Document

R EPTUL PROPRIETĂTII INTELECTUALE
WIPO – WORLD INTELLECTUAL PROPERTY

ORGANIZATION
􏰀 WIPO is the global forum for intellectual propertyWIPO is
the global forum for intellectual property services, policy,
information and cooperation. We are a self-funding agency of
the United Nations, with 191 member states.
􏰀 Our mission is to lead the development of a balanced and
effective international intellectual property (IP) system that
enables innovation and creativity for the benefit of all. Our
mandate, governing bodies and procedures are set out in the
WIPO Convention, which established WIPO in 1967.
􏰀 https://www.wipo.int/portal/en/index.html
􏰀 Decretul nr. 1.175/1968 (ROMÂNIA)
ORGANIZATION
􏰀 Proprietatea literară şi artistică şi Proprietatea industrială.
􏰀 Proprietatea literară şi artistică cuprinde dreptul de autor şi
drepturile conexe
dreptului de autor.
􏰀 Proprietatea industrială se divide între drepturile asupra
creaţiei intelectuale cu aplicabilitate în industrie şi drepturile
asupra semnelor distinctive.
􏰀 pe de o parte, brevetele de invenţie, desenele şi modelele şi
􏰀 pe de altă parte mărcile şi indicaţiile geografice.
􏰀
OSIM – OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI
MĂRCI
Misiunea O.S.I.M.
􏰀 Misiunea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci,
autoritate unică în România în acordarea protecţiei proprietăţii
industriale, este de a susţine inovarea şi competitivitatea în
România, prin acordarea unei protecţii eficiente a drepturilor
de proprietate industrială, furnizarea de servicii de specialitate
de calitate, şi prin promovarea proprietăţii industriale în
infrastructura economică naţională, şi de a asigura cooperarea
României în relaţiile internaţionale în domeniu.
􏰀 https://osim.ro
􏰀 H.G. nr. 573/1998
MĂRCI
􏰀 Consilieri în Proprietate Industrială
􏰀 OSIM atestă şi autorizează consilierii în domeniul
proprietăţii industriale, ţinând
evidenţa acestora în registrul naţional.
􏰀 „Profesia de consilier în proprietate industrială poate fi
practicată numai de persoana fizică înscrisă în Registrul
naţional al consilierilor în proprietate industrială şi care este
membră a Camerei Naţionale a Consilierilor în Proprietate
Industrială din România„
􏰀
􏰀􏰀
LISTA CONSILIERILOR ÎN PROPRIETATE
INDUSTRIALĂ, MEMBRI AI CAMEREI NAŢIONALE A
CONSILIERILOR ÎN PROPRIETATE INDUSTRIALĂ DIN
ROMÂNIA, AUTORIZAŢI PENTRU DOMENIUL
BREVETELOR DE INVENŢIE, pentru luna ianuarie 2019
(https://osim.ro/wp-content/uploads/Consilieri-
PI/cons_brevete.pdf)
AGENŢIILE SPECIALIZATE ÎN PROPRIETATE
INDUSTRIALĂ pentru luna ianuarie 2019
Dennemeyer , Sucursala BraȘov
􏰀 Our unique background and experience have turned us into
the one company that can provide answers to any of your IP
related questions, from legal and administration right down to
maintenance. Combined with our global presence, we can
assist you in every issue, in any jurisdiction and in most
languages.
ORDA- Oficiul Român pentru Drepturile de AUTOR
􏰀Valori
O.R.D.A este organ de specialitate al administraţiei publice
centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică,
fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre
naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare
tehnico-ştiintifică în domeniul drepturilor de autor şi al
drepturilor cone
Creativitate şi inovaţie
􏰀Atribuţiile O.R.D.A. se referă la:
􏰀 -activitatea de reglementare în domeniul dreptului de autor
şi al drepturilor conexe; 􏰀-activitatea registrelor naţionale;
􏰀-activitatea de gestiune colectivă;
􏰀-activitatea de constatare şi expertiză tehnico-ştiinţifică;
􏰀-activitatea de reprezentare internaţională;
􏰀-activitatea de informare si instruire.
H.G. nr. 758/2003 http://www.orda.ro/
xe.
DREPTUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE
DREPTUL DE AUTOR
legea nr. 8 din 1996
cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de
autor. republicată în 14 iunie 2018
􏰀 Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală
recunoscut persoanei sau persoanelor care au realizat o operă
originală de creaţie intelectuală în domeniul
literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de
creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent
de valoarea şi destinaţia lor.
􏰀 Drepturile conexe dreptului de autor aparţine artiştilor,
producătorilor de înregistrări sonore şi organismelor de
radiodifuziune şi televiziune.
Prin drepturile conexe drepturilor de autor se are în vedere
acel ansamblu de prerogative morale şi patrimoniale pe care
legea le recunoaşte acelor categorii de persoane fizice sau
juridice ce desfăşoară activităţi subsecvente activităţii de
creaţie propriu-zisă.
􏰀 Drepturilor sui generis asupra bazelor de date
BREVETUL DE INVENȚIE legea nr. 64 din 1991
􏰀 Brevetul de invenţie este titlul de protecţie care poate fi
obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs sau un
procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca
invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie
susceptibilă de o aplicare industrială.
desenul si modelul
legea nr. 129 din 1992 privind protecția desenelor și modelelor
􏰀 Desenul sau modelul reprezintă aspectul nou al unui
produs, având un caracter individual (funcţie utilitară).
MĂRCILE Și indicațiile geografice
legea nr. 84 din 1998 Privind mărcile și indicațiile geografice
􏰀 Marca de produs sau de serviciu reprezintă un semn
susceptibil de reprezentare care serveşte la deosebirea
produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de
cele aparţinând altei persoane. Pot constitui mărci semnele
distinctive: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele,
literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale,
combinaţiile de culori etc.
􏰀 Indicaţia geografică reprezintă denumirea care serveşte la
identificarea unui produs originar dintr-o anumită ţară, regiune
sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate, reputaţie
sau alte caracteristici determinate pot fi, în mod esenţial,
atribuite acestei origini geografice.
􏰀
􏰀 Experienţa română în epoca modernă în domeniul
proprietăţii intelectuale poate fi reflectată prin următoarea
formulă ce marchează principalele etape în construcţia
instituţiilor specifice:
􏰀 - dreptul de autor: 1865→1923→1955→1956→1996
(Legea nr. 8/1996);
􏰀 - drepturi conexe: 1996 (Legea nr. 8/1996);
􏰀 - invenţiile: 1865→1906→ 1967→ 1974→1991 (Legea nr.
64/1991);
􏰀 - desenele şi modelele: 1968→1992 (Legea nr. 129/1992);
􏰀 - mărcile: 1879→1925→1967→1998 (Legea nr. 84/1998);
􏰀 - indicaţiile geografice: 1968→1998 (Legea nr. 84/1998).
􏰀 Dreptul intelectual are ca obiect opera de creație
intelectuală, iar opera de spirit este un bun incorporal.
􏰀 Sintagma drept intelectual a fost propusă pentru prima oară
de juristul Edmond Picard în anul 1877, reluată ulterior în
lucrarea sa Le droit pur.
􏰀 Dreptul intelectual a fost definit ca acel drept subiectiv în
virtutea cărora titularul (orice persoană fizică sau juridică)
poate trage anumite foloase, nepatrimoniale, sau, după caz,
patrimoniale din reproducerea sau exploatarea în exclusivitate
a unei creații intelectuale.
􏰀 Drepturile intelectuale reprezintă veritabile proprietăți
incorporale. Să nu uităm că proprietatea intelectuală este un
drept al omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
proclamat că proprietatea intelectuală este un bun în sensul art.
1 din Protocolul Adiţional nr. 1 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului
􏰀 Actul de creaţie reprezintă valoarea ce cuprinde în esenţa
ei tot ce este mai important în domeniul drepturilor
intelectuale. Chiar dacă regulile de drept nu par a
fi interesate de procesul de creaţie, se afirmă în mod expres că
dreptul de autor îşi are sursa în actul de creaţie.
􏰀 S-a considerat că este mai apropiat de realitate să spunem că
avem o proprietate care îşi are sursa în creaţie.
􏰀 Efortul de creaţie este la baza recunoaşterii dreptului de
autor.
􏰀 Opera nu este decât rezultatul unui efort de creaţie, efort ce
va emana principial doar de la autorul ei, fapt ce îi va permite
să se bucure de aceste prerogative. Prin negarea acestei noţiuni
nu se face decât să se pună în discuţie chiar existenţa acestui
drept.
􏰀 PLAGIATUL http://www.plagiate.ro/Ro/ro.first.htm
􏰀 PIRATERIA
􏰀 https://filmehd.net/
􏰀 https://topfilmeonline.net/ 􏰀 https://www.netflix.com
􏰀 https://www.youtube.com/ 􏰀 https://www.spotify.com/ro/
􏰀 ORGANISMELE DE GESTIUNE COLECTIVĂ
􏰀 Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a
drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin libera
asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi
repartizarea drepturilor a caror gestiune le este încredinţată de
către titulari. Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul
Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor şi funcţionează potrivit reglementărilor privind
asociatiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii
nr. 8/1996.
􏰀 DREPTUL LA IMAGINE
􏰀 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală
􏰀 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală a
reprezentat şi încă mai reprezintă
o problemă controversată.
􏰀 Tezele susţinute pe marginea acestei chestiuni pot fi grupate
în două mari teorii: o teorie ce include proprietatea intelectuală
în marea familie a dreptului de proprietate; şi, bineînţeles, cea
de-a doua teorie ce consideră proprietatea intelectuală un drept
distinct ce formează o categorie specială.
􏰀 După o primă teză, dreptul de creaţie intelectuală este
caracterizat ca un drept de proprietate: cea mai personală, cea
mai sacră, şi cea mai inatacabilă dintre toate proprietăţile. A
fost lansată odată cu Revoluţia franceză. Şi oferă o analogie
izbitoare între monopolul de exploatare, specific dreptului
intelectual şi dreptul de proprietate.
􏰀 După o altă opinie, sunt considerate o categorie specială, sui
generis denumite, aşa cum am mai arătat, drepturi intelectuale.
􏰀
􏰀 DREPTURI REALE DREPTURI DE CREANȚĂ 􏰀
DREPTURI INTELECTUALE
􏰀 Creatorul are folosinţa deoarece are facultatea de a autoriza
diferite utilizări ale operei sale, contra unei remuneraţii.
􏰀 În acelaşi timp, creatorii deţin puterea de a dispune de
operă. Adică, pot să o distrugă, o pot modifica sau chiar de a o
retrage de pe piaţă (în virtutea dreptului de retractare).
􏰀 Faptul exerciţiului atributului posesiei asupra operei este cel
mai contestat. Trăsătura dreptului intelectual constă în a
exploata creaţia. Ori pentru a putea face acest lucru este
obligatoriu de a o pune la dispoziţia publicului, adică de a
renunţa la posesia exclusivă.
În plan internaţional, protecţia drepturilor intelectuale este
asigurată prin numeroase convenţii internaţionale. Amintim
Declaraţia universală a drepturilor omului care în art. 27 alin.
(2) prevede: „Orice persoană are dreptul
la protecţia intereselor sale morale şi materiale decurgând din
orice creaţie ştiinţifică literară sau artistică al
cărei autor este”.
Alături, în domeniul proprietăţii literare şi artistice, există mai
multe convenţii internaţionale ratificate de
România şi care reprezintă reperele noastre:
- Convenţia de la Berna privind protecţia operelor literare şi
artistice din 1886;
- Tratatul OMPI privind dreptul de autor;
- Acordul privind constituirea Organizaţiei Mondiale de
Comerţ de la Marrakech din 1994, ratificat de România
în 1994. În anul 1986 runda de negocieri a inclus pe agendă
comerţul şi relaţia sa cu dreptul de proprietate intelectuală.
Acordul TRIPS acoperă domeniul proprietăţii intelectuale şi
cere statelor membre să recunoască standardele de protecţie
existente în convenţiile internaţionale[3];
- Convenţia universală privind dreptul de autor adoptată la
Geneva în 1952.
În domeniul protecţiei proprietăţii industriale reperele noastre
sunt asigurate de
􏰀 Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale din 1883.
La aceasta mai adăugăm o serie de acorduri, dintre care
amintim:
- Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind înregistrarea
internaţională a mărcilor;
- Convenţia internaţională de la Paris din 1961 pentru protecţia
noilor soiuri de plante;
􏰀 - Tratatul de la Washington din 1970 privind cooperarea în
domeniul brevetelor, ratificat de România prin Decretul nr.
81/1979;
􏰀 - Convenţia pentru Instituirea Organizaţiei Mondiale a
Proprietăţii Intelectuale, semnată în 1967 şi ratificată de
România prin Decretul nr. 1.175/1968;
􏰀 - Convenţia de la Munchen din 1973 privind brevetul
european, la care România a aderat prin Legea nr. 611/2002.
Obiectul dreptului de autor
􏰀Opera reprezintă fundamentul naşterii dreptului de autor,
fapt ce îi conferă o importanţă deosebită. Fructul creaţiei
intelectuale întruchipat în operă reprezintă obiectul dreptului
de autor.
􏰀Actul de creaţie nefinalizat nu are vocaţia la protecţie;
esenţial va fi ca actul de creaţie să aibă o finalitate, realizarea
unei opere. Opera va fi protejabilă doar dacă este fructul unei
activităţii intelectuale.
􏰀Obiectul dreptului de autor este reprezentat de opera de
creaţie intelectuală sau opera de spirit. Legiuitorul român
protejează opera de creaţie intelectuală, independent de
aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării
ei, chiar în forma nefinalizată.
􏰀
􏰀􏰀
ART. 1
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau
ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală
este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest
drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de
ordin moral şi patrimonial.
(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată,
independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul
fapt al realizării ei, chiar în forma nefinalizată.
􏰀
􏰀 ART. 7
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de
creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific,
oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de
exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum
sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile,
pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale,
precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările,
studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi
documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice
şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice
alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate
printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de
sculptură, pictură, gravură, litografie, arta monumentală,
scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului,
desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi
lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i)
lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei,
geografiei şi ştiinţei în general.
ART. 8
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale,
constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele
derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe
opere preexistente, şi anume:
􏰀 a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare,
aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei
opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creaţie;
􏰀 b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum
ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de
materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date,
care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie
creaţii intelectuale.
ART. 9
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor
următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice,
procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele
matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;
b) textele oficiale de natura politica, legislativă,
administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi
ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul,
emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presa; f) simplele fapte şi date.
NB: problema folclorului.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
􏰀 Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date ART.
122^1
(1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a
bazelor de date, în orice formă a lor.
(2) În sensul prezentei legi, prin baza de date se înţelege o
culegere de opere, de date sau de alte elemente independente,
protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o
modalitate sistematica ori metodica şi în mod individual
accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă
modalitate.
(3) Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică
programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau
funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace
electronice.
(4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este
persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substanţială
cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau
prezentării conţinutului unei baze de date.
ART. 47
(6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al
operei nu conferă prin ea însăşi un drept de utilizare asupra
operei.
Subiectul dreptului de autor
ART. 3
(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au
creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de
protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele
fizice, altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite
în condiţiile legii.
􏰀􏰀
􏰀
ART. 4
(1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub
numele căreia opera a fost adusă pentru prima data la
cunoştinţa publică.
(2) Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub forma
anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea
autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau
juridică ce o face publică având consimţământul autorului, atât
timp cât acesta nu îşi dezvăluie identitatea.
ART. 5
􏰀 (1) Este opera comună opera creată de mai mulţi coautori,
în colaborare.
􏰀 (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine
coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal,
în condiţiile prezentei legi.
􏰀 (3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza
opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din
partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic
justificat.
ART. 6
􏰀 (1) Este opera colectivă opera în care contribuţiile personale
ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, data fiind
natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre
coautori asupra ansamblului operei create.
􏰀 (2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra
operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din
iniţiativă, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost
creată.
􏰀NB: o falsă opera comună
􏰀􏰀
ART. 44
(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele
create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în
contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin
autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza
utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul
angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia
la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în
cadrul obiectului de activitate, nu necesita autorizarea
angajatului autor.
(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta
urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate
drepturile patrimoniale de autor. În absenta precizării
termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa
unei clauze contrare, angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă
autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din
utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de
angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul
atribuţiilor de serviciu.
(4) La expirarea termenului menţionat la alin. (2) drepturile
patrimoniale revin autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual
de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei,
ca parte din ansamblul creaţiei sale.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
Programele pentru calculator ART. 74
În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de
mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori
după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din
urma.
Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale
ART. 64
Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera
exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice
altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare,
însoţite sau nu de sunete.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
ART. 65
(1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale
este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, îşi
asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în
calitate de autor principal.
(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică
sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi,
în aceasta calitate, organizează realizarea operei şi furnizează
mijloacele necesare tehnice şi financiare.
(3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a
contractului dintre producător şi autorul principal este
obligatorie.
ART. 66
􏰀 Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la
art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul
scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create
pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de
animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urma
reprezintă o parte importanta a operei. În contractul dintre
producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot
conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi
creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.
ART. 69
􏰀 Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute
numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.
􏰀 ART. 70
􏰀 (1) Prin contractele încheiate între autorii operei
audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se
prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special
create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind
utilizarea operei în ansamblul sau, prevăzute la art. 13, precum
şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul
unei remuneraţii echitabile.
ART. 24
ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi
modul sau forma concretă de exprimare.
Conţinutul dreptului de autor
ART. 10
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă
opera la cunoştinţa publică; b) dreptul de a pretinde
recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la
cunoştinţa publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se
opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse
operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe
titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea
retractarii.
ART. 11
(1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări
sau înstrăinări.
(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la
art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit
legislaţiei civile, pe durata nelimitată. Dacă nu există
moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de
gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau,
după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din
domeniul respectiv de creaţie.
REPTUL PROPRIETĂTII INTELECTUALE
ORGANIZATION
􏰀 WIPO is the global forum for intellectual propertyWIPO is
the global forum for intellectual property services, policy,
information and cooperation. We are a self-funding agency of
the United Nations, with 191 member states.
􏰀 Our mission is to lead the development of a balanced and
effective international intellectual property (IP) system that
enables innovation and creativity for the benefit of all. Our
mandate, governing bodies and procedures are set out in the
WIPO Convention, which established WIPO in 1967.
􏰀 https://www.wipo.int/portal/en/index.html
􏰀 Decretul nr. 1.175/1968 (ROMÂNIA)
ORGANIZATION
􏰀 Proprietatea literară şi artistică şi Proprietatea industrială.
􏰀 Proprietatea literară şi artistică cuprinde dreptul de autor şi
drepturile conexe
dreptului de autor.
􏰀 Proprietatea industrială se divide între drepturile asupra
creaţiei intelectuale cu aplicabilitate în industrie şi drepturile
asupra semnelor distinctive.
􏰀 pe de o parte, brevetele de invenţie, desenele şi modelele şi
􏰀 pe de altă parte mărcile şi indicaţiile geografice.
􏰀
MĂRCI
Misiunea O.S.I.M.
􏰀 Misiunea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci,
autoritate unică în România în acordarea protecţiei proprietăţii
industriale, este de a susţine inovarea şi competitivitatea în
România, prin acordarea unei protecţii eficiente a drepturilor
de proprietate industrială, furnizarea de servicii de specialitate
de calitate, şi prin promovarea proprietăţii industriale în
infrastructura economică naţională, şi de a asigura cooperarea
României în relaţiile internaţionale în domeniu.
􏰀 https://osim.ro
􏰀 H.G. nr. 573/1998
MĂRCI
􏰀 Consilieri în Proprietate Industrială
􏰀 OSIM atestă şi autorizează consilierii în domeniul
proprietăţii industriale, ţinând
evidenţa acestora în registrul naţional.
􏰀 „Profesia de consilier în proprietate industrială poate fi
practicată numai de persoana fizică înscrisă în Registrul
naţional al consilierilor în proprietate industrială şi care este
membră a Camerei Naţionale a Consilierilor în Proprietate
Industrială din România„
􏰀
􏰀􏰀
LISTA CONSILIERILOR ÎN PROPRIETATE
INDUSTRIALĂ, MEMBRI AI CAMEREI NAŢIONALE A
CONSILIERILOR ÎN PROPRIETATE INDUSTRIALĂ DIN
ROMÂNIA, AUTORIZAŢI PENTRU DOMENIUL
BREVETELOR DE INVENŢIE, pentru luna ianuarie 2019
(https://osim.ro/wp-content/uploads/Consilieri-
PI/cons_brevete.pdf)
AGENŢIILE SPECIALIZATE ÎN PROPRIETATE
INDUSTRIALĂ pentru luna ianuarie 2019
Dennemeyer , Sucursala BraȘov
􏰀 Our unique background and experience have turned us into
the one company that can provide answers to any of your IP
related questions, from legal and administration right down to
maintenance. Combined with our global presence, we can
assist you in every issue, in any jurisdiction and in most
languages.
ORDA- Oficiul Român pentru Drepturile de AUTOR
􏰀Valori
O.R.D.A este organ de specialitate al administraţiei publice
centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică,
fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre
naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare
tehnico-ştiintifică în domeniul drepturilor de autor şi al
drepturilor cone
Creativitate şi inovaţie
􏰀Atribuţiile O.R.D.A. se referă la:
􏰀 -activitatea de reglementare în domeniul dreptului de autor
şi al drepturilor conexe; 􏰀-activitatea registrelor naţionale;
􏰀-activitatea de gestiune colectivă;
􏰀-activitatea de constatare şi expertiză tehnico-ştiinţifică;
􏰀-activitatea de reprezentare internaţională;
􏰀-activitatea de informare si instruire.
H.G. nr. 758/2003 http://www.orda.ro/
xe.
DREPTUL DE AUTOR
legea nr. 8 din 1996
cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de
autor. republicată în 14 iunie 2018
􏰀 Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală
recunoscut persoanei sau persoanelor care au realizat o operă
originală de creaţie intelectuală în domeniul
literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de
creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent
de valoarea şi destinaţia lor.
􏰀 Drepturile conexe dreptului de autor aparţine artiştilor,
producătorilor de înregistrări sonore şi organismelor de
radiodifuziune şi televiziune.
􏰀 Drepturilor sui generis asupra bazelor de date
BREVETUL DE INVENȚIE legea nr. 64 din 1991
􏰀 Brevetul de invenţie este titlul de protecţie care poate fi
obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs sau un
procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca
invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie
susceptibilă de o aplicare industrială.
desenul si modelul
legea nr. 129 din 1992 privind protecția desenelor și modelelor
􏰀 Desenul sau modelul reprezintă aspectul nou al unui
produs, având un caracter individual (funcţie utilitară).
MĂRCILE Și indicațiile geografice
legea nr. 84 din 1998 Privind mărcile și indicațiile geografice
􏰀 Marca de produs sau de serviciu reprezintă un semn
susceptibil de reprezentare care serveşte la deosebirea
produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de
cele aparţinând altei persoane. Pot constitui mărci semnele
distinctive: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele,
literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale,
combinaţiile de culori etc.
􏰀 Indicaţia geografică reprezintă denumirea care serveşte la
identificarea unui produs originar dintr-o anumită ţară, regiune
sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate, reputaţie
sau alte caracteristici determinate pot fi, în mod esenţial,
atribuite acestei origini geografice.
􏰀
􏰀 Experienţa română în epoca modernă în domeniul
proprietăţii intelectuale poate fi reflectată prin următoarea
formulă ce marchează principalele etape în construcţia
instituţiilor specifice:
􏰀 - dreptul de autor: 1865→1923→1955→1956→1996
(Legea nr. 8/1996);
􏰀 - drepturi conexe: 1996 (Legea nr. 8/1996);
􏰀 - invenţiile: 1865→1906→ 1967→ 1974→1991 (Legea nr.
64/1991);
􏰀 - desenele şi modelele: 1968→1992 (Legea nr. 129/1992);
􏰀 - mărcile: 1879→1925→1967→1998 (Legea nr. 84/1998);
􏰀 - indicaţiile geografice: 1968→1998 (Legea nr. 84/1998).
􏰀 Dreptul intelectual are ca obiect opera de creație
intelectuală, iar opera de spirit este un bun incorporal.
􏰀 Sintagma drept intelectual a fost propusă pentru prima oară
de juristul Edmond Picard în anul 1877, reluată ulterior în
lucrarea sa Le droit pur.
􏰀 Dreptul intelectual a fost definit ca acel drept subiectiv în
virtutea cărora titularul (orice persoană fizică sau juridică)
poate trage anumite foloase, nepatrimoniale, sau, după caz,
patrimoniale din reproducerea sau exploatarea în exclusivitate
a unei creații intelectuale.
􏰀 Drepturile intelectuale reprezintă veritabile proprietăți
incorporale. Să nu uităm că proprietatea intelectuală este un
drept al omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
proclamat că proprietatea intelectuală este un bun în sensul art.
1 din Protocolul Adiţional nr. 1 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului
􏰀 Actul de creaţie reprezintă valoarea ce cuprinde în esenţa
ei tot ce este mai important în domeniul drepturilor
intelectuale. Chiar dacă regulile de drept nu par a
fi interesate de procesul de creaţie, se afirmă în mod expres că
dreptul de autor îşi are sursa în actul de creaţie.
􏰀 S-a considerat că este mai apropiat de realitate să spunem că
avem o proprietate care îşi are sursa în creaţie.
􏰀 Efortul de creaţie este la baza recunoaşterii dreptului de
autor.
􏰀 Opera nu este decât rezultatul unui efort de creaţie, efort ce
va emana principial doar de la autorul ei, fapt ce îi va permite
să se bucure de aceste prerogative. Prin negarea acestei noţiuni
nu se face decât să se pună în discuţie chiar existenţa acestui
drept.
􏰀 PLAGIATUL http://www.plagiate.ro/Ro/ro.first.htm
􏰀 PIRATERIA
􏰀 https://filmehd.net/
􏰀 https://topfilmeonline.net/ 􏰀 https://www.netflix.com
􏰀 https://www.youtube.com/ 􏰀 https://www.spotify.com/ro/
􏰀 ORGANISMELE DE GESTIUNE COLECTIVĂ
􏰀 Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a
drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin libera
asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi
repartizarea drepturilor a caror gestiune le este încredinţată de
către titulari. Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul
Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor şi funcţionează potrivit reglementărilor privind
asociatiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii
nr. 8/1996.
􏰀 DREPTUL LA IMAGINE
􏰀 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală
􏰀 Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală a
reprezentat şi încă mai reprezintă
o problemă controversată.
􏰀 Tezele susţinute pe marginea acestei chestiuni pot fi grupate
în două mari teorii: o teorie ce include proprietatea intelectuală
în marea familie a dreptului de proprietate; şi, bineînţeles, cea
de-a doua teorie ce consideră proprietatea intelectuală un drept
distinct ce formează o categorie specială.
􏰀 După o primă teză, dreptul de creaţie intelectuală este
caracterizat ca un drept de proprietate: cea mai personală, cea
mai sacră, şi cea mai inatacabilă dintre toate proprietăţile. A
fost lansată odată cu Revoluţia franceză. Şi oferă o analogie
izbitoare între monopolul de exploatare, specific dreptului
intelectual şi dreptul de proprietate.
􏰀 După o altă opinie, sunt considerate o categorie specială, sui
generis denumite, aşa cum am mai arătat, drepturi intelectuale.
􏰀
􏰀 DREPTURI REALE DREPTURI DE CREANȚĂ 􏰀
DREPTURI INTELECTUALE
􏰀 Creatorul are folosinţa deoarece are facultatea de a autoriza
diferite utilizări ale operei sale, contra unei remuneraţii.
􏰀 În acelaşi timp, creatorii deţin puterea de a dispune de
operă. Adică, pot să o distrugă, o pot modifica sau chiar de a o
retrage de pe piaţă (în virtutea dreptului de retractare).
􏰀 Faptul exerciţiului atributului posesiei asupra operei este cel
mai contestat. Trăsătura dreptului intelectual constă în a
exploata creaţia. Ori pentru a putea face acest lucru este
obligatoriu de a o pune la dispoziţia publicului, adică de a
renunţa la posesia exclusivă.
În plan internaţional, protecţia drepturilor intelectuale este
asigurată prin numeroase convenţii internaţionale. Amintim
Declaraţia universală a drepturilor omului care în art. 27 alin.
(2) prevede: „Orice persoană are dreptul
la protecţia intereselor sale morale şi materiale decurgând din
orice creaţie ştiinţifică literară sau artistică al
cărei autor este”.
Alături, în domeniul proprietăţii literare şi artistice, există mai
multe convenţii internaţionale ratificate de
România şi care reprezintă reperele noastre:
- Convenţia de la Berna privind protecţia operelor literare şi
artistice din 1886;
- Tratatul OMPI privind dreptul de autor;
- Acordul privind constituirea Organizaţiei Mondiale de
Comerţ de la Marrakech din 1994, ratificat de România
în 1994. În anul 1986 runda de negocieri a inclus pe agendă
comerţul şi relaţia sa cu dreptul de proprietate intelectuală.
Acordul TRIPS acoperă domeniul proprietăţii intelectuale şi
cere statelor membre să recunoască standardele de protecţie
existente în convenţiile internaţionale[3];
- Convenţia universală privind dreptul de autor adoptată la
Geneva în 1952.
În domeniul protecţiei proprietăţii industriale reperele noastre
sunt asigurate de
􏰀 Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale din 1883.
La aceasta mai adăugăm o serie de acorduri, dintre care
amintim:
- Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind înregistrarea
internaţională a mărcilor;
- Convenţia internaţională de la Paris din 1961 pentru protecţia
noilor soiuri de plante;
􏰀 - Tratatul de la Washington din 1970 privind cooperarea în
domeniul brevetelor, ratificat de România prin Decretul nr.
81/1979;
􏰀 - Convenţia pentru Instituirea Organizaţiei Mondiale a
Proprietăţii Intelectuale, semnată în 1967 şi ratificată de
România prin Decretul nr. 1.175/1968;
􏰀 - Convenţia de la Munchen din 1973 privind brevetul
european, la care România a aderat prin Legea nr. 611/2002.
Obiectul dreptului de autor
􏰀Opera reprezintă fundamentul naşterii dreptului de autor,
fapt ce îi conferă o importanţă deosebită. Fructul creaţiei
intelectuale întruchipat în operă reprezintă obiectul dreptului
de autor.
􏰀Actul de creaţie nefinalizat nu are vocaţia la protecţie;
esenţial va fi ca actul de creaţie să aibă o finalitate, realizarea
unei opere. Opera va fi protejabilă doar dacă este fructul unei
activităţii intelectuale.
􏰀Obiectul dreptului de autor este reprezentat de opera de
creaţie intelectuală sau opera de spirit. Legiuitorul român
protejează opera de creaţie intelectuală, independent de
aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării
ei, chiar în forma nefinalizată.
􏰀
􏰀􏰀
ART. 1
ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală
este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest
drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de
ordin moral şi patrimonial.
(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată,
independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul
fapt al realizării ei, chiar în forma nefinalizată.
􏰀
􏰀 ART. 7
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de
creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific,
oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de
exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum
sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile,
pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale,
precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările,
studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi
documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice
şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice
alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate
printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de
sculptură, pictură, gravură, litografie, arta monumentală,
scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului,
desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată
produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi
lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i)
lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei,
geografiei şi ştiinţei în general.
ART. 8
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale,
constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele
derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe
opere preexistente, şi anume:
􏰀 a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare,
aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei
opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creaţie;
􏰀 b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum
ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de
materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date,
care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie
creaţii intelectuale.
ART. 9
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor
următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice,
procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele
matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;
b) textele oficiale de natura politica, legislativă,
administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi
ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul,
emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presa; f) simplele fapte şi date.
NB: problema folclorului.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
􏰀 Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date ART.
122^1
(1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a
bazelor de date, în orice formă a lor.
(2) În sensul prezentei legi, prin baza de date se înţelege o
culegere de opere, de date sau de alte elemente independente,
protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o
modalitate sistematica ori metodica şi în mod individual
accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă
modalitate.
(3) Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică
programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau
funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace
electronice.
(4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este
persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substanţială
cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau
prezentării conţinutului unei baze de date.
ART. 47
(6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al
operei nu conferă prin ea însăşi un drept de utilizare asupra
operei.
Subiectul dreptului de autor
ART. 3
(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au
creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de
protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele
fizice, altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite
în condiţiile legii.
􏰀􏰀
􏰀
ART. 4
(1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub
numele căreia opera a fost adusă pentru prima data la
cunoştinţa publică.
(2) Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub forma
anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea
autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau
juridică ce o face publică având consimţământul autorului, atât
timp cât acesta nu îşi dezvăluie identitatea.
ART. 5
􏰀 (1) Este opera comună opera creată de mai mulţi coautori,
în colaborare.
􏰀 (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine
coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal,
în condiţiile prezentei legi.
􏰀 (3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza
opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din
partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic
justificat.
ART. 6
􏰀 (1) Este opera colectivă opera în care contribuţiile personale
ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, data fiind
natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre
coautori asupra ansamblului operei create.
􏰀 (2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra
operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din
iniţiativă, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost
creată.
􏰀NB: o falsă opera comună
􏰀􏰀
ART. 44
(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele
create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în
contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin
autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza
utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul
angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia
la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în
cadrul obiectului de activitate, nu necesita autorizarea
angajatului autor.
(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta
urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate
drepturile patrimoniale de autor. În absenta precizării
termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa
unei clauze contrare, angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă
autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din
utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de
angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul
atribuţiilor de serviciu.
(4) La expirarea termenului menţionat la alin. (2) drepturile
patrimoniale revin autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual
de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei,
ca parte din ansamblul creaţiei sale.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
Programele pentru calculator ART. 74
În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
urma.
Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale
ART. 64
Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera
exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice
altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare,
însoţite sau nu de sunete.
􏰀􏰀
􏰀􏰀
ART. 65
(1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale
este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, îşi
asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în
calitate de autor principal.
(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică
sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi,
în aceasta calitate, organizează realizarea operei şi furnizează
mijloacele necesare tehnice şi financiare.
(3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a
contractului dintre producător şi autorul principal este
obligatorie.
ART. 66
􏰀 Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la
art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul
scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create
pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de
animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urma
reprezintă o parte importanta a operei. În contractul dintre
producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot
conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi
creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.
ART. 69
􏰀 Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute
numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.
􏰀 ART. 70
􏰀 (1) Prin contractele încheiate între autorii operei
audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se
prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special
create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind
utilizarea operei în ansamblul sau, prevăzute la art. 13, precum
şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul
unei remuneraţii echitabile.
ART. 24
ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi
modul sau forma concretă de exprimare.
Conţinutul dreptului de autor
ART. 10
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă
opera la cunoştinţa publică; b) dreptul de a pretinde
recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la
cunoştinţa publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se
opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse
operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe
titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea
retractarii.
ART. 11
(1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări
sau înstrăinări.
(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la
art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit
legislaţiei civile, pe durata nelimitată. Dacă nu există
gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau,
după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din
domeniul respectiv de creaţie.
Limitele protecției acordate prin legea dreptului de autor

