 Donează

purtător de cuvânt   caută

opțiuni

Toate dicționarele

Caută în tot textul definițiilor  ajutor

rezultate (57)

63 de definiții conțin toate

cuvintele căutate (cel mult 57
afișate)
Următoarele cuvinte au fost ignorate deoarece sunt
prea comune: de

PURTĂTÓR , -OÁRE, purtători , -oare, adj., s. m.

și f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce
ceva cu sine. ◊ Purtător de cuvânt = persoană
fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în
țară și în străinătate știri și textele documentelor
oficiale sau ale unor organizații, instituții etc.
Undă purtătoare = undă electromagnetică de
înaltă frecvență, care, fiind modulată de un
semnal de mesaj, servește la transmiterea
acestuia. (Fin.) Obligație la purtător = obligație
care nu poartă numele proprietarului. Purtător
de germeni = organism uman sau animal care
adăpostește microbi patogeni, de obicei într-
una din cavitățile naturale ale corpului,
constituind, în același timp, o sursă permanentă
de infecție. – Purta + suf. -ător.

sursa: DEX '98 (1998) adăugată de oprocopiuc

acțiuni

CUVẤNT , cuvinte , s. n. 1. Unitate de bază a

vocabularului, care reprezintă asocierea unui
sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui
complex sonor; vorbă. ◊ Cuvânt simplu =
cuvânt care conține un singur morfem radical.
Cuvânt primitiv = cuvânt care servește ca
element de bază pentru formarea altor cuvinte .
Cuvânt compus = cuvânt format prin
compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format
prin derivare. Cuvânt -matcă = cuvânt care se
află în fruntea unui articol de dicționar, sub care
se grupează și se glosează toate variantele și
expresiile, uneori și derivatele și compusele. ◊
(Lingv.; în compusul) Cuvânt -titlu = cuvântul
definit în articolul de dicționar respectiv. ◊ Expr.
A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în
stare (sub impulsul unor stări afective
puternice) să exprimi ceea ce gândești. Cu alte
cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b)
deci, prin urmare, așadar. Într-un (sau cu un)
cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar. În
puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu
(sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact,
fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦
Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea
cuvintelor , calambur. Cuvinte încrucișate = joc
distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe
baza unor indicații date, o serie de cuvinte
astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită
în pătrățele, încât cuvintele citite orizontal să
aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2.
Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ◊
Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la pl.) vorbe
de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau
cuvânt înainte = prefață, introducere (la o
lucrare). Purtător de cuvânt = persoană
autorizată să exprime în mod public păreri care
arată punctul de vedere al forului pe care îl
reprezintă. ◊ Expr. A pune un cuvânt (bun) = a
interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată)
puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe
deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau a curma) cuiva
cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă.
(Reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune.
♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3.
Cuvântare , discurs, conferință. ◊ Expr. A cere
(sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o
adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de
a vorbi. A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare).
A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și
mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4.
Învățătură, îndrumare, sfat: p. ext. dispoziție,
ordin. ◊ Expr. A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a
asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de
ordine = dispoziție dată de un superior. 5.
Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Om
de cuvânt = om care își ține făgăduielile. Cuvânt
de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune
sau asigurare care angajează cinstea cuiva. A(-și)
da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod
hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe
cuvânt = (a crede) fără a mai controla
exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se
ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune
făcută. 6. Părere, opinie exprimată: punct de
vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7.
(Mai ales la pl.) Discuție, ceartă, ciorovăială. ◊
Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă,
ceartă, sfadă. (Reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil.
8. Motiv, rațiune, cauză. ◊ Expr. Cu drept cuvânt
= pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.)
Știre, veste, informație: zvon. 10. (Înv.)
Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar)
Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (În
sintagmele) Cuvânt -cheie = a) termen folosit
pentru a marca o diviziune într-un catalog (de
bibliotecă); b) termen al unei unități
frazeologice pe care cade accentul semantic.
Cuvânt -vedetă = termen ales din titlul unei
lucrări sau al unei publicații, care foloseste la
orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul
general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.)
Format standard în care se înscriu datele și
instrucțiunile la (mini)calculatoare. – Lat.
conventus „adunare, întrunire”, conventum
„înțelegere”.

