Sistemul unitar de pensii publice

Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public de pensii bazat
pe aceleaşi norme de
drept, pentru toţi participanţii la sistem;

b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a
participa la sistemul
public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;

c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza

contribuţiilor datorate de
persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale
cuvenindu-se în temeiul
contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii,
contribuabili şi beneficiari, un
tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte
drepturile şi obligaţiile
prevăzute de lege;

e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata
obligaţiilor ce revin
sistemului public de pensii, conform legii;

f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă
reciproc obligaţii şi
beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de
lege;

g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii,

conform legii;

h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;

i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.

Definiții:

-asigurat - persoana fizică pentru care angajatorul/entitatea asimilată angajatorului este obligat/ă să
reţină şi să plătească contribuţia de asigurări sociale,
persoana fizică care realizează venituri din activităţi independente sau drepturi de proprietate
intelectuală şi care, pe baza declaraţiei individuale de asigurare,
datorează contribuţia de asigurări sociale, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
persoana fizică ce achită contribuţia de asigurări sociale pe baza contractului de asigurare socială,
potrivit prezentei legi;
-contract de asigurare socială - contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice şi casele teritoriale
de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în
vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat
la calculul acestei categorii de pensie;

-contribuabil - persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public
de pensii, conform prezentei legi;

-declaraţie individuală de asigurare - declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea

veniturilor care reprezintă baza de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente sau din
drepturi de proprietate intelectuală pentru care există obligaţia
depunerii acesteia şi care constituie documentul pe baza căruia se stabileşte, în sistemul public de
pensii, stagiul de cotizare şi punctajul lunar, anual şi mediu
anual;

-declaraţie nominală de asigurare - declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea

veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, precum
şi în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi
de proprietate intelectuală, altele decât cele prevăzute la lit. e), care constituie documentul pe baza
căruia se stabileşte stagiul de cotizare şi punctajul lunar, anual
şi mediu anual;

-locuri de muncă în condiţii deosebite - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc
profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de
servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri
profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu
consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;

-locuri de muncă în condiţii speciale - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc
profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de
servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la
îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în
activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;

-perioade asimilate - perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale
şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public
de pensii;

-prestaţii de asigurări sociale - veniturile de înlocuire acordate la intervenirea riscurilor asigurate sub
formă de pensii, ajutoare sau alte tipuri
de prestaţii prevăzute de prezenta lege, pentru pierderea totală ori parţială a veniturilor asigurate;

-punctaj lunar - numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câştigului
salarial brut lunar sau, după caz, a
venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul
salarial mediu brut din luna respectivă,
comunicat de Institutul Naţional de Statistică;

-punctaj anual - numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut
prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor
lunare;

-punctaj mediu anual - numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului
total realizat de acesta în întreaga perioadă
de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data
pensionării;

-riscuri asigurate - evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă instituţiile sistemului public
de pensii să acorde asiguraţilor
prestaţiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bătrâneţe şi deces);

-stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la
sistemul public de pensii, precum şi cea pentru
care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la
sistemul public de pensii;

-stagiu complet de cotizare - perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au
realizat stagiul de cotizare pentru a putea
beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială;

-stagiu minim de cotizare - perioada minimă de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au
realizat stagiul de cotizare pentru a putea
beneficia de pensie, la împlinirea vârstei standard de pensionare;

-stagiu potenţial - perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare şi
acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca
o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante;

-vârstă standard de pensionare - vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, la care
aceştia pot obţine pensie pentru limită de
vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege;

-câştig salarial brut/salariu lunar brut - veniturile din salarii sau asimilate salariilor care au
constituit/constituie baza de calcul al contribuţiei
de asigurări sociale, conform legislaţiei în vigoare pentru perioadele ulterioare datei de 31 martie
2001;

x) nevăzător - persoana care prezintă deficienţă vizuală gravă, din cauza căreia este încadrată în grad
de handicap grav;

y) venituri din activităţi dependente - venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor.

-Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi: cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe
perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au
domiciliul sau reşedinţa în România, în
condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la care România este parte.

-Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de

prestaţii de asigurări sociale, conform
prezentei legi.
În sistemul public de pensii sunt asigurate:

obligatoriu, prin efectul legii:

I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă,funcţionarii publici și

alte persoane care realizează venituri
asimilate salariilor pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale, potrivit prevederilor
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal.

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori
judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei
meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi
obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite
în continuare şomeri;

IV. persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din drepturi de proprietate
intelectuală, pentru care se datorează
contribuţie de asigurări sociale, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare.
facultativ, în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obţinerii pensiei pentru limită de
vârstă şi, după caz, în vederea completării
venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie. Contractul de asigurare socială se
încheie între persoana interesată sau, după
caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială şi casa teritorială de
pensii competentă, în funcţie de domiciliul
sau reşedinţa persoanei.Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte
de la data înregistrării acestuia la casa
teritorială de pensii. Contractul de asigurare socială se reziliază din iniţiativa casei teritoriale de
pensii, în cazul neplăţii contribuţiei de
asigurări sociale pentru o perioadă de 6 luni consecutive.

Constituie stagiu de cotizare

-perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în
sistemul public de pensii
din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale
la care România este
parte.

-perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile reglementate prin
instrumente juridice cu
caracter internaţional la care România este parte şi/sau regulamente comunitare.

Contribuabilii sistemului public de pensii sunt cei care datorează contribuţii de asigurări sociale:

a) persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, cele care realizează
venituri ca urmare a
desfăşurării unor activităţi independente, precum şi cele care realizează venituri din drepturi de
proprietate intelectuală;

b) persoanele juridice şi fizice care au calitatea de angajatori, precum şi entităţile asimilate

angajatorilor.

c)persoanele fizice care sunt asigurate, conform prezentei legi, pe baza contractului de asigurare
socială.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt prevăzute în Codul fiscal.

Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi:

I.normale

II. deosebite

(HOTĂRÂRE Nr. 1.014 din 30 decembrie 2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de
încadrare a locurilor de muncă în
condiţii deosebite )

III.speciale:

-unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din
timpul normal de muncă în luna
respectivă;

-activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi
II de expunere la radiaţii;

-aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

-activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3din lege.

-activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4;

-activităţile din industria de armament referitoare la: fabricarea, manipularea, transportul

nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre,
pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unităţile de producţie a explozivilor, precum şi
fabricarea nitrocelulozelor şi a
celuloidului în aceleaşi unităţi de producţie a explozivilor; fabricarea muniţiilor şi a elementelor de
muniţii, locurile de muncă în care
se execută operaţii cu exploziv de iniţiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum şi
locurile de muncă în care se
execută operaţii cu explozivi aromatici, la care angajaţii vin în contact direct cu aceştia; operaţii de
distrugere a muniţiilor încărcate şi a
elementelor de muniţii încărcate, a pulberilor, a explozivilor şi a produselor pirotehnice; delaborarea
muniţiilor şi a elementelor
pirotehnice încărcate cu substanţe explozive sau incendiare;

-sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi
specifice: control nedistructiv cu
radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/
demontare schele, lăcătuşerie
montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.

În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;

b) pensia anticipată;

c) pensia anticipată parţială;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaş.

Pensia pentru limită de vârstă.Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63
de ani pentru femei. Stagiul minim de
cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Stagiul complet de cotizare este de
35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru
bărbaţi. Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de
vârstă, cu reducerea vârstelor standard de
pensionare(condiții deosebite și speciale). Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii
de handicap preexistent calităţii de
asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare. Reducerile vârstelor standard de
pensionare pot fi cumulate fără ca
reducerea totală să fie mai mare de 13 ani. Vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de
ani pentru femei şi de 52 de ani pentru
bărbaţi.

Pensia anticipată.Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de
pensionare, persoanelor care au realizat
un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de
prezenta lege.Cuantumul pensiei anticipate se
stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei pentru limită de vârstă.La acordarea
pensiei anticipate, reducerea vârstei
standard de pensionare nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege
sau de alte acte normative.La data îndeplinirii
condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie
pentru limită de vârstă şi se recalculează
prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de
suspendare a plăţii pensiei
anticipate.Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu.
Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în
zonele afectate de poluarea remanentă din cauza extracţiei, preparării şi arderii cărbunelui sau a
şisturilor bituminoase, a extracţiei şi preparării
minereurilor de uraniu, a extracţiei şi prelucrării minereurilor feroase şi neferoase cu conţinut de praf
sau de emisii de gaze cu efect de seră, de
amoniac şi derivate, de cupru, plumb, sulf, azot, fosfor, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor,
feldspat şi siliciu ori de radiaţii din
minereuri radioactive, hidrogen sulfurat, crom trivalent, crom hexavalent, cianuri, de pulberi
metalice şi/sau de cocs metalurgic, a prelucrării
ţiţeiului sulfuros, desulfurarea benzinei, a ţiţeiului parafinos şi neparafinos, a distilării ţiţeiului în
vederea producerii păcurii şi a uleiurilorpe o
rază de 8 km în jurul localităţii în care se află situl contaminat, beneficiază de reducerea vârstei
standard de pensionare cu 2 ani fără
penalizare.

Pensia de invaliditate
.Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare
prevăzută în lege şi care
şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii (elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au
pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în
timpul şi din cauza practicii profesionale );

b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca(beneficiază și persoanele care au

realizat stagiu de cotizare de cel puţin 2 ani
din ultimii 5 ani anteriori datei încadrării în grad de invaliditate).

d)ersoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi,
ca urmare a participării la lupta pentru
victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie
1989, care erau cuprinşi într-un sistem de
asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate
în aceleaşi condiţii în care se acordă
pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de

autoîngrijire;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de
autoîngrijire;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana
putând să presteze o activitate
profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, până la
data împlinirii vârstei standard de
pensionare prevăzută de prezenta lege, de către medicul specializat în expertiza medicală a
capacităţii de muncă din cadrul CNPP, denumit în
continuare medic expert al asigurărilor sociale.

Pensia de urmaş. Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul
decedat era pensionar sau îndeplinea
condiţiile pentru obţinerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de urmaş: până la vârsta de 16
ani;dacă îşi continuă studiile într-o formă de
învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;pe
toată durata invalidităţii de orice grad,
dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard
de pensionare, dacă durata căsătoriei a
fost de cel puţin 15 ani.În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10
ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit
soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an
de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este
invalid de gradul I sau II, dacă durata
căsătoriei a fost de cel puţin un an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă
decesul soţului susţinător s-a produs ca
urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare din
activităţi dependente ori dacă acestea
sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat.

Soţul supravieţuitor care nu se află în niciuna din situațiile prezentate beneficiază de pensie de urmaş
pe o perioadă de 6 luni de la data
decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare din activităţi dependente sau dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în
vârstă de până la 7 ani, beneficiază de
pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care
nu realizează venituri lunare din activităţi
dependente sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de
susţinător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1), în
funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel: 50% - pentru un singur urmaş;75% - pentru 2
urmaşi;100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea
drepturilor de pensie de urmaş, calculate după
fiecare părinte.

Copiii şi soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de
lege pentru obţinerea pensiei de urmaş
după susţinătorul decedat pot opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Calculul pensiilor
Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu
valoarea unui punct de pensie.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat
din însumarea punctajelor anuale ale
asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare. Punctajul anual al
asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a
sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut sau,
după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale,
la câştigul salarial mediu brut din luna
respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizează:

a) cuantumul pensiei de invaliditate(pensia de invaliditate),

b) 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective(studii superioare, serviciul
militar, concediu pentru creșterea
copilului),

c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, în situaţiile(incapacitate

temporară de muncă).

În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate şi care, în aceeaşi perioadă, obţin
venituri pentru care se datorează contribuţia de
asigurări sociale, la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare,
aceste venituri şi cele stabilite pentru
perioadele asimilate.

Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept să obţină o pensie de invaliditate, punctajul
lunar este de:

a) 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;

b) 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;

c) 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.

Pentru perioadele în care persoana a fost şomer, la determinarea punctajului lunar se iau în
considerare drepturile băneşti lunare acordate care
au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Pentru perioadele în care persoana a beneficiat de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat
contribuţia din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, la determinarea punctajului lunar se utilizează drepturile băneşti lunare acordate care au
constituit baza de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale.

Stabilirea şi plata pensiilor

Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei
căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în
plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură
specială.

Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute
de lege, se depune, începând cu data
îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază
persoana.

În aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte, persoanele
domiciliate în străinătate pot transmite
cererea prin care solicită pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se
dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de
lege, la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de ultimul loc în care au fost asigurate în
România.

Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor legale poate fi retrasă de persoana care a
depus-o, până la emiterea deciziei de
pensionare.

Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta
lege, şi se acordă de la data
înregistrării cererii. În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă
şi de la o altă dată, după cum urmează:

a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de
la data încetării calităţii de asigurat,
cu excepţia persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială şi a acelora care pot
cumula pensia cu respectivele venituri, dacă
cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra
capacităţii de muncă, în situaţia pensiei de
invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;

b) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen
de 30 de zile de la data decesului, în
situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;

c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în
situaţia pensiei de urmaş acordate
persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;

d) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de

zile de la această dată, în situaţia
pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la
vârsta standard de pensionare, ulterior
decesului susţinătorului.

-Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de
pensii, în termen de 45 de zile de la data
înregistrării cererii.
-În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între
sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal
cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce
se impun, prin decizie de revizuire.
Sumele rezultate se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie,
calculat de la data constatării
diferenţelor. Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare,
perioadelor asimilate stagiilor de cotizare
prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea
drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea
acesteia.Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de
cotizare, pot solicita recalcularea pensiei,
în condiţiile legii.Sumele rezultate în urma recalculării se acordă începând cu luna următoare celei în
care a fost înregistrată solicitarea.