Prin limite vom înţelege acel ansamblu de utilizări ale unei
opere, în perioada de protecţie, ce nu sunt supuse nici
autorizării din partea autorului şi nici achitării vreunei
remuneraţii.
Autorul deţine asupra operei, din faptul creaţiei, un drept de
proprietate intelectual exclusiv şi opozabil. El este titularul
unui drept de utilizare cu caracter patrimonial.
Orice reproducere sau reprezentare, integrală sau parţială a
operei sale este supusă consimţământului autorului.
Sunt permise utilizări ale operelor fără consimţământul

autorului şi fără ca acesta să fie remunerat, dacă sunt
respectate următoarele trei condiţii:
– utilizarea să fie conformă bunelor uzanţe;
– să nu contravină exploatării normale a operei;
– să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de
exploatare.
ART. 35
(1)Sunt permise, fără consimţământul autorului (s.n. titularii
dr de autor) şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele
utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu
condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu
contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze
pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
a)reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare,
parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de
siguranţa publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiza,
comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, în măsura
în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere
în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în
înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv
învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în
cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de
articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura
justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase
din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor,
fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau
ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea
integrala a exemplarului unei opere este permisă, pentru
înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave
sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a
bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile
publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de
către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui
avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în
contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către
public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică,
fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri
publice, în afară cazurilor în care imaginea operei este
subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau
comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
Art. 33
g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor
instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice
şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi
accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al
ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor
prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu
vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca
mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice
utilizare comercială.
(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise
reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea
către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau
economic:
a) de scurte extrase din articole de presa şi reportaje
radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra
problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o
astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor,
pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost
exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă
ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor
privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura
justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în
învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt
direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul
respectiv.
Art. 33
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) şi
la alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului,
cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi
imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de
arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte
originalul.
Art. 34
(1)Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul
prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul
autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei
familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la
cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării
normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularul drepturilor de utilizare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore
sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale
operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele
concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la
alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin
negociere, conform prevederilor prezentei legi.
În privinţa dreptului de citare s-au adus următoarele precizări:

-citarea nu trebuie să fie un scop în sine, ci ea trebuie să fie
justificată de natura sau scopul operei în care reproducerea
dintr-un alt autor este folositoare;
-cât priveşte întinderea citatului, el trebuie să reprezinte în
ansamblu textul în care este încorporat, un accesoriu şi nu
raţiunea de „a fi” a textului;
-de asemenea, trebuie reprodus întreg citatul în sensul că
citatul trebuie reprodus fidel în formă exactă aşa cum a fost
cuprins în textul publicat de autor;
-desprinderea citatului din contextul operei, trebuie să se facă
în aşa fel încât să nu dea naştere la nici o alterare a înţelesului
pasajului citat, a ideii pe care autorul citat a exprimat-o aşa
cum reiese ea din citarea pasajului în întreg contextul din care
a fost desprins.
Durata protecţiei dreptului de autor

Autorului unei opere literare, artistice, ştiinţifice i se
recunoaşte un drept asupra operei pe tot parcursul vieţii sale.
Acest drept ia naştere din momentul creării operei indiferent
de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii.
Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării şi până la
decesul autorului. Art. 11 alin. (2) din LDA prevede trei
excepţii, când exerciţiul drepturilor morale se poate transmite
prin moştenire: exerciţiul dreptului de divulgare; exerciţiul
dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor;
exerciţiul dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei
şi de a se opune oricărei modificări şi oricărei atingeri aduse
operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului.
Transmiterea acestor drepturi morale are loc pe durată
nelimitată.
Drepturile patrimoniale cuprinse în conţinutul dreptului de
autor, se nasc chiar din momentul creării operei şi durează pe
tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia, se
transmit prin moştenire potrivit legislaţiei civile, dar pe o
perioadă limitată de timp - 70 de ani (cu anumite particularităţi
funcţie de natura operei).
Articolul 149 alin. (3) din LDA prevede că, în ceea ce priveşte
durata drepturilor de exploatare, în cazul operelor a căror
autori au decedat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.
8/1996, şi pentru care au expirat termenele de protecţie, se
prelungeşte până la termenul prevăzut de această lege.
ART. 25
(1)Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 21 durează
tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se
transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o
perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost
adusă la cunoştinţa publică în mod legal. Dacă nu există
gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau,
în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel
mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
(2) Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor,
aduce la cunoştinţa publică, în mod legal, pentru prima oară, o
operă nepublicată înainte beneficiază de protecţia echivalenta
cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata
protecţiei acestor drepturi este de 25 ani, începând din
momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţa
publică în mod legal.
ART. 26
(1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la
cunoştinţa publică în mod legal, sub pseudonim sau fără
indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la
cunoştinţa publică a acestora.
(2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la
cunoştinţa publică înainte de expirarea termenului prevăzut la
alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o
îndoială asupra identităţii autorului, se aplică dispoziţiile art.
25 alin. (1).
ART. 27
(1)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în
colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.
(2) În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte,
durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea
este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.
(3) Termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text
încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor
dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau
nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca contribuţia adusă
respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod
special pentru aceasta.
ART. 28
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este
de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţa publică.
În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de
la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expira
după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.
ART. 30
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator
durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia
se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o
perioadă de 70 de ani.
ART. 32
Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând
cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau
aducerii operei la cunoştinţa publică, după caz.
Exploatarea drepturilor intelectuale

