Manual Eu Si Copilul Meu 2018

MANUALUL PROIECTULUI
„EU ŞI COPILUL MEU”
-GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU CONSILIERII ŞCOLARI-
1
Ghid pentru consilierii şcolari realizat în cadrul proiectului
RO-0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool
şi droguri”
finanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European
Ediția II - Revizuită – 2018 – Agenția Națională Antidrog
2
Cuprins
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 8
AUTORII ......................................................................................................................................................... 9
DESCRIEREA PROIECTULUI .......................................................................................................................... 12
TITLUL PROIECTULUI ................................................................................................................................... 12
OBIECTIV GENERAL ..................................................................................................................................... 12
OBIECTIVE SPECIFICE................................................................................................................................... 12
STRATEGIA DE INTERVENŢIE ....................................................................................................................... 12
CONTEXTUL APLICĂRII................................................................................................................................ 12
TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ ................................................................ 12
CADRUL DE IMPLEMENTARE....................................................................................................................... 13
BENEFICIARII PROIECTULUI ......................................................................................................................... 13
DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 15
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI ........................................................................................................................ 15
Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor ....................................................... 16
METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ........................................................ 17
PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE ....................................................................... 20
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele pentru acasă ................. 20
3
„Trucuri” pentru atragerea părinţilor la şcoală .......................................................................................... 20
Motivăm familiile să participe la proiect .................................................................................................... 21
Prevenim abandonul participanţilor ........................................................................................................... 23
Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor................................................................................................ 23
Ce facem când un participant perturbă activitatea .................................................................................... 24
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE........................................................................................................... 24
I. METODE CENTRATE PE CONSILIER........................................................................................................... 24
1. Prezentarea ............................................................................................................................................. 24
2. Dezbaterea pe baza studiului de caz....................................................................................................... 25
II. METODE CENTRATE PE GRUP ................................................................................................................. 26
1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii) ..................................................................................... 26
2. Brainstorming-ul (furtuna de idei) .......................................................................................................... 26
3. Discuţia în grupuri mici ........................................................................................................................... 27
4. Discuţia dirijată ....................................................................................................................................... 27
5. Modelarea comportamentului................................................................................................................ 29
6. Jocul de rol .............................................................................................................................................. 30
7. Lecturi scurte .......................................................................................................................................... 32
8. Turul galeriei ........................................................................................................................................... 33
4
9. Metoda SINELG ....................................................................................................................................... 33
EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 34
A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR ................................................................................................................. 34
B. Monitorizarea consilierilor şcolari .......................................................................................................... 35
ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ ................................................................................................... 35
ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU ................................................................................................. 42
Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 49
ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT? ................................................................................................ 50
ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII ............................................................................ 60
ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN FAMILIE................................................................. 68
ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE .................................................................................. 76
ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI.................................................................. 87
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI ....................... 94
5
Preocupări frecvente ale părinţilor ........................................................................................................... 101
Mituri legate de droguri ............................................................................................................................ 103
Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri............................................................................ 104
1. Nicotina ........................................................................................................................................ 104
2. Alcoolul ........................................................................................................................................ 104
3. Marijuana ..................................................................................................................................... 105
4. Heroina......................................................................................................................................... 105
5. Cocaina......................................................................................................................................... 105
6. Amfetamina ................................................................................................................................. 105
7. MDMA (Ecstasy) ........................................................................................................................... 106
8. Benzodiazepine ............................................................................................................................ 106
9. Inhalantele ................................................................................................................................... 106
10. NSP……………………………………………………………………………………………………………………………………….. 106
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU” ........ 108
Activitate comună părinţi - copii............................................................................................................... 108
Anexa 1: Tabel de prezenţă ...................................................................................................................... 112
Anexa 2: Raportul de activitate................................................................................................................. 113
Anexa 3: Acord de parteneriat .................................................................................................................. 114
6
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii.............................................................................................. 115
Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2 ........................................................................................ 116
Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3 ................................................................................................... 118
Anexa 7: Fişa de evaluare a Activităţii 4 ........................................................ Error! Bookmark not defined.
Anexa 10: Fişa de evaluare a Activităţii 7 ................................................................................................. 122
Anexa 11: Fişa de evaluare a Activităţii nr. 8 ............................................................................................ 123
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”..................... 124
Anexa 13: Diplomă de participare ............................................................................................................ 125
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi copilul meu” ............................................. 126
Anexa 15: Raportul de monitorizare ......................................................................................................... 128
Anexa 16: Model acord colaborare CJRAE - CPECA .................................................................................. 130
Anexa 17: Model acord colaboare CPECA – Unitate şcolară .................................................................... 133
DICŢIONAR ................................................................................................................................................ 136
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 137
7
Moto: „Singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinţi mai buni”
Zig Ziglar
INTRODUCERE
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a înlesni o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea
copilului din familie. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în
dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea părinţilor în scopul îmbunătăţirii relaţiilor
cu proprii copii, după principii ştiinţifice de psihopedagogie, devine o necesitate.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existenţa
materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este
suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli
zilnice etc.), subestimând importanţa unei comunicări afective, aspect ce se reflectă negativ în
dezvoltarea sentimentului de apartenenţă al copilului.
Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe şi abilităţi necesare zi de zi. Aceste cunoştinţe şi
abilităţi nu sunt înnăscute sau nu apar atunci când devii părinte. Fiecare dintre noi învăţăm să fim
părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţii noştri, din informaţiile pe care le auzim sau le citim.
Uneori însă ceea ce învăţăm din interacţiunea cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care
copilul are nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori părinţii
au întrebări la care nu au răspunsuri sau observă comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum să
reacţioneze.
În general comportamentul este inspirat din propria experienţă de viaţă a părinţilor, astfel
perpetuându-se atât aspecte pozitive cât şi negative în educaţie, pe parcursul mai multor generaţii.
Modelul parental pozitiv se regăseşte adesea în înţelepciunea populară, cum ar fi, de exemplu, zicala:
„Ce nu te doboară, te face mai puternic”; şi, referindu-ne la trăsăturile de caracter pozitive putem
menţiona şi proverbul: „Aşchia nu sare departe de trunchi” sau „Cum îl creşti, aşa îl ai”. Însă, cu toţii
ştim astăzi că, indiferent de situaţie, educaţia copiilor nu poate fi asociată cu violenţa, iar bătaia nu
mai este „ruptă din rai!”.
Prin intermediul acestui proiect ne propunem să consolidăm legăturile afective dintre membrii familiei
(părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), dintre aceştia şi şcoală, aplicând sistematic metode
fundamentate ştiinţific.
Fără îndoială abuzul de băuturi alcoolice, tutun şi alte droguri facilitează apariţia problemelor
medicale, psihologice şi sociale importante în cea mai mare parte a ţărilor dezvoltate. Având în vedere
că tratamentul pentru astfel de probleme este dificil şi, adeseori, este absolut imposibil să rezolvăm
unele dintre complicaţiile asociate abuzului de droguri – cum ar fi infecţia cu HIV – totuşi, cu sprijinul
acestui ghid, vom face împreună eforturi pentru a preveni abuzul de tutun, alcool şi droguri cel puţin
pentru familiile incluse în proiect.
Ghidul conţine descrierea celor nouă activităţi cu părinţii care se vor realiza în cadrul proiectului „EU
ŞI COPILUL MEU”. Activităţile cu părinţii sunt interactive, conţinând şi aplicaţii cu caracter ludic, ce
necesită un grad mare de implicare din partea părinţilor, a consilierilor şcolari şi, acolo unde este
cazul, şi din partea copiilor.
8
AUTORII
Ghidul de bune practici pentru consilierii şcolari a fost realizat ca urmare a derulării activităţilor
implementate în perioada septembrie 2010-ianuarie 2011, în cadrul proiectului RO-0047 „Formare
familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri”, finanţat prin
Mecanismul Financiar al SEE, de către următorii experţi:
Coordonator ştiinţific Profesor Universitar Doctor Nicolae MITROFAN, Decan al Facultăţii de

Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti.
Psiholog clinician drd. Zoe-Doina NIŢĂ, coordonator proiect, Inspectoratul General al Poliţiei Române,
doctorand al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, master în
Prevenirea şi combaterea drogodependenţelor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială,
Universitatea Bucureşti, psihoterapeut de familie în supervizare, formator în adicţii, licenţă în
Psihologie, Facultatea de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti.
Profesor gradul I Dumitru I. DUMITRU, Agenţia Naţională Antidrog, specialist educaţie-învăţământ;

formator naţional în management educaţional - Programul de reformă al învăţământului preuniversitar
din România /Centre for British Teachers; formator în educaţie personală - componenta character/
Programul „Character First !” /Character Training Institute Oklahoma City – USA; formator naţional în
educaţie pentru drepturile omului şi educaţie pentru cetăţenie democratică - Programul Naţional
„Educaţie pentru Cetăţenie Democratică”/Ministerul Educaţiei şi Cercetării; Consiliul Europei - Centrul
European pentru Tineret, UNICEF România; formare în implementarea şi evaluarea strategiilor
regionale antidrog - Ministerul Federal al Sănătăţii din Germania/LWL; formare în dezvoltarea
deprinderilor şi abilităţilor sociale - Ministerul Federal al Sănătăţii din Germania /LWL.
Sociolog Cătălina CHENDEA, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, coordonator

proiecte prevenire consum de droguri în şcoală; formator naţional în domeniul educaţie pentru
cetăţenie democratică, comunicare, lucrul cu tinerii, educaţie inter-culturală /Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, Centrul Nord – Sud al Consiliului Europei; formator în educaţie personală -
componenta caracter /Programul „Character First !”/Character Training Institute Oklahoma City – USA;
formator certificat CNFPA formator naţional în educaţie pentru drepturile omului şi educaţie pentru
cetăţenie democratică - Programul Naţional „Educaţie pentru Cetăţenie Democratică”/ Ministerul
Educaţiei şi Cercetării; UNICEF România; Facilitator programul de educaţie alternativă în arta de a
conduce „Liderii Mileniului Trei”/ British Council, Fundaţia Codecs pentru Leadership; formare în
implementarea şi evaluarea strategiilor regionale antidrog - Ministerul Federal al Sănătăţii din
Germania/ LWL; formare în dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor sociale - Ministerul Federal al
Sănătăţii din Germania/ LWL.
Psiholog clinician specialist Alina NEAGOE, psihoterapeut TCC, specializare în adicţii, Agenţia
Naţională Antidrog, Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor Pericle, master în Psihoterapii cognitiv-
comportamentale la Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Psihologie, formare în Interviul
Motivaţional, formator certificat CNFPA, specializări multiple în prevenirea consumului de droguri în
şcoală şi familie, consilierea persoanelor afectate de consumul de alcool şi droguri, persoanelor
afectate de HIV şi hepatită C; licenţiată a Facultăţii de Psihologie-Sociologie, Universitatea Hyperion,
Bucureşti. Membru al Colegiului Psihologilor din România.
Psiholog principal drd. Tatiana BARBAROŞ, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională
Constanţa, master în Politici publice şi administraţie publică, Universitatea Bucureşti; studii
9
aprofundate: „Psihologie Industrială şi Organizaţională”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1999; licenţiată a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Specializarea Psihologie, 1998; psihoterapeut
practicant – Hipnoză şi terapie ericksoniană; membru al Comitetului Filialei Constanţa al Colegiului
Psihologilor din România; preşedintele Asociaţiei Psihologilor şi Psihopedagogilor din Constanţa
„APSIPED”; autor al lucrării „Dezvoltarea competenţelor de comunicare la adulţi în relaţie cu copilul”,
Constanţa, Editura „Andrei Şaguna”, 2008; coordonator al lucrării „Părinţi, vă invit în lumea mea!”,
Constanţa, Editura Newline, 2009.
Psiholog clinician specialist Mihaela CIŞMILIANU, Agenţia Naţională Antidrog – Centrul de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog Constanţa, formări multiple în adicţii (Tehnica Interviului Motivaţional;
Prevenirea Recăderilor), formare în Terapii Scurte, master în Psihoterapii cognitiv - comportamentale,
Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, 2005; multiple formări în domeniul prevenirii consumului de
droguri în şcoală şi familie; experienţă clinică în evaluarea şi consilierea persoanelor consumatoare de
droguri; licenţiată a Universităţii Ovidius Constanţa, Facultatea de Psihologie, 2003. Membru al
Colegiului Psihologilor din România.
Psiholog şcolar Simina (MORAR) HINŢ, director al Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă
Educaţională Bihor, master în Management Educaţional, DPPPD, Universitatea din Oradea; stagiu de
formare profesională Socrates/Comenius Grundtvig 3 Course 2006 – Institutul Edward de Bono,
Kappara, Malta – „Edward de Bono’s Serious Creativity and Lateral Thinking”; formare în educarea
copiilor cu autism, Auctores, St. Truiden, Belgia; absolventă a cursului postuniversitar de Terapie
Ocupaţională, susţinut de Reţeaua Europeană de Terapie Ocupaţională în Învăţământul Superior, în
cadrul Proiectului Joint Action &Youth; master în Consiliere individuală şi psihoterapie - Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, licenţiată a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.
Psiholog clinician Georgeta - Ramona POPESCU, Agenţia Naţională Antidrog, Centrul de Prevenire,
Evaluare şi Consiliere Antidrog Bihor, master în Consiliere Psihologică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe
Socio-Umane, Universitatea din Oradea, licenţiată a Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Specializarea
Psihologie, Universitatea din Oradea, absolvent cursuri postuniversitare în Terapie Raţional-
Emoţional-Cognitiv-Comportamentală niv.I şi II, formator în adicţii.
Jurist dr. Mihaela TOMIŢĂ, Agenţia Naţională Antidrog, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog Timiş, specializare în psihologie judiciară, lector la Universitatea de Vest
Timişoara - Facultatea de Sociologie şi Psihologie, membru al Uniunii Juriştilor din România.
Sociolog dr. Aurora - Violeta LEFTER, Agenţia Naţională Antidrog, cercetător ştiinţific, doctor în
sociologie - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti (teza: Consumul de
droguri - impact asupra unei societăţi în tranziţie), master în „Politici Sociale ale Dezvoltării” la
Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, licenţă în sociologie la
Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie; formare în: analiză
statistică avansată (SPSS), realizarea de studii şi analize privind fenomenul drogurilor, evaluarea şi
planificarea programelor, manager de proiect şi formator adulţi.
Sociolog Andrei BOTESCU, Agenţia Naţională Antidrog, absolvent master în sociologie - Facultatea de
Sociologie a Universităţii din Lund, Suedia, licenţiat în psihologie organizaţională la Universitatea Titu
Maiorescu din Bucureşti - Facultatea de Psihologie, absolvent colegiu „Asistenţă socială şi probaţiune”
al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti, stagii de formare în: analiză
statistică avansată (SPSS), tehnici şi metode de evaluare cantitativa şi calitativa a fenomenului
10
drogurilor oferite de EMCDDA, Şcoala de Sănătate Publică din Madrid, Şcoala de sănătate publică din
Granada Spania, Institutul Naţional de Sănătate Publică din Helsinky - Finlanda.
Psiholog Ramona Georgeta PRUNDARU, masterand Consiliere şi Orientare în Carieră, Universitatea

Politehnică Bucureşti, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic; formator naţional
Consiliere şi Orientare, Training în CPI, D&D Consultants, Training de psihodiagnostic şi principii de
validare a testelor şi cotarea testelor proiective, D&D Consultants, licenţiată în psihologie, Facultatea
de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti.
Manualul de faţă reprezintă un ghid de bune practici, bazat pe experienţa specialiştilor Agenţiei
Naţionale Antidrog şi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului precum şi a celor 62
de consilieri şcolari din judeţele Bihor, Constanţa şi Ilfov, după cum urmează:
22 Consilieri şcolari din judeţul BIHOR: Ionela BELBE, Iudit BIRINYI, Diana BODEA LUNG, Eva BODO,
Ioana CHERECHIANU, Alin-Ioan CREŢU, Adela Simona CUREA LUP, Andrea Nicoleta DUMBRAVĂ, Teodora
Alina ENE, Orsolya-Aniko GAZDAG, Laura HARJA, Anca Simona KELEMEN, Teodora Felicia MEGHESAN,
Mihaela Iudita MINCIC, Luminiţa Iolanda Edittha MLADONICZKY, Gabriela NEDELCU, Monica ONICA,
Rodica POP, Ani-Emilia RADU, Nicoleta-Elena STOITA, Ioana Mariana SZANTO, Tunde TARR.
22 Consilieri şcolari din judeţul CONSTANŢA: Raluca ATANASIU, Laura Elena BURGHIŞAN, Marieta
CĂESCU, Mirela CĂPĂŢÎNĂ, Aurora CHIRILĂ, Vasile CIUBUCĂ, Ana COLNICEANU, Gabriela CRUDU,
Eugenia DOBROMIR, Valentina DURAC, Carmen - Silvia FALIBOGA-ANDREI, Camelia MARINESCU, Cristina
MUREŞANU, Mihaela NICOLAEV, Cristina PALU, Mihaela PARIZA, Carmen-Daniela PĂLICI, Mihaela -
Camelia POPA, Laura Elena SECU, Nicoleta - Dorina TOMA, Alina VASILE.
18 Consilieri şcolari din judeţul ILFOV: Maria ANGHEL, Ioana BĂNULESCU, Maria BOBOC, Mariana
Dochia GASPAR, Lelia GAVRILĂ PERL, Delia Josett HANEA, Ana Maria MOAGĂ, Lucian NEGOIŢĂ, Lucian
POPESCU, Luminiţa POPESCU, Andreea Oana RÂCIU, Ioana SANDU, Sanda SĂCEANU, Ancuţa SOCAS,
Ileana Narcisa ŞTEFĂNESCU, Gabriela TROANCA, Simona-Maria VASILE, Sorina VRANĂ.
11
DESCRIEREA PROIECTULUI
TITLUL PROIECTULUI
RO 0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi
droguri”, finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE.
OBIECTIV GENERAL
Creşterea factorilor familiali de protecţie şi reducerea factorilor familiali de risc faţă de consumul de
tutun, alcool şi droguri la preadolescenţi.
OBIECTIVE SPECIFICE
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă între părinţi şi copii;
 Îmbunătăţirea supravegherii comportamentului copiilor;
 Creşterea frecvenţei utilizării de către părinţi a metodelor de disciplinare pozitivă;
 Dezvoltarea abilităţii părinţilor de a stabili reguli de comportament clare şi coerente;
 Exersarea strategiilor de rezolvare eficientă a conflictelor dintre părinţi şi copii;
 Diminuarea frecvenţei şi intensităţii conflictelor în familie;
 Îmbunătăţirea competenţelor consilierilor şcolari în domeniul consilierii familiale.
STRATEGIA DE INTERVENŢIE
Dezvoltarea de competenţe de formare familială în abilităţi educative a consilierilor şcolari, prin
intermediul cursurilor de formare şi a sesiunilor de supervizare din partea specialiştilor CPECA.
CONTEXTUL APLICĂRII
Familial, părinţi, mama şi tatăl.
TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ

Selectiv. Spre deosebire de programele de prevenire universale, destinate tuturor grupurilor de
populaţii care nu au fost identificate în prealabil ca fiind expuse unui risc particular în legătură cu
consumul de droguri, programele de prevenire selectivă se orientează spre segmente de populaţie
delimitate în funcţie de expunerea acestora la un număr crescut de factori de risc pentru abuzul de
droguri (tutun, alcool, plante etnobotanice, droguri ilegale), cum ar fi preadolescenţii care lipsesc de
la şcoală sau copiii persoanelor care consumă abuziv alcool sau droguri. Programele de prevenire
12
selectivă necesită mai multe resurse, au o acoperire mai mică decât cele universale, sunt orientate
spre segmente de populaţie cu risc crescut de a prezenta probleme asociate cu consumul de droguri şi
oferă beneficii potenţiale foarte crescute.
CADRUL DE IMPLEMENTARE
Proiectul „Eu şi copilul meu” are la baza proiectul „Protego”, implementat de către Agenţia Naţională
Antidrog în anul 2007. Ca urmare, activităţile propuse sunt validate ştiinţific, iar modificările care apar
faţă de proiectul iniţial se datorează adaptării la realităţile româneşti.
Proiectul a fost implementat în anul şcolar 2009-2010 în unități de învăţământ din judeţele Ilfov, Bihor
şi Constanţa, de către structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale Antidrog, respectiv Centrele de
Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului prin Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională din cele trei
judeţe. Din cele 3 judeţe au fost au fost selecţionaţi şi formaţi 75 de consilieri şcolari. Selecţia
acestora s-a realizat conform următoarelor criterii:
 Absolvenţi de psihologie, psihopedagogie, sociologie sau asistenţă socială;
 Minim trei ani experienţă în domeniu;
 Consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali sau cadre didactice titulare care îşi desfăşurau
activitatea în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, sau în Centre Judeţene de Resurse şi Asistenţă
Educaţională atât din mediul urban, cât şi din mediul rural, din judeţele selecţionate.
Consilierii şcolari au selecţionat, la rândul lor, un număr de 1000 de părinţi, conform următoarelor
criterii:
 Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 13 ani;
 Părinţi care proveneau dintr-un mediu socio-economic defavorizat – grupuri vulnerabile.
 Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute) sau cu copii la risc (probleme
de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de comportament, care nu
necesită în mod special o intervenţie terapeutică)
 Familii cu conflicte sau în care exista consum frecvent de tutun şi alcool;
 Nivelul de educaţie de minim, patru clase primare absolvite.
BENEFICIARII PROIECTULUI
Beneficiarii acestui proiect se împart în patru categorii: consilieri şcolari, specialişti CPECA (psihologi,
asistenţi sociali, sociologi), părinţi şi copii.
I. Consilieri şcolari
În cadrul proiectului pot participa consilieri şcolari care au absolvit cursul de formare „Eu şi copilul
meu”.
13
Criteriile de selecţie ale consilierilor şcolari (îndeplinite cumulativ):
 Minim cinci ani experienţă în domeniu;
 Titulari în unităţi şcolare cu clasele V-VIII, atât din mediul urban, cât şi din mediul rural;
 Experienţă în proiecte cu părinţii.
Responsabilităţile consilierului şcolar: selectarea grupului de părinţi, organizarea activităţilor cu

părinţii, completarea şi transmiterea documentelor aferente fiecărei activităţi către coordonatorul
judeţean.
II. Specialişti CPECA având rolul de a colabora cu coordonatorii judeţeni, în scopul monitorizării
implementării proiectului şi de a sprijini cu materiale informative, la solicitarea consilierilor
şcolari, activităţile din cadrul proiectului.
Criteriile de selecţie ale specialiştilor (îndeplinite cumulativ):
 Certificat de formare de formatori;
 Experienţă în proiecte de prevenire.
II. Criterii de selecţie a părinţilor:
 Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 14 ani;
 Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute, mediu defavorizat) sau cu copii
la risc (probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de
comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică);
 Familii cu conflicte sau în care există consum frecvent de tutun şi alcool;
 Nivelul de educaţie de minim obligatoriu este de patru clase primare absolvite.
Nu se vor include în proiect persoanele care prezintă tulburări psihopatologice sau care au alte
dificultăţi ce pot interfera grav în derularea activităţilor! Aceste persoane necesită intervenţii de
specialitate, terapii individuale etc., nefiind compatibile cu abordarea din cadrul proiectului „Eu şi
copilul meu”.
 Copii din ciclul secundar, cu vârsta între 10 şi 14 ani, ai căror părinţi sunt incluşi în proiect.
O dată identificate familiile care îndeplinesc criteriile de mai sus, vom invita personal părinţii,
telefonic sau printr-o scrisoare în care vom specifica data, ora şi locul de întâlnire (de ex.
cabinetul de consiliere). Cu acest prilej le prezentăm părinţilor proiectul „EU ŞI COPILUL MEU”,
precum şi toate detaliile organizatorice. Invităm părinţii care îşi dau acordul, să participe la prima
activitate a proiectului. Numărul recomandat de părinţi participanţi este între 10 şi 12!
14
Este important ca ambii părinţi să participe la proiect. Adeseori acest lucru nu este posibil, fie că este
vorba despre familii monoparentale (situaţie destul de frecventă), fie datorită gradului crescut de
conflict existent între părinţi, indiferenţei unuia dintre aceştia faţă de educaţia copiilor sau din alte
motive (proiect de lucru al părinţilor, părinţi plecaţi în străinătate, în penitenciar etc.).
Pe de altă parte, atunci când participă ambii părinţi este recomandat să nu vină prin rotaţie. Ideal ar fi
să participe atât tatăl cât şi mama la toate activităţile proiectului.
Recomandăm ca grupul să fie format din 10 - 12 participanţi. Grupurile mai mici limitează posibilităţile
de îmbogăţire a cunoştinţelor prin intermediul experienţelor celorlalţi participanţi. Cu mai mult de 12
persoane devine dificilă menţinerea controlului asupra grupului şi activităţilor, existând riscul să
depăşim timpul prevăzut pentru exerciţii, iar participanţilor li se reduc posibilităţile de intervenţie şi
implicare activă.
Este important să selectăm un grup de părinţi cât mai omogen posibil în ceea ce priveşte motivaţia
şi nevoile de participare la proiect, caracteristicile socio-demografice, veniturile, educaţia, vârsta
copiilor.
DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”

Proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” face parte din proiectul RO 0047 „Formare familială în abilităţi
educative pentru prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri” este implementat de Agenţia
Naţională Antidrog, prin C.P.E.C.A., în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului prin CJRAE.
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI
Proiectul include nouă activităţi cu părinţii cu durată de minim 90 de minute fiecare.
Activităţile se programează cu o frecvenţă de o activitate pe săptămână şi urmăresc următoarea

schemă:
Bun venit participanţilor; activitatea de energizare (de spargere a gheţii); trecerea în revistă (pe
scurt) a activităţii anterioare; verificarea temei pentru acasă; prezentarea obiectivelor
activităţii; realizarea activităţii; evaluarea activităţii (feed-back din partea participanţilor);
prezentarea temei pentru acasă; preocupări frecvente ale părinţilor (lectură suplimentară).
Activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” includ una sau mai multe teme (sarcini educative) pe care
participanţii trebuie să le realizeze acasă, de preferat în scris. Aceste teme au rolul de a exersa, în
situaţii reale, abilităţile dobândite sau îmbunătăţite în cadrul activităţilor, astfel încât acestea să se
menţină şi să se generalizeze. Prin generalizare se înţelege manifestarea noilor comportamente sau
abilităţi în contexte sau condiţii diferite de cele care au ghidat învăţarea acestora. La finalul fiecărei
activităţi se prezintă participanţilor tema pentru acasă (sarcina educativă), a cărei realizare este
trecută în revistă şi discutată la începutul activităţii următoare.
În planificarea temelor pentru acasă este bine să se ţină cont de dificultatea abilităţilor ce trebuie
puse în practică, începând cu cele pe care părintele le poate realiza fără prea mult efort şi continuând
cu cele cu grad mai mare de complexitate şi dificultate. Acestea le oferă părinţilor consecinţe pozitive,
15
le vor da încredere şi îi vor motiva în continuarea practicării. În plus, este bine ca părinţii să fie
evidenţiaţi atunci când au realizat temele, în special atunci când acest lucru a fost realizat la un nivel
satisfăcător.
Încheierea activităţii
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente activităţilor
Instrucţiunile detaliate pentru aplicarea fiecărei activităţi vor fi prezentate grupat, pe două secţiuni
diferite. Prima informează cu privire la materialele necesare pentru desfăşurarea fiecărei activităţi,
argumentele care justifică includerea acesteia în proiect şi obiectivele specifice urmărite. Cea de-a
doua secţiune conţine informaţii cu privire la desfăşurarea activităţilor: conţinuturi transmise, abilităţi
care vor fi exersate cu părinţii, instrucţiuni pentru realizarea de exerciţii şi teme pentru acasă. Ambele
secţiuni conţin diferite subcapitole, precedate de simboluri care facilitează identificarea rapidă.
Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor
 Materiale necesare
 Argument
Obiective specifice ale activităţii


 Instrucţiuni pentru bun venit participanţilor
 Activitatea de energizare (de spargere a gheţii)
 Recapitularea activităţii anterioare şi realizării temelor pentru acasă
 Informaţii pentru a explica părinţilor; expunere, dialog, problematizare
 Exerciţii de discuţie în grup
 Exerciţii de învăţare de comportament (joc de rol)
 Lista elementelor informative pentru părinţi
Aplicarea chestionarelor

16
 Evaluarea activităţii
 Tema pentru acasă (sarcini educative - pentru a practica abilităţile învăţate în timpul activităţii)
 Instrucţiuni pentru încheierea activităţii
METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”

Pentru a implementa cu succes proiectul în unităţile de învăţământ este nevoie să ţinem cont de
următoarele recomandări:
1. Promovăm proiectul „Eu şi copilul meu”
Pentru a avea impact, este important ca proiectul „Eu şi copilul meu” să fie promovat la 2 niveluri:
La nivel de unitate şcolară. La începutul anului şcolar pe parcursul căruia se derulează proiectul, vom
organiza cu sprijinul coordonatorului judeţean din cadrul CJRAE şi cu specialistul CPECA, o întâlnire cu
directorii tuturor unităţilor şcolare implicate, în cadrul căreia le vom prezenta proiectul,
responsabilităţile fiecărei instituţii şi vom semna acordurile de colaborare.
La nivel de comunitate – se vor organiza evenimente de lansare, respectiv de încheiere a proiectului.

La aceste evenimente invităm să participe factorii importanţi din comunitate: autorităţi publice locale,
presă, reprezentanţi ai cultelor religioase, ONG-uri, mediul de afaceri, directorii celorlalte şcoli etc.
Cele 2 evenimente vor fi promovate prin toate mijloacele disponibile: site-uri, anunţuri în şcoală,
mass-media etc.
2. Colaborarăm permanent cu conducerea şcolii în care se implementează proiectul
Pentru o implementare eficientă a proiectului „Eu şi copilul meu” avem nevoie de o colaborare
strânsă între reprezentanţii unităţii şcolare - director, consilier şcolar, profesori, atât înainte de
implementare, pentru gestionarea motivaţiei şi menţinerea în proiect a participanţilor, dar şi în timpul
desfăşurării activităţilor, pentru a urmări participarea părinţilor şi pentru reducerea numărului de
abandonuri, precum şi pentru a gestiona în mod eficient documentele ce trebuie transmise la finele
proiectului. În acest sens, se vor încheia acorduri de colaborare de două tipuri: un acord de colaborare
între CJRAE şi CPECA şi acorduri de colaborare între CPECA şi fiecare unitate şcolară în care se va
implementa proiectul.
3. Stabilim graficul de desfăşurare a activităţilor
Desfăşurarea celor 9 activităţi ale proiectului „Eu şi copilul meu” se încadrează în perioada unui an
şcolar, cu o frecvenţă de maxim 1 activitate pe săptămână. Graficul de desfăşurare a activităţilor se
stabileşte împreună cu părinţii, chiar la debutul aplicării proiectului, în cadrul Activităţii 1 şi se
transmite coordonatorului judeţean (pe e-mail) odată cu celelalte documente aferente Activităţii 1.
Orice modificare este anunţată cu cel puţin 5 (cinci) zile înainte coordonatorului judeţean.
17
4. Realizăm un climat de lucru adecvat
Este important să oferim participanţilor un climat de grup formal, dar şi destins, care să faciliteze
exprimarea sinceră a problemelor de comportament ale copiilor şi a dificultăţilor personale în
educarea acestora, precum şi participarea activă la exerciţii, la discuţii şi la jocurile de rol. În acest
sens, ne vom adresa participanţilor la persoana I, încurajându-i să se adreseze unii altora pe numele
ales de fiecare, scris pe ecuson (de ex. prenume, poreclă etc.). Aceasta facilitează comunicarea,
contribuind la crearea unei reţele de sprijin mutual între participanţi.
Verificăm dacă spaţiul în care se vor ţine activităţile cu părinţii întruneşte condiţii optime (de exemplu
o sală de clasă în care băncile nu sunt fixe, astfel încât să putem aşeza scaunele în cerc) şi dacă avem
la dispoziţie logistica necesară (scaune, flipchart, markere, ecusoane etc.).
5. Organizăm în detaliu fiecare activitate
Înainte de începerea fiecărei activităţi este important să revizuim conţinuturile activităţii; să

pregătim materialele de care avem nevoie: coli de flipchart, ecusoane, markere, fişe ce vor fi
distribuite părinţilor, ghidul pentru consilieri etc.; să ajungem cu o oră mai devreme şi să pregătim
sala înainte de sosirea participanţilor şi începerea activităţii (aranjăm scaunele în cerc, verificăm
dacă este curent la prize, dacă funcţionează aparatura de care avem nevoie, aerisim, pregătim
materialele pentru părinţi etc.).
6. Avem o atitudine directivă (fermă, sigură) în realizarea activităţilor
„Eu şi copilul meu” este un proiect orientat cu precădere spre dobândirea de abilităţi, şi nu spre
introspecţie, schimb de trăiri sau discuţii ca sursă de cunoaştere. În consecinţă, în timpul activităţilor
trebuie să avem o atitudine directivă însă, în acelaşi timp, să transmitem empatie şi amabilitate.
Astfel, e important să fim naturali, să vorbim într-un mod sigur, clar şi concis, să utilizăm „noi” în loc
de „eu”, să menţinem contactul vizual cu participanţii, să avem grijă de expresia corporală şi
nonverbală, combinând atitudinea generală senină şi liniştită cu un anumit grad de entuziasm în timpul
realizării exerciţiilor.
7. Transmitem o viziune optimistă participanţilor
Adeseori putem oferi o viziune pozitivă asupra problemelor. De exemplu, un copil care atrage atenţia
părinţilor asupra sa printr-un comportament inadecvat, demonstrează, totodată, că acordă o valoare
destul de mare relaţiei sale cu familia. Adeseori este util să oferim părinţilor o imagine reală asupra
problemelor pe care le întâmpină în educarea copiilor. Acest lucru îi va face să observe că multe alte
familii trec prin dificultăţi similare şi pot lucra împreună pentru găsirea unor soluţii.
8. Transmitem eficient informaţiile
Nu trebuie să memorăm „lecţia” înainte de fiecare activitate, deoarece acest lucru ar putea fi
neproductiv. Desigur, este indicat să fim bine familiarizaţi cu proiectul şi conţinutul activităţii înainte
de fiecare întâlnire cu părinţii, însă este mai important să transmitem grupului informaţiile cu propriile
cuvinte, adaptând expresiile la nivelul de înţelegere al părinţilor, fără a cădea în rigiditate sau
artificialitate. Astfel, unul dintre exerciţiile din cadrul Activităţii 8 necesită cunoştinţe suficiente cu
privire la subiect (consumul de droguri) pentru a putea răspunde într-o manieră adecvată întrebărilor
pe care le pot formula părinţii.
18
Este important să acordăm părinţilor posibilitatea de a interveni şi de a-şi expune părerile. Ne
străduim să abordăm toate problemele incluse în agendă!
9. Gestionăm eficient timpul alocat activităţilor
Timpul propus pentru aplicarea diferitelor etape ale fiecărei activităţi este orientativ şi se bazează pe
fundamente raţionale şi pe experienţa dobândită în urma primului an de implementare. Astfel, în
cadrul fiecărei secvenţe a unei activităţi, în partea dreaptă a titlului este prevăzută o estimare a
timpului alocat pentru secvenţa respectivă precum şi timpul scurs de la începerea activităţii.
Concret, aceste informaţii se exprimă prin numărul de minute alocate pentru momentul respectiv al
activităţii, înscrise în paranteza rotundă, şi cel cumulat de la început până la finalul momentului
respectiv, înscris în paranteza dreaptă. Aceste informaţii vor fi utilizate atât pentru a respecta timpul
prevăzut, cât şi pentru a ajuta la gestionarea timpului disponibil, în sensul de a evita devierile de la
subiect. Aceste devieri ar putea prelungi şedinţa inutil şi ineficient şi ar pune prea mult la încercare
răbdarea participanţilor.
În schimb, este important să fim riguroşi în realizarea momentelor, îndeplinirea obiectivelor, lămurirea
tuturor aspectelor neclare şi a divergenţelor, pentru a finaliza tot ce ne-am propus.
Alegem ziua şi ora potrivită pentru majoritatea părinţilor. Anunţăm acest lucru din timp. Pregătim o
atmosferă plăcută, deschisă şi democratică în timpul activităţii cu părinţii.
Începem activitatea la ora stabilită! Anunţăm din timp durata întâlnirii şi ne străduim să respectăm
proiectul stabilit. Acest lucru îi va ajuta pe părinţi să-şi planifice timpul şi să fie siguri că nu-i va
aştepta „surpriza” unor plicticoase şi interminabile monologuri. 1
10. Încurajăm implicarea tuturor participanţilor în activităţi
Fără îndoială, părinţii care se implică activ în cadrul activităţilor au mai multe oportunităţi de
îmbunătăţire a abilităţilor educative şi de a atinge obiectivele proiectului. Pe de altă parte, doar
simpla prezenţă a părinţilor la activităţi, fără a fi implicaţi activ, reprezintă o ameninţare de luat în
seamă pentru reuşita proiectului şi pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia. Pentru a stimula
implicarea activă, directă a participanţilor în activităţile proiectului, vom utiliza următoarele metode:
1. Explicăm scopul exerciţiilor propuse în cadrul activităţilor.
2. Subliniem importanţa de a participa activ la activităţi şi dezavantajele care apar atunci când nu
fac acest lucru.
3. Stimulăm şi încurajăm participarea şi încercările părinţilor de a progresa. Privirea încurajatoare