sursa: DEX '98 (1998) adăugată de gudovan

acțiuni

REFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de

iluminat sau al unui proiector care, pe baza
fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită
direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină.
2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o
direcție voită. ◊ telescop al cărui obiectiv este
constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.)
element component al unor antene, pentru a le
mări directivitatea. II. s. m. personaj literar,
purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr.
réflecteur)

sursa: MDN '00 (2000) adăugată de raduborza

acțiuni

Grupul celor cinci, denumire generică sub care

sunt cunoscuți compozitorii reuniți în jurul
anului 1860, pentru a da un impuls nou muzicii
ruse. Nucleul g. l-au constituit Balkirev și primul
său discipol Cui. După scurt timp li s-au alăturat
Musorgski, Rimski-Korsakov și Borodin. Înainte
de a impune prin operele lor, de valoare
inegală, compozitorii din g. s-au afirmat prin
programul lor estetic proclamat de criticul de
artă V. Stasov, principalul purtător de cuvânt al
grupării, pe care el o numea „mănunchiul
puternic”. „Manifestul” celor cinci poate fi
rezumat în câteva idei principale: valorificarea
folc. rus și al popoarelor orientale ca principală
sursă de inspirație; prioritate a formelor*
muzicale libere asupra marilor structuri clasice;
căutarea unei fuziuni intime dintre cuvânt și
sunet, considerată ca expresie a „adevărului
vieții” (Musorgski: „În afară de adevăr, nimic nu
este frumos; aș vrea ca personajele mele să
vorbească pe scenă așa cum vorbesc oamenii
vii, adevărați”); importanța precumpănitoare
acordată operei* și cântecului; reflectarea
artistică – prin opere și „drame muzicale
populare” (Musorgski) – a unor mari momente
ale istoriei naționale. După aproximativ un
deceniu de activitate comună, coeziunea g. se
destramă, fără însă ca membrii săi să-și
schimbe crezul. Acțiunea lor devine mai mai
degrabă personală. De fapt, abia de atunci
înainte (după 1870) încep să apară marile creații
ale lui Musorgski, Borodin și Rimski-Korsakov,
relevante pentru realizarea artistică a
programului ideologic al g. Meritul istoric al
„celor cinci” este de a fi proclamat necesitatea
unei întoarceri a muzicienilor către izvoarele
creației pop. și ale istoriei naționale. Prin
răsunetul ei europ., acțiunea g. a depășit zona
culturii ruse, deschizând drumul pentru
dezvoltarea și afirmarea altor școli muzicale
naționale.

sursa: DTM (2010) adăugată de blaurb. acțiuni

bit s. m. Unitate de informație ◊ „Un purtător

de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă
poate emite 500 milioane «bits» de informații pe
secundă [...]” Sc. 14 VII 83 p. 5; v. și picosecundă
(din fr., it. bit < engl. bi[nary digi]t 1948; PR 1960;
DN3, DEX-S)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

ofițér-pilót s. m. Pilot militar ◊ „Un purtător de

cuvânt militar american a declarat că un prim
bilanț al exploziilor arată că 21 de ofițeri-piloți
americani [...] au fost uciși.” Sc. 17 VI 65 p. 4 (din
ofițer + pilot)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

om-púnte s. m. ◊ „Artistul este, prin participarea

sa la marile experiențe ale umanității, ca și prin
mijloacele de comunicare și de expresie de care se
slujește, omul-punte. Mijlocitor între trecut și
prezent, între prezent și viitor, între trăirile
individuale și experiența socială.” Sc. 5 XII 73 p. 4.
◊ „În viața popoarelor [...] poeții sunt cu adevărat
oamenii-punte, purtători de cuvânt , marii
mijlocitori ai gândirii și simțirii, cei care prezintă
chipul însuși, multiplu, al națiunii lor, în fața altor
națiuni.” R.l. 3 IV 77 p. 2 (din om + punte)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