684. Preliminarii. Am văzut până acum care sunt obiectele
drepturilor intelectuale protejate şi care sunt prerogativele
acordate. Dar, interesele sunt îndreptate spre a fi exploatate în
mod licit. Iată ce ne propunem în rândurile ce urmează. Titlul
odată eliberat, titularul va putea exploata creaţia, însă să se şi
apere împotriva terţilor.
Creatorii şi inventatorii sunt liberi să îşi exploateze opera aşa
cum doresc. Regulile dreptului comun se vor aplica în lipsa
regulilor derogatorii. Astfel, art. 1169 din noul Cod civil
potrivit căruia contractele legal formate au putere de lege între
părţile contractante, conferă forţa necesară convenţiilor
încheiate.
685. Atunci când creaţia este fructul muncii individuale,
autorii se găsesc în situaţia să îşi exploateze singuri drepturile
patrimoniale. Dacă exploatarea individuală are meritul să le
procure o oarecare independenţă, contextul economic
determină a apela la exploatarea colectivă a drepturilor.
Aceasta înseamnă că ei se decid să apeleze la terţi. Aceasta
exploatare sau gestiune externalizată este organizată în materia
dreptului de autor în Titlul III, intitulat Gestiunea drepturilor
patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe. Se creează calea
pentru autori de a apela la societăţile de gestiune colectivă
pentru administrarea drepturilor lor, de a le apăra şi organiza
exploatarea operelor. În cele mai multe cazuri recursul la
societăţile colective este facultativ, dar această modalitatea
poate fi chiar obligatorie în anumite cazuri (perceperea şi
repartiţia dreptului la remuneraţia compensatorie pentru copia
privată). Gestiunea colectivă în materia operelor muzicale a
demonstrat că a devenit foarte importantă.
686. Indiferent care va fi natura contractelor de exploatare,
toate contractele prevăzute de legislaţia specială, trebuie să
îndeplinească regulile de drept comune reglementate de noul
Cod civil. Contractele de exploatare a drepturilor intelectuale
sunt supuse, pe de o parte, dreptului obligaţiilor, având în
vedere că dreptul de autor este parte a dreptului civil. Totuşi,
în aceeaşi proporţie sunt supuse şi unor reguli particulare,
susceptibile de anumite interpretări. Având în vedere
problemele tratate în practică, distingem domeniul dreptului
de autor de cel al proprietăţii industriale.
687. Unitatea drepturilor intelectuale se manifestă cu
preponderenţă în stadiul actelor de utilizare a bunurilor
intelectuale. Dacă dreptul de autor propune anumite regimuri
speciale, acest lucru nu se aplică decât în prezenţa autorului.
Atunci când acest lucru nu se întâmplă, dreptul comun se va
impune.
Unitatea constă şi în faptul că legislatorul impune actele de
utilizare şi limitează libertatea de dispoziţie a bunurilor
intelectuale. Regimul special se datorează prezenţei
creatorului.
688. Vânzarea se va perfecta şi proprietatea se va dobândi
atunci când părţile s-au înţeles asupra convenţiei şi asupra
preţului, chiar dacă bunul nu a fost predat, nici preţul achitat
(art. 1.273 din noul Cod civil). Preţul trebuie să fie determinat
sau determinabil, trebuie să fie real şi serios. Aceste elemente
de bază ale contractului se aplică brevetului, mărcilor, bazelor
de date, drepturilor conexe şi dreptului de autor.
Cesiunea bunurilor intelectuale este o cesiune de bunuri
mobile, ce se înscrie în dreptul comun al contractelor, al
vânzării1.
689. O diferenţă fundamentală între cele două domenii ale
proprietăţii intelectuale, o reprezintă cerinţa
1 Pentru dreptul comun, a se vedea G. Comăniţă, I.I.
Comăniţă, Drept civil. Contracte civile speciale, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 10; F. Moţiu,
Contractele speciale în noul Cod civil, ediţia a III-a, revăzută
şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 22.
înscrierii. Dacă contractele de exploatare a dreptului de autor
nu trebuie să fie publicate pentru a fi opozabile terţilor, în
schimb, nu acelaşi lucru se întâmplă în domeniul proprietăţii
industriale, unde contractele de exploatare trebuie înscrise la
O.S.I.M. şi publicate în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială.
690. În continuare vom trece în revistă elementele principale
ale contractelor de utilizare cu atenţie asupra elementelor
specifice bunurilor intelectuale.
Vom analiza cesiunea şi licenţa drepturilor intelectuale din
domeniul proprietăţii industriale în paralel, pentru a observa
mai uşor apropierea (unitatea) şi diferenţele.
Secţiunea 1
Contractele de utilizare a drepturilor intelectuale în materia
dreptului de autor
691. Legiuitorul analizează amplu şi distinct contractul de
cesiune a dreptului de autor. De asemenea, sunt reglementate
contractul de editare, de reprezentare teatrală sau de execuţie
muzicală, contractul de difuzare a unei opere prin radio sau
televiziune, contractul de comandă, contractul de utilizare a
unui program pentru calculator, contractul de adaptare,
contractul de închiriere a unei opere, contractul de reproducere
a unei opere de artă şi contractul de producţie audiovizuală.
LDA reglementează cesiunea drepturilor patrimoniale de autor
în Titlul I, Capitolul VII care conţine regulile comune pentru
contractele de valorificare a drepturilor patrimoniale. Regulile
comune ale cesiunii se aplică, în mod corespunzător, în
completarea regulilor speciale, pentru celelalte tipuri de
contracte reglementate de lege (contractul de editare,
contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală,
contractul de închiriere şi contractul de comandă), precum şi
în cazul încheierii unor contracte nenumite prin care se
valorifică drepturi patrimoniale de autor.
§ 1. Contractul de cesiune
692. Privitor la contractul de cesiune, acesta este contractul
prin care o parte, numită cedent (autorul operei), transmite cu
titlu oneros, în tot sau în parte, unei alte persoane numită
cesionar (persoană fizică sau juridică) drepturile patrimoniale
născute din crearea unei opere literare, artistice sau
ştiinţifice2. Titularul dreptului de autor poate ceda prin
contract numai drepturile sale patrimoniale.
693. Caracterele juridice ale contractului de cesiune a
drepturilor patrimoniale de autor sunt: - consensual;
- cu titlul oneros;
- în principiu, intuitu personae;
- sinalagmatic şi comutativ.
Caracterul cesibil al prerogativelor patrimoniale îl găsim
afirmat în toate legislaţiile3, mai puţin în dreptul german unde
opţiunea s-a îndreptat spre formula unei concesiuni de
drepturi. Din analiza acestor regimuri s-au desprins două mari
reguli ce guvernează materia; prima se referă la interpretarea
restrictivă a întinderii drepturilor cedate sau concesionate, în
timp ce cea de-a doua impune ca autorul să primească o justă
recompensă a efortului său de creaţie în relaţie directă cu
succesul operei sale4. Cesiunea diferă de concesiune la fel
cum vânzarea diferă de închiriere5.
694. Cesiunea poate fi limitată în timp, în spaţiu sau la un
anumit drept, putând fi exclusivă sau neexclusivă.
Cesiunea exclusivă. Cesiunea este exclusivă în situaţia, în care
titularul dreptului de autor, nu mai
2 G. Olteanu, op. cit., p. 115; L. Dănilă, op. cit., p. 138; I.
Macovei, op. cit., p. 472; T. Bodoaşcă, op. cit., p. 100. 3 Art.
L 131-3 din CPI fr., art. 107 din LDA italiană, art. 16 din LDA
elveţiană.
4 J.S. Bergé, op. cit., p. 50.
5 V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan, op. cit., p. 351.
poate utiliza opera în modalitatea sau pe teritoriul convenit cu
cesionarul. De asemenea, el nu mai poate transmite drepturile
respective şi unei alte persoane.
Cesiunea neexclusivă. Cesiunea este neexclusivă în situaţia în
care, titularul dreptului de autor îşi poate păstra el însuşi opera
şi poate transmite dreptul său exclusiv şi altor persoane.
695. Transmiterea drepturilor de autor este subordonată
anumitor condiţii. Clauzele obligatorii în contractele de
cesiune sunt:
– precizarea expresă a dreptului patrimonial care se transmite;
– modalitatea de utilizare a operei;
– durata în timp a cesiunii;
– felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă);
– remuneraţia titularului dreptului de autor.
Identificarea drepturile cedate impune a se preciza dacă
contractul de cesiune se referă la dreptul de reproducere, de
reprezentare, de adaptare, de traducere şi toate variantele
acestor prerogative.
Lipsa oricăreia dintre aceste clauze dă dreptul părţii interesate
de a cere rezilierea contractului. De asemenea, pentru fiecare
drept cedat trebuie să se aibă în vedere, a se preciza tipul de
suport admis pentru reproducere.
CPI fr. conţine o prevedere ce asigură un echilibru între
principiul interpretării restrictive a contractului şi acela ce
permite a include în actul de cesiune şi drepturi ce nu pot fi
enumerate, deoarece privesc drepturi relative la noi mijloace
de difuzare, necunoscute la data încheierii contractului (se
vorbeşte de forme neprevizibile, art. L 131-6)6.
696. Posibilitatea de a realiza o multitudine de cesiuni este o
oportunitate pentru autor de a optimiza exploatarea bunului
său intelectual. Atunci când modul de exploatare permite, se
poate apela şi la măsuri tehnice de protecţie ce pot limita
accesul sau reproducerea ilicită a bunului intelectual (art. 138
indice 5 din LDA).
697. Practica franceză a constatat că dispoziţiile în cauză, se
aplică doar contractelor consimţite de autor în exerciţiul
dreptului lui de utilizare şi nu celor care pot fi încheiate de
cesionarii acestor drepturi cu alte persoane, subcontractanţi. În
speţă, societatea Perrier a lansat o comandă unei agenţii de
publicitate, de a imagina o prezentare a buteliilor sale de apă
minerală cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an. Ca urmare,
agenţia a încredinţat realizarea acestei lucrări unui desenator,
ce a îmbrăcat butelia de apă astfel încât să evoce un personaj
îmbrăcat în smoching. Pentru acest desen autorul a cedat
agenţiei de publicitate drepturile de autor asupra acestor
desene. Ca urmare, Curtea a considerat că sunt inaplicabile
aceste prevederi contractului încheiat de agenţia de publicitate,
în calitate de cesionar al drepturilor de autor, cu clientul său,
societatea Perrier7.
698. Cesiunea poate avea ca obiect bunul intelectual împreună
cu ansamblul prerogativelor ataşate titlului (autorului). Sau
poate privi numai anumite prerogative, poate privi un anumit
teritoriu sau o aplicaţie specială.
699. Din prevederea conform căruia, cesiunea unuia dintre
drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are
niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, se desprinde
regula specialităţii cesiunii [art. 39 alin. (7) din LDA].
Cedarea fiecărui drept trebuie să fie urmată de delimitarea
domeniului de exploatare a drepturilor cedate, şi nu numai.
Trebuie să privească şi întinderea, cât şi destinaţia şi durata.
Astfel, a fost declarată inoperantă ţinând cont de generalitatea
sa clauza toate drepturile incluse ce
6 La clause d'une cession qui tend à conférer le droit
d'exploiter l'oeuvre sous une forme non prévisible ou non
prévue à la date du contrat doit être expresse et stipuler une
participation corrélative aux profits d'exploitation (art. L 131 –
6 din CPI fr.).
7 J.L. Piotraut, Jugements ... op. cit., p. 382.
figura într-un contract încheiat între o agenţie de publicitate şi
un agent8. S-a reţinut că societatea a dobândit integralitatea
drepturilor de exploatare a creaţiilor publicitare realizate de
cocontractant (un asemenea câmp nelimitat a clauzei este
inoperantă din cauza generalităţii).
700. Obiectul cesiunii va fi bunul intelectual apropriat.
Cesiunea poate avea ca obiect şi un bun viitor. Dar, respectând
dreptul comun, bunul trebuie să fie determinabil9.
În vederea asigurării protecţiei autorului, legiuitorul a limitat
întinderea cesiunii, afirmând că va fi lovit de nulitate absolută
contractul de cesiune care are ca obiect cedarea dreptului
patrimonial privitor la totalitatea operelor viitoare ale
autorului, nominalizate sau nenominalizate.
701. În interpretarea acestei prohibiţii legale, Curtea de
Casaţie franceză a considerat că cesiunea operelor viitoare ale
unui pictor, către un intermediar de tablouri este licită, având
în vedere că nu este incompatibilă cu dreptul moral al
artistului10. Esenţa o reprezintă faptul că vânzarea tablourilor
viitoare, nu reprezintă o cesiune a drepturilor de autor asupra
acestor mobile11.
702. De asemenea, urmând linia legiuitorului, jurisprudenţa a
dat valoare acestui principiu al protecţie autorului ca fiind
partea vulnerabilă şi interpretează convenţiile in favorem
auctoris şi anume: în caz de dubiu, contractul se interpretează
în favoarea autorului, adică ceea ce nu este expres cedat se
conservă în patrimoniul autorului având în vedere şi că
cesiunea expresă se interpretează restrictiv12.
703. Dacă cesiunea globală a operelor viitoare este nulă, nimic
nu opreşte ca părţile să opteze pentru încheierea unor pacte de
preferinţă, sub rezerva unei determinări a genului operelor
vizate şi a unei limitări a preferinţei. A fost declarată licită
stipulaţia prin care autorul se angaja să acorde un drept de
preferinţă unui editor pentru editarea operelor viitoare, în care
genul era strict determinat. Această precizarea jurisprudenţială
a condus spre a considera ca insuficient determinată clauza
prin care se vorbea de genul ştiinţe umaniste13.
704. Având în vedere că drepturile morale sunt indisponibile,
acestea nu vor putea forma obiectul unei cesiuni între vii, fie
el autor sau inventator. La decesul autorului acestea vor fi
transferate moştenitorilor care vor avea obligaţia să le exercite
în mod peren14.
705. Libertatea contractuală este limitată prin formalismul
probator al cesiunii. Art. 42 din LDA impune ca contractul de
cesiune să îmbrace forma scrisă, cerută însă numai ad
probationem şi nu ad validitatem. De la această regulă există o
excepţie în ce priveşte contractul, care are ca obiect folosirea
operei în presă. Stabilirea cerinţei scrise a contractului de
cesiune este cerută pentru a se dovedi existenţa şi conţinutul
lui.
Această normă este inserată în capitolul VII din LDA în
secţiunea privitoare la dispoziţii comune. Deci, această regulă
se va aplica atât contractului de editare (secţiunea a II-a), cât şi
celorlalte contracte şi anume de reprezentare teatrală sau de
execuţie muzicală (secţiunea a III-a, art. 59 - inutil), închiriere
(art. 63), contractul de comandă (art. 46) şi contractul de
adaptare audiovizuală (art. 68).
9 Operele viitoare constituie frecvent obiect al contractului de
editare, a se vedea, V. Roş, op. cit., p. 165, nota 261.
10 Curtea de Casaţie, 19 ianuarie 1970, decizia nr. 159, cauza
Gayrin v. Loiseau, apud J.L. Piotraut, Jugements ... op. cit., p.
383.
11 Curtea de Casaţie, 19 ianuarie 1970, în RTD. com., 1972,
p. 103 (notă H. Desbois).
12 Curtea de Casaţie, 03 aprilie 2007, apud C. Caron, op. cit.,
nr. 80.
13 Curtea de Casaţie, 05 februarie 1980, Decizia 165, afacerea
Ste Editions v. Ste des Editions du Seuil et autre, apud J.L.
Piotraut, Jugements ... op. cit., p. 393.
14 Cu privire la procedura succesorală, a se vedea E. Poenaru,
C. Murzea, Procedura succesorală notarială, ediţia 2, Editura
CH Beck, Bucureşti, 2008.
706. Prin excepţie, în ce priveşte contractul de producţie
audiovizuală, art. 65 alin. (3) prevede că pentru realizarea unei
opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre
producător şi autorul principal este obligatorie, cu alte cuvinte
este o condiţie ad validitatem.
Recursul la forma scrisă, în practică se va dovedi foarte util
având în vedere obligaţia legală de a prevedea toate modurile
de exploatare consimţite de părţi. Într-adevăr, materia este
guvernată de principiul interpretării restrictive a cesiunii, în
virtutea căruia autorul este prezumat că conservă celelalte
moduri de exploatare netransmise în mod expres. Ceea ce în
fapt impune recursul la forma scrisă.
707. În privinţa remuneraţiei ce i se cuvine autorului aceasta
se va stabili prin acordul părţilor şi va putea fi proporţională
cu încasările provenind din exploatarea operei sau se poate
stabili o sumă fixă sau în orice alt mod [art. 42 alin. (1) din
LDA]. Chestiunea valorii bunului intelectual şi implicit a
evaluării sale este foarte delicată. Remuneraţia poate fi plătită
într-o singură tranşă sau în mai multe.
Remuneraţia reprezintă contraprestaţia cesionarului de a plăti
o sumă de bani în schimbul drepturilor cedate (la cesiune, în
dreptul comun se foloseşte termenul de preţ).
În cazul remuneraţiei proporţionale, cedentul îşi asumă o parte
din riscurile financiare, ceea ce poate justifica o cotă mai
ridicată. În ce priveşte remuneraţia proporţională cuvenită
autorului, s-a cerut ca acea cotă să fie calculată nu prin
raportare la totalitatea încasărilor provenite din exploatarea
operei, ci să se ţină cont de marja librarului şi care să se scadă
din suma totală a încasărilor realizate. Cererea a fost respinsă,
soluţia reţinută îndreptându-se spre preţul de vânzare către
public15.
Dacă părţile nu au stabilit prin contract modalitatea de
remunerare, autorul are dreptul să ceară acest lucru pe cale
judecătorească, instanţa urmând a stabili suma datorată, ţinând
cont de sumele care se plătesc uzual pentru aceeaşi categorie
de opere, destinaţia şi durata utilizării, precum şi alte
circumstanţe ale cazului. Remuneraţia forfetară se poate
justifica în cazul operelor ştiinţifice sau tehnice, traducerilor
sau atunci când cedentul este persoană străină.
Sancţiunea în caz de nerespectare a regulilor privitoare la
remuneraţia autorului este nulitatea relativă, susceptibilă de
confirmare, ce poate fi invocată doar de către autor.
708. În mod excepţional, dreptul patrimonial de închiriere
poate fi transferat cu titlu gratuit, atunci când este pus în mod
gratuit la dispoziţia publicului, prin biblioteci publice,
conform tezei art. 14 indice 4 din LDA16.
709. LDA reglementează şi o acţiune specială pentru
revizuirea contractelor lezionare, având unele asemănări cu
acţiunea în resciziune pentru leziune din dreptul comun.
Potrivit art. 43 alin. (3) din LDA, în cazul unei disproporţii
evidente între remuneraţia autorului şi beneficiile celui care a
obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate
solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea
contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei17.
Revizuirea se va aprecia în considerarea ansamblului
exploatării. Spre deosebire, în leziunea de drept comun, nu
există o resciziune a contractului, ci doar o revizuire a
preţului. În vederea protejării, autorului nu îi este permis să
renunţe la acest drept. Această derogare de la dreptul comun
poate fi explicată prin funcţia dreptului de autor, aceea de a
remunera efortul creator.
710. Bineînţeles că editorul nu va avea dreptul să modifice
bunul intelectual editat, fără consimţământul autorului.
711. În cazul operelor create în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu precizate în contractul individual de muncă, în lipsa
unei clauze contractuale contrare, drepturile patrimoniale
aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate
autoriza utilizarea operei de către terţi, numai cu
consimţământul angajatorului
15 Curtea de Casaţie, 09 octombrie 1984, Decizia 161,
afacerea Ste Masson v. M. Ninio, apud J.L. Piotraut,
Jugements ... op. cit., p. 387.
16 N. Binctin, op. cit., p. 525.
17 Omologul francez este art. L 131 – 5 din CPI fr.
şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la costurile
creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul
obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului
autor (art. 44 din LDA).
Dacă prin contractul de muncă s-au cedat unităţii drepturile
patrimoniale născute din crearea operei, este obligatorie
precizarea termenului pentru care ele au fost cedate, iar în
cazul în care acest termen nu se regăseşte în contract, acesta
nu va putea fi mai mare de 3 ani de la predarea operei.
După expirarea acestui termen drepturile patrimoniale vor
reveni autorului. De asemenea, autorul unei opere create în
baza contractului individual de muncă îşi păstrează dreptul
exclusiv de utilizare a operei create în baza contractului ca
parte componentă din ansamblul creaţiei sale.
712. Prin excepţie, transmiterea drepturilor patrimoniale ale
titularului dreptului de autor asupra unei opere fotografice se
produce în momentul înstrăinării negativului operei
fotografice.
713. Cedarea dreptului de reproducere a operei nu înseamnă
pierderea dreptului patrimonial de a se apăra împotriva
eventualelor atentate săvârşite de terţi a bunului protejat, fără
acordul său18.
714. În caz de neexecutare culpabilă de către editor a
obligaţiei de a publica opera, autorul operei are dreptul la
dezdăunare. Obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din
valoarea tirajului minim convenit şi neexecutat culpabil de
către pârâtă (ce reprezintă remuneraţia stabilită de comun
acord), corespunde prevederilor art. 56 din LDA. Textul de
lege menţionat prevede posibilitatea obligării editorului la
plata de daune pentru neexecutare, autorul având dreptul de a
păstra remuneraţia primită sau de a solicita plata integrală a
remuneraţiei prevăzute în contract19.
715. Cesionarul drepturilor patrimoniale de autor are în
principiu, obligaţia de a exploata aceste drepturi20.
§ 2. Reguli proprii anumitor contracte
2.1. Contractul de comandă a unei opere viitoare
716. Ceea ce este specific acestui tip de contract, este faptul că
acordul părţilor nu poartă numai asupra unei opere viitoare,
dar mai ales asupra actului de creaţie al autorului. Acesta din
urmă nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de
lege drepturile pe care le va dobândi asupra operei sale
viitoare, dar şi să creeze acea operă.
În ceea ce priveşte obligaţia autorului de a crea opera cerută,
contractul apare ca un contract de executare de lucrări, iar în
ceea ce priveşte obligaţia autorului de a autoriza publicarea
operei sale terminate, contractul are natura unui contract de
valorificare a drepturilor de autor.
717. Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul
de predare, cât şi pe cel de acceptare a operei de către cel ce a
comandat-o. După predarea operei, beneficiarul poate să o
accepte să o refuze sau să ceară anumite modificări. În situaţia
în care beneficiarul refuză opera, adică denunţă unilateral
contractul, autorul operei are dreptul să păstreze sumele
încasate şi să primească drept despăgubire contravaloarea
lucrărilor, respectiv cheltuielile făcute cu executarea lucrărilor
pregătitoare în vederea realizării operei.
Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita desfiinţarea
contractului de cesiune a dreptului patrimonial, în cazul în
care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o
măsură insuficientă şi dacă prin aceasta, interesele justificate
ale autorului sunt afectate considerabil.
18 ÎCCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.
8 din 11 ianuarie 2011, poate fi vizualizată pe site-ul: www.
scj.ro.
19 ÎCCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia
civilă nr. 598 din 1 februarie 2008, poate fi vizualizată pe site-
ul: www. scj.ro.
20 C. Colombet, op. cit., p. 163.
718. Cauzele de exonerare de răspundere pentru cesionar, în
caz de neexploatare sau exploatare insuficientă a operei sunt:
- culpa autorului;
- fapta unui terţ pentru care nu e ţinut să răspundă;
- cazul fortuit;
- forţa majoră.
Termenul în care se poate cere desfiinţarea contractului de
cesiune în cazul neexploatării sau exploatării
insuficiente a operei, începe să curgă doar după expirarea a 2
ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra operei.
Dacă opera cedată urmează a fi publicată în publicaţii
cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor
periodice de 1 an.
719. În cazul vânzării originalului unei opere de artă plastică
sau fotografică, cumpărătorul are dreptul să o expună public
chiar dacă ea nu a fost divulgată până la acel moment, cu
condiţia ca autorul să nu fi interzis în mod expres exercitarea
acestui drept în actul de înstrăinare a operei.
720. Cel ce dobândeşte proprietatea asupra suportului material
al operei nu dobândeşte, ca urmare a acestui fapt, şi un drept
de exploatare a operei.
Într-o veche hotărâre a Tribunalului Bucureşti (Decizia civilă
nr. 1106/28 mai 1955), dar actuală prin interesantele
considerente pe care le conţine cu privire la criteriile de
apreciere pe care se poate întemeia acceptarea unei opere, s-a
reţinut că opera de creaţie intelectuală fiind indisolubil legată
de personalitatea autorului ei, în interpretarea contractului de
comandă, trebuie să se ţină seama de faptul că el a fost
încheiat tocmai în considerarea personalităţii creatoare a
autorului. Drept urmare, concepţiile şi ideile autorului nu pot
fi invocate pentru a declara opera neconformă condiţiilor
contractuale, întrucât toate aceste elemente au fost avute în
vedere în contract, astfel cum se regăsesc în opera realizată,
prin chiar alegerea pe care cel ce valorifică opera a făcut-o,
încheind contractul de comandă cu un anumit autor. În toate
aceste elemente se manifestă personalitatea autorului, astfel
încât, încheind contractul cu el, ideile şi concepţiile sale
ştiinţifice, literare sau artistice, precum şi modul de a se
exprima propriu acelui autor, devin clauze contractuale. În
consecinţă, opera conformă acestei idei şi acestei forme, este
conformă prevederilor contractuale21.
721. În ceea ce priveşte opera fotografică realizată în baza
unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă
faptul că acele fotografii aparţin pentru o perioadă de 3 ani
celui care a făcut comanda sau angajatorului, dacă nu s-a
convenit altfel. Persoana care comandă să i se execute o
fotografie poate să publice sau să reproducă acea fotografie
fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.
Dacă fotografia originală poartă numele autorului, acest nume
trebuie să figureze şi pe reproducere.
2.2. Contractul de editare
722. Acest contract este cel mai cunoscut dintre contractele
speciale reglementate de LDA. Contractul de editare este acel
contract prin care autorul cedează în anumite condiţii
determinate editorului, temporar, în schimbul unei sume de
bani numită remuneraţie, dreptul său de reproducere, cu
sarcina pentru acesta din urmă de a asigura publicarea şi
distribuirea operei. Pe lângă aceste două drepturi cedate
autorul poate ceda editorului său şi un drept de a autoriza
traducerea şi adaptarea operei.
Pentru a ne afla în faţa unui contract de editare, trebuie să fie
întrunite două elemente esenţiale. Primul se referă la cesiunea
dreptului de reproducere acordat de autor editorului, iar al
doilea element se referă la obligaţia editorului de a publica şi
de a exploata opera cedată22.
723. Este un contract sinalagmatic, comutativ, încheiat cu titlu
oneros şi cu executare succesivă. Forma
21 D. Botez, Notă, în Legalitatea Populară, nr. 8/1995, p. 905,
apud Y. Eminescu, op. cit., p. 238.
22 Pe larg despre contractul de editare, B. Florea,
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor prin
intermediul contractului de editare, în RRDPI, nr. 3/2011, p.
91–118.
scrisă a contractului este cerută doar cu titlu probator.
724. Contractul trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii
relative următoarele clauze: - felul cesiunii (exclusivă sau ne
exclusivă);
- întinderea cesiunii în spaţiu;
- durata şi remuneraţia autorului.
Pe lângă aceste clauze obligatorii contractul mai poate să
prevadă:
- un termen până la care autorul trebuie să predea originalul
operei;
- un termen până la apariţia şi difuzarea exemplarului fiecărei
ediţii;
- numărul maxim şi minim de exemplare;
- modul în care autorul poate să controleze numărul de
exemplare produs de editorul său. Titularul dreptului de autor
are următoarele obligaţii principale23:
- obligaţia de a preda originalul operei către editor şi
- obligaţia de garanţie.
Editorul are următoarele obligaţii specifice:
- să permită autorului să facă modificări în cazul unei ediţii
noi;
- să ceară consimţământul autorului atunci când doreşte să
cedeze contractul de editare;
- să înapoieze autorului originalul operei primite pentru
publicare, dacă nu s-a convenit altfel; - obligaţia de a
reproduce şi a difuza opera;
- obligaţia de a remunera titularul dreptului de autor24.
725. Dacă autorul a consimţit la cesiune, atunci se obligă a
garanta folosinţa paşnică a drepturilor cedate. În acest sens,
autorul trebuie să-l garanteze pe cesionar, pe toată perioada
contractului, contra tulburărilor de fapt şi de drept provenind
din faptul lui personal, dar şi din partea terţilor.
726. Contractul de editură este un contract intuitu personae.
Art. 54 din LDA interzice editorului de a transmite, gratuit sau
cu titlu oneros, exploatarea contractului unui terţ, fără a fi
obţinut în prealabil consimţământul autorului.
727. Contractul de editură încetează la expirarea perioadei
pentru care el a fost încheiat. Autorul are dreptul să ceară
desfiinţarea contractului, dacă editorul nu-i publică opera în
termenul convenit, cât şi daune dacă prin nepublicare, a suferit
un prejudiciu.
728. În privinţa suportării riscului contractului, legiuitorul a
făcut distincţia între operele publicate şi cele nepublicate.
Astfel, riscul pieirii operei va fi suportat de editor, dacă opera
a fost publicată, el având obligaţia de a plăti remuneraţia
convenită autorului. Dacă opera este distrusă total înainte de a
fi pusă în circuitul civil, el va trebui să plătească doar o
despăgubire autorului25.
729. Contractul de editare poate îmbrăca forma a două feluri
de contracte: contract de prestare de servicii şi contract de
antrepriză. În primul caz, autorul pe cheltuiala sa îl
împuterniceşte pe editor să-i reproducă opera, urmând ca
autorul să-şi valorifice singur opera după editare. În cazul în
care autorul îl împuterniceşte pe editor, ca pe cheltuiala sa să-i
reproducă opera şi să i-o difuzeze, suntem în situaţia celui de-
al doilea tip de contract şi anume cel de antrepriză, căruia i se
aplică dispoziţiile Codului civil. După cum se cunoaşte
contractul de antrepriză este acel contract în virtutea căruia
una dintre părţi, denumită antreprenor, se obligă să execute pe
riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte, denumită
client, în schimbul unei remuneraţii26.
23 V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan, op. cit., p. 180; G.
Olteanu, op. cit., p. 120.
24 G. Olteanu, op. cit., p. 121.
25 În ce priveşte teoria riscurilor în contracte, a se vedea G.-A.
Ilie, Riscurile în contracte, de la vechiul la noul Cod civil,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 257–346.
26 Cu privire la modurile de stabilire a remuneraţiilor
titularilor, a se vedea T. Bodoaşcă, Contribuţii la studiul
regimului
730. În interpretarea întinderii drepturilor dobândite de către
editor se va aplica regula înscrisă în art. 39 alin. (7) din LDA,
potrivit căreia cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale
titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra
celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel. Cu alte
cuvinte, toate drepturile care nu au fost cedate în mod expres
sunt rezervate titularului dreptului de autor. În baza criteriului
limitat al cesiunii, termenii echivoci vor fi interpretaţi tot în
favoarea autorului, prezumându-se că acesta a înţeles să
păstreze pentru sine acele drepturi pe care nu le-a cedat expres
şi neechivoc cesionarului27.
731. Art. 52 din LDA acordă editorului care a dobândit dreptul
de publicare a operei sub forma unui volum, un drept prioritar
de publicare a operei în forma electronică faţă de alţi ofertanţi
similari, la preţ egal.
732. Editorul este obligat să respecte integritatea operei; din
acest punct de vedere el poate alege între a publica opera în
forma hotărâtă de autor sau a nu accepta publicarea acesteia.
Editorul nu poate elimina fragmente din operă, dar poate
semnala şi cere autorului să facă acest lucru dacă, în forma
hotărâtă de autor publicarea operei l-ar expune unor sancţiuni.
În cazul în care autorul refuză să facă modificările cerute, ori
să elimine din operă pasajele care o fac nepublicabilă din
cauza riscurilor la care s-ar expune, se susţine că editorului
trebuie să i se recunoască dreptul de a refuza reproducerea şi
difuzarea operei. Se admite că editorul poate corecta erorile de
ortografie, punctuaţie, sintaxă, inexactităţile flagrante, dar nu
şi stilul28.
2.3. Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie
muzicală
733. Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie
muzicală este acel contract, prin care titularul dreptului de
autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a
reprezenta, sau de a executa în public o operă actuală sau
viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală,
coregrafică sau o pantomimă în schimbul unei remuneraţii,
cesionarul având obligaţia să o reprezinte sau să o execute în
condiţiile convenite (art. 58 din LDA).
Adică, directorul unui teatru, preşedintele unui canal de
televiziune, proprietarul unui cinematograf, administratorul
unui club este autorizat de titular să reprezinte opera.
Contractul se va încheia în formă scrisă, fie pe durată
determinată, fie pe un număr determinat de comunicări către
public (art. 59 din LDA).
Faţă de contractul de editare, contractul de reprezentare
teatrală sau de execuţie muzicală, trebuie să includă în mod
expres, data la care va avea loc premiera sau singura
comunicare a operei, după caz celelalte clauze fiind
asemănătoare.
În cele mai multe cazuri, autorul nu îşi va exploata singur
opera. El va recurge la ajutorul societăţilor de gestiune
colectivă. De aceea, art. 130 lit. c) din LDA prevede că
organismul de gestiune colectivă permite unui organizator de
spectacole facultatea de a reprezenta, pe perioada contractului,
operele actuale şi viitoare incluse în repertoarele acelor
organisme în condiţiile determinate de autori sau succesorii lor
în drepturi. În aceste ipoteze, societăţile de gestiune colectivă
autorizează organizatorii de spectacole, să utilizeze operele
din repertoriul lor, ce au ca obiect atât operele prezente cât şi
cele viitoare.
Întreruperea reprezentărilor sau execuţiilor timp de 2 ani
consecutivi, dă dreptul autorului de a solicita rezilierea
contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului
comun (în cazul în care nu s-a prevăzut un alt termen prin
contract).
juridic aplicabil remuneraţiei cuvenite titularului drepturilor
patrimoniale de autor în cazul cesiunii acestora, în RRDPI, nr.
2/2008, p. 60-62.
27 Contractul încheiat între un autor şi directorul unui ziar
pentru publicarea în ziar a unui roman sub formă foileton, nu
dă acestuia din urmă dreptul de a publica opera şi în volum, a
se vedea, V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan, op. cit., p.
179, nota 273.
28 În acest sens, Y. Eminescu, op. cit., p. 161.
2.4. Contractul de închiriere a unei opere
734. Acest tip de contract este prevăzut în LDA, dar în mod
sumar precizând doar că i se aplică regulile din dreptul civil
referitoare la contractul de locaţie prevăzut de art. 1.777 din
noul Codul civil.
Prin acest contract, autorul unei opere cedează folosinţa pe un
anumit termen, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în
original sau copie, în schimbul unei sume de bani. Acest tip de
contract se foloseşte în special pentru categoria de opere, ca
programe pentru calculator sau opere fixate în înregistrări
sonore sau audiovizuale.
2.5. Contractul de utilizare a imaginii unei persoane
735. Substantivul imagine semnifică, de regulă, aparenţa
vizibilă a unui individ sau a unui lucru, adică aspectul fizic al
unei persoane sau a unui bun29. Ceea ce face ca domeniul de
aplicare al dreptului la imagine să se compună nu numai din
protecţia imaginii persoanei fizice, dar şi din protecţia imaginii
bunului.
Pe de o parte, confruntat cu acest subiect, observăm că
legiuitorul nu a rămas pasiv, astfel că în prezent deţinem o
sumă de acte normative cu vocaţia de a reglementa raporturile
juridice, ce se nasc în legătură cu protecţia sau utilizarea
dreptului la imagine. Printre acestea enumerăm Constituţia
României, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi
indicaţiile geografice, Legea nr. 504/2002 privind
audiovizualul sau Legea nr. 148/2000 privind publicitatea30.
Pe de altă parte, observăm şi o anumită dualitate a litigiilor: fie
persoana acţionează pentru a-şi apăra viaţa privată, imaginea,
demnitatea sau alte atribute nepatrimoniale, fie solicită
veniturile nerealizate din utilizarea comercială a imaginii sale
fără consimţământul ei.
736. Între dreptul la imagine a persoanei şi proprietatea
intelectuală, mai exact dreptul de autor, există o legătură
puternică, în sensul că pot coexista asupra aceluiaşi obiect31.
Această coexistenţă a constituit premisa potrivit căreia dreptul
la imagine, drept al personalităţii, s-a construit pe modelul
dreptului de autor. Bineînţeles că dreptul la imagine a depăşit
cu mult cadrul desenat de Legea nr. 8/1996. Din păcate,
protecţia imaginii persoanei aparţinând domeniului drepturilor
personale nepatrimoniale şi-a găsit un sprijin într-un domeniu
care o reglementează doar incidental, adică doar în măsura în
care imaginea este cuprinsă într-o operă.
De aceea nu poate decât să ne bucure adoptarea noului Cod
civil ce aşează dreptul la propria imagine
29 O. Ungureanu, C. Munteanu, Propunere de lege ferenda
privind reglementarea dreptului la imagine asupra bunurilor,
în RRDP, nr. 1/2009, p. 217.
30 Legislaţia relevantă îmbracă dreptul la imagine în următorii
termeni, şi anume:
- Constituţia României prevede în art. 30 alin. (6) că
„libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria
imagine”;
- Legea privind publicitatea nr. 148/2000 interzice publicitatea
care „aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii
particulare a persoanelor”;
- Decizia nr. 248 din 01 iulie 2004 a Consiliului Naţional al
Audiovizualului stabileşte în art. 14 că „orice persoană are
dreptul la propria imagine”, arătând mai departe că
„radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la
demnitatea umană şi la propria imagine şi să nu profite de
ignoranţa sau de buna-credinţă a persoanelor” (art. 2);
- Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.
1003/1993 privind Etica jurnalismului admite că „trebuie
respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu poziţii
în sfera publică au dreptul la protecţia intimităţii, cu excepţia
cazurilor în care viaţa personală poate influenţa asupra vieţii
publice a acestora. Faptul că persoana deţine un post public nu
o privează de dreptul la intimitate” (considerentul nr. 23).
Pentru o prezentare detaliată a sediului materiei, a se vedea L.
Iacob, Dreptul la imagine în legislaţia română (I), în RRDPI,
nr. 4/2006, p. 99–106; V. Dabu, R. Borza, Dreptul la imagine
şi protecţia imaginii prin norme de dreptul proprietăţii
intelectuale, în RRDPI, nr. 2/2006, p. 145-169.
31 Prima reglementare care a făcut un pas în direcţia creionării
regimului juridic a fost Legea nr. 8 din 1996, dar sub
denumirea de protecţia portretului. Dispoziţia din art. 88 o
găsim inserată în cadrul Părţii a II-a a legii invocate, intitulată
„Dispoziţii speciale”, în care sunt grupate dispoziţii referitoare
la operele cinematografice, programele de calculator, operele
de artă plastică, operele de arhitectură, operele fotografice,
precum şi protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei
şi a secretului sursei de informare (V. Roş, D. Bogdan, O.
Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat,
Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 457; G. Olteanu, Dreptul
proprietăţii intelectuale, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007, p.
120).
a persoanei fizice printre drepturile personalităţii32. Spre
exemplu, într-o cauză recentă, la pretenţiile reclamantei de a i
se recunoaşte dreptul de a autoriza utilizarea portretului, pârâta
răspundea că nu are calitatea de titular al dreptului de autor
sau al vreunui drept conex, nefiind titularul dreptului
patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, aşa cum se
prevede expres la art. 12 şi art. 13 din LDA. Astfel considera
că s-a interpretat greşit, în sensul existenţei în patrimoniul
persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a
utilizării operei, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 13,
care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare
aparţin exclusiv autorului (n.n. fotografiei)33.
Dacă dreptul la propria imagine a persoanei fizice având ca
temei drepturile personalităţii este un fapt câştigat,
jurisprudenţa română încă ezită spre o recunoaştere a dreptului
asupra imaginii bunului pe temeiul art. 555 din noul Cod civil.
737. În prezent, dreptul la propria imagine a persoanei fizice
este oficial ataşat drepturilor personalităţii fiind confirmat de
art. 58 din noul Cod civil. În timp ce dreptul la imagine a
bunului este în faza de construcţie. O parte a doctrinei se
pronunţă în favoarea acestui mecanism34. Din păcate,
proprietarului nu i se recunoaşte un drept exclusiv asupra
imaginii bunului său. În adevăr, construcţia doctrinară
reprezintă o aplicaţie delicată, fapt confirmat şi de
jurisprudenţa franceză în materie. Judecătorii francezi s-au
aplecat spre respectul vieţii private, pentru a sancţiona
utilizarea imaginilor fără consimţământul proprietarului. În
acest sens, au recunoscut proprietarului un drept de proprietate
asupra imaginii bunului său35. Polemica lansată de Prima
Cameră civilă a Curţii de Casaţie în anul 1999 a fost curmată
prin Decizia din 2004, conform căreia proprietarul se poate
opune utilizării imaginii bunului său doar dacă acea utilizare i-
a cauzat o tulburare anormală36.
738. Recunoaşterea unei exclusivităţi asupra imaginii bunului
acordat proprietarului, poate veni în concurs cu drepturile
arhitectului sau fotografului. Ne putem imagina următoarea
speţă: o agenţie de publicitate doreşte să exploateze o
fotografie artistică a unui bun, ce reprezintă o creaţie protejată
prin dreptul de autor şi unde proprietarul care deţine bunul nu
este autorul operei. Sunt nu mai puţin de patru drepturi ce pot
intra în concurs: al proprietarului ce deţine bunul (creaţia), al
autorului operei (arhitectul), al fotografului şi deţinătorul
negativului. În aceste condiţii, este dificil de a exploata
imaginea unui bun, fiind necesară autorizarea fiecărui titular în
parte.