şi aprobatoare, laudele, expresiile de consimţământ sunt modalităţi adecvate de întărire a
comportamentului.
4. Amintim angajamentul asumat în prima întâlnire prin acceptarea regulamentului proiectului, ceea
ce implică adoptarea unei atitudini şi a unui comportament de implicare, de colaborare în
discuţiile de grup şi în cadrul exerciţiilor.
1 Cărăuş D, Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC, Chişinău, 2008, pag.6.
19
5. Solicităm direct, din când în când, opinia sau intervenţia persoanelor care nu sunt obişnuite să
participe spontan.
PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE
Ce facem atunci când unul sau mai mulţi participanţi nu îşi îndeplinesc temele
pentru acasă
Analizăm motivele care l-au împiedicat să-şi realizeze tema şi îl sprijinim (inclusiv cu ajutorul
celorlalţi părinţi) să găsească soluţii şi să acţioneze.
Explicăm sensul şi utilitatea temelor care trebuie realizate în afara activităţilor.
Reamintim faptul că regulile de participare în cadrul proiectului stabilesc, printre altele, obligaţia de a
se implica activ şi de a colabora în cadrul activităţilor, exersând acasă abilităţile învăţate şi
împărtăşind cu grupul experienţele care derivă din acestea.
Explicăm faptul că încălcarea regulilor proiectului (în acest caz, nu şi-au făcut temele pentru acasă)
reprezintă un prejudiciu pentru întregul grup şi nu doar pentru persoana care nu îşi îndeplineşte
sarcina.
Reamintim, la fiecare activitate, angajamentul cu privire la obligaţia de realizare a temelor, efortul şi

responsabilitatea pe care acest lucru le implică.
„Trucuri” pentru atragerea părinţilor la şcoală

Majoritatea părinţilor sunt obişnuiţi să fie chemaţi la şcoală pentru a li se prezenta situația şcolară sau
comportamentul copilului lor, pentru discuţii în comun sau private cu dirigintele sau consilierul şcolar,
pentru diverse probleme administrative. Pentru a evita să cădem în capcana identificării întâlnirilor din
cadrul proiectului cu şedinţele obişnuite, îi putem provoca prin oferte inedite. În funcţie de specificul
fiecărei clase şi fiecărui grup de părinţi, aceste oferte pot fi:
 Activităţi distractive sau sportive alături de copii;
 Un picnic la care participă copiii, părinţii şi consilierul şcolar;
 O competiţie a talentelor, la care participă întreaga familie;
 Ziua Mamei/Ziua Tatălui, aleasă aleatoriu, în care copiii îşi invită părinţii la şcoală şi le dedică un
acest eveniment special;
 Ziua şcolii, în care copiii îşi invită părinţii la o activitate școlară în curtea şcolii şi în împrejurimi,
pentru a le exemplifica ce au învăţat la biologie, geografie, istorie etc.;
 Momente de valorizare reciprocă, copii şi părinţi, în cadrul unei întâlniri („Ora fără reproşuri”).
O dată antrenaţi la prima întâlnire, putem propune, împreună cu părinţii, diverse activităţi pentru
reducerea riscului de abandon:
20
 concursuri de reţete: dacă mamele vor predomina în grup, la finalul întâlnirii propuneţi o reţetă
simplă şi ieftină de prăjitură şi provocaţi-le la un concurs: cine face cea mai frumoasă și gustoasă
prăjitură. Fiecare va veni data viitoare cu câteva bucăţele din prăjitura gătită;
 concursuri de prezentare a copiilor într-un mod artistic (desen, poezie, cântec etc.);
 împărtăşirea unor momente petrecute împreună cu copilul; crearea unei „cărţi de poveşti” cu
experienţe plăcute, care apoi poate fi multiplicată pentru toţi participanţii;
 puteţi organiza un „mic dejun de sâmbătă” în care toţi participanţii (părinţi şi copii) aduc
ingrediente şi gătesc împreună, mănâncă împreună şi fac curat împreună. Observaţie: se utilizează
instrumente simple cum ar fi: fierbătoare, sandwich-maker, toaster.
Motivăm familiile să participe la proiect

O cerinţă fundamentală pentru dezvoltarea activităţilor de prevenire cu familiile este atragerea şi
menţinerea ambilor părinţi. Nu toate familiile vor fi la fel de motivate să participe într-un proiect de
prevenire, astfel încât strategiile urmate în primele întâlniri pot influenţa decizia de a participa sau
nu.
Ca în orice alt proces de schimbare de comportament, trebuie să ne aşteptăm ca părinţii să se afle în

unul dintre stadiile următoare în ceea ce priveşte schimbarea comportamentului în relaţia cu copiii:
 Precontemplarea. Este cel mai timpuriu stadiu al schimbării. Persoanele aflate în precontemplare
fie nu sunt conştiente de comportamentul problemă, fie nu doresc sau sunt descurajaţi când este vorba
să facă o schimbare cu privire la acesta.2 În acest stadiu, părinţii nu arată nici un fel de intenţie de a-şi
modifica modul de relaţionare. Este posibil ca alte persoane să se gândească că această familie are o
problemă sau că membrii ei ar trebui să se comporte altfel, însă ei nu observă nici o necesitate de a se
schimba.
 Contemplarea. În stadiul de contemplare al schimbării, o persoană realizează că are o problemă şi

începe să se gândească serios să o rezolve, dar nu s-a angajat în iniţierea unei acţiuni. Unele familii se
menţin în acest stadiu pe perioade lungi de timp, conştiente de existenţa unei probleme dar incapabile
de a se pune în mişcare pentru a o rezolva.
 Dezvoltarea unui plan şi pregătirea pentru acţiune. În stadiul preparativ, persoana este pregătită
să se schimbe în viitorul apropiat. Este pe punctul de a acţiona. Persoanele aflate în acest stadiu s-ar
putea ca în trecut să fi încercat şi să fi eşuat în schimbare. Totuşi au învăţat lecţii preţioase din
încercările de schimbare trecute. Membrii acestei familii au petrecut ceva timp gândindu-se la
rezolvarea problemei şi îşi propun iniţierea unei schimbări imediate.
 Acţiune. În stadiul de acţiune persoanele sunt mai deschise spre modificarea comportamentului.
Familia este activ implicată în modificarea comportamentului, a experienţelor şi mediului pentru a-şi
rezolva problemele şi deja se pot observa unele progrese.
2Millar R. William, Rolnick Stephen, “Interviul Motivaţional- pregătirea pentru schimbare”, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti 2005, pag.173-181.
21
 Menţinere. În acest stadiu, familiile încearcă să consolideze progresele realizate şi încearcă să
evite posibilele regrese.
 Terminare. Procesul de schimbare a fost completat şi nu este necesară continuarea eforturilor

pentru evitarea regreselor, astfel încât familia simte o încredere totală în capacitatea sa de a înfrunta
cu succes orice dificultate ulterioară.
Familiile sunt invitate să participe la proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” datorită expunerii lor la
anumite situaţii de risc, dar nu trebuie aşteptat ca familiile să fie cele care se interesează în
primul rând pentru a participa în proiect. Ca o consecinţă a acestui fapt, majoritatea familiilor
selecţionate se află în stadii de precontemplare sau de contemplare atunci când le contactăm
pentru prima dată.
Familiile se vor simţi mai interesate să participe la proiect, dacă sunt invitate să beneficieze de
oportunitatea de a dobândi abilităţi noi, care vor face mai uşoară îndeplinirea sarcinii de educare a
copiilor. În schimb, este indicat să evităm transmiterea ideii că sunt invitaţi să participe ca o
consecinţă a incompetenţei sau incapacităţii ca educatori sau deoarece copiii lor au probleme
deosebite. Ca în orice intervenţie orientată spre întărirea motivaţiei pentru schimbare, profesioniştii
care menţin primele contacte cu familiile trebuie să arate empatie, să încerce să înţeleagă
dificultăţile care afectează aceste familii în viaţa de zi cu zi, să fie conştienţi de posibilele nelămuriri
şi ambivalenţe cu privire la participarea la proiect şi să contribuie la transmiterea încrederii în
capacitatea de schimbare.
Primul contact cu familiile trebuie să contribuie la creşterea motivaţiei, facilitând progresul spre
stadiile de pregătire şi acţiune. Pentru aceasta este util să ţinem cont de unele dintre strategiile
propuse de modelul intervenţiilor terapeutice motivaţionale:
 Recunoaştem efortul depus de participanţi. Observând o familie în care părinţii prezintă

dificultăţi în relaţia cu copilul (copiii) preadolescent (preadolescenţi), este uşor să considerăm că
părinţii nu au făcut niciun efort până în prezent. Totuşi, este posibil ca părinţii să fi depus eforturi
pentru a-şi îndeplini responsabilităţile educative în cel mai bun mod care le-a stat în putere şi ar fi
nedrept să nu le recunoaştem acest lucru. În cel mai rău caz, simplul fapt de a accepta să asculte
propunerea noastră, faptul că îi poate ajuta să-şi schimbe relaţia cu copiii, presupune anumite eforturi
şi un anumit curaj.
 Parafrazăm şi clarificăm nelămuririle. Este esenţial să cunoaştem preocupările părinţilor în

legătură cu copiii şi, de asemenea, este important ca aceştia să-şi exprime aşteptările cu privire la
participarea în proiect. Utilizarea parafrazărilor (exprimarea cu cuvinte diferite a ceea ce a spus
celălalt) ne va ajuta să verificăm dacă am interpretat corect poziţia părinţilor şi va contribui la
sentimentul acestora de a fi înţeleşi.
 Analizăm discrepanţele. Se poate ca părinţii, în cadrul aceleiaşi familii, să aibă opinii diferite cu
privire la educaţia copiilor sau cu privire la alte aspecte ce privesc viaţa de familie. Prin analiza
acestor diferenţe de opinie şi prin explicarea acestor discrepanţe, se poate oferi baza pe care să se
înceapă lucrul cu familiile.
22
Prevenim abandonul participanţilor
Deşi majoritatea abandonurilor se produc înainte de prima activitate, există riscul ca unii părinţi să
abandoneze proiectul sau să nu participe la toate activităţile. Pentru a creşte implicarea în proiect şi
pentru a preveni posibilele abandonuri, poate fi util să contactăm telefonic părinţii între activităţi
(ex. pentru a ne interesa de posibilele probleme care ar putea fi întâmpinate în realizarea temelor
pentru acasă, evitând, totuşi, să-i facem să se simtă verificaţi dacă le-au realizat sau nu), să le
trimitem sms-uri sau să le trimitem invitaţii scrise cu două zile înaintea fiecărei activităţi, prin
intermediul copiilor.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate motivele potenţiale pentru care abandonează participanţii şi
modalităţile care contribuie la stimularea implicării acestora:
De ce abandonează participanţii? De ce nu abandonează participanţii?
 Nu se ţine cont de părerile lor;  Primesc căldură şi sprijin din partea grupului;
 Nu înţeleg cum se pot implica în proiect;  Se simt implicaţi şi ajutaţi;
 Invocă faptul că nu au timp sau că nu ar putea  Se simt bine în cadrul grupului;

să participe la toate activităţile;
 Li se satisface o necesitate personală;
 Îi incomodează sau nu îi interesează
subiectele tratate;  Au oportunitatea de a-şi face prieteni;
 Nu ştiu ce vor câştiga dacă participă în  Se întâlnesc cu ceilalţi părinţi într-o

proiect; atmosferă plăcută.
 Se simt inutili;
 Nu au cu cine să lase copiii sau nu au bani de

transport;
 Se simt izolaţi de restul grupului din punct de

vedere cultural (datorită provenienţei,
vârstei, sexului, educaţiei etc.).
Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor

Evident, un punct major de atracţie ar fi existenţa unor recompense materiale. Proiectul nu prevede
astfel de beneficii, dar, în măsura în care comunitatea locală sau mediul de afaceri sunt dispuşi să
sprijine organizatorii, ar fi foarte utilă cooptarea acestora. În acest sens, putem apela la sponsorizări
sau donaţii, fie în bani, fie în produse sau bonuri valorice.
De asemenea, putem deschide subiectul contribuţiei fiecărui participant la pregătirea unor gustări sau
băuturi răcoritoare. De exemplu, fiecare poate contribui cu ingrediente la prepararea unei prăjituri
(fructe, ouă, făină, lapte, zahăr etc.). Una din temele pentru acasă ar putea fi chiar pregătirea unei
plăcinte sau a unui compot împreună cu copiii şi împărtăşirea ulterioară în grup a experienţei.
23
Ce facem când un participant perturbă activitatea
Dacă avem în grup persoane care doresc să vorbească tot timpul şi tind să monopolizeze discuţia,
nu îşi respectă rândul etc., împiedicând participarea celorlalţi membrii ai grupului, trebuie să
recurgem la utilizarea tehnicilor obişnuite în aceste situaţii, ca de exemplu, întărirea apropierilor faţă
de comportamentul adecvat din partea aceleiaşi persoane, ignorarea sistematică a comportamentelor
distorsionate, încercarea de a nu întări comportamentul care se doreşte evitat, oferirea unei atenţii
sporite celorlalţi participanţi etc. În cazul în care situaţia cere acest lucru, i se pot reaminti persoanei
regulile de participare în proiect, expuse în prima activitate, care se referă la obligaţia de a-i asculta
pe ceilalţi, de a respecta rândul şi de a adopta o atitudine şi un comportament de participare şi
colaborare, atât în discuţiile de grup cât şi în exerciţii.
Dacă avem în grup persoane care prezintă tulburări psihopatologice sau care au alte dificultăţi care
pot interfera grav în derularea activităţilor, neidentificate în procesul de selecţie al
participanţilor, vom exclude aceste persoane din proiectul „Eu şi copilul meu”, oferindu-le în schimb o
asistenţă mai personalizată, cum ar fi consilierea individuală sau recomandarea către serviciile
medicale de specialitate.
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE

Proiectul „Eu şi copilul meu” îmbină transmiterea convenţională a informaţiilor, cu metode
interactive, ce au rolul de a implica cât mai mult participanţii în activităţile proiectului.
Vă recomandăm să alegeţi metodele interactive, care oferă posibilitatea unui feed-back permanent de
la participanţi.
Metodele interactive se bazează în special pe examinarea problemelor în grupuri mici şi pe discuţii

dirijate conform schemei de desfăşurare a activităţilor proiectului.
În continuare vom aborda metodele de formare a părinţilor grupate în două categorii:
I. Metode centrate pe consilier;
II. Metode centrate pe grup;
I. METODE CENTRATE PE CONSILIER
1. Prezentarea
Recomandări:
1. Stimulăm interesul participanţilor. Începem prezentarea cu o glumă, o poveste hazlie, o imagine

captivantă, în deplină relaţie cu ceea ce urmează să prezentăm; putem începe cu un studiu de caz pe
care se focalizează prezentarea sau lansăm o întrebare incitantă, astfel încât participanţii să fie
atenţi la prezentare pentru a afla răspunsul.
2. Aprofundăm înţelegerea participanţilor. Folosim exemple şi analogii pe parcursul prezentării (pe

cât posibil cu trimitere la viaţa reală); dublăm exprimarea verbală cu alte coduri – folosim imagini,
filmuleţe şi alte materiale ilustrative; folosim comunicarea nonverbală.
24
3. Implicăm participanţii. Încurajăm participanţii să dea exemple, să facă analogii sau să povestească
experienţe personale, pentru a da răspunsuri la diferite întrebări sau pentru a clarifica cele
prezentate.
4. Finalizăm activitatea. Încheiem prezentarea prin intermediul unei probleme sau aplicaţii.
Aceasta urmează să fie rezolvate de participanţi; solicităm participanţilor să rezume cele prezentate.
2. Dezbaterea pe baza studiului de caz

Este o metodă interactivă des utilizată. Un „caz” înseamnă o situaţie reală, de viaţă care a avut loc la
un moment dat sau o situaţie imaginară prin care participanţii identifică variante de acţiune şi iau
decizii în conformitate cu propriul lor sistem de valori, opinii şi sentimente, legate atât de situaţie, cât
şi de conţinutul pe care şi l-au însuşit în timpul activităţilor.
Un studiu de caz poate descrie pe scurt o situaţie unde există o dilemă ce constituie baza discuţiei. Se
poate dezbate în grupuri mici ce strategie urmează să fie abordată. În grupul mare se împărtăşesc
diferitele păreri.
Avantaje: se abordează situaţii ipotetice care nu implică riscuri personale; creşte motivaţia
participanţilor de a face faţă situaţiilor problemă, pornind de la o abordare comună; creşte implicarea
participanţilor şi coeziunea grupului.
Recomandări:
1. Folosim un caz familiar, care să se încadreze în experienţa participanţilor;
2. Precizăm faptul că nu există întotdeauna o singură soluţie corectă.
Problemele sunt de obicei complexe şi au mai multe faţete; orice comentariu al participanţilor legat de
caz este o reflecţie a propriilor puncte de vedere, valori, credinţe deci, trebuie să avem grijă să nu
existe cazuri de atac la persoană între participanţi.
3. Prezentăm cazul;
4. Oferim participanţilor timp suficient să se familiarizeze cu cazul;
5. Prezentăm dilema sau întrebările pentru discuţia finală;
6. Precizăm participanţilor timpul pentru rezolvarea problemei;
7. Participanţii prezintă soluţiile sau răspunsurile;
8. Discutăm toate răspunsurile sau soluţiile posibile;
9. Întrebăm participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu;
10. Rezumăm.
25
II. METODE CENTRATE PE GRUP
1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii)

Este prima etapă a activităţii cu părinţii, etapă de care depinde în mare măsură realizarea scopurilor
propuse. Adulţii, fiind implicaţi în mai multe genuri de activităţi, sunt încărcaţi cu o multitudine de
griji şi responsabilităţi. Pentru a se detaşa de problemele cotidiene şi a-i avea alături de noi nu doar
fizic, este necesar să-i ajutăm să-şi lase grijile la uşă.
Activitatea de energizare, numită, nu întâmplător, şi activitate de spargere a gheţii, reprezintă un

mijloc eficient de captare, motivare şi implicare activă a părinţilor în dezbaterea subiectelor propuse3.
Este un exerciţiu de deschidere şi acomodare şi se foloseşte mai ales atunci când participanţii nu se
cunosc sau se cunosc puţin. Metoda se foloseşte la începutul unei activităţi de grup pentru că
familiarizează participanţii unii cu alţii, furnizând informaţia necesară unor relaţii informale. Această
metodă duce la relaxare şi plăcerea de a lucra în grup, numele ei exprimând metaforic trecerea de la
relaţii formale, uneori tensionate, la relaţii prietenoase şi de cooperare.
Avantaje: trezeşte interesul participanţilor pentru subiectul dat; stabileşte un punct de plecare bazat
pe cunoştinţele proprii, achiziţiile şi experienţele anterioare; implică activ participanţii în cercetarea
şi dezbaterea subiectului propus; creează un climat psihologic ce favorizează comunicarea.
2. Brainstorming-ul (furtuna de idei)

Brainstorming-ul sau furtuna de idei reprezintă formularea a cât mai multor idei, oricât de fanteziste
ar părea acestea, ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea.
Astfel, pentru a se ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai
mare.
Avantaje: implică activ toţi participanţii; dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le
analiza, de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime, de a ne exprima personalitatea; ne eliberează
de prejudecăţi; exersează creativitatea şi atitudinea deschisă la nivelul grupului; dezvoltă relaţiile
interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia şi, în consecinţă, prin înţelegerea calităţilor celor din
jur; realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.
Etape de lucru:
1. Alegem tema şi sarcina de lucru.
2. Solicităm participanţilor să exprime într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără
cenzură, toate ideile – chiar trăsnite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum le vin ele în minte,
legate de rezolvarea unei situaţii sau probleme.
3. Notăm pe flipchart toate ideile participanţilor.
4. Analizăm critic, evaluăm, încurajăm argumentarea şi contra-argumentarea ideilor emise anterior;
3 Cărăuş, Lungu, 2008
26
5. Selectăm ideile originale sau cele mai adecvate soluţii pentru problema supusă atenţiei.
Discutăm cu participanţii liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
6. Afişăm ideile rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje, imagini,
desene, cântece, joc de rol etc.
Recomandări:
- Încurajăm exprimarea ideilor
- Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. Putem face asociaţii în legătură cu afirmaţiile
celorlalţi, putem prelua, completa sau transforma ideile din grup dar, sub nici un motiv, nu vom
admite referiri critice.
3. Discuţia în grupuri mici

Avantaje: încurajează implicarea participanţilor; permite participanţilor să-şi împărtăşească
experienţele, ideile; îmbunătăţeşte abilităţile de rezolvare a problemelor; ajută participanţii să înveţe
unul de la celălalt; conferă participanţilor o responsabilitate mai mare în procesul de învăţare;
promovează munca în echipă; clarifică valorile personale; produce o consolidare şi clarificare a temei
respective.
Etape de lucru:
1. Împărţim participanţii în grupuri mai mici, de câte 3-4 persoane.
2. Dăm grupurilor sarcini foarte clare.
3. Anunţăm participanţilor timpul pe care îl au la dispoziţie.
Recomandări:
1. Încurajăm participanţii să se asculte unii pe alţii, chiar dacă nu sunt de acord cu ce spun ceilalţi,
fără ca discuţia să fie dominată de o anumită persoană.
2. Mobilizăm participanţii să adreseze întrebări dacă nu au înţeles.
3. Stimulăm implicarea fiecărui participant.
4. Discuţia dirijată
Reprezintă o tehnică de grup care facilitează schimbul de idei, credinţe şi informaţii. Principala
caracteristică – diferenţa de o conversaţie sau dezbatere curentă – este că un astfel de schimb se
produce în baza supervizării şi a controlului unui profesionist format pentru a conduce şi facilita
discuţia, dând posibilitatea unui schimb echitabil de idei şi opinii între toţi membrii grupului. În acest
mod se previne atât monopolizarea discuţiei sau centrarea excesivă pe problematica enunţată de unul
dintre membrii grupului, cât şi evitarea judecăţilor evaluative de tipul „aşa nu e bine”, „nu e corect”
etc.
Finalitatea sa este ca membrii grupului de părinţi să găsească soluţia la o problemă sau la o dilemă,
sau, pur şi simplu, să schimbe experienţe sau opinii despre o temă de interes comun. În plus, oferă
27
beneficii complementare care favorizează dinamica de grup: facilitează interacţiunea dintre membrii
săi, stimulează participarea prin intermediul implicării unei teme comune, facilitează exprimarea
ideilor şi sentimentelor şi îmbunătăţeşte comunicarea interpersonală într-o manieră ordonată.
Discuţia este fundamentală pentru învăţarea interactivă şi constă într-un schimb organizat de
informaţii şi de idei, de impresii şi de păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni
determinate.
Avantaje: analizarea şi clarificarea în comun a unor noţiuni şi idei; consolidarea şi sistematizarea

datelor şi conceptelor; explorarea analogiilor, similitudinilor şi diferenţelor dintre soluţiile unei
probleme date; crearea unei atmosfere de deschidere, a unui climat democratic la nivelul grupului;
facilitarea comunicării între participanţi şi acceptarea punctelor de vedere diferite; conştientizarea
complexităţii situaţiilor în aparenţă simple; optimizarea relaţiilor din cadrul grupului; exersarea
abilităţilor de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.
Recomandări:
1. Amenajăm sala. Este indicat să pregătim un mediu cât mai plăcut pentru activităţile cu părinţii. În
acest sens vom aşeza scaunele în cerc astfel încât toţi membrii grupului să se poată vedea şi comunica
faţă în faţă cu uşurinţă.
2. Stabilim un set de reguli scrise, general acceptate, care vor fi amintite ori de câte ori este nevoie
(de exemplu, se stabileşte un timp maxim alocat pentru fiecare intervenţie).
3. Prezentăm clar subiectul discuţiei, încurajând exprimarea ideilor.
4. Afişăm o atitudine directivă, fermă, sigură, fără a renunţa la empatie şi amabilitate.
5. Moderăm discuţia, facilitând exprimarea punctelor de vedere în mod adecvat şi la obiect. O dată
iniţiată discuţia, ne vom limita la ghidarea, centrarea temei şi semnalarea aspectelor mai relevante
ale situaţiilor.
6. Menţinem participanţii pe obiectivele discuţiei. În cazul în care dezbaterea deviază de la

obiectivele fixate, vom interveni, realizând o sinteză a ceea ce s-a discutat până în acel moment,
oferind sugestii, informaţii, repere şi încurajări, fără să impunem participanţilor propriul punct de
vedere. Vom semnala ideile corecte sau utile aduse de participanţi.
7. Parafrazăm – explicând răspunsurile şi intervenţiile participanţilor în cuvinte şi expresii simple,

adaptate la specificul grupului,
8. Verificăm dacă participanţii au înţeles. Adresăm întrebări de clarificare, astfel încât toţi
participanţii să îşi însuşească corect şi coerent informațiile transmise.
9. Accentuăm un punct de vedere interesant sau pertinent.
10. Sugerăm o nouă perspectivă sau oferim un contra exemplu pentru a contracara – fără a critica
însă – un punct de vedere nerealist.
11. Energizăm discuţia folosind o glumă.
12. Stimulăm participarea tuturor membrilor grupului. În avertizăm pe acei participanţi care
monopolizează discuţia să respecte timpul alocat pentru a-şi spune părerea. Solicităm celor care nu s-
28
au implicat să-şi spună punctul de vedere. Uneori, participanţii sunt inhibaţi sau au dificultăţi în
iniţierea discuţiei. În aceste cazuri, vom formula o întrebare cu privire la unul dintre aspectele
situaţiei prezentate. O altă resursă pentru stimularea participării iniţiale este răspunsul anticipat, prin
care intuim posibilele răspunsuri la întrebările formulate, facilitând acceptarea sau respingerea din
partea grupului şi astfel iniţierea dezbaterii.
13. Adresăm participanţilor întrebări deschise, stimulative:
 Întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând întrebările închise, care permit
răspunsuri dihotomice de tipul „da” sau „nu”.
 Întrebări de genul „de ce credeţi asta?”, „de ce credeţi că…?”, pentru a aprofunda problema
pusă în discuţie;
 „Ce s-a întâmplat?” O astfel de întrebare îi ajută pe participanţi să-şi clarifice perspectiva asupra
problemei în discuţie.
 „De ce s-a întâmplat aceasta?” Astfel se încurajează înţelegerea cauzelor şi a efectelor, se

deplasează accentul spre căutarea motivelor.
 „Se putea întâmpla şi altfel? Cum?” Subliniem ideea că acţiunile sunt de fapt rezultatul unei
alegeri sau sunt influenţate de faptul că nu s-a ales cea mai bună variantă.
 „Ce aţi fi făcut într-o astfel de situaţie? Ce credeţi că a simţit persoana respectivă? Ce aţi fi
simţit într-o astfel de situaţie?” Încurajăm participanţii să fie empatici şi să-şi exprime emoţiile.
 „A fost corect? De ce?” Sunt întrebări esenţiale pentru stimularea dezvoltării morale.
14. Evidenţiem legăturile dintre intervenţiile participanţilor. Acest lucru oferă coerenţă şi
pertinenţă temei discutate şi comentariilor participanţilor, facilitând înţelegerea conceptelor
abordate.
15. Rezumăm ideile principale. Înainte de a finaliza dezbaterea, este recomandat să facem un sumar
al punctelor cele mai importante apărute de-a lungul discuţiei şi să elaborăm concluzii ţinând cont de
obiectivele stabilite.
16. Asigurăm un climat de cordialitate şi acceptare între participanţi, evitând confruntările sau orice
formă de agresivitate (critici sistematice, glume ironice, dispreţ etc.). Mediem divergenţele prin
reformularea punctelor de vedere opuse din perspectiva toleranţei.
5. Modelarea comportamentului
Zilnic suntem asaltaţi de modele - din partea media, a familiei, a colegilor de serviciu sau a
prietenilor – modele care ne spun cum să ne iubim soţul, cum să trăim sănătos, cum să ne îmbrăcăm
etc. Aşa că uneori ne e greu să luăm o decizie cu atâtea modele în jur. Modelul poate fi reprezentat
de consilier, de către un membru al grupului, care stăpâneşte comportamentul care se doreşte a fi
dobândit sau modificat.
Modelarea comportamentului presupune modificarea unor comportamente inadecvate sau ineficiente,

indirect, prin intermediul unor istorisiri analogice, povestiri metaforice, exemple similare etc.
29
Prezentăm participanţilor un model corect al comportamentului care se doreşte a fi format. Aceştia
observă comportamentul, iar apoi îl imită pentru a-l învăţa, observând consecinţele pozitive sau
negative.
Recomandări:
1. Prezentăm diverse modele de comportament, astfel încât observatorul să dispună de o gamă

variată de comportamente, care îi permit să depăşească o situaţie asemănătoare. Arătăm
participanţilor că acel comportament format nu este singura formă corectă de comportament, ci una
dintre posibilele moduri de a înfrunta o situaţie concretă.
2. Ne orientăm atenţia spre aspectele separate, specifice, ale situaţiei, astfel încât să diminuăm
complexitatea comportamentului care trebuie imitat şi să facilităm învăţarea.
3. Prezentăm comportamentele în ordine crescătoare, în funcţie de gradul de dificultate, de la cele

cu grad scăzut la cele cu grad crescut de dificultate, pentru a obţine rezultate mai bune.
6. Jocul de rol
Un joc de rol este o metodă tehnică prin care consilierul stabileşte un scenario, în care participanţilor
le sunt atribuite diferite roluri. Aceste roluri se regăsesc în situaţiile care pot fi întâlnite de
participanţi în viaţa de zi cu zi. Jocul de rol are ca scop exersarea de către participanţi a unui
comportament sau a unei abilităţi dintre cele prezentate în cadrul activităţilor cu părinţii, prin tehnici
de modelare, studiu de caz sau discuţii, până când participanţii îşi însuşesc acel comportament sau
acea abilitate.
Membrii grupului pun în scenă o problemă sau o situaţie, pe baza unui text scris. Scena este în mod
obişnuit urmată de o dezbatere şi poate fi jucată din nou cu schimbare de persoane sau de
circumstanţe. Participanţii se angajează, fără repetiţie, într-o dramatizare neoficială, jucând rolurile
unor personaje diferite, în anumite situaţii şi în mod spontan pentru a deveni conştienţi de
sentimentele altcuiva. Ei vor vedea situaţia prin ochii altcuiva sau vor afla cum ar fi reacţionat ei în
situaţia specifică în care sunt introduşi.
Obiectivul final al tehnicii este de a realiza o generalizare a comportamentelor, astfel încât subiectul
să le introducă în viaţa reală şi în condiţii diferite de cele care au ghidat învăţarea iniţială.
Prin joc de rol se furnizează o experienţă apropiată de realitate, pentru a înţelege şi intui propria
persoană sau a altuia; se presupune că în măsura în care un participant este capabil să se identifice şi
să se implice singur în ceea ce este pus în scenă, el poate fi capabil să-şi evalueze propriile sale acţiuni
sau să înţeleagă ţesătura de relaţii în care este implicat şi consecinţele acestora.
Uneori, participanţii se arată reticenţi faţă de participarea la activităţi de joc de rol. În acest caz,
poate fi util, ca iniţial consilierul să participe activ la încercări. De asemenea, un lucru care facilitează
participarea este oferirea de roluri simple sau secundare în timpul încercărilor realizate de alte
persoane. În anumite situaţii, va fi utilă exersarea comportamentelor pe perechi sau în grupuri mici,
înainte de a reprezenta situaţia în faţa întregului grup.
30
Avantaje:
 Schimbarea de atitudine. Prin schimbarea rolurilor, participanţii realizează importanţa

recunoaşterii unicităţii precum şi a diferenţelor dintre oameni, experimentează atitudini şi valori
diferite de cele personale.
 Conştientizarea consecinţelor anumitor comportamente asupra celorlalţi. Oferă participanţilor