picosecúndă s. f. 1964 (fiz.) ◊ „O picosecundă

este pentru o secundă ceea ce o secundă este
pentru o perioadă de 30 de ani.” R.l. 24 VII 79 p. 6.
◊ „Societatea franceză «ThompsonC.S. F.» a pus
la punct un circuit semiconductor a cărui
rapiditate de funcționare este de 22
picosecunde, față de 30 de picosecunde cât se
realizase anterior (o picosecundă este egală cu o
milionime de milionime de secundă).” Sc. 6 I 82
p. 5. ◊ „Acest sistem a fost experimentat la
temperatura de minus 269 grade Celsius pentru
efectuarea de înmulțiri de 4x4 biți de informații
în 280 picosecunde (o picosecundă reprezintă o
trilionime de secundă) a precizat purtătorul de
cuvânt al Societății NEC.” R.l. 20 II 85 p. 6; v. și 6
III 80 p. 6, Mag. 7 VIII 82 p. 5; v. și subnuclear
(1964) (din fr. picoseconde, engl. picosecond; PR
1960, BD 1967; DEX)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

plácă turnántă sint. s. (fig.) Loc de intersecție al

mai multor direcții, interese etc. ◊ „[...] revista
americană «Time», subliniind «rolul de placă
turnantă al Olandei în ce privește proiectele
rachetonucleare», citează opinia purtătorului de
cuvânt al guvernului vest-german [...]” Sc. 20 VI 81
p. 6. ◊ „Potrivit statisticilor oficiale difuzate la
Roma, aeroporturile italiene au constituit în 1981 o
adevărată placă turnantă a traficului de droguri.”
R.l. 4 I 82 p. 6. ◊ „[...] apoximativ 400 de bănci din
aceste insule servesc drept «placă turnantă»
financiară traficului de stupefiante [...]” R.l. 30 VII
84 p. 6; v. și 16 III 82 p. 6 (din fr. plaque
tournante)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

vérde s. m. (pol.) folosit mai ales la pl.: verzii,

partidul verzilor Aparținător mișcării ecologiste ◊
„În anul recent încheiat, «Verzii», micul partid al
mișcării ecologiste din R.F.G., a obținut câteva
succese notabile.” R.l. 11 I 84 p. 6. ◊ „Recent,
membri ai Partidului Ecologist («verzii») din
BadenWürttemberg [...] au depus o moțiune de
cenzură în parlamentul regional.” R.l. 13 III 85 p.
6. ◊ „Excluzând comuniștii și verzii [...] este de
presupus că electoratul se va îndrepta [...] spre
listele socialiste.” Cotid. 8 X 91 p. 4. ◊ „ Purtătorul
de cuvânt al «verzilor» [...] anunțase miercuri
intrarea iminentă în politică a lui Antonio di
Pietro.” R.l. 4 XI 95 p. 8 (cf. fr. les verts, it. i verdi; I.
Preda în LR 10/92 p. 547)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

PROFÉT (< lat., fr.) s. m. Persoană socotită ca

fiind înzestrată cu însușirea de a prezice, fie prin
revelație, fie prin interpretarea vedeniilor și
oracolelor, de obicei aleasă pentru a îndeplini
această misiune. În „Biblie”, p. (prorocul) este
purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, ales de
acesta ca să perceapă cuvântul divin și să
primească viziuni pe care le va interpreta.
„Biblia” distinge patru mari p., Isaia, Ieremia,
Ezechiel și Daniel, la care se adaugă 12 p. mai
mici (Zaharia, Amos ș.a.); fiecare dintre ei a dat
numele unei cărți a „Bibliei”. Moise este
considerat cel mai mare dintre p., singurul care
a vorbit cu Dumnezeu față-n față. În Islam, este
acceptat titlul de p. pentru marile figuri biblice,
dar ca p. absolut nu este recunoscut decât
Mahomed, interpretul direct și mijlocitorul între
Allah și oameni. ♦ Prin extrapolare, în limbaj
modern, este numit p. orice vizionar ale cărui
presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori
s-au împlinit deja.

sursa: DE (1993-2009) adăugată de blaurb.