-În sistemul public de pensii plata pensiei se face lunar.Pensia se plăteşte personal titularului,
tutorelui sau curatorului acestuia, persoanei
căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul urmaş sau, după caz, mandatarului desemnat
prin procură specială.Plata pensiei se
face, în funcţie de opţiunea pensionarului, după cum urmează:

a) la domiciliul sau, după caz, reşedinţa pensionarului, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate
între CNPP şi Compania Naţională
"Poşta Română" - S.A.;

b) în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între CNPP şi
băncile comerciale, precum şi între CNPP
şi alte instituţii de credit, conform legii.

Pensia încetează și se suspendă în condițiile legii.

Alte drepturi de asigurări sociale

În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi,
următoarele prestaţii:

a) tratament balnear, altul decât cel care, potrivit legii, se suportă de la bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate,
pentru asiguraţi şi pensionari;

Acordarea prestaţiilor privind tratamentul balnear se face prin atribuirea de bilete de tratament
solicitanţilor îndreptăţiţi, în limita numărului
de locuri asigurate în unităţi de tratament din proprietatea CNPP, precum şi a numărului de locuri
contractate cu alte unităţi de profil şi a
sumelor alocate pentru această prestaţie prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Asiguraţii şi pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament balnear, în condiţiile
prezentei legi, după cum urmează:

a) gratuit - pensionarii de invaliditate, în cadrul programului de recuperare întocmit de medicul

expert al asigurărilor sociale;
b) cu suportarea de către beneficiar a unei contribuţii băneşti - asiguraţii sistemului public de pensii şi
pensionarii, alţii decât cei prevăzuţi la
lit. a).

Durata tratamentului balnear este de 12 - 18 zile.

b) bilete de odihnă se pot acorda, în condiţiile prezentei legi, asiguraţilor sistemului public de pensii
care îşi desfăşoară activitatea în
instituţiile publice în care nu este reglementată constituirea fondului social, cu suportarea de către
beneficiar a unei părţi din costul biletului.
Diferenţa până la costul integral al biletului de odihnă se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de
stat.

c) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei unuia
dintre aceştia.

În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană
care face dovada că a suportat
cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele,
tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora,
oricare persoană care face această dovadă.Dovada se poate face prin orice mijloc de probă admis de
lege.

Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi
nu poate fi mai mic decât valoarea
câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Jurisdicția asigurărilor sociale

Procedură administrativă

Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.

Deciziile de pensie necontestate în termen de 45 de zile sunt definitive.

Comisia Centrală de Contestaţii este organism de verificare, care examinează şi hotărăşte asupra
deciziilor de pensie emise de casele
teritoriale de pensii şi urmăreşte aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.

Organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii se stabilesc prin ordin al

ministrului muncii şi justiţiei sociale.

În soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centrală de Contestaţii adoptă hotărâri.

Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

În termen de 5 zile de la adoptare, hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii se comunică

persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de
pensii.

Hotărârile pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la

comunicare.
Hotărârile care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termen sunt definitive.

Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

- modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare

socială;

-modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, în cazul contractului de asigurare

socială;

-înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială;

-hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii privind deciziile de pensii;

-deciziile comisiilor medicale regionale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind

deciziile medicale asupra capacităţii de
muncă;

-deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii;

-plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi;

-deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte

drepturi prevăzute de legi speciale;

-alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect
drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de
serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.

Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt
definitive.

Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu
litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii
de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.
Pilonul II de pensii.Fondurile de pensii administrate privat(Legea nr.411/2004)

Definiții

-active ale unui fond de pensii administrat privat - instrumente financiare, inclusiv instrumente
financiare derivate, precum şi numerar,
rezultate ca urmare a investirii activelor personale ale participanţilor;
-activ personal - suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond
deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la
zi a unei unităţi de fond;

-act individual de aderare - un înscris prin care o persoană îşi manifestă actul de voinţă de a fi parte la
contractul de societate civilă şi la
prospectul schemei de pensii private;

-administrator special - persoană juridică autorizată să administreze un fond de pensii administrat

privat, desemnată sau selectată de
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, şi care se subrogă în drepturile şi obligaţiile
administratorului pentru o perioadă
determinată;

-administrator - societatea comercială pe acţiuni constituită în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei

în vigoare şi cu prevederile prezentei
legi, denumită societate de pensii, care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor
de pensii şi, opţional, furnizarea de
pensii private;

contract de administrare - contractul încheiat între administrator şi participant, care are ca obiect
administrarea fondului de pensii;

-contribuţii - sumele plătite de participanţi şi/sau în numele acestora la un fond de pensii administrat
privat;

-depozitar - instituţia de credit din România, autorizată de Banca Naţională a României, în

conformitate cu legislaţia bancară, ori sucursala
din România a unei instituţii de credit, autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene sau
aparţinând Spaţiului Economic European,
avizată de Comisie pentru activitatea de depozitare, potrivit legii, căreia îi sunt încredinţate spre
păstrare, în condiţii de siguranţă, toate
activele fiecărui fond de pensii administrat privat;

-fond de pensii administrat privat, denumit în continuare fond de pensii - fondul constituit prin
contract de societate civilă, încheiat între
participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi
cu dispoziţiile prezentei legi;

-fond de garantare a pensiilor - fondul înfiinţat din contribuţii ale administratorilor şi ale furnizorilor
de pensii, având scopul de a proteja
drepturile participanţilor şi ale beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii
administrate privat, reglementat şi
supravegheat de Comisie;

-instituţie de colectare - instituţia care are ca atribuţie legală colectarea contribuţiilor individuale de
asigurări sociale, respectiv Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală;

-instituţie de evidenţă - instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public
de pensii, respectiv Casa Naţională de
Pensii Publice şi casele de pensii sectoriale;

-instrumente financiare - înseamnă:

a) valori mobiliare;

b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;

c) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an şi certificate
de depozit;

d) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri;

e) contracte forward pe rata dobânzii;

f) swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni;

g) opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. a) - d), inclusiv contracte similare cu decontare
finală în fonduri; această categorie
include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii;

h) orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru al
Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului
Economic European sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de
piaţă;

-participant - persoana care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de
pensii şi care are un drept viitor la o
pensie privată;

-pensie privată - suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar şi
distinct de cea furnizată de sistemul
public;

-plătitor - persoana fizică sau juridică care, după caz, reţine şi virează contribuţia individuală de
asigurări sociale;

Fondul de pensii

-Resursele financiare ale fondului de pensii se constituie din:

a) contribuţiile nete convertite în unităţi de fond;

b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie;

c) dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen;

d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la lit. a) - c).

-Un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de faliment.

Prospectul schemei de pensii private este elaborat şi propus de administrator și autorizat de Comisia
de Supraveghere a Sistemului de
Pensii Private, - autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul
Parlamentului României, potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005.

Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte prin normele Comisiei şi cuprinde în mod
obligatoriu cel puţin
următoarele elemente:

a) denumirea şi sediul administratorului;

b) condiţiile de eligibilitate a participanţilor pentru aderarea la schema de pensii private;

c) modalitatea de împărţire între participanţi a sumelor rezultate din investirea activelor;

d) principiile investiţionale ale schemei de pensii private;

e) riscurile financiare, tehnice şi de altă natură implicate de schema de pensii private;

f) natura şi distribuţia riscurilor prevăzute la lit. e);

g) dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor la schema de pensii private asupra sumei

existente în conturile
individuale;

h) condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private;

i) condiţiile de acordare a prestaţiilor private în caz de invaliditate;

j) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii, defalcate pe categorii de

comisioane;

k) periodicitatea şi procedura de raportare a informaţiilor către participanţi;

l) condiţiile şi procedurile de încetare a participării şi de transfer la un alt fond de pensii administrat

privat.

Comisia verifică îndeplinirea obligaţiei administratorilor de investire prudenţială a activelor fondurilor

de pensii administrate privat, cu
respectarea, în principal, a următoarelor reguli:

a) investirea în interesul participanţilor şi beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potenţial de interese,
administratorul care gestionează
activele fondurilor de pensii administrate privat trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă
numai în interesul acestora;

b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar
cele deţinute pentru acoperirea fondului
de garantare şi a provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi
duratei drepturilor cuvenite participanţilor
şi beneficiarilor;
c) investirea să se efectueze preponderent în instrumente tranzacţionate pe o piaţă reglementată,
astfel cum este definită în Legea nr.
297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare; investiţiile în instrumente
care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă
reglementată trebuie să nu depăşească niveluri prudenţiale;

d) investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la
scăderea riscurilor investiţiei sau
facilitează gestionarea eficientă a portofoliului;

e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un

anumit activ, emitent sau grup de societăţi
comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul activelor;

f) investirea activelor fondurilor de pensii administrate privat de către administratorii acestora nu

trebuie să fie bazată în mod exclusiv pe
ratinguri de credit emise de agenţiile de rating de credit.

Participanţi

Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate în virtutea legii cu modificările şi
completările ulterioare, şi care
contribuie la sistemul public de pensii, trebuie să adere la un fond de pensii.

Persoanele, altele decât cele prevăzute mai sus în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja
asigurate şi contribuie la sistemul public de
pensii, pot adera la un fond de pensii.

Persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor
individuale de muncă încheiate cu
angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi care se încadrează în condiţiile
prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt exceptate de la
prevederile alin. (1), în perioada 1
ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028 inclusiv.

O persoană nu poate fi participant, în acelaşi timp, la mai multe fonduri de pensii reglementate de
prezenta lege şi poate avea un singur
cont la fondul de pensii al cărui participant este, cu excepţia decesului unui participant înainte de
deschiderea dreptului la pensia
privată, beneficiarilor li se deschide câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit
participantul decedat, în care se transferă
activele cuvenite fiecăruia.

O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din
proprie iniţiativă sau în urma
repartizării sale de către instituţia de evidenţă.

O persoană devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din
proprie iniţiativă sau în urma
repartizării sale de către instituţia de evidenţă.
La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra condiţiilor schemei de pensii
private, mai ales în ceea ce priveşte:
drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii private, riscurile financiare, tehnice şi de
altă natură, precum şi despre
natura şi distribuţia acestor riscuri.

Este interzisă delegarea sau reprezentarea pentru semnarea actului de aderare.

După aderare sau repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot
retrage din sistemul fondurilor de
pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la
sistemul public de pensii, până la
deschiderea dreptului la pensia privată.

În situaţia în care un participant doreşte să adere la alt fond de pensii, acesta este obligat să îi notifice
în scris administratorului fondului de
pensii de la care se transferă, cu 30 de zile calendaristice înainte de aderarea efectivă la noul fond de
pensii, şi să îi trimită acestuia o copie de
pe noul act de aderare.

Calitatea de participant la vechiul fond de pensii încetează la data la care se realizează transferul de
disponibilităţi, iar calitatea de participant
la noul fond de pensii începe la aceeaşi dată.

Contribuţia la fondul de pensii este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la
sistemul public de pensii.

Contribuţia la fondul de pensii se deduce din veniturile brute lunare care reprezintă bază de calcul
pentru contribuţia individuală de asigurări
sociale, iar începând cu data de 1 ianuarie 2018 cota de contribuţie la fondul de pensii este de 3,75%.

Fiecare participant are un cont individual.

Contribuţiile şi transferul de lichidităţi băneşti la un fond de pensii se convertesc în unităţi de fond în

maximum două zile lucrătoare de la
data încasării acestora, iar valoarea unităţii de fond este de 10 lei.

Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru
limită de vârstă în sistemul public.

Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite,
diminuate cu penalităţile de transfer şi
comisioanele legale.

Pilonul III.Legea nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative

Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul, funcţionarul public sau persoana
autorizată să desfăşoare o
activitate independentă, potrivit legii, persoana care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau
care este numită în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, membrul unei societăţi
cooperative potrivit Legii nr.
1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, precum şi altă persoană care realizează
venituri din activităţi
profesionale sau agricole, care aderă la un fond de pensii facultative şi care contribuie sau/şi în
numele căreia s-au plătit
contribuţii la un fond de pensii facultative şi are un drept viitor la o pensie facultativă.

Aderarea la un fond de pensii facultative este o opţiune individuală.

La semnarea actului de aderare participanţii sunt informaţi asupra condiţiilor schemei de pensii
facultative, mai ales în ceea ce
priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în schema de pensii facultative, riscurile financiare,
tehnice şi de altă natură,
precum şi despre natura şi distribuţia acestor riscuri.

Actul individual de aderare este un contract scris, încheiat între persoana fizică şi administrator, şi
conţine acordul persoanei la
contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii facultative, precum şi faptul că a
primit o copie a acestor
documente şi a acceptat conţinutul acestora.

Contribuţiile la un fond de pensii facultative se stabilesc conform regulilor acelei scheme de pensii
facultative, se reţin şi se
virează de către angajator, odată cu contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, sau de către
participant, lunar, în contul
fondului de pensii specificat în actul individual de aderare.Contribuţia la un fond de pensii facultative
poate fi de până la 15%
din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de
pensii
facultative.Contribuţia poate fi împărţită între angajat şi angajator potrivit prevederilor stabilite prin
contractul colectiv de
muncă sau, în lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu reprezentanţii angajaţilor.Angajatorul
şi sindicatul sau, după
caz, reprezentanţii salariaţilor, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unităţi
sau de ramură, ori
angajatorul singur sau prin asociere cu alţi angajatori şi reprezentanţii salariaţilor, în lipsa unui
contract colectiv de muncă
şi/sau în lipsa sindicatului, pot propune participarea la un fond de pensii facultative.

Dreptul la pensia facultativă se deschide, la cererea participantului, cu îndeplinirea următoarelor

condiţii cumulative:

a) participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;

b) au fost plătite minimum 90 de contribuţii lunare;

c) activul personal este cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei facultative minime.