739. Dar, imaginea nu este o creaţie; în lipsa acestui element,
în logica dreptului de proprietate intelectuală nu există niciun
motiv de a recompensa pe titularul dreptului cu un monopol
transmisibil (spre exemplu, autorul operei ce conţine un
portret nu poate comunica public opera fără a avea
consimţământul
32 Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicată în
M. Of. nr. 511/2009.
33 ÎCCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr.
5850 din 5 noiembrie 2010, în O. Spineanu-Matei, Proprietate
intelectuală (5). Practică judiciară 2010, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2011, p. 420; conform celor reţinute de instanţă, în
anul 2008 au apărut în cotidianul C şi pe site-ul ziarului
menţionat două articole referitoare la E.M., mama vitregă a
vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoţite de o poză
care conţinea imaginea reclamantei din cauză, poză despre
care redacţia ziarului credea că aparţine E.M.
34 O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil.
Bunurile. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2008, p. 163; C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile
reale principale, ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 39; V. Stoica, Drept civil.
Drepturile reale principale, vol. I, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2004, p. 229; C. Jugastru, Les droits de la
personnalité, Édition de la Tannerie, Guer, France, 2006, p.
215. Ca un pas în această direcţie este văzută şi noua
prevedere din noul Cod civil cu privire la protecţia spaţiului de
locuit, şi anume difuzarea de imagini care prezintă interioare
ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod
legal [art. 74 alin. (1) lit. d)]; în acest sens, a se vedea O.
Ungureanu, C. Munteanu, Drepturile personalităţii: dreptul la
propria imagine în noul Cod civil, în AULB, nr. 1/2010, p. 22.
35 Această consacrare jurisprudenţială a suscitat numeroase
critici; a se vedea Ch. Caron, Droit d’auteur et droits voisins,
Litec, Paris, 2006, p. 236–238.
36 Cass. Assemblée plénière, 7 mai 2004, întrucât „le
propriétaire d’une chose ne dispose pas d’un droit exclusif sur
l’image de celle-ci; il peut toutefois s’opposer à l’utilisation de
cette image par un tiers lorsqu’elle lui cause un trouble
anormal”. Decizia poate fi consultată la adresa web:
http://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriJudi.do?
idTexte=JURITEXT 000007048576&dateTexte=. Decizia
poate fi consultată şi în B. Ionescu, Nestemate de
jurisprudenţă, Drept civil, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2011, p. 261.
moştenitorilor persoanei reprezentate în portret, timp de 20 de
ani de la moartea acesteia). Cu toate acestea este de explicat
motivul pentru care dreptul de autor se apleacă spre o
asemenea reglementare.
740. Rezumând, dreptul de autor nu are ca obiect de
reglementare protecţia imaginii persoanei. Dar, se preocupă de
aceasta numai în măsura necesară protecţiei operelor şi a
dreptului de autor ce le înconjoară37. În aceste condiţii,
extrapolarea regimului juridic al dreptului la imagine a
persoanei dintr-o normă aparţinând dreptului de autor, poate
crea un risc de confuzie. Există riscul ca, în practică, regimul
juridic special al exploatării unei creaţii să iradieze dreptul la
propria imagine a persoanei, astfel încât să se realizeze un
amalgam între drepturile personalităţii, ce aparţin dreptului
civil şi dreptului de autor.
741. Ceea ce ne propunem în rândurile ce urmează este de a
sublinia anumite distincţii între cele două drepturi subiective:
dreptul de autor şi dreptul la propria imagine, aşa cum sunt
reflectate în jurisprudenţă (natura duală, condiţiile angajării
răspunderii civile, întinderea în timp sau cesiunea drepturilor).
2.5.1. Distincţii
742. Dreptul la imagine sau dreptul la propria imagine,
sintetizează prerogativele individului de a consimţi sau de a se
opune la reproducerea, indiferent de modul în care se
realizează, trăsăturilor ce caracterizează înfăţişarea sa fizică38.
Într-o altă opinie, dreptul la imagine a fost definit ca dreptul
subiectiv civil care conţine prerogative de ordin moral, dar şi
patrimonial, constând în atributul persoanei de a autoriza sau
interzice fixarea în orice formă şi prin orice mijloace de
exprimare a imaginii sale, precum şi reproducerea şi
distribuirea imaginii sale fixate39.
Drepturile personalităţii recunoscute recent de către legislator
confirmă construcţia doctrinară şi jurisprudenţială a acestui
mecanism. Dreptul la imagine face parte din familia
drepturilor personalităţii, fiind alăturat dreptului la respectarea
vieţii private, ceea ce face din el un drept nepatrimonial.
Menţiunea din Constituţie serveşte ca reper pentru includerea
dreptului la propria imagine printre drepturile personalităţii40.
Astfel, noul Cod civil îl aşează în art. 58 atunci când este
realizat tabloul drepturilor personalităţii şi îl reglementează în
art. 73 din cadrul secţiunii intitulate „Respectul vieţii private şi
al demnităţii persoanei umane”. Art. 73 statuează că orice
persoană are dreptul la propria imagine. Imaginea fiind acea
reprezentare a trăsăturilor fizice ale persoanei.
743. Dreptul la propria imagine semnifică protecţia trăsăturilor
fizice ale persoanei, forma externă a persoanei având rolul de
atribut de identificare a persoanei. În virtutea acestei puteri,
persoana are dreptul de a se opune ca imaginea sa să fie
reprodusă, precum şi dreptul de a autoriza utilizarea imaginii
sale.
Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, art. 88 din
Legea nr. 8/1996 reprezenta sediul materiei dreptului la
propria imagine: „(1) Difuzarea unei opere care conţine un
portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest
portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are
dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără
consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor
acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa. (2) În lipsa unei
convenţii contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana
reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o
remuneraţie pentru a poza. (3) Autorizarea nu este necesară
pentru difuzarea unei opere care conţine portretul: a) unei
persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu
ocazia activităţilor sale publice; b) unei persoane a cărei
reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce
prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică”41.
37 V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 457; G.
Olteanu, op. cit., p. 120. 38 C. Jugastru, Les droits de la
personnalité ... op. cit., p. 205.
39 L. Iacob, Dreptul la imagine ... op. cit., în RRDPI, nr.
4/2006, p. 106.
40 C. Jugastru, Expunerea drepturilor personalităţii, în AULB,
nr. 1/2008, p. 21.
41 Protecţia portretului o găsim reglementată şi în alte
legislaţii europene în materie, precum:
- legea belgiană a dreptului de autor şi a drepturilor conexe din
1994 indică în art. 10: „Ni l'auteur, ni le propriétaire d'un
portrait, ni tout autre possesseur ou détenteur d'un portrait n'a
le droit de le reproduire ou de le communiquer au public sans
Legea nr. 71 din 201142 modifică acest articol în sensul că:
„(1) Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită
consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în
condiţiile prevăzute de art. 73, 74 şi art. 79 din Codul civil. De
asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are
dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul
succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după
moartea acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 79 din
Codul civil. (2) În lipsa unei clauze contrare, consimţământul
nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de
profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru
acel portret. De asemenea, existenţa consimţământului se
prezumă în condiţiile art. 76 din Codul civil”43.
744. După cum se poate observa, dreptul de autor nu foloseşte
in terminis cuvântul imagine, ci operează cu termenul portret
(Bildnisse, Il ritratto). În această privinţă s-a spus că prin
portret se înţelege în primul rând, reprezentarea în desen,
pictură, sculptură etc., a chipului unei persoane, iar în al doilea
rând, prezentarea descriptivă şi caracterologică a unui personaj
în operele aparţinând genului epic44.
745. Plecând de la această definiţie şi având ca reper extensia
considerabilă a noţiunii de operă, s-a conturat următorul
tablou:
- pentru portretul realizat în desen, pictură sau sculptură,
regulile formulate în art. 88 se aplică fără nicio rezervă;
- pentru portretul realizat prin fotografie ori un procedeu
analog, trebuie observate şi regulile cuprinse în art. 85-87 din
LDA, relative la utilizarea operelor fotografice;
- iar pentru portretul descriptiv dacă portretul este de natură să
permită identificarea persoanei, răspunsul poate fi unul
afirmativ, în condiţiile în care scopul urmărit de legiuitor este
protecţia persoanei şi nu a portretului45.
746. Aşadar, mijlocul cel mai uzitat de reproducere a imaginii
unei persoane este fotografia. Fotograful trebuie să obţină
autorizarea din partea persoanei fotografiate, dacă vrea să
utilizeze negativele fără să fie victima unui proces. Este
dispensat de această obligaţie dacă persoana nu face obiectul
unui cadru particular. Jurisprudenţa reafirmă această limită,
dacă clişeul este ilustrarea unui eveniment de actualitate, iar
persoana nu poată fi identificată. În principiu, dreptul la
imagine nu poate fi invocat pentru a proteja
l'assentiment de la personne représentée ou celui de ses ayants
droit pendant vingt ans à partir de son décès”; legea belgiană
poate fi consultată la adresa web:
http://www.wipo.int/wipolex/en/text.jsp?file_id=125254;
- legea germană a dreptului de autor din 1965 prevede în
paragraful 60 intitulat Bildnisse că multiplicarea sau
distribuirea necomercială a unui portret este permisă pentru
contractantul portretului sau urmaşii săi de drept, sau dacă este
vorba de un portret realizat la comandă, pentru cel reprezentat,
sau după decesul său pentru urmaşii săi de drept sau pentru
terţe persoane care îi reprezintă pe aceştia [„(1) Zulässig ist
die Vervielfältigung sowie die unentgeltliche und nicht zu
gewerblichen Zwecken vorgenommene Verbreitung eines
Bildnisses durch den Besteller des Bildnisses oder seinen
Rechtsnachfolger oder bei einem auf Bestellung geschaffenen
Bildnis durch den Abgebildeten oder nach dessen Tod durch
seine Angehörigen oder durch einen im Auftrag einer dieser
Personen handelnden Dritten. Handelt es sich bei dem Bildnis
um ein Werk der bildenden Künste, so ist die Verwertung nur
durch Lichtbild zulässig. (2) Angehörige im Sinne von Absatz
1 Satz 1 sind der Ehegatte oder der Lebenspartner und die
Kinder oder, wenn weder ein Ehegatte oder Lebenspartner
noch Kinder vorhanden sind, die Eltern”]; legea germană
http://www.wipo.int/wipolex/en/text.jsp?file_id=239044;
- legea italiană a dreptului de autor din 1941 stabileşte în art.
96: “Il ritratto di una persona non può essere esposto,
riprodotto o messo in commercio senza il consenso di questa,
salve le disposizioni dell'articolo seguente. Dopo la morte
della persona ritrattata si applicano le disposizioni del
secondo, terzo e quarto comma dell'art. 93”; legea italiană
http://www.wipo.int/wipolex/en/text.jsp?file_id=236673.
42 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of. nr.
409/2011.
43 La prima facie, se observă că alin. 3 din fostul art. 88 nu a
mai fost păstrat. Limitele dreptului la imagine sunt redefinite
în cadrul art. 74 din noul Cod civil, potrivit căruia vor fi
considerate atingeri: captarea sau utilizarea imaginii unei
persoane aflate într-un spaţiu privat, fără consimţământul
acesteia, indiferent de faptul că utilizarea este comercială sau
necomercială, cu bună- credinţă sau rea-credinţă (lit. c); dacă
persoana se găseşte într-un spaţiu public doar în situaţia în
care utilizarea are loc cu rea- credinţă (lit. h).
44 V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 457; R.
Pârvu, C.R. Romiţan, Dreptul de autor şi drepturile conexe,
Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 50.
45 V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 457.
persoane publice în exercitarea activităţilor lor publice; de
asemenea, fotograful este liber să facă clişee unui sportiv în
timpul competiţiei ori a unui om politic la miting46.
În practică s-a şi remarcat că nu s-a contestat în speţă că
respectiva fotografie ar fi o operă de creaţie intelectuală
originală şi că prin urmare, nu ar beneficia de protecţia
dreptului de autor, caz în care nu ar fi fost incidente nici
dispoziţiile art. 88 din LDA47.
2.5.1.1. Dualitatea
747. Dreptul la imagine este dreptul subiectiv ce conferă
subiectului puterea de a se opune la orice fixare, reproducere
sau utilizare a imaginii sale, fără consimţământul lui prealabil.
Pe de o parte, este chemat să protejeze persoana în intimitatea
sa, conferind subiectului puterea de a cenzura folosinţa
imaginii sale de către alte persoane (componenta
nepatrimonială). Astfel, autorul, proprietarul sau posesorul
acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără
consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor
acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.
Într-o cauză curtea reţinea că pârâta a utilizat o fotografie care
conţinea portretul reclamantei, fără a obţine în prealabil
acordul acesteia. Un alt caz i-a adus faţă în faţă pe C.P. şi
revista C având ca obiect folosirea de către revistă a imaginii
şi a numelui sportivei, pentru a face reclamă unor produse
cosmetice, încălcându-i-se astfel dreptul la imagine şi dreptul
la nume al acesteia48. Într-o altă cauză instanţele au trebuit să
se pronunţe faţă de pretenţiile lui O.P. versus G.B., care în
calitate de reprezentant al P.N.G. a utilizat imaginea tatălui ei,
difuzând fără drept la televiziuni un videoclip electoral cu
imaginea actorului A.P. din filmul M.V. Instanţele au decis în
sensul apărării dreptului la imagine49. Într-o altă situaţie, nu s-
a reţinut atentatul la viaţa privată a unui practicant israelit, ce a
fost fotografiat împreună cu alte persoane în faţa unei clădiri
publice în timpul unei operaţiuni a poliţiei împotriva cercurilor
islamiste50.
Iar, pe de altă parte, nu se sfieşte să acorde titularului atribute
de ordin patrimonial. Adică, persoana poate încheia contracte
prin care să-şi tragă foloase din difuzarea propriei imagini.
S-a statuat că reclamantul a ştiut în ce scop va fi folosită
fotografia de grup în care apare, a avut cunoştinţă de destinaţia
fotografiei în care apărea, că participă la o campanie
publicitară pentru ţigări şi că va fi remunerat pentru activitatea
prestată51. În acelaşi timp, jurisprudenţa franceză avea de
soluţionat conflictul între un model care a semnat cu un
fotograf contractul intitulat cesiune de drepturi, în care se
putea citi că se cedează fotografului dreptul de a utiliza
imaginea sa rezultată din fotografiile produse într- o
săptămână în Martinica. Cesiunea a fost acordată fără limită
de durată şi nici de loc, putând fi folosite atât în ţară cât şi în
străinătate. Modelul a autorizat fotograful să procedeze, prin
toate mijloacele cunoscute şi necunoscute şi pe toate
suporturile, la orice fel de reproducere a fotografiilor realizate
în orice număr, pentru
46 Dacă ar fi să rezumăm, regimul juridic al exploatării unei
fotografii originale astfel cum reiese din legea dreptului de
autor constă în:
- fotograful în calitate de autor se bucură de întreaga paletă a
prerogativelor legale, şi anume a drepturilor morale, adică
dreptul de divulgare, dreptul de retractare, dreptul la
paternitatea operei şi dreptul la inviolabilitate, precum şi a
drepturilor patrimoniale, adică dreptul de utilizare sau de
exploatare (art. 7 lit. f);
- drepturile patrimoniale se sting după 70 de ani de la moartea
autorului. După această perioadă opera poate fi liber
reprodusă, cu respectarea drepturilor morale, care subzistă şi
care sunt imprescriptibile;
- dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria
operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de
artă reproduse în opera fotografică;
- fotografia unei persoane, atunci când este executată la
comandă, poate fi publicată şi reprodusă de persoana
fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul
autorului, dacă nu s-a convenit altfel. Despre protecţia
operelor fotografice, a se vedea M. Romiţan, Protecţia
operelor fotografice, în RRDPI, nr. 4/2005, p. 69–74; V. Roş,
D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 132.
intelectuală (5) ... op. cit., p. 426.
48 E. Bălan, Dreptul la propria imagine, în RRDPI, nr. 3/2007,
p. 51: în ceea ce priveşte dreptul la imagine, sportiva a
considerat că acesta i-a fost încălcat prin asocierea
neautorizată cu produse în scopul comercializării. A solicitat
daune materiale cât şi daune morale pentru suferinţa psihică
produsă de apariţia în revistă a faptului că ar folosi o anumită
cremă de faţă sau şampon.
49 M. Chiriac, Drepturile de proprietate intelectuală şi dreptul
la imagine şi viaţă privată, în RRDPI, nr. 4/2008, p. 12.
50 J.M. Bruguière, G. Bérengère, Propriété intellectuelle et
droit à l`image, în M. Vivant, Les grands arrêts de la propriété
intellectuelle, Dalloz, Paris, 2004, p. 409.
51 Î.C.C.J, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia
nr. 7885 din 6 octombrie 2006, în O. Spineanu-Matei,
Proprietate intelectuală (2). Practică judiciară 2006 – 2007, p.
299.
toate exploataţiile comerciale şi publicitare a fotografiilor
realizate de fotograf sau de succesorii săi. Fotograful a
asigurat că fotografiile nu vor fi folosite astfel încât să
prejudicieze persoana reprezentată. În contraprestaţie,
manechinul a încasat o sumă forfetară şi definitivă de 15.000
de franci, renunţând la orice fel de remuneraţie
proporţională52.
748. Aceste prerogative ne îndreptăţesc să afirmăm că
construcţia dreptului la imagine a persoanei s-a făcut după
modelul dreptului de autor53. Reamintim că dreptul de autor
recunoaşte în favoarea titularului două mari categorii de
atribute: morale, reprezentate prin dreptul de divulgare,
dreptul de retractare, dreptul la inviolabilitatea operei, dreptul
la nume şi la paternitatea operei, şi patrimoniale, adică dreptul
de a utiliza opera54.
Însă, pe drept cuvânt, Tribunalul Bucureşti aprecia că
„acţiunea reclamantei are însă ca temei de drept nu un drept de
autor propriu-zis, născut în urma creării unei opere, sau un
drept conex reglementat de aceeaşi lege, ci un drept autonom,
recunoscut de legea specială menţionată persoanelor
reprezentate într- un portret conţinut de o operă. Acest drept
este dreptul la imagine ...”55.
Se menţiona în aceeaşi hotărâre că dreptul a cărei încălcare se
invocă de către reclamantă este dreptul recunoscut de legea
română la propria imagine a oricărei persoane, care este
îndreptăţită să autorizeze folosirea imaginii sale, a portretului,
sau în situaţia în care acesta este conţinut într-o operă, de
regulă o operă fotografică, cu privire la utilizarea operei
respective, dreptul fiind recunoscut pentru o perioadă de 20 de
ani, aşa cum s-a arătat mai înainte, potrivit dispoziţiilor art. 88
din Legea nr. 8/1996, modificată.
749. Între cele două drepturi există şi asemănări. Astfel, se
observă prezenţa dreptului de divulgare sau de retractare
(persoana fotografiată va decide divulgarea imaginii sale) ori a
dreptului de exploatare; limitele dreptului de autor se verifică
şi pentru dreptul la imagine.
750. În fapt, dreptul la imagine reprezintă o limitare în
exerciţiul dreptului de autor.
Toate aceste elemente întăresc într-un fel imaginea doctrinei,
ce considera că dreptul la imagine are mai degrabă un caracter
mixt, deoarece are şi o latură patrimonială (un element care ne
duce cu gândul tocmai la acea iradiere cu dreptul de autor)56.
751. În teorie, dreptul la imagine rămâne un drept unitar, sui
generis, fiind inutil să se dedubleze în două drepturi, unul
patrimonial şi altul extrapatrimonial57. În ceea ce ne priveşte,
preferăm să prezentăm prerogativa de a cenzura folosinţa
imaginii ca un drept personal nepatrimonial, în timp ce
categoria drepturilor morale să o rezervăm exclusiv dreptului
de autor.
752. Dreptul la imagine este un drept nepatrimonial, ataşat
drepturilor personalităţii, autonom, fără să fie înglobat în
dreptul la respectarea vieţii private58, ce înseamnă în primul
rând un drept la respect59. Semnifică puterea subiectului de a
putea impune oricărei persoane de a nu aduce atingere lucrului
ce
52 Th. Revet, L'image de la personne est un bien, în RTD civ.,
2009, p. 342.
53 J.M. Bruguière, G. Bérengère, Propriété intellectuelle ... op.
cit., în M. Vivant, Les grands arrêts de la propriété
intellectuelle ... op. cit., p. 410; J.M. Bruguière, A. Brégou,
L'image, entre droit civil et droit d’auteur, în Recueil Dalloz,
2008, p. 2985.
54 Y. Eminescu, Dreptul de autor ... op. cit., p. 139; G.
Olteanu, op. cit., p. 61; I. Macovei, op. cit., p. 444; L. Dănilă,
op. cit., p. 77; T. Bodoaşcă, op. cit., p. 44; G. Gheorghiu, C.
Cernat, op. cit., p. 34; C.R. Romiţan, Drepturile morale de
autor, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 137. S-a
spus despre atributul moral recunoscut de legiuitor că este
impropriu şi că se poate atribui numai în mod cu totul
convenţional şi la figurat (V. Ursa, Drepturile de autor ... op.
cit., p. 86).
55 Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia
nr. 5850 din 5 noiembrie 2010, în O. Spineanu-Matei,
Proprietate intelectuală (5) ... op. cit., p. 421.
4/2006, p. 105.
57 O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele în
reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2011, p. 51.
58 P. Andrei, E. Safta-Romano, Protecţia juridică a dreptului
la propria imagine, în Dreptul nr. 5-6/1993, p. 49. 59 Th.
Revet, op. cit., în RTD civ., 2009, p. 343; V. Dabu, R. Borza,
op. cit., în RRDPI, nr. 2/2006, p. 193.
formează obiectul dreptului. În această privinţă se invocă alin.
(1) al art. 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO: „Toate
persoanele fizice sau morale au dreptul la respectul bunurilor
sale”. Conform jurisprudenţei Curţii, acest articol se aplică
proprietăţii intelectuale ca atare (în acest sens s-a pronunţat în
cauza Anheuser- Busch Inc. c. Portugal, GC, nr. 73049/01,
ECHR 2007, considerentul 7260).
2.5.1.2. Răspunderea civilă delictuală
753. Protecţia acestui drept la respect este asigurată prin
mijloacele răspunderii civile delictuale şi anume art. 1.357 din
noul Cod civil. Ca urmare a funcţiei sale acesta intervine
pentru a sancţiona atingerile aduse dreptului subiectiv, dar şi
pentru a le limita61.
Persoana fizică deţine monopolul asupra captării şi difuzării
propriei imagini. Aceasta se traduce în faptul că, va fi
dispensată de orice altă probă decât atentatul asupra acestui
monopol, pentru a obţine sancţionarea în justiţie. Vom fi în
prezenţa unui atentat dacă persoana reprezentată poate fi
identificată sau identificabilă, iar titularul nu şi-a dat acordul
prealabil la captarea şi/sau divulgarea propriei imagini62. În
atare situaţie, în mod corect curtea de apel, verificând condiţia
impusă de text pentru utilizarea fotografiei de către pârâtă, a
constatat neîndeplinirea acesteia, respectiv lipsa
consimţământului reclamantei la utilizarea fotografiei prin
publicarea sa în ilustrarea unui articol63. Săvârşirea faptei
ilicite constând tocmai în utilizarea portretului fără
consimţământul persoanei reprezentate, fiind evidentă şi
culpa, atât timp cât avea această obligaţie pe care şi-a încălcat-
o.
754. Doctrina consideră că nu este necesar pentru acordarea de
daune-interese, ca fotografia să aibă un caracter ofensator sau
jignitor64. În acest sens, s-a statuat şi de Curtea Supremă de
Justiţie că „afirmaţia conform căreia reclamanta nu ar fi făcut
dovada că a suferit o vătămare nu poate fi nici ea primită, atâta
vreme cât ea reprezintă o încercare a recurentului de a obţine
exonerarea de răspundere speculând dificultăţile de ordin
probatoriu pe care, aparent, le implică demonstrarea existenţei
şi întinderii unui prejudiciu moral. În realitate, sancţionarea de
lege a unor fapte antisociale de natura celor săvârşite în speţă
(...) instituie implicit o prezumţie conform căreia cel a cărei
onoare sau demnitate a fost supusă, pe nedrept, oprobriului
public, a suferit un prejudiciu de ordin moral. Aşa fiind, la
aprecierea judecătorului rămâne doar găsirea unei forme
adecvate şi pe cât posibil suficiente de reparare a acestui
prejudiciu şi de protejare a valorilor morale vătămate. Din
acest punct de vedere obligarea recurentului la plata unei
despăgubiri băneşti răspunde numai parţial acestei cerinţe,
deoarece nu oferă victimei decât o compensare limitată a
suferinţelor îndurate”65.
755. De aceea nu putem fi de acord cu soluţia instanţei care a
considerat că „simpla recunoaştere a drepturilor reclamantei
reprezintă o reparaţie corespunzătoare a încălcării drepturilor
menţionate anterior, ţinând cont şi de faptul că pârâta a
îndepărtat poza care se afla pe site-ul revistei şi a publicat şi o
erată în ziar, cerând şi scuze pentru eroarea produsă66”; cu
alte cuvinte, simpla recunoaştere a încălcării dublată de
60 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Admisibilitatea
cererilor la CEDO, Ghis practic, traducere R. Stăncescu-
Cojocaru, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 104.
61 Tristan Azzi, Les relations entre la responsabilité civile
délictuelle et les droits subjectifs, în RTD civ., 2007, p. 227.
Despre condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, a se
vedea C. Jugastru, Drept civil. Obligaţiile ... op. cit., p. 127–
153; I. Adam, Drept civil. Obligaţiile. Contractul în
reglementarea noului Copd civil, Editura CH Beck, Bucureşti,
2011, p. 314.
62 A se vedea C. Jugastru, Les droits de la personnalité ... op.
cit., p. 206. Sunt considerate atingeri aduse vieţii private
captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate
într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia (art. 74 alin. 1 lit. c
din noul Cod civil). Cu alte cuvinte se poate opune dreptul la
imagine din chiar momentul surprinderii sau captării imaginii,
pe de o parte, iar, pe de altă parte, este nevoie de un
consimţământ expres la utilizare (C. Jugastru, Expunerea ....
op. cit., în AULB, nr. 1/2008, p. 22).
64 O. Ungureanu, C. Munteanu, Drepturile personalităţii ...
op. cit., în AULB, nr. 1/2010, p. 24.
65 Curtea Supremă de Justiţie, Decizia nr. 62 din 10 ianuarie
2001, în F. Ciutacu, Dreptul de proprietate intelectuală,
Culegere de speţe, Editura Themis Cart, Slatina, 2008, p. 16:
pronunţată într-o cauză ce privea acordarea de despăgubiri
pentru prejudicii aduse onoarei şi demnităţii.
o erată şi încetarea acţiunii nu reprezintă o reparare integrală.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stipulează în art. 8
dreptul la respectul vieţii private. Conform jurisprudenţei,
acesta acoperă şi protecţia dreptului la imagine. Astfel că nu
este necesar să se demonstreze că reproducerea acestei imagini
a cauzat un prejudiciu.
2.5.1.3. Întinderea în timp
756. Ca drept al personalităţii, dreptul la imagine va muri
odată cu titularul tocmai datorita naturii sale. Este foarte greu
de a admite valoarea autonomă a imaginii prin raportare la
titularul ei. Art. 58 alin. (2) din noul Cod civil dispune că
aceste drepturi nu sunt transmisibile, cu excepţiile reţinute în
jurisprudenţă67, fiind vorba în acele speţe de protecţia
corpului neînsufleţit. Aceste repere fiind statornicite de
jurisprudenţă încă din sec. al –XIX-lea, datorită cărora
„nimeni nu poate, fără consimţământul expres al familiei,
reproduce şi pune la dispoziţia publicului trăsăturile unei
persoane aflată pe patul de moarte, indiferent cât de celebră a
fost această persoană şi indiferent cât de publice au fost actele
sale în timpul vieţii; dreptul de a opune această reproducere
este absolut; el izvorăşte din respectul pe care durerea familiei
îl impune şi nu trebuie în niciun caz discreditat; în caz contrar,
cele mai intime şi respectabile sentimente ar fi ofensate68”.
757. Prin excepţie, LDA prelungeşte acest melanj şi după
moartea persoanei reprezentate într-o operă. În acest sens,
legea conferă succesorilor persoanei reprezentate într-o operă,
dreptul de a autoriza reproducerea sau utilizarea imaginii
persoanei decedate, timp de 20 de ani de la moartea acesteia
(art. 88). Mai mult, legea acordă acestora şi prerogativa
morală de a pretinde respectare integrităţii imaginii fixate într-
o operă şi de a se opune oricărei modificări, pe termen
nelimitat (art. 90)69.
758. În acest cadru, dorim să facem următoarele remarci. În
primul rând, trebuie operată distincţia între imaginea persoanei
care nu este inclusă într-o operă şi unde, doar de la caz la caz,
se poate reţine transmiterea acţiunii în protecţia imaginii
moştenitorilor defunctului, de situaţia în care imaginea este
încorporată într-o operă. În acest ultim sens, dreptul la imagine
îşi afirmă supremaţia limitând dreptul de autor pentru încă o
perioadă de 20 de ani. În timp ce, opera are o existenţă
autonomă prin raportare la autorul ei. Astfel, în timp,
drepturile morale ataşate dreptului de autor supravieţuiesc atât
timp cât există şi opera, iar drepturile patrimoniale se transmit
moştenitorilor, de regulă, pe o perioadă de 70 de ani.
La prima vedere această supravieţuire apare ca excesivă în
raport cu dreptul de autor70. Dacă printre fundamentele ce
stau la baza art. 88 vedem protecţia persoanei şi nu a imaginii
ei, atunci ar fi justificată teza stingerii dreptului la imagine
odată cu dispariţia persoanei reprezentate.
În al doilea rând, s-a spus pe drept cuvânt că persoana nu este
titulara unui drept moral, ci titulara unui drept personal
nepatrimonial, vis-a-vis de trimiterea la inviolabilitatea operei
făcută prin art. 90 din LDA71. Subliniem că în acest caz,
prerogativa inviolabilităţii este strâns legată de dreptul la
imagine şi nu de dreptul la respectarea memoriei persoanei
decedate. Este o precizare necesară pentru că noul Cod civil
recunoaşte pentru prima oară şi dreptul la respectarea
memoriei persoanei decedate, drept distinct, ce prezintă
acelaşi regim juridic ca şi dreptul la imagine. Tocmai pentru a
puncta mai bine distincţia între dreptul la imagine, drept al
personalităţii şi dreptul de autor, drept intelectual, ni se pare
mai judicioasă folosirea expresiei de drept personal
nepatrimonial în ceea ce priveşte exerciţiul drepturilor de către
moştenitorii persoanei reprezentate într-o operă, şi cea de
drept moral în ceea ce priveşte exerciţiul drepturilor de către
autorul
67 Cazul publicării în Paris Match a fotografiei corpului
neînsufleţit al preşedintelui F. Mitterand, apud O. Ungureanu,
C.
Munteanu, Drepturile personalităţii ... op. cit., în AULB, nr.
1/2010, p. 31.
68 Tribunal Civil de la Seine, 16 iunie 1858, în B. Ionescu,
Nestemate de jurisprudenţă ... op. cit., p. 87.
69 Potrivit art. 90 din LDA, persoana reprezentată într-un
portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot
exercita
dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce
priveşte difuzarea operei ce conţine portretul sau
corespondenţa, după caz. În acest caz, trebuie cercetat şi art.
11 alin. (2) din lege.
70 Nu trebuie uitat că dreptul la imagine este transmisibil pe
cale succesorală, în latura sa patrimonială, în timp ce este
intransmisibil în latura sa nepatrimonială. Cu privire la
efectele acestui mod de stingere, a se vedea M. Chiriac, op.
cit., în RRDPI, nr. 4/2008, p. 21.
4/2006, p. 104.
acesteia.
Stingerea dreptului la imagine odată cu dispariţia persoanei nu
înseamnă că imaginea cade în domeniul
public, ci că dreptul de autor se întregeşte, autorul putându-se
bucura pe deplin şi exclusiv de dreptul său. În timp ce
moştenitorii se vor bucura de dreptul la inviolabilitatea
imaginii cuprinsă într-o operă şi dreptul la respectarea
memoriei antecesorului lor.
În al treilea rând, se ridică problema interpretării voinţei
persoanei reprezentate într-o operă privind soarta utilizării
propriei imagini (şi în cadrul acestei teme, se poate simţi
influenţa dreptului de autor, legătura cu regimul operelor
postume fiind evidentă72). Concepţia majoritară recunoaşte
voinţei titularului puterea de a produce efecte şi după moartea
sa. Este cazul în care persoana reprezentată şi-a manifestat,
spre exemplu, dorinţa ca imaginea sa să nu fie reprodusă sau
utilizată, sens în care moştenitorii vor trebui să respecte
această voinţă. În privinţa operelor pentru care persoana
reprezentată nu şi-a manifestat voinţa nici în sensul utilizării,
dar nici în sensul interzicerii, atunci autorizarea ar putea
emana de la succesori73.
2.5.1.4. Contractualizarea dreptului la imagine
759. Prin contractualizarea dreptului la imagine înţelegem
facultatea titularului de a dispune de imagine sa prin convenţii.
S-a spus că în ciuda naturii sale juridice, imaginea este un bun
ce se pretează la toate angajamentele juridice ce nu sunt
incompatibile cu caracterul ei inalienabil74. Această
prerogativă reiese din faptul că se prevede, că orice persoană
are dreptul la propria imagine.
Instanţa de recurs a considerat că s-a făcut o corectă aplicare a
dispoziţiilor art. 88 într-o cauză în care reclamantul, recurent,
a ştiut în ce scop va fi folosită fotografia de grup în care apare,
a avut cunoştinţă de destinaţia fotografiei în care apărea, că
participă la o campanie publicitară pentru ţigări şi că va fi
remunerat pentru activitatea prestată75. În condiţiile în care
instanţa de fond respingea acţiunea având în vedere
răspunsurile reclamantului la interogatoriu, din care rezultă că
acesta a ştiut la ce va fi folosită fotografia de grup, în care
apare şi pe care o foloseşte ca dovadă a acţiunii.
S-a evidenţiat faptul că o atenţie deosebită va trebui acordată
tendinţei de a analiza cesiunea dreptului la imagine, în cadrul
restrâns al cesiunii din dreptul de autor. În această concepţie,
pe drept cuvânt, cesiunea imaginii este supusă modelului
dreptului comun şi anume regimului general al obligaţiilor. În
cauza invocată, s-a statuat că manechinul a oferit fotografului
dreptul de a utiliza imaginea sa rezultată din fotografii76. În
considerarea faptului că imaginea este corolarul persoanei,
cesiunea a fost analizată drept un contract pe durată
nedeterminată, susceptibil de a fi denunţat în orice moment de
oricare dintre părţi, având în vedere şi că angajamentele
perpetue sunt prohibite. Spre deosebire, cesiunea drepturilor
patrimoniale de autor este subordonată condiţiilor ca fiecare
drept cedat să fie delimitat, întocmai şi durata, remuneraţia sau
modalitatea de exploatare (art. 41 din LDA).
760. Cu titlu de excepţie, exploatarea contractuală a imaginii
unei persoane cuprinsă într-o operă se transmite
moştenitorilor. Acest lucru reiese din interpretarea art. 88 din
lege potrivit căruia succesorii au dreptul de a autoriza
utilizarea imaginii persoanei reprezentate.
761. Noua reglementare din noul Cod civil va permite
edificarea unui regim special cu privire la utilizarea dreptului
la propria imagine şi care să nu se suprapună cu regimul
exploatării operelor reglementat de legea dreptului de autor.
2.6. Alte tipuri de contracte
72 Cu privire la dezbaterile din doctrina română legate de
regimul operelor postume, a se vedea V. Roş, D. Bogdan, O.
Spineanu-Matei, op. cit., p. 207–213.
73 Legea italiană în materie, invocată mai sus, menţionează
expres în art. 93 alin. 4 că „è rispettata, in ogni caso, la volontà
del defunto quando risulti da scritto”.
74 Th. Revet, op. cit., în RTD civ., 2009, p. 346.
7885 din 6 octombrie 2006, în O. Spineanu-Matei, Proprietate
76 J.M. Bruguière, A. Brégou, L'image, entre droit civil et
droit d’auteur, în Recueil Dalloz, 2008, p. 2.987.
762. Cesiunea dreptului de autor către un editor nu este
singurul ce face obiectul unei reglementări speciale. În această
materie, se reglementează şi cesiunea drepturilor de utilizare a
operelor audiovizuale.
a) Contractul de producţie audiovizuală
763. Este acea convenţie încheiată între un producător, ce are
iniţiativa şi responsabilitatea realizării operei audiovizuale şi
diferiţi autori ce participă la realizarea acelei creaţii (art. 70
din LDA). Conform voinţei legiuitorul, acest contract leagă
producătorul de autorii operei audiovizuale şi conţine o
prezumţie de cesiune în favoarea producătorului a drepturilor
exclusive de utilizare a operei în ansamblu său, din partea
autorilor, cu excepţia autorului muzicii special create. Regula
se explică pentru că acesta deja şi-a cedat drepturile unei
societăţi de gestiune colectivă. Să nu uităm că totuşi părţile au
libertatea să dispună contrariul.
În ceea ce priveşte contractul cu privire la o operă
audiovizuală se aplică dispoziţiile de drept comun din materia
cesiunii drepturilor patrimoniale de autor, respectiv art. 42 din
LDA77. Regimul juridic aplicabil contractului de producţie
audiovizuală este asemănător cu cel al contractului de editare.
În sarcina producătorului, LDA stabileşte o obligaţie de a
exploata; de asemenea, art. 71 impune obligaţia de a remunera
pentru fiecare mod de exploatare (e.g. Internet) şi obligaţia de
a raporta situaţia încasărilor.
Principalele aporturi jurisprudenţiale în această materie sunt
relative la durata şi întinderea cesiunii. În ce priveşte durata,
problema a plecat de la faptul că legea operează cu o
prezumţie de cesiune în favoarea producătorului şi se dorea să
se stabilească ce efect are regula generală prevăzută de art. L
131-3 alin. (1) din CPI fr., corespondentul art. 41 alin. (1) din
LDA, asupra cesiunii drepturilor exclusive de utilizare în
favoarea producătorului. Răspunsul curţii a fost negativ în
sensul că în absenţa unei clauze contrare inclusă în contractul
de producţie, producătorul este investit prin efectul legii şi fără
vreo limitare a duratei drepturilor de utilizare. Cu alte cuvinte,
limitarea este egală cu cea a drepturilor propriu-zise.
În ce priveşte articulaţia regulii specialităţii cesiunii cu acest
tip de contract, a fost sancţionat canalul de televiziune ce a
dispus reproducerea emisiunilor pe internet fără a avea acordul
explicit din partea jurnaliştilor. Din acest punct de vedere, se
pare că regula specialităţii a prevalat, fiind necesar să se
prevadă atât întinderea cesiunii cât şi destinaţia operei78.
Opţiunea legiuitorul român prin care ii cedează producătorului
drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său,
prevăzute la art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi
subtitrarea în schimbul unei remuneraţii echitabile, este
îndreptată spre o predare totală a autorilor în mâna
producătorului, mergând pe ideea că el este cel care îşi asumă
riscurile financiare.
b) Contractul de adaptare audiovizuală
764. Acest tip de contract beneficiază de o reglementare
separată în Capitolul VIII al LDA, dedicat operelor
cinematografice şi altor opere audiovizuale. Dreptul exclusiv
al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente,
de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală,
reprezintă potrivit art. 68, dreptul la adaptarea audiovizuală.
Prin încheierea contractului de adaptare audiovizuală, autorul
creaţiei preexistente transmite acest drept unui producător.
Conform art. 68 alin. (2), cesiunea dreptului de adaptare
audiovizuală se poate face doar pe baza unui contract scris,
între titularul dreptului de autor şi producătorul operei
audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.
Autorizarea acordată de autorul operei adaptate trebuie să
prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei noii
creaţii [alin. (4)].
Transmisiunea acestui drept patrimonial, afectează şi dreptul
moral asupra operei. În legătură cu acest aspect, jurisprudenţa
s-a pronunţat în materia dreptului de adaptare audiovizuală79:
litigiul purta asupra unui contract, prin care editorul şi autorul
operei literare (roman) îi cedau producătorului unei opere
cinematografice, dreptul de adaptare şi exploatare
audiovizuală a romanului, iar producătorul se obliga să
77 G. Gheorghiu, op. cit., p. 325.
79 TGI Paris, 13.12.2000, afacerea Y. Dimay şi alţii v. Lark
Productions şi alţii, în RIDA, nr. 191/2002, p. 342.
încheie cu autorul, un contract prin care acesta să devină
coautor al scenariului, adaptării şi dialogurilor operei
audiovizuale. Contractele stabileau prestaţiile părţilor,
termenele şi că în cazul neîndeplinirii obligaţiei de către
coadaptatori, producătorul avea dreptul să-i înlocuiască sau să
aducă un al treilea adaptator, păstrând drepturile asupra
contribuţiilor aduse de primii coadaptatori, cu reducerea
remuneraţiei acestora.
Producătorul s-a folosit de această clauză şi a contractat cu un
al treilea adaptator, pentru nerespectarea termenelor stabilite.
Primii doi au acţionat împotriva producătorului, socotind că
reducerea remuneraţiei în favoarea noului venit era
nejustificată şi că există o atingere a drepturilor morale asupra
propriilor aporturi, în special prin încălcarea acordului şi
omiterea menţionării numelui unuia dintre ei în presă.
Instanţa a respins acţiunea, considerând că intervenţia noului
coadaptator se justifică din punct de vedere al contractului
încheiat şi că acesta avea dreptul de a participa la redevenţe.
De asemenea, instanţa a reţinut că nu s-a dovedit faptul că
adaptarea audiovizuală a denaturat romanul, în ciuda
modificărilor operate, argumentând prin existenţa contractului,
participarea autorului în calitate de coadaptator şi declaraţia sa
asupra versiunii definitive, conform căreia filmul se apropia
mult de cartea sa.
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală,
altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiştii
interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau
execuţii, producătorii de înregistrări sonore pentru propriile
înregistrări, organismele de radiodifuziune şi televiziune
pentru propriile emisiuni.
••
•
ART. 93
(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere
drepturilor autorilor. Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu
trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului
dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi
cesionate, în tot sau în parte, în condiţiile prevăzute la art. 40-
44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă
obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94