acțiuni

HOREA (c. 1731-1785, n. Arada, azi sat Horea,

com. Horea, jud. Alba), conducătorul răscoalei
țăranilor români din Transilvania din 1784-1785.
Se numea Vasile Ursu Nicola, H. fiind poreclă
după obiceiul lui de a „hori”, adică de a cânta.
Iobag pe domeniul fiscal al Zlatnei, este, încă
înainte de răscoală, agitator al țăranilor din
munți și unul dintre purtătorii de cuvânt în
lupta împotriva sarcinilor excesive și a
abuzurilor. În această calitate a călătorit,
împreună cu alții, de patru ori la Viena,
ajungând să prezinte plângerile supușilor chiar
împăratului. Temporar și supus nobiliar, în
Ciucea, pe domeniile Bánffy, moț peregrin, cu
meseria lui de lemnar, a cunoscut prin propria
lui experiență viața semenilor săi iobagi și din
afara munților. – Răscoala condusă de H.,
Cloșca și Crișan. Precedată de agitațiile în jurul
conscripției militare, răscoala a izbucnit la 2 nov.
1784, în Zarand, cuprinzând repede M-ții
Apuseni, comitatele Hunedoara și Alba, trecând
și în comitatele Turda, Cluj, Sibiu și amenințând
să cuprindă toată Transilvania. În culmea
biruinței, țăranii au adresat, la 11 nov., un
ultimatum nobilimii: nobilime să nu mai fie,
pământurile ei să se împartă poporului de rând.
În acțiunea sa, H. a fost secondat de Cloșca și
Crișan, amândoi din Cărpiniș. Împotriva
răscoalei s-a înarmat nobilimea, dar împăratul a
oprit-o de la acțiune militară proprie. Răscoala a
fost reprimată de armata imperială.
Conducătorii au fost prinși, H., Cloșca, la 27
dec., Crișan, la 30 ian., și închiși la Alba Iulia. Aici
au fost cercetați și osândiți de comisia regală de
investigație. Crișan s-a sinucis în închisoare, iar
H. și Cloșca au fost executați, la 28 febr. 1785,
prin frângerea cu roata, în fața câtorva mii de
țărani aduși din comitatele cuprinse de răscoală.
Scopul ultim al răscoalei a fost desființarea
iobăgiei. Ca atare, ea este prima ridicare
revoluționară din cuprinsul țării, marcând
începutul procesului revoluționar de desființare
a raporturilor feudale. Rolul lui H. a fost atât de
important în izbucnirea și desfășurarea ei, încât
evenimentul însuși s-a fixat în istorie sub
numele de „Răscoala lui Horea”. Printre
urmările imediate ale răscoalei trebuie
numărată și patenta de desființare a șerbiei
(Leibeigenschaft) din 22 aug. 1785. Numele lui H.
a rămas mobilizator nu numai pentru luptele de
mai târziu ale țărănimii, dar și pentru luptele de
eliberare ale poporului român în genere.

sursa: DE (1993-2009) adăugată de blaurb.