Se exceptează de la situaţiile menționate:

a) participantul nu îndeplineşte una dintre condiţii(au fost plătite minimum 90 de contribuţii lunare,
activul personal este cel
puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei facultative minime) caz în care primeşte suma existentă
în contul său ca plată
unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la alegerea sa;

b) participantul beneficiază de pensie de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea
activităţii, caz în care poate
obţine:

1. suma existentă în contul său ca plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5
ani, dacă nu
îndeplineşte condiţia ca activul personal să fie de cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei
facultative minime

2. o pensie facultativă ale cărei condiţii şi termene sunt stabilite prin lege specială privind organizarea
şi funcţionarea
sistemului de plată a pensiilor reglementate şi supravegheate de Comisie, dacă îndeplineşte condiţia
ca activul personal să fie
de cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei facultative minime.

c) decesul participantului a survenit înainte de depunerea cererii pentru obţinerea unei pensii
facultative, caz în care suma din
cont se plăteşte beneficiarilor, în condiţiile şi în cuantumul stabilite prin actul individual de aderare şi
prin actul de succesiune;

d) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la pensia facultativă, caz în care
sumele aferente se plătesc
către persoana nominalizată;

e) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la pensia facultativă şi acesta nu a

ales un tip de pensie
facultativă cu componenta de supravieţuitor, caz în care sumele aferente se plătesc beneficiarilor.

Asistenţa de sănătate publică(Legea nr. 95 republicată din 14 aprilie 2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii)

Definiții

-sănătatea publică - starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de sănătate:

socio-economici, biologici, de mediu, stil de
viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate;

-promovarea sănătăţii - procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi controla
şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic,
psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor în sănătate;

-supravegherea - activitatea de colectare sistematică şi continuă, analiza, interpretarea şi

diseminarea datelor privind starea de sănătate a
populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de
sănătate publică şi sunt instituite măsurile de
prevenire şi control;

-evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din
mediul natural, de viaţă şi de muncă şi la cei
rezultaţi din stilul de viaţă individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei;

-controlul în sănătate publică - exercitarea activităţilor de control privind aplicarea prevederilor

legale de sănătate publică;

-principiul precauţiei - instrumentul prin care direcţia de sănătate publică decide şi intervine în
situaţii în care se apreciază că există un
potenţial risc pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentaţii ştiinţifice insuficiente;

-ghiduri şi protocoale de practică medicală - documente elaborate de comisiile de specialitate ale

Ministerului Sănătăţii cu consultarea
societăţilor medicale de profil şi cu avizul Colegiului Medicilor din România, cu rol operaţional care
structurează transpunerea la nivel
naţional a recomandărilor pentru practica clinică, dezvoltate în mod transparent şi sistematic prin
metodele medicinei bazate pe dovezi cu
scopul orientării deciziei privind intervenţiile în sănătate.

-asistenţă medicală primară - segmentul de asistenţă medicală care furnizează îngrijiri ce întrunesc
toate caracteristicile menţionate în
lege(Termenul asistenţă medicală primară defineşte furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare,
de prim-contact, indiferent de natura
problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa
acesteia)şi având ca furnizor specializat
şi de sine stătător cabinetul de medicină de familie;

-medicină de familie - specialitatea medicală clinică, de practică publică autorizată, dobândită în

condiţiile legii;

-medicul specialist de medicină de familie - medicul care a obţinut specialitatea medicină de familie,
în condiţiile legii;

-medic de medicină generală - absolvent al facultăţii de medicină sau pediatrie din România,
promoţie anterioară anului 2005, care nu a dobândit
calificarea de medic specialist, dar a întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor
anterioare prezentei legi. De aceste prevederi
beneficiază şi titularii diplomei de medic, obţinută anterior anului 2005 în străinătate şi echivalată în
România, care nu au dobândit calificarea de medic
specialist, dar au întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei
legi;

-medic de familie - medicul specialist de medicină de familie şi, prin asimilare, medicul de medicină
generală; acest termen nu constituie un titlu
profesional;

-cabinet de medicină de familie - unitatea sanitară privată specializată în furnizarea de servicii

medicale în asistenţa medicală primară, organizată în
condiţiile legii. Prin excepţie, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie îşi pot înfiinţa în
structură cabinete de medicină de familie, ca unităţi
sanitare publice;

-grupul de practică - asocierea formală a doi sau mai mulţi medici de familie titulari de cabinete de
medicină de familie, în vederea furnizării de servicii
şi/sau a utilizării în comun a unor resurse;

-patrimoniul de afectaţiune profesională - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor medicului

afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca
o fracţiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia;

-praxisul de medicină de familie - reuneşte patrimoniul de afectaţiune profesională, infrastructura

cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosinţa
medicului, şi clientela;

-episodul de îngrijire - totalitatea consultaţiilor/intervenţiilor determinate de o problemă de

sănătate, din momentul apariţiei sale până la remisiunea
completă;

-serviciile de medicină de familie - serviciile furnizate de un cabinet de medicină de familie unei

populaţii desemnate;

-cabinete santinelă - cabinete de medicină de familie care utilizează sisteme speciale de înregistrare
continuă a episoadelor de îngrijire la nivelul asistenţei
medicale primare, pentru populaţiile deservite;

-medic titular al cabinetului de medicină de familie - medicul deţinător al patrimoniului de

afectaţiune profesională sau al unei părţi a acestuia.

Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile şi
condiţiile necesare pentru:

a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în

muncă;

b) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică;

c) vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.

Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează astfel:

a) de la bugetul Ministerului Sănătăţii, din bugetul de stat şi din venituri proprii, pentru programele
naţionale de sănătate publică;

b) de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru programele naţionale
de sănătate curative;

c) din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.

Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi:

a) toţi cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în ţară;

b) cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi au obţinut prelungirea dreptului de şedere
temporară ori au domiciliul în România;

c) cetăţenii statelor membre ale UE, SEE şi Confederaţiei Elveţiene care nu deţin o asigurare încheiată
pe teritoriul altui stat
membru care produce efecte pe teritoriul României, care au solicitat şi au obţinut dreptul de
rezidenţă în România, pentru o perioadă
de peste 3 luni;

d) persoanele din statele membre ale UE, SEE şi Confederaţiei Elveţiene care îndeplinesc condiţiile de
lucrător frontalier şi anume
desfăşoară o activitate salariată sau independentă în România şi care rezidă în alt stat membru în
care se întoarce de regulă zilnic ori
cel puţin o dată pe săptămână;

e) pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România şi care îşi stabilesc
reşedinţa pe teritoriul unui stat
membru al UE, al unui stat aparţinând SEE sau al Confederaţiei Elveţiene, respectiv domiciliul pe
teritoriul unui stat cu care România
aplică un acord bilateral de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate.

Categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, în condiţiile art. 154 din Legea
nr. 227/2015, cu modificările
şi completările ulterioare:

a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,
inclusiv absolvenţii de liceu, până la
începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenici sau
studenţi, studenţii-doctoranzi care desfăşoară
activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 - 6 ore convenţionale
didactice pe săptămână, precum şi
persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi
sau gradaţi profesionişti;

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului;

c) soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor
drepturi magistraţilor care au fost
înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945 - 1989, cu modificările
ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în
România cu începere de la 6 septembrie
1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
189/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor
şi văduvelor de război, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea
unor drepturi persoanelor care au efectuat
stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi
persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei
Române din Decembrie 1989, pentru
revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta
muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -
Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru drepturile
băneşti acordate de aceste legi;

e) persoanele cu handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii,

până la vindecarea respectivei afecţiuni;

g) femeile însărcinate şi lăuzele;

h) persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă,
acordate în urma unor accidente de muncă
sau a unor boli profesionale, precum şi cele care se află în concedii medicale acordate potrivit
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 399/2006,
cu modificările şi completările ulterioare;

i) persoanele care se află în concediu de acomodare, potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura
adopţiei, republicată, în concediu pentru
creşterea copilului potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi
indemnizaţia lunară pentru creşterea
copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

j) persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unităţile
penitenciare, precum şi persoanele care
se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă privative de libertate, respectiv
persoanele care se află în perioada de amânare
sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;

k) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie
socială care se acordă din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii;

l) persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare
preventivă, străinii aflaţi în centrele de cazare în
vederea returnării ori expulzării, precum şi cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se
află în timpul procedurilor necesare
stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

m) persoanele fizice care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, cu modificările şi
completările ulterioare;

n) persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii, precum şi pentru
veniturile realizate din drepturi de
proprietate intelectuală;

o) persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel
mult 12 luni;

p) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat pentru Culte;

q) voluntarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de urgenţă voluntare, în baza
contractului de voluntariat, pe perioada
participării la intervenţii de urgenţă sau a pregătirii în vederea participării la acestea, conform
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii
de urgenţă, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Conceptul de politică socială comunitară(unională)

Tratatul de la Roma 1957:

pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la libera circulaţie a muncitorilor şi la
libertatea de stabilire a acestora, în
contextul creării pieţei comune.

crearea Fondul Social European, instrumentul de finanţare a politicii sociale şi cel mai vechi dintre
fondurile structurale.

Actului Unic European 1986 conţine directive privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă,
introduce dialogul social şi conceptul
de coeziune economică şi socială (materializat prin crearea Fondului de coeziune economică şi
socială).

Carta Socială stabileşte drepturile sociale fundamentale şi, odată cu acestea, direcţiile de acţiune ale
politicii sociale.

Tratatul de la Maastricht 1990 stabileşte ca unul din obiectivele Uniunii atingerea unui „nivel ridicat
de ocupare a forţei de muncă şi al
protecţiei sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi [...] creşterea standardelor de viaţă şi a calităţii
vieţii...”

Protocolul Social 1991 anexat Tratatului de la Maastricht stabileşte obiectivele politicii sociale :
promovarea ocupării forţei de muncă,
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, combaterea excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor
umane, etc.

Cartea Verde (Green Paper)1993 deschide procesul de discuţie asupra viitorului politicilor sociale la
nivel comunitar .

Cartea Albă (White Paper) 1994 stabileşte priorităţile politicii sociale până în anul 2000.
Tratatul de la Amsterdam 1997 abrogă Protocolul Social, este lansat Acordul Social (Social Policy
Agreement) şi este integrat un nou
articol în Tratatul UE, un articol privind ocuparea forţei de muncă şi cunoscut ca Titlul VIII.

Strategia de la Lisabona 2000 prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene,
reprezentat de transformarea
economiei comunitare în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere.

Agenda Politicii Sociale 2000 preia acele obiective specifice şi elemente ale strategiei ce ţin de politica
socială şi le converteşte într-un
program de acţiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale.

Modelul social european

Modelul Social European este o denumire generică utilizată pentru a descrie experienţa europeană
diversă cu privire la
promovarea simultană a creşterii economice sustenabile şi a coeziunii sociale.

Accepțiune -conținut:

-trăsături comune (instituţii, valori …) inerente Statelor Membre, percepute a impregna moduri
diferite de reglementare
ca şi un regim distinctiv de competiţie,

-exemple pozitive ce se regăsesc în diferitele modele naţionale,

-proiect european şi instrument de modernizare/adaptare la condiţii economice în schimbare,

-un instrument de coeziune cu privire la extindere şi emergenţa modelelor noilor membri.

Necesitatea transformării modelului actual într-un model performant este determinat de dezvoltarea
dialogului social,
globalizarea, dezvoltarea tehnologiei,reașezarea relațiilor comerciale între state, creşterea mediei de
vârstă a populaţiei
pe seama scăderii natalităţii

Model Social European performant se bazează pe drepturile fundamentale ale omului, coeziunea
socială şi teritorială.

Coordonatele Modelului:

-punerea bazelor unei societăţi incluzive, bazate pe garantarea drepturilor fundamentale ale omului
şi valorile
democraţiei,

-crearea unui sistem articulat de prevenire şi combatere a excluziunii, ancorat îndezvoltarea

regională,

-promovarea unei eficienţe sociale, ca bază pentru integrarea într-o piaţă globalizantă.

Obiectivele și instrumentele politicii sociale și de ocupare europene

1.Asigurarea locurilor de muncă:combaterea șomajului, subvenționarea locurilor de muncă.

2. Inițiativele comunitare și măsurile inovatoare(forme de asistenă financiară propuse țărilor membre

de către
Comisie, cu scopul rezolvării problemelor de tip econmic și social).

3.Implementarea libertății de mișcare.

4.Promovarea educației și a pregătirii.

5.Egalitatea șanselor pentru femei și bărbați.

6.Îmbunătățirea condițiilor de muncă.

7.Promovarea sistemului de protecție socială.

8.Integrare socială.

Coordonarea deschisă a politicilor sociale în U.E.

Metoda deschisă de coordonare(MDC):

-formă de instrument juridic neobligatoriu;

-formă de elaborare -interguvernamentală de politici care nu are drept rezultat măsuri legislative cu
caracter
obligatoriu la nivelul UE și nu impune introducerea de legi de către țările UE sau modificarea unor legi
ale
acestora.

-a asigurat un nou cadru pentru cooperare între țările UE, ale căror politici naționale pot fi
direcționate astfel
spre anumite obiective comune.

Scopul MDC:

• stabilirea unor ghiduri de bună practică, linii directoare, combinate cu calendare specifice de
realizare a
scopurilor pe termen scurt, mediu şi lung;

• stabilirea, în situaţii specifice, de seturi de indicatori calitativi şi cantitativi faţă de care ţările
membre să-şi
definească progresele şi să-şi poată compara realizările;

• stabilirea unor ţinte comune de atins pentru ţările membre, prin asumarea la nivel naţional a liniilor
directoare
stabilite la nivel european, ţinând seama de particularităţile naţionale;

• monitorizare şi evaluare periodică, evaluări comparative comune (peer review), astfel încât ţările
membre să
poată utiliza un sistem de învăţare permanentă, pornind de la experienţe comun împărtăşite.
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă

I.Piața muncii:concept

Șomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:este în căutarea unui loc de
muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi
până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac
aptă pentru prestarea unei munci; nu
are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri
mai mici decât valoarea indicatorului
social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;este
disponibilă să înceapă lucrul în
perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Șomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute pentru a fi calificat ca
șomer şi se înregistrează la agenţia
pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa
ori la alt furnizor de servicii de
ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.

Șomer de lungă durată - persoana care este şomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul
persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani
şi pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea
vârstei de 25 de ani.

Tânăr cu risc de marginalizare socială - persoana cu vârsta cuprinsă între 16 - 26 de ani, care
îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru a fi
calificat ca șomer, se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau, după caz,
reşedinţa şi se încadrează în una dintre următoarele categorii:se află în sistemul de protecţie a
copilului sau provine din acest sistem; are
dizabilităţi;nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreţinerea;are copii în întreţinere;a
executat una sau mai multe pedepse
privative de libertate; este victimă a traficului de persoane.

Tânăr NEET - persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care
nu are loc de muncă, nu urmează o
formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională;

Stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată obligatoriu în sistemul
asigurărilor pentru şomaj, precum şi
perioada de timp pentru care persoana a fost asigurată facultativ prin încheierea unui contract de
asigurare pentru şomaj şi prin plata în
temeiul acestui contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Asigurat - persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, şi care este asigurată obligatoriu în
sistemul asigurărilor pentru şomaj,
precum şi persoana care se asigură facultativ prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj
şi prin plata în temeiul acestui
contract de asigurare a contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului
de muncă sau a veniturilor
absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă.

Măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor
în căutarea unui loc de muncă şi, în
mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.

Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă,
denumit în continuare indicator social
de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti
suportate din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor
pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării
anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a
încadra în muncă persoane în căutarea unui
loc de muncă.

Indicatori statistici privind piaţa muncii

a) resursele de muncă;

b) populaţia activă;

c) populaţia ocupată;

d) şomerii;

e) locurile de muncă vacante;

f) indemnizaţia de şomaj;

g) populaţia ieşită din şomaj prin ocupare, precum şi prin părăsirea pieţei muncii;

h) rata şomajului.

-angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti, denumite
în continuare agenţii pentru ocuparea forţei de muncă, în căror rază îşi au sediul, respectiv domiciliul,
toate locurile de muncă vacante,
în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.

-angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale,

ocuparea locurilor de muncă vacante care au
fost comunicate, în termen de o zi de la data ocupării acestora, în condiţiile legii.

Clasificarea ocupaţiilor din România este sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor
din economie, care se
elaborează de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică,
cu alte ministere şi instituţii
publice interesate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din
România este obligatorie la completarea
documentelor oficiale.

II. Sistemul asigurărilor pentru şomaj

1.Asiguraţii pot fi:

a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii,
cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;

b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au
calitatea de pensionari;

c) cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt
încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii, cu
excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari.

2. În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, cu excepţia
persoanelor care au calitatea de pensionari:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de
contract de muncă temporară, în condiţiile legii;

b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;

c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului;

d) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop
patrimonial, respectiv entităţi, persoane juridice, care potrivit
legilor proprii de organizare şi funcţionare desfăşoară activităţi nonprofit, cum ar fi: asociaţii,
fundaţii, partide politice, organizaţii patronale, organizaţii sindicale,
case de ajutor reciproc, culte religioase, pe durata mandatului, cu excepţia preşedintelui asociaţiei de
proprietari sau a altor persoane care desfăşoară activitate în baza
contractului de mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările
ulterioare;

e) persoanele care desfăşoară activitate pe baza unui raport de muncă stabilit, în calitate de membru
cooperator, potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei, republicată;

f) directorii care desfăşoară activitate pe bază de contract de mandat şi membrii directoratului de la

societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de
supraveghere, pe durata mandatului, precum şi managerii care desfăşoară activităţi pe bază de
contract în baza contractului de management prevăzut de lege;

g) administratorii societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,

desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, care desfăşoară activitate pe bază de
contract de mandat;
h) persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, atât în România, cât şi
pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui
stat membru al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, pentru care autorităţile
competente ale acestor state sau organismele desemnate ale
acestor autorităţi stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislaţia aplicabilă în
domeniul contribuţiilor sociale obligatorii este cea din România;

i) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România şi care realizează
în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub
incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii
sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi,
următoarele persoane:

a) asociat unic, asociaţi;

b) persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale,

precum şi membrii întreprinderilor
familiale;

c) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii, şi care nu se regăsesc în situaţia
prevăzută la art. 19 lit. h);

d) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc
în una dintre situaţiile prevăzute mai
sus. Venitul lunar pentru care se asigură persoanele prevăzute la art. 20 nu poate fi mai mic decât
salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, stabilit potrivit legii, şi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu
brut, stabilit potrivit legii, în vigoare
în luna pentru care se plăteşte contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

- Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă este de 2,25%. Din contribuţia asiguratorie pentru
muncă încasată la bugetul de stat se
distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:

a) 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi
utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;

b) 20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;

c) 5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

d) 40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale

e) 20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de
cotizare, după cum urmează:

a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;

b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;

c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul indemnizaţiei de şomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar şi în mod
diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după
cum urmează:

a) 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru
persoanele cu un stagiu de cotizare de cel
puţin un an;

b) suma prevăzută la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea, asupra mediei veniturilor care
constituie baza de calcul al indemnizaţiei
de şomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare, a unei cote procentuale
diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.

Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, sunt:

a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;

b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;

c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;

d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.

Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la
determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote
procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat
în contractul de asigurare pentru şomaj.

Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:

a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru
ocuparea forţei de muncă la care
sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate
orice modificare a condiţiilor
care au condus la acordarea drepturilor;

c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia

pentru ocuparea forţei de muncă
la care sunt înregistrate;

d) să caute activ un loc de muncă;

e) să înştiinţeze în scris agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate apariţia
stării de incapacitate temporară de
muncă şi datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor şi unitatea în care
funcţionează acesta, în termen de 24 de
ore de la data acordării concediului medical. În situaţia în care apariţia stării de incapacitate
temporară de muncă a intervenit în zile
declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate
nelucrătoare, persoanele care
beneficiază de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a înştiinţa agenţia pentru ocuparea forţei de
muncă la care sunt înregistrate, în
prima zi lucrătoare.

Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj:

- persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului
studiilor sau refuză participarea la servicii
pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă.

-absolvenţii care, la data solicitării dreptului, au fost admişi sau urmează cursurile unei forme de
învăţământ, organizate şi/sau acreditate, după
caz, în condiţiile legii.

-absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie care, la data solicitării
dreptului, au promovat concursul naţional
de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legi.

Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:

a) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată
mai mare de 12 luni;

b) la data de întâi a lunii următoare lunii în care a realizat, din activităţi autorizate potrivit legii,
venituri lunare mai mari decât valoarea
indicatorului social de referinţă în vigoare;

c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi

independente sau a certificatului de înmatriculare,
conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de
referinţă, în vigoare;

d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii sau nivelului
studiilor;

e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare

profesională sau la data întreruperii acestora
din motive imputabile persoanei;

f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;

g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei
anticipate ori a pensiei anticipate parţiale
sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;

h) la data plecării din ţară a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12
luni;

j) în cazul decesului beneficiarului;

k) la expirarea termenelor de suspendare a plăţii indemnizaţiilor de şomaj;

l) la expirarea termenelor pentru care s-a acordat;

m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor,

n) la data de la care îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt
numite în
cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;

o) la data angajării, conform legii, pe bază de contract, în situaţia soldaţilor şi gradaţilor voluntari;

p) la data promovării concursului naţional de rezidenţiat pe locuri sau pe posturi, în condiţiile legii;

q) de la data la care desfăşoară o activitate pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în baza unui
raport
juridic în considerarea căruia se realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe definite
potrivit
Leggii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau venituri din contracte/convenţii
încheiate potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sau în temeiul Legii nr. 96/2006 privind
Statutul
deputaţilor şi al senatorilor sau al Legii nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale
senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:

a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta lunar, pe baza programării sau ori de
câte ori sunt solicitate, în vederea
încadrării în muncă;

b) pe perioada îndeplinirii serviciului militar activ;

c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe perioadă determinată de cel mult 12 luni;

d) la data obţinerii autorizării pentru menţinerea plăţii indemnizaţiei de şomaj, la cererea persoanei
care se deplasează în interiorul Uniunii
Europene, Spaţiului Economic European sau în Elveţia pentru a căuta un loc de muncă şi doreşte să îşi
menţină plata indemnizaţiei de
şomaj, conform prevederilor legale, pe o perioadă de maximum 3 luni sau, după caz, 6 luni, cu
aprobarea agenţiei pentru ocuparea forţei de
muncă în a cărei rază teritorială îşi are, după caz, domiciliul sau reşedinţa;

e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de
libertate de până la 12 luni;

f) la data pensionării pentru invaliditate;

g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de

maternitate şi a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani sau 7 ani, în cazul copilului cu
handicap;

h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite
în perioada cursurilor de calificare,
recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din
cauza practicii profesionale;

i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii, în situaţia în care aceste drepturi băneşti
se acordă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj;

j) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei, în situaţia în care
plata indemnizaţiei de şomaj nu se
suspendă în condiţiile lit. d);

k) la data începerii desfăşurării unei activităţi pentru o perioadă mai mică de 12 luni, în baza unui
raport juridic în considerarea căruia se
realizează venituri din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit Legii nr. 571/2003, şi/sau
venituri din contracte/convenţii
încheiate potrivit Codului civil sau în temeiul Legii nr. 96/2006, sau al Legii nr. 53/1991.

Conflicte colective de muncă

Conflictul colectiv de muncă este definit ca fiind conflictul de muncă ce

intervine între angajați și angajatori care are ca obiect începerea, desfășurarea
și încheierea negocierilor privind contractele sau acordurile colective de
muncă (art.1, lit.o din Legea nr.62/2011).

a)părțile conflictului sunt angajați și angajatori;

b)obiectul conflictului îl reprezintă începerea, desfășurarea și încheierea

negocierilor privind contractele sau acordurile colective de muncă respectiv:

-angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui

contract ori acord colectiv de muncă, în condițiile în care nu are încheiat un
astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat; acest obiect al
conflictului colectiv de muncă trebuie analizat din perspectiva obligativității
negocierii colective doar la nivel de unitate cu excepția cazului în care unitatea
are mai puțin de 21 de angajați . (art.129, alin.1 din Legea dialogului social);

-angajatorul sau organizația patronală nu acceptă revendicările

formulate de angajați, conflictul se poate declanșa și în această situație
în vederea echilibrării raportului de forțe dintre partenerii sociali și
pentru ca negocierea colectivă să-și îndeplinească scopul pentru care a
fost reglementată . Situația se referă și la negocierea colectivă care deși
nu este obligatorie a fost declanșată de salariați și acceptată de
angajatori.

-părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract sau

acord colectiv de muncă pâna la data stabilită de comun acord pentru
finalizarea negocierilor.Potrivit art.129, alin.5 din Legea nr.62/2011
durata negocierii este de 60 de zile calendaristice dar prin acordul
părților această perioadă poate fi prelungită. În doctrină s-a apreciat că
orice prelungire este inutilă dacă există neînțelegeri esențiale ce
împiedică încheierea contractului colectiv de muncă.

c)cele trei etape ale negocierilor privind contractele sau acordurile

colective de muncă (începerea, desfășurarea și încheierea) urmăresc
apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau
social .

Soluționarea conflictelor colective de muncă

Concilierea

-nerezolvarea revendicărilor cuprinse în notificările formulate și depuse

la angajatori de către salariații organizați sau nu în sindicate;

-etapă obligatorie(art.168, alin.1 din Legea dialogului social)-

declanșarea grevei fără parcurgerea acesteia, afectează legalitatea
grevei.

Sesizarea:

-forma scrisă;

-angajatorul sau organizația patronală, cu indicarea sediului și datelor de contact ale

acestuia/acesteia;

-obiectul conflictului colectiv de muncă și motivarea acestuia;

-dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 161-163 din lege;

-desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizația

sindicală reprezentativă sau, după caz, reprezentanții angajaților.

Procedură:

În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizarii-desemnare delegat:

a)în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unități sau la nivel
sectorial, la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,
b)în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de unitate, la inspectoratul
teritorial de muncă(I.T.M.),

-convocare părți în termen ce nu poate depăși 7 zile lucrătoare de la data desemnării

delegatului;

-angajatorul desemnează o delegație formată din 2-5 personae;

-rolul delegatului desemnat de autoritățile competente;

proces-verbal, semnat de catre părți și de delegatul M.M.F.P.S.P.V. sau al I.T.M.,

după caz:susținerile părților și rezultatul dezbaterilor.

Medierea

-consens, iniţierea procedurii de mediere, în condiţiile prezentei legi(art.178, alin.1

din lege);

-terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate,

imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților;

Procedura medierii prezintă următoarele caracteristici:

a)este prevăzută de lege;

b)se întemeiază pe ideea soluționării amiabile a conflictului colectiv de muncă;

c)se parcurge numai după etapa concilierii care este obligatorie;

d)se parcurge numai dacă în cadrul concilierii, conflictul colectiv de muncă nu a fost
soluționat total sau parțial;

e)este o procedură facultativă deoarece legiuitorul a stabilit că aceasta se parcurge

numai dacă părțile sunt de acord;

f)are caracter obligatoriu numai dacă părțile hotărâsc de comun acord parcurgerea
acestei etape înainte de declanșarea grevei sau pe parcursul acesteia(art.180 din lege).

g)se realizează în fața unei terțe persoane, mediatorul, care face parte din Corpul
mediatorilor din cadrul Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de
Muncă de pe lânga Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice.

h)presupune folosirea de către mediator a tehnicilor de mediere și a strategiilor

utilizate pentru detensionarea relațiilor și stingerea conflictelor .

-Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe

lânga Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice

Arbitraj
-reprezintă o cale parțial amiabilă, doar sub aspectul alegerii sale, iar nu și
prin prisma procedurii și a rezultatului acesteia;

-Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe

lânga Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice

Greva

-Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale

ratificat de România prin Decretul nr.212/1974;

Categorii de greve:

a)după numărul de participanți din unitate la grevă distingem greve

totale când participă tot personalul unității și greve parțiale când din
personalul unității participă doar o parte, respectiv un compartiment,
atelier, secție etc;

b)după durată, grevele pot nelimitate în timp (greva propriu-zisă până

la soluționarea revendicărilor, greva de avertisment fără încetarea
lucrului) și limitate în timp (greva de avertisment cu încetarea lucrului
care are o durată de cel mult 2 ore, greva de solidaritate are o durată de
cel mult o zi);

c)după criteriul legalității distingem greve legale (avertisment,

solidaritate, propriu-zise) și nelegale (cele declarate cu nerespectarea
prevederilor legale și care au obiective politice). Greva spontană are
caracter ilicit deoarece nu se respectă prevederile leale referitoare la
declanșare;

d)după cum poate fi declarată numai de salariații nesindicalizați

distingem greva de avertisment și greva propriu-zisă iar greva de
solidaritate care alături de celelelte două forme poate fi declarată numai
de sindicate ;

e)după cum poate fi declarată împotriva angajatorului, grevele sunt de

avertisment și propriu-zise și declarată împotriva unui terț, greva este de
solidaritate.

Greva de avertisment(art. 185 din lege) are următoarele caracteristici:

se declară cu respectarea prevederilor legale referitoare la declanșarea

grevei;

dacă greva presupune încetarea lucrului, durata acesteia nu poate fi

mai mare de două ore,

dacă greva nu presupune încetarea lucrului, legiuitorul nu stabilește o

anumită durată,

- precede cu cel puţin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.

Greva de solidaritate (art. 186 din lege) are următoarele caracteristici:

hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale

reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul
scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor
respective afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală la care
este afiliat sindicatul organizator;

se declară în vederea susţinerii revendicărilor formulate de angajaţii

din alte unităţi aparţinând aceluiaşi grup de unităţi sau sector de
activitate;

are o durată de cel mult o zi lucrătoare şi trebuie anunţată în scris

conducerii unităţii cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de data
încetării lucrului;

-legiuitorul nu limitează numărul grevelor de solidaritate ce pot fi

declanșate.

-Greva foamei

-Lock – out-ul constă în închiderea temporară a unității hotărâtă de angajator, ca

răspuns la revendicările salariaților în cadrul unui conflict de interese, al amenințării
cu greva sau chiar al grevei.

Categorii de persoane care nu pot declara grevă

-procurorii, judecătorii, personalul militar şi personalul cu statut special din cadrul

Ministerului Apărării Naţionale , al Ministerului Administraţiei şi Internelor , al
Ministerului Justiţiei şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea
acestora, inclusiv al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, al Serviciului Român
de Informaţii , al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii
Speciale, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul
României, precum şi alte categorii de personal cărora li se interzice exercitarea
acestui drept prin lege (art. 202 din lege).

-personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel din momentul
plecării în misiune şi până la terminarea acesteia (art. 203 din lege).

-personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc din

momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia și numai cu respectarea
normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul român (art. 204).

Declanșarea grevei cu respectarea condiţiei ca organizatorii grevei să

asigure desfășurarea activității în aceste unități, dar nu mai puţin de o
treime din activitatea normal:

-unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului

şi televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unităţile care
asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi
aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă.
-unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la
sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu astfel încât să nu pună în
pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi să asigure funcţionarea instalaţiilor
în deplină siguranţă.

Procedura declarării, desfășurării, suspendării și încetării grevei propriu-zise

Condiții:

-au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin

procedurile obligatorii;

-numai după desfăşurarea grevei de avertisment;

-numai dacă momentul declanşării acesteia (greva propriu-zisă) a fost adus la cunoştinţa
angajatorilor de către organizatori cu cel puţin două zile lucrătoare înainte, ca atare fără a
se lua în calcul zilele nelucrătoare sau declarate libere prin lege;

-hotărârea de a declara greva se ia de către:

-organizaţiile sindicale reprezentative, reprezentanţii angajaţilor;

Obligațiile angajaților aflați în grevă pe durata desfășurării acesteia:

să se abţină de la orice acţiune de natură a provoca prejudicii în

patrimoniul angajatorului, în caz contrar potrivit art.193, alin.2 din
Legea dialoglui social pentru pagubele materiale provocate de către
participanţii la grevă, angajatorul se poate adresa instanţei
competente pentru despăgubiri.

b) să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea

activităţii de către cei care nu participă la grevă.

Obligațiile organizatorilor grevei pe durata desfășurării acesteia:

de a proteja bunurile unităţii şi, împreună cu conducerea unităţii, să

asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror
oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea
oamenilor.

b) pe perioada negocierilor, organizatorii grevei pot conveni cu

angajatorul suspendarea temporară a grevei în condiţiile art.197 alin. (3)
din Legea dialogului social. Dacă negocierile eşuează, greva va fi
reluată, fără a mai fi necesară parcurgerea etapelor procedurale
preliminare prevăzute de lege. În cazul în care organizatorii grevei şi
conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul colectiv de muncă este
închis şi greva încetează.

Greva încetează în următoarele împrejurări:

prin renunțare dacă după declanşarea grevei, mai mult de jumătate

din numărul angajaţilor care au hotărât declararea grevei renunţă în
scris la grevă (art.189 din lege).

acordul părților urmare a negocierii în perioada de suspendare a

grevei;

c) hotărârea judecătorească prin care este declarat caracterul ilegal al

grevei și se dispune încetarea acesteia.

Răspunderea juridică:

-verificarea caracterul legal sau nelegal al grevei;

-răspunderea disciplinară,răspunderea civilă delictuală, răspunderea

contravențională, răspunderea penală.

Contractul colectiv de muncă

Definiţii ale contractului colectiv de muncă în legislaţia muncii

internaţională şi internă

Recomandarea nr. 91/1951 privind conventiile colective a Organizaţiei

Internaţionale a Muncii

-convenţia colectivă este definită ca fiind un acord scris, referitor la

condiţiile de muncă şi de angajare încheiate între patron/grup de
patron/organizaţii patronale şi una/mai multe organizaţii reprezentantive ale
lucrătorilor sau, în absenţa unei asemenea organizaţii, reprezentanţi ai
lucrătorilor interesaţi, aleşi şi mandataţi de lucrători, conform legislaţiei
naţionale.

Codul muncii, art. 229, alin.1

-convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia

patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod
prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind
condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg
din raporturile de muncă.

Legea dialogului social,art.1, lit.i

-convenţia încheiată în forma scrisă între angajator sau organizaţia

patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze
privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă.

Legea dialogului social, art.1, lit.j

-acordului colectiv- conventia încheiată în forma scrisă între

organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor
publici cu statut special, prin reprezentanţii acestora şi reprezentanţii
autorităţii ori instituţiei publice.
Natură juridică

Doctrină

contractul colectiv de muncă reprezintă izvor de drept original, propriu

dreptului muncii care, prin însumarea tuturor caracteristicilor se poate
condensa sub denumirea de normă negociată elaborată în baza unei
sancțiuni prealabile, adică o normă generală și obligatorie asupra
raportului de muncă, aplicabilă grupurilor sociale care participă la acest
raport și adoptată prin înțelegerea dintre ele, încheiată prin
reprezentanții lor autorizați.

Codul muncii, art.229, alin.4

-contractele colective de muncă legea părţilor (din), caracter

normativ.

Caracterul normativ: (art.132, alin.1 şi alin.2 din Legea dialogului

social) două părţi :

a)o parte normativă deoarece prin contractul colectiv de muncă se pot

stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de
lege.

b) o parte tranzacţionată (convenţională) care cuprinde clauzele ce se

negociază între partenerii sociali referitoare la drepturi şi obligaţii
stabilite la un nivel minimal de lege sau drepturi şi obligaţii care, deşi
nu sunt prevăzute în legi, stabilirea lor nu aduc atingere ordinii de drept,
legii şi regulilor de comportare în societate.

Funcțiile contractului colectiv de muncă

1)instrument de protecție a muncitorilor, a salariaților, acesta oferind

cadrul juridic adecvat pentru exercitarea asupra patronatului a unei
influențe hotărâtoare în recunoașterea unor drepturi de personal;

2)contractul colectiv de muncă în esența lui izvorăște din necesitatea

„echilibrării„ pozițiilor partenerilor economico-sociali, din nevoia
găsirii unei soluții de contrabalansare a puterii nelimitate a patronului
față de poziția salariatului dependent de acesta, ca urmare. singura
soluție posibilă nu putea fi decât aceea a purtării dialogului
patron-salariat.

Trăsăturile contractului colectiv de muncă

1) este un act juridic deoarece reprezintă manifestarea de voinţă

exprimată în vederea producerii de efecte juridice;

2)este solemn sau formal deoarece pentru formare lui nu este suficientă
manifestarea de voinţă ci aceasta trebuie să îmbrace o anumită formă,
respectiv, scrisă, condiţie cerută de lege;
3)este sinalagmatic deoarece părţile contractuale stabilesc drepturi şi
obligaţii reciproce;

4) este cu titlu oneros deoarece părţile urmăresc să-şi procure un avantaj

reciproc în schimbul obligaţiilor asumate (art.1172, alin.1 C.civ) şi
comutativ, părţile cunosc de la momentul încheierii contractului
întinderea prestaţiilor la care se obligă şi pot aprecia valoarea acestora
ca fiind echivalentă, prestaţia fiecărei părţi reprezentând echivalentul
contraprestaţiei celeilalte părţi;

5)este numit deoarece are o denumire stabilită de lege şi o reglementare

proprie;

6)se încheie prin reprezentant care este determinat prin normele

cuprinse în legislaţia muncii;

7)este cu executare succesivă ceea ce presupune prestaţii eşalonate în

timp ;

8)este colectiv deoarece se aplică tuturor salariaţilor ce intră în câmpul

lui de aplicare;

9)este o excepţie de la principiul relativităţii actelor juridice;

10)este obligatoriu deoarece este încheiat cu respectarea ordinii de

drept, legea şi regulile de comportare în societate.

Categorii de contracte colective de muncă

-unitate, grup de unităţi, sectoare de activitate

Încheierea contractului colectiv de muncă

-raport dintre lege, contract colectiv și contract individual de muncă,

-formă scrisă(art.143,alin.1 din Codul muncii).

Înregistrarea şi publicitatea contractului colectiv de muncă

-autoritatea competentă(inspectorat teritorial de muncă, Ministerul

Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice),

-fie data înregistrării, fie o dată ulterioară stabilită de părţi prin

acord(art.144, alin.1 din Codul muncii),

-neînregistrare contract colectiv de muncă negociat-neinvitarea la

negocieri a tuturor părţilor îndreptăţite să negocieze contractul colectiv
de muncă (art.140, alin.2 din Legea nr.62/2011

Contracte negociate la nivelul sectoarelor de activitate:

-contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în

situaţia în care numărul de angajaţi din unităţile membre ale organizaţiilor
patronale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al
angajaţilor din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat
drept contract la nivel de grup de unităţi (art.143, alin.3 din legea nr.62/2011).

-contractul colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate va

fi extinsă la nivelul tuturor unităţilor din sector, prin ordin al ministrului
muncii, familiei, protecţiei sociale și persoanelor vârstnice, cu aprobarea
Consiliului Naţional Tripartit, în baza unei cereri adresate acestuia de către
semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial (art.143, alin.5 din
Legea nr.62/2011).

DECIZIA Curții Constituționale nr.61/2019 referitoare la respingerea

excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 alin. (5) din Legea
dialogului social nr.
62/2011(https://lege5.ro/Gratuit/gmztcojzga2q/decizia-nr-61-2019-referitoare-
la-respingerea-exceptiei-de-neconstitutionalitate-a-prevederilor-art-143-alin-5
-din-legea-dialogului-social-nr-62-2011)

-autoritatea competentă- refuz înregistrare contract colectiv de muncă

-Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.

-Contractele colective de muncă la nivel de sectoare de activitate şi

grupuri de unităţi, precum si actele adiţionale la acestea vor fi publicate
în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, prin grija părţilor
semnatare (art.144, alin.2 din Codul muncii).

Durata contractului colectiv de muncă

-perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare

de 24 luni, părţile au însă posibilitatea de a hotărî prelungirea aplicării
contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de lege, o singură
dată, cu cel mult 12 luni (art. 141, alin.1 și alin.2 din Legea nr.62/2011).

Nulitatea contractului colectiv de muncă

Definiție

Nulitatea este definită în doctrină ca fiind acea sancţiune civilă care

intervine după încălcarea normei de drept, lipsind actul juridic de
efectele urmărite la încheierea lui.

Forme

-obiectul sau cauza actului încalcă dispoziţii legale imperative fondate

pe interese de obşteşti, ori sunt contrare ordinii publice, sociale şi
economice sau regulilor de convieţuire socială,

-s-a încheiat fără respectarea formei solemne prevăzută de lege pentru

însăşi validitatea lui,context în care cu referire la contractul colectiv de
muncă nulităţile invocate pot fi:
a)totale sau parţiale,

b)exprese (explicite,textuale) ce decurg din existenţa ori inexistenţa

unei norme care să edicteze expres sancţiunea sau virtuale(implicite,
tacite) când nu sunt prevăzute expres în lege, ci rezultă în mod
neîndoilenic din felul de exprimare a normei legale sau din scopul
acesteia.

Conţinutul contractului colectiv de muncă

art.132 din Legea nr.62/2011:

-clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii

numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

-la încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale

referitoare la drepturile angajaţilor au un caracter minimal.

-contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să

stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele
colective de muncă aplicabile.

Efectele contractului colectiv de muncă

pentru toţi angajaţii din unitate (unitatea este definită potrivit art.1, lit.k
din Legea dialogului social ca persoana juridică care angajează nemijlocit
forța de muncă),

b) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi
pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă,

c) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile din sectorul de activitate pentru

care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care fac parte din
organizaţiile patronale semnatare ale contractului (sectoarele de activitate
potrivit art.1, lit.r din legea dialogului social sunt definite ca fiind sectoarele
economiei naționale care grupează domenii de activitate definite conform
codului CAEN. Sectoarele de activitate se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, după consultarea partenerilor sociali).Prin H.G.nr.1260/2011 au
fost stabilite 29 de sectoare de activitate.

Corelaţia dintre contractele colective de munca încheiate la nivel

superior şi cele la nivel inferior

Clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate

trebuie să respecte clauzele :

-contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate

dacă nu există contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de
unităţi;

-contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi

indiferent dacă există sau nu încheiat un contract colectiv de muncă
încheiat la nivel de sector de activitate.

Corelaţia dintre contractele colective de muncă şi contractul

individual de muncă

Art.11 din Codul muncii şi art.132, alin.4 din Legea nr.62/2011,Legea

dialogului social, care prevede că nu pot fi cuprinse în contractul
individual de muncă clauze care să stabilească drepturi la niveluri
inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

DECIZIA Nr. 1.302 din 14 octombrie 2010 referitoare la excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii , Curtea Constituţională(Publicată în: Monitorul Oficial
Nr. 16 din 7 ianuarie 2011) a respins, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003

Cu titlu exemplificativ amintim că elemente precum salariul de

încadrare, concediul de odihnă, programul de muncă, indemnizaţiile şi
ajutoarele stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de
unitate reprezintă baza sau nivelul de la care se negociază aceste
elemente în cadrul negocierii individuale ca etapă premergătoare
încheierii contractelor individuale de muncă.În cadrul negocierii
individuale părţile contractante nu pot stabili drepturi sub nivelul celor
stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, acestea
având un caracter minimal.Prin negocierea individuală, părţile pun în
discuţie complexitatea activităţii, particularitatea acesteia, implicarea
organizatorică şi/sau decizională, etc, aspecte care pot determina
stabilirea unor drepturi superioare celor stabilite prin contractul colectiv
de muncă la nivel de unitate.

Executarea contractului colectiv de muncă

-principiul forţei obligatorii a contractelor, pacta sunt servanta,

-art.148 din Legea dialogului social prevede pentru părţi obligaţia executării
contractului colectiv de muncă.

Modificarea contractului colectiv de muncă

-pe parcursul executării lui, în condiţiile legii,

- ori de câte ori toate părţile îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de

muncă convin acest lucru.

Modificarea poate viza :

-înlăturarea unei clauze,

-completarea unei clauze,

-introducerea de noi clauze.

Modificările prin acordul părților:

-act adiţional semnat de toate părţile care au încheiat contractul;

se transmite în scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de

muncă şi tuturor părţilor semnatare;

efecte de la data înregistrării acestuia în condiţiile prezentei legi sau de la o

dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor (art.150 din Legea dialogului
social).

Suspendarea contractului colectiv de muncă

1)prin acordul părţilor.

2)în caz de grevă.

3)în caz de forţă majoră.

Încetarea contractului colectiv de muncă

la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost

încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia, în condiţiile
legii;

la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii;

prin acordul părţilor, în această situaţie îşi găseşte aplicabilitate principiul

simetriei actelor juridice în sensul că orice act se încheie prin acordul
părţilor, mutuus consensus, poate fi desfăcut sau revocat, în acelaşi fel,
mutuus dissensus.

art.222, alin.4 din Legea dialogului social-caz special de încetare a

contractului colectiv de muncă atunci când pe parcursul derulării unui
contract colectiv de muncă angajatorul îşi modifică obiectul principal de
activitate, vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă
încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadrează noul obiect
principal de activitate.

Răspunderea juridică pentru nerespectarea clauzelor contractuale

art. 268, alin.1, lit.e din Codul muncii care stabilește că în termen de 6
luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării
contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se poate
formula cerere la instanța de judecată,

-art.268, alin.2 din Codul muncii statuează că în termen de 3 ani de la

data nașterii dreptului se poate formula cerere la instanța de judecată
pentru alte situații ce decurg din nerespectarea clauzelor contractului.

Acordurile colective
Convenția nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective
ratificată de România prin Legea nr.112/1992,art.1, alin.3 pentru funcția
publică, că prin legislație sau practica națională pot fi fixate modalități
speciale de aplicare a convenției.

H.G.nr.833/2007, art.22, alin.1 -acordul colectiv-convenţia încheiată în

formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin
conducătorul acesteia, şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau
instituţiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora
ori prin reprezentanţii aleşi.

Legea nr.62/2011 în art.1, lit. j definește acordul colectiv ca fiind

convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale
funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor publici cu statut special,
reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii ori instituţiei publice,
ambele definiții exprimând particularitatea acestor acte.

Încheierea și conținutul acordurilor colective

-nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi

în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru
categoria respectivă de personal.

-drepturile salariale se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot

constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte
colective de muncă.

-drepturile salariale stabilite de legi speciale între limite minime şi

maxime, în concret se determină prin negocieri colective și individuale,
dar numai între limitele legale.

Atribuțiile organizațiilor sindicale

Raporturile sindicatelor cu patronatele.

Sindicatele:

-să folosească mijloace specifice, cum sunt negocierea, procedura de soluţionare a litigiilor
prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest (grupare de protestatari, membri
de sindicat, care previn pe membrii de sindicat neprotestatari despre despre declanșarea
protestului), marş, miting şi demonstraţie sau grevă, în condiţiile prevăzute de lege (art.27
din Legea nr.62/2011).

- primirea de informaţii necesare de la angajatori sau de la organizaţiile acestora pentru

negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a acordurilor colective, în
condiţiile legii în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale,
economice şi sociale ale membrilor (art.30, alin.2 din Legea nr.62/2011).

-de a fi consultate de către angajator în privința deciziilor susceptibile să afecteze

substanțial drepturile și interesele acestora (art.40, alin.2, lit.e din Codul muncii).
-de a fi consultate de către angajator la elaborarea normelor de muncă(art.132 din Codul
muncii).

-de a fi consultate de către angajatorul care intenționează să efectueze concedieri

colective cu privire la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau
de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și de atenuare a
consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre
altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților
concediați(art.69, alin.1 din Codul muncii).

-de a-și exprima poziția cu privire la acordarea zilelor de repaus săptămânal cumulat
după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice
(art.137,alin.4 din Codul muncii).

-de a fi consultate de către angajator la elaborarea programărilor colective pentru

efectuarea concediilor de odihnă ale salariaților(art.148, alin.1 din Codul muncii).

-de a fi informate și consultate de către cedent și cesionar anterior transferului

întreprinderii, unității sau al unor părți ale acesteia cu privire la implicațiile juridice,
economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de
proprietate(art.174 din Codul muncii).

-de a fi consultate de către angajator în stabilirea modalităților specifice de instruire

a angajaților în domeniul securității și sănătății în muncă(art.180,alin.2 din Codul
muncii).

-de a fi consultate de către angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de
salariați la elaborarea anuală a planurilor de formare profesională(art.195, alin.1 din
Codul muncii).

-de a analiza împreună cu angajatorul cererea salariatului de participare la o formă

de pregătire profesională cu scoatere din activitate(art.199, alin.1 din Codul muncii).

-de a fi consultate de către angajator la întocmirea Regulamentul intern(art. 241din

Codul muncii).

-de a asista salariatul membru de sindicat la cererea acestuia în cursul cercetarii

disciplinare prealabile (art.241, alin.4 din Codul muncii).

Raporturile sindicatelor cu autoritățile statului

Sindicatele:

-au calitate procesuală activă (art.28, alin.3 din Legea nr.62/2011),

-de a fi consultate la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în

plată, corespunzător programului normal de lucru(art.164, alin.1 din Codul muncii),

cu structură de confederaţie reprezentativă la nivel naţional pot adresa autorităţilor

publice competente, în condiţiile art. 74 din Constituţia României, republicată,
propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
-pot face parte în condițiile legii din comisiile de dialog social, cu caracter
consultativ în cadrul ministerelor și prefecturilor (art. 213 din Codul muncii).

Raporturile organizaţiei sindicale cu membrii lor

Legea dialogului social stabilesc drepturi și obligații membrilor de sindicat și anume:

a)drepturi:

- de a se retrage din organizaţia sindicală fără a avea obligaţia de a arăta motivele. Membrii care se
retrag din organizaţia sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizaţie sau a sumelor
ori bunurilor donate.

-de a fi salarizate din fondurile organizaţiilor sindicale pentru membrii aleşi în organele executive de
conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul
acestora.

-membrii aleşi în organele executive de conducere ale sindicatului care lucrează nemijlocit în unitate
în calitate de angajaţi au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu un număr de zile
destinate activităţii sindicale, negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de
unitate, fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile. Modalitatea de
desfăşurare a activităţilor sindicale în timpul programului normal de lucru se stabileşte de către părţi
prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate.

-dreptul la vechime în muncă pentru perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este
salarizată de organizaţia sindicală.

b)obligații:

-de a achita cotizația stabilită prin statut.

-de a respecta statutul și hotărârile Adunării generale a organizației

sindicale.

Măsuri de protecţie instituite în favoarea membrilor de sindicat şi a persoanelor care

ocupă funcţii de conducere în sindicat

Convenția OIM nr.135 din 1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor în

întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora:

-dreptul reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi de a beneficia de o protecție

eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea
contractului individual de muncă, și care ar avea drept cauză calitatea sau activitățile
lor de reprezentanți ai lucrătorilor, apartenența sindicală sau participarea la activități
sindicale, în măsura în care acționează potrivit legilor, convențiilor colective sau altor
aranjamente convenționale în vigoare.

Carta socială revizuită stabilește la pct.28 din Partea I:

-reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere au dreptul la protecţie împotriva actelor

susceptibile să le producă prejudicii şi trebuie să li se acorde facilităţi corespunzătoare
pentru a-şi îndeplini atribuţiile, prevedere ce se regăsește în dreptul intern.
-art.8 din Legea nr.62/2011 pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor
sindicale persoane care întrunesc în mod cumulativ 2 condiții:

- au capacitate de exerciţiu deplină,

- nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau

de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea
infracţiunii.

-art.220, alin.2 din Codul muncii care stabilesc că pe toată durata exercitării mandatului,
reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor (indiferent de nivelul
lor-unitate, federație, confederație, uniuni teritoriale-) nu pot fi concediaţi pentru motive ce
ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii;

-art. 10, alin.1 din Legea nr.62/2011 care interzic modificarea și/sau desfacerea
contractelor individuale de muncă ale membrilor organizațiilor sindicale pentru motive
care privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală.

-măsuri suplimentare de protecție a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pot
fi prevăzute în legi speciale dar și în contractele colective de muncă deoarece legiuitorul
recunoaște partenerilor sociali, patronate și sindicate, posibilitatea negocierii și stipulării în
aceste contracte și a altor măsuri de protecţie a celor aleşi în organele executive de
conducere ale sindicatelor.

Reorganizarea sindicală și dizolvarea

a)Fuziunea prin unirea a două sindicate:

-nereprezentative la nivel de unitate existând astfel posibilitatea ca prin această operațiune noua
entitate să devină reprezentativă dacă întrunește cerințele prevăzute de art.51, lit.C din Legea
nr.62/2011;

-unul nereprezentativ cu un sindicat reprezentativ la nivel de unitate.

Aceeași operațiune poate fi întâlnită și la organizațiile sindicale organizate la nivel de grup de unități
sua sectoare de activitate.

b)Divizarea poate fi:

-totală, respectiv organizația sindicală se divide în totalitate și iau naștere mai multe organizații
sindicale fie toate nereprezentative, fie una din entități este reprezentativă iar celelate
nereprezentative;

-parțială când din organizația sindicală se desprinde o parte (un grup de salariați membrii de sindicat
înțeleg să-și constituie un alt sindicat), context în care organizația sindicală supusă divizării poate să-
și păstreze statutul de organizație reprezentativă sau poate să-l piardă având în vedere cerințele legii
cerute pentru acest caracter iar noua organizație sindicală poate fi sau nu reprezentativă prin
raportare
la cele afirmate mai sus.

.
c)Reorganizarea organizaţii sindicale indiferent de modalitățile utilizate,

-hotărârile asupra patrimoniului se iau conform prevederilor din statut sau

conform hotărârii adunării generale.

d)Dizolvarea:

-prin hotărâre a membrilor sau a delegaţilor acestora, adoptată conform

statutelor proprii(art.37 din Legea dialogului social).

-nu mai întruneşte condiţiile minime de constituire, orice terţ interesat poate
solicita instanţei competente dizolvarea organizaţiei în cauză, în baza unei cereri
motivate (art.40, alin.2 din Legea dialogului social).

-art.40 din Legea dialogului social interdicția ingerinței autorităţilor

administraţiei publice sau ale patronatelor în actul de dizolvare sau suspendare a
activității acesteia.

Asocierea şi afilierea sindicală

Intern

Art.41 și 43 din Legea dialogului social

1) în federații.

Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se
pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.

2)în confederații.

Două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot
asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale.

3) uniuni sindicale teritoriale.

Federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele componente

uniuni sindicale teritoriale.

Internațional

Dreptul de afiliere la organizații internaționale ale lucrătorilor.

Reprezentanții salariaților

art.3, lit.b din Convenția nr.135/1971 a O.I.M. privind protecția reprezentanților

lucrătorilor în întreprinderi:repezentanții aleși, care sunt liber aleși de lucrătorii
din întreprindere, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale sau ale
convențiilor colective și ale căror funcții nu se extind la activități care, în țările
interesate, sunt recunoscute ca aparținând prerogativelor exclusive ale
sindicatelor.
- art.2, lit.e din Directiva 2002/14/CE din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru
general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană:
"reprezentanţi ai lucrătorilor" - reprezentanţii lucrătorilor prevăzuţi de legislaţiile şi
practicile naţionale.

art.1, lit. h din Legea nr.62/2011: reprezentanți ai angajaților sunt cei aleși și
mandatați de către angajați să îi reprezinte pe aceștia, potrivit legii.

reprezentanții salariați își vor desfășura activitatea în baza mandatului dat de

salariați în cadrul adunării generale cu votul a cel puţin jumătate din numărul
total al salariaţilor(art.221, alin.2 din Codul muncii).

-numărul de reprezentanţi aleşi ai salariaţilor se stabileşte de comun acord cu

angajatorul, în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia- încalcă prevederile art.3
din Convenția nr.87/1948 referitoare la alegerea liberă a reprezentanților
deoarece libera alegere presupune și stabilirea de către salariați a numărul de
reprezentanți aleși, or, fixarea de comun acord salariați-angajator al acestui
număr este evident o imixtiune din partea angajatorului în organizarea acestei
proceduri.Salariații sunt cei care trebuie să decidă numărul aleșilor pentru o mai
bună reprezentare a intereselor acestora.

Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani.

Condițiile în care funcționează această instituție trebuie întrunite în mod cumulativ

și sunt următoarele:

a) la angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi; prevederea

legală nu face distincție între salariații care își desfășoară activitatea în baza unui
contract individual de muncă pe durată nedeterminată, determinată, cu timp
parțial, munca la domiciliu sau prin agent de muncă temporară, ca atare la
calcularea numărului de salariați se includ toate categoriile de salariați, indiferent
de tipul contractului individual de muncă ce fundamentează relația individuală de
muncă. Potrivit art.21, lit.c din H.G. nr. 938 din 10 iunie 2004 privind condițiile de
înființare şi funcționare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă
temporară utilizatorul salariaților temporari are obligația să pună la dispoziția
reprezentanților salariaților informațiile cu privire la utilizarea salariaților temporari,
în cadrul informării generale privind ocuparea forței de muncă, context în care
constatăm că în calculul numărului de salariați pentru stabilirea reprezentanților
salariaților se iau în considerare și salariații temporari.

b) la angajatori nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative conform

legii;
într-o unitate angajatoare nu pot coexista cele două structuri de
reprezentare a lucrătorilor, respectiv sindicatele și reprezentanții lucrătorilor, ci
doar una din acestea.

Atribuții

atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum

şi durata şi limitele mandatului lor care se stabilesc în cadrul adunării generale
a salariaţilor, în condiţiile legii(art.224 Codul muncii).
- reprezentanţii salariaţilor nu pot să desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute
prin lege exclusiv sindicatelor (art.221, alin.3 din Codul muncii), cu titlu de
ex.aceștia nu pot apăra în instanță interesele celor reprezentați, prerogativă
recunoscută numai organizațiilor sindicale(art.28 din Legea nr.62/2011), nu sunt
invitați de către angajator să participe în consiliul de administraţie sau alt organ
asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea
problemelor de interes profesional, economic şi social, doar sindicatul
reprezentativ la nivel de unitate poate fi invitat(art.30, alin.1 din Legea
nr.62/2011).

- să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în

vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de
muncă şi cu regulamentul intern;

să participe la elaborarea regulamentului intern;

să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp

de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese
profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;

-să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale

şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil;

-să negocieze contractul colectiv de muncă, în condiţiile legii.

- angajatorul are obligația să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu

reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial
drepturile şi interesele acestora (art.40, alin.2, lit.e din Codul muncii),

- în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice,

structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare,
angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile
pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea
situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a
sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după
caz. (art.52, alin.3 din Codul muncii ),

- în cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta

are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile
prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii
salariaţilor, cu privire cel puţin la (art.69 din Codul muncii):

- metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a

numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;

- atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează,

printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor
concediaţi.

-în situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o
perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea
inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al
reprezentanţilor salariaţilor (art.137, alin.4 din Codul muncii),

-efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau

individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a
reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului,
pentru programările individuale (art.148, alin.1 din Codul muncii),

-în elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu

sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate
şi sănătate în muncă(art.178, alin.3 din Codul muncii),

-angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi
aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a
reprezentanţilor salariaţilor(art.195, alin.1 din Codul muncii),

-încheierea contractul colectiv de muncă care este convenţia încheiată în formă scrisă
între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate
ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind
condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile
de muncă(art.229, alin.1 din Codul muncii),

-la elaborarea Regulamentului intern care se întocmeşte de către angajator, cu

consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz(art.241 din Codul
muncii).

Măsuri de protecţie instituite în favoarea reprezentanților salariaților

-Convenția OIM nr.135 din 1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor în

întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora statuează asupra dreptului
reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi de a beneficia de o protecție eficace
împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului
individual de muncă, și care ar avea drept cauză calitatea sau activitățile lor de
reprezentanți ai lucrătorilor, apartenența sindicală sau participarea la activități
sindicale, în măsura în care acționează potrivit legilor, convențiilor colective sau
altor aranjamente convenționale în vigoare (art.1).Convenția consideră însă că
acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcționare a întreprinderii
interesate (art.2, alin.3).

-Directiva 2002/14/CE din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de

informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană statuează prin
art.7 asupra protecţiei reprezentanţilor lucrătorilor în sensul că statele membre
trebuie să asigure ca reprezentanţii salariaţilor, în exerciţiul funcţiunii, să
beneficieze de protecţie şi garanţii suficiente pentru a le permite să îşi
îndeplinească corespunzător obligaţiile care le-au fost încredinţate.

Sindicatele

Definiție :

-art.1,lit. w din Legea dialogului social-sindicatul reprezintă forma de

organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării
intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.
-art.1, lit.u din Legea dialogului social-organizația sindicală denumire
generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală-care se constituie
pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în
legislaţia naţională, în contractele colective şi individuale de muncă sau în
acordurile colective de muncă, precum şi în pactele, tratatele şi convenţiile
internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor
profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi.

Trăsături:

a)noțiune generică;

b)formă de organizare voluntară;

Art.2 din Convenția nr.87/1948 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului

sindical a O.I.M. consacră dreptul muncitorilor și patronilor, fără nicio deosebire,
fără autorizație prealabilă, să constituie organizații la alegerea lor, precum și să se
afilieze acestor organizații cu singura condiție de a se conforma statutelor acestora

Art.11 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor din

1950 consacră dreptul oricărei persoane la libertatea de întrunire pașnică și la
libertatea de asociere, inclusiv de a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la
sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Carta instituie o excepție de la această obligație a statelor stabilind că măsura în

care garanţiile prevăzute în acest articol ce se vor aplica poliţiei și membrilor
forţelor armate va fi determinată prin legislaţia sau prin reglementarea naţională.

c) scop: apărarea drepturilor membrilor de sindicat şi promovarea

intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu
angajatorul(art.1, lit.w din Legea dialogului social).

DECIZIA Curții Constituționale nr.25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la

constituţionalitatea dispoziţiilor art.1 alin.(1), art.2 alin.(1) teza a doua, art.30 şi
ale art.51 lit.b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat
în şedinţa comună din 9 decembrie 2002.(Publicată în M.Of.,Partea I, nr.73 din
05.02.2003). Curtea mai constată că nici din textele de lege citate şi nici din vreun
alt articol al Legii sindicatelor nu rezultă, aşa cum susţin autorii sesizării, că
organizaţiile sindicale ar putea fi "legitimate ca partide politice" sau că ar putea să-
şi propună ca obiectiv apărarea şi promovarea altor categorii de drepturi şi interese
ale salariaţilor decât cele prevăzute de art.9 din Constituţie şi de art.10 din
Convenţia nr.87 din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Faţă de cele
arătate, pe baza interpretării sistematice a normelor menţionate, Curtea constată că
prevederile art.1 alin.(1) din Legea sindicatelor sunt constituţionale.

d)sunt persoane juridice de drept privat; formă prevăzută de lege potrivit

art.190 NCC.

e) sunt persoane juridice independente; legiuitorul stabilind interdicția

oricărei intervenții din partea autorităților publice, a angajatorilor și a
organizațiilor acestora de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea
drepturilor recunoscute de lege organizațiilor sindicale(art.7, alin.2 din
Legea nr.62/2011).

f)sindicatele funcționează în baza statutelor proprii, prevederilor legii și

ale contractelor colective de muncă.

-art.3 din Convenția nr.87/1948 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului

sindical a O.I.M., organizațiile de muncitori au dreptul să-și elaboreze statutele și
regulamentele administrative.

Principiile de organizare și funcționare

1)Principiul libertății sindicale se manifestă pe două planuri:

În plan colectiv :

a) organizațiile de muncitori au dreptul, fără autorizație prelabilă, să constituie

organizații la alegerea lor precum și să se afilieze la organizații internaționale de
muncitori, cu singura condiție de a se conforma statutelor acestora din urmă,

b)au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii,

c) Libertatea sindicală implică dreptul lucrătorilor de a-și alege reprezentanții în

deplină libertate,

d)Libertatea sindicală presupune dreptul organizațiilor sindicale de a-şi organiza

gestiunea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii,

e)Independența membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor

sindicale în exercitarea funcţiilor lor.

În plan individual:

DECIZIA Curții Constituționale nr.1305 din 13 octombrie 2009 referitoare la

exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (3) din Legea
sindicatelor nr. 54/2003(Publicată în M. OF.,Partea I, nr. 849 din din 8 decembrie
2009)

art.3, alin.1, teza finală din Legea nr.62/2011-persoanele încadrate cu

contract individual de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii
publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi
agricultorii încadraţi în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau
autorizare prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat iar
potrivit art.6, alin.1, lit.b din aceeași lege prin statute, sindicatele
stabilesc modalitățile de dobândire și de încetare a calității de membru
de sindicat.

2)Principiul pluralismului sindical implică egalitatea de tratament a

grupărilor sindicale concurente și se manifestă în posibilitatea de
constituire a mai multor sindicate și de afiliere la organizații sindicale:

-permite sindicatului reprezentativ să participe la negocierea

contractului colectiv de muncă,

-asociere după criteriul sectoarelor de activitate,

-două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite
se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale(art.41,
alin.1 și alin.3 din Legea dialoglui social),

-federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele

componente uniuni sindicale teritoriale(art.41, alin.1 și alin.4 din Legea
dialogului social),

- afiliere la organizații internaționale de muncitori.

Categorii de persoane care se pot sindicaliza

art.3, alin.1 din Legea nr.62/2011,fără nicio îngrădire sau autorizare

prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat

1.persoanele încadrate cu contract individual de muncă,

2.funcţionarii publici:

Comunicatul din 11 decembrie 2000 al Comisiei că “funcționarii și agenții din

sectorul public sunt lucrători în sensul art.39 din Tratatul Comunității Europene”

3.funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii:

a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;

b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;

c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

d) serviciile diplomatice şi consulare;

3.funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii:

structurile de specialitate ale Parlamentului României;

b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;

c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

d) serviciile diplomatice şi consulare;

e) autoritatea vamală;

f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative;poliție, jandarmerie

4.membrii cooperatori
-art.6, lit.e din Legea 1/2005 privind organizarea și funcționarea
cooperației, membru cooperator este persoana fizică care depune o
cerere de înscriere și subscrie la capitalul social al societății cooperative
aportul prevăzut de actul constitutiv

5.agricultorii încadrați în muncă:

Convenția OIM nr. 141/1975 privind organizațiile de lucrători rurali,

toate categoriile de lucrători rurali, fie salariați, fie persoane care
lucrează pe cont propriu, au dreptul, fără autorizație prealabilă, să
constituie organizații la alegere ca și acela de a se afilia la acele
organizații,cu singura condiție de a se conforma statutului acestora.

Categorii de persoane care nu se pot constitui şi/sau adera la o

organizaţie sindicală

art.4 din Legea nr.62/2011

-persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii,

-magistraţii,

-personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul

Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de
Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale, unităţile şi/sau subunităţile din subordinea ori
coordonarea acestora

Decizia Curții Constituționale nr.469 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de

neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003(Publicată în M. OF.,Partea I, nr. 28 din din 13 ianuarie 2004)-excepția de
neconstituționalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, exceptie ridicata de Sindicatul National al Pensionarilor din Educatie in
Dosarul nr. 2.936/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.

Constituirea şi dobândirea personalităţii juridice de către sindicat

-la nivel de unitate,

DECIZIA Curții Constituționale nr.62/2019 referitoare la respingerea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea dialogului social nr.
62/2011(https://lege5.ro/Gratuit/gmztcojzga3a/decizia-nr-62-2019-referitoare-la-respingere
a-exceptiei-de-neconstitutionalitate-a-prevederilor-art-3-alin-2-din-legea-dialogului-social-
nr-62-2011)

-la nivel de federații și confederații.

Patrimoniul organizaţiei sindicale

DECIZIA Curții Constituționale nr.1305 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de

neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr.
54/2003(Publicată în M. OF.,Partea I, nr. 849 din din 8 decembrie 2009-soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
Bihor în Dosarul nr. 4.353/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Articolul 11
Libertatea de întrunire şi de asociere
1. Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi la
libertate de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se
afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri
decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică,
constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa
publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia
sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul
articol nu interzice ca restrângeri legal să fie impuse exercitării
acestor drepturi de către membrii forţelo armate, ai poliţiei sau ai
administraţiei de stat.

Carta Socială Europeană 1996

(revizuită)
Articolul 5
Dreptul sindical
In vederea garantării sau promovării libertății lucrătorilor şi patronilor
de a constitui organizații locale, naționale sau internaționale pentru
apărarea intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste
organizații, părțile se angajează ca legislația națională să nu aducă
atingere sau să fie aplicată de o manieră care să aducă atingere acestei
libertăți. Măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se vor
aplica poliției va fi determinată prin legislația sau reglementarea
națională. Principiul aplicării acestor garanții membrilor forțelor
armate şi măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de

persoane sunt de asemenea determinate prin legislația sau

reglementarea națională.

Patronatele

Definiţie:

-Convenția nr.87/1948 privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical

-Decizia nr. 362/2015 referitoare la respingerea excepţiei de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. v) din Legea dialogului social nr.
62/2011(Publicată în M.Of., Partea I, nr. 501 din 08.07.2015)

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. v)

din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul conţinut:
v) patron - persoană juridică înmatriculată, persoană fizică autorizată potrivit
legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesiune în mod
independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de
profit în condiţii de concurenţă şi care angajează muncă salariată;".

Constituirea şi dobândirea personalităţii juridice de către patronate

-prin asociere liberă, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, după
cum urmează:

a) patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizaţii patronale;

b) două sau mai multe organizaţii patronale pot constitui o federaţie patronală;

c) două sau mai multe federaţii patronale pot constitui o confederaţie

patronală.

-se pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate
juridică.

-federaţiile şi confederaţiile patronale pot constitui din organizaţiile afiliate uniuni

patronale teritoriale.

Statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cel puţin următoarele

elemente:

a) denumirea organizaţiei patronale şi sediul principal;

b) obiectul de activitate şi scopul;

c) patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia;

d) sursele de finanţare;

e) drepturile şi obligaţiile membrilor;

f) organele de conducere;

g) criteriul de constituire;

h) procedura de dizolvare şi lichidare a organizaţiei patronale.

-dobândirea personalităţii juridice; procedură judiciară;înscriere în

registru de evidență.

Atribuțiile organizaţiei patronale

a) reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, juridice şi

sociale ale membrilor lor;

b) promovează concurenţa loială, în condiţiile legii;

c) desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea
contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile
publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog
social;

d) elaborează şi promovează coduri de conduită în afaceri;

i) elaborează strategii şi politici de dezvoltare economico-socială la nivel

sectorial şi naţional, în condiţiile legii;

j) înfiinţează şi administrează, în condiţiile legii, în interesul membrilor lor, unităţi

sociale, de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul propriu de interes, societăţi
reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de asigurări, precum şi bancă proprie.

e) promovează principiile responsabilităţii sociale;

f) asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relaţii între aceştia,

precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de
consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării şi formării
profesionale, precum şi al sănătăţii şi securităţii în muncă;

g) la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa

instanţelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii
sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi;

h) elaborează şi implementează politici de ocupare şi plasare a forţei de

muncă;

Patrimoniul și finanțarea activității

-bunurile mobile şi imobile aparţinând organizaţiilor patronale pot fi

folosite numai în interesul acestora şi potrivit scopului pentru care au fost
înfiinţate.

-sursele veniturilor organizaţiilor patronale pot fi: taxe de înscriere,

cotizaţii, donaţii, sponsorizări şi alte venituri, potrivit statutelor şi legilor în
vigoare.

-veniturile organizaţiilor patronale sunt destinate realizării scopurilor

pentru care au fost înfiinţate şi nu pot fi repartizate membrilor acestora.

-controlul activităţii financiare proprii a organizaţiilor patronale se

realizează prin comisia de cenzori care funcţionează potrivit statutului şi
legislaţiei în vigoare.

Dizolvarea organizațiilor patronale

-patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi

ale dreptului comun în materie.
-în termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al
organizaţiei patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să solicite
instanţei judecătoreşti competente să facă menţiunea dizolvării.

-expirarea termenului de 15 zile, orice persoană interesată poate solicita

instanţei judecătoreşti competente

Afiliere națională conform statutului

-un angajator poate fi afiliat, la nivel naţional, la o singură federaţie patronală.

- o federaţie patronală poate fi afiliată, la nivel naţional, la o singură

confederaţie patronală de rang superior.

-o organizaţie patronală nu se poate afilia decât la o singură organizaţie

patronală de rang superior.

-la nivel naţional organizațiile patronale trebuie să aibă în componenţă structuri

teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţe, inclusiv în municipiul
Bucureşti.

Ex. organizații patronale constituite ca urmare a afilierii:Federația Patronatelor din

Turism-interne ul Românesc (FPTR), Federația Patronală din Industria Ușoară
(FEPAIUS), Federația Patronală din Industria Energetică (ELPEGA), Federația
Patronală din Geologie și Ape Minerale, Confederația Patronală din Industria
României, Uniunea Generală a Industriașilor din România, Uniunea Națională a
Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), Patronatul Român din Industria de
Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase etc.

Afiliere internațională:Uniunea Confederațiilor din Industrie și a Patronatelor din

Europa cu sediul la Bruxelles,Organizația Internațională a Patronatului cu sediul la
Geneva.

Partenerii sociali

Partenerii sociali potrivit art.1, lit.a din Lege 62/2011:

sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale, precum şi reprezentanţii
autorităţilor administraţiei
publice, care interacţionează în procesul de dialog social;

-reprezentanții salariaților excluși de reglementare din categoria partenerilor sociali, deși prin Codul
muncii au un statut special
care le permite participarea la informarea, consultarea și negocierea colectivă.

-reglementări internaționale:partenerii sociali sunt lucrătorii, angajatorii și guvernele/instituțiile

europene/autoritățile
administrației publice.

Impactul revoluției digitale:

-productivitate, performanță-reducere costuri;

-organizarea producției-concentrări industriale cu o ierarhie bine stabilită și proceduri rigide;

-raport angajat-viață profesională/viață privată.

-relocarea unității:menținerea sau nu a contractelor de muncă;

-crearea de noi locuri de muncă, modernizarea celor existente-formă tipică la forme

neconvenționale;

-programul de muncă:flexibil

-formarea profesională:condiție pentru menținerea locului de muncă(programe de software noi,

sisteme de comunicare în
permanentă schimbare etc)

-la nivel UE-Strategia 2020 vizează ”incluziunea digitală”.

Globalizarea

-sistemele de drept tind să se uniformizeze, similitudinile jurisprudențiale și legislative devin tot mai
frecvente;

-rezistență din partea sindicatelor care au o predispoziție pentru menținerea diversității și tradițiilor
locale;

-apariția termenului de ”glocalization”:îmbinarea gândirii globale cu acțiunea locală;

-relocarea unității angajatoare:aspecte pozitive și negative.

-relocarea lucrătorului;viziuni diferite:SUA(deschiderea controlată a a granițelor), UE(acceptare fără

restricții a
imigrației)dreptul la muncă/permis de muncă(Italia-legislație care cuprinde norme de protecție
pentru raportarea condițiilor
vătămătoare de muncă fără implicarea Oficiului de Migrație)

Criza economică

-reticență față de migranți;

-protejarea forței de muncă locală;

Politicile europene de ocupare a forței de muncă

-locuințe,lingvistice,obstacole (legislative și practici administrative);

Dialog social:negocierea colectivă(clauze referitoare la lucrătorii migranți)implicarea sindicatelor în

scopul evitării
dumping-ului social( cauza Laval)

-incluziunea categoriilor defavorizate(femei, tineri, persoane cu dizabilități, versoane în vârstă etc)

Impactul digitalizării asupra raporturilor colective

1.A.Reprezentarea colectivă a lucrătorilor prin intermediul platformelor digitale și a aplicațiilor

mobile

-platforme digitale:rolul algoritmilor în coordonarea tranzacțiilor cu servicii de muncă,intermediere

între cerere și oferă pe
piața muncii, deci, nu ca angajatori convenționali(agenții de muncă temporară);clienții și lucrătorii
interacționează la
distanță,externalizarea muncii printr-un apel deschis către o forță de muncă dispersată
geografic;platforme
online(crowdworking)-lumea virtuală care implică activități precum:colectarea datelor, categorizarea,
accesul la conținut,
evaluarea și testarea site-urilor etc;lucrătorii nu au o identitate(au un cod);

-aplicații mobile:munca se desfășoară fizic,pe teren, interacțiune directă între părți într-o zonă
geografică specifică;implică
livrarea(hipMenu, Uber Eats, Glovo, Food Panda etc)servicii cazare(Airbnb)servicii casnice;grad diferit
de
control(reguli:Uber:ruta de urmat, evaluare, preț stabilit etc)

-salariați (dreptul de asociere în sindicat)versus lucrători independenți:

-livratorii alimentelor în România sunt salariați:Takeaway, Food Panda,hipMenu.

-curierii pe bicicletă:recalificare ca salariați(Deliverroo, Foodora, Take Eat Easy-Spania, Franța, Țările

de
Jos);independeți deoarece folosesc bicicleta pentru zonele centrale fiind lipsiți de o reprezentare
colectivă;

-lucrătorii independenți-contracte civile(Austria, Bulgaria, Germania, Republica Cehă etc)-nu se

recunoaște exercițiul
libertății sindicale specifice;munca independentă cuprinde o ”gamă vastă și eterogenă de activități și
relații economice”;

-legislații naționale tind să limiteze dreptul lucrătorilor independenți de a forma sau adera la
sindicate;

1.B.Obstacole în reprezentarea colectivă a lucrătorilor prin intermediul platformelor digitale și a

aplicațiilor
mobile

-capacitatea juridică a sindicatelor de a reprezenta lucrătorii independenți;drept de reprezentare

recunoscut doar
salariaților;Convenția OIM nr.87/1948:lucrătorii independenți nu sunt excluși din sfera de aplicare;
Convenția OIM
nr.98/1949:reglementările referitoare la concurență nu ar trebuie să împiedice lucrătorii
independenți să încheie
contracte colective de muncă;CJUE:încheierea contractelor colective de muncă de către sindicate în
numele
lucrătorilor care nu sunt calificați ca salariați intră în sfera de aplicare a normelor privind
concurența(lucrătorii
independenți sunt furnizori de servicii și reprezintă întreprinderi în sensul normelor europene privind
concurența
deoarece oferă servicii în schimbul unei remunerații pe o anumită piață).

-fragmentarea lucrătorilor:distribuirea geografică;

-lipsa comunității:opinia de a fi considerați independenți, muncă ocazională;imposibilitatea

sindicatelor de a
recruta lucrătorii prin intermediul platformelor și aplicațiilor mobile deoarece aceștia nu poartă
semne distinctive;

-lipsa de vizibilitate:cea ma puternică comunitate a lucrătorilor este a curierilor pe bicicletă care

interacționează
cu clienții, într-o zonă determinată;lipsa de identitate(cod);

-identificarea angajatorului:nu există interacțiune între angajator și angajat, repartizarea sarcinilor

realizându-se
prin algoritm;lucrătorii de pe platforme digitale și aplicații trebuie, fie să se afilieze structurilor
sindicale existente,
fie să-și creeze structuri proprii.

-lipsa resurselor organizaționale și materiale:remunerație mică, munca la domiciliu datorită

responsabilităților
familiale.Curierii sunt organizați în state precum Marea Britanie, Elveția, Finlanda, Italia etc și au
susținere din
partea organizațiilor sindicale.

2.Forme de reprezentare colectivă a lucrătorilor platformei digitale și a aplicației mobile

-2018,Bruxelles,Belgia(curierii pe bicicletă,de alimente și alte produse):Declarația Internațională a

Livratorilor adoptată de 12 țări(Austria,
Belgia, Franța, Finlanda, Germania, Italia, Țările de Jos, Norvegia, Suedia, Elveția, Marea Britanie,
Irlanda)-vizibilitate, organizare în
structuri complexe pentru drepturile ce derivă din raportul de muncă;

-2018, Bologna, Italia:Carta drepturilor fundamentale ale muncii digitale în context urban între Rides
Union Bologna(confederații
sindicale), consiliul local și platformele locale de livrare a alimentelor Sgnam și My Menu:respectarea
voluntară a standardelor minime
referitoare la remunerație, timpul de lucru și raporturile de asigurare socială stabilite de Cartă.

-2009, inițiativa Turkopticon:Amazon Mechanical Turk-site web permite lucrătorilor să evalueze

clienții, pentru a obține protecție împotriva
neplății lucrărilor efectuate și să evalueze sarcinile neclare, incomplete sau neplătite.

-2014:muncitorii și cercetătorii în domeniul interacțiunii om-calclator au redactat Ghidul pentru

solicitanții din mediul academic care
plasează sarcini de muncă pe Amazon Mechanical Turk pentru a ameliora etica în cercetarea
academică(75 de cercetători).

-2015:Sindicatul German IG Metall, Camera de Muncă a Austriei și sindicatul suedez Unionen au

lansat un site web care oferă informații
despre platformele digitale FairCrowWork.org. Referitoare la drepturile și obligațiile legale ale
lucrătorilor, despre resursele sindicatelor
pentru lucrătorii online și oferă evaluări de către lucrători a diferitelor platforme digitale.

-2015:trei platforme germane au semnat un cod de conduită voluntar pentru serviciile de muncă
digitale plătite,include principii referitoare
la plata corectă ,distribuirea de sarcini serioase, comunicare deschisă și transparentă.

-sindicatele tradiționale pot folosi mijloacele tradiționale(sprijin a diferitelor categorii de lucrători

independenți prin crearea de comitete de
întreprindere) sau moderne(contract colectiv de muncă la cerere prin aplicația mobilă; sindicatele
daneze 3F au încheiat primul acord
colectiv din lume în economia platformei 76 cu Hilfr.dk, pentru servicii de curățenie în case private.A
fost încheiat pe 12 luni cu
posibilitatea prelungirii pe 3 ani și se referă la introducerea salariului minim, concediu medical și de
odihnă plătite și pensii pentru cei care
lucrează constant pe platformă(mai mult de 100 ore).Clienții platformei Hilfr.dk trebuie să plătească
mai mult pentru lucrătorii care fac
obiectul unui contract și aceștia pot deduce din impozit serviciile de curățare.