din LDA şi poate consta din:
•interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi;
•înregistrările sonore ale producătorilor unor astfel de
înregistrări; •emisiunile organismelor de radiodifuziune şi
televiziune.
ART. 94
Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe
dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru
propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări
sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru
propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de
televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
ART. 95
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se
înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte
persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă,
interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă
modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice
fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
••
ART. 99
(1) În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei
opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori
execuţiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, data
fiind natura interpretării sau execuţiei, să se atribuie un drept
distinct vreunuia dintre artiştii participanţi asupra ansamblului
interpretării sau execuţiei.
(2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind
autorizarea prevăzută la art. 98, artiştii interpreţi sau
executanţi care participa, în mod colectiv, la aceeaşi
interpretare ori execuţie, cum ar fi membrii unui grup muzical,
ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei
trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un
reprezentant, cu acordul majorităţii membrilor.
(3) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul
şi soliştii.
•
•
În conformitate cu prevederile art. 96 din LDA, artiştilor

interpreţi sau executanţi li se recunosc următoarele drepturi
morale:
•- dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei
interpretări sau execuţii;
•- dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie
indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare
a înregistrării acesteia;
•- dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de
a se opune oricărei deformări, falsificări sau alte modificări
substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei
încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori
reputaţia sa.
ART. 97
(1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei
renunţări sau înstrăinări.
(2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul
drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire,
potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitată.
Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectivă care a administrat
drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz,
organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul
respectiv.
Artiştilor interpreţi sau executanţi li se recunoaşte un drept