acțiuni

CUVẤNT , cuvinte , s. n. 1. Unitate de bază a

vocabularului, care reprezintă asocierea unui
sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui
complex sonor; vorbă. ◊ Cuvânt simplu =
cuvânt care conține un singur morfem radical.
Cuvânt primitiv = cuvânt care servește ca
element de bază pentru formarea altor cuvinte .
Cuvânt compus = cuvânt format prin
compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format
prin derivare. Cuvânt -matcă = cuvânt care se
află în fruntea unui articol de dicționar, sub care
se grupează și se glosează toate variantele și
expresiile, uneori și derivatele și compusele. ◊
(Lingv.: în compusul) Cuvânt -titlu = cuvântul
definit în articolul de dicționar respectiv. ◊ Expr.
A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în
stare (sub impulsul unor stări afective
puternice) să exprimi ceea ce gândești. Cu alte
cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b)
deci, prin urmare, așadar. Într-un (sau cu un)
cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar. În
puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu
(sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact,
fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦
Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea
cuvintelor ; calambur. Cuvinte încrucișate = joc
distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe
baza unor indicații date, o serie de cuvinte
astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită
în pătrățele, încât cuvintele citite orizontal să
aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2.
Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ◊
Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la pl.) vorbe
de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau
cuvânt înainte = prefață, introducere (la o
lucrare). Purtător de cuvânt = persoană
autorizată să exprime în mod public păreri care
arată punctul de vedere al forului pe care îl
reprezintă. ◊ Expr. A pune un cuvânt (bun) = a
interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată)
puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe
deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau a curma) cuiva
cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă.
(Reg.) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune.
♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3.
Cuvântare , discurs, conferință. ◊ Expr. A cere
(sau a da, a avea) cuvântul (într-o ședință, într-o
adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de
a vorbi. A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare).
A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și
mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4.
Învățătură, îndrumare, sfat; p. ext. dispoziție,
ordin. ◊ Expr. A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a
asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de
ordine = dispoziție dată de un superior. 5.
Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Om
de cuvânt = om care își ține făgăduielile. Cuvânt
de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune
sau asigurare care angajează cinstea cuiva. A(-și)
da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod
hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe
cuvânt = (a crede) fără a mai controla
exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se
ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune
făcută. 6. Părere, opinie exprimată; punct de
vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7.
(Mai ales la pl.) Discuție; ceartă, ciorovăială. ◊
Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă,
ceartă, sfadă. (Reg.) Nu-i cuvânt = e indiscutabil.
8. Motiv, rațiune, cauză. ◊ Expr. Cu drept cuvânt
= pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.)
Știre, veste, informație; zvon. 10. (Înv.)
Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar)
Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (În
sintagmele) Cuvânt -cheie = a) termen folosit
pentru a marca o diviziune într-un catalog (de
bibliotecă); b) termen al unei unități
frazeologice pe care cade accentul semantic.
Cuvânt -vedetă = termen ales din titlul unei
lucrări sau al unei publicații, care folosește la
orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul
general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.)
Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat ca
o unitate de informație la un moment dat. – Lat.
conventus „adunare, întrunire”, conventum
„înțelegere”.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de LauraGellner

acțiuni

PURTĂTÓR , -OÁRE, purtători , -oare, adj., s. m.

și f. (Persoană) care poartă, care duce sau aduce
ceva cu sine. ◊ Purtător de cuvânt = a)
persoană care ia cuvântul în numele altora într-
un grup, într-o adunare etc.; persoană care
reprezintă interesele altora; b) spec. persoană
fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în
țară și în străinătate știri și textele documentelor
oficiale sau ale unor organizații, instituții etc.
Undă purtătoare = undă electromagnetică de
înaltă frecvență, care, fiind modulată de un
semnal de mesaj, servește la transmiterea
acestuia. (Fin.) Obligație la purtător = obligație
care nu poartă numele proprietarului. Purtător
de germeni = organism uman sau animal care
adăpostește microbi patogeni, de obicei într-
una din cavitățile naturale ale corpului,
constituind, în același timp, o sursă permanentă
de infecție. – Purta + suf. -ător.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni

TRADÚCERE s. f. (< traduce < lat. traducere, cf. fr.

traduire, it. tradurre): 1. transpunere a unui text,
a unei fraze, a unui cuvânt dintr-o limbă în altă
limbă; tălmăcire. 2. transpunere a unui cuvânt
compus dintr-o limbă într-o altă limbă printr-o
perifrază sau printr-o unitate frazeologică, ca de
exemplu: rom. purtător de cuvânt este o
traducere după fr. porte-parole; rom. practică
pedagogică, după rus. pedpraktika; rom. fată în
casă, după germ. Hausmädchen; rom. grădiniță
de copii, după germ. Kindergarten; rom. cuvânt
înainte după fr. avant-propos, rom. sfârșit de
săptămână, după fr. fin de semaine, iar acesta
după engl. weekend; rom. scurt de vedere
(„miop”), după germ. kurzsichtig; rom. aprindere
de plămâni („pneumonie”), după germ.
Lungenentzündung; rom. drum de țară („șosea”),
după germ. Landstrasse etc. ◊ ~ automátă: t. cu
ajutorul unui calculator electronic pe baza
formalizării intuiției traducătorului uman (se
stabilesc regulile analizei limbii din care se
traduce și ale sintezei limbii în care se traduce,
iar regulile de corespondență se organizează
într-o succesiune de operații simple, descrise
riguros). ◊ ~ líberă: t. în care regulile sunt foarte
greu de formalizat (spre deosebire de
traducerea automată).