oportunitatea de a „se pune în pielea altcuiva”, să exploreze cum se poate simţi şi acţiona dacă este
în situaţia altcuiva; prin schimbarea sau alternarea rolurilor participanţii au ocazia să experimenteze
şi să înţeleagă punctele de vedere ale părţii opuse în situaţii de negociere, conflict sau ostilitate.
 Explorarea abordărilor alternative ale unor situaţii reale.
 Însuşirea şi dezvoltarea unor abilităţi necesare în relaţiile umane.
 Dezvoltarea empatiei şi a sensibilităţii.
 Dezvoltarea dialogului şi a comunicării.
 Rezolvarea mai eficientă a problemelor grupului.
 Stimulativ, distractiv, poate fi şi spontan – nu trebuie urmat neapărat un scenariu.
 Oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot aborda în viaţa
de zi cu zi.
 Poate lua forma unui dialog pe care protagoniştii îl găsesc dificil (conflicte cu copiii sau partenerii,
exprimarea sentimentelor despre ceilalţi).
Recomandări:
1. Avem clar în minte scopul pe care îl urmărim prin jocul de rol.
2. Alegem abilitatea sau comportamentul care va face obiectul jocului de rol
 Putem pleca de la un studiu de caz, de la un model sau de la o discuţie.
 Centrăm jocul de rol pe un obiectiv concret, controlabil şi uşor de cuprins.
 Lucrăm pe situaţii relevante pentru participanţi sau care să se afle în centrul problemelor
actuale sau susceptibile a fi astfel într-un viitor apropiat.
 Utilizăm diferite contexte, situaţii şi interlocutori pentru a facilita generalizarea noilor

abilităţi.
3. Încurajăm toţi participanţii să aducă cât mai multe date pentru a descrie şi îmbogăţi scena, astfel
încât situaţia să fie cât mai apropiată de realitate. Încurajăm subiectul să colaboreze prin descrierea
situaţiei, a personajelor sau scenariilor şi să nu se limiteze la reprezentarea unui rol.
4. Începem cu situaţii simple şi selectăm actorii dintre persoanele cu cea mai mare disponibilitate de
implicare. Ordonăm situaţiile şi comportamentele pe care urmează a fi reprezentate de la cele cu grad
de dificultate scăzut, la cele cu grad de dificultate mai ridicat.
31
5. Pregătim actorii astfel încât să-şi înţeleagă rolurile şi situaţia.
6. Aranjăm spaţiul astfel încât audienţa să ştie ce implică situaţia.
7. Oferim observatorilor instrucţiuni clare legate de ce urmează să observe.
8. Acordăm actorilor câteva minute pentru a putea intra în rol, înainte de reprezentaţie. Atenţie!
actorii pot fi „furaţi” de rol (devin emoţionaţi, se implică personal, gândesc în stereotipuri) sau nu
reuşesc să intre în rol. În această situaţie se recomandă intervenţia consilierului, care le reaminteşte
participanţilor că trăiesc o situaţie ipotetică („ca şi cum”), care nu trebuie confundată cu realitatea.
9. Putem întrerupe reprezentaţia atunci când considerăm că există informaţii suficiente pentru a
discuta situaţia.
10. Discutăm situaţia reprezentată (studiul de caz): mai întâi oferim interpreţilor oportunitatea de a
comenta despre evoluţia lor; apoi, restul grupului îşi expune impresiile, face sugestii sau discută
despre aspecte exprimate de către interpreţi. În acest timp, dirijăm discuţiile cu scopul de a explica,
justifica şi corecta comportamentele reprezentate.
11. Oferim participanţilor feedback şi întărire pentru a-şi perfecţiona comportamentele formate.
Feedback-ul este reprezentat de informaţiile pe care le primeşte un participant în legătură cu
comportamentul său în jocul de rol. Feedback-ul ajută participantul să se apropie progresiv de un nivel
optim de execuţie al comportamentului. Forma cea mai obişnuită de oferire de feedback este prin
intermediul comentariilor realizate de consilierul şcolar, de restul părinţilor sau chiar de subiect.
Utilizarea întăririlor contribuie la creşterea motivaţiei părinţilor pentru îmbunătăţirea evoluţiei de-a
lungul jocurilor de rol şi ajută la menţinerea în timp a abilităţilor dobândite. Întăririle cele mai des
utilizate în formarea abilităţilor sociale sunt cele verbale (recunoaştere publică, aplauze etc.) şi pot fi
folosite fie de consilierul şcolar, fie de ceilalţi membrii ai grupului. De asemenea, este utilă
dezvoltarea capacităţii de autoîntărire. De exemplu: felicitându-se pe sine însuşi sau realizând o
activitate plăcută după ce a pus în practică una dintre abilităţile formate.
Urmărim cu atenţie maximă jocul de rol pentru a putea identifica comportamentele care trebuie
întărite. În cazul în care subiectul are o evoluţie foarte slabă, putem face comentarii cu privire la
interesul manifestat sau efortul realizat.
12. Mulţumim actorilor şi îi scoatem din rol; întrebăm actorii cum s-au simţit jucând acel rol; rugăm
audienţa să-şi prezinte impresile şi observaţiile; discutăm diversele reacţii faţă de ceea ce s-a
întâmplat; întrebăm participanţii ce au învăţat din acest exerciţiu şi ce legătură există între situaţia
jucată şi realitate; formulăm concluzia.
13. Instruim observatorii ca la oferirea feedback-ului să se adreseze personajelor şi nu actorilor.
7. Lecturi scurte
Au ca scop familiarizarea participanţilor cu texte scurte, pe care consilierul le citeşte în faţa grupului
sau participanţii le citesc individual. Textul conţine o informaţie specifică în vederea provocării
participanţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere sau opinia faţă de acel conţinut. Această metodă
diferă faţă de lectura tradiţională prin faptul că, fiind vorba de un text scurt, atenţia participanţilor
este focalizată asupra unor idei-cheie care sunt supuse dezbaterii sau discuţiei în grup. Lecturile
32
scurte se folosesc mai mult ca element introductiv şi sunt obligatoriu urmate de activităţi interactive
ale grupului.
Recomandări:
1. Pregătim un text scurt pentru lectură şi materialele necesare pentru continuarea activităţii
grupului;
2. Prezentăm grupului informaţia-cheie;
3. Acordăm timp discutării aspectelor contradictorii sau neclare;
4. Concluzionăm şi facem trecerea la următoarea parte a sesiunii, dacă situaţia o cere.
8. Turul galeriei
Presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate de grupuri de participanţi.
Recomandări:
1. În grupuri de trei sau patru, participanţii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-
un produs personalizat (de ex. o foaie de flipchart cu tema „factori familiali de risc pentru consumul
de droguri”), pretându-se la abordări variate (modul de realizare a produsului este la alegerea
grupului: text scris, desen, colaj, poezie etc.).
2. Produsele sunt expuse pe pereţii sălii.
3. La semnalul moderatorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta fiecare
produs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.
4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi
citesc comentariile făcute pe produsul lor.
9. Metoda SINELG
„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii” (SINELG) este o modalitate de
codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să înţeleagă în mod activ şi pragmatic
un anumit conţinut.
Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului (învăţare, comprehensiune).
SINELG presupune următoarele etape :
• În timpul lecturii se marchează în text (sau se notează pe hârtie în timpul prelegerii):
- cunoştinţele confirmate de text
- cunoştinţele infirmate de text ( – )
- cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum ( + )
33
- cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate ( ? )
• După lectură, informaţiile se trec într-un tabel:
√ - + ?
• Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau grupuri etc., apoi se comunică de către
perechi sau grupuri moderatorului care le centralizează într-un tabel similar la tablă.
• Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.
EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU”
A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR
1. Chestionarele de evaluare a activităţilor
Chestionarele şi fişele de evaluare ale activităţilor (prezente în Ghid la Anexe) au fost realizate pentru
o mai bună organizare a activităţilor cu părinţii. Rolul acestora este de a oferi un feedback constructiv
din partea părinţilor. Nu toate reacţiile sau părerile referitoare la activităţile proiectului pot fi citite
pe feţele părinţilor sau descoperite în cadrul discuţiilor. De aceea, le vom propune la finele fiecărei
activităţi să completeze o fişă de evaluare.
Aceste evaluări ne vor oferi informaţii despre: atmosfera din cadrul activităţilor propuse (cum s-au
simţit), utilitatea temelor discutate, problemele care îi preocupă pe părinţi.
2. Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiect.
Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiect (Anexa 11) se aplică la finalul proiectului.
Evaluarea ştiinţifică a proiectului „Eu şi copilul meu” se face pe baza analizei datelor extrase din:
1. Chestionarele sau fişele de evaluare ale activităţilor;
2. Chestionarele de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”.
34
3. Raport de activitate şi tabelul nominal cu părinţii prezenţi la fiecare întâlnire se vor transmite
prin e-mail coordonatorului judeţean de la CJRAE, după fiecare întâlnire, dar nu mai târziu de
începerea următoarei activităţi. Rapoartele semnate, tabelele de prezenţă cu semnăturile
părinţilor, chestionarele de evaluare completate de părinţi şi chestionarele de satisfacţie, precum
şi Raportul final vor fi transmise coordonatorului judeţean în termen de o săptămână de la
încheierea proiectului.
4. Raportul final judeţean al proiectului şi rapoartele de monitorizare vor fi transmise de către

coordonatorul judeţean reprezentantului CPECA, responsabil cu această activitate.
B. Monitorizarea consilierilor şcolari

Activitatea consilierilor va fi monitorizată de către coordonatorul judeţean de la CJRAE şi specialistul
CPECA. Monitorizarea poate consta în: asistenţă la activităţi, intervizarea periodică, întâlniri ale
tuturor consilierilor implicaţi, pentru discutarea unor probleme comune sau specifice etc. În urma
monitorizării va fi elaborat un Raport de monitorizare (Anexa nr.15) care va fi trimis prin poştă
coordonatorului naţional, împreună cu toate celelalte documente transmise de consilierii din judeţ.
ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ

Materiale necesare
 Pixuri şi mape pentru participanţi (în care îşi vor adăuga fişele şi broşurile pe parcursul
proiectului);
 Ecusoane pentru participanţi;
 Flipchart, markere;
 Opţional: Aparat foto (pentru realizarea pozei de grup);
 Anexa 1: Tabelul de prezenţă;
 Anexa 2: Raportul de activitate;
 Anexa 3: Acordul de parteneriat al părinţilor;
 Anexa 4: Calendarul activităţilor.
Argument
Pentru o bună implicare în proiectul „Eu şi copilul meu” şi pentru a garanta succesul activităţilor, este
important să cunoaştem care sunt caracteristicile şi obiectivele proiectului. De asemenea, trebuie să
stabilim împreună un regulament de participare.
35
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 4:
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa părinţilor sau a
unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe termen lung, cu dezvoltarea
unor comportamente de consum de alcool, tutun şi droguri ilicite.
2. Modele educaţionale inconsecvente sau foarte severe. Extreme educaţionale familiale - excese
de severitate (interdicţii frecvente şi nejustificate copilului, pedepse severe) sau de toleranţă
(totul îi este permis copilului fără a i se cere nimic în schimb), oscilaţii constante între aceste
două extreme.
3. Comunicare şi interacţiune deficitară între părinţi şi copii.
4. Conflicte familiale frecvente.
5. Reguli familiale neclare sau inexistente cu privire la comportamentul copiilor.
6. Lipsa de supraveghere a copiilor.
7. Atitudini şi comportamente familiale care favorizează consumul de tutun, alcool şi droguri

ilicite. Exemplul oferit de către părinţi, prin propriul lor consum, influenţează semnificativ
consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
În cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi factorii de risc, cum ar fi
anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a consumului de tutun, alcool sau
droguri sau dificultăţi şcolare.
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri:
1. Legături afective pozitive între părinţi şi copii.
2. Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile.
3. Utilizarea de metode de întărire (disciplinare) pozitivă a comportamentului copiilor.
4. Implicarea activă şi semnificativă a părinţilor în viaţa copiilor.
5. Supravegherea comportamentului copiilor (activităţi în afara casei, relaţii şi prietenii,

randamentul şcolar etc.).
6. Impulsionarea şi sprijinirea din partea părinţilor a participării şi implicării copiilor în diverse

activităţi de socializare, extraşcolare şi de timp liber.
7. Dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi de droguri;
8. Oferirea unui model adecvat copiilor, de către părinţi, bunici, etc. prin atitudinea şi
comportamentul lor în ceea ce priveşte tutunul, alcoolul şi drogurile.
4LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea
drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
36
Evaluarea diferitelor proiecte de prevenire familială ne arată că este posibil să consiliem părinţii în
scopul modificării şi îmbunătăţirii abilităţilor educative şi de gestionare familială, astfel încât să
reducă factorii de risc şi să crească factorii de protecţie la care sunt expuşi copiii.
Dintre diferitele modele de intervenţie familială, formarea abilităţilor de gestionare familială este
modelul care se bazează pe cel mai mare sprijin empiric în ceea ce priveşte eficienţa. Aceste
intervenţii sunt orientate spre dobândirea şi îmbunătăţirea unor abilităţi cum ar fi: comunicarea
părinţi-copii, supravegherea comportamentului copiilor, stabilirea de reguli comportamentale etc.
Diverse studii de evaluare arată că acest tip de proiecte pot aduce beneficii semnificative copiilor şi
adolescenţilor cu dificultăţi de adaptare socială şi şcolară şi, de asemenea, părinţilor acestora
(îmbunătăţind climatul familial, crescând percepţia cu privire la eficienţa educaţiei etc.). În plus,
efectele sale pozitive par a se generaliza la celelalte medii, ca de exemplu şcoala şi a se perpetua în
timp.
Proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” – Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului
de tutun, alcool şi droguri - doreşte să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei anterioare. Proiectul pune
la dispoziţia consilierilor şcolari un instrument fundamentat ştiinţific elaborat, în concordanţă cu
stadiul actual al cunoştinţelor cu privire la factorii de risc şi de protecţie.
O dificultate importantă în acest moment în aplicarea intervenţiilor preventive orientate spre părinţi –
în ceea ce priveşte mediatorii comportamentului copiilor – se află în obţinerea participării şi implicării
personale. În Statele Unite, ca şi la noi, cea mai mare parte a proiectelor de prevenire se desfăşoară în
mediul şcolar. În ţările Uniunii Europene, unde sistemul serviciilor sociale este mai dezvoltat şi oferă
acoperire universală, serviciile sociale pot juca de asemenea un rol decisiv, pentru oferirea acţiunilor
preventive care intervin asupra copiilor şi adolescenţilor aflaţi în situaţii de risc, direct sau, aşa cum îşi
propune acest proiect, prin intermediul părinţilor.
Pentru a fi eficiente, proiectele de prevenire trebuie să conţină în egală măsură atât informare, cât şi
schimbare de atitudini şi formare de abilităţi. Proiectul „EU ŞI COPILUL MEU” este structurat ca un
proiect de prevenire familial, de tip selectiv care, punând clar accentul pe formare de abilităţi,
include de asemenea informarea şi schimbarea de atitudine.
În sfârşit, din perspectivă psiho-socială, pre-adolescenţa şi începutul adolescenţei sunt momente

adecvate pentru implementarea intervenţiilor preventive de tip familial în populaţia cu risc. Mai
departe, creşterea autonomiei copiilor limitează posibilităţile părinţilor de supraveghere şi
restricţionarea contactului cu colegi care au probleme. În acest caz, persistenţa problemelor de
comportament şi a dificultăţilor de adaptare provenite din etape anterioare poate interfera cu procesul
de integrare socială a adolescenţilor şi poate evolua spre probleme grave. Datorită acestora, proiectul
„EU ŞI COPILUL MEU” se orientează spre activitatea de prevenire cu părinţii pre-adolescenţilor aflaţi în
situaţii de risc faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.
Bun venit participanţilor (5’)[5’]

Salutăm participanţii cu naturaleţe şi amabilitate pe măsură ce aceştia intră în sală. Le solicităm
numele şi prenumele pentru a fi notate în tabelul de prezenţă şi îi invităm să ocupe un loc pe unul din
scaunele aşezate în cerc.
37
Le mulţumim pentru faptul că au ajuns la timp, subliniind faptul că acesta este un beneficiu pentru
întregul grup. În caz contrar, le amintim că una dintre regulile proiectului este să fie punctuali şi îi
îndemnăm să respecte acest lucru.
Urăm bun-venit grupului şi ne prezentăm, explicând pe scurt experienţa profesională şi rolul în cadrul
proiectului.
Obiectivele Activităţii 1 (1’)[6’]

Pentru astăzi ne propunem:
 Să ne cunoaştem;
 Să stabilim împreună regulile de grup;
 Să ne familiarizăm cu activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU”;
 Să semnăm acordul de parteneriat.
Activitate de energizare (9’)[15’]

„De ce mă numesc….”
Invităm părinţii să se aşeze pe unul din scaunele aşezate în cerc. Oferim fiecărui părinte un ecuson
(necompletat) şi un marker (culoarea este la alegere). Solicităm părinţilor să îşi scrie pe ecuson
prenumele şi să explice de ce poartă acest prenume (cine l-a numit astfel?, de ce? ce ştie despre
prenumele său?, ce întâmplări curioase legate de prenumele său cunoaşte?). Începem prezentarea chiar
noi pentru a da un exemplu celor prezenţi.
După ce s-au prezentat toţi participanţii, întrebăm câte persoane poartă acelaşi prenume? A cui
istorioară vi s-a părut cea mai haioasă?
Încurajăm participanţii să se adreseze unii altora folosind prenumele!
Reguli de participare în grup (15’)[30’]

Brainstorming
Subliniem importanţa participării active şi a exprimării punctelor de vedere. Explicăm faptul că toate
aceste întâlniri vor cuprinde activităţi de cunoaştere, dezbateri sau discuţii în grup şi exerciţii pentru
a pune în practică ceea ce va fi nou pentru părinţi.
Prezentăm şi discutăm cu părinţii lista cu regulile de grup (le scriem pe flipchart). Foaia de flipchart va
rămâne afişată la vedere pe tot parcursului proiectului şi se va face referire la reguli ori de câte ori
situaţia o va impune.
Propunem următoarele reguli:
1. Oprim telefoanele mobile!
38
2. Păstrăm confidenţialitatea! Nu comentăm în afara grupului despre opiniile personale sau ale
celorlalţi participanţi. Astfel, toată lumea se va simţi confortabil şi îşi va putea exprima deschis
punctele de vedere.
3. Ascultăm şi respectăm toate opiniile celorlalţi, chiar dacă nu coincid cu cele proprii. Totuşi,
ne putem exprima dezacordul, folosind un limbaj decent.
4. Vorbim pe rând! Nu intervenim până când nu a terminat de vorbit celălalt.
5. Ne implicăm! Participăm la discuţiile de grup cât şi în cele din cadrul exerciţiilor.
6. Ne facem tema pentru acasă. Punem în practică acasă ce am învăţat la întâlniri şi povestim
grupului cum ne-am descurcat.
7. Participăm la toate întâlnirile grupului de părinţi. Încercăm să venim împreună cu partenerul.
8. Ajungem cu 5 minute mai devreme de începerea activităţii.
9. Alte reguli propuse de grup…
Întrebăm participanţii dacă au nelămuriri. În cazul în care acestea există, le clarificăm şi solicităm
participanţilor să respecte regulile de grup. Dăm exemple concrete despre urmările nerespectării unor
reguli elementare (folosirea telefonului mobil, suprapunerea vorbitorilor etc.) asupra întregului grup.
Le spunem participanţilor să analizeze până data viitoare regulile şi modul democratic în care au fost
stabilite şi să încerce să compare acest lucru cu modul în care se stabilesc regulile în familiile lor. De
asemenea, li se comunică faptul că întâlnirea viitoare va fi ultima şansă de a modifica regulile. Tot în
grup se vor stabili de comun acord care vor fi consecinţele nerespectării regulilor, precum şi a
încălcărilor repetate. Pentru variaţie şi amuzament, pot fi stabilite „sancţiuni” diferite pentru fiecare
regulă.

Joc de intercunoaştere: prezentarea în diade
Părinţii se vor grupa câte doi, având ca sarcină intervievarea reciprocă, cu scopul de a afla cât mai
multe informaţii despre celălalt, având la dispoziţie două minute fiecare. Pentru structurarea
interviului, vom avea pregătită o listă de întrebări care să vizeze vârsta, profesia, locul de muncă,
numărul de copii şi vârsta acestora, fel de mâncare şi băutura preferată, hobby-uri şi interese etc.
Fiecare participant îşi poate nota informaţiile aflate, pentru a facilita prezentarea partenerului de
discuţie.
Feed-back: Vom explica participanţilor importanţa intercunoaşterii pentru crearea unui climat de grup
relaxant şi suportiv, care să faciliteze comunicarea în interiorului grupului.
39
Calendarul activităţilor proiectului „Eu şi copilul meu”(15’)[60’]
Comunicăm părinţilor motivele pentru care şcoala a hotărât implementarea proiectului, de ce au fost
ei selecţionaţi, ce avantaje au din participarea la acest proiect, ce aşteptări avem de la ei şi care sunt
aşteptările lor (le vom centraliza şi discuta).
Prezentăm părinţilor pe scurt fiecare activitate şi stabilim împreună calendarul întâlnirilor (data,
ora şi locaţia fiecărei activităţi). Fiecare părinte îşi va nota data fiecărei întâlniri în broşura primită.
Data fiecărei activităţi se stabileşte împreună cu părinţii şi nu se modifică decât în mod

excepţional, caz în care se anunţă coordonatorul judeţean.
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii se transmite în format electronic coordonatorului

judeţean în cel mult trei zile de la prima activitate
În cadrul fiecărei activităţi vom învăţa cum să ne comportăm într-o anumită situaţie, astfel încât,
la finalul proiectului, să comunicăm mai bine cu copiii. Comportamentele nou învăţate le vom
exersa şi acasă, cu copiii, ca temă.
Proiectul nu îşi propune să rezolve problemele individuale ale fiecărui participant, ci oferă modele
de comportament utile în educaţia copiilor.
Vom preciza părinţilor că, pentru a veni în întâmpinarea unor probleme speciale, pe care nu le putem
împărtăşi grupului de părinţi, putem discuta separat, în cadrul unei şedinţe de consiliere individuală
despre aceste probleme.
Acordul de parteneriat (10’)[70’]

Oferim câte un exemplar din acordul de parteneriat (Anexa 3), fiecărui părinte, subliniind importanţa
acestuia pentru buna desfăşurare a proiectului. După ce îl citesc, vom semna împreună cu părinţii
ambele exemplare. Un exemplar rămâne la părinte, iar celălalt la consilierul şcolar.
Evaluarea activităţii (10’)[80’]

Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în cadrul acestei
activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, dacă ar dori să abordăm şi
alte subiecte?
Solicităm opinia grupului cu privire la cele prezentate anterior: Ce părere aveţi despre proiectul „EU ŞI
COPILUL MEU”? Credeţi că subiectele abordate sunt adecvate? Doriţi să abordăm şi alte subiecte?
40
Tema pentru acasă: (5’)[85’]
Transmitem copiilor informaţii primite în cadrul acestei întâlniri.
Ne gândim împreună cu toată familia la un set de „Reguli de comportare în bucătărie şi la masă” (cine
şi ce atribuţii are în bucătărie, cum ne comportăm la masă etc.) pe care le scriem pe o foaie de hârtie
şi le prezentăm data viitoare în faţa grupului. (Notă pentru consilier: Acest set de reguli va fi folosit
ulterior, prin îmbunătăţirea lui, pentru exersarea tehnicilor de stabilire corectă a regulilor.)
Fiecare participant va veni la întâlnirea următoare cu un obiect reprezentativ pentru copilul lui. În
cadrul exerciţiului de energizare, vor explica de ce au ales acel obiect şi ce anume îl face
reprezentativ pentru fiica sau fiul lor.
Încheierea Activităţii 1 (5’)[90’]

Rugăm participanţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru
prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi obiectivele activităţii următoare şi solicitând
punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.
 Facem o fotografie de grup, pentru a marca evenimentul – începerea oficială a proiectului

„Eu şi copilul meu”!
Pregătirea şi transmiterea documentaţiei aferente

Activităţii 1
La finalizarea Activităţii 1 completăm, pregătim, verificăm, semnăm şi ştampilăm, introducem în
plic şi transmitem coordonatorului judeţean următoarele documente în original:
Anexa 1: Tabelul de prezenţă;
Anexa 2: Raportul de activitate;
Anexa 3: Acordul de parteneriat.
Anexa 4: Calendarul activităţilor.
Fotografia de grup (opţional) și Anexa 4, vor fi transmise și în format electronic, pe e-mail,

coordonatorului judeţean.
41
ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU
 Pixuri şi mape sau alte suporturi pentru ca participanţii să poată completa fişele de lucru;
 Anexa 5: Fişele de evaluare ale Activităţii 2.
Argument
„Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă ea
variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează cu adevărat este ca
părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat....”. 5
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 6: legături afective slabe între
părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa părinţilor sau a unor tutori capabili să ofere
iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe termen lung, cu dezvoltarea unor comportamente de consum
de alcool şi droguri.
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri: legături afective
pozitive între părinţi şi copii.
Activitatea îşi propune informarea părinţilor cu privire la schimbările complexe ale copiilor, în planul
dezvoltării somatice, psihice şi sociale în perioada preadolescenţei, sensibilizarea acestora cu privire la
modelul şi climatul educaţional oferite copilului şi implicit a consecinţelor acestora asupra evoluţiei lui
ulterioare. Prin asigurarea unui climat familial bun - factor de protecţie - pot fi diminuaţi factorii de
risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri: dificultăţile de comunicare familială; lipsa stimei de
sine; înrăutăţirea climatului familial.
5 Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.11
6LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi
educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005),
pag.105
42
Salutăm participanţii cu naturaleţe şi cordialitate pe măsură ce aceştia intră în sală. Îi invităm să îşi
pună ecusonul şi să ocupe un loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.
Le mulţumim pentru faptul că au ajuns la timp, amintindu-le că acesta este un beneficiu pentru

„Stai de-o parte a liniei”
Trasăm o linie pe mijlocul sălii (cu cretă, sfoară, bandă adezivă sau câteva scaune) şi solicităm
părinţilor să se aşeze de o parte sau de alta a liniei, în funcţie de preferinţele, calităţile sau hobby-
urile copiilor lor. De exemplu: Cine are copii care practică sportul? Cine are copii care se trezesc uşor?
Cine are copii care îşi fac singuri curat în cameră sau dulap? Cine are copii care ajută la curăţenie? Etc.
„Nu vreau să-mi laud copilul dar…” (8’)[15’]

Invităm părinţii să se gândească timp de 1-3 minute la acele laturi ale personalităţii copilului lor pe
care le apreciază cel mai mult (comportament, intelect, pasiuni etc.). Fiecare părinte îşi va prezenta
copilul întregului grup astfel „Sunt … (prenumele) mama sau tatăl lui … (prenumele copilului) şi nu
vreau să-mi laud copilul, dar…”
În paralel cu prezentările părinţilor, vom scrie cele menţionate de ei pe flipchart. La finalul

prezentărilor vom discuta despre ce apreciază cel mai frecvent părinţii la copiii lor.
Recapitularea Activităţii 1 (5’)[20’]

Data trecută ne-am cunoscut, am stabilit împreună regulile de grup, ne-am familiarizat cu activităţile
proiectului „EU ŞI COPILUL MEU” şi am semnat un acord de parteneriat.
Verificarea temei pentru acasă (14’)[34’]

Aţi discutat cu copiii despre ce am făcut aici data trecută? Aţi stabilit împreună cu toată familia
„Reguli de comportare în bucătărie şi la masă” (cine, ce atribuţii are în bucătărie, cum ne comportăm
la masă etc.)? Aţi realizat sarcina? A fost greu? Doreşte cineva să prezinte grupului regulile stabilite în
familie? Dacă nu aţi realizat tema, care au fost motivele? Vă rugăm să încercaţi să o realizaţi pană la
următoarea întâlnire. În cazul în care un părinte nu şi-a făcut tema, putem face o paralelă între
situaţia în care se află şi cea în care s-ar afla propriul copil, când nu-şi efectuează temele pentru
acasă. Se aduce în discuţie faptul că părintele constituie un model pentru copil.
De asemenea, aţi avut ca sarcină să aduceţi câte un obiect reprezentativ pentru copilul vostru. Vă
rugăm să ne prezentaţi, pe rând, aceste obiecte şi să ne explicaţi de ce sunt ele reprezentative pentru
copii.
43
 Să înţelegem particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei;
 Să înţelegem rolul familiei în educaţia copiilor, în formarea deprinderilor de viaţă;
 Să înţelegem importanţa legăturilor afective puternice dintre părinţi şi copii;
 Să identificăm problemele de comportament ale copiilor.
„Portretul robot al preadolescentului” (20’)[55’]

Pasul 1: Rugăm părinţii să citească „Portretul robot al preadolescentului” notând în dreptul fiecărei
idei unul din semnele de mai jos.
Pasul 2: Centralizăm, pe o foaie de flipchart, împărţită în patru cadrane (conform semnelor pe care
părinţii le-au făcut pe fişa lor de lucru, respectiv „!”, „-” , „+”, „?”), răspunsurile părinţilor, punând
accent pe ideile ce se cer aprofundate, detaliate.
Citiţi cu atenţie textul, notând în dreptul fiecărei idei unul din semnele de mai jos:
+ - ! ?
Sunt de acord Nu sunt de acord Este ceva nou pentru Doresc să aflu mai
mine! multe despre acest
aspect
Portretul robot al preadolescentului
Are între 10 şi 13 ani.
A crescut dintr-odată (peste noapte, ca din apă) în înălţime şi greutate. Uneori se plânge de
dureri osoase şi musculare, pare anemic şi stângaci în mişcări, mâinile fiind mai lungi decât
trunchiul, nasul disproporţionat în raport cu faţa, întreaga conformaţie lăsând impresia unei
fiinţe deşirate. Din cauza hainelor veşnic mici are o stare de disconfort.
Poate să aibă coşuri, transpiră foarte mult şi miroase neplăcut. Îi apare părul pubian şi are vocea
în schimbare.
Dacă e fată, au început să-i crească sânii, apare prima menstruaţie (sau urmează…).
Dacă e băiat este foarte preocupat de mărimea penisului propriu, fiind interesat să se compare cu
44
alţi băieţi, părerea acestora având o mare influenţă.
A devenit mai ruşinos, mai pudic faţă de părinţi sau persoane de sex opus, când se discută despre
aspecte „delicate” ale înfăţişării sale sau ale modificărilor fizice apărute.
E foarte preocupat de felul cum arată: se spală mai des, uneori exagerând grija pentru freză şi
vestimentaţie (se schimbă de mai multe ori înainte de a pleca de acasă).
Cum se simte
Uneori e foarte vesel, râde din orice, iar alteori are momente de oboseală, de apatie. Trăieşte
intens atât bucuriile, cât şi nereuşitele.
Copilul seamănă cu un cactus. Are mare nevoie de afecţiune, dar îşi ascunde sentimentele,
apărându-se de lumea exterioară. Deseori e anxios (are frici fără motiv), are aversiune faţă de
(anumiţi) colegi, poate fi instabil, iritabil şi exploziv în manifestarea emoţiilor.
Uneori are reacţii violente, de furie sau de plâns, pentru ca ulterior, dacă este ajutat de adulţi,
să redevină calm.
Simte nevoia de a-şi exterioriza propriile trăiri, de cele mai multe ori prin imagini şi idei artistice,
prin poezii, schiţe sau povestiri.
Cum învaţă
Începe să gândească logic, analizează situaţiile, evenimentele, persoanele sau propria persoană,
mai mult şi mai profund, dar acest proces este puternic influenţat de mediul în care se dezvoltă.
Nu mai învaţă mecanic, nu mai „toceşte”, învaţă doar ce îi face plăcere (fie datorită subiectului
sau materiei, fie datorită calităţilor profesorului care predă).
Poate avea rezultate mai proaste la şcoală, îşi poate pierde interesul faţă de învăţătură.
Acordă mai mult, timp, interes şi atenţie pasiunilor şi activităţilor de timp liber (sport, dans,
muzică, jocuri pe calculator, modă, internet etc.)
Cum se comportă cu părinţii
Total diferit! Nu mai vrea să stea de vorbă, nu mai spune tot părinţilor. Nu le mai împărtăşeşte
nimic, zicând că oricum nu vor pricepe. E introvertit (închis în el), negativist, se ceartă din orice
şi vrea să-şi impună propriile reguli. Se eschivează de la îndeplinirea obligaţiilor elementare.
Suportă cu greu autoritatea părinţilor, cu care se contrazice chiar şi în cele mai banale situaţii.
Poate fi foarte îndărătnic, chiar şi atunci când înţelege că nu are dreptate.
45
A devenit irascibil, agresiv şi greu de controlat. La orice replică răspunde grosolan. La orice sfat
reacţionează invers.
A devenit „incomod”, cu el te poţi înţelege greu, nu-ţi este foarte clar cum să procedezi în
anumite situaţii.
Vorbeşte mai tot timpul la telefon. Casa e plină de prieteni permanent. Ascultă muzică cu
volumul dat la maximum, deranjând vecinii.
Este foarte curios faţă de tot ce îl înconjoară, are o puternică nevoie de a cunoaşte şi de a
înţelege fenomenele lumii naturale şi sociale.
Este foarte independent, are iniţiative personale pozitive sau negative, în ultima categorie fiind
incluse absenteismul sau abandonul şcolar, comportamentul agresiv (violenţa fizică şi/sau
verbală), fuga de acasă etc.
Simte nevoia de a lua hotărârile singur.
Este deseori nemulţumit, aspect datorat dorinţei sale de „a arde etapele” de a se maturiza şi de
a fi „cineva” de aici rezultând pendularea între nehotărâre şi luarea de decizii.
Se teme de: animale, abandon, întuneric, schimbări de aspect fizic (obezitate, disproporţii
datorate creşterii naturale, coşuri etc.), critica părinţilor.
Cine sunt prietenii lui
Relaţiile de prietenie devin mai trainice şi mai apropiate, având cel mult 2 - 3 prieteni şi fiind
trăite foarte intens, orice rupere a prieteniilor fiind resimţită ca o adevărată tragedie.
Prin relaţiile de prietenie pe care le stabileşte, preadolescentul îşi satisface de fapt unele
trebuinţe precum cele de integrare socială, de apartenenţă la grup, de supunere sau de dominare
şi nevoia de a fi afectuos cu ceilalţi.
Este mult mai sensibil şi mai receptiv la influenţele grupului de prieteni sau a persoanelor de
aceeaşi vârstă, în detrimentul familiei.
Dacă simte că este neglijat, neînţeles sau ignorat, reacţionează violent faţă de grup şi faţă de
membrii acestuia, pentru a atrage atenţia asupra lui.
Dacă este respins de un grup, se poate îndrepta spre alte grupuri, inclusiv către cele predispuse
la comportamente antisociale (infracţiuni, agresivitate, consum de droguri), situaţie în care
copilul se conformează la regulile grupului, indiferent dacă acestea sunt în acord sau nu cu
propriile convingeri sau cu părerea familiei.
46
Sugestii de teme pentru discuţii:
Ce urmări poate avea apartenenţa copilului dvs. la un grup în care este utilizat limbajul sau
comportamentul vulgar?
Cum ar trebui să vă comportaţi, astfel încât copilul dvs. să vă vadă ca pe nişte primi şi adevăraţi
prieteni?
Este bine să comparăm propriul copil cu fraţii lui sau cu alţii de aceeaşi vârstă?
Consideraţi că ar fi necesară sau utilă o discuţie cu copilul dvs. despre modificările fizice şi de
comportament apărute la această vârstă?
Consideraţi că ar fi necesară o discuţie privind educaţia sexuală a copilului dumneavoastră? În cazul

unui răspuns afirmativ, fie alocăm încă 15 minute activităţii următoare, fie organizăm o întâlnire în
afara proiectului „Eu şi copilul meu” pe tema educaţiei sexuale.
„Copiii învaţă ceea ce trăiesc” (15’)[70’]

Pasul 1: Rugăm părinţii să citească textul din broşură şi să sublinieze comportamentele specifice
propriului copil. În funcţie de specificul grupului, poezia poate fi prezentată şi în altă formă (citită de
consilier, proiectată pe un ecran, prezentare Power Point cu fond muzical etc.)
Pasul 2: Centralizăm pe flipchart comportamentele subliniate de părinţi, dirijând discuţia pe baza

acestora.
Dacă un copil trăieşte în critică, Învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte în duşmănie, Învaţă să se bată.
Dacă un copil trăieşte în ridicol, Învaţă să fie timid.
Dacă un copil trăieşte în ruşine, Învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăieşte în înţelegere, Învaţă să fie răbdător.
Dacă un copil trăieşte în încurajare, Învaţă ce este încrederea în sine.
Dacă un copil trăieşte în adevăr, Învaţă să aprecieze.
Dacă un copil trăieşte în nepărtinire, Învaţă ce este dreptatea.
Dacă un copil trăieşte în siguranţă, Învaţă să aibă încredere.
Dacă un copil trăieşte în aprobare, Învaţă să fie mulţumit de sine.
47
Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie, Învaţă să găsească dragostea în lume…
Sugestii de teme pentru discuţii:
Ce aţi simţit când aţi citit aceste rânduri?
Ce comportament al copilului aţi dori să îmbunătăţiţi sau să corectaţi?
Ce comportamente aţi dori să introduceţi în relaţia dvs. cu copilul?
Recomandări:
1. În cazul în care în sală există conexiune la internet şi aparatura necesară, proiectăm clipul
„Children see, children do” (Copiii văd, copiii fac) sau recomandăm părinţilor să acceseze
pagina de internet: http://www.youtube.co/watch?v=xIx2P1HG3-k.
2. În limita timpului disponibil, realizăm o sinteză a nevoilor copilului, prin exerciţiul „ ştiu, vreau
să ştiu, ce am aflat nou despre copil”.
3. Pornind de la poezie şi de la vizionarea filmului identificăm împreună cu părinţii

comportamentele problematice ale copiilor.
Evaluarea activităţii (10’)[80’]

alte subiecte?
Distribuim părinţilor chestionarul de evaluare a activităţii (Anexa 5) şi îi rugăm să-l completeze.
Tema pentru acasă: (5’)[85’]

Citiţi şi discutaţi împreună cu copiii „Portretul robot al preadolescentului” şi „Copiii învaţă ceea ce
trăiesc”.

Rugăm părinţii să semneze în tabelul de prezenţă. Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru

Activităţii 2
La finalizarea Activităţii 2 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente :
48
Anexa 5: Fişele de evaluare ale activităţii.
Transmitem până la următoarea întâlnire coordonatorului judeţean raportul de activitate în format

electronic.
Preocupări frecvente ale părinţilor

„Toată ziua stă în oglindă. Mereu se vaită că nu are cu ce să se îmbrace...”
Preadolescenţii se preocupă foarte mult de felul cum arată. Dacă ei sunt convinşi că tutunul, alcoolul şi
drogurile le vor afecta aspectul fizic şi sănătatea, este puţin probabil că vor consuma. Arată-i cum
consumul de droguri afectează aspecte importante pentru un adolescent, cum sunt sportul, obţinerea
şi păstrarea permisului auto, sănătatea şi modul cum arată, viaţa socială sau relaţia cu sexul opus.
„Copilul meu are dificultăţi şcolare (lipseşte din când în când de la şcoală, notele sunt mai mici decât
în semestrul trecut, iar diriginta îmi spune că deranjează orele de curs)….Pot aceste dificultăţi să-l
împingă spre consumul de tutun, alcool şi chiar droguri?”
Dificultăţile şcolare şi problemele sociale creează sentimentul de neîncredere în propria persoană,

tristeţe, însingurare şi uneori, complexe de inferioritate. Astfel, copilul devine vulnerabil în faţa
consumului de droguri, care îl face să evadeze din viaţa reală şi să se desprindă de problemele pe care
le are.
49
ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT?
Argument
Uneori părinţii sunt foarte severi (interzic multe lucruri copilului, fără să explice de ce, aplică pedepse
severe),alteori sunt foarte toleranţi (totul îi este permis copilului fără a i se cere nimic în schimb) sau
sunt inconsecvenţi în educaţia copilului, trecând de la o extremă la alta. În aceste condiţii, copiii sunt
nesiguri, confuzi, fiind mai uşor tentaţi să găsească relaxare şi rezolvarea problemelor cu părinţii în
consumul de tutun, alcool sau droguri.
Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile, reprezintă în schimb factori familiali de
protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.

Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia intră în sală. Îi invităm să îşi pună ecusonul şi să ocupe un
loc pe unul din scaunele aşezate în cerc.

În funcţie de particularităţile grupului, alegem una din activităţile de energizare care s-ar potrivi cel
mai bine:
„Cine are…”
Participanţii sunt aşezaţi în cerc, toate scaunele fiind ocupate. Adresăm participanţilor întrebarea
„Cine are …un obiect vestimentar purtat de minim 2 participanţi (ex. pantalonii negri, ochelari sau
cămaşă albă etc.). Persoanele care au acel obiect vestimentar schimbă locurile între ele. Putem
50
continua cu animale (ex.cine are câine, pisică, păsări în curte sau animale în gospodărie), bunuri (o
maşină etc.) şi încheiem cu copil în clasa a V-a sau a VI-a, astfel încât toţi participanţii să se ridice
şi să schimbe locurile de pe scaune.
„Salutul”
Participanţii stau în picioare, în cerc. Primul participant îi salută pe ceilalţi membrii ai grupului (verbal
sau nonverbal). Cel de-al doilea repetă salutul primului şi apoi va propune propriul salut, următorul
repetă salutul primilor doi şi apoi salută şi el grupul; exerciţiul continuă până când toţi participanţii
„salută” grupul.
„Data naşterii”
Rugăm participanţii să se aşeze în şir indian, în funcţie de data naşterii (ziua, luna), precizându-se că
la un capăt se vor aşeza cei născuţi în luna ianuarie, iar la capătul opus se vor aşeza cei născuţi în luna
decembrie, comunicând doar nonverbal. La final, verificăm corectitudinea aşezării participanţilor în
ordine cronologică.

Data trecută ne-am familiarizat cu particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei. Vi le mai
amintiţi? De asemenea, am încercat să înţelegem cât de important este ce învaţă copiii în familie şi
cum pot fi influenţaţi de felul în care ne comportăm cu ei.

Aţi avut de realizat şi o temă pentru acasă: să discutaţi împreună cu copiii materialele primite şi să le
afişaţi la loc vizibil în casă. A fost realizată? Cum a fost realizată? Au existat diferenţe între ceea ce
au crezut ei şi ce a considerat copilul prin citirea poeziei „Copiii învaţă ceea ce trăiesc”? Dacă nu aţi
realizat sarcina, care ar fi motivele? etc.

 Să descoperim ce stiluri educative pot avea părinţii;
 Să înţelegem care este rolul părinţilor în educaţia copiilor;
 Să aflăm ce este şi cum să reformulăm comportamentul problematic al copilului;
 Să învăţăm cum să acţionăm pentru a schimba comportamentul problematic al copilului.
Stiluri educative ale părinţilor (20’)[40’]

Studiu de caz „Ce fel de părinte sunt?”
51
Să ne imaginăm următoarea situaţie:
„Copilul dvs. a fost prins de către profesorul de serviciu bătând un coleg. Acesta vă sună şi vă invită la
şcoală ca să vă spună ce a făcut copilul. Cum reacţionaţi?”
Răspunsuri posibile Bifează
1. Îmi pedepsesc imediat copilul şi îi trag o bătaie zdravănă, ca să se înveţe minte şi să nu

mai bată altădată copiii, să vadă şi el ce înseamnă să fii bătut. Îl ameninţ cu o pedeapsă şi
mai mare dacă mă mai face de ruşine. Îi spun că e un neruşinat, un derbedeu, îl fac în toate
felurile, ca să-i intre bine în cap şi să nu mai facă aşa ceva.
2. Mă preocup dacă copilul este bine, dacă a fost cumva rănit în bătaie. Eventual îl duc la
doctor să îi facă un consult amănunţit şi să mă asigur că nu are nimic... De ce s-a luat la
bătaie? O fi şi vina mea că nu l-am supravegheat suficient? Discut cu copilul şi sunt de acord
să îl iert de data aceasta, pentru că a fost prima oară.
3. Îi spun „Neruşinatule! Te aduc eu pe calea cea bună!”, şi întrucât fapta este foarte gravă,
nu mai stau la discuţii cu el şi îl pedepsesc 3 luni fără bani de buzunar. A doua zi, pentru că
a luat o notă bună la şcoală, îl iert pentru ce a făcut cu o zi înainte şi îi dau bani să-şi
cumpere ceva, pentru a-l încuraja să înveţe şi mai bine.
4. Nu a făcut mare lucru. Exagerează profesorii. Toţi copiii fac prostii din când în când şi e
mai bine să-i bată el pe alţii decât să vină el acasă bătut. Aşa învaţă să se descurce în viaţă.
Voi discuta altă dată cu copilul pentru că am atâtea probleme, că numai de asta nu-mi ardea
mie acum.
5. Vorbesc cu copilul faţă în faţă, acasă, în linişte, încercând să înţeleg ce anume l-a
determinat să ajungă la bătaie. Încerc să îi înţeleg motivele, după care îi voi spune că
acestea nu îi dau dreptul să lovească pe cineva. Vom căuta împreună argumente care fac
acest comportament inacceptabil. După aceasta, îi stabilesc o pedeapsă rezonabilă, (după
faptă şi răsplată) pe măsura greşelii şi îi voi spune că e de datoria lui să vorbească cu celălalt
copil, să-şi ceară scuze dacă a greşit şi să se împace.
Pasul 1: prezentăm grupului cazul.
Pasul 2: solicităm părinţilor să bifeze varianta de răspuns care se potriveşte cel mai bine cu ceea ce ar
face în situaţia prezentată.
Pasul 3: după alegerea variantei de răspuns, grupăm părinţii în funcţie de opţiunile lor (cei care au
bifat în dreptul lui 1 - o grupă, în dreptul lui 2 - altă grupă etc.) şi le solicităm să identifice care sunt
consecinţele stilului lor parental asupra educaţiei copilului (avantaje şi dezavantaje).
Pasul 4: fiecare echipă va prezenta pe scurt concluziile sale grupului şi cerem feed-back. De
asemenea, vom interveni pentru a puncta eventualele avantaje sau dezavantaje care nu au fost
menţionate, concluzionând care sunt cele 5 stiluri parentale.
52
În funcţie de răspunsul dat, vă veţi regăsi în una din caracterizările de mai jos:
1. Părintele autoritar (Domnul sau Doamna Perfecţiune). Controlează tot timpul copilul, fără a-l
sprijini suficient, îl sancţionează, îl critică şi îl ceartă pentru orice greşeală, oricât de mică. Vrea să
ajungă cineva în viaţă, aşa că nu trebuie să-i iasă din cuvânt. Copilul trebuie să respecte tot ce a
stabilit părintele că altfel e pedepsit aspru. Prin centrarea excesivă a părintelui pe reguli şi norme,
acest stil parental conferă părintelui o falsă impresie de confort şi siguranţă.
Copilul este timid, fricos, nu are iniţiativă, nu prea ştie să comunice cu ceilalţi. Îi este frică de eşec, îi
e teamă să nu dezamăgească şi trăieşte cu convingerea că ar fi putut să facă lucrurile mai bine. Dacă e
criticat permanent, copilul va greşi, va eşua şi nu va avea încredere în propriile forţe, simţindu-se mai
slab, mai nepregătit decât ceilalţi copii.
Relaţia dintre părinte şi copil este unidirecţională, ca un drum cu sens unic!
2. Părintele hiperprotectiv (Cloşca). Oferă copilului sprijin în toate situaţiile, chiar şi când ar trebui
să-l lase să se descurce singur. Răsfaţă exagerat copilul, este posesiv şi exagerat de implicat în viaţa
acestuia. Îi este foarte frică de un pericol care s-ar putea să apară în orice moment în care copilul nu e
supravegheat. De multe ori este nehotărât, neştiind care e cea mai bună decizie pentru copilul său. De
obicei mama are acest rol, influenţând dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului.
Copilul va deveni tot mai dependent de adulţii din jur, mai fricos când va fi confruntat cu situaţii şi
experienţe noi şi mai puţin dornic să facă ceva singur. Dacă e lăsat să-şi asume responsabilităţi, va fi
incapabil să devină un adult responsabil, va avea o slabă încredere în forţele proprii şi în ceilalţi.
Relaţia dintre părinte şi copil este controlată numai de părinte!
3. Părintele inconsecvent (Cănuţă om sucit). Când controlează excesiv copilul, când îl lasă de capul
lui, acum îl ceartă şi îl pedepseşte, iar după 5 minute îi pare rău că l-a certat şi îl iartă.
Copilul este foarte stresat, este confuz şi se teme în permanenţă că va greşi. Copilul se adaptează cu
greu şi confundă deseori realitatea cu fantezia.
Relaţia dintre părinte şi copil este foarte fragilă, ca un drum cu suişuri şi coborâşuri.
4. Părintele dezinteresat, indiferent. Nu controlează copilul şi nici nu-l protejează. Oricum copilul se
descurcă şi singur.
Copilul ia singur decizii, nu ştie cum să îşi controleze comportamentul, are un autocontrol slab, poate
avea probleme de sănătate.
Relaţia dintre părinte şi copil este inexistentă, fiecare face ce vrea!
5. Părintele democrat. Controlează suficient copilul fixând reguli clare, sprijină copilul şi îl
încurajează să fie independent, discută acţiunile cu copilul.
Copilul ştie să se descurce singur, are deprinderi sociale, este încrezător în forţele proprii, este
responsabil.
Relaţia dintre părinte şi copil este stabilă şi bine sudată!
53
NOTE:
1. Precizăm părinţilor că, în general, predomină un stil parental dominant, dar se pot regăsi şi
celelalte la acelaşi părinte, în funcţie de vârsta copiilor, de temperament, de situaţie, de
mediul familial etc.
2. Pe parcursul acestei aplicaţii este foarte important să reamintim participanţilor regula de a

respecta opinia celuilalt, chiar şi atunci când nu suntem de acord cu ea, pentru a evita
conflictele dintre părinţi.
Părintele inconsecvent (10’)[50’]

Studiu de caz:
„Copilul vine acasă din nou la ora 22.00, deşi ştie că luaţi masa, întreaga familie, la ora 19.00. Tatăl,
este foarte furios pe copil că a încălcat iar regula, îl ceartă, iar mama îi ia apărarea, după care
încălzeşte mâncarea şi o duce în camera copilului.”
Sugestii pentru discuţii:
1. Ceilalţi membrii ai familiei sunt de acord cu hotărârile pe care le luaţi în educaţia copilului?
2. Copilul asistă la discuţiile contradictorii între dvs. şi ceilalţi membrii ai familiei?
Concluziile activităţii (pe foi de flipchart):
 Comportamentul tuturor celor care participă la educaţia copilului trebuie să fie în

consens;
 Toţi membrii familiei se pun de acord în stabilirea pedepselor şi recompenselor

acordate copiilor
 Copilul nu asistă la discuţiile contradictorii între părinţi privind educaţia copilului.
Rolul părinţilor în educaţia copiilor (5’)[55’]

Brainstorming „Control şi sprijin!”
Împărţim foaia de flipchart în două, în stânga trecem control în dreapta sprijin. Identificăm împreună
cu părinţii caracteristicile (exemple concrete) corespunzătoare fiecărui rol şi le notăm pe foaie.
Deseori credem că educaţia este responsabilitatea şcolii. Acest lucru este adevărat în ceea ce priveşte
dobândirea unor abilităţi (a citi, a scrie, a face calcule matematice etc.) şi cunoştinţe (istorie, ştiinţe
naturale etc.). Totuşi există cunoştinţe şi abilităţi care nu se pot dobândi doar în şcoală, cum ar fi:
 Ce înseamnă respectul;
 Ce obligaţii avem (să respectăm proprietatea celorlalţi; să ne implicăm în treburile casnice; să-i
ajutăm pe ceilalţi membrii ai familiei atunci când au probleme);
54
 Ce drepturi avem (orice drept al tău dispare atunci când încalci dreptul altuia);
 Cum să ne comportăm în societate („cei 7 ani de acasă”).
Părinţii au două roluri cheie în educarea copiilor astfel încât, atunci când aceştia vor fi adulţi, să
poată fi persoane capabile să trăiască în societate, autonome şi sănătoase. Aceste roluri sunt de
sprijin şi de control:
1. Sprijin. Toţi avem nevoie de sprijin din partea familiei, mai ales în situaţii critice, ca atunci când
unul dintre membrii familiei este bolnav, are probleme la locul de muncă etc. Astfel, familia asigură
atât bunăstarea fizică a copiilor (alimentaţie, îmbrăcăminte, protecţie), cât şi cea emoţională
(afecţiune, înţelegere şi aprobare).
2. Control. De când copiii sunt foarte mici, părinţii încearcă să-i disciplineze, să-i înveţe care sunt
regulile de comportare în viaţa zilnică.
Multe dintre dificultăţile pe care trebuie să le depăşească părinţii în educaţia copiilor lor apar în
încercarea de a găsi un punct de echilibru între aceste două funcţii, cea de control şi cea de sprijin.
Astfel, o familie care oferă doar sprijin, însă nu are nici un fel de control asupra copiilor, va fi
superprotectivă, răsfăţând copiii. O familie care controlează, fără a oferi suficient sprijin, va fi
autoritară şi represivă.
Atunci când părinţii oferă sprijin copiilor şi îi controlează într-un mod echilibrat, familia are rol
benefic, ajutând astfel pe copii să devină autonomi şi responsabili.
Concluzie: multe dintre dificultăţile cu care se confruntă părinţii în educaţia copiilor apar atunci când
încearcă să găsească un punct de echilibru între aceste două roluri, cel de control şi cel de sprijin.
Probleme de comportament ale copiilor în familie (5’)[60’]

Brainstorming „Lista problemelor de comportament ale copiilor în familie” (Ne reamintim
comportamentele problematice identificate la Activitatea 2)
Majoritatea părinţilor ştiu cum să-şi crească copiii, cum să se comporte cu ei, cum să-i sprijine şi să-i
înţeleagă, dar sunt şi situaţii când bunele intenţii nu sunt suficiente. Copiii au nevoie de dragoste,
protecţie, securitate materială şi de un comportament constant din partea părinţilor. Părinţii îşi
pun mereu întrebări: „am procedat bine?”, „cum ar trebui să mă comport cu copilul meu?”, „de ce se
poartă copilul meu aşa?”…
Notaţi în tabelul de mai jos 3 probleme de comportament ale copilului:
1.
2.
55
3.
Solicităm participanţilor să identifice problemele pe care le întâmpină în familie în educaţia

copiilor, să vorbească despre probleme concrete, care îi preocupă în legătură cu comportamentul
copiilor acasă, în relaţiile lor cu aceştia etc. Enumerăm pe flipchart o „listă a problemelor de
comportament ale copiilor în familie”. Aceasta va fi utilizată în următorul exerciţiu.
Reformulăm comportamentul problematic al copilului (15’)[75’]

Pasul 1: prezentăm următoarele puncte pe flipchart.
 Cum redefinim problema?
Pentru a rezolva problemele de comportament ale copiilor este necesar să ne propunem obiective
de schimbare:
a) Realizabile, realiste. De exemplu, dacă copilul abia reuşeşte să treacă clasa, nu ne propunem să
fie premiant în următorul an şcolar!
b) Adecvate. De exemplu, nu împiedicăm copilul să îşi vadă prietenii, pentru că nu este adecvat să
fie privaţi de o necesitate socială, dar îi putem cere să vină acasă la o anumită oră.
c) Observabile. Schimbările dorite în comportamentul copiilor trebuie să fie vizibile pentru părinţi,
direct sau indirect. Astfel, nu putem să vedem dacă copilul este atent în clasă, dar putem verifica
dacă dedică timp studiului, dacă ia note bune sau putem întreba profesorii despre comportamentul
copilului în clasă etc.
d) Măsurabile. Aceasta înseamnă că se poate spune dacă au fost realizate sau nu. De exemplu, dacă
vrem să ajungă mai devreme acasă, trebuie să stabilim ora maximă de intrare în casă.
Exemple de reformulare a comportamentelor problematice ale copiilor:
PROBLEMA REFORMULARE
„Nu faci nimic în casă!” „Mi-ar plăcea să mă ajuţi să pun masa.”
„Aş dori să-ţi pui hainele murdare în coşul de

rufe.”
„Eşti foarte dezordonat!” „Vreau ca în fiecare sâmbătă să îţi faci curăţenie

în cameră.”
56
„Eşti un bătăuş. Niciodată nu eşti cuminte!”. „Aş vrea să te stăpâneşti mai mult.”
„Stai toată ziua la televizor sau calculator!” „Mi-ar plăcea să stai doar 3 ore la televizor sau
calculator!”
Pasul 2: Reluăm lista problemelor de comportament ale copiilor notată pe flipchart. Discutăm în
grup două sau trei dintre problemele identificate. Solicităm câtorva participanţi să reformuleze
problema de comportament, după exemplele de mai sus.

Rugăm toţi participanţii să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simţit în cadrul Activităţii 3
a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, dacă ar dori să abordăm şi alte
subiecte?
La finalul activităţii părinţii vor completa fişa de evaluare a Activităţii (Anexa nr.6).
Tema pentru acasă (5’)[85’]

Solicităm participanţilor să identifice încă 2-3 situaţii problematice şi să le scrie în broşură, pe pagina
alocată temei acestei activităţi. Rugăm părinţii să ţină cont, în realizarea acestui exerciţiu, de tot ceea
ce au învăţat astăzi. Le menţionăm că în întâlnirea următoare se va discuta tema pentru acasă.

Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi
obiectivele activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a
ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.

Activităţii 3
Anexa 6: Fişele de evaluare ale Activităţii 3.

electronic.
57
„I-am făcut toate poftele, i-am dat orice a vrut, a făcut ce a vrut şi totuşi...”
O educaţie excesiv de tolerantă îl poate face pe copil să creadă că totul îi este permis, că totul i se
cuvine fără prea mari eforturi şi că tot ceea ce îşi doreşte trebuie să i se îndeplinească cu orice preţ.
Sumele mari de bani date zilnic copiilor, fără a cunoaşte exact cum vor fi cheltuite, pot constitui o
tentaţie în a-şi face rost de ţigări, alcool sau droguri, mai ales dacă în anturajul lor există deja
consumatori de tutun, alcool sau droguri.
În plus, o astfel de educaţie transformă dorinţele copilului în ceva ieftin. După ce s-a lăudat cu
mobilul, apoi cu hainele, cu banii, ce lucru deosebit îi mai rămâne de făcut? Dacă primeşte tot timpul
imediat ceea ce solicită, obţinerea unui lucru interzis este cu atât mai atractivă. Copilul va încerca să
facă lucruri ieşite din comun, fie pentru a câştiga atenţia părinţilor, fie pentru a-i pedepsi.
„Sunt la serviciu toată ziua; câştig bani muncind din greu, dar nu vreau să-i lipsească nimic copilului
meu!”
În zilele noastre părinţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu mai au timp să stea de vorbă cu copiii lor.
Lipsa de comunicare poate da copilului sentimentul că nu este înţeles, că părinţii lui nu sunt interesaţi
de ceea ce se întâmplă cu el, mai ales că la această vârstă oscilează între sentimente de încredere şi
neîncredere, între stări de tristeţe şi bucurie, nu pune la îndoială ceea ce află de la alţii şi vrea să
experimenteze, să încerce lucruri noi, chiar dacă asta înseamnă să-şi rişte viaţa.
La această vârstă apar probleme legate de identitatea de sine, de locul pe care îl ocupă în grupul de
prieteni şi sunt puţine persoane cu care poate să discute aceste dificultăţi, iar când părinţii nu au timp
să vorbească cu copilul, totul se desfăşoară înăuntrul lui. În astfel de situaţii poate căuta înţelegere în
altă parte şi sprijin în altceva.
De aceea este important să acordăm copiilor cât mai mult timp, să stăm chiar şi 5 minute zilnic de
vorbă, să îi ascultăm, să le înţelegem stările prin care trec, să îi ajutăm să depăşească mai uşor
situaţiile dificile.
Chiar dacă le oferim copiilor tot ce-şi doresc, tot ce au nevoie, ca să nu le lipsească nimic, trebuie să
nu uităm că de cele mai multe ori copiii nu au nevoie doar de bani, ci de dragostea părinţilor, de
prezenţa lor, de o privire înţelegătoare. Au nevoie să fie ascultaţi, au nevoie să ştie că într-adevăr ne
preocupă situaţiile de viaţă prin care uneori trec şi că suntem alături de ei. Vor şti toate lucrurile astea
doar dacă îi vom înconjura de sprijinul şi de dragostea de care au nevoie.
„Îmi cresc singur(ă) copilul …”
Într-o familie în care există un singur părinte, ca urmare a divorţului sau a decesului celuilalt,
consumul de tutun, alcool sau droguri poate să apară foarte uşor. Copilul se poate simţi vinovat pentru
divorţul părinţilor sau pentru decesul acestora. Se întâmplă de multe ori ca părintele cu care a rămas
să nu fie cel mai apropiat de copil sau, mai grav, să-l considere vinovat pe acesta pentru evenimentele
din familie.
Această situaţie este la fel de grea, atât pentru părinte cât şi pentru copil. Părintele se simte depăşit,
are sentimente de vinovăţie, se simte singur şi deprimat. Dar nu trebuie să treacă singur prin toate
aceste încercări ale vieţii, mai ales când copilul are acum atâta nevoie ca părintele să-i fie aproape.
58
Dacă vă aflaţi într-o astfel de situaţie, puteţi apela la specialişti (consilier şcolar, psiholog, serviciile de
protecţia copilului şi cele de asistenţă socială), care vă pot ajuta să treceţi mai uşor peste astfel de
dificultăţi. În plus, chiar dacă pare nedrept, trebuie să fiţi responsabil pentru bunăstarea copilului,
deci trebuie să reuşiţi să faceţi faţă situaţiei cât mai bine pentru amândoi.
59
ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII
 Anexa 7: Fişele de evaluare ale Activităţii 4;
 Anexa 2: Raportul de activitate.
Argument
Comunicarea şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii reprezintă factori familiali de risc, în timp
ce comunicarea şi interacţiunea bună între părinţi şi copii, relaţiile apropiate, deschise şi afectuoase
din familie sunt factorii familiali de protecţie faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.
Conform studiilor efectuate pe diverse segmente ale populaţiei şcolare, între cauzele identificate cu
privire la consumul de alcool, tutun şi droguri se înscriu dificultăţile de comunicare familială şi
interacţiunea deficitară între părinţi şi copii. Relaţionarea acestora cu o stimă de sine scăzută –
factor de risc recunoscut pentru consumul de droguri, este de o mare importanţă în activitatea
preventivă. Asigurarea unui bun climat familial (relaţii familiale satisfăcătoare) reprezintă un factor de
protecţie deosebit de important, care alături de ceilalţi, abordaţi în acest proiect, se cer a fi întăriţi în
vederea îndeplinirii obiectivelor propuse.

Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia intră în sală, invitându-i să se aşeze. Le solicităm să îşi pună
ecusoanele cu numele.

„Spate în spate”
Solicităm părinţilor să se grupeze câte doi şi să discute timp de 2 minute (câte un minut fiecare), stând
cu spatele unul la celălalt, despre ce au făcut în ultima săptămână. După expirarea timpului, le
propunem să continue discuţia, stând faţă în faţă, timp de 2 minute (câte un minut fiecare).
60
Solicităm feedback, rugând părinţii să răspundă la întrebările: În care situaţie au întâmpinat
dificultăţi în a povesti? În care situaţie le-a fost greu să urmărească interlocutorul? Le sunt
familiare aceste situaţii în relaţia cu copilul? Cât este de important să îl urmărim pe celălalt în
timp ce ne comunică un mesaj?

Data trecută am descoperit care sunt stilurile educative ale părinţilor; am înţeles rolul părinţilor în
educaţia copiilor; am identificat problemele de comportament ale copiilor; am exersat cum să
redefinim şi cum să schimbăm comportamentul problematic al copilului.

Ca temă pentru acasă aţi avut să identificaţi încă 2-3 situaţii problematice. V-aţi descurcat? A fost
greu? Vă rog acum pe fiecare să prezentaţi câte o situaţie problematică, şi împreună cu ceilalţi să o
redefinim.

 Să descoperim temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite;
 Să înţelegem care sunt modalităţile ineficiente de comunicare;
 Să exersăm alternative, forme şi căi eficiente de comunicare cu copilul.
Vorbim suficient cu copiii? (15’)[45’]

Discuţie dirijată
Despre ce vorbim? Ce dificultăţi întâmpinăm? Este foarte important să comunicăm deschis în familie
(atât între parteneri, cât şi între părinţi şi copii). Atunci când familia este unită, există şi o bună
relaţie între membri, iar comunicarea şi implicit educarea copiilor este mai eficientă.
Unele subiecte sunt mai incomode sau mai dificil de discutat cu copiii decât altele. În acelaşi timp,
despre aceste subiecte, adesea importante, contează mai mult să primim informaţii reale sau
semnificative de la copii: ce cred cu adevărat, ce simt, ce îi atrage, de ce le este teamă, ce preocupări
au etc. Astfel ne este mai uşor să îi orientăm în luarea deciziilor.
Vă rugăm să completaţi tabelul de mai jos.
61
Despre ce aţi vorbit ultima dată cu copiii?
Cât de des discutaţi cu copiii?
Aproape în fiecare zi O dată pe săptămână O dată pe lună Rareori
În ultimele trei luni, aţi vorbit vreodată cu copilul despre:
prietenii săi (ce subiecte mai delicate muzică, filme, computer şcoală (ce-i place sau
relaţie are, cum îşi precum sex, SIDA (de (de ex.: un tip de muzică ce nu-i place la şcoală
petrec timpul) ex. cum se poate sau o formaţie care îi etc.)?
infecta şi cum se poate place, filme, jocuri sau
proteja) tutun, alcool programe pe calculator
sau alte droguri preferate)
Ce anume este
important să vorbim cu
copilul?
De ce este important
să-i ascultăm CU
ATENŢIE?
Reflectaţi acasă asupra răspunsurilor date!
Aţi observat că în tabelul pe care l-aţi completat aţi întâlnit verbe precum: a asculta, a vorbi, a
discuta. Acestea sunt reprezentative pentru comunicare. Prin comunicare înţelegem transmiterea unui
mesaj între un emiţător şi receptor (de exemplu părinte şi copil), printr-un canal de comunicare
(verbală, nonverbală, paraverbală). Sugestie: putem utiliza schema grafică a comunicării.
Recomandăm să se facă trimiteri la exerciţiile de energizare „Data naşterii” şi „Spate în spate”, pentru
exemplificarea comunicării nonverbale şi paraverbale, dar şi a barierelor care pot apărea în cazul în
care una sau două dintre acestea lipseşte.
 Copilul chiuleşte şi/sau fumează (15’)[55’]

Studiu de caz sau joc de rol (în funcţie de particularităţile grupului este aleasă o singură metodă)
Pasul 1: prezentăm părinţilor următorul studiu de caz:
62
Să ne imaginăm următoarea situaţie: Primiţi un telefon de la doamna dirigintă care vă spune că l-a
prins pe copilul dvs. fumând în curtea şcolii, în timpul unei ore de curs. Cum reacţionaţi?
Pasul 2: centralizăm răspunsurile pe o foaie de flipchart şi discutăm eficienţa sau ineficienţa acestor
reacţii. Exemple aşteptate de reacţii:
1. „Tu întotdeauna îmi faci probleme”, „tu niciodată nu eşti cuminte”, „nici nu înveţi, nici nu ajuţi
în casă, nu faci nimic!” (generalizăm).
2. „Eşti un chiulangiu şi un derbedeu (criticăm persoana în loc să-i criticăm comportamentul).
3. Strig, ridic vocea pentru a mă impune, pentru a mă face auzit.
4. „Nenorocitule, numai prostii faci, eşti un nemernic, vin la şcoală şi te fac de râs în faţa
clasei...”.(îl acuzi, îl insulţi, îl faci de ruşine, îl ameninţi, îi reproşezi).
5. „Eu ştiu că tu chiuleşti tot timpul de la şcoală ca să fumezi cu toţi golanii de pe stradă...”
(ghiceşti, faci presupuneri).
6. „Până şi tu ai putut să o faci. Nici nu te-a dus mintea să te ascunzi. Cum de numai pe tine te
prinde că faci prostii?” (eşti sarcastic sau ironic).
Pasul 3: propunem părinţilor comportamente alternative.
1. Definim clar motivul discuţiei : „Doamna dirigintă m-a sunat şi mi-a spus că ai fumat în curtea
şcolii în timpul unei ore de curs . Tu ce poţi să îmi spui despre acest lucru?” Ascultăm ce are
copilul de spus.
2. Menţionăm cum aşteptăm să se comporte copilul. De exemplu: „Ştii că am stabilit împreună că

nu ai voie să fumezi şi nici să lipseşti de la ore”
3. Tratăm un singur subiect de fiecare dată, centrându-ne pe prezent. Nu amestecăm subiectele.

Nu reproşăm alte comportamente ale copilului, care ne-au deranjat în trecut, evităm să cădem
într-o „avalanşă” de învinuiri. De exemplu, nu îi reproşăm notele mici pe care le are.
4. Utilizăm persoana întâi pentru a ne referi la problemă, explicând cum ne simţim: „Sunt foarte
dezamăgit ( furios,îngrijorat) de faptul că ai lipsit de la ore şi ai fumat”.
5. Verificăm dacă suntem înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom explica acelaşi
lucru, cu alte cuvinte.
6. Încurajăm copilul să îşi exprime punctul de vedere sau opinia.
Cum să comunicăm mai eficient cu copiii? (15’)[70’]

Pasul 1: Împărţim sala în două: o parte corespunde obiceiurilor pozitive de comunicare, iar cealaltă
parte obiceiurilor negative de comunicare. Sugestie: pentru a delimita „spaţiul”, poate fi folosită o
sfoară sau poate fi trasată o linie cu creta pe podea;
Pasul 2: Fiecare părinte va extrage, pe rând, dintr-o cutie, câte un bileţel pe care este descris câte un
63
obicei de comunicare (fie pozitiv, fie negativ). Părintele citeşte conţinutul bileţelului şi decide ce tip
de obicei este, plasându-se de partea corespunzătoare a liniei.
Pasul 3: Cu părinţii situaţi de o parte şi de alta a liniei, discutăm fiecare obicei de comunicare în
parte, analizând motivele încadrării acestuia într-o anumită categorie şi intervenim atunci când este
cazul.
NOTE:
1. Alegem maxim 6 obiceiuri pozitive şi 6 obiceiuri negative, scriem bileţelele şi le punem în

cutie.
2. Dacă grupul are un număr de participanţi mai mic decât numărul de bileţele pregătite,
repetăm exerciţiul.
Obiceiuri negative de comunicare

ATUNCI CÂND ÎI VORBIM COPILULUI:
Generalizăm, îi reproşăm ce ne deranjează în general la comportamentul lui. Ex.: „tu

întotdeauna”, „tu niciodată...”, „nici nu înveţi, nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!”.
Criticăm copilul în loc să-i criticăm comportamentul. Ex.: „Eşti un leneş!” în loc de „Nu ţi-ai făcut
treaba şi nici măcar nu ţi-ai făcut patul”.
Ne enervăm, ridicăm vocea, strigăm la copil pentru a ne face auziţi.
Acuzăm, insultăm copilul, îl facem de ruşine, îl ameninţăm, îi reproşăm, îl umilim, îl ridiculizăm.

Ex.: „mă vei termina”, „prostii, nu ştii ce vorbeşti...”.
Facem presupuneri, ghicim: „eu ştiu că tu...” sau „ceea ce vrei tu este să...”.
Suntem ironici: „până şi tu ai putut să o faci”.
ATUNCI CÂND ASCULTĂM CE NE SPUNE COPILUL:
Ne gândim la altceva (ex. „ce să fac de mâncare, ce trebuie să cumpăr, ce am făcut la serviciu” etc.).
Ne gândim la două lucruri în acelaşi timp: la ceea ce îmi spune copilul şi la o altă activitate care
necesită atenţia mea: gătim, citim ziarului, ne uităm la televizor etc.
Nu suntem atenţi.
Nu avem răbdare să ascultăm până la capăt, îl întrerupem, nu-l lăsăm să termine ce are de spus.
64
Obiceiuri pozitive de comunicare
ATUNCI CÂND ÎI VORBIM COPILULUI:
Îi spunem clar motivul pentru care vrem să vorbim cu el, ce anume ne îngrijorează şi ce vrem să
facă în continuare. Ex.: „Azi ai lipsit la trei ore. Mă îngrijorează faptul că ai început să chiuleşti.
Vreau să înţelegi că nu sunt de acord să lipseşti de la ore”.
Vorbim despre o singură problemă de comportament. Nu amestecăm subiectele. „Vreau să discut cu

tine despre faptul că ai început să fumezi.”
Ne centrăm pe situaţia prezentă. Vorbim despre comportamentul care ne deranjează acum, în

prezent. Nu îi reproşăm şi alte comportamente, care ne-au deranjat în trecut. Evităm să cădem într-o
„avalanşă” de învinuiri.
Spunem copilului cum ne face să ne simţim comportamentul lui. „Sunt foarte îngrijorat(ă) de faptul
că ai lipsit de la ore la fel ca şi semestrul trecut.” Îi explicăm cum ne simţim din cauza
comportamentului său. „Sunt foarte preocupat de faptul că ai lipsit de la şcoală la fel ca şi semestrul
trecut”. „Mă îngrijorează foarte mult faptul că ai început să fumezi.”
Verificăm dacă am fost înţeleşi de copil. În cazul în care nu ne-a înţeles bine, vom explica acelaşi
lucru, cu alte cuvinte.
Încurajăm copilul să-şi exprime punctul de vedere sau opinia. Îi dăm posibilitatea să vorbească!
Facem pauze, îi lăsăm suficient timp să înţeleagă, să se gândească şi apoi să ne răspundă.
Punem întrebări potrivite! Ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce a vrut să ne spună.
Folosim propoziţii deschise care invită la dialog („Pari supărat azi…” sau „Spune-mi ce se
întâmplă…”, „Poţi să-mi spui mai multe...”, „Înţeleg că...”).
Folosim un limbaj simplu şi cald, evităm ameninţările, jignirile, cuvintele dure. Nu ridicăm tonul!
Încercăm să-i vorbim despre experienţe personale, similare cu ale lui. Îi spunem ce am simţit, cum
am ieşit din acea situaţie şi ce am învăţat din experienţa respectivă.
Creăm o atmosferă în care copilul să se simtă confortabil! Limbajul non-verbal este uşor de înţeles
de copil, aşa că e bine să fim atenţi la tonul vocii, la privire şi la expresia feţei.
ATUNCI CÂND ASCULTĂM CE NE SPUNE COPILUL
Ascultăm cu atenţie! Încercăm să ne dăm seama ce îl preocupă cu adevărat.
Suntem atenţi. Ne uităm în ochii copilului, îl aprobăm dând din cap etc.
Suntem înţelegători cu copilul atunci când ne spune cum se simte.
Rezumăm din când în când mesajul copilului pentru a-i arăta că am înţeles şi pentru a verifica dacă
am înţeles bine: „Dacă am înţeles bine, te preocupă reacţia prietenilor tăi atunci când le vei spune că
trebuie să pleci pentru că părinţii tăi...”.
Avem răbdare şi-l ascultăm până la capăt înainte de a-i răspunde.
65
Ne concentrăm pe conţinut, nu pe formă. Încercăm să ignorăm greşelile gramaticale sau de
comportament. Ceea ce vrea să ne spună e mai important!

activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut.
Participanţii sunt rugaţi să completeze fişa de evaluare a Activităţii 4, conform celor trei categorii (ce
a descoperit nou, ce a simţit, la ce ar renunţa) (Anexa 7).

Completaţi tabelul de mai jos cu minimum 3 obiceiuri pozitive de comunicare şi minimum 3 obiceiuri
negative de comunicare, întâlnite în familia dvs.
Vă reamintim să reflectaţi asupra răspunsurilor notate de dvs. în tabelul de la exerciţiul „Vorbim

suficient cu copiii?”


Activităţii 4

electronic.
66
Copilul meu mi-a spus: Prietenul meu a început să fumeze, dar părinţii lui nu ştiu. Prima mea reacţie
a fost să îi spun că o sun imediat pe mama copilului! Cineva trebuie să-i spună şi asta o să fac!” Un
răspuns mai bun ar fi fost „Ce crezi despre faptul că prietenul tău a început să fumeze, iar părinţii
lui nu ştiu?”
„Copilul meu mi-a spus că marijuana nu poate fi chiar atât de nocivă şi că are prieteni care consumă
şi nu au nimic. Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Va fi vai de capul lor, dacă află părinţii îi
omoară cu bătaia. O să înfunde puşcăria!” Un răspuns mai bun ar fi fost: „Aş vrea să vorbim despre
nişte lucruri pe care le-am citit în legătură cu efectele pe care le dă în timp fumatul de marijuana.
Tu ce crezi?”
„Copilul meu mi-a spus: „Tu ai trăit în anii 70! De ce nu mă laşi să trăiesc şi eu fără să te bagi?!”.
Prima mea reacţie a fost să îi spun: „Nu vreau să faci aceleaşi greşeli pe care le-am făcut şi eu!” Un
răspuns mai bun ar fi fost: „Aş vrea să-ţi spun cum era pe vremea mea treaba cu fumatul şi cu
alcoolul. Despre droguri nici nu se auzise. Poate îmi spui tu ce se întâmplă acum...”
„Copilul meu mi-a spus: „Nimeni nu mai are părinţi atât de restrictivi. Parcă ai trăi încă pe vremea
comuniştilor!”. Prima mea reacţie a fost să îi spun: Ai să vezi tu când o să fii ca mine! Într-o zi o să-
mi mulţumeşti pentru asta! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Tu ce ai face în locul meu?”
„Copilul meu mi-a spus: Cum poţi să-mi spui să nu fumez, când tu fumezi două pachete de ţigări pe
zi? Nu crezi că eşti ipocrit?” Prima mea reacţie a fost să îi spun: Să nu îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu
mine! Un răspuns mai bun ar fi fost: „Ştiu că nu-ţi dau un exemplu bun. Îmi este foarte greu, dar
vreau foarte mult să mă las...”
67
ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN FAMILIE
Argument
În relaţiile dintre părinţi şi copii apar frecvent conflicte. Cele mai frecvente şi mai intense apar
când părinţii controlează comportamentul copiilor, iar copiii încearcă să scape de sub control.
Acest aspect atinge un punct maxim la adolescenţi.
Este foarte important să reducem conflictele în familie (între părinţi, între copii, între părinţi şi
copii), atât în intensitate cât şi ca număr. În cazul în care conflictele apar zilnic sau sunt foarte
intense, pot afecta într-un mod negativ relaţiile din familie. Comunicarea se deteriorează, iar copiii
nu mai apelează la sprijinul părinţilor atunci când au dificultăţi.
Relaţia dintre părinţi este de asemenea un model de comportament pentru copii. Dacă părinţii se
ceartă mereu, nu se înţeleg şi nu îşi controlează furia, există o probabilitate mai mare ca şi copiii să
imite aceste modele de comportamente conflictuale ca: bătăi, absenţe la şcoală, randament şcolar
scăzut, toţi aceştia fiind factori de risc, în timp ce relaţiile apropiate, afectuoase dintre părinţi şi
copii sunt factori de protecţie ce previn consumul de tutun, alcool şi droguri.
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 7: Conflicte familiale frecvente.
„Partea cea mai greşit înţeleasă în privinţa formării copilului se referă la momentele de furie. De fapt
(...) pentru părinţi cel mai dificil este să-şi înveţe copiii să-şi stăpânească în mod matur mânia. Puţini
părinţi ştiu să îşi stăpânească propria mânie, pentru că majoritatea nu au fost educaţi astfel. Şi puţini
părinţi sunt conştienţi că lor le revine răspunderea de a-şi pregăti copiii în această direcţie.” 8
„Furia necontrolată stă la baza celor mai multe probleme din viaţa noastră de zi cu zi, de acasă şi din
societate. Motivul este faptul că modalităţile de a ne stăpâni mânia trebuie învăţate, pentru că nu vin
7 LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005),
pag.105
8.Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.20
68
de la sine. O abordare matură a mâniei trebuie învăţată încă de acasă şi totuşi aceasta se întâmplă tot
mai rar în ziua de azi.(...) Foarte puţini părinţi sunt conştienţi de faptul că trebuie să-şi înveţe copiii
să-şi stăpânească mânia, aceasta reprezentând una din principalele lor răspunderi. Nici părinţi nu-şi
dau seama că acesta este cel mai dificil aspect al educaţiei.” 9
Relaţia părinţi-copii este o sursă de potenţiale conflicte foarte variate. Cele mai frecvente şi mai
intense au legătură cu exercitarea funcţiei de control a părinţilor asupra comportamentului copiilor şi
încercărilor acestora de a scăpa de sub control. Acest fapt, deşi este aplicabil în perioada copilăriei,
ating un punct maxim în adolescenţă.
Este importantă limitarea la maxim a conflictelor familiale (între părinţi, între copii, între părinţi şi
copii), atât în intensitate, cât şi ca frecvenţă. În cazul în care sunt persistente sau foarte intense, pot
afecta într-o măsură negativă calitatea relaţiilor familiale. Aceasta presupune:
a) Deteriorarea comunicării
b) Pierderea valorii părinţilor ca persoane de referinţă în ceea ce priveşte comportamentul

atunci când copiii au dificultăţi (ceea ce este foarte probabil să se întâmple în perioada
adolescenţei)
Modul de relaţionare al părinţilor, între ei şi cu copiii, este de asemenea un model de comportament

pentru copii. Dacă părinţii au dificultăţi în gestionarea conflictelor, există o probabilitate mai mare ca
şi copiii să aibă aceleaşi probleme. Şi, în cazul în care preadolescenţii au dificultăţi de relaţionare sau
întâmpină probleme în controlarea impulsurilor, tind a prezenta mai multe comportamente
conflictuale, ca: bătăi, randament şcolar scăzut, consum de tutun, alcool sau droguri etc.
Cauzele conflictelor
Cauzele conflictelor sunt diverse: interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul, informaţiile

insuficiente sau chiar lipsa lor, confuzii; prejudecăţile, stereotipurile; neimplicarea efectivă în
clarificarea ideilor; dezinteresul manifestat faţă de cineva; comunicare defectuoasă; frustrări
repetate; lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi; insuficienta răbdare cu ceilalţi; toleranţa scăzută la
frustrare; presiunea timpului; situaţiile stresante, de criză; diferenţele de temperament, de ritm sau
de stil personal; diferenţele de valori; invadarea spaţiului personal; consumul de alcool sau droguri etc.

9 Ross Campbell, “Educaţia prin iubire”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag.106
69
„Cursa cu obstacole”
Părinţii se împart în echipe de câte doi. Unul dintre membrii echipei este legat la ochi, iar celălalt are
sarcina de a-l conduce prin sală, unde sunt plasate o serie de obiecte care vor reprezenta obstacole.
Cel care îl conduce are sarcina de a-l ghida printre obstacole.
După 2-3 minute rolurile se inversează.
La final, întrebăm părinţii: Cum v-aţi simţit pe durata exerciţiului? În care din situaţii v-aţi simţit mai
bine?
Recomandări:
Ghidăm discuţia în direcţia stabilirii unei analogii între acest exerciţiu şi relaţia de zi cu zi părinte –
copil. Accentuăm rolul pe care îl are părintele în a ghida copilul printre tentaţiile sau obstacolele
specifice vârstei. O bună comunicare între părinte şi copil, precum şi o relaţie apropiată, îl ajută pe
părinte să-l ghideze cât mai bine pe copil în viaţă.

Data trecută am vorbit despre temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite; cum să
identificăm modalităţile ineficiente de comunicare; cum să exersăm alternative eficiente de
comunicare cu copilul.

Aţi avut ca temă să completaţi tabelul cu obiceiuri pozitive şi negative de comunicare întâlnite în
familia dvs. şi să reflectaţi asupra răspunsurilor notate de dvs. în tabelul de la exerciţiul „Vorbim
suficient cu copiii?”. Cine doreşte să înceapă?

 Să înţelegem ce este un conflict;
 Să descoperim cauzele care duc la apariţia conflictelor;
 Să învăţăm şi să exersăm cum să aplanăm conflictele.
Ce este conflictul (5’)[30’]

Brainstorming
70
Participanţii sunt rugaţi să spună ce cred ei că este conflictul. Răspunsurile le centralizăm pe o foaie
de flipchart.
Conflictele sunt neînţelegeri între două sau mai multe persoane sau idei. Conflict înseamnă mai ales
interacţiune şi dialog. În mod specific, conflictele există când două părţi aflate în interdependenţă
sunt aparent incompatibile din cauza percepţiei diferite a scopurilor, a valorilor, a resurselor sau a
nevoilor. Prin interdependenţă înţelegem situaţia în care orice ar face una dintre părţi în cadrul
conflictului, ea o afectează pe cealaltă.10
Cauzele conflictului (15’)[45’]

Brainstorming
Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar o trăieşte acum. Este ceva normal,
chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaşte acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu mă cert cu
nimeni, nu am niciun conflict, nu am nicio problemă cu ceilalţi...”, dar vedem comportamentul, care
contrazice această afirmaţie. De asemenea, avem prieteni, membrii ai familiei, vecini, care mereu
sunt în conflict cu cineva, şi, la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut să se certe
vreodată. Uneori altcineva a început cearta, iar alteori aţi provocat-o, dar de fiecare dată v-aţi
implicat.
Dar ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care
ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume poate duce la apariţia unui conflict sau
chiar poate provoca un conflict?
Participanţii sunt rugaţi ca timp de 2 minute să identifice cât mai multe cauze ale unui conflict. Le
explicăm că nu există răspunsuri bune sau rele.
Centralizăm pe foi de flipchart răspunsurile părinţilor, apoi le selectăm doar pe cele valabile.
- Cum vă simţiţi într-o situaţie conflictuală?
- Cum v-aţi simţit la ultimul conflict?
- Cum credeţi că s-a simţit cealaltă persoană implicată în conflict?
„Fereastra conflictului” (20’)[65’]

Gândiţi-vă la ultimul conflict (ceartă) în care aţi fost implicat, conflict rezolvat sau pe cale a se
rezolva şi completaţi fiecare din cele 4 ferestre. Conflictul poate fi cu oricine, nu numai cu copilul.
10Shapiro, D. “Conflictle şi comunicarea: un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor”, Editura Arc, Bucureşti, 1998, p.
XVII
71
Analizaţi conflictul nu numai din perspectiva personală, ci şi din perspectiva celeilalte persoane
implicate.
Participanţii au la dispoziţie 5 minute să completeze fiecare din cele 4 ferestre, după ce s-au gândit în
prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se
rezolva. Conflictul poate fi cu oricine, nu numai cu copilul. Cele patru ferestre sunt: cu ce am generat
eu conflictul? Cu ce a generat celălalt conflictul? Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului? Cu
ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?
Solicităm părinţilor să încerce să analizeze conflictul nu numai din perspectiva personală, ci şi din
perspectiva celeilalte persoane implicate.
- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul din propria perspectivă?
- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?
- În ce situaţie sunteţi de cele mai multe ori: generaţi un conflict, contribuiţi la rezolvarea lui,
aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii?
- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de

probleme, câştig-câştig? (Renunţare – cedez total pentru rezolvarea conflictului; compromis – sunt
dispus să renunţ parţial pentru rezolvarea conflictului; negociere – fiecare câştigă şi pierde câte
ceva; rezolvare de probleme = câştig – câştig – găsim soluţia în care amândoi primim ce dorim şi
se rezolvă şi conflictul).
- Ce aţi dori să schimbaţi în modul în care reacţionaţi în situaţii de conflict? Ce anume vă

nemulţumeşte în legătură cu modalitatea în care vă implicaţi în conflicte?
Încercăm să încadrăm împreună cu părinţii 2-3 soluţii găsite de ei în una din categoriile de mai sus,
pentru a exemplifica fiecare categorie în parte cu exemple concrete, din viaţa participanţilor.
72
Cum gestionăm conflictele din familie (15’)[80’]
Studiu de caz:
Pasul 1: Solicităm părinţilor să îşi imagineze următoarea situaţie:
Mama ajunge acasă deja nervoasă din cauza faptului că a avut o discuţie aprinsă la serviciu. Intrând în
casă, constată că fiul său nu şi-a făcut lecţiile, pentru că s-a jucat la calculator de când a venit de la
şcoală, iar în camera sa este o dezordine de nedescris. Se înfurie, reproşându-i copilului că niciodată
nu este în stare să facă ceva decât împins de la spate, că întotdeauna lasă pe ultimul moment temele
sau curăţenia din cameră, că aşa este el mereu, un copil rău şi neascultător, care o va face pe ea să se
îmbolnăvească. Copilul, la rândul său ripostează, ţipând că toată ziua îl cicăleşte, că nici ea nu este
mereu lângă el să vadă şi lucrurile bune pe care le face, de exemplu când a spălat vasele lăsate în
chiuvetă. Conflictul degenerează şi copilul iese plângând din cameră.
Pasul 2: Solicităm pe rând câte un părinte din grup (nu mai mult de trei, patru). Folosim trei scaune
goale aşezate în mijlocul încăperii, pe fiecare fiind scris „Mama”, „Copilul”, „Observatorul”. Părintele
voluntar se mută pe rând pe fiecare din scaune şi spune cum vede situaţia din perspectiva fiecărui
personaj implicat, dar şi dintr-o perspectivă neutră, cea a observatorului detaşat care îi vede pe cei
doi certându-se, cum se simte, ce ar gândi. Solicităm mai multe opinii şi perspective diferite.
Pasul 3: Împărţim o foaie de flipchart în două coloane, după modelul de mai jos:
Ce comportamente ineficiente ale mamei au dus Ce aţi face într-o situaţie asemănătoare pentru
la creşterea conflictului? a diminua sau a preveni creşterea conflictului?
Pasul 4: Discutăm cu participanţii câteva din soluţiile oferite.

Distribuim părinţilor chestionarul de evaluare a activităţii (Anexa 8) şi îi rugăm să-l completeze.
„Exerciţiul 3C” - Participanţii sunt rugaţi să răspundă la întrebările Ce am ştiut? Ce am aflat? Ce îmi
propun să aflu?
73
Rugăm părinţii să analizeze un conflict familial rezolvat şi să completeze în broşură cele patru căsuţe
din „fereastra conflictului” urmând să prezinte tema şi celorlalţi părinţi.


Activităţii 5

electronic.

„Copilul meu face frecvent adevărate crize de nervi dacă nu obţine ce vrea. Ţipă, urlă şi aruncă cu
obiecte. Nici nu ştiu cum să-i mai intru în voie...”
Încercaţi să rămâneţi calmi. Nu ajută la nimic să faceţi şi dumneavoastră o criză. Nu cedaţi şi nu

faceţi nimic care să dea impresia copilului că au obţinut o victorie. Când totul s-a terminat, puneţi-l
să facă ordine după el şi reluaţi-vă treburile obişnuite.
„Soţul meu nu mă ajută cu nimic în treburile casnice. Aseară, spre exemplu, nu a spălat vasele ca să-
mi facă în ciudă...”
Atunci când ne deranjează comportamentul unei persoane, nu suntem, de cele mai multe ori,
obiectivi. Din contră, adeseori reacţionăm în funcţie de interpretările pe care le facem cu privire la
comportamentul altei persoane (ghicim motivele sale), fără a ne pune şi în locul celeilalte persoane.
Astfel, putem să ne gândim la lucruri cum ar fi: „Nu a spălat vasele ca să-mi facă în ciudă” – şi să
reacţionăm conform acestei suspiciuni – când, de asemenea, puteam să ne gândim că: „Nu a spălat
vasele, pentru că a trebuit să ia copilul de la şcoală, deoarece eu aveam mult de lucru”.
74
Comportamentul nostru îl influenţează pe al celorlalţi şi, atunci când suntem nervoşi, de obicei,
ceilalţi reacţionează sau ne răspund pe acelaşi ton, deoarece ei înşişi s-au simţit afectaţi de
comportamentul nostru. Dacă ne gândim înainte la reacţia pe care comportamentul nostru şi
răspunsurile noastre le pot provoca la ceilalţi, vom evita multe conflicte şi ne va ajuta să avem o
discuţie pozitivă. În schimb, dacă nu ţinem cont de aceasta putem „face din ţânţar – armăsar” şi
putem afecta negativ relaţia cu copiii şi cu partenerul.
Pentru a evita acest lucru, putem folosi două strategii:
1. Să comunicăm pozitiv.
2. Să ne controlăm şi să evităm exploziile de furie.
Dacă nu ne controlăm exploziile de furie când vorbim cu copilul sau cu partenerul, atunci:
În loc să atragem atenţia celuilalt asupra comportamentului său care ne deranjează sau ne
preocupă, îl vom determina să nu mai reacţioneze deloc (se limitează la a suporta scandalul) sau să
riposteze agresiv (insultă, înjură, ne reproşează, ne ameninţă etc.).
Copilul (sau partenerul) va fi de asemenea dezgustat şi poate reacţiona cu provocări verbale

(„Dacă asta e ceea ce crezi, atunci plec de acasă”, „Să văd dacă îndrăzneşti”) sau non-verbale (ex.:
pleacă trântind uşa).
Aceasta ne irită şi mai mult şi putem pedepsi copilul sau ne putem manifesta mânia într-un mod
exploziv (ţipând pe scară că nu trebuie să se întoarcă, aruncând cu ceva în uşă etc.). De asemenea,
putem să nu facem nimic şi să ne limităm la a acumula mânia.
75
ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE
Argument
Atunci când stabilim reguli şi modele de comportament clare şi coerente, oferim copiilor protecţie
împotriva consumului de tutun, alcool sau droguri. În schimb, o educaţie foarte severă sau
inconsecventă, reprezintă un factor de risc pentru consumul de droguri şi alte comportamente
problematice, datorită faptului că generează conflict, distanţează părinţii de copii şi împiedică
supravegherea comportamentului.
Noi, părinţii, preferăm să impunem anumite reguli şi sancţiuni din obişnuinţă, chiar dacă funcţionează
sau nu, cu toate că observăm că acestea provoacă opoziţia sau revolta copilului şi, adesea, ele sunt
încălcate sau ocolite. Din acest motiv, copilul nu trebuie să fie un spectator pasiv al încercărilor de
educare ale părinţilor, ci un actor activ şi responsabil, care nu doar respectă regulile de teama
sancţiunilor, ci contribuie la instituirea acestora (reguli şi sancţiuni), înţelegându-le şi asumându-şi-
le.

76
Pasul 1: Rugăm participanţii să se aşeze în cerc. Le explicăm faptul că jocul următor este un exerciţiu,
nu este ceva real, dar fiecare trebuie să joace ca şi cum ar fi adevărat.
Pasul 2: Explicăm faptul că pentru întâlnirea următoare a fost impusă, de către organizaţia care
coordonează proiectul, o regulă nouă de participare. La fel ca în cazul celorlalte reguli de grup, cine
nu se va supune acestei reguli va fi exclus din proiect.
Pasul 3: În funcţie de specificul grupului, le comunicaţi noua „regulă”, care trebuie să fie una relativ
aberantă, însă cu o motivaţie puternică. Spunem grupului doar regula, rugând fiecare participant să
găsească o posibilă motivaţie sau explicaţie a acesteia.
Pasul 4: După ce fiecare (sau majoritatea) şi-a expus părerea, arătăm participanţilor motivul „real” al
noii reguli şi discutăm în grup dacă, în noile condiţii, ar putea să o accepte. Conducem discuţia către
importanţa pe care motivaţia, sancţiunea şi recompensa unei reguli o pot avea asupra celor care
trebuie să o accepte. Nu uităm la final să le reamintim că a fost un joc, nimeni nu trebuie să respecte
regula discutată.
Exemplu practic: Pentru întâlnirea de data viitoare avem o nouă regulă: toţi participanţii trebuie să-şi
vopsească părul în verde (fiecare primeşte în acest sens un plic cu nuanţator – vopsea care dispare la
spălat – eventual chiar pregătim plicuri cu o substanţă în ele – făină, ipsos, cafea, seminţe etc.).
Fiecare participant expune posibile motive, apoi le prezentăm adevăratul motiv: organizaţia care
coordonează proiectul are un puternic caracter ecologist şi acordă premii în biciclete pentru cel mai
original proiect care să promoveze culoarea organizaţiei, verdele. Fiecare dintre participanţi va câştiga
o bicicletă pentru copilul său. Regula este doar pentru o şedinţă şi are ca şi consecinţă excluderea din
grup dacă nu este îndeplinită.
Alte exemple de reguli aberante:
- fiecare trebuie să vină cu un animal la întâlnire (motivaţia: organizaţia sărbătoreşte „Ziua

prietenului meu necuvântător”; recompensa: hrană pentru animalul respectiv pentru un an);
- toată lumea trebuie să vină îmbrăcată în echipamentul sportiv al echipei de fotbal a României – vor
primi în acest sens pantaloni scurţi şi tricouri (motivaţia: organizaţia este sponsor al echipei naţionale
de fotbal; recompensa: echipament sportiv la alegere pentru copiii participanţilor).

Data trecută am învăţat să identificăm cauzele care generează un conflict, să descoperim noi
modalităţi de aplanare a conflictelor.
Adresăm participanţilor 2-3 întrebări, cu grad de dificultate scăzut, în legătură cu tematica activităţii
precedente. Ex.: Care sunt cele mai frecvente cauze de conflict în familie? Cum reuşim să evităm
escaladarea conflictului? În cazul apariţiei unui conflict familial, cum îl aplanăm?
77
Ca temă pentru acasă, aţi avut să analizaţi un conflict familial rezolvat şi să completaţi în broşură cele
patru căsuţe din „fereastra conflictului”. Rugăm câţiva părinţi să prezinte tema.
Obiectivele activităţii (1’)[25’]

 Să înţelegem rolul regulilor în comportamentul copiilor;
 Să exersăm cum să stabilim reguli de comportament copiilor;
 Să ne familiarizăm cu modalităţi eficiente de comunicare a regulilor de comportament;
 Să conştientizăm necesitatea aplicării de consecinţe (recompense, pedepse) adecvate

comportamentului copiilor.
Reguli de bază (5’)[30’]

Discuţie dirijată
Vă place fotbalul? Cunoaşteţi regulile de bază? Ce reguli din fotbal vă amintiţi?
Notăm pe flipchart sau pe tablă regulile identificate de părinţi şi îi coordonăm astfel încât să puncteze
atât reguli proprii jocului (de ex.: să nu atingă mingea cu mâinile), cât şi reguli destinate să
protejeze integritatea fizică a jucătorilor (de ex. să nu faulteze adversarii).
Care sunt motivele care justifică aceste reguli? Ce sancţiuni acordă arbitrul în cazul încălcării
regulilor de joc?
NOTĂ: în cazul în care o bună parte din grup nu cunoaşte suficient regulamentul din fotbal, putem
înlocui acest exerciţiu şi exemplele din acest sport cu o altă temă: regulile de circulaţie, ale unei
instituţii de învăţământ sau orice altceva ar fi adecvat pentru majoritatea participanţilor.
Sensul şi necesitatea regulilor de comportament

(10’)[40’]
Discuţie dirijată
Comportamentul uman poate fi explicat astfel: antecedentele (stimulii din mediul intern şi extern),
care declanşează apariţia unui comportament (dezirabil sau nu), acesta fiind urmat de consecinţe
(întărire pozitivă sau negativă, pedeapsă). Întărirea are scopul de a creşte frecvenţa unui
comportament, în timp ce pedeapsa conduce la stingerea şi dispariţia unui comportament.
Rolul regulilor, în general, este de a clarifica, de a comunica modul de conduită adecvat într-o
anumită situaţie, cum ar fi de exemplu, cel puţin o dată pe săptămână servim cina în familie, pentru
78
că este un bun prilej de a comunica, conversa, de a păstra unitatea şi stabilitatea conceptului de
familie.
La fel cum jocul de fotbal are un regulament care reglementează comportamentul jucătorilor şi le
arată ce pot face şi ce nu pot face, şi în familie este important să stabilim reguli, care le arată
copiilor ce comportamente aşteaptă părinţii de la ei, ce au voie şi ce nu au voie să facă în viaţa de zi
cu zi.
Solicităm participanţilor să explice câteva dintre regulile pe care le-au stabilit în familia lor în relaţie
cu copiii şi le notăm pe o foaie de flipchart sau tablă.
Cum stabilim reguli de comportament (10’)[50’]

Pasul 1: Explicăm părinţilor cum se stabileşte o regulă, conform celor descrise mai jos.
I. CUM STABILIM O REGULĂ?
Atunci când stabilim o regulă în comportamentul copiilor este bine să ţinem seama de următoarele:
1. La început stabilim o singură regulă. După ce copilul o înţelege şi o respectă, mai putem
introduce o nouă regulă, astfel încât să nu zăpăcim copilul impunând brusc o serie de reguli noi.
2. Precizăm clar şi explicăm copilului motivele pentru care este necesar să stabilim o regulă.
Motivele trebuie să fie bine justificate, să nu fie arbitrare („uite-aşa” sau „de-aia”), să nu se
bazeze pe autoritate („pentru că aşa spun eu care sunt tatăl tău”) şi nici pe tradiţie („pentru că aşa
e bine”).
3. Stabilim regula împreună cu copilul şi luăm în considerare posibilitatea de a o negocia sau

modifica, dacă aduce argumente suficiente. Totuşi, dacă nu suntem de acord, ca părinţi, ne asumăm
responsabilitatea în educaţia copilului şi impunem regulile pe care le considerăm potrivite.
4. Explicăm încă o dată copilului regula stabilită.
5. Stabilim împreună ce sancţiune primeşte dacă încalcă regula.
6. Odată fixate, regulile nu se schimbă şi respectarea lor este urmărită consecvent şi permanent,
pe cât posibil de ambii părinţi. De asemenea, în cazul în care copiii nu respectă o regulă, ar fi de
preferat ca ambii părinţi să aplice sancţiunea prevăzută pentru încălcarea regulii. Nu pedepsim copilul
de două ori pentru aceeaşi greşeală.
7. În cazul încălcării regulii aplicăm de fiecare dată pedeapsa stabilită!
8. Nu schimbăm regulile decât atunci când nu mai sunt valabile! Astfel, ora la care se poate
întoarce acasă, timpul de joacă şi de odihnă sau timpul alocat studiului trebuie să varieze şi în funcţie
de vârsta copilului. Însă, nu pot fi schimbate în fiecare săptămână! Un semestru cel puţin sau un an
şcolar reprezintă o perioadă rezonabilă de valabilitate.
9. Model de stabilire şi negociere a regulilor de comportament:
79
Vreau să vorbesc cu tine despre (comportamentul problemă)...................................................
ca să ştii cum doresc să te comporţi în legătură cu această problemă.
Eu consider că (regula).................................................................................................,
pentru că (motivele regulii)............................................................................................
Astfel, poţi să (comportamentul în cadrul limitelor)............................................................,
însă nu poţi să (comportamentul în afara limitelor)..............................................................
Dacă respecţi această regulă, atunci (recompensa pe care o vei primi).......................................
Dacă nu respecţi această regulă, atunci (sancţiunea pe care o vei primi)...................................
Ai înţeles?.................
Eşti de acord? (spaţiu pentru negociere)............................................................................
Negociem?..................................................................................................................
Nu 1) TOTUL ESTE CLAR FINAL
Da 2) NU SUNT DE ACORD CU NEGOCIEREA REPET REGULA FINAL
Da 1) SUNT DE ACORD CU MODIFICAREA
2) REDEFINESC REGULA
3) FINAL
Acest model poate fi unul verbal sau poate fi transformat într-un „contract scris” între părinte şi
80
copil, semnat de fiecare şi pus la vedere.
10. Exemplul 1: „Vrem să vorbim (vreau să vorbesc) cu tine despre ora la care trebuie să ajungi
acasă în cazul în care mergi la o zi onomastică. Credem că eşti suficient de responsabil pentru a te
întoarce mai târziu de ora obişnuită de până acum. Însă, de asemenea credem că nu trebuie să îţi
petreci noaptea în afara casei şi nici să te întorci mai târziu de orele 23.00. Credem (cred) acest
lucru pentru că, odată ce s-a întunecat afară, persoanele care rămân pe stradă pot fi mai agresive,
pentru că unele dintre ele au băut prea mult. În plus, trebuie să dormi, chiar dacă mergi la petrecere.
Astfel, poţi ajunge acasă cel târziu la 23.00. Dacă ajungi mai târziu, asta înseamnă că nu eşti atât de
responsabil cum credeam şi următoarea seară specială va trebui să te întorci la aceeaşi oră ca în orice
sâmbătă obişnuită. Ai înţeles?
Pasul 2: solicităm două persoane voluntare care să reprezinte (tată sau mamă şi fiu sau fiică) cum se
comunică regula şi sancţiunea într-o situaţie cu care s-au confruntat recent în familie. Solicităm
celui care interpretează rolul copilului să se comporte aşa cum crede că ar reacţiona propriul copil.
Pasul 3: rugăm celelalte persoane din grup să aducă critici constructive. Acordăm atenţie tonului vocii
(neutru), justificării regulii, posibilităţii de negociere şi informării asupra sancţiunii în caz de
nerespectare etc. Repetăm, în cazul în care este necesar, încă o dată sau de două ori, până când
înţelege toată lumea.
Cum stabilim şi cum aplicăm o sancţiune (10’)[60’]

Discuţie dirijată
Deşi impunem copiilor reguli bine justificate, deşi adaptăm permanent regulile la comportamentul
copiilor şi deşi am căzut de acord cu ei la început, uneori copiii nu respectă regulile stabilite. Acest
lucru este normal până la un punct. Cu toate acestea, trebuie să-i sancţionăm de fiecare dată când
încalcă o regulă. Dacă nu îi sancţionăm de fiecare dată, deşi îi ameninţăm că data viitoare pedeapsa
va fi mai severă, copiii vor fi şi mai tentaţi să încalce regulile.
Niciunui părinte nu îi face plăcere să îşi pedepsească copilul. Aşa că, deseori, copilul nu este pedepsit
dacă nu respectă o regulă, iar atunci când se văd însă obligaţi să o facă, părinţii improvizează
devenind inconsecvenţi (o dată îl pedepsim şi altădată nu, pentru acelaşi comportament) sau
impunând pedepse foarte aspre.
Atunci când stabilim o regulă împreună cu copiii, este necesar să stabilim şi pedeapsa pe care o
primeşte în cazul în care o încalcă, evitând reacţiile de tipul: „nu mă aşteptam”.
Până nu demult se obişnuia lovirea copiilor atunci când trebuiau pedepsiţi, atât acasă cât şi la şcoală.
Astăzi, la şcoală acest lucru nu se mai întâmplă; totuşi, în multe familii, părinţii continuă să aplice
pedepse fizice copiilor. Din punct de vedere educativ, această modalitate de a corecta
comportamentul copilului nu este indicată, deoarece:
1. Îl învaţă pe copil să folosească el însuşi forţa şi violenţa fizică atunci când vrea să obţină ceva
sau când doreşte să-şi rezolve conflictele cu ceilalţi.
2. Se poate transforma în tratamente rele – mai ales când suntem foarte nervoşi şi nu ne putem
controla – atât pentru copil (leziuni grave, resentimente, tulburări emoţionale etc.), cât şi pentru
81
părinţi (remuşcări, respingere socială, probleme juridice).
CUM STABILIM O PEDEAPSĂ?
Când stabilim o pedeapsă corespunzătoare încălcării unei reguli, este bine să ţinem seama de
următoarele:
1. Aplicăm pedepse mici, dar le aplicăm de fiecare dată când se încalcă regula. Este mai eficient
şi mai uşor de realizat să aplicăm pedepse mici, în mod consecvent (întotdeauna atunci când copilul
are un comportament greşit), decât să aplicăm pedepse severe în mod inconsecvent (o dată da, o dată
ba).
2. Aplicăm pedepse pe măsura gravităţii comportamentului. Ca să nu devină un abuz asupra

copilului, intensitatea pedepsei trebuie să fie pe măsura gravităţii comportamentului pedepsit. În
cazul unui comportament greşit, pentru care nu am stabilit o regulă, trebuie să aşteptăm să ne
liniştim înainte de a stabili şi impune o pedeapsă.
3. Stabilim pedeapsa în funcţie de comportamentul problemă. Acest lucru arată copiilor legătura
dintre comportamentul problemă şi consecinţele acestuia (dacă….atunci….). De asemenea, pedeapsa
are o mai mare valoare educativă, este mai uşor de înţeles şi de acceptat de către copil.
Exemplu: Ce pedeapsă poate primi un copil care vine acasă într-o sâmbătă mai târziu decât i se
permite?
a) Părinţii lui nu îl vor lăsa să iasă ziua următoare sau,
b) Părinţii îl vor pedepsi punându-l să facă curat în toată casa în ziua următoare.
Evident, are mai mult sens prima decât cea de-a doua variantă, pentru că întreţinerea curăţeniei în
casă nu trebuie privită ca o pedeapsă, ci mai degrabă ca o responsabilitate a fiecăruia. În schimb, dacă
în loc să ajungă acasă târziu, ar fi organizat o petrecere în casă cu un grup de prieteni, fără a cere
permisiunea părinţilor, iar apartamentul ar fi rămas un dezastru după aceasta, atunci ar fi avut mai
mult sens (mai multă legătură cu comportamentul problemă) ca ziua următoare să îl pună să facă
curat în casă, şi nu să facă curat părinţii, iar pedeapsa lui să fie interdicţia de a ieşi din casă.
4. Nu pedepsim în plus şi alţi membri ai familiei. Unele pedepse care pot fi impuse copiilor sunt de
asemenea o pedeapsă pentru părinţi şi pentru ceilalţi membri ai familiei. O pedeapsă de două
săptămâni de stat în casă poate fi un chin şi pentru părinţi, mai ales dacă este vorba despre un
preadolescent. Curând vor apărea rugăminţi insistente, promisiuni de schimbare, discuţii, negocieri.
5. Urmărim eficienţa pedepsei şi nu revanşa. Pedepsirea unui comportament greşit ajută la

corectarea comportamentului copilului. O pedeapsă a fost eficientă dacă se reduc consecinţele sau se
evită repetarea comportamentului, fără ca pedeapsa să aibă consecinţe negative şi nici „dureroase”
pentru copil. Este suficient să fie doar „nerecompensatoare”.
Retragerea sau limitarea unui privilegiu (sau a accesului la un lucru apreciat) este o bună metodă de a
asocia consecinţe „ne-recompensatoare” pentru încălcarea regulilor de către copii. Evident, privilegiul
retras sau limitat trebuie să fie în funcţie de controlul părinţilor şi să fie suficient de apreciat de
copii.
Exemplu: O fată de 13 ani vine acasă într-o sâmbătă cu o oră mai târziu decât i se permite. Părinţii îi
82
interzic să iasă ziua următoare cu prietenii, aşa cum obişnuia să facă duminica.
Aceasta ar fi, probabil, o pedeapsă eficientă dacă, pe lângă faptul că poate fi destul de important
pentru ea că petrece duminica cu prietenii, părinţii pot controla îndeplinirea pedepsei. În schimb,
dacă părinţii nu sunt acasă în ziua următoare, nu o pot verifica dacă pedeapsa a fost respectată. De
asemenea, ar putea să nu fie o pedeapsă eficientă dacă, deşi părinţii rămân acasă, o lasă să îşi invite
prietenele să îşi petreacă întreaga zi la ea acasă.
Cum comunicăm copiilor pedeapsa stabilită? (10’)[70’]

Când comunicăm copilului pedeapsa este important să ţinem cont de următoarele aspecte:
1. Discutăm pe ton ferm, dar calm.
2. Dacă ne dăm seama că nu va respecta regula stabilită (se face târziu şi încă nu a început să înveţe,
se apropie ora mesei şi nu pune masa etc.), îi dăm două sau trei avertismente înainte de a-l
pedepsi.
3. Reamintim copilului regula şi pedeapsa pentru încălcarea regulii stabilite.
4. Aplicăm pedeapsa.
5. Nu intrăm în discuţii şi negocieri.
Exemplu: „Ştii că ai obligaţia de a merge la toate orele. Dacă lipseşti, vei rămâne în urmă cu şcoala şi
îţi va fi mult mai greu să recuperezi materia pierdută, iar în următorul an şcolar vei avea mari
dificultăţi. Din acest motiv, considerăm că doar dacă mergi la toate orele, vei putea continua să joci
fotbal. În schimb, dacă vei lipsi de la ore, nu vei avea voie să ieşi la fotbal timp de o săptămână. În
consecinţă, nu poţi să mergi la fotbal în următoarele opt zile, astfel că va trebui să rămâi acasă şi
când ai antrenamente şi în timpul meciurilor.”
Solicităm la 2 sau 3 dintre părinţi să discute în grup reguli şi sancţiuni pe care le aplică în familie.
Îi ajutăm pe părinţi să definească pedeapsa într-un mod clar, concret, obiectiv, astfel încât să poată
prevedea şi modalitatea de verificare a îndeplinirii pedepsei.
Cum recompensăm respectarea regulilor (5’)[75’]

Discuţie dirijată
Atunci când copiii dau dovadă de responsabilitate şi respectă regulile stabilite, trebuie să-i
încurajăm, să întărim comportamentul pozitiv, în special prin laudă şi recunoaştere verbală
(recomandăm ca recompensa materială să fie aplicată cu moderaţie, iar părintele să găsească şi
alte modalităţi de a recompensa faptele bune ale copilului). În acest fel, vom crea un climat
favorabil pentru discuţii. Exemple:
„Sunt mulţumit(ă) să văd că respecţi ceea ce am stabilit şi că în fiecare seară îţi faci temele când vii
de la şcoală. Cum te simţi? Te descurci mai bine acum? Te pot ajuta cu ceva?” sau,
83
„Suntem mulţumiţi să vedem că nu ne-am înşelat când am considerat că eşti suficient de responsabil
pentru a veni mai târziu decât de obicei, când mergi la o petrecere şi că vei veni la ora stabilită. Ieri
ai ajuns chiar mai devreme. Te-ai distrat? Cum a fost?”
„Cred că eşti mândru de tine că ai reuşit să-ţi corectezi nota la matematică”
Solicităm participanţilor încurajări (întăriri) privind comportamentul copiilor pentru faptul că au

respectat regulile la care s-au gândit în exerciţiile anterioare.
Prezentăm câteva modalităţi de a recompensa comportamentele dezirabile ale copiilor şi respectarea

regulilor stabilite de comun acord:
i.planul de recompensare cu puncte sau buline de diferite culori sau jetoane: copilul primeşte
un punct sau jeton dacă a respectat regula şi i se retrage punctul sau jetonul în caz contrar;
ii.transformarea jetoanelor sau punctelor în ceva ce-şi doreşte copilul, cum ar fi de exemplu
pentru 10 puncte acumulate copilul primeşte un bilet la film sau, împreună cu părinţii, copilul
îşi cumpără obiectul vestimentar dorit.
iii.asocierea comportamentelor dezirabile de către părinte cu o listă a dorinţelor copilului; sunt

importante recompensele mici care pot fi acordate frecvent (nu doar recompense materiale),
cum ar fi întărirea sub forma unor facilităţi, activităţi plăcute, în aer liber, jocuri comune.
iv.fixarea numărului de puncte sau jetoane necesar unor recompense suplimentare, de exemplu
pentru o bicicletă sau excursie sunt necesare un număr dublu de jetoane;
v.realizarea unei liste cu dorinţele copilului pentru o perioadă determinată de timp (un an
şcolar), precum şi stabilirea punctajului sau numărului de jetoane pentru satisfacerea
dorinţei.
Notă: Recomandăm acordarea jetoanelor pentru deprinderea unor comportamente dorite, însă,
această metodă dezvoltă preponderent motivaţia extrinsecă.

alte subiecte?
Distribuim părinţilor fişa de evaluare a activităţii (Anexa 9) şi îi rugăm să o completeze.

Până la următoarea întâlnire, stabiliţi şi comunicaţi copilului o regulă de comportament, recompensa
pentru respectarea ei, precum şi sancţiunea pe care o va primi dacă încalcă regula.
De asemenea, părintele stabileşte împreună cu copilul 2-3 reguli privind comportamentul său ca
84
părinte: de exemplu, respectarea intimităţii copilului prin a bate la uşa camerei copilului înainte de a
intra; în timpul mesei părintele evită abordarea unor teme de discuţie conflictuale cu oricare din
membrii familiei.
La următoarea întâlnire, părinţii vor discuta tema pentru acasă.


Activităţii 6

electronic.

„Mi-e teamă să nu fiu prea strict dacă impun reguli copilului meu…”
O educaţie excesiv de severă poate crea copilului sentimentul că nu este iubit. Copilul va avea
sentimente de inferioritate, va crede că nimic din ceea ce face nu este bine şi că faptele lui nu
valorează prea mult. El va căuta să evadeze din familie pentru a-şi găsi un grup de prieteni care să-l
accepte aşa cum este.
Stabiliţi un set de reguli şi pedepse împreună cu copilul. În acest fel, el va fi responsabilizat şi va

respecta într-o mai mare măsură regulile. Afişaţi aceste reguli şi nu faceţi excepţie de la nici una!
„Soţul meu nu este de acord cu regulile stabilite de mine. Mă consideră prea severă…”
Inconsecvenţa părinţilor în educaţie îl fac pe copil confuz şi să nu mai ştie ce să creadă, cum să se
comporte. Este probabil ca el să caute stabilitatea în altă parte, şi anume în grupul de prieteni care
are un set de reguli precise, pe care, în general, toţi le respectă.
„Copilul meu e foarte dezordonat. Camera lui arată în ultimul hal. Mi-e şi ruşine să-l las să invite alt
copil acasă la noi...”
85
E o greşeală. În general, copiii ţin cont de părerea celor de-o seamă cu ei. Când un prieten le spune că
au o cameră ca o cocină, mesajul are de vre-o zece ori mai multă forţă decât cea mai inspirată
intervenţie părintească. Dacă orice altceva eşuează, puteţi insista să ţină uşa închisă. Asta îl învaţă că
ceea ce face îi afectează şi pe alţii.
86
ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI
Argument
Supravegherea copilului permite părinţilor să-i cunoască mai bine comportamentul. De asemenea,
copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de locul unde se află şi ce
face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii, cum învaţă, dacă îşi face temele,
dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile extraşcolare (cultural-artistice, sportiv-turistice,
tehnico-ştiinţifice, în cluburi şi palate ale copiilor, cluburi sportive şcolare, şcoli de artă, after-school
etc.), în timpul liber (unde merge şi cu cine, ce anturaj are, ce comportament au prietenii săi etc.).
Lipsa de supraveghere a copilului este un factor de risc pentru consumul de tutun, alcool şi
droguri.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este mai potrivit.
Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei” pe care ei cred că le-o
oferă ţigările, alcoolul sau drogurile.

87
Pasul 1: Trei voluntari din grupul de părinţi vor ieşi puţin din încăpere, în timp ce le explicăm celor din
sală că vor interpreta rolul de „prieteni” ai copilului (unul dintre cei 3 voluntari) care îl vor îndeamna
pe acesta la comportamente negative : consum de alcool, de tutun, chiul, vandalism, jocul excesiv pe
calculator, refuz de a învăţa, furt etc. Fiecare va avea un mesaj cât mai atractiv cu care va încerca să-
l ademenească pe copil. De exemplu “prietenul” care îl îndeamnă să consume alcool îi va descrie
efectele plăcute ale acestuia, cel care îl îndeamnă să chiulească îi va descrie ce activităţi plăcute vor
face în timp ce chiulesc de la şcoală, cel care îl cheamă la jocuri pe calculator îl provoacă la un
concurs etc.)
Pasul 2: Voluntarii sunt invitaţi să revină în încăpere. Explicăm celor trei voluntari că doi vor juca rolul
de părinţi, iar al treilea rolul copilului lor. Ceilalţi sunt prietenii copilului şi vor forma un cerc în jurul
celor trei, care se va roti încet. Cei doi „părinţi” au la dispoziţie 3 minute să discute sincer şi deschis
cu copilul lor, astfel încât să-l convingă să aibă un comportament pozitiv, în general. Le spunem
părinţilor că au dreptul de a vorbi tare, să combată mesajele „prietenilor”, dar nu au voie să ridice
tonul sau să se adreseze celor din cerc. „Prietenii” vor încerca să-l atragă pe copil de partea lor,
spunându-i mesajul încet, toţi odată, în timp ce se rotesc în jurul copilului.
Pasul 3: După cele trei minute, jocul este oprit, participanţii fiind chestionaţi în legătură cu rolurile
interpretate. Este întrebat în primul rând „copilul” care au fost mai convingători, părinţii sau prietenii.
Nu se insistă prea mult, dar se precizează clar faptul că scopul exerciţiului a fost ca părinţii să
înţeleagă de ce în această perioadă prietenii sunt în permanenţă în mintea copilului şi sunt foarte
importanţi pentru el. Astfel, părinţii trebuie să fie foarte atenţi la anturaj şi la influenţa acestuia. De
asemenea sunt sfătuiţi să aleagă cu grijă modul în care discută cu copiii lor, mai ales subiectele
delicate.
Reamintirea Activităţii 6 (5’)[20’]

La întâlnirea de data trecută am vorbit despre necesitatea regulilor în comportamentul copiilor,
cum le stabilim şi cum le transmitem. De asemenea, am discutat şi despre modalităţi de
recompensare şi sancţionare a respectării sau încălcării regulilor de către copii.

Ca temă pentru acasă aţi avut să stabiliţi şi să comunicaţi copiilor o regulă de comportament,
precum şi sancţiunea ce va fi aplicată în cazul încălcării ei. Aţi realizat tema? Cum aţi procedat?
Dacă nu, care au fost motivele? etc.
Clarificăm nelămuririle punctual, în cazul în care acestea există.
88
 Să înţelegem cum poate fi influenţat copilul de anturaj;
 Să învăţăm cum să supraveghem comportamentul copilului.
Cum este influenţat copilul de anturaj (25’)[50]

Este important ca ambii părinţi să fie de acord nu numai atunci când stabilesc reguli, pedepse şi
recompense, ci şi atunci când supraveghează comportamentul general al copilului: în casă, la
şcoală, pe stradă, cu prietenii, cu vecinii etc.
La această vârstă (preadolescenţa), copilul se simte foarte apropiat de grupul din care face parte (sau
din care şi-ar dori să facă parte). Prin urmare, copilul poate fi tentat să facă diverse lucruri, chiar
dacă ştie că nu e bine ce face, doar din dorinţa de a fi acceptat de ceilalţi membri ai grupului.
Studiu de caz
Prezentăm părinţilor următorul studiu de caz, invitându-i la dezbateri:
Să ne imaginăm următoarea situaţie: „Săptămâna trecută, două eleve au chiulit de la şcoală o zi

întreagă, anunţând telefonic dirigintele că nu se simt bine. Între timp, au mers la barul din
apropierea casei, dorind să îşi cumpere un suc. Acolo s-au întâlnit cu câţiva colegi mai mari care le-au
propus să le facă cinste cu bere. Fetele au acceptat şi au consumat destul alcool cât să se ameţească.
fiind necesar să fie duse acasă de către colegi. Seara, când s-au întors părinţii de la serviciu, fetele au
spus că nu se simt bine. A doua zi, directorul şi dirigintele au aflat ce s-a întâmplat de la alţi copii.
Părinţii, care nu ştiau ce se întâmplase, au fost chemaţi de urgenţă la şcoală, unde au aflat cum au
petrecut fetele lor ziua.”
Cum aţi fi procedat într-o asemenea situaţie?
Ce putem face pentru a preveni asemenea situaţii?
Cunoaşteţi prietenii copilului dvs.?
Ştiţi unde merg şi ce fac atunci când sunt împreună?
Notăm pe flipchart sau tablă părerile participanţilor, pentru a le dezbate apoi cu argumente pro şi
contra.
Cum abordăm copilul într-o astfel de situaţie?
Unele cuvinte încurajează conversaţia, în timp ce altele îl fac pe copil să bată în retragere. Când o
întrebare începe cu „De ce...” copilul se simte de parcă ar fi ameninţat sau obligat să facă un anumit
lucru. De exemplu „De ce nu ai fost la şcoală?” sună mai mult a comandă decât a întrebare. Dă
impresia că părintelui nu-i pasă prea mult de răspuns, iar copilul va răspunde probabil apărându-se,
invocând o scuză.
Dacă ne dorim să avem o discuţie autentică şi apropiată cu copilul, ar fi bine să punem alte întrebări
89
decât cele care încep cu „De ce...”. De exemplu, putem întreba „Care sunt motivele pentru care nu ai
fost la şcoală?” Întrebarea sună mai prietenos şi oferă mai multe căi pentru a se răspunde la ea.
Cum supraveghem comportamentul copilului (25’)[75’]

Suntem conştienţi că nu putem supraveghea copilul 24 de ore din 24, de aceea considerăm importante
discuţiile deschise şi sincere cu copilul, legate de acele subiecte sau momente ale zilei la care nu avem
acces. Bazându-ne pe încrederea şi responsabilitatea copilului, putem să construim o relaţie sănătoasă
părinte–copil, iar supravegherea comportamentului nu înseamnă alocarea de timp şi nivel energetic
ridicat, ci, mai degrabă unul eficient.
Discuţie dirijată
Ce aspect al comportamentului copilului îl supravegheaţi cu regularitate? Cum faceţi acest lucru?
Ce anume din comportamentul copilului nu aţi supravegheat şi credeţi că ar trebui supravegheat? (de
exemplu, cum îşi petrece timpul cu prietenii, discuţiile la telefon sau pe internet, site-urile deschise
pe internet, programul de la televizor etc.)
Ce dificultăţi aţi întâlnit în supravegherea copilului?
Notăm pe flipchart sau tablă aspectele nesupravegheate şi dificultăţile întâlnite.
Cum credeţi că pot fi depăşite aceste dificultăţi?
Vom supraveghea mai eficient copilul dacă:
1. Organizăm programul copiilor.
Ne implicăm direct. Ne este cunoscut programul şcolar al copilului (orele de curs, disciplinele
şcolare, activităţile extraşcolare), deci ştim în care zile din săptămână copilul depune un efort fizic şi
intelectual mai intens. Aşadar, ne putem interesa sau observa dacă el alocă timpul optim necesar
pregătirii activităţilor din ziua următoare.
Afişăm programul şcolar şi extraşcolar al copilului într-un loc vizibil din casă (pe uşa camerei
copilului, pe frigider, pe cuier, pe oglinda de la baie etc.).
Ne interesăm dacă în comunitate există posibilitatea implicării copilului în activităţi plăcute de

timp liber, care să nu interfereze cu programul şcolar, să-i placă şi lui, dar să nu fie
suprasolicitant.
Discutăm cu copilul condiţiile favorabile studiului. Explicăm influenţa negativă, distragerea

atenţiei produsă de televizor, telefon, radio, calculator în timpul învăţării sau efectuării temelor
de casă, generând regula. Stabilim împreună cu copilul timpul necesar parcurgerii drumului de la
şcoală – acasă şi generăm regula “după terminarea activităţilor şcolare, venim direct acasă”.
2. Observăm comportamentul copilului.
Ştim unde este şi ce face într-un anumit moment, unde urmează să meargă după şcoală şi cu cine,
90
dacă învaţă sau dacă îşi îndeplineşte îndatoririle atunci când spune etc.
Verificăm din când în când dacă este unde ar trebui să fie, vorbim periodic cu dirigintele copilului
pentru a afla cum se descurcă la şcoală, dacă lipseşte etc.
Invităm prietenii copilului acasă. Creăm o atmosferă relaxată şi plăcută, intrăm cât mai discret în
discuţie cu prietenii săi, abordând teme precum vestimentaţia, timpul liber, planuri de viitor,
sportul, evenimente interesante şi inedite din comunitate, de la şcoală. Recomandăm ca abordarea
acestor discuţii să fie cât mai naturală, fără a lăsa impresia forţată a unui interviu sau interogatoriu.
Încercăm să aflăm un minimum de informaţii despre situaţia socio-familială a prietenilor copilului:
unde locuiesc, şcoala pe care o frecventează, date despre părinţi.
Îl supraveghem atent. Copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de

locul unde se află şi ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii, cum învaţă,
dacă îşi face temele, dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile extraşcolare (cultural-artistice,
sportiv-turistice, tehnico-ştiinţifice, în cluburi şi palate ale copiilor, cluburi sportive şcolare, şcoli de
artă, after-school, activităţi de voluntariat etc.), în timpul liber (unde merge şi cu cine, ce anturaj
are, cum se comportă prietenii săi etc.).
Să nu confundăm însă, o atentă supraveghere cu o lipsire totală de libertate sau cu sufocarea

copilului; acesta simte nevoia să poată lua decizii în legătură cu timpul lui liber; sarcina noastră ca
părinţi este să-l ajutăm să ia decizii corecte, să le pună în aplicare şi nu să-i dictăm modul în care îşi
organizează timpul. Trebuie să găsim, în timp, un echilibru între atenţia acordată copilului prin
supraveghere (de care copilul are nevoie şi pe care o apreciază, chiar dacă uneori lucrurile par a sta
invers) şi o oarecare doză de libertate, dată cu creşterea în vârstă a copilului, importantă în
dezvoltarea autonomiei.

alte subiecte, timpul, alocat fiecărui părinte îl reprezintă arderea unui chibrit.
Distribuim părinţilor fişele de evaluare a activităţii 7 (Anexa10) şi îi rugăm să le completeze.

Alegeţi o zi din săptămâna următoare în care să discutaţi cu copilul despre prietenii lui, unde merg şi
ce fac când sunt împreună, ce locuri frecventează, cum le-au ales etc. Notaţi în broşură ce aţi aflat.
91
Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă şi participare, anunţând data, tema şi
obiectivele activităţii următoare şi solicitând punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca înainte de a
ieşi să lase pe masă ecusonul cu numele.

Activităţii 7

electronic.
„Copilul meu are un anturaj foarte dubios de prieteni...”
Copiii de vârstă şcolară sunt nerăbdători să crească şi să devină independenţi. Prietenii devin tot mai
importanţi, iar ei par să ţină cont numai de opiniile acestora. Acceptarea într-un grup şi respectarea
regulilor impuse de acesta sunt foarte importante. Astfel, opiniile grupului despre consumul de alcool,
tutun şi alte droguri, pot intra în conflict cu cele ale părinţilor.
Fără a le denigra prietenii, explicaţi-le care sunt adevăratele valori şi de ce sunt importante deciziile
pe care le luaţi pentru binele lor. Vorbiţi cu părinţii prietenilor copiilor. Asiguraţi-vă că şi ei au
aceleaşi reguli în privinţa consumului de tutun, alcool sau droguri.
Între 10 şi 15 ani, e caracteristic copiilor să treacă uşor de la o stare la alta. Uneori au o părere bună
despre ei, se adaptează uşor, îşi fac repede prieteni, respectă regulile etc., alteori au sentimente de
insecuritate, frustrare, îndoială şi revoltă sau au o părere proastă despre ei.
Din cauza schimbărilor majore care au loc în această perioadă, preadolescenţii caută sprijin la cei de
vârsta lor. „Grupul” hotărăşte cum să se îmbrace, ce muzică să asculte şi ce să facă în timpul liber.
Poate părea ameninţător pentru părinţi să vadă că valorile grupului de prieteni au o importanţă atât de
mare în viaţa copiilor. Deşi preadolescenţii nu renunţă uşor la ideile lor, părinţii îi pot ajuta să încerce
să vadă lucrurile din mai multe perspective.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este mai potrivit.
Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei” pe care ei cred că le-o
oferă ţigările, alcoolul sau drogurile. Bazaţi-vă pe fapte şi nu pe ameninţări când le vorbiţi despre
consecinţele consumului de droguri.
92
Este important să cunoaşteţi toţi prietenii copiilor, să ştiţi unde îşi petrec timpul liber, să ştiţi pe ce
cheltuiesc banii.
93
ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE
TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI
 Aparat foto (pentru poza de grup,facultativ);
 Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la proiectul „Eu şi copilul meu”.
Sugestie:
Invitarea unui specialist în adicţii din cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere
Antidrog, dintr-o instituţie guvernamentală sau nonguvernamentală care se ocupă de
problematica drogurilor.
Utilizarea unor materiale audio-video, pliante, broşuri, afişe care să ofere informaţii
suplimentare legate de tematica activităţii.
Argument
Traiul într-un mediu social în care se consumă frecvent tutun, alcool sau chiar droguri, anturajul de
consumatori, absenteismul, chiulul sau chiar abandonul şcolar, dezinteresul părinţilor faţă de
educaţia copiilor sau exemplul negativ pe care îl dau părinţii, influenţează semnificativ consumul de
tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
Dimpotrivă, dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri, exemplul pozitiv al
părinţilor, prin abţinerea de a consuma alcool şi de a fuma în faţa copiilor, reprezintă factori familiali
de protecţie care ţin copilul departe de aceste obiceiuri.
Prevenirea consumului de droguri presupune posibilitatea de a modifica factorii care contribuie la

dezvoltarea unei probleme corelate cu consumul de tutun, alcool sau droguri. Riscul de consum abuziv
de tutun, alcool sau droguri nu este acelaşi pentru toată lumea, fiind corelat cu expunerea la diferiţi
factori care cresc sau scad probabilitatea ca o anumită persoană să consume abuziv alcool sau droguri
şi care sunt denumiţi factori de risc şi factori de protecţie. Unii dintre aceştia pot fi biologici şi
ereditari; totuşi, au fost identificaţi, de asemenea, factori de risc şi de protecţie asociaţi cu mediul
social şi familial, cum ar fi: traiul într-un mediu social foarte permisiv sau favorabil consumului de
94
droguri, asocierea cu alte persoane care consumă droguri, legături reduse cu şcoala sau faptul că
persoana respectivă provine dintr-o familie în care educaţia este deficitară.
Multe proiecte de prevenire au fost centrate pe faptul că adolescenţii care consumă alcool sau droguri
au prieteni care sunt la rândul lor consumatori de astfel de substanţe. Este posibil ca aceşti adolescenţi
să nu fie capabili să facă faţă presiunii grupului (prieteni, colegi de şcoală etc.) pentru a consuma
alcool sau droguri. Din această cauză, destul de multe proiecte de prevenire se bazează, în cazul
adolescenţilor, pe formarea abilităţilor de a rezista presiunii grupului, învăţându-i să fie mai asertivi,
arătându-le implicaţiile reale pe care le are consumul de alcool sau droguri în adolescenţă (care
adeseori nu este atât de frecvent pe cât cred ei).
În acest proiect ne interesează în special factorii de risc şi de protecţie familiali. Este cunoscut faptul
că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul apariţiei unei probleme legate de
consumul de tutun, alcool sau droguri.
Factori familiali de risc pentru consumul de tutun, alcool şi droguri 11:
1. Legături afective slabe între părinţi şi copii. Absenţa afecţiunii în familie (absenţa părinţilor sau a
unor tutori capabili să ofere iubire copiilor lor) poate fi corelată, pe termen lung, cu dezvoltarea
unor comportamente de consum de alcool şi droguri.
2. Modele educaţionale inconsecvente. Extreme educaţionale familiale - excese de severitate

(interdicţii frecvente şi nejustificate, pedepse severe aplicate copilului) sau de toleranţă (totul
îi este permis copilului fără a i se cere nimic în schimb), oscilaţii constante între aceste două
extreme.
3. Comunicare şi interacţiune deficitară între părinţi şi copii.
4. Conflicte familiale frecvente.
5. Reguli familiale neclare sau inexistente cu privire la comportamentul copiilor.
6. Lipsa de supraveghere a copiilor.
7. Atitudini şi comportamente familiale care favorizează consumul de tutun, alcool şi droguri

ilicite. Exemplul oferit de către părinţi prin propriul lor consum, influenţează semnificativ
consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
În concluzie, în cursul acţiunii lor educative, părinţii pot influenţa de asemenea toţi factorii de risc,
cum ar fi anturajul de prieteni sau colegi consumatori, iniţierea precoce a consumului de tutun, alcool
sau droguri etc.
Factorii familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri:
1. Legături afective pozitive între părinţi şi copii.
2. Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile.
11LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi educative pentru prevenirea
drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005), pag.105
95
3. Utilizarea de metode de întărire (disciplinare) pozitivă a comportamentului copiilor.
4. Implicarea activă şi semnificativă a părinţilor în viaţa copiilor.
5. Supravegherea comportamentului copiilor (activităţi în afara casei, relaţii şi prietenii,

randamentul şcolar etc.).
6. Impulsionarea şi sprijinirea din partea părinţilor a participării şi implicării copiilor în diverse

activităţi de socializare, extraşcolare şi de timp liber.
7. Dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi de droguri;
8. Oferirea unui model adecvat copiilor de către părinţi prin atitudinea şi comportamentul lor în
ceea ce priveşte tutunul, alcoolul şi drogurile.


Pasul 1. Împărţim participanţii în grupuri de trei. În fiecare grup, unul va fi copilul, ceilalţi doi părinţi
(tipul I şi tipul II). Fiecare părinte primeşte o listă cu întrebări (Cum a fost ziua ta? Ce ai făcut la
şcoală? Ai planuri pentru diseară?).
Pasul 2: Fiecare „părinte” din grup va avea la dispoziţie 2 minute (consilierul cronometrează) să
discute cu „copilul” despre ziua acestuia. Primul părinte îl va asculta cu atenţie, va pune întrebări
suplimentare, îl va lăuda pentru faptele bune şi îi va arăta suport şi sprijin dacă a întâmpinat
probleme. De asemenea, se va arăta interesat de planurile de petrecere a timpului liber şi îşi va arăta
afecţiunea faţă de copil. După expirarea timpului, celălalt părinte va discuta şi el cu copilul, punând
aceleaşi întrebări dar având o evidentă atitudine de superficialitate: în acelaşi timp citeşte un ziar,
schimbă canalele la televizor, îşi strigă soţul sau soţia să îi aducă ceva de băut, întrerupe copilul, îi
cere să repete lucrurile la care nu a fost atent etc.
Pasul 3: Fiecare „copil” e rugat să spună în care din discuţii s-a simţit mai bine, mai confortabil.
Subliniem importanţa pe care o are petrecerea unui timp de calitate cu copilul, fie şi doar câteva
minute pe zi. Rugăm părinţii să se gândească atent fiecare ce fel de părinte este: tipul I sau tipul II.

Data trecută am discutat despre cum este influenţat copilul de anturaj şi cum supraveghem
comportamentul copilului.
96
Recapitulăm împreună cu participanţii cele două subiecte abordate în Activitatea 7.

Aţi avut ca temă pentru acasă să discutaţi cu copilul despre prietenii lui, unde merg şi ce fac când
sunt împreună, ce locuri frecventează, cum le-au ales etc. Ce aţi aflat?

 Să înţelegem de ce e necesar să stabilim reguli clare cu privire la consumul de tutun, alcool şi

droguri;
 Să identificăm factorii de risc şi de protecţie referitori la consumul de tutun, alcool şi alte

droguri.
Importanţa regulilor familiale (15’)[40’]

Aşa cum un părinte cumpără haine frumoase sau încălţăminte de calitate pentru copilul său, tot aşa el
trebuie să se preocupe pentru a câştiga afecţiunea şi respectul acestuia, să descopere în el partea
pozitivă. Părintele trebuie să-şi observe cu atenţie copilul, să se apropie de el. Cine poate, mai bine
decât un părinte, să observe schimbările care apar la propriul copil? Iată de ce, atunci când observă
aceste prime semne îngrijorătoare, el trebuie să intervină cu tandreţe, fără violenţă. Părintele
trebuie să cunoască cercul de prieteni şi locurile pe care copilul le frecventează, pentru că alunecarea
în prăpastia drogurilor se realizează rapid. Nu este nevoie decât de un pas pentru ca un copil sau un
tânăr inocent să cadă în capcană. În general, părinţii nu au experienţă în problematica antidrog.
Trebuie să ştim că nu există numai experienţe definitive, fără întoarcere. Este posibil ca, atunci când
intervenim la timp, să îl readucem pe calea cea bună. Şi cine poate face mai bine acest lucru decât un
părinte, decât propria familie?
Din aceste motive, părinţii trebuie să stabilească reguli clare cu privire la ce pot şi ce nu pot face
copiii lor în legătură cu consumul de tutun, alcool şi alte droguri.
Multe din aceste reguli au legătură cu activităţi din viaţa zilnică, cum ar fi ora la care trebuie să se
întoarcă acasă sau îndeplinirea activităţilor şcolare (să meargă la şcoală, să îşi facă temele la timp, să
înveţe etc.).
Deşi este ştiut că discuţiile în legătură cu consumul de tutun, alcool şi droguri sunt foarte importante
pentru viaţa copiilor, uneori este dificil să vorbeşti despre aceasta sau să stabileşti nişte reguli.
Discuţie dirijată:
Întrebăm participanţii dacă au stabilit în familie reguli cu privire la tutun, alcool şi celelalte droguri.
Notăm răspunsurile pe flipchart sau tablă.
97
Copiii dvs. au voie să fumeze? Dacă da, în ce situaţii ? (întotdeauna, doar la petreceri etc.)
Le permiteţi copiilor să consume băuturi alcoolice? Dacă da, în ce situaţii?
Consumă alte droguri cum ar fi marijuana? Consumă plante etnobotanice? Dacă aţi afla că da, care ar
fi reacţia dvs.?
Ce s-ar întâmpla dacă fiul sau fiica dvs. s-ar îmbăta?
În cazul în care aţi vedea că un prieten de-al copilului dvs. fumează, consumă alcool sau alte droguri,
i-aţi spune copilului? Dacă da, ce anume? Dar părinţilor lui?
La sfârşit, în urma discuţiilor, selectăm şi subliniem un număr de reguli general valabile, care să
rămână în atenţia părinţilor, atrăgând atenţia că ele pot fi completate în timp, în funcţie de
caracteristicile temperamentale şi vârsta copiilor.
Studiu de caz (20’)[60’]

Pasul 1: citim părinţilor următorul studiu de caz:
„Alin are 13 ani şi a fost invitat de un prieten la o petrecere de aniversare la el acasă, sâmbătă seara,
părinţii săi fiind plecaţi. Fiind proiectată sâmbătă seara, petrecerea poate să se termine când doresc
copiii. Fiecare invitat trebuie să aducă ceva la petrecere, iar copilul meu s-a gândit să ducă o sticlă de
lichior de fructe. Îmi cere permisiunea de a merge la petrecere şi bani pentru a cumpăra băutura...”.
Pasul 2: invităm părinţii, ca pe baza experienţei proprii, precum şi a celor discutate la temele
anterioare, să-şi exprime opiniile faţă de situaţia prezentată, notându-le pe flipchart sau tablă.
Pasul 3: pornind de la opiniile participanţilor, propunem o discuţie interactivă, având ca reper

întrebările de mai jos:
V-aţi confruntat cu o situaţie similară? Cum aţi procedat? Care a fost răspunsul copilului în urma
deciziei luate de d-voastră? Cum v-aţi simţit în situaţia respectivă? Din experienţa d-voastră, ce aţi
recomanda altor părinţi?
Care sunt consecinţele consumului de alcool la această vârstă?
Dacă din discuţii apar şi alte aspecte care ar putea deveni reguli, facem completările de rigoare la
cele stabilite mai devreme în cadrul discuţiei dirijate.
Factori de risc şi factori de protecţie (15’)[75’]

Pasul 1: împărţim părinţii în două grupe. O grupă are sarcina de a stabili cauzele consumului de tutun,
alcool şi droguri la adolescenţi (factorii de risc), iar cealaltă grupă are sarcina de a stabili ce poate
face familia pentru a preveni consumul de tutun, alcool şi droguri (factorii de protecţie).
Pasul 2: discutăm în grupul mare răspunsurile fiecărei grupe, completând informaţiile sau clarificând
aspectele greşite.
98
Pasul 3: prezentăm lista cu factorii familiali de risc şi de protecţie din ARGUMENTUL activităţii 8,
apreciind faptul că, împreună, au reuşit să identifice cea mai mare parte dintre aceştia.
Factori de risc şi de protecţie în familie
Consumul de tutun, alcool sau droguri este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi. În schimb,
uneori nu cunoaştem suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool sau obiceiul de a fuma
între adolescenţi, două comportamente care pot avea un impact negativ asupra sănătăţii şi bunăstării
sale pentru tot restul vieţii.
Experimentarea consumului de tutun, alcool şi droguri începe de obicei în adolescenţă. De fapt, nu

există practic niciun consumator adult de astfel de substanţe care să nu fi început să consume înainte
de 18 ani. Copiii care încep foarte devreme să consume tutun şi alcool prezintă un risc mai mare de a
încerca şi de a consuma alte droguri ulterior. Astfel, dacă se evită consumul de tutun şi alcool la
vârste foarte fragede, se reduce şi riscul de a ajunge să consume alte droguri.
Există mulţi factori de risc care pot determina un copil să înceapă să consume tutun, alcool sau alte
droguri, cum ar fi:
 curiozitatea şi dorinţa de a face lucruri noi (caracteristici ale adolescenţei);
 influenţa grupului de prieteni;
 influenţa publicităţii;
 influenţa familiei (ex. părinţi care au consumat sau sunt consumatorii de tutun, alcool sau alte
droguri).
Este cunoscut faptul că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul apariţiei unei
probleme legate de consumul de tutun, alcool sau droguri. Astfel, lipsa de supraveghere a copiilor,
comunicarea ineficientă între părinţi şi copii, reguli insuficiente sau neclare, stilul educativ
inconsecvent, neadaptat nevoilor copiilor, conflictele din familie şi, nu în ultimul rând, atitudinile
şi comportamentele familiale favorabile consumului de tutun, alcool şi droguri, sunt factori de risc
în debutul consumului de droguri.
Pe de altă parte, există factori de protecţie care reduc riscurile apariţiei de comportamente
nesănătoase în familie. Relaţiile apropiate dintre părinţi şi copii, oferirea sprijinului copiilor atunci
când au nevoie, încurajarea copilul să vorbească despre propriile opinii şi sentimente; reguli clare şi
stabile în familie, metode de educare pozitive, implicare în viaţa copiilor.
99
Părinţii sunt cele mai importante persoane pentru copiii lor, iar copiii vor ţine seama de opinia
părinţilor cu privire la ce este bine sau rău, sănătos sau periculos, atunci când există o bună
comunicare între părinţi şi copii.
Evaluarea activităţii şi a proiectului (5’)[80’]

Pasul 1 feed-back verbal: rugăm toţi participanţii să ofere un feed-back verbal cu privire la cum s-au
simţit în cadrul acestei activităţi a proiectului „Eu şi copilul meu”. Încercăm să atragem în discuţii cât
mai mulţi participanţi. Nu ne exprimăm propria opinie în legătură cu răspunsurile participanţilor.
Descurajăm critica. Fiecare are dreptul să-şi spună propria opinie fără a fi judecat.
Pasul 2: feed-back scris: distribuim părinţilor fişa de evaluare şi chestionarul de satisfacţie.

Fiecare pereche părinte – copil va face acasă un proiect „Eu şi copilul meu”; proiectul poate lua forma
unui poster sugestiv, a unui material audio-video, a unui obiect sau artizanat, desen, pictură, poezie
etc.
La ultima întâlnire, fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp de 3 minute,
proiectul său.
Încheierea Activităţii (5’)[90]

Ne despărţim de grup mulţumindu-le pentru prezenţă, participare şi implicare şi le reamintim faptul
că, deşi este ultima activitate din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu” vom continua să ne întâlnim şi
să-i sprijinim în educaţia copiilor!

Activităţii 8
La finalizarea Activităţii 8 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente:
Anexa 11: Fişele de evaluare ale Activităţii 8;
Anexa 12 : Chestionarele privind satisfacţia părinţilor cu privire la participarea la proiectul „Eu şi

copilul meu”.

electronic şi fotografia de grup.
100
„Mi-e greu să vorbesc cu copilul despre droguri...”
E dificil să vorbim cu copiii despre droguri, şi, de multe ori, ne simţim nepregătiţi când trebuie să
vorbim despre acest subiect. Nu ştim cum o să reacţioneze, dacă explicaţiile pe care i le dăm sunt
suficient de convingătoare. Totuşi, dacă nu discutăm cu copiii pe această temă, gândiţi-vă că oricum
vor afla de la altcineva!
Dacă vă este greu să abordaţi acest subiect în faţa copiilor, trebuie să ştiţi că nu este nimic greşit să
spuneţi copiilor că este un subiect despre care vă este greu să discutaţi. Oricum vor sesiza acest lucru.
Astfel, copiii vor înţelege că disconfortul nu este determinat de ceea ce au făcut sau au zis şi că vă
preocupă cu adevărat această problemă.
Pentru a vă fi mai uşor, ar fi de preferat să împărţiţi această responsabilitate cu partenerul. Aşa va fi

foarte clar pentru copiii că amândoi consideraţi acest subiect foarte important.
„Mi-e teamă să nu-i dau idei...”
Vă preocupă faptul că, discutând cu copiii despre droguri aţi putea chiar să-i faceţi curios în această
privinţă? Nu vă îngrijoraţi, discuţiile nu-i transformă pe copii în consumatori. De fapt, aşa sunteţi siguri
că i-aţi avertizat asupra consecinţelor pe care le poate avea consumul de alcool, tutun sau alte
droguri. Discutând despre acest subiect, se clarifică informaţiile pe care le au şi copiii află şi care este
părerea părinţilor, iar acest lucru nu-i încurajează să consume.
Când vorbim cu copiii despre consumul de droguri, să nu uităm că lor le este greu să se gândească la
consecinţele pe termen lung, pentru că prezentul (aici şi acum) este mai important pentru ei. Oricum,
copiii nu înţeleg motivul pentru care li se impun anumite reguli. Stabiliţi împreună cu copiii reguli
clare, astfel încât să ştie ce le este permis să facă şi ce nu, atât acasă cât şi la şcoală.
„Nu vreau să par ipocrit...dar şi eu fumez şi beau câte un pahar din când în când...”
Părinţii sunt primele modele pentru copiii lor. Simplul fapt de a fuma o ţigară sau de a bea o bere în
faţa copilului e un model care poate fi imitat cu uşurinţă. De cele mai multe ori, copiii sunt oglinda
părinţilor. În familie copilul învaţă ce e bine şi ce e rău, învaţă să respecte regulile, oamenii, învaţă să
iubească, să ajute, să dăruiască sau, dimpotrivă, învaţă cum să fie egoist, cum să evite sau să încalce
regulile, cum să fie rău şi cum să urască.
Dacă fumaţi, vă face plăcere să consumaţi băuturi alcoolice ocazional sau chiar aţi încercat
droguri, atunci vorbiţi deschis cu copilul din experienţa personală. Nu trebuie să fii perfect pentru a
putea comunica eficient! Suntem oameni şi uneori mai greşim, iar acesta este un mesaj important pe
care trebuie să-l transmitem copiilor.
Dacă însă fumaţi mult sau consumaţi zilnic băuturi alcoolice, dacă în familie sunt certuri frecvente, o
atmosferă tensionată şi tristă, există o probabilitate mai mare ca şi copiii să preia acest model, chiar
fără să fie conştienţi de asta.
Dacă sunteţi fumător, cel mai bun lucru pe care puteţi face este să vă lăsaţi de fumat şi să oferiţi un
model pozitiv copiilor!
Evitaţi să fumaţi în faţa copiilor! Sunteţi primul model pe care copiii îl imită, iar în acest mod, copiii
101
devin fumători pasivi!
Evitaţi să fumaţi în casă sau în maşină.
Nu ţineţi ţigări „de rezervă” în casă. Nu împrăştiaţi scrumiere, brichete peste tot prin casă.
În cazul în care copiii vă văd fumând (din neatenţie), plângeţi-vă de tutun şi de cât de rău vă face
tutunul, de cât de greu vă este să renunţaţi, ce urât vă miroase gura, cât de repede obosiţi, cum vi s-
au îngălbenit degetele şi dinţii de la nicotină, cât de urât vă miros hainele, cum nu mai puteţi face
sport ca înainte.
Nu oferiţi ţigări nimănui. Nu încurajaţi consumul la alţii.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere ţigări. Legea interzice vânzarea de ţigări către minori!
Dacă obişnuiţi să consumaţi alcool, evitaţi să consumaţi alcool în faţa copiilor.
Nu daţi copiilor să guste băuturi alcoolice. Vor crede că sunteţi de acord cu acest comportament.
Nu trimiteţi copiii să vă cumpere băuturi alcoolice. Oricum legea interzice acest lucru.
Nu vă urcaţi la volan dacă aţi consumat alcool. Este o infracţiune şi te pui pe tine şi pe ceilalţi
pasageri din maşină în mare pericol. Nu veţi aprecia bine viteza şi distanţele şi nici nu veţi evalua
corect riscul.
„Cred că a consumat droguri…”
Este greu pentru oricine să-şi imagineze că propriul copil poate deveni consumator de droguri. Totuşi,
mulţi adolescenţi se vor confrunta cu întrebarea „Să încerc sau să nu încerc?” Dacă suspectaţi copilul
de consum de droguri, trebuie să luaţi imediat măsuri! Întrebaţi-l direct dacă ia droguri. Dacă neagă,
iar explicaţiile pe care vi le dă nu sunt convingătoare, atunci trebuie să găsiţi o altă cale de a verifica
dacă ceea ce spune e adevărat.
Trebuie să fiţi deschis la explicaţiile pe care vi le dă copilul dar, în acelaşi timp, trebuie să fiţi
intolerant faţă de consumul de droguri şi să stabiliţi o serie de reguli foarte clare în acest sens! Ex.
„Dacă eşti la o petrecere şi vezi că se consumă alcool sau droguri, regula este să pleci imediat! Sună-
mă şi o să vin să te iau.”
Cereţi ajutor! Discutaţi cu partenerul, cu prietenii, cu profesorii, cu specialiştii în domeniu.
„Se vând droguri la colţul străzii. Mai pot eu să fac ceva?”
Dacă ştiţi că se vând droguri la colţul străzii, în primul rând trebuie să anunţaţi poliţia. Puteţi să
discutaţi cu vecinii care au copii de aceeaşi vârstă şi să le atrageţi atenţia.
Discutaţi cu copiii şi avertizaţi-i în această privinţă. Puteţi folosi această situaţie pentru a începe o
discuţie cu copiii despre drogurile ilegale, consumul lor, ce înseamnă traficul de droguri şi alte forme
de a câştiga bani mai uşor în mod ilegal, ce urmări pentru sănătatea şi libertatea persoanei aduc
consumul şi traficul de droguri.
E bine să ştiţi că dacă drogurile sunt uşor accesibile (copiii cunosc persoane care consumă şi chiar
distribuitori de droguri în jurul locuinţei sau şcolii, frecventează locuri în care se consumă droguri),
102
atunci tentaţia de a consuma droguri creşte, mai ales că adolescenţii sunt atraşi, în general, de ceea
ce le este interzis.
„Reclamele TV sunt mult prea multe şi incită la consumul de alcool şi tutun…”
Reclamele deja fac parte din viaţa noastră şi este greu să le controlăm. Cel mai bun lucru pe care
putem să-l facem este să discutăm cu copiii despre diferenţele dintre realitate şi ficţiune, avantajele şi
dezavantajele consumării produsului căruia i se face reclamă (avantajele şi dezavantajele consumului
de tutun sau alcool). Reclamele prezintă întotdeauna un personaj frumos, atrăgător, sănătos,
independent, sigur pe el. De fapt, atât alcoolul, cât şi tutunul creează dependenţă, accelerează
procesele de îmbătrânire şi nu ne mai fac atât de atractivi în faţa prietenilor, ne sporesc gradul de
nesiguranţă, ducând la pierderea completă a controlului. În cazuri extreme dependenţa de alcool sau
droguri ne distruge relaţiile cu familia sau prietenii. Le puteţi da exemplul actorului din reclama de la
Marlboro, care a murit relativ tânăr, bolnav de cancer la plămâni, cauzat de fumatul excesiv.
Mituri legate de droguri

„Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.”
Fals! Orice consum de droguri poate avea consecinţe grave: comportamente sexuale de risc, accidente
de maşină, intoxicaţie sau chiar moarte. Unele droguri dau dependenţă după primul consum. În plus,
dacă prima experienţă este plăcută, copilul va fi mult mai tentat să o repete.
„Adolescenţii, tinerii nu pot deveni dependenţi.”
Fals! Dependenţa nu are limite de vârstă, rasă sau poziţie socială.
„Este uşor să te opreşti dacă vrei.”
Fals! Cei care consumă alcool sau alte droguri cred că pot să renunţe oricând, dar este un proces
dificil, care necesită un ajutor de specialitate.
„Consumul de alcool sau droguri îţi rezolvă problemele.”
Fals! Alcoolul şi drogurile (inclusiv nicotina) afectează grav organismul şi îţi creează multe probleme de
sănătate fizică şi psihică. Acestea reduc capacitatea de concentrare şi scad eficienţa creierului, ceea
ce duce la o accentuare a problemelor.
„Drogul te face să comunici mai uşor.”
Fals! Te izolează şi te îndepărtează de ceilalţi.
„Drogul te face să te simţi liber!”
Fals! El te face dependent, lipsit de control asupra vieţii tale şi poate provoca moartea.
„Numai indivizii slabi ajung dependenţi de droguri!”
Fals! Oricine poate deveni dependent de droguri dacă nu este conştient de consecinţele consumului.
Voinţa contează doar când respingi orice experienţă de consum, ulterior dependenţa e mai puternică
decât cea mai tare voinţă.
103
„Drogurile sunt oferite numai de străini!”
Fals! Cel mai adesea sunt oferite de un cunoscut, un coleg, care doreşte să aibă un partener în
consumul de droguri. De multe ori prima doză e oferită gratuit, pentru a o face mai atractivă.
Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri

Vrei să ai un copil sănătos care să nu consume droguri? Mulţi părinţi au dificultăţi în a recunoaşte
consumul imediat de droguri, mai ales că multe semne şi simptome care apar în cazul consumului de
droguri sunt perfect normale la adolescenţi, cum ar fi: are absenţe sau randament şcolar scăzut; este
izolat, trist, obosit; se îmbracă neîngrijit; este ostil sau rebel; are ochii roşii, îi curge nasul, tuşeşte,
slăbeşte, are pe corp urme de ace, tăieturi, zgârieturi; cere mai mulţi bani de buzunar; e mai rece cu
familia şi cu prietenii din copilărie; are alţi prieteni; îi scade interesul pentru hobby-uri, sport sau
lucruri care înainte îi plăceau; miroase a alcool şi mestecă gumă mentolată; mănâncă mult mai mult
sau mult mai puţin decât înainte; doarme mai mult şi are un somn mai agitat; are în buzunare sau în
camera lui foiţe de ţigară, pipete, garou, ace, linguri cu coada întoarsă, brichete, pipe; miroase
strident a parfum sau deodorant; foloseşte deodorante de cameră; are multe secrete, îşi încuie
dulapurile, biroul, uşa; are substanţe inhalante sau chimice (acetonă, prenadez, aurolac etc.).
PRINCIPALELE DROGURI ŞI EFECTELE LOR
1. Nicotina
Este substanţa din tutun care creează dependenţă şi care ajunge la creier în câteva secunde, ea fiind
absorbită rapid de organism.
Dacă a fumat, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră resturi de tutun sau ţigări, brichete; este
obosit şi nu mai mănâncă; a scăzut în greutate; gura, mâinile, hainele îi miros a tutun şi mestecă gumă
mentolată; tuşeşte; foloseşte în mod excesiv deodorant sau parfum.
Pe termen lung, nicotina determină: miros urât al gurii şi al respiraţiei; îngălbenirea degetelor şi a
dinţilor; riduri; scăderea rezistenţei la efort şi a imunităţii organismului; alterarea mirosului; boli
cardiovasculare (creşterea tensiunii arteriale, infarct miocardic); boli ale aparatului respirator
(accelerarea respiraţiei, tuse, laringită, bronşită, pneumonie, edem pulmonar, TBC, cancer).
2. Alcoolul
Alcoolul nu este considerat întotdeauna un drog, fiind acceptat de societate. Cu toate acestea, alcoolul
este într-adevăr un drog iar folosirea lui abuzivă a crescut până la a deveni, cu certitudine, o serioasă
problemă socială.
Dacă a consumat alcool, atunci: respiraţia îi miroase puternic a alcool; îşi coordonează greu
mişcările; are privirea tulbure; vorbeşte greoi, încâlcit; este irascibil, nervos şi impulsiv; nu se poate
concentra; este somnolent.
104
Pe termen lung, alcoolul poate determina: tulburări de vedere; afecţiuni digestive (ulcer duodenal,
pancreatită, diaree, boli hepatice); tulburări hormonale, scăderea libidoului, tulburări ale ciclului
menstrual, impotenţă; tulburări cardiovasculare (hipertensiune arterială); tulburări neurologice
(tremuratul mâinilor, pleoapelor, limbii, muşchilor feţei, gurii; crize de epilepsie; afectează
capacitatea de orientare în spaţiu şi timp; tulburări ale memoriei; halucinaţii; scăderea randamentului
şcolar sau profesional până la abandon şcolar sau pierderea locului de muncă; probleme de cuplu
(violenţă familială, abuz fizic şi emoţional, divorţ), comportament violent; pierderea prietenilor;
dependenţă fizică şi psihică.
3. Marijuana
Dacă a consumat marijuana, atunci: poate avea în buzunare sau în cameră foi de ţigară, pipe,
brichetă, ţigări; este somnoros şi fără vlagă; are pupilele mărite şi ochii foarte roşii; râde fără motiv;
are un mers nesigur şi este ameţit; îi este foame tot timpul şi mănâncă multe dulciuri; îi este sete în
permanenţă; nu îşi aminteşte ceea ce tocmai s-a întâmplat; are un miros specific de frunze arse.
Pe termen lung, marijuana poate determina: diferite tipuri de cancer; tulburări ale sistemului
respirator (tuse, strănut, sunt mereu răciţi), sistemului imunitar şi ale organelor de reproducere;
tulburări ale memoriei; dificultăţi de învăţare.
4. Heroina
Dacă a consumat heroină, atunci: este foarte palid; nu mai are poftă de mâncare; are pupilele
contractate, ca „acele de gămălie”; fumează foarte mult; e detaşat, indiferent faţă de cei din jur; are
un miros specific de oţet; poţi găsi la el sau în camera lui un adevărat arsenal: pliculeţe cu pudră albă,
galbenă sau maro, cu gust amar, pipe, ace, seringi, garou, folie de aluminiu, brichete, linguriţe, fiole
cu apă distilată, hellas (suc concentrat de lămâie) sau sare de lămâie.
Pe termen lung, consumul de heroină determină: dependenţă fizică şi psihică; boli contagioase (SIDA,
hepatita de tip B şi C); sclerozarea vaselor de sânge; infecţii bacteriene; infecţia ţesuturilor inimii şi a
valvelor; artrita şi alte probleme reumatologice.
5. Cocaina
Dacă a consumat cocaină, atunci: poate avea asupra lui pliculeţe cu pudră albă cristalină, cu gust
amar, cu miros slab de benzină; are ochii injectaţi şi îi lăcrimează în permanenţă; are pupilele
dilatate; este foarte comunicativ, vorbăreţ; are o atitudine superioară; are un sentiment de fericire şi
energie; este foarte sensibil la lumină şi la sunet.
Pe termen lung, consumul de cocaină determină: iritabilitate, dispoziţie schimbătoare, nelinişte;

tulburări psihice (halucinaţii, paranoia); tulburări fiziologice (perforarea septului nazal, afectarea
auzului); dependenţă fizică şi psihică.
6. Amfetamina
Dacă a consumat amfetamină, atunci: are pupilele dilatate; are un comportament agresiv; este mai
vorbăreţ, confuz; nu mai are poftă de mâncare; poate să aibă asupra lui tablete, capsule cu diferite
105
înscrisuri şi de diferite culori, pliculeţe cu pudră fină sau mai puţin fină de culoare albicioasă sau
gălbuie; febră, transpiraţie, tremurături; dureri de cap, vedere dublă şi ameţeli; are sentimentul că
este puternic; respiraţie accelerată.
Pe termen lung, consumul de amfetamine determină: scăderea imunităţii organismului; scădere în

greutate; tulburări psihice; comportament necontrolat, violent şi iraţional; febră foarte ridicată, stop
cardiac sau deces datorită spargerii unor vase de sânge din creier (anevrism).
7. MDMA (Ecstasy)
Dacă a consumat Ecstasy, atunci: este confuz; are insomnii sau somn agitat; are sentimente de frică
nejustificate; are sentimentul că este urmărit; scrâşneşte din dinţi; are senzaţia de greaţă; are privirea
tulbure; tremură; transpiră abundent; are tensiunea arterială crescută.
Pe termen lung, consumul de Ecstasy determină: afecţiuni ale ficatului; dependenţă; tulburări ale
memoriei; tulburări ale gândirii.
8. Benzodiazepine
Dacă a consumat benzodiazepine (calmante, somnifere), atunci: este apatic; are ameţeli; îşi
controlează cu greutate musculatura; este mai inhibat; nu se mai poate concentra; îi scade pofta de
mâncare; transpiră, tremură.
Pe termen lung, consumul de benzodiazepine determină: tulburări ale memoriei şi alterarea

capacităţii de a asimila informaţii noi; insomnie, probleme digestive; sentimente de frică; modificarea
acuităţii senzitive (insensibilitate şi modificarea sensibilităţii la lumină, sunet şi mirosuri); psihoze şi
convulsii; dependenţă fizică şi psihică; în combinaţie cu alcoolul, poate să aibă consecinţe fatale.
9. Inhalantele
Dacă a consumat inhalante, atunci: este ameţit (ca şi când ar fi consumat alcool); vorbeşte
nearticulat; are dificultăţi în a-şi controla musculatura; are iluzii şi halucinaţii; îşi poate pierde
conştiinţa; este somnolent; are dureri de cap; este nervos, agresiv, apatic; are capacitate redusă de a
judeca; nu are poftă de mâncare; are reflexe încetinite, îşi poate pierde echilibrul; este dezorientat;
are capacitate slabă de concentrare a atenţiei.
Pe termen lung, consumul de inhalante determină: tulburări de creştere; tulburări ale aparatului
genital; scăderea imunităţii, anemie accentuată; boli ale aparatului respirator; comportamente
deviante; dependenţă fizică şi psihică.
10. NSP
Denumirea agreată de statele membre ale Uniunii Europene pentru produsele comercializate prin
intermediul “magazinelor de vise” este de ”noi substanţe cu proprietăţi psihoactive”, ce sunt
disponibile în stare pură sau în combinaţii.
În urma analizei efectuate de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul
Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate a fost evidenţiat faptul că principalele substanţe cu
106
proprietăţi psihoactive identificate în produsele comercializate au fost cele din categoria “cabinoizilor
sintetici” şi “amfetamine-like”.
Produsele sunt comercializate sub formă de ţigări, comprimate, pulberi, fragmente vegetale ambulate
în plicuri.
Cabinoizi sintetici:
Riscuri în plan fiziologic:
 respiratorii: tuse cronică şi bronşită în cazul persoanelor ce consumă în mod regulat doze mari;
 cardiovasculare: amplificarea simptomelor cardiace la persoanele ce suferă de hipertensiune

sau insuficienţă cardiacă;
 ale sistemului endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu

maturizarea sexuală;
 reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar.
Riscuri în plan psihologic:
 consumul zilnic poate încetini funcţionarea mecanismelor psihice, ca de exemplu capacitatea

de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoria;
 trebuie menţionate efectele asupra executării unor sarcini complexe care necesită luciditate
mentală şi coordonare psihomotorie cum ar fi, aceea de a conduce un automobil. Pot apărea
reacţii acute de panică şi de nelinişte;
 în cazul persoanelor cu predispoziţii patologice pot apărea o serie de tulburări psihiatrice de

tip schizofrenic.
107
ACTIVITATEA NR. 9: GALA DE PREMIERE A ABSOLVENŢILOR
PROIECTULUI “EU ŞI COPILUL MEU”
Activitate comună părinţi - copii
 Anexa 13: Diplome de absolvire pentru participanţi
 Anexa 14 Raportul final de activitate;
 Aparat foto (facultativ).
Argument
Scopul acestei activităţi constă în crearea unui cadru care să faciliteze socializarea copiilor şi adulţilor.
Participanţii la proiect au ocazia să discute, într-un cadru nonformal (curtea şcolii, sala festivă, sala de
sport, casa de cultură sau alte locaţii din comunitate, cadru natural), ceea ce s-a întâmplat pe
parcursul proiectului, cum au evoluat ei ca persoane şi, mai ales, care au fost urmările în relaţia cu
copiii lor.

Salutăm participanţii pe măsură ce aceştia sosesc. Le mulţumim pentru faptul că au ajuns la timp,
amintindu-le că acesta este un beneficiu pentru întregul grup.

 Să organizăm o activitate recreativă comună la care vor lua parte toţi cei implicaţi în
proiect: părinţii, copii şi consilierul şcolar;
 Să petrecem un timp de calitate împreună, copii şi părinţi, în care adulţii pot pune în
aplicare ceea ce au învăţat pe parcursul proiectului.
 „Cântec, joc şi voie bună” (54’)[60’]

Recomandări pentru realizarea activităţii:
108
Alegem un cadru nonformal plăcut. Dacă este o perioadă a anului propice, putem organiza un picnic în
apropierea şcolii.
În funcţie de resursele pe care le avem la dispoziţie, organizăm activitatea astfel încât să fie agreabilă
pentru toţi participanţii: alegem un traseu relativ scurt, pentru a nu petrece jumătate din timp pe
drum, asigurăm gustări, în funcţie de durata activităţii; nu alegem trasee dificile dacă în grup există
persoane bolnave sau care nu agreează activitatea fizică; ţinem cont de cerinţele speciale dacă există
şi sunt rezonabile (de exemplu, pregătim şi gustări vegetariene sau de post dacă este necesar).
Stabilim un proiect pentru câteva ore, dar suntem totodată deschişi la sugestii, cu condiţia ca
acestea să nu afecteze bugetul de timp.
Încurajăm discuţiile deschise, la care să poată asista sau interveni inclusiv copiii.
Evităm crearea a două grupuri distincte: adulţi şi copii. Activitatea recreativă este o ocazie de a ne
simţi bine unii cu alţii (părinţi şi copii), de a ne relaxa şi de a înţelege că petrecerea câtorva ore
alături de copilul nostru poate fi extrem de plăcută şi distractivă. Reamintim părinţilor că aceasta este
o ocazie deosebită de a-i cunoaşte pe colegii copiilor lor, de a se pune la curent cu noutăţile şi nevoile
generaţiei lor.
Cuvântul cheie al activităţii este socializarea!
În cazul picnicului, organizăm activităţi care să antreneze deopotrivă părinţii şi copiii, de genul
jocurilor sportive, concursurilor distractive între echipe formate din familii, ferindu-ne de a stabili un
câştigător anume („Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară vrem ostaşi”, cursa cu roaba, aruncat la ţintă,
alergare în saci etc.).
Atenţie! Părinţii sunt mai sensibili la afirmaţiile pe care le facem de faţă cu copiii lor! Evităm critica
sau reproşurile de orice gen! În cazul în care apar conflicte, le dezamorsăm cu diplomaţie sau apelăm
la alţi participanţi pentru o mediere. De asemenea, atragem atenţia că, deşi este o activitate de timp
liber şi relaxare, băuturile alcoolice nu sunt permise.
Încurajăm comunicarea deschisă din partea tuturor celor prezenţi, dar suntem pregătiţi cu subiecte
posibile de discuţii, provocări şi cu jocuri sau activităţi care să menţină o atmosferă energică şi să
permită utilizarea cât mai eficientă a timpului petrecut împreună.

Fiecare pereche părinte – copil a avut de adus, în cadrul acestei întâlniri, proiectul „Eu şi copilul meu”;
proiect care poate lua forma unui poster sugestiv, a unui material audio-video, a unui obiect sau
artizanat, desen, pictură, poezie etc.
Fiecare diadă părinte - copil prezintă în faţa celorlalte perechi, timp de 3 minute, proiectul său, care
este apreciat / analizat de grup, din punct de vedere al mesajului transmis. Vom întreba grupul dacă
proiectul este admis şi diada părinte – copil poate primi diploma de absolvire a proiectului “Eu şi
copilul meu”.
Accentuăm faptul că toţi suntem câştigători, că activitatea este un bun prilej de a consolida relaţiile
din familie, de a învăţa unii de la alţii prin observarea şi împărtăşirea experienţelor individuale şi
comune.
109
Festivitatea de premiere a absolvenţilor (30’)[150’]
La finalul activităţii înmânăm părinţilor Diploma de absolvire a proiectului „Eu şi copilul meu”
(Anexa 13), ocazie cu care reamintim că sarcina noastră, ca şi consilieri şcolari, este de a sprijini
elevii şi familiile acestora, în probleme diverse, legate sau nu de şcoală, dar care pot afecta evoluţia
copiilor.
Amintim participanţilor că trăirea acestei experienţe comune i-a transformat într-un grup, care are
datoria de a-şi susţine membrii; astfel, ei se pot întâlni în continuare, pentru a-şi împărtăşi
experienţele generate de ceea ce au învăţat în cadrul proiectului „Eu şi copilul meu” sau doar, pur şi
simplu, pentru a discuta sau pentru a petrece diverse evenimente împreună. Insistăm asupra
beneficiilor pe care le poate aduce păstrarea relaţiilor dintre membrii grupului.
Iată-ne la finalul acestui proiect! Suntem gata de absolvire? Suntem mai pregătiţi să facem fată
provocărilor copiilor noştri? Poate că mai avem multe de învăţat şi, cu siguranţă, copiii ne vor oferi de
azi înainte multe provocări, dar şi multe bucurii.
Am învăţat împreună că este foarte important să comunicăm cu copiii, să avem o relaţie deschisă cu ei,
bazată pe încredere, sprijin, dar şi control. Am trăit împreună o experienţă comună care ne-a
transformat într-un grup. Am învăţat să ne susţinem unii pe alţii, să ne împărtăşim unii altora şi să
învăţăm unii de la alţii. Am discutat mai timid la început, poate mai aprins uneori, am fost furioşi sau
trişti, dar ne-am şi simţit bine împreună.
Este important să rămânem uniţi şi să ne păstrăm bunul obicei de a ne întâlni în cadrul acestui grup,
dacă nu săptămânal, cel puţin o dată pe lună. Dacă prin participarea la acest proiect am urmat „o
cale” şi ne-am propus „să devenim părinţi mai buni”, pentru a „forma copii mai buni”, experienţa
acumulată pe drumul spre sufletul copiilor o putem transmite mai departe şi altor părinţi. Meseria de
părinte nu este uşoară, mulţi întâmpină greutăţi şi nu ştiu cum să le facă faţă, suportul şi ajutorul
venit din partea participanţilor la acest proiect fiind
Proiectul nostru se încheie aici, dar sperăm că amintirea clipelor petrecute împreună, pe parcursul
celor 9 activităţi, ne vor face de fiecare dată să zâmbim...
Evaluarea activităţii şi a proiectului (10’)[160’]

Rugăm diadele părinte – copil să-şi ofere un feed-back reciproc privind modul în care proiectul “Eu şi
copilul meu” a îmbunătăţit relaţia părinte-copil, pe parcursul a 3 minute. Vom oferi posibilitatea celor
care doresc să prezinte în faţa grupului feed-back-ul. Subliniem, de asemenea, că fiecare participant
poate adăuga, completa momentul feed-back-ului cu impresii şi opinii personale la adresa experienţei
proiectului şi a consilierului şcolar.
Poza de grup
Pentru a marca finalul acestui proiect, facem o poză de grup pe care o vom trimite apoi fiecărui
participant şi coordonatorului judeţean (pe e-mail).
110
Activităţii 9
La finalizarea Activităţii 9 completăm, pregătim, verificăm, semnăm şi ştampilăm, introducem în plic şi
transmitem coordonatorului judeţean următoarele documente în original:
La finalizarea Activităţii 9 completăm, pregătim şi verificăm următoarele documente:
Anexa 14: Raportul final de activitate;
Fotografia de grup va fi transmisă în format electronic, pe e-mail, coordonatorului judeţean!
Transmitem, în termen de o săptămână, prin poştă sau personal, coordonatorului judeţean,

următoarele documente, în format scris, în original:
- acordurile de parteneriat semnate de către părinţi la activitatea 1;
- rapoartele de activitate şi tabelele de prezenţă semnate de participanţi pentru activităţile 1 – 9;
- fişele de evaluare pentru activităţile 1 – 8;
- chestionarele de satisfacţie ale părinţilor de la activitatea 8;
- raportul final de activitate semnat de consilierul şcolar şi de directorul şcolii.
Raportul activităţii 9, raportul final şi fotografia de grup (dacă există) vor fi transmise
coordonatorului judeţean în format electronic.
111
Anexa 1: Tabel de prezenţă
Activitatea nr. ………. desfăşurată în data de …………….
în cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”
Nr. Numele şi prenumele părintelui Numele şi prenumele copilului Clasa Semnătura
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
NUMELE ŞI PRENUMELE CONSILIERULUI ŞCOLAR SEMNĂTURA
112
Anexa 2: Raportul de activitate
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ACTIVITATEA DATA

ÎNVĂŢĂMÂNT
Puncte tari ale

activităţii
Puncte slabe ale

activităţii
Intervenţii deosebite ale

participanţilor
113
Anexa 3: Acord de parteneriat
Încheiat în data de _________________între consilier şcolar ______________________, în calitate de

aplicant al proiectului „Eu şi copilul meu” în şcoala_________________ din
localitatea_________________ judeţul_____________________ şi ______________ în calitate de părinte
al copilului _______________________________, din clasa ____, şcoala______________ localitatea
________________, judeţul ___________________.
Obligaţiile părţilor:
1. Obligaţiile consilierului şcolar
1.1. Să organizeze cele 9 activităţi din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”, conform standardelor
impuse de proiect;
1.2. Să furnizeze informaţiile şi materialele specifice proiectului tuturor părinţilor participanţi;
1.3. Să ofere sprijin şi consiliere părinţilor în relaţia cu copilul;
1.4. Să respecte calendarul activităţilor, întocmit împreună cu părinţii;
1.5. Să stabilească, de comun acord cu părinţii, regulile de desfăşurare a activităţilor.
2. Obligaţiile părintelui
2.1. Să participe la toate întâlnirile conform calendarului de activităţi;
2.2. Să realizeze temele pentru acasă după fiecare întâlnire;
2.3. Să respecte regulile stabilite de comun acord cu grupul de participanţi;
2.4. Să trateze cu seriozitate activităţile proiectului;
2.5. Să aplice în mod constant în familie ce a învăţat în cadrul activităţilor;
2.6. Să nu se prezinte la activităţi în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor legale şi/sau
ilegale.
CONSILIER ŞCOLAR PĂRINTE
114
Anexa 4: Calendarul activităţilor cu părinţii
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT
ACTIVITATEA DATA, ORA şi

LOCAŢIA
1. Să facem cunoştinţă
2. Nevoile copilului meu
3. Ce fel de părinte sunt
4. Cum comunicăm eficient cu copiii
5. Cum controlăm conflictele din familie
6. Cum stabilim reguli şi pedepse
7. Cum supraveghem anturajul copilului
8. Cum afectează familia consumul de tutun, alcool şi droguri
9. Gala de premiere a absolvenţilor proiectului „Eu şi copilul meu”
115
Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2
1. Cum vi s-a părut activitatea de astăzi?
  
 deloc interesantă  interesantă  foarte interesantă
2. Ce v-a plăcut la această activitate?
............................................................................................................................. ..
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
........................................................................................................................... ....
3. Ce credeţi că putem îmbunătăţi la această activitate?
............................................................................................................................. ..
..................................................................................................................... ..........
...............................................................................................................................
...................................................................................................................... .........
4. Ce informaţie, din cele primite azi, vi se pare utilă în educaţia copilului dumneavoastră?
............................................................................................................................. ..
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
............................................................................................................................. ..
5. Ce alte subiecte, legate de educaţia copiilor, vi s-ar părea utile?
...............................................................................................................................
............................................................................................................................. ..
...............................................................................................................................
............................................................................................................................. ..
6. Cum apreciaţi prestaţia consilierului şcolar?
116
  
 nesatisfăcătoare  bună  excelentă
Vă mulţumim!
117
Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3
Scrieţi cuvintele cheie care v-au rămas în minte în urma acestei activităţi, precum şi dilemele pe care
vi le-aţi clarificat
Completaţi ceea ce nu aţi înţeles bine sau întrebările care au apărut în urma acestei activităţi
Vă rugăm răspundeţi la următoarele întrebări:
118
Ce am descoperit nou în această activitate?
Ce am simţit?
La ce aş renunţa din ceea ce fac acum?
119
Vă rugăm răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce am ştiut?
Ce am aflat?
Ce îmi propun să aflu?
120
1. Cum vi s-a părut activitatea de azi?
 foarte utilă  utilă  oarecum utilă  inutilă

2. Ce v-a plăcut la activitate? Bifaţi în căsuţele corespunzătoare!
 Exerciţiul de energizare
 Verificarea temei pentru acasă
 Cum stabilim reguli de comportament?
 Cum stabilim şi cum aplicăm o pedeapsă?
 Cum comunicăm copiilor pedeapsa stabilită?
 Cum recompensăm respectarea regulilor?
3. Oferiţi o notă de la 1 la 5 prestaţiei consilierului şcolar (1 – nesatisfăcător, 5 – excelent)
1 (nesatisfăcător) 2 (satisfăcător) 3 (bună) 4 (foarte bună) 5 (excelentă)
4. Cum apreciaţi organizarea acestei activităţi?
............................................................................................................................. ..
............................................................................................................................. ..
...............................................................................................................................
Vă mulţumim !
121
Marcaţi pe ţintele de mai jos cât de mult v-au plăcut activităţile (foarte mult = 10 puncte;
mult = 5 puncte puţin = 1 punct):
1p 11
1p
5p
5p
10 10
p p
Jocul de energizare Activitatea „Cum este influenţat copilul de

anturaj”
1p 1p
11
5p
5p
10 10
p p
Activitatea „Cum supraveghem Activitatea consilierului

comportamentul copilului”
122
Anexa 11: Fişa de evaluare a Activităţii nr. 8
1. Cum apreciaţi utilitatea activităţii de astăzi?
 foarte utilă  utilă  oarecum utilă  inutilă

2. Care dintre următoarele activităţi realizate azi le consideraţi mai interesante? Bifaţi
opţiunile d-voastră în caseta corespunzătore!
 Exerciţiul de energizare
 Tema pentru acasă
 Sistemul de reguli al familiei aplicat la consumul de droguri
 Studiul de caz
 Factorii de risc şi factorii de protecţie în cazul consumului de droguri
3. Menţionaţi ce anume veţi aplica din activitatea de astăzi în educaţia copilului d-voastră?
...............................................................................................................................
............................................................................................................................. ..
...............................................................................................................................
4. Oferiţi o notă de la 1 la 5 prestaţiei consilierului şcolar (1 – nesatisfăcător, 5 – excelent)
1 (nesatisfăcător) 2 (satisfăcător) 3 (bună) 4 (foarte bună) 5 (excelentă)
5. În ce măsură sunteţi mulţumiţi de informaţiile achiziţionate?
În mică măsură În mare măsură În totalitate
Vă mulţumim !
123
Anexa 12: Chestionare de satisfacţie privind participarea la
proiectul „Eu şi copilul meu”
Următoarele fraze se referă la posibilele impresii cu privire la participarea în proiectul „EU ŞI COPILUL
MEU”. Vă rugăm să arătaţi în ce măsură sunteţi de acord cu fiecare dintre ele. Pentru a face acest
lucru, marcaţi cu „x” răspunsul care se potriveşte cel mai bine în cazul dvs. Fiecare frază are patru
posibilităţi de răspuns. Citiţi-le pe toate înainte de a răspunde.
1. După participarea la acest proiect, îmi dau mai bine seama de responsabilitatea pe care o am ca părinte în educaţia
copiilor.
TOTAL DE ACORD DE ACORD DEZACORD DEZACORD TOTAL
□ □ □ □
2. După participarea la acest proiect, mă simt mai capabil(ă) decât eram înainte să reacţionez la conflictele cu copiii mei.
□ □ □ □
3. În activităţile din cadrul acestui proiect am învăţat cum să îmbunătăţesc comportamentul copilului meu.
□ □ □ □
4. Mă simt satisfăcut(ă) de faptul că am participat la acest proiect.
□ □ □ □
5. Dacă acest proiect s-ar repeta şi un părinte cu copii de vârsta copiilor mei mi-ar cere părerea, le-aş recomanda să
participe.
□ □ □ □
MULŢUMIM PENTRU COLABORARE!
124
Anexa 13: Diplomă de participare
Se acordă..............................................
pentru participarea activă în cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”,
desfăşurat în perioada februarie - iunie 2010
CONSILIER ŞCOLAR DIRECTOR
Data Unitatea de învăţământ
125
Anexa 14: Raport final de implementare a proiectului „Eu şi
copilul meu”
JUDEŢUL LOCALITATEA UNITATEA DE ACTIVITATEA DATA

ÎNVĂŢĂMÂNT
Puncte tari ale

proiectului
Puncte slabe ale

proiectului
Intervenţii deosebite ale

participanţilor
Recomandări pentru
îmbunătăţirea
activităţilor şi
materialelor din proiect
Exemple de bună
practică propuse pentru
126
ghidul final
NUMELE ŞI PRENUMELE SEMNĂTURA NUMELE ŞI PRENUMELE SEMNĂTURA ŞI

CONSILIERULUI ŞCOLAR DIRECTORULUI ŞTAMPILA UNITĂŢII
127
Anexa 15: Raportul de monitorizare
Indicatori de performanţă Nesatisfăcător Satisfăcător Bine Foarte bine
1 2 3 4
Implicarea tuturor participanţilor în

activitate
Coeziunea de grup
Climat de lucru stimulativ
Managementul eficient al timpului
Tema pentru acasă
Evaluarea activităţii
Motivarea extrinsecă a
participanţilor
Motivarea intrinsecă a
participanţilor
Asimilarea de cunoştinţe de către

participanţi
Formarea de abilităţi specifice
Originalitate/ creativitate în
derularea activităţilor
Gradul de satisfacţie al părinţilor

faţă de activitate
TOTAL PUNCTAJ
Puncte tari:
Puncte slabe:
128
Nereguli:
Alte observaţii:
Nume şi prenume responsabil

monitorizare
Semnătură responsabil monitorizare
129
Anexa 16: Model acord colaborare CJRAE - CPECA
ACORD DE COLABORARE
Centrul Judeţean de Resurse şi de Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Asistenţă Educaţională Consiliere Antidrog
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
Acest acord se încheie între:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog…………….., cu sediul în …………………,

reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de (funcţia)
şi
2. Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională……….., cu sediul în …………………,

reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de (funcţia)
Art. 1. Obiectul acordului de colaborare:
(1) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unităţile şcolare din judeţul …………...
Art. 2. Obiectivele colaborării:
(1) Organizarea şi desfăşurarea în comun a activităţilor din proiect;
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă etc.);
(3) Colaborare dintre personalul CJRAE şi specialiştii CPECA în iniţierea, implementarea şi

evaluarea activităţilor din proiect.
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
(1) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog se obligă:
130
(1.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CJRAE, prin persoana desemnată în acest
sens, respectiv …… (nume şi prenume persoană formată pe proiect);
(1.2) să acorde sprijin în implementarea proiectului în şcoală, atunci când este solicitat;
(1.3) să participe cu personal specializat la derularea unor activităţi din cadrul proiectului;
(1.4) să pună la dispoziţia consilierilor şcolari materiale informaţionale de specialitate.
(2) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională se obligă:
(2.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CPECA, prin persoana desemnată în acest
(2.2) să implementeze proiectul în şcoli, prin consilierii şcolari formaţi în acest sens;
(2.3) să asigure respectarea graficului activităţilor, conform termenelor stabilite în proiect;
(2.4) să susţină activitatea consilierilor şcolari în unităţile de învăţământ.
(3) Obligaţii comune:
(3.1.) să organizeze un eveniment de lansare, respectiv de închidere a proiectului;
(3.2.) să monitorizeze evoluţia implementării proiectului;
(3.3.) să promoveze activităţile şi rezultatele proiectului;
(3.4.) să analizeze posibilităţile de finanţare din partea autorităţilor publice locale şi să depună
diligenţele necesare pentru obţinerea acestora;
(3.5.) să organizeze în comun campanii de strângere de fonduri pentru a asigura o parte din
resursele necesare implementării proiectului.
Art. 4. Dispoziţii finale
(1) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil pentru o
perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului scris al părţilor;
(2) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
(3) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile organizării şi
desfăşurării proiectului, atât timp cât acestea fac obiectul obligaţiilor asumate de fiecare
parte;
(4) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o lună
înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după ce au încercat
soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
131
Prezentul acord de colaborare s-a încheiat azi, .................., la …….., în două exemplare
originale, câte unul pentru fiecare parte.
Centrul Judeţean de Resurse şi de Centrul de Prevenire, Evaluare şi

Asistenţă Educaţională Consiliere Antidrog
132
Anexa 17: Model acord colaborare CPECA – Unitate şcolară
Unitatea de învăţământ Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog
Nr……………/……………2011 Nr……………/……………2011
ACORD DE COLABORARE
Acest acord se încheie între:
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog…………….., cu sediul în

…………………, reprezentat prin (nume şi prenume), în calitate de Coordonator
şi
2. Unitatea de învăţământ ……….., cu sediul în …………………, reprezentat prin (nume şi

prenume), în calitate de Director
Art. 1. Obiectul acordului de colaborare:
(2) Implementarea proiectului „Eu şi copilul meu” în unitatea şcolară din judeţul …………...
Art. 2. Obiectivele colaborării:
(1) Organizarea şi desfăşurarea în comun a activităţilor din proiect;
(2) Promovarea activităţilor proiectului (pe web, prin publicaţiile realizate, în presă etc.);
(3) Colaborarea personalului unităţii şcolare cu specialiştii CPECA în implementarea activităţilor

din proiect.
133
Art. 3. Obligaţiile părţilor semnatare ale acordului:
(4) Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog se obligă:
(1.5) să păstreze legătura permanentă cu reprezentantul şcolii, prin persoana desemnată în acest
(1.6) să acorde sprijin în implementarea proiectului în şcoală, atunci când este solicitat de
consilierul şcolar ce implementează proiectul în unitatea şcolară….;
(1.7) să participe cu personal specializat la derularea unor activităţi din cadrul proiectului;
(1.8) să pună la dispoziţia consilierului şcolar materiale informaţionale de specialitate.
(5) Unitatea şcolară….. se obligă:
(2.1) să păstreze legătura permanentă cu reprezentanţii CPECA şi CJRAE, prin persoana desemnată
în acest sens, respectiv …… ;
(2.2) să asigure cadrul necesar implementării proiectului în unitatea sa şcolară (sala adecvată
activităţilor cu părinţii);
(2.3) să promoveze proiectul „Eu şi copilul meu” în unitatea sa şcolară şi prin
(2.4) directorul/ coordonatorul unităţii şcolare asistă la prima, respectiv ultima întâlnire din
proiect
(2.5) să asigure respectarea graficului activităţilor, conform termenelor stabilite în proiect;
(2.6) să susţină activitatea consilierului şcolar în unitatea de învăţământ….
Art. 4. Dispoziţii finale
(5) Acordul intră în vigoare la data semnării lui de către ambele părţi, fiind valabil pentru o
perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia, pe baza acordului scris al părţilor;
(6) Acordul poate fi modificat sau completat numai prin înţelegerea scrisă a părţilor;
134
(7) Părţile se vor informa reciproc asupra tuturor acţiunilor întreprinse în demersurile organizării şi
desfăşurării proiectului, atâta timp cât acestea fac obiectul obligaţiilor asumate de fiecare
parte;
(8) Părţile îşi vor notifica intenţia de declinare a acordului de colaborare cu cel puţin o lună
înainte de întreruperea activităţilor, pe bază de solicitare scrisă, numai după ce au încercat
soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerilor .
Prezentul acord de colaborare s-a încheiat azi, .................., la …….., în două exemplare
originale, câte unul pentru fiecare parte.
Unitatea şcolară Centrul de Prevenire, Evaluare şi
Consiliere Antidrog
DIRECTOR
COORDONATOR
135
DICŢIONAR
Abuz de substanţe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării fizice şi / sau
psihice şi / sau consecinţe sociale dăunătoare, în absenţa dependenţei, constatate conform criteriilor
medicale.
Anxietate – stare de tensiune, nelinişte.
Analgezic – medicament sau drog care înlătură sau calmează temporar durerea.
Barbiturice – diferite derivate ale acidului barbituric care au proprietăţi hipnotice şi sedative.
Dependenţă fizică – se manifestă la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea completă a

administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale acestuia, situaţie ce va genera o
serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific consumatorilor de
droguri.
Dependenţa psihică – stare psihică manifestată prin dorinţa imperioasă şi irezistibilă a subiectului de a
continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic provocat de absenţa acestuia.
Dezintoxicare – procesul de autoreglare sau „întoarcere la normalitate” a organismului, după

eliminarea unei substanţe toxice. Din punct de vedere terapeutic, dezintoxicarea este un procedeu
prin care se urmăreşte eliminarea unui toxic sau se face inofensivă acţiunea acestuia.
Drog – substanţe psihic active, care modifică starea de conştiinţă, cu potenţial de a da dependenţă.
Pot fi de origine naturală sau de sinteză.
Hipnotic – substanţă sau medicament care provoacă un somn artificial.
Intoxicare – stare fizică şi / sau psihică rezultată ca urmare a introducerii în organism a unor substanţe
toxice sau a unor otrăvuri.
Metadonă – substanţă analgezică, asemănătoare morfinei, care se administrează în principal

dependenţilor de heroină care se află în tratament de dezintoxicare.
Stupefiant – medicament care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică.
Induce dependenţă psihică şi fizică severă.
Sevraj – ansamblu de reacţii psihologice şi fiziologice la întreruperea bruscă a unui drog care a produs
dependenţă.
Sindrom de abstinenţă – reacţia organismului la întreruperea bruscă a utilizării drogului, la

administrarea de antagonist specific sau la scăderea cantităţii de drog faţă de care s-a instalat
dependenţa.
Toleranţa – apare ca urmare a administrării repetate a unei substanţe şi constă în dispariţia treptată a
efectelor acestei substanţe asupra organismului, astfel încât, pentru a obţine efectul iniţial al
substanţei, se impune creşterea progresivă a dozei.
136
BIBLIOGRAFIE
 ABRAHAM P.; Cicu G; Podaru D.; Moldovan A.M. – Prevenire şi consiliere antidrog – Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor (2004).
 ANDOLFI M. „Family Therapy:An Interactional Approach”, New York, Plenum, 1979.
 ANDREWS J.A:, Hops H, Duncan S.C. (1997). Adolescent Modeling of Parent Substance Use: The
Moderating Effect of the Relationship With the Parent. Journal of Family Psychology. 11 (3):
259-270.
 Ashery R.S., Robertson E.B., Kumpfer K.L. (Eds.) (1998). Drug Abuse Prevention Through
Family Interventions. NIDA Research Monograph 117. Rockville MD: National Institutes of
Health.
 BACUS A., „Cum să aveţi autoritate în faţa copilului”, Editura Teora, Bucureşti 2009.
 BARKER P. „Basic Family Therapy”, Oxford, Blackwell Science, 1998.
 BECOÑA E. (1999). Bases teóricas que sustentan los proiectas de prevención de drogas. Madrid:
Ministerio del Interior. Delegación del Gobierno para el Plan Nacional sobre Drogas.
 BOTIS Adina, Tarău Anca, 2004, Disciplinarea pozitivă sau Cum să disciplinezi fără să răneşti,
Editura ASCR, Cluj-Napoca
 BROOK, J.S.; Brook, D.W.; Gordon, A.S.; Whiteman, M.y Cohen, P – The psychological etiology
of adolescent drug use. A family interactional approach. Genetics, social gender and
psychology. Monograph (1990).
 BUKOSKI W.J. (Ed.) (1997). Meta-Analysis of Drug Abuse Prevention Proiects. NIH Publication
No. 974146. Rockville M.D.: National Institutes of Health (traducere în castelană: Meta-análisis
de proiectas de prevención del abuso de drogas. Madrid: F.A.D. 1999).
 BURSUC, Bogdana, Popescu, Alina, 2006, Managementul clasei (Ghid pentru profesori şi
învăţători-în cadrul proiectului „Cum ar trebui profesorii să prevină problemele de
comportament ale elevilor-training: „Proiectul de formare pentru profesori privind
managementul comportamental al elevilor”, finanţat de către UNICEF România şi Centrul
Parteneriat pentru Egalitate - din fonduri primite de la Fundaţia pentru o Societate Deschisă),
Bucureşti
 CABALLO V.E: (1992). Manual de técnicas de terapia y modificación de conducta. Madrid: Siglo
XXI.
137
 CAMPBELL, Ross (2001). Copiii noştri şi drogurile, Curtea veche, Bucureşti.
 Canadian Institute of Cultural Affairs, Toronto 2004 - Levels of training evaluation
 Cărăuş D, Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC, Chişinău,
2008, pag.6.
 Centrul Parteneriat pentru Egalitate (2004). Cum să ne dezvoltăm un stil de viaţă sănătos.
Modalităţi de integrare de dimensiunii de gen în educaţia pentru sănătate.
 COHEN D., Rice J. (1997). Parenting Styles, Adolescent Substance Use, and Academic
Achivement. Journal of Drug Education. 27 (2): 199-211.
 Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor - Ghidul de utilizare a standardelor

operaţionale / de pregătire profesională în elaborarea proiectelor de formare profesională.
 DALLOS R., Draper R. „An Introduction to Family Therapy”, Buckingham, Open University Press,
2000.
 DAVID Kolb – Învăţarea expereinţială
 DISHION T.J. şi colab. Proiecta de Transición Adolescente. Manual del Monitor de Padres
(versiune castelană de J.L. Recio). Madrid: Universidad Complutense de Madrid. Documento
multicopiado.
 DISHION T.J., Kavanagh K (2003). Intervening în Adolescent Problem Behavior. New York:
Guilford.
 DOPFNER, M., Schurman, S. Lehmkuhl, G. (2004). Copilul hiperactiv şi încăpăţânat. Ghid de

intervenţie pentru copil cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale. Editura ASCR, Cluj-
Napoca.
 DRĂGAN Jenica, Dicţionar de droguri, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2005
 ENĂCHESCU Constantin (2003) – Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, Polirom, Bucureşti
 FABER, A.; Maslisc, E – Comunicarea eficientă cu copiii.
 FOLEY V.D. „An Introduction to Family Therapy”, New York, Grune & Straton, 1974.
 GAUDET, Etiene;(2006). Drogurile şi adolescenţa. Editura Minerva, Bucureşti.
 GERMAIN M., Le Blanc M. - „Typologie de la toxicomanie et de la criminalite”
138
 Gerrard M., Gibbons FX, Zhao L., Russell D.W., Reis-Bergan M. (1999). The effect of peer’s
alcohol consumption on parental influence: A cognitive mediational model. Journal of Studies
on Alcohol. Supplement 13: 32-44.
 Goldfried M.R., Davison G.C. (1981), Técnicas terapéuticas conductistas. Buenos Aires: Paidos.
 Gordon R.S. (1983). An Operational Classification of Disease Prevention. Public Health Reports.
98 (2): 107-109.
 Hawkins J.D., Catalano R.F. (1998). Preparing for the Drug Free Years. Workshop Leader’s
Manual. Seattle: Developmental Research and Proiects.
 Hawkins J.D., Catalano R.F., Miller J.Y. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and
Other Drug Problems în Adolescence and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse
Prevention. Psychological Bulletin. 112 (1): 64-105.
 HOPS H., Andrews J.A., Duncan S.C., Duncan T.E., Tildesley E. (2000). Adolescent Drug Use
Development. A social Interactional and Contextual Perspective. A Sameroff A.J., Lewis, Miller
S.M. (Ed.). Handbook of Developmental Psychopathology. 2 nd Edition. New York: Plenum Press.
 Irwin L. Goldstein & J. Kevin Ford, Wadsworth, Belmont USA, 2001 - Formarea în organizaţiile
actuale
 Izzarga S, Ayarra M. (2001). Entrevista Motivacional. Anales del Sistema Sanitario de Navarra.
24 (Supl.2): 43-53.
 Învăţarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001 - Adaptare după O. Păcurari (coord),
 LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi
educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005)
 MARTINEZ I., Salvador T., Catálogo de Proiectas de Prevención del Abuso de Drogas. Madrid:
Comunidad Autónoma de Madrid. Agencia Antidroga.
 MATTHEW Miles – Învăţarea în grupuri de lucru
 MILLER, R.William, Rolnick Stephen (2002) – Interviul Motivaţional. Pregătirea pentru schimbare
 MINUCHIN Salvador (1974) – Families and Family Therapy, Harvard University Press, Cambridge
 MITROFAN Iolanda şi colaboratorii (2001) Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului
139
 MOSHER Bob, Lesley Darling, Ellen Fike „Trainig for Results”, 1996 Ziff-Davis Publishing
company – Metode utilizate în analiza nevoilor de formare
 Nacional Institute of Drug Abuse (1997). Preventind Drug use Among Children and Adolescents.
A Researched-Based Guide. Rockville M.D.: National Institutes of Health. NIH Publication No.
97-4212.
 NICHOLS M.P. „Family Therapy: Concepts and Methods”, New York, Gradner Press, 1984.
 OFFORD D. (2000). Selection of Levels of Prevention. Addictive Behaviors. 25 (6): 833-842.
 Porras J., Comas D. (1996). Materiales de formación en prevención de drogodependencias.

Módulo Familias. Madrid: Proiecta de Prevención de Drogodependencias en Centros Educativos
de la Comunidad de Madrid (P.P.D.)
 PROCHASKA J.O., Norcross J.C. (2001). Stages of change. Psychotherapy: Theory, Research and
Practice. 38 (4). 443-448.
 RĂŞCANU Ruxandra, Alcool şi droguri:"virtuţi" şi capcane pentru tineri, Ed. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2004
 RĂŞCANU Ruxandra, Zivari Maria, Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de drog, Ed. Ars
Docendi, Bucureşti, 2002
 Robles L., Martinez J.M. (1998). Factores de protección en la prevención de las

drogodependencias. Idea Prevención. 17: 58-70.
 RODRIGUEZ, J.A.G. Dr. – Copilul meu, drogurile şi eu - Editura Ministerului de Interne, (2002).
 SÁNCHEZ-Turet M, Suelves J.M., Duran A., Larriba J., Romeo R. (1999). Effect of Parental
Attitudes on Adolescent Alcohol Abuse: The Moderating Effect of Parent-Child Relationship.
Results from a Cross-sectional Study în a Sample of Spanish Students. Comunicación
presentada en el European Symposium on Community Action to Prevent Alcohol Problems.
Oporto, 18-20 noiembrie.
 SANDERS M.R. (2000). Community-Based Parenting and Family Support Interventions and the
Prevention of Drug Abuse. Addictive Behaviors. 25 (6): 929-943.
 SCOTT P. Sells, 2007, Adolescenţii scăpaţi de sub control, Editura Humanitas, Bucureşti.
 SHAPIRO S., SKINULIS K., - Cum devenim părinţi mai buni, Editura Humanitas, Bucureşti 2008.
140
 STANTON M.D, Thomas T.C. (1982) – Family Therapy of Drug Abuse and Addiction” Guilford
Press, New York.
 SUELVES J.M. (1998). Evaluación de proiectas escolares de prevención del abuso de drogas:
algunas indicaciones derivadas del meta-análisis. Idea-Prevención. 16: 50-60.
 SUELVES J.M., Romero R., Sánchez-Turet M. (2000). Prevención del abuso de drogas en la
escuela secundaria tras la reforma educativa. Implantación de diversos proiectas en la ciudad
de Barcelona. Gaceta Sanitaria. 14 (2): 131-138.
 The IT Trainer Development Proiecte, Corporate Learning, Ltd - Metode utilizate în analiza
nevoilor de formare
 Tobbler N.S., Stratton H.H. (1997). Effectiveness of School-based drug prevention proiects: A
meta-analysis of the research. Journal of Primary Prevention. 18 (1): 71-128.
 Turner K.M., Markie-Dadds C., Sanders M.R. (1998). Triple P. Positive Parenting Proiect.
Facilitator’s Kit for Group Triple P. Milton QLD: Families International Publishing.
 Weisinger H.D. (1988). Tecnicas para el control del comportamiento agresivo. Barcelona:
Martínez-Roca.
 World Drug Report 2007/ www.unodc.org
141
NOTE
142
NOTE
143
NOTE
144
NOTE
145
NOTE
146
NOTE
147
NOTE
148
NOTE
149
NOTE
150

Manual Eu Si Copilul Meu 2018

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Eu Si Copilul Meu 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUALUL PROIECTULUI

„EU ŞI COPILUL MEU”

-GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU CONSILIERII ŞCOLARI-

DESCRIEREA PROIECTULUI .......................................................................................................................... 12

TITLUL PROIECTULUI ................................................................................................................................... 12

OBIECTIV GENERAL ..................................................................................................................................... 12

STRATEGIA DE INTERVENŢIE ....................................................................................................................... 12

TIPUL DE PROGRAM ÎN FUNCŢIE DE RISCUL POPULAŢIEI ŢINTĂ ................................................................ 12

BENEFICIARII PROIECTULUI ......................................................................................................................... 13

DESCRIEREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 15

ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI ........................................................................................................................ 15

Semnificaţia simbolurilor care delimitează subcapitolele activităţilor ....................................................... 16

METODOLOGIA DE APLICARE A PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ........................................................ 17

PROBLEME CARE POT SĂ APARĂ – SOLUŢII DE REZOLVARE ....................................................................... 20

Motivăm familiile să participe la proiect .................................................................................................... 21

Prevenim abandonul participanţilor ........................................................................................................... 23

Asigurăm motivarea extrinsecă a părinţilor................................................................................................ 23

Ce facem când un participant perturbă activitatea .................................................................................... 24

METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE........................................................................................................... 24

I. METODE CENTRATE PE CONSILIER........................................................................................................... 24

2. Dezbaterea pe baza studiului de caz....................................................................................................... 25

II. METODE CENTRATE PE GRUP ................................................................................................................. 26

1. Activitatea de energizare (de spargere a gheţii) ..................................................................................... 26

2. Brainstorming-ul (furtuna de idei) .......................................................................................................... 26

3. Discuţia în grupuri mici ........................................................................................................................... 27

4. Discuţia dirijată ....................................................................................................................................... 27

6. Jocul de rol .............................................................................................................................................. 30

7. Lecturi scurte .......................................................................................................................................... 32

8. Turul galeriei ........................................................................................................................................... 33

EVALUAREA PROIECTULUI „EU ŞI COPILUL MEU” ...................................................................................... 34

A. RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR ................................................................................................................. 34

B. Monitorizarea consilierilor şcolari .......................................................................................................... 35

ACTIVITATEA 1: SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ ................................................................................................... 35

ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU ................................................................................................. 42

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 49

ACTIVITATEA 3: CE FEL DE PĂRINTE SUNT? ................................................................................................ 50

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 58

ACTIVITATEA 4: CUM COMUNICĂM EFICIENT CU COPIII ............................................................................ 60

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 67

ACTIVITATEA 5: CUM CONTROLĂM CONFLICTELE DIN FAMILIE................................................................. 68

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 74

ACTIVITATEA 6: CUM STABILIM REGULI ŞI PEDEPSE .................................................................................. 76

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 85

ACTIVITATEA 7: CUM SUPRAVEGHEM ANTURAJUL COPILULUI.................................................................. 87

Preocupări frecvente ale părinţilor ............................................................................................................. 92

ACTIVITATEA 8: CUM AFECTEAZĂ FAMILIA CONSUMUL DE TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI ....................... 94

Mituri legate de droguri ............................................................................................................................ 103

Semne, simptome şi efecte ale consumului de droguri............................................................................ 104

1. Nicotina ........................................................................................................................................ 104

2. Alcoolul ........................................................................................................................................ 104

3. Marijuana ..................................................................................................................................... 105

6. Amfetamina ................................................................................................................................. 105

7. MDMA (Ecstasy) ........................................................................................................................... 106

8. Benzodiazepine ............................................................................................................................ 106

9. Inhalantele ................................................................................................................................... 106

10. NSP……………………………………………………………………………………………………………………………………….. 106

Activitate comună părinţi - copii............................................................................................................... 108

Anexa 1: Tabel de prezenţă ...................................................................................................................... 112

Anexa 2: Raportul de activitate................................................................................................................. 113

Anexa 3: Acord de parteneriat .................................................................................................................. 114

Anexa 5: Chestionar de evaluare a Activităţii 2 ........................................................................................ 116

Anexa 6: Fişa de evaluare a Activităţii 3 ................................................................................................... 118

Anexa 7: Fişa de evaluare a Activităţii 4 ........................................................ Error! Bookmark not defined.