.
Prin colaborare cu consilierul, clientul determin obiectivele consilierii, iar
consilierul, în colaborare cui clientul, traseaz procesul de consiliere.
Responsabilitatea clientului este de a urma procesul pe care consilierul îl
recomand . Cu fiecare pas din demers, clientul îl informeaz pe consilier
asupra modific rilor comportamentale ap rute i continu colaborarea cu
specialistul care modific sau rafineaz procesul de schimbare.

Rolul consilierului
Rolul specialistului este acela de a face aranjamente ale mediului astfel
încât comportamentul clientului s se schimbe în concordan cu dorin ele
clientului. Consilierea psihologic behaviorist se focalizeaz pe prezent i
viitor i mai pu in pe trecut. Wilson (1995) demonstreaz aceasta prin
exemplul de întrebare: “ce anume îl determin pe client s se comporte
astfel acum i ce putem face acum ca s schimb m acest comportament
indezirabil?” Consilierul comportamentalist nu face abstrac ie de emo ii,
dar consider c elementele pe care trebuie s se focalizeze direct pentru a
induce schimbarea sunt comportamentele i cogni iile.

72
Consilierul eficient poate asculta problemele clientului i le poate
transforma în scopuri constând în schimb ri observabile de comportament.
Acest proces presupune o analiz detaliat a comportamentelor int i
aplicarea principiilor condi ion rii clasice sau operante pentru a schimba
comportamentele. Consilierul comportamentalist este activ i directiv în
procesul ghid rii clientului prin experien ele comportamentale.
Psihoterapia i consilierea comportamental se bazeaz pe conceptele de
înt rire social i control comportamental. Principiul înt ririi (recompensei)
presupune utilizarea i manevrarea stimulilor ambian ei astfel încât anumite
categorii de comportamente s fie recompensate i în felul acesta s creasc
probabilitatea lor de manifestare. Consilierea devine astfel un proces logic
de control al comportamentului, bazat pe cunoa terea condi iilor care
permit modificarea acestuia. Mai mult, se poate afirma c demersul
comportamental este un demers manipulative, dar care este direc ionat în
sens pozitiv pentru client.
Decondi ionarea ca principiu terapeutic nu reprezint o noutate în terapie i
consiliere, fiindc înainte ca teoriile înv rii s capete în psihologie o
amploare atât de mare, a fost utilizat a a-numita tehnica a „practicii
negative" în tratamentul logonevrozelor (tulbur ri ale vorbirii pe fond
nevrotic) i nevrozelor motorii (mai ales în terapia ticurilor). Aceast
tehnic solicita clientul s practice în mod deliberat deprinderea gre it
astfel încât aceasta s se supun controlului voin ei.
Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea de decondi ionare,
desensibilizare sau reeducare.
Dup anii ‘50 aceste practici terapeutice au luat amploare, astfel încât în
prezent orientarea comportamentalist a devenit una dintre abord rile
prioritare în psihoterapia contemporan .

73
Este amintit deseori un experiment al lui Watson i Rayner (1920) în cursul
ruia un copil de 11 luni a fost condi ionat s dezvolte o reac ie de team
atunci când era adus un oarece alb, prin asocierea prezent rii animalului
cu un zgomot foarte puternic. Treptat teama s-a generalizat, ea ap rând i la
alte animale sau obiecte fabricate din blan sau plu . Watson i Rayner au
anticipat principiile psihoterapiei comportamentale afirmând c dac
stimulul generator de team ar fi asociat cu un stimul agreabil, teama ar
putea fi eliminat .
Astfel, dac clientul este instruit s i imagineze o experien anxiogen
într-o situa ie terapeutic relaxant i securizant , el va constata curând c
experien a respectiv nu este urmat de consecin ele negative a teptate,
reac ia de evitare având un caracter nevrotic. Prin intermediul unor
procedee de acest tip clientul înva a s discrimineze intre pericolele reale i
fricile sale ira ionale. Aceast interpretare pune accentul pe în elegerea
semnifica iei stimulilor de c tre pacient, ea dep ind limitele stricte ale
conceptului de condi ionare. Din acest motiv mul i psihoterapeu i
contemporani tind s interpreteze în felul acesta condi ionarea, ap rând în
acest fel psihoterapia cognitiv-comportamental . Aceast abordare reduce
discrepan a dintre orient rile dinamice i cele comportamentale.
Diferen a esen ial între cele dou orient ri terapeutice men ionate const
în modalitatea lor diferit de abordare a simptomelor. Orientarea dinamic
este de p rere c simptomul nu este important prin el însu i, el fiind un
simbol al unui proces nevrotic cu caracter mai profund (incon tient) a a
cum am ar tat mai sus. Acest proces psihopatologic trebuie adus în zona
con tien ei i controlat i în felul acesta clientul va deveni mai adaptat la
existen . Pentru terapeu ii comportamentali ti aceast orientare este un
nonsens. Simptomul nu simbolizeaz nici o problem mai profund , ci
reprezint el însu i o problem care trebuie eliminat f preten ia de a

74
modifica altceva din structura personalit ii clientului. Dac simptomul a
fost achizi ionat prin înv are, efortul terapeutic trebuie orientat în direc ia
invers rii procesului de înv are.
În concep ia terapeu ilor de orientare dinamic , înl turarea simptomului nu
este considerat vindecare. Mai mult, aceast eliminare f lucrul asupra
procesului nevrotic de baz este considerat periculoas pentru c
simptomul este doar expresia superficial a unui proces psihopatologic
profund, care poate genera noi simptome adesea mai severe decât cel
abordat.
Terapeu ii comportamentali ti nu- i pun astfel de probleme, scopul
psihoterapiei constând în decondi ionarea subiectului de comportamente
nedorite sau ineficiente i înlocuirea lor cu comportamente dezirabile sau
eficiente.
Conform abord rii behavioriste (comportamentaliste) persoana dezadaptat
este diferit de cea normal prin aceea ca a e uat în dobândirea unor
abilita i de a face fa evenimentelor cotidiene i în acela i timp a
achizi ionat modele de comportament gre ite.

5.3. Tehnici ale interven iei comportamentale

1. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite

Tiparele comportamentale înv ate au tendin a de a sl bi i de a disp rea în
timp dac nu sunt înt rite. Acest fenomen este evident mai ales în situa iile
în care comportamentul nedorit a fost înt rit f voie de alte persoane.
Un exemplu îl constituie cazul unui copil, Billy, de 6 ani, care a fost
prezentat la clinica de neuropsihiatrie infantil pentru c detesta coala,
comportamentul s u în clasa având un caracter agresiv care deranja lec iile
i f cea ca Billy s fie respins de colegii s i. Observând cu aten ie

75
comportamentul p rin ilor în timpul interviului clinic psihoterapeutul a
constatat c ambii p rin i erau foarte permisivi i aprobau tot ce f cea sau
spunea copilul. Practic acesta este cazul unui copil r sf at care încerca s
atrag aten ia asupra lui în cea mai mare parte a timpului, dar i cazul unor
rin i cu stil permisiv caracterizat de c ldur afectiv , dar i de control
parental foarte sc zut.
Programul de consiliere propus a cuprins urm toarele etape:
- rin ii au fost ajuta i s discrimineze între comportamentele reale i
cele cu caracter demonstrativ ale copilului;
- rin ii au fost înv i s ignore copilul, ne-acordându-i interes i
aten ie atunci când punea în func iune comportamente
demonstrative. Ei trebuiau, dimpotriv , s manifeste aprobare pentru
comportamentele dezirabile;
- înv toarea a fost, la rândul ei, instruit s -l ignore pe Billy când
acesta se comporta necorespunz tor i s -i acorde aten ie când se
comporta bine.
Comportamentele nedorite, cu caracter demonstrativ ale copilului s-au
accentuat în clas în primele zile, ele reducându-se apoi din ce în ce mai
mult, nemaifiind înt rite de p rin i i înv toare.
O dat cu diminuarea acestor comportamente, copilul a început s fie tot
mai mult acceptat de colegi, ceea ce a constituit o nou înt rire a modelelor
dorite de comportament i a modificat atitudinea sa negativ fa de coal .
În mod obi nuit sunt utilizate mai frecvent dou tehnici comportamentale
care se bazeaz pe principiul stingerii comportamentelor nedorite:
- terapia imploziv ;
- tehnica expunerii (flooding).

76
Ambele tehnici utilizeaz principiul stingerii reac iilor condi ionate de
evitare a stimulilor anxiogeni i din acest motiv sunt indicate în tratamentul
tulbur rilor anxioase.
Metodele sunt asem toare, singura diferen constând în planul în care
apare situa ia anxiogen : imaginar sau real. În cursul tehnicii implozive
clientul se confrunt cu situa ia anxiogen în plan imaginar, în timp ce în
cursul tehnicii expunerii confruntarea cu stimulul anxiogen are loc chiar în
realitate. Pe parcursul tehnicii implozive clientului i se cere s i imagineze
situa ii care îi produc anxietate; consilierul sau terapeutul, în loc s -l
lini teasc , manevreaz astfel situa ia, încât s se produc o cre tere masiv
a anxiet ii. Prin expuneri repetate la situa ii anxiogene în condi ii de
securitate afectiv stimulii anxiogeni î i pierd for a i comportamentul de
evitare a respectivelor situa ii are tendin a s se sting . Hipnoza i
medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a cre te sugestibilitatea
subiectului i a facilita demersul psihoterapeutic.
Confruntarea real cu situa iile anxiogene (flooding sau expunere) se
utilizeaz cu succes mai ales la subiec ii cu capacit i imaginative limitate.
Astfel, un pacient cu fobie de locuri înalte poate fi dus de terapeut în astfel
de locuri (pe acoperi ul unor blocuri, pe poduri etc). Într-un studiu pe
pacien i cu agorafobie (teama de spa ii deschise), s-a demonstrat
experimental c expunerea prelungit la stimuli anxiogeni în vivo s-a
dovedit superioar celei imaginative. Cu toate acestea, exist i subiec i
pentru care expunerea real la stimulii anxiogeni este prea dur . Amintim
aici cazul unui client agorafobic, care s-a ascuns în pivni de teama de a nu
fi obligat s se plimbe pe strad împreun cu terapeutul.
Datele clinice indic faptul c , de i marea majoritate a pacien ilor r spund
favorabil la aceste tehnici, unii subiec i nu ob in rezultate, iar la un num r
foarte mic se poate produce chiar o exacerbare a simptomatologiei.

77
 2. Tehnica desensibiliz rii sistematice
Aceast tehnic este foarte util în reducerea unor modele de comportament
indezirabile, prin punerea în ac iune a altor modele comportamentale
antagoniste. În tehnica desensibiliz rii subiectul este înv at s se relaxeze
sau s se comporte în prezen a unor stimuli anxiogeni (reali sau imaginari)
într-un mod care nu poate determina apari ia anxiet ii (este incompatibil
cu aceast tulburare).
Tehnica desensibiliz rii nu se adreseaz în exclusivitate comportamentelor
fixate prin înt rirea negativ , ci unei game mult mai largi de situa ii.
Termenul de „desensibilizare sistematic " îi apar ine lui Wolpe (1954).
Pornind de la principiul c modelele de comportament bazate pe anxietate
nu sunt altceva decât r spunsuri condi ionate, autorul a elaborat o metod
prin care clientul este înv at s r mân calm i relaxat în situa ii
anxiogene.
Metoda cuprinde urm toarele etape:
Înv area relax rii
Aceasta se realizeaz în primele ase edin e de psihoterapie, dup metoda
relax rii musculare progresive a lui Jacobson (1938). În unele situatiii se
poate apela i la alte tehnici de relaxare, hipnoz , medita ie i chiar la
medicamente, pentru a facilita destinderea subiectului.
Stabilirea ierarhiilor
Tot în cursul primelor edin e de psihoterapie se stabile te o ierarhie a
situa iilor generatoare de anxietate pentru subiect, în ordine descresc toare
de la situa ia cea mai anxiogena pân la cea mai pu in anxiogena. De
exemplu, în cazul unui copil cu fobie de câini, prezen a animalelor mari la
o distan mic poate reprezenta stimulul cel mai anxiogen, pozele cu câini

78
un stimul mai pu in anxiogen, iar prezen a altor animale mici cu blana – un
stimul i mai pu in anxiogen.
Procedeul desensibiliz rii
Dup ce subiectul controleaz bine tehnica de relaxare, i se solicit s se
relaxeze cu ochii închi i, în timp ce terapeutul îi descrie diverse scene,
începând cu unele neutre i înaintând progresiv pe linia ierarhiei stimulilor
generatori de anxietate. Clientul, aflat în relaxare, este solicitat s i
imagineze fiecare situa ie descris de terapeut. În momentul în care clientul
afirm c simte anxietatea, edin a se încheie. Tratamentul continu pân
când clientul devine capabil s r mân relaxat în timp ce î i reprezint
scene care înainte îi trezeau o reac ie anxioas de amploare. Durata medie a
unei edin e de desensibilizare este de 30 de minute, edin ele având loc de
2-3 ori pe s pt mân .
Cu toate acestea tehnica desensibiliz rii poate fi ineficient în situa ii
precum:
- clien ii cu dificult i în înv area relax rii;
- ierarhiile stimulilor anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida gre it
subiectul;
- clientul are o slab imagina ie.
Tehnica desensibiliz rii s-a dovedit util într-o serie de situa ii cum ar fi:
reducerea tracului de examen, terapia fobiilor, a tulbur rilor anxioase, cât i
în unele cazuri de impoten i frigiditate.

3. Tehnica aversiv
Aceast metod presupune înl turarea modelelor nedorite de comportament
prin metoda sanc iunilor. Sanc iunea sau pedeapsa implic înl turarea
înt ririlor pozitive, precum i utilizarea unor stimuli aversivi. Cel mai

79
adesea au fost utilizate ocurile electrice ca stimuli aversive. De i utile,
pedepsele sunt rareori utilizate ca unic metod de tratament.
Prima utilizare sistematic a tehnicii aversive apar ine lui Kantorovich
(1929) care a tratat alcoolici prin administrarea unor ocuri electrice
asociate cu prezentarea vizual , mirosul i gustul unor b uturi alcoolice.
Ulterior tehnica aversiv a fost aplicat la o gam larg de tulbur ri sau
deprinderi gre ite cum ar fi: fumatul, consumul de b uturi alcoolice,
mâncatul excesiv, dependen a de droguri, devia ii sexuale i chiar în cazul
unor comportamente psihotice bizare. În prezent utilizarea ocurilor
electrice ca stimuli aversivi este puternic diminuat i descurajat , atât
datorit aspectelor etice implicate, cât i datorit faptului c noile
comportamente dezirabile care apar în urma utiliz rii acestei metode nu se
generalizeaz i la alte situa ii similare în afara celor asupra c rora s-a
ac ionat direct. Au fost puse la punct procedee mai pu in periculoase i mai
eficiente, cum ar fi, de exemplu, metoda înt ririi diferen iate în cadrul
reia sunt înt rite comportamentele (pozitive sau eficiente) incompatibile
cu cele indezirabile.
Tehnica aversiv reprezint o modalitate de a stopa r spunsurile
dezadaptative pentru o perioad de timp în care ar exista posibilitatea de a
produce modific ri în stilul de via al subiectului prin încurajarea
modelelor de comportament adaptative care au tendin a de a se auto-înt ri.
Acest element prezint o importan deosebit deoarece, altfel, clientul se
va ab ine de la comportamentul nedorit în situa ia psihoterapeutic în care
este sanc ionat, el continuând îns s -l manifeste în situa iile reale, unde se
simte în siguran .

80
 4. Metoda model rii
Aceast metod presupune însu irea unor modele dezirabile de
comportament prin imitarea altor persoane cum ar fi terapeutul sau
rintele. Clientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament puse
în scen de c tre terapeut i încurajat s le imite. Astfel, de exemplu,
modelarea s-a dovedit eficient în acumularea unor deprinderi de alimetare
independent la copiii deficien i mental.

5. Metoda asertiv
Antrenamentul asertiv a fost utilizat atât ca metod de sensibilizare cât i
de formare a unor abilita i de a face fa diverselor situa ii de via . Aceast
tehnic s-a dovedit eficient mai ales în cazul persoanelor care au dificult i
în stabilirea unor contacte interpersonale datorit anxiet ii accentuate care
îi împiedic s se exprime liber i chiar s i manifeste sentimentele de
afec iune. Training-ul asertiv este indicat i în cazul subiec ilor care în mod
constant îi las pe ceilal i s -i manipuleze sau s profite de pe urma lor.
Antrenamentul asertiv are menirea de a-l înv a pe subiect s i exprime
deschis i adecvat gândurile i sentimentele. Acest antrenament se
desf oar în etape, comportamentul asertiv fiind practicat ini ial în
cabinetul de consiliere i abia ulterior în via a real . Se acord o aten ie
sporit dezvolt rii unor deprinderi i abilit i de rela ionare interpersonal .
Pacien ii timizi sunt înv i s adreseze altor persoane remarci directe i
mai pu in confortabile, f ca în spatele lor s se afle sentimente de
ostilitate sau agresivitate (de pild , se pot adresa partenerului remarci de
tipul: „nu-mi place geanta pe care i-ai cump rat-o” sau „aceast bluz nu- i
st bine” etc).
În literatura de specialitate se consider ca psihoterapia asertiv nu este
eficient în cazul fobiilor care se refer la stimuli cu caracter impersonal.

81
De asemenea, tehnica nu este indicat nici în cazul anumitor tipuri de
situa ii interpersonale; astfel, de exemplu, în cazul unei persoane respinse
de altcineva, consilierea asertiv mai mult tinde s agraveze situa ia decât
o rezolve.
Mai jos este realizat o reprezentare grafic a ariei asertivit ii, aflat
întotdeauna la intersec ia dintre subiect i ceilal i (rela iile sociale).

ASERTIVITATE

NEVOILE NEVOILE
TALE ALTORA

AGRESIVITATE PASIVITATE

Fig. 1. Reprezentarea asertivit ii

82
 CAPITOLUL VI
ORIENTAREA UMANIST ÎN CONSILIERE

Sus inut de unul dintre ini iatorii s i, A. Maslow, ca a treia for în

psihologie, orientarea umanist este foarte cunoscut în prezent. Al turi de
Maslow reg sim în coala umanist nume precum Carl Rogers, Charlotte
Buhler, J.F.T. Bugental (S.U.A.), J. Cohen (Marea Britanie), A. Wellek
(Germania), Max Pages i A. de Peretti (Fran a) etc.
Formulând patru caracteristici ale acestei orient ri, Asocia ia American de
Psihologie Umanist a exprimat, de fapt, obiectivele ei:
- preocuparea pentru valorizarea demnit ii i calit ii umane, pentru
dezvoltarea poten ialului oric rei personae i accentul pus pe
descoperirea propriei existen e în rela ie cu ceilal i, persoana
ocupând un loc central;
- focalizarea aten iei pe experien a persoanei, ca fenomen integrativ
primar în studiul psihismului integrat al fiin ei umane;
- accentul pus pe calit ile umane precum: autoactualizarea, alegerea,
valorizarea i creativitatea;
- accentul pus pe selectarea procedeelor de cercetare i pe înc rc tura
de semnifica ii;
Modelul umanist prezint mai multe direc ii teoretice, dintre care vom
descrie:
• abordarea nondirectiv (consilierea centrat pe client);
• analiza tranzac ional .

83
6.1. Consilierea centrat pe client

În centrul acestei concep ii teoretice se afl capacitatea persoanei de a se

în elege pe ea îns i i de a- i rezolva problemele la un nivel suficient
pentru o func ionare social adecvat .
Exercitarea acestei capacit i nu se poate realiza decât într- un context
rela ional pozitiv, f amenin ri sau provoc ri.
Deoarece fiecare persoan are nevoie de o imagine pozitiv în rela iile cu
ceilal i, persoana dezvolt ceea ce Rogers nume te o imagine pozitiv
condi ionat : ea se simte demn de respectul celorlal i numai în anumite
condi ii, în func ie de valorile impuse din exterior, valori care, de multe ori,
nu au leg tur cu ceea ce simte persoana cu adev rat.
Scopul consilierii/terapiei centrate pe client este acela de a ajuta clientul s
se autoevalueze realist, s nu fie obligat s i resping sau s i modifice
opiniile i atitudinile intime pentru a ob ine sau p stra aprecierea
persoanelor importante pentru el, s se simt liber, autentic. Tot acest set de
atitudini poart numele de libertate experien ial , conform opiniei
reprezentan ilor curentului umanist. Acest sentiment de libertate i aceast
atitudine de autenticitate, cu toate corelatele emo ionale i cognitive, apar
când subiectul realizeaz ceea ce-i este permis s exprime (cel pu in
verbal): emo ii i dorin e exact a a cum sunt resim ite i independent de
conformarea acestora la normele sociale i morale.

Schimbarea prin consiliere

În concep ia lui Rogers este necesar îndeplinirea a ase condi ii suficiente
pentru ca un client s se direc ioneze c tre o schimbare constructiv a
personalit ii (Fall et al., 2004):

84
 - existen a a dou persoane aflate în contact psihologic (consilierul i
clientul);
- rela ia dintre consilier i client este una de o mare importan atât
pentru client, cât i pentru consilier;
- consilierul trebuie s fie autentic, natural, congruent în rela ia de
consiliere;
- consilierul trebuie s accepte toate aspectele experien ei clientului
(clientul s simt o acceptare cald , nu una formal );
- consilierul experimenteaz o în elegere empatic i cu acurate e,
moment cu moment a perspectivei interne a clientului;
- consilierul reu te s comunice cu clientul prin perspectiva
congruen ei, a accept rii necondi ionate i a empatiei.

Rolul clientului
Clientul trebuie s îndeplineasc o prim condi ie f de care procesul de
consiliere nu poate avea eficien : motiva ie pentru schimbare.
Pentru consilier orice sentiment de anxietate sau de vulnerabilitate al
clientului este rezultatul incongruen ei dintre conceptul de sine al
clientului, sinele ideal i experien ele organice.
O alt condi ie a c rei îndeplinire duce la eficientizarea demersului de
consiliere se refer la capacitatea de a se schimba i responsabilitatea
clientului asumat în procesul schimb rii.

Rolul consilierului
Consilierul umanist, care utilizeaz consilierea centrat pe client, are ca
scop major asigurarea mediului psihologic în care tendin a de actualizare a
clientului este liber s i urmeze cursul. Consilierul poate realiza aceasta
prin cultivarea anumitor tipuri de atitudini pe care clientul le percepe. În

85
acest tip de consiliere se consider c , dac sunt îndeplinite condi iile
fundamentale ale consilierii, schimbarea clientului va fi înlesnit i ghidat
în mod cresc tor de tendin a înn scut de actualizare. Acesta se va îndrepta
tre congruen intern i, astfel, c tre func ionarea deplin .

6.2. Etapele procesului de consiliere

Pe baza cercet rilor sale, C. Rogers descompune cele 3 etape ale procesului
de consiliere în 12 pa i:
1. clientul cere ajutor (de la consilier);
2. consilierul îi explic rela ia terapeutic clientului;
3. se creaz un mediu permisiv: clientul este încurajat s vorbeasc despre
problemele sale, s i exprime sentimentele, tr irile, dorin ele;
4. consilierul accept necondi ionat sentimentele clientului;
5. apar primele sentimente pozitive ale rela iei de consiliere;
6. consilierul încurajeaz exprimarea acestor sentimente;
7. clientul î i accepta propriul Eu;
8. sunt clarificate principalele direc ii posibile de ac iune ale clientului;
9. clientul ac ioneaz în direc ia pozitiv ;
10. ac iunile pozitive sunt încurajate i sprijinite de consilier;
11. comportamentul clientului indic atingerea unui anumit nivel de
maturitate;
12. rela ia de consiliere este perceput ca o experien de dezvoltare
personal, evolutiv .

86
 1. Clientul cere ajutor

Înc de la începutul demersului consilierul precizeaz c nu de ine

spunsurile la problemele pe care le reclam clientul, dar c demersul de
consiliere i rela ia terapeutic în care acesta a intrat îl pot ajuta s g seasc
singur solu ii la problemele sale; clientul este încurajat s i exprime
sentimentele în leg tur cu problema sa - sentimente preponderent
negative, de anxietate, nelini te, ostilitate etc.; clientul se afl într-o stare de
incongruen , vulnerabil i anxios; tr ie te sentimentul c nu corespunde
imaginii pe care o are despre sine.
Este extrem de important în cadrul acestui demers specific crearea unui
climat afectiv protector, în care clientul s se simt în siguran , c ldur , s
i poat explora liber cele mai ascunse i mai indezirabile sentimente ale
propriului Eu; s simt toleran , respect, în elegere empatic . Consilierul
nu trebuie s ini ieze nici o încercare de a-1 judeca pe client sau de a-1 opri
pe acesta din prezentarea problemelor; el trebuie s manifeste o aten ie
pozitiv necondi ionat , acceptând toate experien ele clientului, întrucât ele
alc tuiesc persoana unic pe care o are în fa a sa.
Consilierul experimenteaz universul interior al clientului prin empatie i
încearc s -i induc acestuia experien ele astfel receptate.

2. Exprimarea unor sentimente pozitive fa de sine i fa de

ceilal i

În aceast etap clientul con tientizeaz din ce în ce mai mult valoarea

propriei sale persoane, experien ele i rolul acestora în via a sa. El poate
în elege c ambivalen a este parte a condi iei i experien ei umane i devine
capabil s i accepte propria personalitate. Clientul are disponibilitatea de a

87
accepta mesajul consilierului în leg tur cu atitudinea pozitiv
necondi ionat a acestuia fa de el.

3. Cunoa terea de sine i în elegerea propriului Eu

La acest nivel clientul este mult mai deschis spre experien a sa i mai pu in
defensiv (este etapa acordului intern), devine din ce în ce mai capabil de a-
i rezolva singur problemele; func ionarea sa psihic se amelioreaz i se
dezvolt în sens optim; se îmbun te p rerea fa de sine, clientul
încearc acum o toleran i o acceptare crescut a celorlal i, se percepe ca
fiind mai apt s i controleze i s i dirijeze comportamentul, cu atât mai
mult cu cât i ceilal i îl percep ca fiind mai matur i mai adaptat social;
clientul devine o persoan care î i exprim mai plenar scopurile i valorile
proprii.

6.3. Rela ia de consiliere

Rela ia de consiliere este deosebit de important în consilierea/terapia

centrat pe client, cânt rind chiar mai mult decât tehnicile terapeutice
utilizate. În acest sens se porne te de la ideea c rela iile interpersonale
reprezint cheia dezvolt rii individului. Consilierea ofer astfel o rela ie
care este în a a fel structurat încât va permite dezvoltarea i maturizarea
personalit ii prin actualizarea resurselor.
Aceasta presupune îndeplinirea câtorva condi ii:
- consilierul nu trebuie s impun clientului atitudini sau limit ri într-
un sens sau altul a acestora;
- consilierul trebuie s se ab in de la orice exprimare sau ac iune
contrar principiilor anterior formulate: trebuie s se ab in de la a

88
 dovedi, a interpreta, a sugera, a convinge, a asigura, a sf tui, a
întreba cu în elesuri;
- consilierul trebuie s acorde încredere clientului, considerând c
acesta este cel mai în m sur s i rezolva problemele i s ia decizii
în mod independent;
- consilierul trebuie s se focalizeze în mod special pe ceea ce simte
clientul.
Rogers arat c eficien a consilierii nu const doar în construirea unei
rela ii terapeutice eficiente, ci i în efortul continuu al consilierului de a
men ine aceast rela ie bazat pe empatie, congruen i imagine pozitiv
necondi ionat .

6.4. Tehnici de consiliere

C. Rogers propune urm toarele tehnici de consiliere/ terapie:

- reflec ia, medita ia, afirma ii cu accent pe sentimentele prezente;
- reformularea con inutului prezentat de client;
- acceptarea necondi ionat (empatie autentic ): acceptarea pozitiv
verbal i nonverbal .
În continuare prezent m câteva tehnici de consiliere nondirectiv :

A. Tehnici de ascultare

Ascultarea activ - pe parcursul relat rilor clientului, consilierul trebuie s

fie preocupat în permanen de întreb ri precum: Ce spune în realitate
clientul? Care sunt mesajele autentice ale acestuia?Acest model de
ascultare poate fi verbalizat prin afirma ii de tipul: se pare c suferi i mult
din cauza faptului c ... În felul acesta, consilierul arat c manifest un

89
interes sporit fa de ceea exprim clientul, printr-o atitudine plin de
aten ie i bun voin . Tehnica ascult rii include, în mod special, aten ia
acordat unor semnale nonverbale folosite nu pentru a exprima sentimente,
ci pentru a le ascunde.

B. Tehnici de reflectare

a. Repeti ia ecou
Consilierul reia o secven din relatarea clientului, accentuând cuvintele i
expresiile - cheie. Clientul este încurajat astfel s comunice i, în plus, el
simte c este în eles, acceptat, simte c nu este singur. Reformularea
mesajului clientului, utilizând al i termeni, considera i ca echivalen i, este
superioar în m sura în care eviden iaz un efort real de în elegere.

b. Repeti ia pe alt ton. Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar
pe alt ton i cu o tent umoristic , pentru a schimba viziunea acestuia
asupra unor evenimente considerate negative.

C. Tehnici de reformulare

„A reformula înseamn a spune cu al i termeni într-o manier mai concis

sau mai explicit ceea ce clientul tocmai a exprimat. O reformulare este
corect efectuat i devine eficient doar în m sura în care întrune te
acordul celui c ruia îi este destinat ” (I. Dafinoiu, 2000).
Pentru Rogers, acordul clientului reprezint criteriul principal al validit ii
reformul rii. Clientul este considerat expert în problema sa, este cea mai
informat persoana în leg tur cu situa ia pe care o tr ie te.

90
În literatura de specialitate sunt abordate mai frecvent trei procedee
principale ale reformul rii:
Exemplele care înso esc descrierea acestor procedee sunt preluate din
lucrarea Elemente de psihoterapie integrativ , semnat de I. Dafinoiu (op.
cit., pp. 126-127):
1. Reformularea-reflectare - consilierul subliniaz aspectele esen iale
din relatarea clientului, p strând îns cadrul de referin propus de
client.
Exemplu: Clientul: ...Problema cu acest gen de sentimente pl cute este c
simt nefericit pentru c tiu c , dup aceste extraordinare momente de
împrosp tare a for elor, voi rec dea în starea de depresie. Consilierul:
Dac în eleg bine, v spune i c aceste reac ii tonice sunt pasagere i acest
fapt v interzice orice satisfac ie.
2. Reformularea ca inversare a raportului figura-fond - este un
procedeu care se folose te, cu deosebire, atunci când clientul este
nemul umit de modul în care a reac ionat într-o anumit situa ie; ea
permite s se ob in o nou viziune asupra ansamblului, f a se
ad uga sau omite ceva din relatarea clientului. Acest procedeu î i are
originea în teoria gestaltist i exprim foarte bine concep ia
rogersian privind restructurarea câmpului.
Exemplu: Clientul: ...Sunt singurul din clas care nu face nimic niciodat
bine! Consilierul: ...Dup p rerea dumneavoastr to i ceilal i reu esc mai
bine decât dumneavoastr ?
3. Reformularea-clarificare - este un procedeu complex prin care
consilierul formuleaz ceea ce clientul a sim it, dar nu poate
exprima.
Exemplu: Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin de preten ii.
Dup el, numai persoana lui conteaz . Numai el are ceva de spus. Imediat

91
ce apare, conversa ia este monopolizat de el. Pot s urez bun seara la
toat lumea i s plec. Consilierul: Nodul problemei nu este dat atât de
aceste maniere, cât faptul c ele, într-un fel sau altul, v deranjeaz , ajung
v elimine.

Confuzii ce pot ap rea atunci când este utilizat reformularea

1. Între con inut, idee/gând i sentiment
Clientul (C): sunt furios pentru c partenerul vrea s m
seasc .
Consilierul (Co): în eleg c vrea s te p seasc – accentul este
pus în mod eronat pe abandon i nu pe sentimentul de furie.

2. Utilizarea unei reformul ri necorespunz toare tr irii exprimate de

client.
C: îmi este fric de câini.
Co: ti panicat atunci când te afli fa în fa cu câinele –
sentimentul de panic este utilizat în mod eronat pentru a reformula frica -
panica este mai puternic decât frica.

3. Utilizarea unei reformul ri redundante.

C: îmi este fric de câini.
Co: în eleg c î i este fric de câini indiferent de m rimea lor atunci
când e ti în parc, seara, când nu sunt inu i în les etc. – consilierul repet
în mod eronat ceea ce i-a spus clientul i chiar amplific /extinde
sentimentul de fric i la alte situa ii la care clientul poate c nu s-a gândit
înc (consilierul ar trebui s fie concis).

92
4. Reformularea se refer la alt sentiment fa de cel exprimat de
client
C: sunt trist pentru c am picat la examen.
Co: te sim i frustrat pentru c ai picat la examen.

5. Utilizarea reformul rii într-un moment nepotrivit.

a) Reformularea nu este indicat a se utiliza la începutul consilierii
deoarece rela ia terapeutic nu este înc structurat ;
b) Nu se utilizeaz în explorarea sentimentelor, decât dac
mecanismele defensive sunt mai reduse i nu exist tendin a de
supraevaluare a propriilor conflicte;
c) Nu este indicat s se utilizeze foarte des.

Reformularea sentimentelor produce retr irea, cu o mai mare fidelitate, a

con inutului afectiv al unui mesaj exprimat verbal sau nonverbal de c tre
client.
Reformularea are 5 scopuri:
a) clarificarea sentimentelor i emo iilor asociate unei experien e concrete;
b) asigurarea clientului c terapeutul a în eles corect sentimentele sale;
c) încurajarea clientului în identificarea/con tientizarea i exprimarea
sentimentelor (mai ales a celor care au o conota ie negativ );
d) asisten a acordat clientului pentru ca acesta s înve e cum s se
raporteze la propriile sentimente, mai ales atunci când acestea par
negative;
e) precizarea sentimentelor negative pe care clientul le dezvolt fa de
terapeut, astfel înc t rela ia s poat continua.
Pentru a folosi eficient reformularea, consilierul/psihoterapeutul trebuie:
identifice corect cuvintele care desemneaz sentimente;

93
 identifice corect reac iile non verbale;
separe corect între afectele pozitive i cele negative (atât la nivel
postural cât i verbal);
aleag corect cuvintele ce exprim cel mai concis sentimentele
pozitive i pe cele negative;
utilizeze formul ri de tipul : „tu pari...”, „tu te sim i...”, la
începutul frazei, l sând clientului libertatea de a interveni, iar la
sfâr itul frazei întreb ri de tipul „oare e a a?”

94
 CAPITOLUL VII
ANALIZA TRANZAC IONAL ÎN CONSILIERE

Acest instrument de terapie/consiliere are la baz sistemul teoretic elaborat

de c tre psihologul canadian Eric Berne. Analiza Tranzac ional (A.T.)
(tranzac ie-comunicare, rela ie, contact între persoane/grupuri) a cunoscut
rapid un succes considerabil, nu numai ca instrument de dezvoltare
personal , dar i ca instrument de evolu ie a grupurilor.
În elaborarea A.T., Berne porne te de la premisa orice fiin omeneasc
ce vine pe lume, f complica ii genetice sau accidente, este o fiin cu
imense poten iale, care merit un respect deplin, indiferent de rasa sau de
apartenen a social .
Fiin a omeneasc poate - i trebuie - s ajung la cea mai înalt con tiin a
de(spre) sine, prin faptele ei, prin modul în care î i folose te energiile
(intelectuale, fizice i spirituale) în raporturile ei cu ceilal i i cu lumea.
Berne sus ine c aspectele cognitive, emo ionale i comportamentale
interac ioneaz în structura de personalitate. Pentru ilustrarea aceastei idei,
Berne descrie structurarea personalit ii ca fiind constituit din trei St ri ale
Eu-lui:
- Eul de P rinte
- Eul de Adult
- Eul de Copil
Se poate asocia mai mult sau mai pu in exact, starea Eu-lui de P rinte cu
nivelul comportamental, starea Eu-lui de Adult cu nivelul cognitiv, starea
Eu- lui de Copil cu nivelul afectiv.

95
Eul de P rinte cuprinde cerin ele, valorile, normele, opiniile, judec ile pe
care o persoan le-a interiorizat. Poate fi definit sintetic prin cuvântul
trebuie. O persoan cu un Eu de P rinte dominant (P rinte Normativ,
Critic) încearc s se impun în permanen în fa a celorlal i, s domine, s
condamne, s judece sau s îi devalorizeze pe ceilal i: a trebuie s faci,
a trebuie s te compor i!, A a este bine sau a nu este bine, Este vina ta
!, Nu e ti capabil s ...etc.
Alteori Eul de P rinte se manifest preponderent prin comportamente de
protec ie, de încurajare i de ajutor (P rinte Binevoitor, Grijuliu): Nu este
grav, se întâmpla oricui!, Bravo! Ai g sit o solu ie excelent !, Nu-fi fie
team , rezolv eu problema!, Pot s te ajut cu ceva?
Un mare pericol rezid în subdimensionarea Eului de P rinte ceea ce poate
conduc la comportamente dezadaptative prin ignorarea i înc lcarea
oric rei reguli i norme.

Eul de Adult caracterizeaz comportamentul realist, logic i ra ional; este

cel care interogheaz despre func ionarea lumii, compar , evalueaz ,
analizeaz , înva , reflecteaz , în elege, comunic , ia decizii, rezolv
probleme, negociaz . Poate fi definit sintetic prin cuvintele: cine, când,
cum, ce?
Eul de Adult (Calculatorul) permite realizarea unui echilibru între dorin e,
pl ceri (Eul de Copil) i norme i valori (Eul de P rinte), faciliteaz
eficien a i reu ita în atingerea scopurilor propuse. În anumite situa ii îns ,
persoana cu un Eu de Adult bine conturat (î i ascult Eul de P rinte i î i
reprim Eul de Copil) poate deveni o persoan exagerat de ra ional ,
calculat , pragmatic ; fantezia, spontaneitatea i pl cerea micilor bucurii
ale vie ii nu îi sunt caracteristice (inteligen a rece).

96
Eul de Copil însumeaz emo iile, satisfac iile, pl cerile i nepl cerile,
regretele, anxiet ile i temerile, mânia i furia. Este starea prin care se
exprim spontan, liber trebuin ele i dorin ele noastre, emo iile,
sentimentele i creativitatea. Doresc, îmi place sunt cuvinte care definesc
Copilul Liber. El reprezint totodat i resursa de creativitate, intui ie,
spontaneitate. El este cel care se bucur , se întristeaz , râde, plânge,
respinge, are fantezii, are preferin e, are nelini ti. Copilul Adaptat define te
dimpotriv o persoan care î i regleaz trebuin ele, dorin ele în func ie de
expectantele celorlal i. Acest comportament adaptativ se manifest la
niveluri diferite:
- adaptare social la cereri (cel lalt emite o cerere, noi inem cont de
ea i ne modific m propriile trebuin e) sau la regulile pe care le
accept m (de exemplu, acceptarea regulilor de polite e);
- supunere (teama în fa a reac iilor celuilalt);
- devalorizare (ne victimiz m, ne declar m incapabili);
- revolt (sus inem în mod sistematic contrariul, în acest caz devenind
Copil Rebel).
Cele 3 St ri ale Eu-lui se dezvolta în fiecare persoan (con inând gânduri,
ra ionamente, emo ii i sentimente, norme i comportamente). Nici una
dintre acestea nu este mai important decât celelalte.
Astfel, cei care practica A.T. consider c este de dorit:
- desf ori o munc intelectual (teme colare, lectura unui dosar,
analiza unui contract) cu Adultul;
- dai directive (unor copii, solda ilor, unor persoane aflate într-o
situa ie critic ) cu P rintele Normativ;
- ai grij de copii, s -i între ii, s -i aju i, s -i încurajezi, s -i sus ii pe
ceilal i cu P rintele Binevoitor; s te supui normelor sociale
(regulamente, reguli de polite e) cu Copilul Adaptat;

97
 - te revol i împotriva tuturor formelor de nedreptate cu Copilul
Rebel;
- i exprimi în mod spontan sentimentele adev rate cu Copilul
Liber, în cadrul unor atitudini de profund respect fa de ceilal i.

În acela i timp, practican ii A.T. consider c nu este de dorit:

- ca o persoan s emit aproape întotdeauna p reri despre via
pornind numai de la P rintele s u Normativ sau numai de la Adultul
u;
- ca o persoan s i asume prea mult din obliga iile celorlal i cu
rintele Binevoitor;
- ca o persoan s se supun , s se plâng deseori cu Copilul Adaptat;
- ca o persoan s nu ia niciodat vreo ini iativ i s a tepte
întotdeauna s o fac ceilal i (Copil Adaptat);
- ca o persoan s nu îndr zneasc s i exprime spontan sentimentele.

În situa ii nepotrivite, o educa ie rigid , plin de constrângeri conduce la

exacerbarea Eului de P rinte; o educa ie excesiv de liber /protectoare
conduce la supradezvoltarea Eului de Copil. Se impune ca
educatorii/p rin ii s ofere modele comportamentale care s demonstreze
copilului echilibrul celor trei structuri.
Comunicarea pozitiv între dou sau mai multe persoane necesit o
comunicare (tranzac ie) paralel între structuri.
Când, de exemplu, se r spunde cu Eul parental unei persoane care s-a
adresat cu Eul de copil, comunicarea se blocheaz , pentru c s-a r spuns
unei emo ii, dorin e cu o regul sau restric ie.

98
Consilierea ce are la baza Analiza Tranzac ional este guvernat de
anumite principii generale, aplicabile, de altfel, tuturor tipurilor de
consiliere:
• Consilierea este, în esen , o rela ie permisiv .
• Consilierea sus ine clientul în procesul rezolutiv dar nu ofer solu ii.
• Clientul este responsabil pentru propria sa evolu ie i dezvoltare.

7.1. Etapele procesului de consiliere

a) Clientul constat c nu poate dep i anumite probleme (de rela ionare,

de comunicare, de adaptare, de integrare etc.) i se prezint la consilier.
b) Sunt analizate situa iile care au determinat apari ia problemei clientului.
c) Se define te obiectivul de schimbare dorit de c tre client.
d) Se întocme te un contract scris în care se specific obiectivele
(a tept rile) clientului.
e) Are loc consilierea propriu-zis în func ie de obiectivele clientului i
egograma acestuia realizat prin inventarierea St rilor Eu-lui: P rinte
Normativ, P rinte Binevoitor, Adult, Copil Adaptat, Copil Liber.
f) Procesul de consiliere se încheie în momentul în care clientul a
îndeplinit scopurile i obiectivele prev zute în contractul terapeutic.
În cadrul procesului de consiliere tranzac ionala, un rol important se acord
dezvolt rii St rii de Copil, a acelei p i creative, originale i unice din
client.
Realizarea acestui obiectiv presupune parcurgerea mai multor faze.
a) Consilierul explica clientului ca recunoa terea St rii de Copil reprezint
punctul esen ial al dezvolt rii sale i, ca urmare, clientul este încurajat
identifice i s exprime tot mai mult ceea ce este unic i irepetabil în
el.

99
b) Consilierul ajut clientul s con tientizeze faptul c , în majoritatea
deciziilor luate, Copilul este consultat.
c) Clientul este încurajat s aib încredere în intui ie, experimenteze
senzorialitatea s (s priveasc , s se mire, s asculte etc).
d) Consilierul ajut clientul s i exprime liber i spontan sentimentele.
e) Clientul este sprijinit s i însu easc noi libert i.
În aceast direc ie foarte utile se dovedesc a fi temele/sarcinile de lucru.

7.2. Rela ia de consiliere

Rela ia de consiliere este definit ca un parteneriat între cei doi actori,

consilier tranzac ionalist - client, fiecare dintre ei cu viziuni, expectan e i
scopuri diferite.
Responsabilit ile consilierului, precum i responsabilit ile clientului sunt
prev zute în contractul ini ial:

• Responsabilit ile consilierului:

- conduc i s dirijeze procesul de consiliere în vederea realiz rii
obiectivelor clientului;
- evite jucarea rolurilor de victim , salvator sau persecutor;
- participe activ, împreun cu clientul, la analiza tranzac ional , analiza
jocurilor psihologice i analiza scenariilor de via ;
- ajute clientul la înv area conceptelor A.T. pentru a le putea folosi în
evaluarea propriului comportament;
- informeze clientul despre direc ia i rezultatele consilierii;
- asiste clientul la realizarea contractului cu el însu i, rolul consilierului
fiind cel de martor sau facilitator;
- considere obiectivele clientului mai importante decât pe cele proprii.

100
• Responsabilit ile clientului:
- stabileasc , prin contract, ceea ce vrea s schimbe;
- identifice resursele interioare care ar putea fi antrenate în ob inerea
schimb rii;
- i asume responsabilitatea pentru propriile decizii i ac iuni i s
îndeplineasc sarcinile date de consilier;
- contribuie la stabilirea unei rela ii terapeutice de siguran i
încredere;
- considere consilierul drept aliat al schimb rii i nu magician.

În Analiza Tranzac ional se consider c ac iunile ( i implicit cogni iile i

emo iile) oamenilor se pot situa în patru arii diferite, în func ie de
atitudinea subiectului. În general aceste tipuri de atitudini fa de sine i
fa de ceilal i se afl în rela ie cu sentimentul de vin i ele pot fi descrise
astfel:
- Eu sunt în regul , tu e ti în regul (eu sunt ok, tu e ti ok) – pozi ie
toas care implic mul umire, fericire.
- Eu sunt de vin , tu e ti în regul (eu nu sunt ok, tu e ti ok) – neajutorare.
- Eu sunt în regul , tu e ti de vin (eu sunt ok, tu nu e ti ok) – furie,
sup rare.
- Suntem amândoi de vin (eu nu sunt ok, tu nu e ti ok) – f speran .
Dup cum se poate observa, singura atitudine s toas (eu sunt ok, tu e ti
ok) elimin complet ideea de vin .
Mai jos reprezent m grafic aceast abordare (Fig. 2)

101
 TU E TI OK CU MINE

Eu sunt OK
Eu nu sunt OK Tu e ti OK
Tu e ti OK
EU NU SUNT OK CU MINE

Mul umire,

EU SUNT OK CU MINE
Neajutorare fericire
Atitudine
toas

Eu nu sunt OK Eu sunt OK
Tu nu e ti OK Tu nu e ti OK

speran Furios, sup rat

TU NU E TI OK CU MINE

Figura 2. Reprezentarea atitudinilor disfunc ionale i a atitudinii s toase

102
 CAPITOLUL VIII
ELEMENTE DE S TATE MINTAL

8.1. Ce este s tatea mintal ?

Organiza ia Mondial a S ii (OMS) defini te s tatea ca "integritate

anatomic i func ional , capacitate de confruntare cu stresul fizic,
biologic, psihic i social, capacitate de protec ie împotriva îmboln virilor
i mor ii premature, comfort fizic, psihic, social i spiritual, ca stare de
bine".
tatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime.
Starea de s tate complet este aproape la fel de iluzorie ca i cea a
fericirii. Complexitatea st rii de s tate este dat de dimensiunile,
componentele i gradele diferite pe care le presupune:

I. Dimensiunile s ii:
biologic (anatomic , fiziologic i biochimic );
psihologic (cognitiv , emo ional , comportamental );
socio-profesional (roluri, rela ii, aspira ii);
spiritual (valori, religie, experien e non-cotidiene)

II. Componentele s ii :
absen a bolii, disfunc iei i dizabilit ii
rezisten fizic i fiziologic
atitudinea pozitiv fa de via (a percepe scopul i semnifica ia vie ii)
asumarea controlului propriei vie ii
acceptarea de sine

103
 rela ionare social pozitiv
stare subiectiv de bine

III. Grade ale s ii:

tate optim
tate
tate aparent
tate precar
tate foarte precar

a cum reise din defini ia OMS, modelul de abordare al s ta ii este unul

holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât i
determinismul complex. Factorii care influen eaz starea de s tate pot fi
grupa i în patru mari categori:
factori de mediu (ap , aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali);
stilul de via (comportament alimentar, sexual, abuz de
substan e, exerci iu fizic);
factori psihici (cogni ii, emo ii, percep ia i r spunsul la stres);
factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului
de îngrijire medical i politicile sanitare);
factori biologici (imunologici, genetici, biochimici);

Grani a dintre starea de s tate i cea de boal nu este atât de distinct

precum s-ar crede. Pe continuumul s tate-boal (reprezentat mai jos) la
un pol se situeaz s tatea optim , respectiv starea de bine, iar la cel lat
dizabilitatea creat de boal , respectiv uneori moartea prematur (figura 1).

104
Moartea Stare de
prematur bine

D5 D4 D3 D2 D1 C1 C2 C3 C4 C5

Figura 1. Rela ia de continuum s tate-boal

Agend :
D1 = dissatisfac ie C1 = con tientizare
D2 = distres C2 = cuno tin e
D3 = disfunc ii C3 = convingeri
D4 = disease/boala C4 = comportament
D5 = dizabilitate C5= s tate optim
D6 = death/moarte C6 = calitatea vie ii

8.2. Conceptul de stare de bine

În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale
st rii de s tate. Prin acestea nu se diminueaz rolul integrit ii somatice
i fiziologice a organismului, dar se dore te sublinierea faptului c
tatea înseamn mai mult decât atât. În acest context dou concepte
devin relevante, i anume: starea de bine i calitatea vie ii.
Starea de bine presupune :
Acceptare de sine
Rela ii pozitive cu ceilal i

105
 Autonomie
Control asupra propriei vie i
Sens i scop în via
Dezvoltare personal

8.3. Conceptul de calitate a vie ii

No iunea de calitate a vie ii este complex i multidimensional . Calitatea

vie ii este definit ca : percep ia subiectiv a pozi iei în lume în rela ie cu
standardele i a tept rile personale (WHO, 1993).
Calitatea vie ii poate fi evaluat în diverse domenii, i anume :
Ecologic
Economic
Cultural
Fizic
Social
Psihic
Dimensiunile calit ii vie ii relevante pentru starea de s tate sau boal
sunt:
fizic (mobilitate, îngrijire personal , controlul reflexelor, absen a
durerii, vitalitate, energie) ;
psihic ( reac ii emo ionale, func ionare cognitiv );
social (rela ii interpersonale, comunicare, roluri);
comportamental (somn, alimentatie, recreere, hobby-uri);
economic (financiar);
independent (sexualitate).

106
OMS subliniaz c s tatea reprezint deplina posesiune a bun st rii
sociale, mentale i fizice i nu numai absen a bolilor i afec iunilor. Când
vorbim despre, s tate ne referim, în mod implicit, la echilibrul dinamic
care exist între organism i mediul s u. Individul capabil s i rezolve
conflictele (de origine intern i extern ) i s reziste inevitabilelor frustr ri
ale vie ii sociale este un individ s tos. Acela care nu reu te lucrul
acesta se îmboln ve te. Simptomele nevrotice sunt expresia unei rezolv ri
inadecvate a tensiunilor, pe când psihozele semnific e ecul adapt rii la
lumea normal .
Echilibrul sufletesc i armonia sunt condi ii esen iale ale progresului
individului i a form rii sale. Tocmai de aceea, din cele mai vechi timpuri
ale civiliza iei umanit ii, dateaz prescrip ii de igien mental care au
devenit repere înscrise în codul socio-cultural al modelului care conduce
societatea. Un rol esen ial revine cunoa terii de sine i autocontrolului,
igiena mental fiind un mijloc de educa ie intelectual i moral . Spre
deosebire de igiena general , ce formeaz obiceiuri, igiena mental
fomeaz mentalit i superioare.
tatea mental , ca i st rile de dezechilibru, precum i boala psihic
depind în mod direct i imediat de sistemul de educa ie, de valorile oferite
individului precum i de modul de asimilare al acestora. S tatea mental
are la baz modul în care fiecare î i poate armoniza dorin ele, ambi iile,
idealurile, sentimentele i con tiin a pentru a putea face fa cerin elor
vie ii. Personalitatea i destinul fiec rui individ sunt marcate de primii s i
ani de via , de mediul socio-cultural, de calitatea modelelor parentale, de
frustr rile din perioada copil riei, de caren ele educa ionale, de forma i
con inutul pe care îl au crizele psihobiologice de dezvoltare. Majoritatea
speciali tilor sunt de acord c importante sunt condi iile familiale în care
apare, cre te i se dezvolt copilul.

107
 Organiza ia Mondial a S ii a elaborat o scal de evaluare a
calit ii vie ii care investigheaz 6 mari domenii i 24 de aspecte specifice:
1. Domeniul fizic
- Durerea i disconfortul
- Energia i oboseala
- Somnul i odihna
2. Domeniul psihologic
- Sentimente pozitive
- Gândirea, înv area, memoria i concentrarea
- Stima de sine
- Imaginea corporal i înf area
- Sentimentele negative
3. Nivelul de independen
- Mobilitatea
- Activit ile vie ii zilnice
- Dependen a de medicamente sau de tratamente
- Capacitatea de munc
4. Rela iile sociale
- Rela iile personale
- Suportul social
- Activitatea sexual
5. Mediul
- Siguran a i securitatea fizic
- Mediul familial
- Resurse financiare
- tatea i îngrijirea social : posibilit i de acces i calitatea
acestora
- Posibilit i de dobândire de noi informa ii i abilit i

108
 - Participarea la activit i de recreere/ petrecere a timpului liber
- Mediul fizic (poluare/zgomot/trafic/clim )
- Transportul
6. Spiritualitate/Religie/Convingeri personale

8.4. Normal i patologic în s tatea mental

Normalitatea i patologicul sunt extreme de relative. Pentru determinarea

gradului de normalitate al unei persoane se iau în considerare câteva
elemente:

- Percep iile subiectului - modul în care subiectul î i evalueaz gândurile,

comportamentul i func ionarea poate ajuta la determinarea a ceea ce este
normal pentru acesta. Subiectul poate realiza c nu este capabil s i
îndeplineasc sarcinile obi nuite, sau nu-i pas de activit ile zilnice sau
alte lucruri care în trecut îi f ceau pl cere.

- Percep ia altora – se consider ca percep iile subiectului sunt subiective

i acesta poate s realizeze o evaluare incorect a comportamentului,
gândurilor i func ion rii sale. Observatorii obiectivi, pe de alt parte, pot fi
capabili s fac acest lucru. Pentru subiect via a poate p rea normal i
tipic , îns pentru cei din jurul s u poate p rea ciudat i anormal . Acest
lucru se întâmpl de obicei în cazul schizofreniei sau al personalit ii
schizoide. De asemenea, în cazul unor tulbur ri de personalitate vizibile,
subiectului i se pare c totul este în regul , în timp ce apropia ii sesizeaz
din plin schimb rile petrecute în personalitatea i comportamentul
subiectului.

109
- Normele culturale i etnice - comportamentele normale sunt în elese în
rela ia cu spa iul cultural. Acesta poate însemna c ceea ce este normal într-
o cultur , poate fi anormal în alt cultur . Iluziile auditive, de exemplu,
specifice schizofreniei, pot fi considerate normale în spa iul tr irii
religioase. Diferen ele culturale se pot manifesta i în cadrul aceluia i
spa iu cultural, dar în grupuri diferite. De exemplu, ceea ce este considerat
normal într-o familie, poate fi considerat anormal în alta.

- Valorile statistice – Din aceast perspectiv normalitatea este definit

prin media statistic . Majoritatea oamenilor se situeaz la mijloc, în timp ce
cei mai pu ini se situeaz la o extrem sau la alta. Cei de la extreme sunt
deseori eticheta i ca anormali deoarece nu sunt în medie. În acest caz pot
ap rea paradoxuri logice, cum ar fi de exemplu paradoxul cariilor:
majoritatea oamenilor sufer de carii dentare i intr în sfera normalit ii.
Cei care nu au carii îns ( i care sunt foarte pu ini) trebuie considera i
anormali prin prism statistic …

8.5. Evaluarea s ii mentale

În evaluarea s ii mentale, toate elementele mai sus prezentate

(propriile percep ii, percep iile altora, normele culturale i etnice i valorile
statistice) trebuie luate în considerare. Speciali tii pot întreba clientul sau
pacientul cum se simte, dac cei din jur au observat modific ri în
comportamentul s u în dispozi ia acestuia i care sunt valorile culturale. Îi
pot solicita totodat clientului s r spund unui chestionar psihologic. În
plus, trebuie luate în considerare i alte elemente:

110
 - de când sunt prezente simptomele;
- care este gradul de severitate al acestora;
- cât de mult îl deranjeaz pe subiect simptomele;
- în ce mod afecteaz acestea via a subiectului.

8.6. Rolul gândirii în s tate

Fiin a uman nu numai c reac ioneaz la mediu, dar mai ales ac ioneaz
asupra lui, luând în considerare semnifica iile i consecin ele
evenimentelor. Oamenii în eleg mediul prin intermediul semnifica iilor.
Teoria orient rii cognitive a personalit ii arat c elementul fundamental
în dezvoltarea personalit ii este acordarea de semnifica ii. Aceasta nu se
produce ca un proces cognitiv ra ional i voluntar în care se cânt resc
beneficiile i pierderile, ci ca un proces dinamic în care convingerile i
motiva iile orienteaz semnifica ia i deci declan area comportamentul.
Atribuirea de semnifica ii implic proces ri ale informa iei despre stimul.
Aceasta nu înseamn c procesarea se realizeaz întotdeauna cu acurate e.
Discriminarea i integrarea informa iei poate fi îngreunat sau deformat de
diver i factori, cum sunt presiunea timpului, a tept ri prea mari sau nevoi
prea stringente. Prin proces ri informa ionale de tip subiectiv se ajunge de
la stimuli obiectivi la “constructe personale”, termen preluat de la Kelly
(teoria constructelor personale), prin care lumea este perceput . Un astfel
de construct personal este conceptul de sine (self-schema, self concept)
lansat de teoria social-cognitiv .
Psihologia social-cognitiv admite c func ionarea persoanei în lume
implic , pe lâng reprezent ri cognitive, procese motiva ionale,
comportamente sociale înv ate i mecanisme fiziologice i biochimice.
Ace ti factori contribuie, al turi de cei situa ionali i de procesele cognitive

111
 i motiva ionale, la un anumit tip de interac iune individ-mediu. Factorii
constitu ionali pot intensifica r spunsul fiziologic i emo iile negative
rezultate din perceperea stimulului ca ostil sau amenin tor, dup cum pot
influen a i procesele cognitive de evaluare.
Prezent m în continuare principalele dimensiuni cognitive ale personalit ii
studiate în aria s ii mentale.

Autoeficacitatea
În teoria social-cognitiv a personalit ii, autoeficacitatea perceput
reprezint o variabil central în mecanismele de autoreglare a
organismului la cerin ele mediului. Conceptul de autoeficacitate (AE),
propus de Bandura (1982) reprezint un construct relevant pentru
în elegerea factorilor protectori la stres i boal .
Conform defini iei lui Bandura, autoeficacitatea se refer la "convingerea
unei persoane în capacit ile sale de a- i mobiliza resursele cognitive i
motiva ionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date"
(1997). AE perceput mai poate fi definit ca o anticipare a rezultatelor
pozitive în ac iunile întreprinse datorit cuno tin elor i abilit ilor
posedate. Percep ia propriei competen e modific i percep ia e ecului sau
a performan ei reduse; în aceste cazuri, insuccesul tinde s fie atribuit
efortului redus investit în sarcin i în mai mic m sur lipsei competen ei
necesare îndeplinirii sarcinii. Altfel spus, autoeficacitatea crescut se
asociaz cu atribu ii autoprotectoare ale e ecului sau succesului.
AE ca proces cognitiv genereaz op iuni, motiva ii, emo ii, idei i
comportamente. Persoana nu numai c î i evalueaz abilit ile în lumina
succeselor sau e ecurilor trecute, dar i opteaz pentru anumite sarcini, î i
dozeaz efortul, î i monitorizeaz progresele în func ie de experien a
anterioar .

112
Evaluarea acurat sau nu a AE se bazeaz , conform teoriei lui Bandura
(1997) pe patru surse majore de informa ii:
performan ele anterioare;
experien a dobândit prin înv area vicariant (recompensarea
comportamentului dorit si ignorarea celui indezirabil);
persuasiunea verbal i
starea fiziologic din momentul anticip rii i desf ur rii sarcinii.
Bandura sugereaz existen a i a altor surse pentru conturarea convingerii
de AE. Acestea sunt grupul de apartenen , clasa social - percep ia
colectiv a AE influen eaz într-o oarecare m sur AE individual .

Stima de sine
Stima de sine este o component fundamental în zona s ii mintale i
se alc tuie te ca schem cognitiv despre sine. Dup unele opinii stima de
sine reprezint o evaluare global a propriei persoane, al i cercet tori
considerând c stima de sine rezultatul unei combina ii dintre evaluarea
propriei valori ( i eficien a în a atinge scopurile dorite) i emo iile rezultate
din procesele de evaluare. Cele mai fundamentate studii indic faptul c
stima de sine înglobeaz ambele aspecte men ionate. Ca atitudine care
descrie gradul în care o persoan are tendin a de a se autoevalua pozitiv i
de a respinge atributele negative, stima de sine are atât componente
cognitive cât i afective. Implicarea afectiv în autoevalu ri este de o mare
importan pentru fiin a uman , chiar dac uneori aceast implicare poate
duce la deform ri de ra ionament sau distorsiuni cognitive. Stima de sine
nu apare ca urmare a unor proces ri informa ionale ra ionale i reci despre
sine, ci din împletirea proces rilor cognitive cu elementele afective.

113
Demersul de autoevaluare este înv at în procesul socializ rii, când
persoana devine con tient de nivelul valorii proprii prin raportare la
ceilal i. Modul în care sunt prelucrate cogni iile i emo iile despre sine
reprezint rezultatul experien elor anterioare, în care succesul, respectiv
ecul îndeplinirii scopurilor i sarcinilor propuse au un rol determinant.
Cogni iile i emo iile despre sine direc ioneaz i motiveaz persoana s
desf oare comportamente care îi permit s î i înt reasc imaginea de sine.
În aceast direc ie stima de sine este în eleas ca o caracteristic cognitiv
de autoprotec ie i autoînt rire.
Persoanele cu tendin e de autoevaluare negativ (care au înv at aceasta din
experien ele anterioare) au tendin a s tr iasc emo ii negative care pot
ajunge pân la depresie, anxietate, frustrare sau furie datorit anticip rii
ecului. A a cum ar tam mai sus, stima de sine este considerat a fi o
caracteristic esen ial în s tatea mental . Ea este o component care
permite men inerea echilibrului atunci când se afl în limite pozitive
realiste i autentice, dar care contribuie puternic la dezechilibrul s ii
mintale atunci când se situeaz în zone sc zute (negative) sau prea ridicate
(nerealiste). Este cunoscut, de exemplu, rolul major al stimei de sine
sc zute asociat cu evenimente de via negative în declan area i
men inerea depresiei. Chiar dac asocierea exist în aceast privin , sunt
totu i controverse care se refer la cauzalitate: unii autori arat c stima de
sine este una dintre cauzele depresiei; al i autori consider c stima de sine
sc zut poate fi un rezultat al depresiei. Abord rile psihanalitice consider
sursele sentimentului de autoevaluare i autoapreciere ca fiind externe,
sociale, legate de sentimentele de iubire i aprobare furnizate de ceilal i.
Unele studii sugereaz c depresia poate fi considerat ca expresie a
cogni iilor negative despre sine, dar, în acela i timp poate i un mecanism
de ap rare pentru neutralizarea acelor cogni ii negative. Acceptarea i

114
preluarea unei imagini de sine negative ofer posibilitatea unei eliber ri de
încerc ri viitoare de a ac iona în direc ia men inerii stimei de sine, sau,
altfel spus, imaginea de sine negativ previne dezam giri viitoare i
minimalizeaz impactul e ecurilor. Pe de alt parte, stima de sine ridicat
este asociat cu a tept ri pentru succes, cu optimism privind rezultatele
viitoare i cu persisten a în dep irea obstacolelor i atingereea scopului.
Stima de sine are un rol important i în procesul stresului datorit faptului
, influen ând evaluarea agen ilor stresori i a resurselor de coping, va
media între circumstan ele stresante i efectele acestora, atât din punct de
vedere cognitiv, cât i pe plan afectiv.

Locusul de control
Conceptul de locus de control este explicat prin faptul c un subiect poate
considera c este singurul responsabil pentru consecin ele propriilor
ac iuni, sau poate considera c mediul extern este responsabil pentru ceea
ce i se intâmpl subiectului. Atitudinile i convingerile privind rela ia
cauzal dintre comportament i efect apar ca o caracteristic de
personalitate global i relativ stabil . Originea conceptului se afl în teoria
înv rii sociale, locusul de control definind modul în care o persoan î i
explic succesul sau e ecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile
sau necontrolabile.
Locusul de control intern - convingerea c puterea i controlul
personal pot influen a evenimentele, c succesele proprii se
datoreaz eforturilor i abilit ilor proprii.
Locusul de control extern - convingerea c puterea personal
are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind
determinate de soart , noroc sau puterea altora.
Diferen ele individuale în control se manifest la trei nivele distincte:

115
 1. Nivel cognitiv - convingerea privind posibilitatea de a exercita
control asupra evenimentelor.
2. Nivel afectiv-motiva ional – preferin a (afectiv ) i nevoia
(motiva ional ) controlului.
3. Nivel comportamental – comportamentul desf urat i efortul depus
pentru ob inerea controlului.
Studiile indic faptul c locusul de control intern are rol protector în
procesul stresului, pentru c subiectul, având convingerea c de ine
controlul, poate lua m suri eficiente pentru gestionarea situa iei stresante.
Convingerea în incapacitatea de control, care apare în cazul locusului de
control extern, este una dezadaptativ i chiar maladaptativ prin
modific rile care apar la nivel subiectiv i comportamental, precum i la
nivel biologic.
În urma diverselor studii s-a constatat c persoanele la care func ioneaz
locusul de control intern sunt:
(a) receptive la informa iile folositoare ce provin din mediu;
(b) preocupate de abilit ile proprii în caz de succes i e ec;
(c) rezistente la influen ele externe;
(d) preiau ini iativa pentru îmbun irea propriilor condi ii de
mediu.

Robuste ea
Robuste ea poate fi definit ca o tr tur de personalitate care apare atât la
nivel cognitiv, cât i emo ional, dar i ca rezultant comportamental .
Aceast dispozi ie a personalit ii este, de fapt, o rezultant a convingerii
controlului personal, valorii i semnifica iei implic rii i a credin ei c
evenimentele i schimb rile de via sunt stimulante. Robuste ea implic
trei caracteristici: control, angajare, provocare/stimulare.

116
Controlul se refer la convingerea c evenimentele pot fi controlate i
influen ate (interpretarea abilit ilor proprii de a se raporta activ la mediu,
de a- i asuma cu responsabilitate propriile decizii).
Angajarea exprim direc ia implic rii i persisten ei în scopul propus,
convingerea c evenimentele au sens i semnifica ie. Cu alte cuvinte,
aceast caracteristic se refer la abilitatea de a crede în importan a
ac iunilor întreprinse, de a avea un interes autentic pentru diversele sfere
ale vie ii: familie, rela ii interpersonale, profesie, institu ii etc.
Provocarea sau stimularea reprezint o caracteristic ce se exprim prin
tendin a orient rii spre viitor. Aceast caracteristic decurge din în elegerea
schimb rilor ca fiind aspecte normale ale vie ii, înso ite de anse de
dezvoltare personal .

Coeren a
Coeren a este în eleas ca orientarea cognitiv global ce exprim gradul în
care subiectul are convingerea c :
a. stimulii externi i/sau interni întâlni i pe parcursul vie ii sunt
explicabili i predictibili;
b. are resursele necesare pentru a r spunde eficient stimulilor;
c. solicit rile au sens i scop, ca urmare implicarea este justificat .
Spre deosebire de robuste e, coeren a nu mai este în eleas ca o tr tur de
personalitate, ci ca o tr tur cognitiv care exprim felul în care persoana
percepe, gânde te/judec i interpreteaz lumea i pe sine. Aceasta implic
trei elemente esen iale: comprehensiune, control i scop.
Comprehensiunea - gradul în care persoana poate în elege situa ia prin care
trece, îi poate atribui un sens. Coeren a permite anticiparea evenimenteleor
viitoare datorit caracterului lor previzibil (în raport cu sensul). Chiar i
dac evenimentele apar brusc, persoana le poate g si o explica ie.

117
Controlul - capacitatea persoanei de a identifica resurse disponibile de
orice fel în vedera confrunt rii cu evenimentele stresante. Dac persoana
identific eficient resursele personale i sociale, ea nu se va sim i victima
conjuncturii sau a sor ii, chiar dac evenimentele tr ite au semnifica ii
personale negative.
Scopul – credin a existen ei unei finalit i necesare sau dorite. Scopul are o
deosebit importan în implicarea subiectului în procesul de decizie i
construire a situa iilor de zi cu zi, sau a celor care determin destinul
personal. Scopul reprezint factorul motiva ional al coeren ei.

Optimismul
Este definit ca tendin general , relativ stabil , de a avea o viziune
pozitiv asupra viitorului i experien elor vie ii. Conceptul provine din
teoria autoregl rii comportamentului corespunz tor anticip rii efectelor
acestuia. Conform acestei abord ri, optimismul mai este definit ca o
structur cognitiv-motiva ional caracterizat prin reprezent ri mentale i
expectan e pozitive privind atingerea scopurilor propuse. Persoanele care
privesc via a cu optimism, investesc mai mult efort pentru a preveni
situa iile negative sau pentru a le modifica, se bucur mai mult de via i
se adapteaz mai eficient la stres i boal .
Prin contrast cu optimismul, stilul pesimist este caracterizat de expecta ii
negative privind efectul ac iunilor întreprinse. Subiec ii pesimi ti, în fa a
situa iilor problematice reac ioneaz prin renun are, evitare i negare.
Optimismul este o caracteristic ce are întotdeauna efecte benefice, cu
condi ia s r mân în zona realismului i a func ionalului.

118
8.7. Rolul comportamentului în s tate

Conceptul de stil de via

De-a lungul timpului natura bolilor, precum i prevalen a acestora s-au
modificat semnificativ. La începutul secolului XX existau trei cauze majore
ale mortalit ii: pneumonia, tuberculoza i gastroenteritele. Începând îns
cu anii ’50 cauzele de deces s-au modificat radical prin situarea pe primele
locuri a bolilor cardiovasculare, cancerului, diabetului i accidentelor.
Aceast schimbare are la baz dou elemente esen iale:
- descoperirea i utilizarea medicamentelor antimicrobiene i
antiinfec ioase (antibioticele);
- modificarea stilului de via .
Schimb rile accelerate la nivel economic au dus la schimb ri în sfera
social prin devalorizarea tradi iilor i a vie ii de familie i valorizarea
succesului personal cu orice pre . Noul stil de via “emancipat” a dus la
apari ia confuziei i implicit a anxiet ii, precum i la erodarea rezisten ei
individuale. În felul acesta, omul actual este vulnerabil la o nou categorie
de boli, de etiologie plurifactorial , în care stilul de via joac un rol foarte
important.
Conceptul de stil de via cuprinde totalitatea deciziilor i ac iunilor
voluntare care afecteaz starea de s tate. Factorii comportamentali ai
stilului de via se pot împ i în dou categorii:
factori de risc pentru îmboln viri, r niri i decese premature (ex:
fumat, conducerea autovehiculelor cu vitez excesiv i/sau f
centuri de siguran , rela ii sexuale neprotejate etc.) – factori
patogeni sau negativi;

119
factori protectori ai st rii de s tate (ex: practicarea regulat a
exerci iilor fizice, alimenta ie ra ional , suport social etc.) – factori
imunogeni sau pozitivi.

120
BIBLIOGRAFIE

1. Alloy, L.B., Depressive realism: Sadder but wiser? The Harvard Mental Health
Letter, pp. 4–5, 1995.
2. American Psychiatric Association, Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (4th ed., text rev.). Washington, DC: Author, 2000.
3. Arnold, M., Emotion and personality (Vol. 1). New York: Columbia University,
1960.
4. Baban, A., Consiliere educa ional . Ghid metodologic pentru orele de dirigen ie i
consiliere. Cluj, Ed. ASCR, 2001.
5. Bandura, A., Principles of behavior modification. New York: Holt, Rinehart &
Winston, 1969
6. Bandura, A., Social learning theory. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1977.
7. Bandura, A., Social foundations of thought and action. Englewood Cliffs, NJ:
PrenticeHall, 1987.
8. Bandura, A., Self efficacy: The exercise of control. New York: Oxford, 1997.
9. Bandura, A., Social cognitive theory of personality. In L.A.Pervin & Beck, A.
(1976). Cognitive therapy and the emotional disorders. New York: Meridian, 1999.
10. Barrett-Lennard, G. T., The empathy cycle: Refinement of a nuclear concept.
Journal of Counseling Psychology, 28, 91–100, 1981.
11. Beck, A., Beyond belief: A theory of modes, personality, and psychopathology. In
P.Salkovskis (Ed.), Frontiers of cognitive therapy (pp. 1–25). New York: Guilford
(1996).
12. Beck, A., Prisoners of hate: The cognitive basis of anger, hostility, and violence.
New York: HarperCollins, 1999.
13. Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., & Emery, G., Cognitive therapy of depression.
New York: Guilford, 1979.
14. Beck, A.T., & Weishaar, M.E., Cognitive therapy. In R.J.Corsini & D.Wedding
(Eds.), Current psychotherapies (pp. 241–272). Itasca, IL: F.E.Peacock, 2000.
15. Beck, J.S., Cognitive therapy: Basics and beyond. New York: Guilford, 1995.
16. Chomsky, N., Aspects of the theory of syntax. Cambridge, MA: Massachusetts
Institute of Technology, 1965.
17. Crits-Christoph, P., Training in empirically validated treatments: The division 12
APA task force recommendations. In K.S.Dobson & K.D.Craig (Eds.), Empirically
supported therapies: Best practice in professional psychology. Thousand Oaks, CA:
Sage, 1998.
18. Dafinoiu, I., Elemente de psihoterapie integrativ . Ia i: Ed. Polirom, 2000.
19. D’Amico, P.J., & Friedman, A.G., Parents as behavior change agents in the
reduction of children’s fears. In L.VandeCreek, S.Knapp, & T.L.Jackson (Eds.),
Innovations in clinical practice: A sourcebook (vol. 15, pp. 323–339). Sarasota, FL:
Professional Resources Press, 1997.
20. Egan, G., The Skilled Helper: A Problem-Management and Opportunity-
Development Approach to Helping. 9th Ed., Pacific Grove, CA: Brooks/Cole, 2010.
21. Elkins, D., Anchor, K.N., & Sandler, H.M., Relaxation training and prayer behavior
as tension reduction techniques. Behavioral Engineering, 5, 81–87 (1979).
22. Ellis, A., Rational emotive behavior therapy. In R.J.Corsini & D.Wedding (Eds.),
Current psychotherapies (pp. 168–204). Itasca, IL: F.E.Peacock, 2000.

121
23. Fall, K. A., Holden, M. J., Marquis, A., Theoretical models of counseling and
psychotherapy. Brunner-Routledge, New York, 2004.
24. Friedman, A.G., & Campbell, T.A., Children’s nighttime fears: A behavioral
approach to assessment of treatment. In L.VandeCreek, S.Knapp, & T.L.Jackson
(Eds.), Innovations in clinical practice: A sourcebook (vol. 2, pp. 139–255).
Sarasota, FL: Professional Resource Press, 1992.
25. Gîrla u-Dimitriu, O., Empatia în psihoterapie. Editura Victor, Bucure ti, 2004
26. Graziano, A.M., & Diament, D.M., Parent behavioral training: An examination of
the paradigm. Behavioral Modification, 16, 3–38, 1992.
27. Greenberger, D., & Padesky, C.A., Mind over mood: Change how you feel by
changing the way you think. New York: Guilford, 1995.
28. Holdevici, I., Vasilescu, I.P., Psihoterapia - Tratament f medicamente.
Bucure ti, Ed. Ceres, 1993.
29. Holdevici, I., Neac u, V., Sisteme de psihoterapie i consiliere psihologic . Ed.
Kullusys, Bucure ti, 2008.
30. Ivey, A.E., Ivey, M.B., Zalaquett, C.P., Intentional Interviewing and Counseling:
Facilitating client development in a multicultural society. 7th Ed., California,
Brooks Cole Publishing, 2010.
31. Jacobson, E., Progressive relaxation. Chicago: University of Chicago Press, 1938.
32. Jakubowski, P., & Lange, A.J., The assertive option: Your rights and
responsibilities. Champaign, IL: Research Press, 1978.
33. Kanfer, F.H., & Goldstein, A.P. (Eds.), Helping people change (4th ed.). New York:
Pergamon, 1991.
34. Kantarovich, N.V., An attempt at associative-reflex therapy in alcoholism. Novoe v
Refleksologii i Fiziologii Nervnoi Sistemy, 3, 436-447, 1929.
35. Kelly, G., The psychology of personal constructs. New York: W.W.Norton, 1955.
36. Lange, A.J., & Jakubowski, P., Responsible assertive behavior:
Cognitive/behavioral procedures for trainers. Champaign, IL: Research Press,
1976.
37. Lazarus, A.A., & Lazarus, C.N., Multimodal life history inventory (2nd ed.).
Available from Research Press, 2612 Mattis Avenue, Champaign, IL 61822, 1991.
38. Lazarus, R., On the primacy of cognition. American Psychologist, 39, 124–129,
1984.
39. Leahy, R., Cognitive therapy: Basic principles and applications. Northvale, NJ:
Jason Aronson, 1996.
40. Lewis, J. M., To be a Therapist: The Theaching and Learning, New York,
Brunner/Mazel, 1978.
41. Loftus, E., Memory. Reading, MA: Addison-Wesley, 1980.
42. Nezu, A.M., & Nezu, C.M., Clinical decision making in behavior therapy: A
problem solving perspective. Champaign, IL: Research Press, 1989.
43. Padesky, C.A., & Greenberger, D., Clinician’s guide to Mind Over Mood. New
York: Guilford, 1995.
44. Patterson, C.H., Theories of Counselling and Psychotherapy. 4th edition, New York,
Harper & Row, 1986.
45. Piaget, J., The construction of reality in the child. New York: Basic, 1954.
46. Piaget, J., The moral judgment of the child. New York: Free, 1965.
47. Piaget, J., Genetic epistemology. New York: W.W.Norton, 1970.

122
48. Rogers, C., On Becoming a Person: A Therapist's View of Psychotherapy. London:
Constable, 1961.
49. Rogers, C., Empathic - An unappreciated way of being. The Counseling
Psychologist 5, 2–10, 1975.
50. Skinner, B.F., Science and human behavior. Toronto: Free Press, 1953.
51. Spiegler, M.D., & Guevremont, D.C., Contemporary behavior therapy (4th ed.).
Pacific Grove, CA: Brooks/Cole, 2003.
52. Tyler, L. E., The Work of the Counselor. New York: Appleton-Century-Crofts, Inc,
1953.
53. Watson, J.B., Behavior: An introduction to comparative psychology. New York:
Holt, Rinehart and Winston, 1967.
54. Wilson, G.T., Behavior therapy. In R.J.Corsini & D.Wedding (Eds.), Current
psychotherapies (5th ed., pp. 197–228). Itasca, IL: F.E.Peacock, 1995.
55. Wolpe, J., Reciprocal inhibition as the main basis of psychotherapeutic effects.
Archives of Neurology and Psychiatry;72(2):205-226, 1954.
56. http://www.counseling.org/learn-about-counseling/what-is-counseling/types-of-
counseling

123