sursa: DTL (1998) adăugată de valeriu acțiuni

vechil sm [At: AXINTE URICARIUL, LET II, 135/9 /

V: (îrg) vic~ / Pl: ~i / E: tc vekil] 1 (Înv) Locțiitor al
unui suveran, al unui demnitar etc. 2 (Înv)
Reprezentant al unui suveran, al unui demnitar
etc. 3 (Înv) Purtător de cuvânt al unui suveran,
al unui demnitar etc. 4 (Înv) Persoană care avea
împuternicirea de a acționa în numele altei
persoane sau al unui grup de persoane într-o
afacere, într-un litigiu etc. 5 (Înv; pex) Avocat (2).
6 (Iuz) Persoană care supraveghea și administra
munca pe o moșie1 Si: (frr) regizor. 7 (Reg)
Paznic2 (la vie).

sursa: MDA2 (2010) adăugată de blaurb. acțiuni

SEMANTÉM ~e n. lingv. Parte de cuvânt

considerată ca purtătoare a sensului lexical.
/<fr. sémanteme

sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco acțiuni

briefing s. n. (anglicism) Reuniune de informare

și de lucru într-un minister, o întreprindere etc.
◊ „[Primul ministru] a decis ca purtătorul său de
cuvânt să organizeze zilnic câte un briefing [cu
presa].” R.l. 29 X 91 p. 2. ◊ „Domnul profesor
conduce [...] un briefing cu șefii de catedră.”
Calende 6 VI 93 p. 14. ◊ „Obișnuitul briefing de
presă din fiecare vineri de la Palatul Victoria [...]”
R.l. 14 V 94 p. 7 [pron. brífing] (din engl. americ.
briefing; PR 1945, DMN 1957, DMC 1969; T.
Slama-Cazacu în R.lit. 16-22 XII 93 p. 12)

sursa: DCR2 (1997) furnizată de Editura Logos

adăugată de raduborza acțiuni

PLATON (numele original: Aristocles) (427-347 î.

Hr.), filozof grec. Aristocrat atenian, având
ambiții politice și fiind un apropiat al lui Socrate,
a vizitat de mai multe ori Sicilia și pe tiranul
Dinoysos II. Unul dintre cei mai mari gânditori ai
Antichității. A întemeiat la Atena (c. 387 î. Hr.)
școala filozofică numită Academia. Discipol al lui
Socrate, care apare ca purtătorul lui de cuvânt
în cele peste 20 de dialoguri ale sale
(„Banchetul”, „Fedon”, „Statul”, „Parmenide”
ș.a.); deși nu există certitudine în privința scrierii
lor, sunt repartizate, de regulă, în trei grupuri:
timpurii, de mijloc și târzii. Adevărata realitate o
constituie, după P., Ideile sau Formele (eidos, de
ex. Ideea de frumos sau „frumosul în sine”,
Ideea de om etc.), esențe inteligibile, constituind
o existență în sine în afara spațiului și timpului;
copiile sau umbrele degradate ale Ideilor ar fi
lucrurile din realitatea sensibilă. Acestea din
urmă, fiind într-o continuă curgere, devenire, nu
au deplină realitate, nu pot fi obiect al științei, ci
numai al „opiniei” (doxa); adevărata știință se
întemeiază pe „reamintirea” (anamnesis) Ideilor,
pe care sufletul nemuritor al omului le-a
contemplat într-o existență anterioară. P. a
pregătit terenul pentru constituirea logicii ca
știință de către Aristotel. Concepția filozofică a
lui P. constituie fundamentul unei utopii sociale
aristocratice. Statul ideal, imaginat de el, trebuie
să fie împărțit în trei caste: 1) „filozofii”,
conducători, 2) „gardienii”, apărători ai statului,
3) agricultorii și meseriașii; sclavii nu făceau
parte din stat. P. este întemeietorul unor teorii
etice și estetice originale, bazate și ele pe teoria
Ideilor. Filozofia sa a influențat întreaga evoluție
ulterioară a idealismului, rămânând până astăzi
un model clasic. Maestru al dialogului și unul
dintre marii stiliști ai prozei din Grecia antică.

sursa: DE (1993-2009) adăugată de blaurb.

acțiuni

SEMANTÉM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate

de bază a cuvântului , în cadrul unei familii
lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina