INSPECTORATUL GENERAL AGENŢIA FORUMUL EUROPEAN PENTRU

AL POLIŢIEI ROMÂNE NAŢIONALĂ SECURITATE URBANĂ

ANTIDROG

METODOLOGIE
PRIVIND
ASISTENŢA INTEGRATĂ A MINORILOR
CONSUMATORI DE DROGURI

Material realizat în cadrul proiectului

Democraţie Oraşe şi Droguri II
finanţat de Agenţia Executivă pentru Sănătate Publică
Consultant: ALIANŢA PENTRU COPIL ŞI FAMILIE

Acest material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene.

1
 CUPRINS
CAPITOLUL 1 ............................................................................................................................................................. 3
Context - situaţia actuală - prezentarea dificultăţilor întâmpinate de instituţiile implicate în
rezolvarea anumitor nevoi medicale, sociale, de educaţie, de dependenţă de droguri, de
clarificare a situaţiei juridice a acestor minori ............................................................................. 3
CAPITOLUL 2 ........................................................................................................................................................... 12
Prezentarea sistemului de asistenţă integrată pentru consumatorii de droguri, în conformitate
cu legislaţia actuală .................................................................................................................... 12
CAPITOLUL 3 ........................................................................................................................................................... 22
3.1. Etapele de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul
consumator de droguri ............................................................................................................... 22
3.2. Responsabilităţi ale intervenţiei fiecărei instituţii în fiecare etapă de acordare a asistenţei
medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri ................................... 33
CAPITOLUL 4 ........................................................................................................................................................... 42
Documente standartizate utilizate în acordarea asistenţei.......................................................... 42
4.1. Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de droguri ............................. 42
4.2. Acordul de asistenţă ............................................................................................................ 47
4.3. Evaluarea de proces ............................................................................................................ 48
4.4. Scrisoare de solicitare a evaluării........................................................................................ 49
4.5. Scrisoare de solicitare a colaborării .................................................................................... 49
4.6. Acord de consimţământ informat al minorului ................................................................... 50
4.7. Acord de consimţământ informat al părintelui ................................................................... 51
4.8. Planul individualizat de asistenţă (P.I.A) ............................................................................ 51
4.9. Planul de intervenţie socială ............................................................................................... 52
4.10. Evaluarea de proces şi înainte de ieşirea din program ...................................................... 54
4.11. Acord de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului .................................. 57
4.12. Criteriile de includere în programul de substituţie în ambulatoriu (menţinere pe
metadonă) ................................................................................................................................... 58
ANEXE ....................................................................................................................................................................... 60
Anexa I: Glosar de termeni utilizaţi în abordarea minorului consumator de droguri .................................................. 60
Anexa II: Repere legislative........................................................................................................................................ 67
Anexa III: Model de referire a minorului consumator de droguri în municipiul Bucureşti ........................................ 69
Anexa IV: Minor consumator de droguri aflat în plasament....................................................................................... 70
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................................... 71
ABREVIERI ............................................................................................................................................................... 73

2
 CAPITOLUL 1

Context - situaţia actuală - prezentarea dificultăţilor întâmpinate de

instituţiile implicate în rezolvarea anumitor nevoi medicale, sociale, de
educaţie, de dependenţă de droguri, de clarificare a situaţiei juridice a acestor
minori

SITUAŢIA ACTUALĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN EUROPA

Conform datelor extrase din Raportul Anual 20091, Situaţia Drogurilor în Europa, realizat
de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA), se
subliniază faptul că serviciile destinate consumatorilor de droguri din Europa devin din ce în ce
mai diversificate fiind oferite în cadrul unui pachet integrat de servicii de îngrijire. Acest lucru
poate fi observat atât la nivel conceptual, cât şi în practică.
În ciuda recunoaşterii la scară largă a importanţei reintegrării sociale, aceasta rămâne un
domeniu insuficient dezvoltat, iar consumatorii de droguri se confruntă în continuare cu
dificultăţi considerabile în găsirea de locuri de muncă şi locuinţe corespunzătoare şi în realizarea
unor activităţi care să nu fie legate de droguri. Un aspect complementar în această privinţă îl
reprezintă dezvoltarea unor servicii socio-medicale care să faciliteze accesul consumatorilor de
droguri la asistenţă de orice nivel (se includ în această categorie atât serviciile medicale,
serviciile sociale, dar şi acele servicii specifice reducerii riscurilor asociate consumului de
droguri).
În prezent există puţine date care să indice îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte
consumul de heroină şi cocaină, cele două substanţe reprezentând în continuare partea centrală a
problemei legate de consumul de droguri în Europa. De asemenea, au fost monitorizate în mod
periodic substanţele psihoactive oferite de către comercianţii cu amănuntul on-line. Această piaţă
s-a dezvoltat în ultimii ani şi include în prezent o gamă largă de produse prezentate ca fiind pe
bază de plante, nefiind însă alceva decât amestecuri ce conţin compuşi sintetici.
Tot în Raportul Anual 2009 se subliniază progresele deosebite obţinute în tratamentul
de substituţie pentru opiacee, dar cu toate acestea, heroina este principalul factor responsabil
de mortalitatea şi morbiditatea consumatorilor de droguri. De asemenea, raportul subliniază
faptul că pentru celelalte categorii de dependenţe de droguri, altele decât opiaceele,
disponibilitatea serviciilor furnizate este extrem de redusă.
Programele de schimb de seringi şi ace au un regim diferit pe teritoriul Europei. Numărul
ţărilor care au un cadru legislativ ce permite dezvoltarea şi autorizarea acestui tip de intervenţii
sociale şi medicale este mic (ex. Polonia, Finlanda)

1
Raportul Anual 2009- SITUAŢIA DROGURILOR ÎN EUROPA Centrul European de
Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA), Lisabona, Noiembrie 2009

3
 SITUAŢIA ACTUALĂ A CONSUMULUI DE DROGURI ÎN ROMÂNIA
Deschiderea graniţelor după anul 1989 a dus la apariţia unor fenomene sociale noi,
precum consumul de droguri în rândul populaţiei tinere. La nivelul municipiului Bucureşti,
consumul de droguri a fost exploziv, iar mai târziu, fenomenul a diseminat şi în restul ţării.
După 20 de ani, coroborat cu scăderea controlului social, cu sărăcia, cu dezagregarea
familială, s-a ajuns la o creştere semnificativă a consumului de droguri în rândul minorilor.
Curiozitatea, dorinţa de experimentare au făcut ca acest fenomen să ia amploare în rândul
minorilor şi tinerilor, fenomen pus în evidenţă şi prin cercetările şi analizele realizate, pe care le
prezentăm în continuare.
Conform datelor extrase din Strategia Naţională HIV / SIDA 2008 – 2013, consumul de
droguri injectabile se menţine la cote ridicate în Bucureşti – peste 1% (24,000 de persoane) din
populaţia capitalei îşi injecta droguri în 2005, fenomenul pătrunzând masiv şi în alte zone: Ilfov,
Timiş, Iaşi, Cluj, Constanţa, Braşov. Din estimările făcute în Bucureşti rezultă că peste 12% din
consumatori erau minori, crescând semnificativ numărul fetelor şi femeilor consumatoare.
În Raportul Naţional 20092 se menţionează faptul că cele mai multe persoane debutează
în consumul de droguri între 15-19 ani, proporţia acestora fiind în creştere, de la 25% în 2004 la
34% în 2008. Următoarea grupă de risc este cea de 20-24 de ani, vârstă la care au debutat
aproximativ unul din patru consumatori de droguri. Faţă de anul 2004, se constată o reducere la
mai puţin de jumătate a procentului de persoane care au debutat în consumul de droguri la mai
puţin de 15 ani (de la 12% la 5%).
În ceea ce priveşte consumul de heroină, Raportul Naţional 2009 menţionează faptul că
acesta rămâne concentrat în special în Bucureşti, heroina fiind în continuare consumată mai ales
pe cale injectabilă. Profilul tip al consumatorului de heroină arată similar anilor precedenţi, o
vârstă de debut în consum între 15-19 ani, existenţa altor tratamente anterioare pentru consumul
de droguri şi un model de policonsum.
Evaluarea prin metoda multiplicatorilor a consumului problematic de droguri din
Bucureşti, a arătat în 2007 o uşoară scădere a consumului de heroină pe cale injectabilă, iar în
2008 nu s-au observat schimbări majore.
Similar admiterilor la tratament în centrele Ministerului Sănătăţii (MS), şi majoritatea
persoanelor care au urmat tratament în Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog
(CPECA), este cuprinsă în grupa de vârstă cu cel mai mare risc, cea de 15-19 ani.
În ceea ce priveşte situaţia persoanelor condamnate, care au antecedente de consum de
droguri, conform datelor oferite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), la data
de 01.12.2008, se aflau în penitenciare 1682 persoane cu antecedente de consum de droguri
(prevalenţa - 63,97 ‰), dintre care 74 persoane (0,439%) aveau vârsta cuprinsă între 15 – 19 ani.
Având în vedere amploarea fenomenului consumului de alcool, tutun, alte droguri legale
şi droguri ilegale în rândul populaţiei de copii şi adolescenţi, se subliniază importanţa realizării
unei sinergii a eforturilor de prevenire, consiliere şi tratament, în special pe partea de informare
şi educare a publicului larg, mai ales a grupurilor vulnerabile.3 Astfel, dezvoltarea unui cadru
legislativ, al unui circuit al serviciilor care să fie adresate minorilor consumatori de droguri,

2
Raportul naţional privind situaţia drogurilor din România în anul 2009
3
Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, pag.21

4
devine o necesitate în contextul actual al consumului de droguri în România. Totodată, ţinând
cont de scăderea vârstei de debut în consumul de droguri, se impune şi planificarea tipurilor de
intervenţii timpurii pentru minorii care au experimentat consumul de substanţe psihotrope.
În prezent sistemul se confruntă cu o schimbare a paletei de consum în rândul minorilor,
aspect care nu a fost surprins în studiul ESPAD din anul 2007. În ultimii 2 ani a crescut
consumul de substanţe „etnobotanice”(oficial numite substanţe noi cu proprietăţi
psihoactive), cel mai frecvent prin fumat, prin injectare sau prizare. Accesibilitatea crescută a
acestor noi substanţe, prin vânzarea lor de către magazine declarate legale sau prin comerţul on-
line, cât şi aparenta non-nocivitate indusă de inexistenţa acestor substanţe pe listele cu substanţe
interzise, face ca numărul consumatorilor să fie în creştere, România fiind situată pe locul 4 în
Europa la cantitatea de „droguri legale” consumate.
La nivelul serviciilor de probaţiune, care au în supraveghere minori cu vârste cuprinse
între 16-18 ani, se întâlneşte un număr relativ redus de minori consumatori de droguri ilegale,
consumul de alcool şi tutun fiind mult mai frecvent.
Conform Studiului naţional privind consumul de tutun, alcool şi droguri 2007-
România4, aplicat adolescenţilor cu vârsta de 16 ani care frecventează cursuri de zi în instituţii
de învăţământ post-gimnazial, România este o ţară cu prevalenţă scăzută în ceea ce priveşte
consumul de alcool, tutun, droguri în rândul minorilor cu vârsta de 16 ani comparativ cu restul
Europei. Se remarcă însă un comportament staţionar legat de consumul de alcool şi tutun,
înregistrându-se o creştere a consumului de droguri ilicite.
Deşi majoritatea elevilor din studiu - 74%, au declarat că au consumat alcool în ultimele
12 luni, această proporţie este net sub media europeană.
Consumul de marijuana sau haşiş pe parcursul vieţii în 2007 este de 4%, faţă de 3% în
2003 şi 1% în 1999. Valoarea din România este foarte scăzută comparativ cu media europeană
de 17%. În România nivelul de consum este mai ridicat la băieţi (5% versus 2% la fete);
diferenţa de 1% observată în anul 2007 faţă de 2003 este mai mică decât cea dintre anii 2003 şi
1999 ( 2%). La nivel european consumul de marijuana sau haşiş este mai mare la băieţi.
Consumul de inhalante pe parcursul vieţii în anul 2007 este de 4%, faţă de 1,7% în 2003
şi 1,3% în 1999. În România valoarea consumului se situează sub valoarea europeană de 9%, cu
o uşoară predominanţă a băieţilor (10% versus 8% la fete).
Consumul de Ecstasy pe parcursul vieţii este de 1%, valoare identică cu cea din 2003, în
creştere faţă de 1999, când nu a fost raportat un asemenea consum. Valoarea din România este
mult scăzută comparativ cu cea europeană care este de 4%, cu diferenţă mică între sexe, în
favoarea băieţilor (4% versus 3%).
Studiul privind adolescenţii cu risc crescut de infectare HIV / SIDA 5, realizat de
UNICEF şi Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială în patru
oraşe (Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara) în parteneriat cu ANPDC, a vizat identificarea
comportamentelor cu risc crescut de infectare în cadrul populaţiei minorilor şi tinerilor
consumatori de droguri injectabile. Au fost intervievate 300 de persoane cu vârsta cuprinsă între
14 şi 24 ani consumatori de droguri injectabile şi care practică sexul comercial. Doar 6% dintre
respondenţi aveau vârsta sub 18 ani la momentul realizării cercetării. Majoritatea respondenţilor
4
The European School Survey Project on Alcohol and other Drugs (ESPAD) 2007
5
Studiul privind adolescentii cu risc crescut HIV / SIDA / www. unicef. ro

5
îşi injectau zilnic drog, iar iniţierea consumului a fost plasată în medie la vârsta de 15 – 16 ani,
heroina fiind cel mai utilizat drog.
Grupurile sociale cele mai expuse consumului de droguri ilegale, alcool şi tutun sunt
tinerii care abandonează şcoala, şomerii, copiii străzii, tinerii instituţionalizaţi, familii în situaţie
de risc.
În acest context, raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi
Demografice recomandă ca prioritară înfiinţarea de servicii specializate pentru consumatorii de
droguri în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din subordinea
Consiliilor Judeţene. Aceasta vine în susţinerea recomandării de implicare a DGASPC în
procesul de asistare a copiilor consumatori de droguri.
Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada
2005 - 2008 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323 / 2005, prevede acţiuni în colaborare cu
sistemul de protecţie a drepturilor copilului, referindu-se în principal la prevenirea în familie şi
în comunitate, prin intermediul unor activităţi de informare - sensibilizare a părinţilor şi prin
campanii de sensibilizare a opiniei publice.
Strategia Naţională Antidrog 2005-20126 a fost elaborată în concordanţă cu prevederile
Strategiei Europene în domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice pentru reducerea
cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaţionale şi dezvoltarea unui sistem
global integrat de informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor.
Răspunsul adecvat la provocările de natură socială, economică, de sănătate şi securitate
pe care le implică consumul de droguri este condiţionat de o viziune echilibrată, exprimată într-o
politică unitară, care nu poate fi atinsă fără coordonarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor
implicate în reducerea cererii şi ofertei de droguri şi în cooperarea internaţională în domeniu.
Pentru aceasta, Agenţia Naţională Antidrog îşi propune ca la sfârşitul perioadei 2005-
2012, în România să funcţioneze un sistem integrat de instituţii şi servicii publice care va
asigura reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei.
În conformitate cu Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, una dintre probleme
actuale ale societăţii româneşti o constituie creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei
generale şi, îndeosebi, în rândul tinerilor.
Unul din obiectivele propuse de către Strategia Naţională Antidrog 2005-2012 în ceea ce
priveşte prevenirea consumului de droguri este conştientizarea şi implicarea întregii populaţii,
în special a copiilor şi tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale,
selective şi indicate, în scopul întăririi influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţei
factorilor de risc.
Prevenirea în şcoală are ca obiective specifice: dezvoltarea unor atitudini şi practici la
nivelul întregii populaţii aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare
şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi
droguri; creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin
întârzierea debutului consumului de alcool, tutun şi droguri; sensibilizarea şi educarea populaţiei
şcolare în scopul evitării consumului experimental sau recreaţional de droguri şi trecerii de la
acesta la cel regulat. Trebuie precizat că, deşi există intervenţii bine conturate pentru educaţia

6
Strategia Naţională Antidrog 2005-2012; Publicată în MO nr. 112 din 03 februarie 2005

6
pentru sănătate şi prevenirea consumului de droguri, acestea nu prevăd obligativitatea
implementării şi de aceea nu se regăsesc în programele tuturor insituţiilor de învăţământ.
Un rol important în cadrul SNA 2005-2012 este acordat programelor de prevenire în
familie, ce au ca obiective specifice: sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în
vederea implicării active, obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie
preventivă; oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în
prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei; dezvoltarea unor programe de formare a
părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor de protecţie şi scăderii celor de risc în
consumul de droguri.
De asemenea, prin programele de prevenire comunitară, SNA 2005-2012 prevede
dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi individualizat al copiilor şi
tinerilor aflaţi în situaţii de risc, care să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială,
educaţie şi formare profesională a acestora.
În ceea ce priveşte asistenţa medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi
reinserţia socială, SNA 2005-2012 nu face o referire specială la serviciile oferite minorilor
consumatori de droguri, ci prevede doar dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional, care să
asigure accesul general şi timpuriu al copiilor şi tinerilor la servicii psihologice, medicale şi
sociale specifice consumului de droguri.
Obiectivul general al capitolului B. Asistenţă medicală, psihologică, socială şi
reinserţie socială din Planul de Acţiune 7 este asigurarea accesului universal al populaţiei
consumatoare de droguri la sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială prin
dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate populaţiei generale, a celei
consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare, în
scopul reintegrării şi reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri.
Un obiectiv important este dezvoltarea circuitului integrat de asistenţă a consumatorilor
şi consumatorilor dependenţi de droguri, pe cel puţin trei niveluri, care să ofere o reţea de resurse
(pornind de la modelul creat în centre de excelenţă), să garanteze accesul consumatorilor şi
disponibilitatea generală a acestor servicii.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost evaluate serviciile specializate care acordă
asistenţă minorilor consumatori de droguri, urmărindu-se identificarea aspectelor legate de
cererea de tratament, vârsta şi tipul de substanţă folosită, tipul şi specificul sistemului de referire.
În acest scop a fost utilizată triada: beneficiar / furnizor de servicii / intervenţii.

7
Planul de Acţiune pentru Implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în Perioada 2010- 2012 www. ana. gov. ro

7
 Evaluarea situaţiei actuale relevă faptul că, în ceea ce priveşte cererea de tratament,
experienţa cu minorii consumatori de droguri este relativ limitată. La nivelul serviciilor
pentru protecţia copiilor (DGASPC), există experienţă în principal cu minorii care consumă
substanţe volatile – copii fără adăpost care locuiesc în stradă - şi au vârste de până la 8 -10 ani.
După această vârstă, aceştia încep să asocieze şi alcool, iar după 12-14 ani asociază consumului
şi heroina injectabilă sau chiar cocaina. Intervenţiile de specialitate cuprind intervenţiile
medicale, psihologice, sociale şi educaţionale.
TIPURI DE BENEFICIARI
Pentru facilitarea construirii profilului beneficiarului, segmentul de populaţie
consumatori de droguri minori, poate fi împărţit pe trei paliere în funcţie de situaţia / starea
socială şi anume:
1. Minori fără adăpost care locuiesc pe stradă şi / sau care nu sunt cuprinşi în
nici o formă de asistenţă;
2. Minori aflaţi în asistenţa serviciilor sociale;
3. Minori care locuiesc cu familia.
1. Minorii fără adăpost care locuiesc pe stradă şi / sau care nu sunt cuprinşi în nici o
formă de asistenţă;
Provenienţa acestor minori este în general din mediul rural, fugiţi de acasă din cauza
sărăciei, violenţei domestice, consumului de alcool al părinţilor, abuzului fizic, emoţional,
sexual.
Drogul preferat de consumatorii minori care locuiesc pe stradă este reprezentat de
substanţele volatile (substanţe cunoscute sub numele de Aurolac). Consumul este iniţiat în jurul
vârstei de 8-10 ani. După această vârstă se adaugă şi consumul de alcool şi se observă că după
vârsta de 12-14 ani se încearcă şi droguri de mare risc, respectiv heroină administrată injectabil.
Veniturile minorilor provin din cerşetorie (în zonele mai aglomerate, magazine,
intersecţii) sau din comiterea de infracţiuni minore (furturi din maşini sau de pe stradă).
În multe situaţii sunt susţinuţi de diferite ONG-uri care le aduc o masă caldă sau
îmbrăcăminte.

8
 Organizarea grupului. Grupul este bine organizat, motiv pentru care minorii se simt
mai în siguranţă în stradă decât în unităţile de asistenţă socială, de unde fug în cel mai scurt timp
(24 ore) dacă sunt incluşi.
2. Minorii aflaţi în asistenţa serviciilor sociale (ex. centrele de plasament, adăposturile
de zi sau de noapte).
Provenienţa acestor minori este din familii dezorganizate, mulţi dintre părinţii lor fiind
privaţi de libertate şi decăzuţi din drepturi părinteşti, familii sărace care nu îşi pot permite
întreţinerea lor. Mulţi dintre ei au părinţii aflaţi la muncă în străinătate, iar alţii au fost
abandonaţi în maternitate.
Aceştia au iniţiat consumul de substanţe volatile, dar ajung să consume droguri de mare
risc (heroină). La acestea se adaugă medicamente care se pot obţine prin prescripţie medicală
(tusin, romparkin), la care se adaugă alcoolul, tutunul şi produsele „etnobotanice”.
Veniturile minorilor provin din furturi, prostituţie sau prestarea unor servicii mărunte.
3. Minori care locuiesc cu familia.
Grupa cea mai importantă, semnificativă ca număr, este reprezentată de minorii care
locuiesc cu familia. Menţionăm faptul că, în general, aceştia provin din familii monoparentale,
familii în care unul sau ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, familii în care violenţa
domestică este prezentă, iar consumul de alcool este semnificativ. Un număr redus de minori
sunt consumatori de droguri şi provin din familii organizate, aparent armonioase.
Aceştia consumă droguri în zonele de distracţie (cluburi) unde există o ofertă largă de
substanţe: canabis, amfetamine, Ecstasy, LSD, cocaină, heroină, „etnobotanice” la care se
adaugă medicamentele, alcoolul şi tutunul.
Veniturile necesare pentru iniţierea şi întreţinerea consumului provin iniţial din banii de
buzunar, din vânzarea bunurilor personale din casă, iar apoi a obiectelor provenite din furturi sau
chiar din traficul de droguri.
Dacă în urmă cu 4-5 ani discutam de consum monodrog, şi anume heroină, în prezent,
tiparul de policonsum reprezintă o caracteristică frecvent întâlnită. Consumul combinat
agravează problemele deja existente.
Impactul asupra familiei în care există un minor consumator de droguri este devastator.
Conflictele majore în familie, urmate de multe ori de despărţirea părinţilor, de rejectarea lor din
sânul familiei lărgite dar şi din colectivitate: vecini, colegi de şcoală, sunt situaţii frecvent
întâlnite. În multe cazuri familia este marginalizată, motiv pentru care îi este frică sau ruşine să
ceară ajutor specializat.
În prezent sistemul sanitar răspunde cu dificultate nevoilor acestor minori, pe de o parte
din cauza lipsei unui circuit terapeutic, iar pe de altă parte din cauza lipsei de formare a
specialiştilor în acest domeniu. Sistemul de asistenţă socială este depăşit de situaţia prezentă prin
lipsa de personal şi servicii specializate adresate minorilor consumatori de droguri.
ONG-rile oferă o gamă de servicii mai diversificată, însă nici acestea nu sunt adaptate
pentru minorii consumatori de droguri. Sustenabilitatea serviciilor şi durata de derulare a
activităţilor depinde însă de perioada de finanţare a proiectelor.

9
 Serviciile specializate ale Agenţiei Naţionale Antidrog, prin CPECA, înregistrează un
număr relativ mic de minori care solicită asistenţă. Problemele abordate sunt legate de alcool,
marijuana, tutun şi în ultimul timp, tot mai frecvent, de produsele „etnobotanice”.
Municipiul Bucureşti reprezintă excepţia, pentru că la acest nivel consumul de droguri
injectabile este ridicat, solicitarea de asistenţă este mult mai mare, iar serviciile sunt mai
diversificate.
În privinţa sistemului de referire putem spune că, în general, minorii sunt orientaţi spre
aceste servicii cel mai des de familii, de către şcoală prin diriginţi sau consilierii şcolari, de
serviciile de urgenţă (UPU), în special pentru consumul de alcool (comă alcoolică) şi pentru
supradoză, dar şi de către foşti consumatori.
Această categorie de beneficiari consumă majoritatea substanţelor existente pe piaţă şi
anume: „aurolac”, alcool, alcool combinat cu medicamente, tutun, amfetamine, heroină,
marijuana, cocaină, LSD, metadonă injectabilă şi, în creştere în ultima perioadă, ciuperci
halucinogene, Ecstasy şi „etnobotanice”.
Particularităţile consumului de droguri la minori
Dependenţa de droguri este un fenomen de mare amploare, multifactorial, dinamic şi
schimbător, care afectează intens toate grupele de vârstă. Minorii reprezintă grupa cea mai
vulnerabilă prin caracteristicile specifice vârstei.
Etapele dezvoltării copilului şi adolescentului sunt determinate de nivelul de dezvoltare
psihică care reflectă capacitatea de a recepţiona şi înţelege realitatea. Vârsta cronologică luată ca
referinţă nu are decât un rol orientativ general, întrucât particularităţile individuale şi socio-
culturale pot induce însemnate variaţii, succesiunea fazelor de dezvoltare rămânând obligatorie.
Preadolescenţa (10-14 ani): se împarte în două subgrupe şi anume: prepubertate (10-12
ani) şi pubertate (12-14 ani). Această perioadă corespunde profundelor transformări somato-
endocrine, psihologice şi sociale care caracterizează trecerea de la copilărie la adolescenţa
propriu-zisă.
Adolescenţa (14-18 ani): este perioada definirii personalităţii, a desăvârşirii sexualităţii
şi a statuării unui nou tip de relaţii cu anturajul. Este etapa integrării individului în societatea
adulţilor.
Adolescenţii prezintă dificultăţi generate de experienţele traumatizante din trecut (abuz
sexual, psihic), părinţi absenţi sau iresponsabili, dificultăţi de învăţare, părinţi alcoolici sau
dependenţi de droguri, cu dificultăţi emoţionale şi de relaţionare.
Particularităţile consumului de droguri la minori ţin de vârstă, istoricul de consum, de
tipul de substanţe consumate, de familia de provenienţă sau serviciile sociale care îi au în
plasament. Pentru acordarea asistenţei specializate minorului consumator de droguri este necesar
ca din componenţa clasică a echipelor multidisciplinare să facă parte specialişti cu pregătire în
domeniul asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minori.
Minorii nu trebuie consideraţi „adulţi în miniatură”. Minorii trebuie abordaţi diferit
de adulţi datorită problemelor specifice perioadei de dezvoltare, diferenţelor de valori, sistemelor
de credinţe.

10
 Minorul consumator de droguri prezintă tulburări emoţionale, psihologice,
comportamentale, educaţionale, acestea având profunde implicaţii psiho-sociale, juridice şi
economice.
Consumul de substanţe în rândul minorilor poate afecta capacitatea adaptativă pentru a
face faţă sarcinilor normative de dezvoltare, cum ar fi: structura unei identităţi personale,
formarea unor relaţii constructive şi negocierea echilibrului între autonomie şi înrudire în
familie. Eşecul de a rezolva aceste sarcini ar putea întârzia dezvoltarea abilitaţilor personale
optime, cognitive şi sociale, rezultând un impact negativ asupra evoluţiei ulterioare în
adolescenţă şi în dezvoltarea timpurie ca adult tânăr. Exemple de comportamente tipice întâlnite
la adolescenţi: minciuna, furt, absenteism şcolar, comportament sfidător, promiscuitate sexuală,
expunerea la riscuri fizice inutile, integrarea în grupuri în care se consumă alcool şi care au
comportament antisocial.
Abordarea minorului consumator de droguri trebuie să ţină cont de dezvoltarea lui,
corelată cu severitatea consumului. Consecinţele consumului de droguri asociate cu alcoolul pot
duce la leziuni mortale, suicid, omucideri, violenţă, delincvenţă juvenilă, tulburări psihice,
practici sexuale riscante şi alte riscuri asociate.
Conform legislaţiei europene în care se subliniază că primează binele copilului, este de
dorit ca în cazul minorilor de 14-18 ani care dovedesc discernământ şi se prezintă singuri pentru
a accesa serviciile de specialitate, să se analizeze situaţia şi accesul la tratament să nu fie
condiţionat de acordul părinţilor, dacă minorul solicită confidenţialitatea. Dacă analiza ulterioară
stabileşte ca familia nu este factorul declanşator sau favorizant al consumului, se va căuta pe
parcursul terapiei ca minorul să solicite şi ajutorul familiei pentru succesul deplin al terapiei.
Ţinând cont de precizările de mai sus este de dorit ca programele de asistenţă în
adicţii să implice familia minorului pentru creşterea gradului de motivaţie în ceea ce priveşte
schimbarea, dar şi pentru suportul emoţional pe care îl oferă minorului.

11
 CAPITOLUL 2

Prezentarea sistemului de asistenţă integrată pentru consumatorii de

droguri, în conformitate cu legislaţia actuală

Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a

consumatorilor de droguri au fost realizate de Agenţia Naţională Antidrog în anul 2005, în
colaborare cu profesionişti din domeniu.
Aceste standarde integrează reglementările în vigoare dezvoltate de ministerele cu
atribuţii în acest domeniu şi abordează consumatorul adult de droguri din perspectiva necesităţii
furnizării unui tratament medical adecvat, a unei asistenţe psihologice şi sociale de integrată şi
de calitate şi care să se finalizeze prin reinserţie socială a consumatorului de droguri. În
preambulul Standardelor se subliniază faptul că acestea nu acoperă patru arii şi anume: consumul
de alcool, substanţele administrate cu prescripţie, copiii şi adolescenţii cu vârste sub 18 ani,
tratamentul şi asistenţa în condiţii de detenţie.8
Tratamentul şi asistenţa dependenţei de droguri trebuie considerate ca un continuum de
servicii, începând de la servicii de minimă complexitate, adresate cazurilor în care complicaţiile
generate de uzul de droguri sunt minime, până la cazuri de mare complexitate.
În acest context, se impune dezvoltarea unor standarde care să cuprindă în special
categoria persoanelor cu vârsta de până în 18 ani, datorită specificului problematicii diferite de
cea a adultului.
Pornind de la structura Standardelor sistemului naţional de asistenţă medicală,
psihologică şi socială a consumatorilor de droguri se pot construi servicii adaptate specificului
minorului, care să includă şi standardele serviciilor organizate în cadrul sistemului de protecţie a
copilului.

8
Standardele sistemului naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor
de droguri, Agenţia Naţională Antidrog, 2005, pag.6

12
 SISTEMUL DE ASISTENŢĂ INTEGRATĂ A CONSUMATORILOR DE
DROGURI – ADAPTĂRI NECESARE ASISTENŢEI MINORILOR CONSUMATORI
DE DROGURI
Modalitatea de acordare a serviciilor de asistenţă trebuie să fie corelată cu particularităţile
fiziologice şi psihologice ale minorului, cu aspectul particular indus de consumul de substanţe
psihotrope în această etapă de dezvoltare, precum şi cu reglementările şi standardele de asistenţă
adresate minorilor.
COMPONENTELE SISTEMULUI INTEGRAT DE ASISTENŢĂ A
CONSUMATORILOR DE DROGURI – adaptări necesare pentru asistenţa minorului
1. Niveluri de asistenţă;
2. Servicii;
3. Furnizori de servicii;
4. Centre;
5. Echipa terapeutică.

1. NIVELURILE DE ASISTENŢĂ
Sistemul de asistenţă medicală, psihologică, socială şi educaţională pentru minorii
consumatori de droguri se structurează pe trei niveluri de intervenţie, incluzând şi reţeaua de
sănătate mintală, reţeaua de asistenţă medicală primară, serviciile sociale, serviciile educaţionale.
Sistemul include componente publice, private sau mixte, acreditate / autorizate, fiind coordonate
şi monitorizate de către Agenţia Naţională Antidrog în conformitate cu standardele de calitate.
Aceste niveluri încorporează severitatea clinică şi nevoia de servicii şi pot fi utilizate
pentru minorii cu tulburări cauzate de consumul de substanţe, tulburări psihice şi tulburări de
dezvoltare.

13
 Nivelurile de asistenţă au o componentă multidisciplinară, ceea ce le face utilizabile de
toţi profesioniştii implicaţi în asistenţa integrată a minorilor consumatori de droguri (medici,
psihologi, asistenţi sociali).
Acest model permite evaluarea nivelului de complexitate şi a tipului de resurse din cadrul
serviciilor necesare, fiind flexibil. răspunzând mai bine nevoilor minorului şi permiţănd
abordarea tratamentului în etape.
O încercare de corelare a nivelului de asistenţă pentru adulţi, în conformitate cu
standardele sistemului naţional de asistenţă, cu nivelul de îngrijiri pentru minori este structurată
în continuare şi reprezintă un prim pas de integrare a minorului consumator de droguri în
sistemele de asistenţă destinate adulţilor.

NIVELUL 1
Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea şi trimiterea
minorilor consumatori de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităţilor sociale şi
medicale de bază ale acestora şi coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3.

NIVELUL 2
Al doilea nivel este constituit din unităţi specializate din sistemul de Sănătate Publică şi
din CPECA şi are rolul de a asigura asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-
al treilea nivel, ca şi coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie.

NIVELUL 3
Al treilea nivel asigură reinserţia socială, prin intervenţii specifice şi prin servicii cu
nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2. 9

NIVEL DE SERVICII NIVEL DE ÎNGRIJIRI

ASISTENŢĂ
NIVEL I Asistenţa necesităţilor
medicale şi sociale de bază
NIVEL II Planificarea şi realizarea
evaluării multidisciplinare.
Planuri individualizate de
asistenţă.
Disponibile pentru toată lumea;
Au nevoie de un minim de asistenţă;
Scurte intervenţii pentru revenirea la
funcţiile anterioare;
Minori - medicaţie pentru afecţiuni acute,
pentru afecţiuni cronice, consiliere în
criză.
Servicii mai complexe şi mai bine
coordonate;
Relaţii mai bune între servicii;
Implicarea familiei;
Supraveghere 24 ore;

9
Adaptare la Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, capitolul II - Reducerea cererii

14

NIVEL III Asistenţă specifică cu grad
înalt de specializare.
Spitalizare parţială.
Case de tip familial;
Centre rezidenţiale;
Nivel ridicat de coordonare în jurul
minorului – acoperă mai multe nevoi;
Servicii psihiatrice cu internare;
Servicii rezidenţiale;
Comunităţi terapeutice specifice
minorului implicat în procese.

2. SERVICIILE SPECIFICE PENTRU MINORII CONSUMATORI DE

DROGURI
Serviciile specifice pentru minorii consumatori de droguri sunt grupate după cum
urmează:
I. Servicii de asistenţă medicală;
II. Servicii de asistenţă psihologică;
III. Servicii de asistenţă socială.

I. SERVICII DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Serviciile medicale răspund nevoilor generate de consumul de droguri, cum ar fi
întreruperea, înlăturarea dependenţei şi / sau reducerea riscurilor asociate consumului.
Serviciile medicale destinate tratării minorilor consumatori de droguri reprezintă o reţea
distinctă de cea a adulţilor.10;
 Serviciile de psihiatrie pentru minori (secţiile de dezintoxicare) se află în
subordinea serviciilor de psihiatrie a copilului şi adolescentului11;
 Personalul medical care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de psihiatrie pentru
minori este reprezentat de medicul specialist psihiatru pentru copil şi adolescent12;
 Grupa de vârstă care se internează în aceste unităţi este reprezentată de populaţia cu
vârsta de până la 18, cuprinsă sau nu într-o formă de învăţământ13;
Serviciile acordate minorilor au diferite particularităţi, în funcţie de nivelul de intensitate
şi de complexitate al tratamentului oferit. Astfel, se disting patru tipuri de servicii de asistenţă:

10
Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice
11
Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice
12
Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice
13
Ordinul nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a legii Sănătăţii Mintale şi protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice şi Legea 95

15
 a. Asistenţa de urgenţă;
b. Asistenţa ambulatorie (de intensitate redusă sau de intensitate crescută);
c. Asistenţa în regim rezidenţial;
d. Asistenţa în regim spitalicesc.

a. ASISTENŢA DE URGENŢĂ
PRINCIPII
 Se acordă atunci când viaţa consumatorului minor de droguri este pusă în pericol ca
urmare a intoxicaţiei acute sau a sindromului de abstinenţă aferent consumului de
droguri.
 Este în regim spitalicesc.
 Este cel mai intensiv nivel de asistenţă.
 La iniţierea intervenţiei terapeutice, reprezentantul legal al minorului semnează
obligatoriu un acord informat.
 Echipa terapeutică este compusă din specialişti pentru minori: medic psihiatru pentru
minori, psiholog clinician, asistent social, ergoterapeuţi şi / sau alţi specialişti.
În general, la minori, cura de dezintoxicare se efectuează non-substitutiv. În anumite
cazuri, dar numai cu acordul părinţilor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, se pot aplica şi
alte formule terapeutice.
Dezintoxicarea medicală reprezintă numai prima treaptă în tratamentul dependenţei şi
prin aportul său se produc doar mici schimbări pe termen lung în folosirea drogurilor.
Dezintoxicarea medicală reuşeşte doar să controleze simptomele fizice ce se înregistrează la
reducerea sau eliminarea consumului de droguri. În timp ce dezintoxicarea medicală este rareori
eficientă în atingerea abstinenţei pe termen lung, pentru alţi indivizi este o etapă foarte indicată şi
eficientă în tratamentul dependenţei de droguri.
O altă metodă de tratament, care poată fi luată în consideraţie ca metodă alternativă de
asistenţă, este tratamentul substitutiv cu metadonă. În prezent acest tratament este restricţionat în
cazul minorilor consumatori de droguri. Această alternativă de tratament este considerată din ce
în ce mai eficace în tratarea dependenţei de opiacee la adulţi, dar ea prezintă riscurile şi limitările
sale (cea mai importantă dintre ele: nevoia de creştere a dozei de metadonă datorită instalării
toleranţei, în unele cazuri).
FURNIZORI DE SERVICII
 Unităţile de primire urgenţe (UPU) pentru minori sunt parte componentă a
Spitalului de Urgenţă de Pediatrie 14 şi numai în municipiile şi oraşele fără Spitale de Pediatrie
beneficiarul se poate adresa unui Spital Judeţean de Urgenţă.
 Centrul de dezintoxicare pentru minori este parte integrantă din Spitalul de
Psihiatrie sau a Clinicilor / Secţiilor de Psihiatrie pentru copii şi adolescenţi.
TIPURI DE SERVICII:
 tratarea supradozelor şi a sevrajului;
14
Legea 95

16
  dezintoxicare;
 tratamentul dual;
 servicii psihologice de intervenţie în criză.

b. ASISTENŢA AMBULATORIE
1. Asistenţă ambulatorie de intensitate redusă
PRINCIPII:
 Se adresează minorilor care au un grad de dependenţă de droguri cu o severitate redusă
sau care se încadrează într-o categorie de consumatori cu risc redus;
 În ambulatoriul de intensitate redusă intervenţiile sunt bazate pe un protocol definit şi pe
o agendă programată regulat;
 Serviciile au o durată limitată în timp.
FURNIZORI DE SERVICII:
 Centrele de consiliere de la nivelul DGASPC, CPECA, CSM, ONG şi alţi furnizori
privaţi.
TIPURI DE SERVICII:
 Servicii medicale; consiliere psihologică, consiliere socială.

2. Asistenţă ambulatorie de intensitate crescută

PRINCIPII:
 Asistenţa ambulatorie de intensitate crescută se acordă în funcţie de
tulburările psihice, sociale, emoţionale, de complianţa la tratament şi de
randamentul şcolar al minorului;
 În ambulatoriul de intensitate crescută (sau centrul de zi) intervenţiile
prezintă o varietate largă.
FURNIZORI DE SERVICII:
 CPECA, CSM pentru minori, DGASPC, ONG–uri sau alţi furnizori privaţi acreditaţi.
TIPURI DE SERVICII:
 Tratamente specifice pentru tulburări psihice asociate;
 Tratament de menţinere cu agonişti de opiacee şi tratament de susţinere a abstinenţei
cu antagonist opiaceu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

c. ASISTENŢA ÎN REGIM REZIDENŢIAL

PRINCIPII:
 Presupune oferirea de servicii, într-o structură de 24 ore din 24, timp de 7 zile din 7.
 Activităţile desfăşurate sunt specifice vârstei, pentru acestea fiind necesare mai multe
spaţii adecvate şi structurate pe grupe de vârstă.

17
FURNIZORI DE SERVICII:
 CSM pentru minori cu staţionar, DGASPC, CPECA, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, ONG – uri sau alţi furnizori privaţi.
TIPURI DE SERVICII:
 Comunitatea terapeutică;
 Centrul de reeducare;
 Penitenciarul pentru minori.
3. Asistenţa în regim spitalicesc (CSM)
PRINCIPII:
 Managerul de caz va coordona evaluarea medicală, psihologică şi socială, utilizând
instrumentele specifice acestui serviciu în conformitate cu Legea 95 şi Legea sănătăţii
mintale;
 La finalizarea evaluării se prezintă minorului şi familiei posibilităţile de intervenţie
terapeutică de la acest nivel şi se semnează consimţământul informat conform modelului
Legii 95.
 La finalizarea tratamentului familia primeşte un bilet de ieşire din spital sau o scrisoare
medicală, cu următoarele recomandări:
-Luarea în evidenţă de către medicul de familie;
-Luarea în evidenţă de către medicul specialist psihiatru pentru copii din ambulatoriul de
specialitate sau CMI de specialitate în cazul prescrierii medicaţiei specifice (dublu
diagnostic);
-Continuarea managementului de caz în cadrul CSM;
-Raportarea cazului către DGASPC, CPECA sau către alţi furnizori de servicii publici
sau privaţi cu care pot realiza protocoale de colaborare.
FURNIZORI DE SERVICII:
Spitale de Psihiatrie, Centre de Sănătate Mintală, furnizori de servicii privaţi.
TIPURI DE SERVICII:
 tratarea supradozelor şi a sevrajului;
 dezintoxicare;
 tratamentul dual;
 consiliere şi psihoterapie;
 ergoterapie etc.
II. SERVICII DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ
Servicii psihologice reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni realizate pentru a
răspunde nevoilor psihice generate de consumul de droguri.
Consilierea individuală, consilierea de grup sau alte terapii sunt componente
esenţiale pentru un tratament eficient al minorilor dependenţi de droguri. În timpul terapiei
se abordează elemente de motivaţie, de formare şi dezvoltare a unor abilităţi necesare rezistenţei
la comportamentul de consum, de a înlocui acest comportament cu activităţi constructive,

18
luptând în acelaşi timp pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de rezolvare a problemelor. Terapia
cognitiv-comportamentală facilitează de asemenea relaţiile interpersonale şi abilităţile indivizilor
de a se integra în familie şi în societate. Alte modalităţi specifice de tratament sunt: tehnica
celor 12 paşi, terapia de familie, terapia raţional-emotiv-cognitiv comportamentală, modelul
comunităţilor terapeutice etc. Varietatea de opţiuni pentru tratamentul tulburărilor datorate
consumului de substanţă include intervenţii în ambulator, internare, servicii rezidenţiale dar şi
serviciile de suport de viaţă independentă.
TIPURI DE SERVICII:
 Consiliere psihologică individuală;
 Consiliere psihologică de grup;
 Psihoterapie individuală;
 Psihoterapie de familie etc.;
 Consiliere pre şi post testare HIV, hepatită B şi C.

III. SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Serviciile de asistenţă socială reprezintă un ansamblu complex de măsuri şi acţiuni
destinate integrării sociale, educaţionale şi profesionale a minorilor consumatori de droguri.
TIPURI DE SERVICII:
2. Comunitate terapeutică;
3. Servicii de reinserţie socială.

IV. SERVICII DE TIP HARM REDUCTION

Se derulează prin intermediul unităţilor mobile dar şi prin intermediul centrelor de
reducere a riscurilor. Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri în rândul minorilor
devine o dimensiune integrantă a unei abordări comprehensive care se raportează asupra
beneficiarului minor, în primul rând din perspectiva dreptului la sănătate al acestuia, aşa cum
este el reglementat în articolul 24 din cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite pentru respectarea
drepturilor copiilor.
Serviciile de tip harm reduction oferite minorilor consumatori de droguri includ
programele de schimb de seringi pe teren, centre fixe, centre de zi.

Există trei niveluri de asistenţă la care se situează aceste servicii:

Nivelul 1 presupune următoarele etape: identificarea, atragerea, motivarea şi îndrumarea

consumatorilor de droguri spre servicii specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale
de bază ale consumatorilor de droguri precum şi coordonarea cu resursele de la nivelurile 2 şi 3.
FURNIZORI DE SERVICII:
 unităţi mobile (stradale) sau centre fixe (drop-in).

19
a) Serviciul socio-medical stradal reprezintă unitatea specializată ce acordă servicii socio-
medicale în scopul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în cadrul comunităţii,
conform unui plan integrat de intervenţie.
TIPURI DE SERVICII:
 Oferire de materiale sanitare (kituri) de injectare (seringă, tampon alcool, fiolă,
apă distilată, opţional garou, unguent cu heparină);
 Oferire de prezervative şi lubrifianţi;
 Oferire de materiale informative minime: broşuri informative despre bolile cu
transmitere sexuală sau pe cale injectabilă (HIV / SIDA, hepatită B şi C), broşuri
cu alţi furnizori de servicii, pliante cu informaţii pentru referirea către alte
servicii;
 Sesiuni scurte de consiliere, în care se prezintă informaţii de bază în privinţa
riscurilor asociate consumului de droguri;
 Intervenţii de prim ajutor în situaţii de criză;
 Alte activităţi conexe, considerate a fi utile de către furnizorul de servicii.
b) Centre fixe (unitate / instituţie specializată, care acordă servicii socio-medicale în scopul
reducerii riscurilor asociate consumului de droguri, în cadrul unei locaţii amenajate, conform
unui program de lucru prestabilit şi a unui plan integrat de intervenţie).
TIPURI DE SERVICII:
 Oferire de materiale sanitare de injectare;
 Oferire de materiale de informare şi consiliere ce vizează nevoile de asistenţă
specifice ale beneficiarului;
 Asistenţă medicală primară (tratarea infecţiilor, tratarea unor boli uşoare, oferirea
unui pachet de medicamente de bază);
 Consiliere juridică de bază.

Nivelul 2 este reprezentat de unităţi ce acordă asistenţă specializată precum şi monitorizarea şi

referirea pacientului către nivelul 3 de asistenţă; reprezintă nivelul central pentru întregul sistem
de asistenţă, în cadrul căruia se oferă tratament individualizat prin includerea într-un program
integrat de asistenţă).

FURNIZORI DE SERVICII:
 centre de zi: unităţi / instituţii care acordă servicii socio-medicale în scopul reducerii
riscurilor asociate consumului de droguri, în regim ambulatoriu, în cadrul unei locaţii amenajate,
conform unui program de lucru prestabilit şi a unui plan integrat de intervenţie.
TIPURI DE SERVICII:
 kit de injectare;
 materiale sanitare;

20
  pachet de informare a beneficiarilor;
 consiliere psihologică individualizată;
 testare rapidă HIV, hepatita B şi C;
 asistenţă medicală;
 pachet minim de servicii de igienizare (asigurarea unui duş zilnic, spălarea
îmbrăcămintei etc.);
 hrană (3 mese pe zi, urmează să se stabilească dacă este contra cost şi cuantumul
acestui cost).

Nivelul 3 (asigură reinserţie socială prin intervenţii specifice şi prin servicii cu nivel crescut de
specializare care sprijină nivelul 2 de asistenţă).
FURNIZORI DE SERVICII:
 programele / centrele de post-cură.
Denumire generală: centre de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.
TIPURI DE SERVICII:
 servicii socio-medicale adresate unor grupuri sociale vulnerabile (sunt incluşi în
această categorie şi copii şi adolescenţii cu risc crescut de infectare), care
dezvoltă programe de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.

21
 CAPITOLUL 3

3.1. Etapele de acordare a asistenţei medicale, psihologice şi sociale

pentru minorul consumator de droguri

Abordarea integrată a asistenţei medicale, psihologice şi sociale a minorului consumator

de droguri se realizează eficient pe etape, astfel:
1. identificarea sau screeningul şi referirea cazului
2. evaluarea
3. tratamentul
4. reinserţia socială

IDENTIFICARE EVALUARE TRATAMENT REINSERŢIE

ŞI SOCIALĂ
REFERIRE

UNITĂŢI ŞCOLARE CPECA CPECA CPECA

UNITĂŢI MEDICALE CSM CSM DGASPC
SERVICII DE DGASPC SPITALE ONG
ASISTENŢĂ ONG PSIHIATRIE PROBATIUNE
SOCIALĂ FURNIZORI UPU INSPECTORAT
SERVICII DE HARM PRIVAŢI ONG ŞCOLAR
REDUCŢION
INSTITUŢII DE
APLICARE A LEGII
ANGAJATORI
CPECA
ONG

ETAPA 1: IDENTIFICAREA şi REFERIREA

IDENTIFICAREA
PRINCIPII:
 În momentul identificării unui caz de minor consumator de droguri, se solicită
obligatoriu prezenţa reprezentantului legal al acestuia.
 În cazul în care minorul nu are un reprezentant legal acesta va fi reprezentat de
către DGASPC. Pentru minorul care beneficiază de măsura de protecţie a plasamentului într-un
serviciu de tip rezidenţial (centru de plasament, casă de tip familial) stabilită prin sentinţă

22
pronunţată de către tribunal (în situaţia în care nu există acordul părinţilor cu privire la instituirea
măsurii de plasament), drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate şi respectiv îndeplinite
de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului din municipiul
Bucureşti.
În cele mai multe cazuri, preşedintele consiliului judeţean/ primarul sectorului deleagă
responsabilitatea exercitării drepturilor părinteşti cu privire la persoana copilului, şefului
serviciului de tip rezidenţial, iar drepturile cu privire la bunurile copilului sunt exercitate şi
respectiv îndeplinite de către preşedintele CJ/ primarul sectorului.
În cazul măsurii de protecţie instituită de către Comisia pentru Protecţia Copilului (în situaţia în
care există acordul părinţilor cu privire la instituirea măsurii) părinţii sunt reprezentanţii legali ai
copilului, drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil menţinându-se pe toată durata măsurii
plasamentului.
 Screening-ul este o procedură utilă de evaluare pentru a identifica persoanele cu
consum sau dependenţă de droguri, precum şi comportamentele de risc asociate (transmitere
virală prin schimbul de ace şi / sau sexul neprotejat, comportamentul potenţial violent, riscul de
suicid).
FURNIZORII DE SERVICII
Instituţiile implicate în identificarea cazurilor sunt în general cele care au ca obiectiv
de activitate lucrul cu minorul:
 unităţile şcolare (de către: profesori, diriginţi, consilieri şcolari, medici şcolari,
pedagogi);
 unităţile medicale (în: cabinete - medici de familie, serviciul de ambulanţă, unităţi
primire urgenţe, secţiile / departamentele de toxicologie pediatrică din cadrul spitalelor de
pediatrie, spitale de pediatrie, spitale de psihiatrie, spitale de boli infecţioase);
 serviciile de asistenţă socială (SPAS, DGASPC, ONG-uri);
 serviciile de harm reduction (în urma consilierii se recomandă orientarea minorului
care are un grad ridicat de motivaţie pentru întreruperea consumului într-un tratament structurat);
 instituţii de aplicare a legii (organele de poliţie, jandarmeria, serviciile de
probaţiune, centrele de reeducare pentru minori, penitenciarele pentru minori);
 angajatori (care angajează minori cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani);
 CPECA (în cadrul programelor de prevenire în şcoli sau ca urmare a unui program
de screening în rândul minorilor).

REFERIREA MINORULUI
Referirea cazurilor pentru confirmarea diagnosticului de consum de droguri (indiferent de
tipul de drog consumat) se va face către furnizorii acreditaţi de servicii, publici sau privaţi.

23
 PRINCIPII:
 În cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie specială de plasament
sau plasament în regim de urgenţă într-un serviciu de tip rezidenţial, referirea pentru evaluarea
severităţii consumului de droguri se face către un furnizor acreditat, minorul fiind însoţit de
reprezentantul legal desemnat;
 În cazul minorului aflat în stradă şi care nu deţine acte de identitate, se obţin acte în
regim de urgenţă după care este orientat către un serviciu acreditat pentru evaluarea consumului
de droguri fiind însoţit obligatoriu de reprezentantul legal desemnat;
 În cazul în care minorul locuieşte cu familia, iar identificarea este realizată de către
specialişti care nu au competenţe în evaluarea minorului consumator de droguri (consilier şcolar,
medic şcolar, medic de familie, specialişti din alte servicii medicale, unde au fost internaţi pentru
alte afecţiuni, UPU, serviciile de probaţiune, poliţia, alţi specialişti din ONG-uri), acesta va fi
referit către un furnizor acreditat de servicii pentru evaluarea minorilor consumatori de
droguri.
 Referirea minorului se realizează în funcţie de nivelul de asistenţă şi de
complexitatea toxicologică. Pentru cazurile care pun în pericol viaţa minorului (supradoze sau
alte urgenţe) referirea se face către Unităţile Primire Urgenţe (secţia toxicologie).
 Referirea se realizează obligatoriu în prezenţa părintelui sau a reprezentantului
legal al minorului, utilizând scrisoarea de solicitare (conform modelului 1).

FURNIZORII DE SERVICII:
 CPECA, unităţi medicale (UPU, CSM, cabinete medicale şcolare sau de familie),
ONG-uri sau furnizori privaţi.

ETAPA 2: EVALUAREA
Particularităţile evaluării minorului consumator de droguri sunt legate de modalităţile de
apartenenţă (locuieşte cu familia de origine sau beneficiază de o măsură de protecţie specială).
Pentru aceste considerente sunt două direcţii de evaluare şi orientare într-un program integrat a
minorului consumator de droguri.
În prima variantă, în care minorul locuieşte cu familia de origine care cooperează, are
posibilităţi de supraveghere şi condiţii decente de locuit, orientarea acestuia se simplifică, acesta
fiind integrat în circuitul specific pentru CPECA, cu respectarea regulilor de funcţionare a
sistemului integrat de servicii.
În a doua variantă, în cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie
specială, responsabilitatea revine personalului din centrele acreditate pentru acestea, iar pentru
aria socială responsabile sunt DGASPC-urile, conform standardelor de asistenţă şi protecţie
socială a minorului15.

15
Există standarde minime obligatorii privind funcţionarea anumitor tipuri de servicii de asistenţă a copilului

24
 Metoda managementului de caz devine foarte importantă pentru realizarea implementării
programului. Managerul de caz/responsabilul de caz din cadrul DGASPC răspunde de realizarea
componentelor sociale şi/sau psihologice, dar şi de socializare şi integrare/reintegrare socială a
copilului - prin realizarea Planului Individualizat de Protecţie (PIP) şi a Programelor de
intervenţie specifică pe diferitele domenii de intervenţie – sănătate, educaţie, deprinderi şi
abilităţi de viaţă independentă, reintegrare în familie (PIS) - în timp ce managerul de caz din
CPECA este responsabil pentru componenta consumului de droguri - prin realizarea Planului
Integrat de Tratament (PIA) şi a Planului Individualizat de Asistenţă (PIT).
Evaluarea consumatorilor minori din perspectiva consumului de droguri în pretratament
se realizează pe următoarele arii de intervenţie:
 ARIA 1. – istoric personal şi de consum, semne de intoxicaţie / sau sindrom de
abstinenţă;
 ARIA 2. – condiţii bio - medicale şi complicaţii;
 ARIA 3. – condiţii psihologice sau psihiatrice şi complicaţii;
 ARIA 4. – condiţii sociale şi familiale;
Această etapă presupune evaluarea istoricului de consum şi a istoricului social. În
situaţia în care minorul este victima neglijării şi/sau abuzului, în familie este sesizată Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul în care se află domiciliul
copilului şi se solicită luarea unei măsuri de protecţie.
 ARIA 5. - situaţia juridică.

PRINCIPII
 Evaluarea se realizează de către furnizorii de servicii pentru copii şi adolescenţi,
publici sau privaţi, acreditaţi.
 Evaluarea minorului se realizează obligatoriu în prezenţa părintelui sau a
reprezentantului legal al acestuia. Părintele sau reprezentantul legal însoţeşte minorul pe tot
parcursul evaluării. În absenţa unui părinte sau a unui reprezentant legal este sesizată Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului in judeţul în care se află domiciliul copilului
(ex.: în cazul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate). În situaţii excepţionale
(când a fost identificat în situaţii limită), minorul este însoţit de persoana care l-a preluat.
Aceasta, împreună cu personalul din UPU care a preluat cazul, vor anunţa familia sau
reprezentantul legal.
Reprezentantul legal al minorului va fi dispus de către DGASPC în situaţia instituirii
măsurii plasamentului în regim de urgenţă şi în cazul în care nu întâmpină opoziţie din partea
părinţilor. În 48 de ore DGASPC este obligată să sesizeze instanţa judecătorească, care va decide
cu privire la înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului,
instituirea tutelei sau reintegrarea în familie, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor
părinteşti în următoarele situaţii: părinţii minorului sunt decăzuţi din drepturi; părinţii minorului
sunt plecaţi la muncă în străinătate, acesta aflându-se în grija aparţinătorilor sau a altor persoane,
fără să existe un act de împuternicire; părinţii minorului se află în evidenţa serviciilor de
specialitate cu boli psihice cronice (psihoze) şi nu există documente prin care aceştia sunt
decăzuţi din drepturi; minorul identificat nu are certificat de naştere/ acte de identitate.

25
 În cazul în care minorul beneficiază de o măsură de protecţie specială, reprezentantul
legal al minorului este desemnat fie prin hotărâre judecătorească (în cazul în care nu există
acordul părinţilor) fie prin hotărâre a Comisiei pentru Protecţia Copilului (în cazul în care există
acordul părinţilor).
Dacă părintele nu este decăzut din drepturi este solicitată şi prezenţa acestuia, alături de
reprezentantul DGASPC.
 În cazul minorilor ce prezintă tulburări asociate consumului de droguri este
necesară o abordare comprehensivă, pluridisciplinară, corespunzătoare diferitelor arii personale,
sociale şi economice, o abordare centrată pe simptomele de dependenţă fiind insuficientă pentru
a conduce la rezultate pozitive pe termen lung. Diagnosticul şi evaluarea complexă a minorului
reprezintă cheia unei abordări planificate, personalizate şi eficiente şi presupune implicarea şi
cooptarea copilului în demersul terapeutic şi de integrare/reintegrare socială şi familială.
 Evaluarea severităţii consumului de droguri la minori se realizează pe cele 5 arii de
evaluare 16 amintite anterior.
 La finalul evaluării, minorul, reprezentantul legal al acestuia şi managerul de caz
semnează acordul informat de tratament (conform model 4).
 O evaluare cuprinzătoare va lua în considerare starea de sănătate somatică şi
mintală, stadiul şi severitatea bolii, factori ce ţin de personalitatea copilului/ adolescentului
(temperamentul, etc.) , situaţia şcolară, familială şi gradul de integrare socială, precum şi situaţia
juridică. Un proces de evaluare adecvată creează mediul de dezvoltare a unei alianţe terapeutice
pentru a angaja beneficiarul în tratament/ demersul terapeutic şi de integrare/ reintegrare socială
şi familială.
 Evaluarea şi diagnosticul sunt cerinţele de bază pentru iniţierea tratamentului.
Criteriile de diagnostic utilizate corespund standardelor internaţionale (DSM- IV / ICD10) în
domeniul sănătăţii mintale şi reprezintă referinţele pentru a ajunge la un diagnostic de tulburare
dată de consumul de droguri. Confirmarea diagnosticului de tulburare psihică asociată este pus
de către medicul psihiatru.

FURNIZORII DE SERVICII:
 CPECA
 unităţi medicale (secţiile de psihiatrie pediatrică, centrele de sănătate mintală pentru
copii, cabinetele medicale individuale de specialitate psihiatrie pediatrică / pediatrie),
 ONG-uri sau alţi furnizori privaţi acreditaţi.
 medic specialist psihiatru pentru copii şi adolescenţi
 medic specialist pediatru
 psihoterapeut sau psiholog clinician
 asistent social
 asistent medical.
16
Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de droguri

26
 Realizarea interviului structurat în vederea realizării selecţiei programului adecvat
profilului fiecărui consumator minor este realizat în CPECA.
Evaluarea minorului se face de către echipa terapeutică, sub coordonarea managerului
de caz. Echipa terapeutică este multidisciplinară, fiind alcătuită din profesionişti cu specializare
în asistenţa minorilor consumatori de droguri:
Managerul de caz realizează primul interviu structurat cu minorul. Ulterior, ceilalţi
specialişti din echipa terapeutică completează cu informaţii specifice fişa bio-psiho-socială
(conform model 3 / 4). Această fişă are la bază un interviu structurat ce ajută la orientarea
minorului în conformitate cu cele 5 arii de evaluare. Managerul de caz realizează toate
contactele şi acompaniază minorul împreună cu reprezentantul legal la ceilalţi furnizori de
servicii care contribuie la realizarea programului de asistenţă.
În condiţiile în care echipa este incompletă şi nu se poate realiza integral evaluarea
medicală, psihologică şi socială în cadrul unei singure instituţii (respectiv CPECA), managerul
de caz realizează coordonarea cu celelalte servicii specializate care sunt necesare evaluării
complexe. Evaluarea se va realiza în baza protocoalelor de colaborare cu furnizorii acreditaţi de
servicii, publici sau privaţi. În cazul colaborării cu unităţile medicale aflate în contract cu Casa
de Asigurări de Sănătate (CSM, CMI, spital de psihiatrie sau de pediatrie) este necesar biletul de
trimitere eliberat de medicul de familie.

MANAGEMENTUL DE CAZ
Metoda managementului de caz este deosebit de importantă în situaţia minorului
consumator de droguri, asigurând colaborarea acestuia cu ceilalţi furnizori acreditaţi de servicii,
fluidizarea circuitului terapeutic, precum şi standardizarea comunicării.
În acest context, managementul de caz reprezintă metoda de bază pentru integrarea
tuturor serviciilor necesare pentru realizarea obiectivelor propuse.
Managementul de caz este necesar deoarece, în cele mai multe medii, serviciile sunt
fragmentate şi inadecvate în îndeplinirea nevoilor minorilor consumatori de droguri. Fiecare
serviciu are standarde specifice de intervenţie, motiv pentru care este necesară armonizarea
acestora.

PRINCIPII:
1. Managementul de caz oferă minorului consumator de droguri şi reprezentantului
legal al acestuia un punct unic de contact cu sistemul de servicii medicale,
psihologice, sociale şi educaţionale;
2. Managementul de caz orientează minorul şi reprezentanţii legali ai acestuia şi este
orientat de necesităţile beneficiarului;
3. Managementul de caz implică advocacy (încurajare şi suport);
4. Managementul de caz este bazat pe comunitate;
5. Managementul de caz este pragmatic;
6. Managementul de caz este anticipativ;
7. Managementul de caz este flexibil;
8. Managementul de caz este sensibil la diferenţele culturale.

27
 Managementul de caz presupune un set de funcţii larg acceptate:
 Evaluare
 Planificare
 Crearea de legături de colaborare
 Monitorizarea
 Advocacy (încurajare şi suport).

CRITERII DE ORIENTARE A MINORULUI PENTRU SELECŢIA

PROGRAMULUI NUMAI DIN PERSPECTIVA CONSUMULUI DE DROGURI
Agenţia Naţională Antidrog a dezvoltat patru Programe integrate de asistenţă (PIT) a
adulţilor, ce pot fi folosite orientativ şi pentru asistenţa integrată a minorilor.
În continuare se reprezintă criteriile de orientare stabilite în scopul standardizării
asistenţei şi tratamentului minorului consumatorului de droguri. Se subliniază că un avantaj al
acestor criterii este că acestea încurajează continuitatea, multidisciplinaritatea ca şi abordarea
multidimensională.
Criteriile de orientare permit selectarea programului integrat de asistenţă cel mai potrivit
cu nevoile individuale ale beneficiarului.

PROGRAME INTEGRATE DE ASISTENŢĂ (PIT)

Programele integrate de asistenţă implică un set comprehensiv de programe terapeutice,
psihologice şi sociale, complementare, simultane sau secvenţiale, concretizate printr-un plan
individualizat de asistenţă (PIA).
Tipuri de programe integrate de asistenţă (PIT):
Programele integrate de asistenţă structurează modalitatea de acordare a serviciilor într-o
manieră integrată şi continuă.
PIT 1 – Program drog 0 de intensitate mică
 Măsurile terapeutice sunt minime, constând în intervenţii psiho-sociale destinate
menţinerii abstinenţei.
PIT 2 – DROG 0
 Măsurile terapeutice sunt necesare întreruperii consumului, dezintoxicării şi
menţinerii abstinenţei şi reintegrării sociale.
PIT 3 – program drog 0 cu stabilizare
 Sunt măsuri medicale, psihologice sau sociale la care se asociază intervenţii
psiho-sociale destinate menţinerii abstinenţei şi reintegrării sociale.
PIT 4 – program de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.
 Măsurile sunt de tip harm reduction – respectiv schimb de seringi, menţinere cu
agonişti la care se asociază intervenţii psiho-sociale.


28
 PLAN INDIVIDUALIZAT DE ASISTENŢĂ (PIA)
După culegerea tuturor datelor, managerul de caz realizează rezumatul evaluării şi
confirmarea diagnosticului, întocmeşte planul individual de asistenţă (PIA) şi planul
individual de tratament (PIT), implicând în acest demers minorul şi familia sau reprezentantul
legal.
Planul individual de asistenţă reprezintă componentele funcţionale, intervenţiile
terapeutice, psihologice şi sociale individualizate din cadrul unui PIT pe două componente:
 Terapeutică
 Psiho-socială
Stabilirea modalităţii de asistenţă se realizează în urma rezultatelor obţinute prin
intermediul evaluării, acestea sunt:
 Asistenţă intensivă de urgenţă - când există un pericol iminent pentru beneficiar
sau pentru alte persoane
 Asistenţă ambulatorie – când nu există un pericol iminent
 Orientare şi stabilizare – în aşteptarea intrării într-un serviciu de asistenţă

ETAPA 3: TRATAMENTUL MINORULUI CONSUMATOR DE DROGURI

Obiectivele asistenţei integrate a consumatorilor minori de droguri
În conformitate cu Asociaţia Americană de Psihiatrie, obiectivele asistenţei
consumatorilor de droguri sunt următoarele:
1. Beneficiarul întrerupe sau reduce consumul de droguri şi efectele acestuia;
2. Beneficiarul reduce frecvenţa şi severitatea recăderilor;
3. Beneficiarul dezvoltă abilitaţi psihologice şi emoţionale necesare recuperării şi
menţinerii funcţiilor sale personale, ocupaţionale şi sociale.

PRINCIPII GENERALE
 TRATAMENT OBLIGATORIU. Tratamentul nu trebuie să fie voluntar pentru
a fi eficient17. Motivarea foarte puternică a individului poate facilita tratamentul, dar în cazul
minorilor tratamentul este obligatoriu. Acţiunile sau restricţiile din familie, regulile de la şcoală
sau cele impuse de serviciul de probaţiune, pot aduce o creştere semnificativă ambelor procese,
respectiv rata de abţinere sau intrarea în tratament.
 CONFIDENŢIALITATE. Tratamentul minorilor dependenţi de droguri este
confidenţial, respectând drepturile omului şi demnitatea beneficiarului. Datele personale sunt
strict confidenţiale şi pot fi utilizate numai cu acordul scris al părinţilor sau reprezentantului
legal al minorului.
 GRATUITATE. Este important ca minorii să aibă acces gratuit la tratament,
corespunzător nevoilor lor şi la servicii de reabilitare în timp util.

17
Extras din principiile de tratament http: / / www. who. int / substance_abuse / publications /
principles_drug_dependence_treatment. pdf

29
  ACCESIBILITATE. Deoarece minorii dependenţi de droguri pot fi indecişi în
legătură cu începerea tratamentului, este crucială punctarea momentului când sunt gata pentru
aceasta. Potenţialii beneficiari ai tratamentului pot fi pierduţi dacă tratamentul nu este
disponibil imediat.
 INFORMARE. Tratamentul dependenţei de droguri trebuie să se bazeze pe dovezi
de bune practici şi cunoştinţe ştiinţifice. Nu există un tratament unic pentru toţi beneficiarii şi
nici o durată prestabilită a acestuia, iar intervenţiile sunt adaptate mediului socio-cultural în care
sunt aplicate şi actualizate în funcţie de evoluţia beneficiarului.
 FLEXIBILITATE. Un plan de servicii şi tratament individual trebuie să fie
caracterizat prin conţinutul modificabil, ori de câte ori este necesar a se adapta cerinţelor mereu
în schimbare ale persoanei în cauză. Un beneficiar poate să necesite diferite combinaţii de
servicii şi componente de tratament pe toată durata curei şi a recuperării. Astfel, pe lângă
intervenţia de tip psihoterapie, beneficiarul poate, în funcţie de nevoi, să beneficieze de diferite
tipuri de medicaţie, alte tipuri de servicii medicale, terapie familială, reabilitare vocaţională şi de
asemenea de servicii legale şi sociale. Un aspect critic este acela de a adapta tratamentul
minorului în strânsă legătură cu vârsta (acesta fiind diferit la 13 ani de cel de 18 ani), sexul,
etnia şi cultura beneficiarului, precum şi alte particularităţi identificate în cadrul evaluării.
 INDIVIDUALIZARE. Planul de tratament trebuie să fie individual, personalizat
şi diversificat. Planul de tratament,elaborat împreună cu beneficiarul, stabileşte obiectivele pe
baza nevoilor identificate împreună cu beneficiarul şi propune seturi de intervenţii pentru a
îndeplini aceste obiective. Un plan de tratament este o descriere scrisă a paşilor tratamentului.
Acest plan trebuie să ţină seama de nevoile specifice ale fiecărui beneficiar şi de modul în care
acestea vor fi îndeplinite. Planul este monitorizat şi revizuit periodic pentru a răspunde nevoii de
schimbare a beneficiarului. Această permanentă adaptare a planului de tratament la nevoile
beneficiarului îmbunătăţeşte rezultatele tratamentului. Nu există un tratament eficient pentru
toţi indivizii18. Desemnarea unui tratament corespunzător fiecărui individ este principala cale de
reuşită în a reîntoarce beneficiarii către familie, societate, locuri de muncă, şcoală şi activităţi
productive.
 STRUCTURARE. Tratamentul dependenţei de droguri se realizează pe etape şi
pe arii. Conceptul de etape ale tratamentului poate fi util în încercarea de a potrivi şi serviciile.
Când tratamentul este conceput desfăşându-se în etape, minorul poate fi privit într-o serie de
intervenţii succesive în cadrul unui singur program, fiecare intervenţie fiind în strânsă legătură
cu cea anterioară şi conducând la unul sau mai multe scopuri bine definite.
 COMPLEXITATE. Tratamentul trebuie să atingă nevoi complexe ale
individului. Tratamentul eficient este acela care rezolvă mai multe nevoi ale indivizilor, nu
numai simpla renunţare la droguri. Pentru a fi eficace tratamentul trebuie să atingă pe lângă
problemele medicale ale beneficiarului şi problemele psihologice, sociale, educaţionale,
vocaţionale şi legale. Tratamentul minorului consumator de droguri este diversificat în
funcţie de modalităţile de asistenţă şi de nivelul de severitate a consumului.
 IDENTIFICARE PRECOCE. Tratamentul împotriva dependenţei de droguri tinde
să devină mai eficient când abuzul este identificat din timp. De asemenea, eficienţa

Institutul Naţional de Combaterea Dependenţei de Drog (Naţional Institute on Drug Abuse –

18

NIDA), principii de tratament.

30
tratamentului depinde de caracteristicile persoanei, problemele asociate consumului de droguri
fiind foarte importante.
 SUSŢINERE ÎN TIMP. Un tratament de scurtă durată este, în cele mai multe
cazuri ineficient, deoarece consumul de droguri este o tulburare cronică, caracterizată de
recăderi ocazionale. Rămânerea în tratament pentru o perioadă adecvată este critică pentru
eficacitatea acestuia. Cercetările arată că pentru cei mai mulţi beneficiari, îmbunătăţirile
semnificative sunt realizate după aproape trei luni de la începerea tratamentului. După ce
acest interval minim este atins, tratamentul poate să producă progrese ulterioare până la
vindecare. Deoarece oamenii părăsesc tratamentul prematur, acesta trebuie să includă strategii
pentru a păstra şi angaja beneficiarii în tratament.
 ABORDARE INTEGRATĂ. Tratamentul minorului consumator de droguri
necesită o abordare integrată. Această abordare se realizează cu sprijinul tuturor furnizorilor
de servicii implicaţi, inclusiv sănătatea, asistenţa socială, şcoala, serviciul de probaţiune şi
societatea civilă. Coordonarea tratamentului de către managerul de caz între diferite sectoare
(sănătate, asistenţă socială, justiţie) precum şi echilibrul corespunzător între serviciile
specializate şi sistemul de îngrijiri primare conduc la rezultate optime.
 MEDICAŢIE. Medicaţia reprezintă un element important pentru tratamentul
minorilor, în special atunci când este combinată cu consilierea şi alte terapii comportamentale.
În cazul consumatorilor minori nu se recomandă tratamentul substitutiv! În cazul minorilor
cu dublu diagnostic (consum de droguri şi tulburare psihică) se recomandă tratamentul specific
pentru ambele tulburări.
 TRATAMENT INTEGRAT. Tratamentul integrat al dependenţei de droguri trebuie
să se adreseze şi minorilor cu boli asociate consumului de droguri cum ar fi HIV / SIDA,
hepatita B sau C, TBC, sau alte afecţiuni infecţioase şi să consilieze beneficiarii să-şi
modifice sau să-şi schimbe comportamente care i-ar plasa în zona de risc a infectării. Asistenţa
medicală poate ajuta minorii care sunt deja infectaţi şi familiile acestora să-şi controleze mai
eficient boala.
 IMPLICAREA FAMILIEI. Pentru a stopa consumul de drog, un rol important îl are
integrarea minorului în familie, la şcoală, în comunitate. Măsurile eficiente tipice vizează
nivelele comportamentului criminogen, funcţionarea familiei, şcoala.
 MONITORIZAREA CONSUMULUI. Este obligatorie monitorizarea continuă a
consumului de droguri pe perioada tratamentului. Monitorizarea punctuală a folosirii
drogurilor de către beneficiari în timpul tratamentului, cum ar fi analiza detaliată a urinei sau alte
teste, pot ajuta beneficiarul să-şi controleze nevoia apelării la droguri. Această monitorizare
poate furniza din timp primele dovezi de folosire a drogului astfel că planul de tratament
individual poate fi modificat. Reacţia beneficiarului care este testat pozitiv la o serie de droguri
ilegale este un element foarte important al monitorizării.
 COLABORAREA CU SERVICIUL DE PROBAŢIUNE. Tratamentul
dependenţei şi sistemul de justiţie penală. Multe persoane care trec prin sistemele penale sunt
dependente de droguri. Sistemul de justiţie penală poate să fie o alternativă la încarcerare.
 COLABORAREA CU CELELALTE SERVICII ADRESATE MINORILOR.
Guvernarea clinică a serviciilor de tratament a dependenţei de droguri. Un serviciu destinat
tratamentului dependenţei de droguri trebuie să fie eficient, eficace, responsabil pentru atingerea

31
scopurilor propuse. Protocoalele clarifică şi facilitează înţelegerea comună a planului de
tratament, a filozofiei, scopurilor şi obiectivelor, strategiei de management, populaţiei ţintă, a
programelor şi procedurilor.
 PREVENIREA RECĂDERILOR. Recăderea face parte din procesul terapeutic.
Recuperarea după dependenţa de droguri poare fi un proces de lungă durată şi deseori necesită
multiple episoade de tratament. Ca şi cu alte afecţiuni cronice, reîntoarcerea la folosirea drogului
poate să se întâmple în timpul sau după episoade ale tratamentului trecute cu succes. Persoanele
dependente de droguri pot avea nevoie de tratamente prelungite pentru a atinge abstinenţa pe
termen lung şi deplina vindecare. Participarea în programe de autoajutorare, în timpul şi după un
tratament, deseori ajută la menţinerea abstinenţei.

ETAPA 4: REINSERŢIA SOCIALĂ

 Implicarea în comunitate, participarea şi orientarea beneficiarului. Dezvoltarea
unei reţele integrate a serviciilor de îngrijiri comunitare, de-stigmatizarea sunt esenţiale pentru
reintegrarea socială a minorului consumator de droguri.
Furnizorii acreditaţi de servicii
Reinserţia socială este un domeniu abordat în mare parte de serviciile sociale. Serviciile
de reinserţie socială a minorilor presupun aplicarea unor măsuri psiho-socio-medicale, care au ca
finalitate dobândirea unor abilităţi de viaţă independentă.
Pentru furnizarea unor servicii din acest domeniu este necesară construirea unei reţele
specializate. În momentul de faţă aceste servicii sunt relativ reduse fiind reprezentate de CPECA,
DGASPC şi CSM.
Reinserţia socială vizează patru arii cheie: educaţie, familie, sănătate şi profesie.

RECUPERARE CPECA
MANAGER DGASPC
DE CAZ ONG
PROBAŢIUNE
CSM

Reinserţia socială este obiectivul final al intervenţiei şi cuprinde următoarele arii:

1) Personal şi social
2) Formare profesională
3) Angajare
4) Educativ şi cultural

32
 5) Stabilizarea situaţiei juridice penale şi civile
6) Intervenţie comunitară

3.2. Responsabilităţi ale intervenţiei fiecărei instituţii în fiecare etapă de acordare a

asistenţei medicale, psihologice şi sociale pentru minorul consumator de droguri
Furnizorii de servicii medicale, psihologice şi sociale pentru minorii consumatori de
droguri pot fi persoane fizice sau juridice publice, private sau mixte, autorizate, iar prestarea
serviciilor se face pe baza standardelor de calitate.
Având în vedere faptul că minorul este abordat de mai multe servicii care au ca obiectiv
principal acordarea de asistenţă specializată în funcţie de domeniul de intervenţie, este
importantă construirea unui sistem de colaborare între aceste instituţii pentru realizarea unui
sistem integrat de asistenţă a consumatorului minor de droguri.
În România există o paletă largă de instituţii ce sunt implicate în asistenţa medicală,
psihologică şi socială a minorilor consumatori de droguri.
 Furnizorii publici
1. Serviciul public de asistentă psiho-socială, prevenire, evaluare şi consiliere
antidrog (CPECA / CAIA);
2. Serviciul public de asistenţă medicală (UPU, Spitalele de psihiatrie – secţiile de
dezintoxicate, CSM);
3. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC)19;
4. Alte servicii publice.

 Furnizori privaţi
a. Asociaţii şi fundaţii (ONG);
b. Persoane fizice şi juridice autorizate;
c. Organisme internaţionale care desfăşoară activităţi în domeniu.

19
„serviciul public de asistenţă socială” era denumirea acestei instituţii conform Legii 108/1998, abrogată în anul 2005, o dată cu
intrarea în vigoare a Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

33
 AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG
Structuri subordonate: Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi
Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor.
CENTRELE DE PREVENIRE, EVALUARE ŞI CONSILIERE ANTIDROG
(CPECA)
CPECA sunt prezente în toate judeţele, având specialişti formaţi în acest domeniu şi
oferă servicii complexe, pornind de la prevenire până la reintegrarea socială a consumatorilor de
droguri. Reprezintă un furnizor de servicii de referinţă în intervenţia specializată a minorului
consumator de droguri. În conformitate cu standardele naţionale acordă asistenţă medicală,
psihologică şi socială consumatorilor de droguri.
Servicii furnizate: evaluare psihologică, socială şi medicală; consiliere psihologică
individuală şi de grup; prevenirea recăderilor; consiliere şi asistenţă socială.
Echipa CPECA este formată din medic, psiholog, asistent social, specialist în educaţie şi
specialist în prevenirea criminalităţii.
Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA)
CAIA este un program al CPECA prin care se acordă servicii gratuite de asistenţă
medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii de droguri în regim ambulatoriu, inclusiv
tratament substitutiv cu agonişti / antagonişti de opiacee ca alternativă terapeutică orientată spre
îmbunătăţirea calităţii vieţii beneficiarilor, reducerea incidenţei bolilor sau riscurilor asociate
consumului de substanţe, reducerea consumului droguri, creşterea nivelului de adaptare şi
integrare socială, familială şi profesională a beneficiarilor.
Echipa terapeutică este formată din medic, psiholog, asistent social şi asistent medical.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

Servicii furnizate: sociale, reintegrare
Structuri subordonate: Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
(DGASPC)/ conf. art. 105 din Legea 272/2004 „Serviciul public specializat pentru protecţia
copilului, existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, se reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului; DGASPC este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea
consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA

COPILULUI
DGASPC - urile, prin serviciile pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat,
temporar sau definitiv de părinţii săi, asigură intervenţii în domeniul social. Aceste servicii
includ: serviciile de tip rezidenţial (centre de plasament în regim de urgenţă, case de tip familial,
centre de plasament, adăposturi de zi/noapte), serviciile de tip familial (asigură la domiciliul unei
persoane fizice/familii creşterea şi îngrijirea copilului separat temporar/ definitiv de părinţii săi,
ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului).

34
 De asemenea, în scopul prevenirii separării copilului de părinţii săi, în funcţie de nevoile
evaluate ale copiilor plasaţi (respectiv beneficiari ai unei măsuri de plasament), consiliul
judeţean poate organiza şi dezvolta servicii de zi, respectiv centre de recuperare, centre de
consiliere pentru copii şi părinţi, centre de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă20.
Obligaţia înfiinţării serviciilor de zi revine consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor,
comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti21 şi sunt reprezentate la nivelul tuturor judeţelor.
DGASPC - urile sunt centrate pe componenta de protecţie specială dar pot aborda şi
componenta de informare, identificare şi orientare către serviciile specializate pentru minorii
consumatori de droguri. DGASPC, prin serviciile specializate pentru minorii beneficiari ai unei
măsuri de protecţie specială reprezintă o instituţie foarte importantă pentru protecţia minorului
consumator de droguri.
La nivelul DGASPC sunt disponibile următoarele servicii, care pot fi incluse în planul de
tratament al minorului consumator de droguri, beneficiar al unei măsuri de protecţie specială:
1. Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat22
2. Centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii23
3. Centrul de pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie24
4. Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă25
5. Centrele de zi pentru copiii cu dizabilităţi26
6. Centrele de zi27
7. Serviciile pentru protecţia copilului de tip rezidenţial28
Toate aceste tipuri de servicii se înscriu în categoriile amintite mai sus, conform art. 107
din Legea 272/2004 şi funcţionează în baza HG 1.438/ 2004 pentru aprobarea regulamentelor-
cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa,
precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinţilor săi.
Ordinele menţionate în notele de subsol reprezintă standardele minime de calitate
pe care aceste tipuri de servicii trebuie să le respecte pentru a fi acreditate şi licenţiate.
În cazul minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se asigură
şedinţe de consiliere periodice sau psihoterapie. În conformitate cu Hotărârea nr. 1439 / 02. 09.
2004 (M. O, nr. 872din 24 / 09 / 2004) au fost realizate următoarele servicii:
 Serviciile de tip rezidenţial specializate, destinate minorului care a săvârşit o faptă
penală şi nu răspunde penal, se organizează ca centre de orientare, supraveghere şi sprijinire a
reintegrării sociale a minorului. (art. 5)

20
Conform articolului 112 din Legea 272/2004
21
Conform articolului 110 din Legea 272/2004
22
Înfiinţate în baza Ordinului 89 / 2004
23
Înfiinţate în baza Ordinului 88 / 2004
24
Înfiinţate în baza Ordinului 64 / 2004
25
Înfiinţate în baza Ordinului 48 / 2004
26
Înfiinţate în baza Ordinului 25 / 2004
27
Înfiinţate în baza Ordinului 24 / 2004
28
Înfiinţate în baza Ordinului 21 / 2004

35
  Serviciile de zi specializate, destinate minorului care a săvârşit o faptă penală şi nu
răspunde penal, se organizează ca centre de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea
reintegrării sociale a minorului. (art. 6)
 Serviciile de tip familial au obligaţia organizării unui modul de pregătire specifică
pentru persoanele sau familiile care asigură, în condiţiile legii, protecţia specială a minorului
care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal. (art. 7)
Minorii care au săvârşit o faptă penală dar nu răspund penal şi care sunt consumatori de
droguri pot să fie incluşi în aceste servicii, iar managerul de caz responsabil din CPECA
colaborează cu managerul de caz din acest serviciu.
Servicii furnizate: orientare şi facilitarea accesului la asistenţă specializată, asistenţă în
întocmirea actelor de identitate, consiliere, supravegherea familiilor/ consilierea familiilor şi
colaborarea cu membrii acestora, asistenţă în servicii de tip rezidenţial.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
Servicii furnizate: medicale generale şi de specialitate, psihologice, sociale
Structuri subordonate: spitale de psihiatrie - secţia de dezintoxicare pentru minori,
unităţile de primire urgenţe (UPU), centre de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi (CSM),
cabinete medicale individuale (CMI) de specialitate –psihiatrie pentru copii şi adolescenţi,
spitale de pediatrie – secţie toxicologie (supradoze) / unităţi primire urgenţe (UPU), spitale de
boli infecţioase (pentru hepatite acute virale tip B şi C / infecţii HIV / SIDA), spitale de dermato-
venerologie – pentru boli cu transmitere sexuală (sifilis), spitale de pneumoftiziologie – pentru
TBC – secţiile pentru copii

SERVICIILE MEDICALE DE PSIHIATRIE

PRINCIPII:
 Serviciile de psihiatrie în care se realizează dezintoxicarea există numai în unele
centre universitare.
 Internarea minorului în acest serviciu se face în baza unui bilet de trimitere emis de
medicul de familie. Minorul este însoţit de părinte sau reprezentantul legal, care semnează
împreună cu minorul consimţământul informat pentru tratament. Numai părintele poate semna
pentru întreruperea tratamentului înainte de indicaţia medicală (modelul 6), conform legii de
sănătate mintală.
 La externarea minorului părintele sau reprezentantul legal primeşte bilet de ieşire
din spital sau o scrisoare medicală către medicul de familie şi este orientat către un serviciu
specializat tip CSM, CPECA, ONG sau furnizori privaţi. Instituţia raportează cazul în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Servicii furnizate:
 cura de dezintoxicare cu medicaţie nonsubstitutivă;

36
  tratarea supradozelor, tratamentul dual, tratament de substituţie, tratamentul
complicaţiilor asociate consumului, psihoterapie individuală şi de grup;
 tratamentul tulburărilor psihice asociate consumului de droguri.

FURNIZORI DE SERVICII:
 spitalul de psihiatrie;
 clinica / secţia de psihiatrie pentru minori.
Centrul de sănătate mintală pentru minori (CSM)
Centrele de sănătate mintală pentru minori au fost înfiinţate în conformitate cu legea
sănătăţii mintale, prin transformarea laboratoarelor de sănătate mintală –LSM. În prezent, din 14
CSM - uri sunt funcţionale numai 5.
Echipa terapeutică
 medic specialist psihiatru pentru copii şi adolescenţi,
 psiholog clinician,
 asistent social,
 psihopedagog,
 alte categorii de personal.
Existenţa acestei echipe permite evaluarea minorului consumator de droguri orientat de
către medicul şcolar sau consilierul şcolar, medicul de familie, DGASPC sau părinţi. Poate să fie
trimis şi de către managerul de caz din cadrul CPECA, atunci când în cadrul acestui serviciu nu
există personal cu pregătire specifică în asistarea minorilor.
Servicii furnizate: consultaţie şi tratament psihiatric, evaluare psihologică prin aplicarea
de teste în vederea precizării diagnosticului (consumului), consiliere individuală şi de grup,
psihoterapie de familie, terapie ocupaţională, meloterapie, dezvoltare de abilităţi, programe de
prevenire şi reintegrare.
Spitalul de boli infecţioase – (pentru complicaţiile asociate consumului: HIV-SIDA,
hepatită cu virus C, B, alte infecţii intercurente)
Servicii furnizate: diagnosticarea şi tratamentul complicaţiilor asociate consumului.

MINISTERUL EDUCAŢIEI
Servicii furnizate: medicină şcolară, medicale generale, psihologice, psihopedagogice,
de asistenţă socială.
Structuri subordonate: centrele judeţene (municipiul Bucureşti) de resurse şi de
asistenţă educaţională; cabinetele de consiliere (consiliere psihologică); cabinete medicale
şcolare.

37
 MINISTERUL JUSTIŢIEI
Servicii furnizate: psihologice, de reintegrare
Structuri subordonate: serviciile de probaţiune; centrele de reeducare pentru minori;
penitenciarele pentru minori
Servicii furnizate: consiliere individuală şi de grup, programe educaţionale, ergoterapie.

ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE
ONG-urile pot oferi oricare din serviciile necesare minorului consumator de droguri, în
funcţie de acreditarea pe care o au (ex. servicii de harm reduction, centre de consiliere, centre de
reintegrare, servicii de ergoterapie prin centrele pentru ocuparea timpului liber, comunităţi
terapeutice.
Servicii furnizate: medicale, sociale, psihologice, de reintegrare socială, reducerea
riscurilor asociate, consiliere pre şi post testare HIV, consiliere, ergoterapie, activităţi pentru
timpul liber (excursii tematice).

FURNIZORI PRIVAŢI
Furnizori privaţi acreditaţi în domeniul asigurării asistenţei medicale, psihologice şi
sociale a consumatorilor de droguri (clinici private, comunităţi terapeutice private etc.).

TIPURI DE CENTRE DE ASISTENŢĂ INTEGRATĂ

Servicii furnizate: consiliere individuală, de familie sau de grup, interviul motivaţional,
prevenirea recăderilor. În lipsa serviciilor specializate pentru minori, centrul colaborează cu
furnizorii de servicii cum sunt: clinica de psihiatrie pentru copii şi adolescenţi, pentru cura de
dezintoxicare sau pentru cazurile cu dublu diagnostic, cu CSM-uri, cu ONG-uri sau servicii
private.
Tratamentul cuprinde două secţiuni: Prima se referă la componenta socială şi pentru
aceasta se realizează Planul Individualizat de Protecţie (PIP) şi Planul individualizat de servicii
(PIS) de către responsabilul de caz împreună cu managerul de caz din DGASPC. Planul
individualizat de protecţie (PIP) se elaborează doar în cazul copiilor care sunt separaţi,
temporar sau definitiv, de părinţii lor şi beneficiază de o măsură de protecţie specială, iar
scopul PIP este constituit de reintegrarea copilului în familie29.
De asemenea, după cum am mai menţionat, PIS-ul este, de fapt programul de
intervenţie specifică corespunzător diferitelor arii de intervenţie din PIP – educaţie, sănătate,
dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă, socializare şi relaţia cu familia.
Componenta de prevenire a separării copilului de părinţii săi se organizează, conform
Legii 272/2004 la nivelul consiliilor locale. La acest nivel instrumentul utilizat este PLANUL

29
Conform articolului 4 litera e din Legea 272/2004)

38
DE SERVICII (PS), al cărui scop îl reprezintă prevenirea separării copilului de părinţii
săi30.
A doua componentă se referă la consumul de droguri, managerul de caz din CPECA
realizează Planul Individualizat de Asistenţă (PIA) şi Planul Integrat de Tratament (PIT). În
prezent, între cei doi manageri este o strânsă colaborare pentru armonizarea celor două planuri:
planul de protecţie socială şi planul de tratament.
Tipuri de centre propuse în cadrul Sistemului Integrat de Asistenţă:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA)
2. Centrul de zi pentru minorii consumatori de droguri
3. Centrul tip comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială - nu a fost
încă realizat
4. Centrul de tratament al adicţiilor
5. Centrul, secţia şi compartimentul de dezintoxicare de tip spitalicesc
6. Centrul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri
7. Centrul de Sănătate Mintală (denumirea anterioară Laborator de Sănătate
Mintală)
8. Altele

Centrul de zi specializat pentru minorii cu dublu diagnostic - model de organizare

 Centrul oferă servicii atât adolescenţilor cu dependenţă de droguri, cât şi celor cu
dublu diagnostic: coexistenţa dependenţei de droguri cu tulburarea psihică şi altor tulburări
psihice.
 Populaţia ţintă: adolescenţi cu vârste cuprinse între 12 – 18 ani şi familiile acestora.
 Accesarea acestui tip de serviciu se face prin referirea adolescenţilor de către spital,
CPECA / CAIA, în urma evaluării şi stabilirii unui plan de asistenţă sau prin trimiterea de către
şcoală, tribunal, O.N.G-uri, părinţi. Includerea în programul Centrului se realizează după
evaluare şi stabilirea planului integrat de asistenţă, conform standardelor pentru minori.

Adolescenţii trebuie să fie de acord cu cerinţele programului. Acestea sunt:

 testarea zilnică / periodică a urinei (în funcţie de planul stabilit);
 analiza sângelui pentru testarea alcoolemiei;
 respectarea măsurilor din Planul Individualizat de Asistenţă şi din Acordul de
Asistenţă
 de a anunţa o eventuală recădere, violarea serioasă a regulilor programului sau un
comportament autodistructiv.
Adolescenţii trebuie să se înscrie într-un program educaţional, de obicei în cadrul unităţii
de învăţământ pe care o frecventează. Ei trebuie să fie motivaţi să renunţe la consumul de
30
Conform articolului 4 litera f din Legea 272/2004

39
droguri, obiectivul acestui program fiind abstinenţa. Concomitent cu tratamentul realizat în
cadrul centrului, se lucrează şi cu familia, pentru diminuarea sau stoparea comportamentului
negativ vis-a-vis de adolescenţii dependenţi, a conflictelor din cadrul familiei. Aceste demersuri
au drept scop îmbunătăţirea climatului familial.
Încurajarea conducerii de tip peer to peer (egali între egali), învăţarea şi predarea
abilităţilor de autoeficienţă interpersonală, sunt aspecte esenţiale în cadrul acestui model de
tratament. Tehnicile includ însărcinarea membrilor seniori (din cadrul programului) de a-i ajuta
şi învăţa pe nou veniţi tot ceea ce ştiu despre etapele tratamentului. Consilierii ghidează
derularea procesului terapeutic adolescenţii fiind responsabili pentru atingerea obiectivelor
tratamentului.
Durata tratamentului - durata medie de tratament în cadrul Centrului variază de la 6-8
săptămâni până la 12 – 16 săptămâni, în funcţie de nevoi. Planurile de tratament sunt evaluate de
2 ori pe săptămână sau la nevoie. În cadrul lor se discută progresele realizate de către adolescenţi
pentru atingerea scopului final sau eventualele modificări în planul tratamentului, generate fie de
dezacordul dintre părţi, fie de creşterea simptomelor sau a tulburărilor de comportament.
Rolul programelor self help - În cadrul acestora accentul este pus pe participarea
adolescenţilor dependenţi de droguri la întâlnirile NA. Adolescenţii sunt informaţi înainte de
începerea tratamentului că trebuie să participe la cel puţin 3 întâlniri „12 paşi” pe săptămână, în
afara orelor programului. Participarea este încurajată prin feedback din partea egalilor şi diferite
tehnici comportamentale.
Adolescenţii care au un părinte dependent de alcool sunt îndrumaţi spre alt tip de grupuri,
iar părinţii care au copii dublu diagnosticaţi înscrişi în program sunt îndrumaţi spre alt grup
unde, primesc suport emoţional şi instruire privind comportamentul dependent.
Comunitatea terapeutică
Comunităţile terapeutice sunt servicii destinate numai persoanelor dependente, care au
trecut integral prin cura de dezintoxicare şi sunt motivate pentru a continua tratamentul spre
abstinenţă.
Comunităţile terapeutice destinate minorilor au fost modificate din modelul pentru adulţi
şi adaptate vârstei. Sunt incluşi minori cu consum grav de droguri şi tulburări de comportament
disfuncţional în multe arii: absenteism, rezultate şcolare slabe, tulburări de conduită, dizabilităţi
de învăţare, ADHD

Criterii de primire în programul de tip Comunitate Terapeutică

- familiile nu se implică în recuperare;
- nu sunt incluşi în procesul se învăţământ (au abandonat şcoala);
- eşec terapeutic în centrul de zi.
Modificările aduse comunităţilor terapeutice specifice pentru adolescenţi sunt:
 Durata tratamentului este mai scurtă, se preferă 6 -12 luni;
 Tratamentul reflectă programele în următoarele domenii: de comportament, emoţional,
de dezvoltare;

40
  Programele sunt mai puţin conflictuale;
 Adolescenţii au o importanţă mai mare în gestionarea programelor;
 Personalul oferă mai multă supraveghere şi evaluare;
 Se evaluează tulburările neurologice, ADHD;
 Se pune mai puţin accent pe muncă, se face mai multă educaţie, inclusiv teme reale.
Educaţia este importantă –programul conţine 5 ore zilnic de teme;
 Tratamentul este legat de faze. Adolescentul nu poate să treacă la o fază de nivel
superior până nu demonstrează responsabilitate, conştiinţă de sine;
 Programele de recreere sunt importante pentru a depăşi plictiseala;
 Implicarea minorului în familie, consiliere de familie, grupuri de sprijin pentru părinţi,
program de educaţie de familie;
 Implicarea familiei este foarte importantă. În cazul în care suportul parental este
inexistent, este necesară implicarea asistentului social de probaţiune sau alţii specialişti care pot
participa la terapie;
 Dacă nu au părinţi se solicită acorduri cu furnizori de servicii sociale.

41
 CAPITOLUL 4

Documente standartizate utilizate în acordarea asistenţei

4.1. Fişa de evaluare bio-psiho-socială a minorului consumator de

droguri
Fişa de evaluare a beneficiarului minor este completată numai de către furnizorii
acreditaţi de servicii.
Fişa de evaluare este iniţiată de către managerul de caz şi completată de către membrii
echipei terapeutice (medic, psiholog şi asistent social).
Durata de aplicare este de aproximativ de 45 de minute.
Datele se colectează cu acordul scris al părintelui sau al tutorelui legal al minorului.
La finalizarea acestui instrument, managerul de caz poate evalua nivelul de severitate al
consumului de droguri şi poate orienta tratamentul beneficiarului în funcţie de acesta.

FIŞA DE EVALUARE BIO-PSIHO-SOCIALĂ A MINORULUI CONSUMATOR DE DROGURI

DATE DE IDENTIFICARE A MINORULUI

NUMELE ŞI PRENUMELE
DATA NAŞTERII DATA
VÂRSTA SEX M □ / F □
CI / CERTIFICAT NAŞTERE
NAŢIONALITATEA
OCUPAŢIA
CLASA
ŞCOALA
LOCALITATEA
JUDEŢUL / SECTORUL
TELEFONUL
MEDICUL DE FAMILIE
Numele şi prenumele persoanei de
contact în caz de urgenţă:
Tipul de relaţie cu persoana

42
respectivă
Telefonul
Statutul în cadrul centrului
(nou venit / readmis / transferat de
la...)
ARIA 1. – ISTORIC PERSONAL ŞI DE CONSUM, SEMNE DE INTOXICAŢIE / SAU
SINDROM DE ABSTINENŢĂ
Tipul Denumirea Anul / luna Cantitatea Frecvenţa Mod de
iniţierii adminis
consumului trare
Tutun
Alcoolul
Opiacee
Cocaină
Marijuana
Benzodiazepine
P.C.P.
L.S.D.
Substanţe
inhalante
Etnobotanice
Altele
........................
Tipul de drog folosit în prezent
Mod de utilizare (cantitate / frecvenţă şi
metoda de consum)
Dacă a folosit intravenos drogul DA □ NU □
Dacă DA de cât timp
Ultima perioadă de repaus a administrării
Alt tip de drog folosit în mod curent (asociat)
Cauzele care au determinat consumul
Supradoze
Comentarii
Tratamentul anterior pentru consumul de
droguri (tipul, durata, rezultatul)

43
 ARIA 2. – CONDIŢII BIO – MEDICALE ŞI COMPLICAŢII
Numele şi adresa medicului de familie
Starea actuală a sănătăţii şi ultimul tratament
primit
Medicaţia prescrisă
Tipuri de alergii
Ultima intervenţie chirurgicală / spitalizare
Accidente / Răniri
Alimentaţie
Se precizează nr. mese pe zi, alimentaţie
echilibrată DA NU □ Schimbări recente în
greutate (+ / - 15%) DA □ NU □
Tratamentul psihiatric actual (măsuri luate)
Ultimul tratament psihiatric (specificaţi
măsurile luate)
Verificaţi acele afecţiuni de care a suferit /
suferă minorul
OBSERVAŢII

ARIA 3. – CONDIŢII PSIHOLOGICE SAU PSIHIATRICE ŞI COMPLICAŢII

DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ
DA NU
Tendinţe suicidare
Furie (agresivitate)
Anxietate (nelinişte)
Instabilitate emoţională
Halucinaţii
Incapacitatea de a citi
Tulburări ale instinctului alimentar (anorexie,
bulimie)
Specificaţi afecţiunile suferite
A participat minorul la săvârşirea vreunui abuz
sau a unui episod de violenţă domestică

44
Specificaţi natura abuzului sexual / psihic /
emoţional / violenţă domestică

EXPERIENŢA SEXUALĂ
Minorul şi-a început activitate sexuală? DA □ NU □
Practică sex protejat? Prezervativ □ / anticoncepţionale □ / abstinenţa □
Are boli cu transmitere sexuală?
Experienţe sexuale traumatice
A influenţat consumul de alcool sau droguri
comportamentul sexual al minorului?

ARIA 4. – CONDIŢII SOCIALE ŞI FAMILIALE

FAMILIA
Istoricul familiei include membrii supravieţuitori / decedaţi / probleme de sănătate – profesie / venituri
Mama
Tatăl
Fraţi
De cine a fost crescut?
Există istoric de consum de alcool sau droguri
în familie?
Copilăria
(include evenimente deosebite, grupul de
apartenenţă, factorii de mediu, cultural, etnicii,
educaţionali şi afectivi)
Locuieşte cu părinţii □ / în stradă □ / în instituţii (DPC) □ / altă
situaţie
Configuraţia prezentă a familiei şi actualul stil
de viaţă
SISTEMUL DE SUPORT
Este vreun membru al familiei implicat în
tratament pentru consum de substanţe / alcool?
Minorul are prieteni non – consumatori?
Minorul este implicat în grupuri de suport
(grup de egali)?
Minorul este implicat în activităţi recreative?
Dacă da, care?

45
STUDIILE / OCUPAŢIA
Ultima formă de învăţământ absolvită
Alte cursuri urmate
Cum a afectat consumul de droguri evoluţia
şcolară a minorului?
DIMENSIUNEA VOCAŢIONALĂ
Scop / perspectivă în instruirea minorului
DIMENSIUNEA FINANCIARĂ
Specificaţi dacă cineva plăteşte tratamentul de
reabilitare şi dacă minorul a luat la cunoştinţă

ARIA 5. - SITUAŢIA JURIDICĂ

Specificaţi diferite probleme cu autorităţile
(poliţie) dacă a fost implicat în fapte antisociale
pe fondul consumului de substanţe.
Dacă este în perioada de probaţiune, consilierul
de probaţiune a luat la cunoştinţă de
tratamentul minorului

REZUMAT (va cuprinde şi cererile / sugestiile minorului)

ÎNSUMAREA TUTUROR CRITERIILOR
1. Riscul de a nu participa în programul de reabilitare DA □ NU
□
Există riscul de a nu participa în programul de reabilitare?
2. Circumstanţe medicale DA □ NU
□
Există în prezent probleme de ordin medical?
3. Dimensiunea afectivă DA □ NU
□
Există în prezent probleme de ordin psihiatric?
4. Nivel de acceptare a tratamentului
A acceptat înscrierea de bunăvoie în programul de reabilitare? DA □ NU
□
A mai fost înscris într-un astfel de program? DA □
NU
Dacă DA, care a fost comportamentul minorului? □
________________________________________________
5. Riscul apariţiei comportamentului de consumator DA □ NU
□
Va fi capabil minorul să respecte regulile impuse de program?
NU
Va fi capabil să facă faţă cerinţelor vieţii cotidiene fără a mai apela la drog? DA □ □

46
6. Mediul de reabilitare DA □ NU
□
Va face minorul singur faţă programului? DA □
NU
Necesită un program de suport? □
Verifică nivelul de risc al minorului:
NIVEL DE RISC 1 2 3 4 5
FOARTE SCĂZUT MEDIU CRESCU FOARTE
SCĂZUT T CRESCUT
1. Are probleme de ordin medical?
2. Are probleme de ordin
psihiatric?
3. Îşi doreşte să participe la
program?
4. Există posibilitatea de revenire
a comportamentului de
consumator?
5. Mediul actual îl împiedică să
urmeze programul de
reabilitare?
6. Are posibilitatea de a-şi permite
tratamentul?
CONCLUZII:

Declar pe proprie răspundere că următoarele afirmaţii sunt adevărate. În felul acesta recunosc că am
probleme legate de consumul de substanţe şi solicit ajutor, doresc să mă înscriu în programul de
reabilitare, sunt de acord cu toate condiţiile impuse pe parcursul tratamentului.
MINOR DATA
_____________________________________________ _____________
REPREZENTANT LEGAL DATA
_____________________________________________ _____________
MANAGER DE CAZ DATA

4.2. Acordul de asistenţă

Acordul de asistenţă este semnat atât de beneficiarul minor cât şi de părinte sau
reprezentantul legal. Acesta este în conformitate cu Anexa nr. IV din HG.860 / 2005.

47
 4.3. Evaluarea de proces
Evaluarea continuă urmăreşte îndeplinirea obiectivelor stabilite în procesul terapeutic.
Membrii echipei de profesionişti actualizează periodic obiectivele terapeutice în funcţie de
realizarea acestora, având în vedere complexitatea intervenţiei.
Pentru programul individual de asistenţă se aplică evaluarea de proces şi înainte de
ieşire în conformitate cu Anexa 2 din cadrul Standardelor sistemului naţional de asistenţă
medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri.

FURNIZORUL ACREDITAT DE SERVICII

EVALUAREA DE PROCES
1. DATE DE IDENTIFICARE:
Nume, prenume
Vârstă Nr. fişă evaluare Tipul intervenţiei
Data iniţierii Data finalizării
DATA PROGRAMUL DURATA PROPUSĂ

2. ECHIPA TERAPEUTICĂ IMPLICATĂ / INSTITUŢIA:

1....................................................
2...................................................
3..................................................
3. CALENDARUL EVALUĂRILOR:
DATA CONCLUZII OBSERVAŢII

4. DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE:
Care ţin de beneficiar..........................................
Care ţin de echipă.................................................
5. OBSERVAŢII:

MANAGER DE CAZ:

48
 4.4. Scrisoare de solicitare a evaluării
Scrisoarea de solicitare a evaluării (modelul 1) este un instrument de comunicare între
persoanele care au identificat un minor care ar putea să fie consumator de droguri, iar pentru
confirmare şi evaluare îl orientează către serviciu specializat, respectiv către Centrul de
prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA).
ANTETUL INSTITUŢIEI

SCRISOARE DE SOLICITARE A EVALUĂRII

Către,
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Stimate Domnule / Doamnă

Vă solicit evaluarea minorului.................................... în vârstă de............................. Am

informat obligativitatea participării părinţilor sau a altei persoane legale la prima întâlnire cu
personalul Centrului.

Data................
Consilier şcolar
_____________________

4.5. Scrisoare de solicitare a colaborării

Solicitarea de colaborare se realizează în vederea colaborării şi armonizării asistenţei
minorului consumator de droguri, minor care este şi într-un program de asistenţă socială.
Comunicarea se face între managerii de caz din cele două servicii.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

SOLICITARE DE COLABORARE
Către,
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Stimate Domnule / Doamnă

49
 Vă rugăm să luaţi în evidenţă beneficiarul.................................... în vârstă
de............................. elev la şcoala nr.................................................. în clasa....................... aflat
în supravegherea Serviciului.................................
Am informat obligativitatea participării părinţilor sau altei persoane legale la prima
întâlnire cu personalul Centrului.

Data................
Manager de caz
_________________

4.6. Acord de consimţământ informat al minorului

Consimţământul informat al minorului poate să fie luat doar în cazul în care minorul a
împlinit vârsta de 16 ani (are discernământ şi răspunde pentru faptele sale), dar este obligatoriu şi
consimţământul părintelui sau reprezentantului legal.

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
AL MINORULUI CU VÂRSTA DE PESTE 16 ANI

Subsemnatul................................domiciliat în....................................în vârstă

de..........născut la data.......................în.......................CI.......................................... am luat la
cunoştinţă de programul / tratamentul propus şi sunt de acord cu acesta.
Am fost informat cine este managerul de caz.

Am înţeles şi sunt de acord.

Minor Manager de caz

.........................................................................

Data......

50
 4.7. Acord de consimţământ informat al părintelui
Consimţământul informat al părintelui sau al reprezentantului legal al minorului
este solicitat în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru orice tip de intervenţie, indiferent
dacă este medicală, psihologică sau socială.

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTIDROG

Centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog

Data..................

CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT

Subsemnatul......................................... în calitate de părinte / tutore al

minorului................................................ în vârstă de..........., domiciliat
în........................................................... Str......................................................., am luat la
cunoştinţă de problemele copilului meu, de programul / tratamentul propus şi sunt de acord cu
acestea.
Voi lua toate măsurile necesare pentru ca minorul................................. să participe la
programul propus.
Am înţeles şi sunt de acord,
Părinte / tutore Manager de caz
_________________ ______________________

4.8. Planul individualizat de asistenţă (P.I.A)

Planul individualizat de asistenţă este utilizat de managerul de caz din cadrul
furnizorilor acreditaţi de servicii pentru minorii consumatori de droguri, publici sau privaţi.
Acesta poate fi modificat în funcţie de evoluţia beneficiarului minor şi a situaţiilor
intervenite (ex. reintegrarea în familie).

51
FURNIZOR ACREDITAT DE SERVICII

PLAN INDIVIDUALIZAT DE ASISTENŢĂ

1. DATE DESPRE BENEFICIAR

Nume şi prenume:
2. Tipul de măsură specială de protecţie / Tipul de serviciu în care este luat în evidenţă
a.......................................
b.........................................
3. REPREZENTANTUL LEGAL AL MINORULUI:
4. DATA LUĂRII ÎN EVIDENŢĂ:
5. MEMBRII ECHIPEI
Nr. NUME ŞI PRENUME INSTITUŢIA
1
2
3
4

Nr. TIPUL PERIOADA RESPONSABIL OBSERVAŢII

1. Consiliere individuală Consilier instituţie D.P.
2. Terapie de grup 6 săptămâni Consilier A.F:
3. Tratament medical Medic
4. Testare urina săptămânal Asistent medical
Manager de caz Data

4.9. Planul de intervenţie socială

Planul de intervenţie este utilizat de către asistentul social în cazurile de intervenţie
asupra familiilor care se află în dificultate şi presupune atingerea unor obiective, cum ar fi:
stoparea consumului de droguri, prevenirea abandonului minorului, intervenţia în caz de
neglijenţă şi abuz, prevenirea abandonului şcolar, integrarea socio–profesională a părinţilor,
prevenirea şi intervenţia în cazurile de violenţă domestică, prevenirea excluderii şi marginalizării
sociale, etc.

52
 Pentru atingerea acestor obiective, asistentul social împreună cu minorul vor stabili o
serie de acţiuni specifice tipului de caz. În desfăşurarea acestor acţiuni, asistentul social
abordează mai multe sfere de intervenţie, cum ar fi: copii, familie, relaţii în comunitate, reţeaua
de instituţii, etc.
Acest instrument poate fi modificat în funcţie de schimbările care intervin în evoluţia
cazului. Orice modificare va fi realizată împreună cu minorul.

Familia __________________________________________________________________
Se va înregistra numele familiei minorului. Pentru situaţia în care familia este
formată prin uniune consensuală se vor înregistra numele ambilor parteneri.
Domiciliul __________________________________________________________________
Se înregistrează adresa la care locuieşte familia în realitate.
Tipul □ Normală □ Monoparentală □ Uniune consensuală
familiei
Tipul familiei poate influenţa modalitatea de construire a demersului de
intervenţie. Fiecare dintre aceste trei tipuri familiale dispune de resurse specifice
(materiale, financiare, relaţii de susţinere interpersonale, etc.) care trebuie
direcţionate către scopul intervenţiei.
Număr Se va înregistra numărul total al copiilor (atât cei ocrotiţi în familie, cei care nu
copii locuiesc cu părinţii, cât şi cei ocrotiţi în centrele de plasament).
Obiective Planul de intervenţie trebuie să cuprindă concretizarea demersului de intervenţie
prezentată în linii generale de acţiune (ex.: identificarea unui loc de muncă pentru
părinţi, consolidarea relaţiilor interpersonale, creşterea gradului de integrare în
comunitate, etc.). Aceste obiective trebuie să îndeplinească anumite caracteristici:
să fie verificabile în timp, concrete, adaptate la specificul beneficiarului, uşor de
aplicat, măsurabile.
Acţiuni Durată Resurse
Se vor nota Durata lor de desfăşurare Resursele necesare / disponibile pentru realizarea
acţiunile acestor acţiuni.
care vor fi
întreprinse
pentru
atingerea
obiectivelor

Data Asistent Social Minor

întocmirii

53
 Este importantă structurarea acestor informaţii deoarece în acest fel asistentul social
urmăreşte responsabilizarea membrilor familiei faţă de implicarea acestora, identificarea
dificultăţilor şi pregătirea familiei pentru depăşirea lor, identificarea şi valorificarea resurselor
familiei.
Exemplu
Durata Resurse
Informare Permanent Asistent social, resurse comunitare, ONG-uri
Consiliere Permanent Asistent social, psiholog
Tratament Permanent Medic, asistent medical
Sprijin material financiar 3 luni Donaţii, fond urgenţă
Consiliere juridică Permanent Colaborări cu alţi specialişti

4.10. Evaluarea de proces şi înainte de ieşirea din program

Se realizează în conformitate cu Anexa 2 din Standardele sistemului naţional de asistenţă
medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri.
1. DATE DE IDENTIFICARE
Numele / prenumele:_______________________ fiul lui ______________ şi al
______________
domiciliat în _________________________________________, posesor CI seria _____
nr.______
Reprezentant legal______________________________________
Cod consumator________________________
2. EVALUARE ÎN CENTRU
2.1. Data de intrare
2.2. Prima evaluare
2.3. Dezintoxicare
2.4. A doua evaluare
2.5. Data semnării acordului terapeutic
2.6. Data de includere în PIT
3. PROFESIONIŞTI DE REFERINŢĂ
PROFESIONIST NUME ŞI PRENUME

54
4. VARIABILE OPERAŢIONALE
1.1. Asistenţă
Nr. de absenţe ale consumatorului
Program / Atelier Nejustificate Justificate Nr. total de şedinţe %

TOTAL
1.2. Punctualitate
- De obicei este punctual
- Frecvent nepunctual
- Nu intră ocazional din cauza întârzierilor
OBSERVAŢII:
_____________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________
_
1.3. Participare
PARTICIPARE Adecvată Insuficientă Disruptivă Altele
Programe
Ateliere
1.4. Sarcini
BINE SATISFĂCĂTOR NESATISFĂCĂ
TOR
De obicei le realizează
Le realizează ocazional
Le realizează doar stimulat

55
Nu le realizează
OBSERVAŢII:
_____________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________
_
_____________________________________________________________________________
_
1.5. Alunecări ocazionale
S Declarat Nedeclarat Nu există Total
U Heroină
B Cocaină
S Etnobotanice
T
A
N
Ţ
E

1.6. Enumerarea evaluărilor

Data Motivul Recomandarea

OBSERVAŢII:_______________________________________________________________
________
_____________________________________________________________________________
_______

5. INCIDENTE
- Probleme punctuale apărute:

56
- Consum de alcool, haşiş etc.:
6. URMĂRIREA OBIECTIVELOR
Revizuirea obiectivelor propuse:
- Pe termen scurt, mediu şi lung.

- Pe arii (medical, psihologic, social).

7. OBIECTIVE DE ÎNDEPLINIT
- Pe arii (medical, psihologic, social).
- Prioritate în timp

4.11. Acord de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului

Solicitarea de ieşire din tratament la cerere, împotriva recomandării profesionistului, în
cazul beneficiarului minor se face numai cu acordul părintelui sau a reprezentantului legal. Nu se
poate face la cererea minorului indiferent de vârstă.
FURNIZORUL ACREDITAT DE SERVICII

SOLICITARE
de ieşire la cerere, împotriva recomandării profesionistului

CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
Subsemnatul:.......................................................... CI / BI.........................., cu domiciliul
în............................, în calitate de părinte / reprezentant legal al beneficiarului
minor..........................................în vârstă de........domiciliat la adresa..................................solicit
la cererea expresă a mea ieşirea din tratament.
Am luat la cunoştinţă de riscurile pe care le implică ieşirea din tratament în acest moment
şi îmi asum responsabilitatea pentru orice consecinţă negativă care ar putea urma.
Prin semnarea prezentului, responsabilitatea deciziei îmi aparţine şi astfel echipa
multidisciplinară / specialistul......................................... este exonerată / exonerat de orice
responsabilitate.
Aceasta a fost semnat în faţa managerului de caz...............................................................

Părinte / reprezentant legal

Semnătura:.....................
Data.......

57
 4.12. Criteriile de includere în programul de substituţie în ambulatoriu
(menţinere pe metadonă)
Pentru ca o persoană să fie inclusă într-un program de menţinere, indiferent de formă –
pe termen scurt sau lung – este necesar ca aceasta să răspundă unor criterii de evaluare. În
România, persoana trebuie să răspundă criteriilor incluse în Regulamentul de aplicare a
dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în
conformitate cu Anexa nr. II**. Aceasta conţine Criteriile de includere în programul de
substituţie în ambulatoriu (menţinere pe metadonă).
ANEXA NR. II
 Diagnostic pozitiv de sindrom de dependenţă de substanţe psihoactive conform
DSM IV (tulburări în legătură cu o substanţă)
 Vârsta peste 18 ani. Persoanele sub 18 ani care îndeplinesc criteriile pot fi
incluse cu acordul părinţilor sau a reprezentantului legal
 Proba biologică a dependenţei (examen pozitiv al urinei);
 Minimum 2 ani de dependenţă, documentată medical;
 3 tentative de dezintoxicare nonsubstitutivă eşuate în antecedente;
 boli asociate dependenţei (infecţie HIV / SIDA, TBC, insuficienţă cardiacă,
hepatită cronică tip B şi C, boli psihice majore);
 femei gravide şi dependente de opiacee;
 politoxicomania;
 persoane dependente de droguri care au în întreţinere minori;

Responsabilul de program poate interpreta aceste criterii după caz şi va elabora decizia
finală de includere sau de excludere din program.

Durata aproximativă a detectabilităţii în urină a unor substanţe psihoactive

SUBSTANŢA DURATA DETECTIBILITĂŢII
Amfetamina 48 ore
Methamfetamina 48 ore
Barbiturice
- Cu acţiune scurtă 24 ore
- Cu acţiune intermediară 48-72 ore
- Cu acţiune lungă 7 zile sau mai mult
Metaboliţi ai cocainei 2-3 zile
Metadona (la doze de menţinere) 7-9 zile

58
Codeina / Morfina (heroina este detectată în urină 48 ore
ca metaboliţi ai morfinei)
Canabinoizi (marijuana)
- uz unic 3 zile
- uz moderat 4 zile
- uz zilnic 10 zile
- uz cronic 21-27 zile

59
 ANEXE

Anexa I: Glosar de termeni utilizaţi în abordarea minorului consumator

de droguri

Abuz de substanţe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării
fizice şi / sau psihice şi / sau consecinţe sociale dăunătoare, în absenţa dependenţei, constatate
conform criteriilor medicale.
Afecţiuni asociate consumului – afecţiuni medicale datorate şi / sau coexistente
consumului de droguri.
Alternative la instituţionalizare – modalităţi de ocrotire a persoanelor aflate în
dificultate, altele decât formele de instituţionalizare (ex.: asistenţă maternală, plasament, centru
de zi, adopţie, îngrijire la domiciliu, locuinţe protejate, adăpost, centru maternal, familie gazdă).
Asistenţa socială – componentă a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul
de instituţii şi măsuri prin care statul şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau
înlăturarea efectelor, temporare sau permanente, ale unor situaţii care pot genera marginalizarea
sau excluderea socială a unor persoane.
Autoreferire – situaţia în care beneficiarul minor se adresează direct serviciului de
specialitate pentru a fi evaluat.
Autosesizare – situaţia în care o instituţie sau un ONG deschide un caz ca urmare a
propriei sale decizii, fără ca acesta să fie referit de o persoană sau instituţie.
Caz - persoană care se adresează pentru acordarea de servicii unui furnizor din circuitul
integrat în cursul unui an calendaristic.
Caz social – situaţia identificată şi înregistrată de un profesionist, care necesită
intervenţia specializată a unui serviciu de protecţie şi asistenţă socială.
Circuit integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri
– totalitatea programelor integrate de asistenţă asigurate consumatorilor şi consumatorilor
dependenţi de droguri în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice
şi sociale a individului.
Circuit terapeutic – ansamblu de programe terapeutice aplicate consumatorului de
droguri în mod complex, multidisciplinar, multisectorial şi continuu, având ca scop ameliorarea
stării de sănătate.
Consimţământ - se înţelege acordul persoanei cu tulburări psihice cu privire la
procedurile de internare, diagnostic şi tratament, care trebuie să fie liber de orice constrângere şi
precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele,
dezavantajele şi alternativele procedurilor respective şi să fie reconfirmat în continuare ori de
câte ori este nevoie sau la iniţiativa persoanei în cauză.

60
 Consumator de droguri – persoană care îşi administrează sau permite săi se administreze
droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care
drogul poate ajunge în organism.
Consumator dependent –consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod
repetat prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.
Contractul cu beneficiarul – un instrument utilizat de managerul de caz (sau asistentul
social), fără efecte juridice, cu scopul de a reglementa responsabilităţile şi drepturile în cadrul
relaţiei de asistare; urmăreşte implicarea activă a beneficiarului în relaţia de asistare în vederea
responsabilizării sale.
Decădere din drepturi părinteşti – măsură instituită de instanţa judecătorească, dacă
sănătatea sau dezvoltarea fizică a minorului este pusă în pericol prin felul de exercitare a
drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor
de părinte.
Delincvenţă – Reprezintă săvârşirea de acte antisociale care sunt reglementate juridic de
legislaţia statului în care acestea se manifestă. O formă particulară a delincvenţei este
“delincvenţa juvenilă” care în cele mai multe ţări uzează de legislaţii specifice cu scopul de
reintegrare şi reinserţie socială şi protejare a minorilor delincvenţi.
Dependenţă de droguri – nevoia imperioasă sau persistentă de a continua consumul de
droguri, în scopul obţinerii unei stări de bine sau pentru a evita starea de rău generată de
întreruperea acestuia.
Dependenţă fizică – se manifestă la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea
completă a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale acestuia, situaţie
ce va genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului
specific consumatorilor de droguri.
Dependenţă psihică – stare psihică manifestată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a
subiectului de a continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic provocat de
absenţa acestuia.
Devianţă - este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecă
drept neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, în consecinţă, riscă să trezească
din partea lor reprobare şi sancţiuni.
Dezintoxicare – procesul de autoreglare sau „întoarcere la normalitate” a organismului,
după eliminarea unei substanţe toxice. Din punct de vedere terapeutic, dezintoxicarea este un
procedeu prin care se urmăreşte eliminarea unui toxic sau se face inofensivă acţiunea acestuia.
Drog – substanţe psihic active, care modifică starea de conştiinţă, cu potenţial de a da
dependenţă. Pot fi de origine naturală sau de sinteză.
Evaluare caz – etapă în instrumentarea cazului din momentul deschiderii cazului şi până
în momentul stabilirii planului de intervenţie. Presupune strângerea şi analiza informaţiilor cu
privire la situaţia medico – psiho – socială a minorului.
Excludere socială – Reprezintă reacţia de respingere şi marginalizare sistematică (este o
atitudine constantă şi uzează de reguli specifice şi principii) a unui grup uman faţă de un alt grup
/ persoană care nu corespunde principiilor şi valorilor grupului discriminant.

61
 Familie defavorizată - familie care datorită unei anumite situaţii sociale (lipsa locuinţei,
a unui loc de muncă, etc.) cu care se confruntă pe o perioadă de timp, nu-şi poate asigura cu
resursele proprii un trai minim (din punct de vedere social, economic, cultural, politic) fiind
necesară intervenţia serviciilor specializate.
Familie în dificultate – familia al cărei echilibru este afectat datorită apariţiei unei
situaţii (dificile) pe care nu o poate rezolva cu resurse proprii (ex.: decesul tatălui care este
singura persoană care asigură veniturile familiei).
Familie vulnerabilă - familia care prezintă anumite caracteristici (ex.: un membru al
familiei este infectat cu HIV; un părinte este recidivist; tratamente rele aplicate minorilor de
către părinţi) care predispun la dezechilibre în dinamica acesteia şi / sau situaţii de criză.
Grup de suport – Reprezintă o formă de suport psiho-social adresată unui grup de
persoane care au aceeaşi problemă şi care consimt să participe necondiţionat la şedinţe de terapie
în care se folosesc metode şi tehnici specifice de intervenţie psiho-socială.
Instituţionalizare – o formă de protecţie socială care presupune oferirea de servicii de
îngrijire în baza instituirii unei măsuri de protecţie specială într-un centru de tip rezidenţial sau
într-un serviciu de tip familial public sau privat (guvernamental sau neguvernamental) care
implică respectarea regulilor şi normelor specifice.
Instrumentare caz - demersul pe care îl realizează specialistul, prin respectarea unor
reguli şi principii, în vederea lucrului eficient pe caz. Pentru realizarea acestui demers
specialistul utilizează procedee manageriale: planificarea activităţii (punctarea etapelor de
intervenţie); identificarea de soluţii / resurse; administrare (implementarea acţiunilor propriu-
zise); coordonare şi control (evaluarea rezultatelor obţinute pe parcursul demersului).
Intervenţie - etapă în instrumentarea unui caz social şi care se finalizează în momentul
atingerii obiectivelor specifice din planul de intervenţie / permanenţă. Intervenţia se realizează
cu scopul de a sprijini familia / persoana să depăşească situaţia de criză / dificultate.
Intervenţie socială – Reprezintă un ansamblu de măsuri reglementate sau nu juridic care
au impact asupra unor grupuri umane largi, defavorizate din punct de vedere medico-socio-
economic. Ex.: politica anti-sărăcie (Legea marginalizării sociale, Legea venitului minim
garantat), politica anti-drog, politica de incluziune socială a persoanelor cu nevoi sociale, etc.
Intoxicare – stare fizică şi / sau psihică rezultată ca urmare a introducerii în organism a
unor substanţe toxice sau a unor otrăvuri.
Manager de caz – profesionistul responsabil de asistenţa integrată a minorului
consumator de droguri, de la deschiderea şi până la închiderea cazului. Managerul de caz
stabileşte instrumentele şi tehnicile de lucru, elaborează planul de asistenţă şi coordonează
intervenţia altor specialişti (asistenţi sociali, psihologi, medici, jurişti, consilieri şcolari,
educatori etc.) în raport de necesităţile individuale ale minorului consumator de droguri.
Marginalizare – procesul de situare pe o poziţie socială periferică, prin izolare, a
indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi
comunicaţionale ale colectivităţii (vezi legea 116 / 2002).

62
 Protecţia specială a copilului - reprezintă ansamblul masurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi
sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora31.
Măsură de protecţie specială – măsură instituită în cazul copilului separat temporar sau
definitiv de părinţii săi fie prin decizia Comisiei pentru Protecţia Copilului, fie prin decizia
instanţei de judecată. Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza
planului individualizat de protecţie (PIP) (art. 53 din Legea 272/2004). Masurile de protecţie
specială a copilului sunt: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgenţă; c) supravegherea
specializată.
Monitorizare – procesul de urmărire a implementării activităţilor de asistenţă socială
propuse spre realizare într-o perioadă determinată de timp (x: numărul de cazuri instrumentate,
serviciile existente la nivelul comunităţii, etc.).
Monitorizare caz – etapă în instrumentarea cazului care începe după etapa de intervenţie
şi se finalizează la închiderea acestuia; presupune urmărirea şi evaluarea permanentă a situaţiei
beneficiarului pentru a se asigura starea de echilibru urmărită în rezolvarea cazului. Asistentul
social nu intervine decât dacă se modifică date ale situaţiei beneficiarului sau intervin factori
neprevăzuţi care pot afecta echilibrul realizat.
Nevoie – termenul desemnează necesităţile umane fundamentale, care dacă nu sunt
satisfăcute produc neplăceri persoanei şi împiedică participarea socială deplină a acesteia.
Nevoile diferă de dorinţe deoarece dorinţele sunt exclusiv individuale şi subiective, în timp ce
nevoile pot fi determinate în mod obiectiv. În acest ultim sens, acestea pot fi clasificate în nevoi
normative, comparative, exprimate şi simţite.
Persoană cu tulburări psihice - se înţelege persoana bolnavă psihic, persoana cu
dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri,
precum şi persoana care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de
diagnostic în vigoare din practica medicală, ca fiind tulburări psihice;
Persoane afectate de HIV / SIDA – desemnează membrii familiei din care face parte
persoana infectată HIV / SIDA şi care întâmpina anumite dificultăţi de ordin social
(discriminare, stigmatizare, izolare socială, atitudini manifestate de comunitate asupra întregii
familii din care face parte persoana seropozitivă HIV) sau economic (costuri ridicate pentru
întreţinerea unei persoane seropozitive HIV, nerespectarea drepturilor salariale pentru asistenţii
personali ai acestora).

Plasamentul - constituie măsura de protecţie specială, având caracter temporar, care

poate fi dispusă în condiţiile legii, după caz, la: a) o persoană sau familie; b) un asistent
maternal; c) un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Măsura plasamentului se
stabileşte de către CPC, în situaţia în care există acordul părinţilor. Pentru copilul care, în
vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile
acestora şi pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde
penal. Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească la cererea DGASPC,
în situaţia copilului ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie,

31
Conform articolului 50 din Legea 272/2004

63
declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela. De asemenea,
instanţa decide instituirea plasamentului în cazul copilului găsit sau abandonat de către mamă în
unităţi sanitare, în cazul copilului abuzat sau neglijat, atunci când se impune înlocuirea
plasamentului în regim de urgenţă dispus de către DGASPC, precum şi în cazul copilului care, în
vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija părinţilor din motive neimputabile
acestora şi pentru copilul care a săvârşit o faptă prevazută de legea penală şi care nu raspunde
penal şi în cazul cărora nu există acordul părinţilor pentru instituirea măsurii.
Plasamentul în regim de urgenţă – măsura de protecţie specială, cu caracter temporar,
care se stabileste în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau
a celui abandonat în unităţi sanitare. Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de
către directorul DGASPC din unitatea administrativ-teritorială în care se află copilul găsit sau cel
abandonat de către mama în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaţia în care nu
se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor
fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. În cazul în care părinţii nu sunt
de acord cu instituirea măsurii de protecţie, aceasta se stabileşte de către instanţa judecatorească.
Prevenire – implementarea unui set de măsuri (sociale, educaţionale, economice,
medicale) pentru a înlătura factorii de risc care pot afecta individul / familia / grupul /
comunitatea şi pentru a îmbunătăţi şi restabili echilibrul familiei.
Politoxicomania - consumul concomitent al mai multor droguri.
Prevenţie – concept utilizat în domeniul juridic care desemnează starea de arest
preventiv. Termenul este utilizat în mod greşit cu sensul de prevenire (a lua măsuri de precauţie
pentru a înlătura ceva neplăcut), care reprezintă un concept utilizat în domeniul asistenţei
sociale.
Program terapeutic – totalitatea serviciilor şi a măsurilor medicale şi psihologice
integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru
fiecare consumator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei
psihice şi / sau fizice şi / sau a reducerii riscurilor asociate consumului.
Protecţie socială – ansamblul de acţiuni, decizii şi măsuri întreprinse în societate pentru
prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente care prezintă riscuri
sociale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei.
Referire caz –reprezintă o situaţie în care o altă persoană / instituţie solicită un serviciu
de asistenţă socială pentru copil (ex.: rudele, vecinii, spitalul se adresează Direcţiei Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, sau un ONG se adresează Primăriei).
Reinserţie socială – un proces interactiv prin care se restabileşte echilibrul între o
persoană / un grup care nu şi-a exercitat anumite drepturi sociale (drepturi de apartenenţă la un
grup, dreptul la locuinţă, dreptul la un loc de muncă, etc.) şi mediul social. Ex.: reinserţie
profesională, educaţională, culturală, etc.
Reintegrare familială – procesul prin care copilul care a beneficiat de una dintre
măsurile de protecţie specială prevăzute în Legea 272 / 2004, revine în familia biologică, părinţii
fiind cei cărora le revine, în primul rând, răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării
copilului. Reintegrarea copilului în familia biologică se stabileşte prin hotărârea Comisiei pentru
Protecţia Copilului.

64
 Reprezentant legal - se înţelege persoana desemnată conform legii pentru a reprezenta
interesele copilului (părinte, tutore, preşedintele consiliului judeţean/ primarul sectorului
municipiului Bucureşti, reprezentant desemnat din cadrul DGASPC).
Reprezentant personal - se înţelege persoana, alta decât reprezentantul legal, care
acceptă să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, desemnată de aceasta.
Sectoare psihiatrice - teritoriul ţării, se organizează din punct de vedere funcţional în
vederea asigurării asistenţei psihiatrice comunitare, a creşterii accesibilităţii şi calităţii serviciilor
acordate.
Sector psihiatric pentru adulţi - este o arie teritorială şi populaţională distinctă care
cuprinde 100- 150. 000 de locuitori.
Sector psihiatric pentru minori - este o arie teritorială şi populaţională distinctă care
cuprinde 200. 000 – 400. 000 de locuitori.
Servicii de asistenţă mobilă - pentru pacienţi dificil de tratat sau care refuză să
frecventeze structurile medicale dar care accepta tratamentul sau pentru acoperirea unor nevoi
psihosociale variate, care necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice.
Servicii de reabilitare - în funcţie de oportunităţile locale, fiecare centru de sănătate
mintală oferă programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupaţională, programe
de reabilitare vocaţională, programe de petrecere a timpului liber, programe de psiho-educaţie.
Servicii psihiatrice de zi - terapie ocupaţională, psihoterapie individuală şi de grup
precum şi programe specializate de reabilitare. Aceste servicii acordate pacienţilor internaţi în
staţionarul de zi sunt limitate în timp la maxim 2 luni; după aceasta perioada pacienţii sunt
trimişi către serviciile de reabilitare sau către asistenţă primară.
Servicii sociale – ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde
nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii
de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei
persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii
sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii (conform OG. 68/2003 privind serviciile sociale).
Situaţie de criză – starea care apare la un moment dat în viaţa unei persoane / familii şi
care generează un dezechilibru, persoana / familia neavând resursele necesare pentru depăşirea
acesteia.
Sesizare – reprezintă o situaţie în care o altă persoană / instituţie solicită un serviciu de
asistenţă socială pentru minor, fără a fi obligatorie deschiderea cazului.
Sevraj – ansamblu de reacţii psihologice şi fiziologice la întreruperea bruscă a unui drog
care a produs dependenţă.
Sindrom de abstinenţă – reacţia organismului la întreruperea bruscă a utilizării
drogului, la administrarea de antagonist specific sau la scăderea cantităţii de drog faţă de care s-a
instalat dependenţa.
Situaţie de urgenţă – stare excepţională, acută apărută brusc / spontan / neanticipat care
necesită o intervenţie imediată pentru a nu periclita viaţa persoanei sau echilibrul dinamic al
familie.

65
 Supradoză – consumul unei cantităţi de drog suficientă să determine efecte care pun
viaţa în pericol.
Supravegherea specializată –măsura de protecţie specială care se dispune în condiţiile
prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. În cazul în
care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se
dispune de către CPC, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.
Toleranţa – apare ca urmare a administrării repetate a unei substanţe şi constă în
dispariţia treptată a efectelor acestei substanţe asupra organismului astfel încât, pentru a obţine
efectul iniţial al substanţei, se impune creşterea progresivă a dozei.
Transfer de caz – situaţia în care un caz este trimis pentru instrumentare / soluţionare în
cadrul aceleiaşi instituţii, de la un birou / serviciu la altul (ex.: în Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului transfer de la „Serviciul Abuz” la „Serviciul de Alternative de Tip
Familial”).
Urgenţă – condiţie medicală a unui consumator de droguri, în legătură sau nu cu
consumul, care pune viaţa în pericol.
Violenţă domestică - situaţia în care relaţiile tensionate între soţi transferate în registrul
raporturilor părinţi-copii (în cadrul sistemului parental) se finalizează cu manifestări violente
care conduc la dezechilibrul sistemului familial.
Violenţa în familie - reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de
către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o
suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material32.

32
definiţia din Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificarile ulterioare

66
 Anexa II: Repere legislative
1. Legea 143 din 07 iulie 2000 privind Combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri publicat în MO nr. 362 / 03.08.2000;
2. Regulament de aplicare a dispoziţiilor legii nr. 143 / 2000 privind combaterea
traficului şi consumului de droguri publicat în MO. nr. 46 / 29. 01. 2001;
3. Lege nr. 522 din 24. 11 / 2004 pentru modificarea şi completarea legii 143 / 2000
privind combaterea traficului şi consumul ilicit de droguri publicat în MO nr. 1155 din 07. 12.
2004;
4. Hotărâre nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;
5. Decizia nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardele minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri
publicată în MO nr. 899 din 6 noiembrie 2006;
6. Decizia nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare,
modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorilor de droguri
publicat în MO nr. 899 din 6 noiembrie 2006;
7. ORDIN nr. 1. 389 din 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor şi metodologiei
de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri şi a Standardelor
minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru
consumatorii de droguri;
8. LEGE nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope publicată în MO nr. 1095 din 5 decembrie
din 2005;
9. Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Justiţiei nr.
898 / 725 / 2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare;
10. Legea nr. 47 / 2006 privind sistemul naţional de asistentă socială publicat în MO
nr. 239 din 16 martie 2006;
11. Ordinul nr. 288 / 2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;
12. Ordinul nr. 286 / 2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind
întocmirea planului de servicii şi a normelor metodologice privind întocmirea planului
individualizat de protecţie;
13. Ordinul 219 / 2006 privind activitatea de identificare, intervenţie şi monitorizare a
copiilor lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate;
14. Legea 466 din 2004 privind statutul asistentului social;
15. Ordin nr. 100 / 2006 din 15 / 03 / 2006 publicat în MO nr. 03 / 04 / 2006 pentru
aprobarea Planului –cadru de acţiune în vederea reintegrării sociale a copiilor străzii;
16. Ordin nr. 288 / 2006 din 06 / 07 / 2006 publicat în MO nr. 637 din 24 / 07 / 2006
pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul
protecţiei drepturilor copilului;
17. Ordin nr. 132 / 2005 din 07 / 04 / 2005 publicat în MO nr. 743 din 16 / 08 / 2005
pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate protecţiei copiilor
străzii;

67
 18. Hotărâre nr. 1439 / 2004 din 02. 09. 2004 publicat în MO nr. 872 din 24 / 09 /
2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu
răspunde penal;
19. Legea 487 / 2002, Legea Sănătăţii Mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări
psihice (MO nr. 589 / 08. 08. 2002);
20. Ordin privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrelor de Sănătate
Mintală;
21. Protocol de colaborare între MS şi MAI privind punerea în aplicare a prevederilor
487 / 2002 cu modificările ulterioare şi art. 105, 113 şi 114 CP;
22. Ordin nr. 372 / 10. 04. 2006 privind Normele de aplicare a Legii Sănătăţii Mintale
şi protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.
23. Legea nr. 272 / 2004 din 21 / 06 / 2004, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
557 din 23 / 06 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
24. Hotărârea Nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare
a dispoziţiilor Legii nr. 143 / 2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.
25. Legea nr. 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 43
alin. (5)
26. Legea reformei în domeniul sănătăţii nr. 95 / 2006 Art. 650

68
 Anexa III: Model de referire a minorului consumator de droguri în
municipiul Bucureşti
ANTETUL INSTITUŢIEI

SCRISOARE DE SOLICITARE A EVALUĂRII

Către,
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Stimate Domnule / Doamnă

Vă solicit evaluarea minorului.................................... în vârstă de............................. Am

informat obligativitatea participării părinţilor sau a altei persoane legale la prima întâlnire cu
personalul Centrului.

Data................
Consilier şcolar
_____________________

69
 Anexa IV: Minor consumator de droguri aflat în plasament

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

SOLICITARE DE COLABORARE
Către,
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

Stimate Domnule / Doamnă

Vă rugăm să luaţi în evidenţă beneficiarul.................................... în vârstă

de............................. elev la şcoala nr.................................................. în clasa....................... aflat
în supravegherea Serviciului.................................
Am informat obligativitatea participării părinţilor sau altei persoane legale la prima
întâlnire cu personalul Centrului.

Data................
Manager de caz
_________________

70
 BIBLIOGRAFIE

Asociaţia „Salvaţi Copiii” şi UNICEF, Ghid Juridic Privind Protecţia Minorului şi

a Familiei, Bucureşti, Ed. MarLink, 2002
Botvin GJ and Elizabeth M Botvin; (1997); School – Based Programs –
Substance Abuse; Williams & Wilkins;pag. 764-775,
Gerald R. Adams; Michael D. Berzonsky (coord.) 2009; Psihologia adolescenţei –
ManualulBlackwell; Polirom, Iaşi.
Ghid de tratament în abuzul de substanţe psiho-active; (2001); Ed. Infomedica;
pag. 5
Marlatt G and Gordon J. R; (1985); Relapse Prevention: Maintenance Strategies
in the Treatment of Addictive Behaviors; Guilford Press; New York.
Miller W. R; (1996); Motivational interviewing: research practice and puzzles;
Addictive Behaviors; 61 (6); 835-842
Parrino M.W; (2000) State Methadone Treatment Guidelines,TIP 1,SAMHSA,
CSAT, Rockville
Planul de Acţiune pentru Implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în
Perioada 2010- 2012 www. ana.gov.ro
Prelipceanu D; Mihăilescu R; Teodorescu R; (2000) Tratat de Sănătate Mintală;
vol. I; Editura Enciclopedică; Bucureşti
Prelipceanu D; Cicu G; (coord.); (2010); Ghid clinic de tratament substitutiv al
dependentei de opiacee; Ed. Asociaţiei Psihiatrice Române; Bucureşti.
Preventivg Drug Use Among Children and Adolescents; (1997); A Research –
Based Guide; NIDA; NCADI;
Principles of Drug Addiction Treatment; (1999) A Research – Based Guide;
NIDA.
Raport Naţional Privind Situaţia Drogurilor 2009 România – Noi evoluţii,
tendinţe şi informaţii detaliate cu privire la temele de interes european - REITOX
Raportul Anual 2009- SITUAŢIA DROGURILOR ÎN EUROPA Centrul
European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA),
Lisabona, Noiembrie 2009
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice
“Riscuri şi inechităţi sociale în România” Septembrie 2009 (pag. 181)
Raportul naţional privind situaţia drogurilor din România în anul 2009
Standardele Sistemului Naţional de Asistenţă Medicală, Psihologică şi Socială a
Consumatorilor de Droguri; Agenţia naţională Antidrog, 2005
Strategia Naţională Antidrog 2005-2012; Publicată în MO nr. 112 din 03
februarie 2005

71
 Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
2008-2013, pag.21
Studiul ESPAD 2007 / www.ana.gov.ro
Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV / SIDA / www.unicef.ro
Winters K.C, (1999); Treatment of Adolescents With Substance Use Disorders,
(TIP) Series 32, SAMHSA, CSAT, Rockwille.
http: / / www.who.int / substance_abuse / publications /
principles_drug_dependence_treatment.pdf"
http: / / www. ana. gov. ro / rom / index. php

72
 ABREVIERI
A.N.A. – Agenţia Naţională Antidrog
A.N.P. – Agenţia Naţională a Penitenciarelor
A.N.P.D.C. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
A.T.I. – Anestezie şi Terapie Intensivă
C.A.I.A. - Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor
C.P.C. – Comisie pentru protecţia copilului
C.P.E.C.A - Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog
C.S.M. – Centrul de Sănătate Mintală
D.G.A.S.P.C. – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
ESPAD - The European School Survey Project on Alcohol and other Drugs
HIV / SIDA - virusul imunodeficienţei umane / sindromul imunodeficienţei
umane dobândite
M.C. - Management de Caz
O.N.G.- Organizaţie Neguvernamentală
P.I.A. – Plan Individualizat de Asistenţă
P.I.P. - Plan Individualizat de Protecţie
P.I.S. - Plan individualizat de servicii
P.I.T. - Plan Integrat de Tratament
S.P.A.S. – Serviciul public de asistenţă socială
U.E. - Uniunea Europeană
U.P.U. – Unitate Primire Urgenţe
UNICEF - The United Nations Children's Fund

73