patrimonial exclusiv asupra realizărilor lor care, potrivit art.
98 din LDA, conferă interpreţilor, dreptul de a autoriza
efectuarea de către terţi a următoarelor activităţi:
•fixarea prestaţiei lor;
•reproducerea prestaţiei fixate;
•distribuirea;
•închirierea interpretării sau a execuţiei fixate; împrumutul;
importul în vederea comercializării pe piaţa internă;
•radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale
execuţiei lor, punerea la dispoziţia publicului a interpretării
sau a execuţiei lor, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc
şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; în
situaţia specificată au dreptul numai la remuneraţie echitabilă;
•retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.
În condiţiile prevăzute de art. 99 din LDA, artiştilor interpreţi
sau executanţi li se recunoaşte un drept patrimonial conex
dreptului de autor şi cu privire la prestaţiile colective, realizate
în formaţii cum ar fi: membrii unui grup, cor, corp de balet,
trupe teatrale, şi care, trebuie să-şi desemneze dintre ei, în
scris cu acordul majorităţii membrilor grupului, un
reprezentant pentru acordarea autorizaţiilor prevăzute de art.
98 din lege.
••••
Producătorii de înregistrări sonore
ART. 104
(1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul
prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare
ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale
acestor sunete, altă decât sub forma unei fixări încorporate
într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.
(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau
juridică ce are iniţiativă şi îşi asumă responsabilitatea
organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie
ca acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
••
• Producătorul de înregistrări sonore are dreptul recunoscut de

lege ca în cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor
sonore pe care le realizează, să înscrie pe suporturile acestora,
inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi, pe lângă menţiunile
privind autorul şi artistul interpret sau executant şi propriul său
nume şi denumirea întreprinderii sale.
• Pe lângă acest drept moral, producătorilor de înregistrări
sonore, li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv de a
autoriza efectuarea de către terţi a unor activităţi cu privire la:
• reproducerea propriilor înregistrări sonore; distribuirea
propriilor înregistrări sonore; importul pe teritoriul României
al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore;
închirierea şi împrumutul;
• radiodifuzarea şi comunicarea publică ale propriilor
înregistrări, cu excepţia celor publicate în scop comercial;
punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări, astfel
încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales,
în mod individual, de către public;
• retransmiterea prin cablu (art. 106 din LDA).
• La aceste drepturi, art. 106 alin. (3) prevede şi dreptul
exclusiv al producătorului de înregistrări sonore de a
împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore
realizate fără autorizarea sa.
În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale

recunoscute artistului interpret sau executant, art. 102 din
LDA prevede că durata este de 50 de ani începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau
comunicarea către public.
Cu privire la durata drepturilor patrimoniale recunoscute de
lege producătorilor de înregistrări sonore, aceasta este de 50
de ani şi începe să curgă cu data de 1 ianuarie al anului
următor celui în care a avut loc prima fixare, ori de la data
aducerii la cunoştinţă publică.
Durata drepturilor patrimoniale exclusive ale organismelor de
radiodifuziune şi de televiziune este de 50 de ani, perioadă ce
începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui
în care a avut loc prima emitere sau transmitere a acestor
organisme.
Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu
definitivarea bazei de date. Durata protecţiei este de 15 ani,
începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor
definitivării bazei de date.
••
ART. 100
În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în
cadrul unui contract individual de muncă, drepturile
patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise
angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul
individual de muncă.
ART. 101
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant,
care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei
înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se
prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei
remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei
sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import,
închiriere şi împrumut.
••
• Art. 112
• (1)Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor
publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin
radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către
public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de
fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
• (2)Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin
metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165.
• (3)Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile
prevăzute la art. 168.
• (4)Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc,
printr-un protocol, care se depune la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, proporţia repartizării remuneraţiei între
cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii
nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
metodologiilor, remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele
două categorii de beneficiari.
• (5)În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră
publicată în scop comercial atunci când este pusă la dispoziţia
publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în
aşa fel încât oricine să poată avea acces la ea în locul şi la
momentul ales în mod individual.
Art. 113
Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare
sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra
originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau
audiovizuale pe piaţa internă, de către titularul de drepturi ori
cu consimţământul acestuia.
Art. 114
(1)Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin
înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport,
precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe
hârtie, direct ori indirect, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin.
(1), au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii
interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie
compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2).
Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu
poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.
(2)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se plăteşte
de fabricanţii şi/sau importatorii de suporturi de aparate,
prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit
este unul analogic sau digital.
(3)Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate, prevăzute
la art. 36 alin. (2), sunt obligaţi să se înscrie la Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor, în Registrul Naţional al Copiei
Private, şi pot desfăşura activităţile respective de import sau
de producţie numai după obţinerea de la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest
certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat
legal şi a Certificatului unic de înregistrare la registrul
comerţului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
(4) ..................
(8)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă

o cotă procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după
cum urmează:
a)coli de hârtie pentru copiator, format A4; 0,1%; b)alte
suporturi: 3%;
c)pentru aparate: 0,5%,
Art. 115
Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează
de către un organism de gestiune colector unic pentru operele
reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de către
un alt organism de gestiune colector unic pentru operele
reproduse de pe hârtie, în condiţiile prevăzute la art. 168 alin.
(6)-(8).
Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuţii de
colector unic, sunt desemnate prin obţinerea votului majorităţii
organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima
convocare, sau prin obţinerea celui mai mare număr de voturi
la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenţi.
Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor
depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-
verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile
lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a
directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 116
(1)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată
de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează
beneficiarilor, astfel:
a)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate
sonor, prin procedeu analogic, 40% din remuneraţie revine, în
părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate,
30% revine artiştilor interpreţi sau executanţi, iar restul de
30% revine producătorilor de înregistrări sonore;
b)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate
audiovizual, prin procedeu analogic, remuneraţia se împarte în
mod egal între următoarele categorii: autori, artişti interpreţi
sau executanţi şi producători;
c)în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice
tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între
beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii
prevăzute la lit. a) şi b), iar, în interiorul fiecărei categorii,
conform celor stabilite la literele amintite.
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

ART. 113
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul
patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu
obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele
organismelor, următoarele:
a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune;
b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a
propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune
sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă
au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau
satelit;
c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a
sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii
de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin
mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice
alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de
comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri
accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de
i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi
servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin
fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să
poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod
individual, de către public.
Art. 140 din LDA introduce în câmpul de protecţie al

dreptului de autor şi bazele de date.
Prin bază de date se înţelege o culegere de opere de date sau
de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de
autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori
metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace
electronice sau printr-o altă modalitate.
Fabricantul unei baze de date este persoana fizica sau juridică
ce a făcut o investiţie substanţiala cantitativă şi calitativă în
vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei
baze de date.
•
ART. 122
•
•
•
•
••
•
(1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă,
prevăzută la art. 7, 8 şi art. 103 alin. (1), în cazul în care niciun
titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu
este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre
titulari sunt identificaţi, niciunul nu este localizat, în pofida
efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor
drepturilor de autor.
(2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de
opere şi fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor şi
care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru
sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima
dată într-un stat membru:
a) operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte
scrieri care se găsesc în colecţiile bibliotecilor, instituţiilor de
învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în
colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului
cinematografic sau sonor;
b) operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor
aflate în colecţiile bibliotecilor, ale instituţiilor de învăţământ
sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile
arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau
sonor;
c) operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor
produse de organismele publice de radiodifuziune şi de
televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în
arhivele acestora;
d) operelor şi fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au
fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la
dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute la art.
112^3 alin. (1), cu consimţământul titularilor drepturilor de
autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii
drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art.
112^3;
e) operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau
încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a)-d)
sau care constituie parte integrantă a operelor sau
fonogramelor respective.
Art. 122
(3) În situaţia în care titularul dreptului de autor este
identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma
respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.
(4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulţi titulari
de drepturi de autor şi nu toţi sunt identificaţi sau, chiar dacă
sunt identificaţi, nu sunt localizaţi în urma unei căutări
diligente şi nu sunt înregistraţi în conformitate cu prevederile
art. 112^5, opera sau fonograma poate fi utilizată în
conformitate cu prevederile art. 14 şi 15, cu condiţia ca aceia
dintre titularii de drepturi care au fost identificaţi şi localizaţi
să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le deţin,
instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1) să efectueze
reproducerea şi să o pună la dispoziţia publicului.
(5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra
operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificaţi şi
localizaţi.
(6) Dispoziţiile privind operele orfane nu se aplică în privinţa
operelor anonime sau sub pseudonim.
• Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor

conexe
• Art. 144
• (1)Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor
conexe îşi exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în
mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor
prezentei legi.
• (2)Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face
numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţa publică, iar
gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai
pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate
anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse
anterior la cunoştinţa publică.
• (3)Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu
pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta
lege către organisme de gestiune colectivă.
Art. 145
(1)Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea
următoarelor drepturi: a)dreptul la remuneraţie compensatorie
pentru copia privată;
b)dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public
prevăzut la art. 18 alin. (2); c)dreptul de suită;
d)dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
e)[textul din Art. 145, alin. (1), litera E. din titlul III, capitolul
I, sectiunea I a fost abrogat la 14-ian-2019 de Art. 1, punctul
4. din Legea 15/2019]
f)dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor
interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea
publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop
comercial sau a reproducerilor acestora;
g)dreptul de retransmitere prin cablu;
h)dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane;
i)[textul din Art. 145, alin. (1), litera I. din titlul III, capitolul I,
sectiunea I a fost abrogat la 14-ian-2019 de Art. 1, punctul 4.
din Legea 15/2019]
(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1),
organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de
drepturi care nu le-au acordat mandat.
(3)Dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este
supus gestiunii colective extinse. În acest caz, organismul de
gestiune colectivă reprezentativ îi reprezintă şi pe autorii şi
titularii de drepturi care nu au acordat mandat. Autorul sau
titularul de drepturi are libertatea să înlăture producerea
efectelor gestiunii colective extinse printr-o notificare
transmisă cu 30 de zile înainte organismului de gestiune
colectivă reprezentativ.
Art. 146
(1)Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
a)dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme
sau videograme;
b)dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia
operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul
audiovizual;
c)dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 145
alin. (1) lit. b);
d)dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice
în domeniul audiovizual;
d1)drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art.
173;
e)dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea
dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1).
(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1)
organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe
titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează
metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 162 lit. a), sau negociază
direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de
gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, accesul
prin mijloace electronice la repertoriul de opere gestionat,
dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 153
alin. (2), precum şi la lista titularilor de drepturi de autor şi de
drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă.
Această activitate de gestiune colectivă se află sub
supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.
(3)Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere,
utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza
documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de
drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune
colectivă obligatorie.
Art. 147
• Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor
prevăzute la art. 145 şi 146, pot fi gestionate prin intermediul
organismelor de gestiune colectivă, numai în limita
mandatului special acordat de titularii de drepturi.
Art. 150
(1)Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei
legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, având
drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea
drepturilor de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor,
categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte
protejate, care le este încredinţată de către mai mulţi autori sau
titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora.
(2)Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de
activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit
un mandat de gestiune colectivă, în exercitarea mandatului, în
condiţiile prezentei legi; organismelor de gestiune colectivă nu
li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi
conexe ori utilizarea acestora.
(3)În sensul alin. (1), gestiunea colectivă a drepturilor,
protejate include acordarea de licenţe, monitorizarea utilizării
drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea
respectării acestor drepturi, colectarea, repartizarea şi plata
sumelor cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor
sau de drepturi conexe, provenite din remuneraţiile plătite
pentru exploatarea drepturilor gestionate sau din investirea
veniturilor obţinute din drepturi.
Art. 151
(1)Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul
capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit
reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi
potrivit prevederilor prezentei legi.
(2)Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor
de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice,
şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza
statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
(3)Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod
separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi,
corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi
pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii
distincte de titulari.
Art. 159
(1)În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor sau un
titular de drepturi de autor nu este asociat la niciun organism
de gestiune colectivă, competenţa revine organismului din
domeniu cu cel mai mare număr de membri, desemnat ca atare
de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin
decizia directorului general.
• https://orda.ro/organisme-de-gestiune-cole ctiva/
ADPFR
•Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din
România
AOTO
•Asociaţia Opera Teologica Ortodoxa
ARAIEX
•Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi
COPYRO
•Societate de gestiune a drepturilor de autor
CREDIDAM
•Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor
Interpreţi
DACIN SARA
•Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi
Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual
OSRO
•Opera Scrisă.Ro – Societate de Gestiune a Drepturilor de
Autor
PERGAM
•Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice
SOPFIA
•Societatea Producătorilor de Film și Audiovizual
UCMR-ADA
• Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România –
Asociaţia pentru Drepturi de Autor
UNART
• Uniunea Naţională a Artiştilor din România
UPFAR-ARGOA
Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual România –
Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual
UPFR
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România
UPVR
Uniunea Producătorilor de Videograme din România
VISARTA
• Societatea de Gestiune Colectiva a Dreptului de Autor în
domeniul Artelor Vizuale
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală,
altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiştii
interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau
execuţii, producătorii de înregistrări sonore pentru propriile
înregistrări, organismele de radiodifuziune şi televiziune
pentru propriile emisiuni.
••
•
ART. 93
(1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere
drepturilor autorilor. Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu
trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului
dreptului de autor.
(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi
cesionate, în tot sau în parte, în condiţiile prevăzute la art. 40-
44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă
obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94

din LDA şi poate consta din:
•interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi;
•înregistrările sonore ale producătorilor unor astfel de
înregistrări; •emisiunile organismelor de radiodifuziune şi
televiziune.
ART. 94
Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe
dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru
propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări
sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru
propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de
televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
ART. 95
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se
înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte
persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă,
interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă
modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice
fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
••
ART. 99
(1) În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei
opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori
execuţiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, data
fiind natura interpretării sau execuţiei, să se atribuie un drept
distinct vreunuia dintre artiştii participanţi asupra ansamblului
interpretării sau execuţiei.
(2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind
autorizarea prevăzută la art. 98, artiştii interpreţi sau
executanţi care participa, în mod colectiv, la aceeaşi
interpretare ori execuţie, cum ar fi membrii unui grup muzical,
ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei
trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un
reprezentant, cu acordul majorităţii membrilor.
(3) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul
şi soliştii.
•
•
În conformitate cu prevederile art. 96 din LDA, artiştilor

interpreţi sau executanţi li se recunosc următoarele drepturi
morale:
•- dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei
interpretări sau execuţii;
•- dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie
indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare
a înregistrării acesteia;
•- dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de
a se opune oricărei deformări, falsificări sau alte modificări
substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei
încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori
reputaţia sa.
ART. 97
(1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei
renunţări sau înstrăinări.
(2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul
drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire,
potrivit legislaţiei civile, pe durata nelimitată.
Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectivă care a administrat
drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz,
organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul
respectiv.
Artiştilor interpreţi sau executanţi li se recunoaşte un drept

patrimonial exclusiv asupra realizărilor lor care, potrivit art.
98 din LDA, conferă interpreţilor, dreptul de a autoriza
efectuarea de către terţi a următoarelor activităţi:
•fixarea prestaţiei lor;
•reproducerea prestaţiei fixate;
•distribuirea;
•închirierea interpretării sau a execuţiei fixate; împrumutul;
importul în vederea comercializării pe piaţa internă;
•radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale
execuţiei lor, punerea la dispoziţia publicului a interpretării
sau a execuţiei lor, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc
şi în orice moment ales, în mod individual, de către public; în
situaţia specificată au dreptul numai la remuneraţie echitabilă;
•retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.
În condiţiile prevăzute de art. 99 din LDA, artiştilor interpreţi
sau executanţi li se recunoaşte un drept patrimonial conex
dreptului de autor şi cu privire la prestaţiile colective, realizate
în formaţii cum ar fi: membrii unui grup, cor, corp de balet,
trupe teatrale, şi care, trebuie să-şi desemneze dintre ei, în
scris cu acordul majorităţii membrilor grupului, un
reprezentant pentru acordarea autorizaţiilor prevăzute de art.
98 din lege.
••••
Producătorii de înregistrări sonore
ART. 104
(1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul
prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare
ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale
acestor sunete, altă decât sub forma unei fixări încorporate
într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.
(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau
juridică ce are iniţiativă şi îşi asumă responsabilitatea
organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie
ca acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
••
• Producătorul de înregistrări sonore are dreptul recunoscut de

lege ca în cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor
sonore pe care le realizează, să înscrie pe suporturile acestora,
inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi, pe lângă menţiunile
privind autorul şi artistul interpret sau executant şi propriul său
nume şi denumirea întreprinderii sale.
• Pe lângă acest drept moral, producătorilor de înregistrări
sonore, li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv de a
autoriza efectuarea de către terţi a unor activităţi cu privire la:
• reproducerea propriilor înregistrări sonore; distribuirea
propriilor înregistrări sonore; importul pe teritoriul României
al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore;
închirierea şi împrumutul;
• radiodifuzarea şi comunicarea publică ale propriilor
înregistrări, cu excepţia celor publicate în scop comercial;
punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări, astfel
încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales,
în mod individual, de către public;
• retransmiterea prin cablu (art. 106 din LDA).
• La aceste drepturi, art. 106 alin. (3) prevede şi dreptul
exclusiv al producătorului de înregistrări sonore de a
împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore
realizate fără autorizarea sa.
În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale

recunoscute artistului interpret sau executant, art. 102 din
LDA prevede că durata este de 50 de ani începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau
comunicarea către public.
Cu privire la durata drepturilor patrimoniale recunoscute de
lege producătorilor de înregistrări sonore, aceasta este de 50
de ani şi începe să curgă cu data de 1 ianuarie al anului
următor celui în care a avut loc prima fixare, ori de la data
aducerii la cunoştinţă publică.
Durata drepturilor patrimoniale exclusive ale organismelor de
radiodifuziune şi de televiziune este de 50 de ani, perioadă ce
începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui
în care a avut loc prima emitere sau transmitere a acestor
organisme.
Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu
definitivarea bazei de date. Durata protecţiei este de 15 ani,
începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor
definitivării bazei de date.
••
ART. 100
În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în
cadrul unui contract individual de muncă, drepturile
patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise
angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul
individual de muncă.
ART. 101
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant,
care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei
înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se
prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei
remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei
sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import,
închiriere şi împrumut.
••
• Art. 112
• (1)Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor
publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin
radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către
public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de
fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
• (2)Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin
metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165.
• (3)Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile
prevăzute la art. 168.
• (4)Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc,
printr-un protocol, care se depune la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, proporţia repartizării remuneraţiei între
cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii
nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
metodologiilor, remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele
două categorii de beneficiari.
• (5)În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră
publicată în scop comercial atunci când este pusă la dispoziţia
publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în
aşa fel încât oricine să poată avea acces la ea în locul şi la
momentul ales în mod individual.
Art. 113
Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare
sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra
originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau
audiovizuale pe piaţa internă, de către titularul de drepturi ori
cu consimţământul acestuia.
Art. 114
(1)Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin
înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport,
precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe
hârtie, direct ori indirect, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin.
(1), au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii
interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie
compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2).
Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu
poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.
(2)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se plăteşte
de fabricanţii şi/sau importatorii de suporturi de aparate,
prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit
este unul analogic sau digital.
(3)Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate, prevăzute
la art. 36 alin. (2), sunt obligaţi să se înscrie la Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor, în Registrul Naţional al Copiei
Private, şi pot desfăşura activităţile respective de import sau
de producţie numai după obţinerea de la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest
certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat
legal şi a Certificatului unic de înregistrare la registrul
comerţului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
(4) ..................
(8)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă

o cotă procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după
cum urmează:
a)coli de hârtie pentru copiator, format A4; 0,1%; b)alte
suporturi: 3%;
c)pentru aparate: 0,5%,
Art. 115
Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează
de către un organism de gestiune colector unic pentru operele
reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de către
un alt organism de gestiune colector unic pentru operele
reproduse de pe hârtie, în condiţiile prevăzute la art. 168 alin.
(6)-(8).
Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuţii de
colector unic, sunt desemnate prin obţinerea votului majorităţii
organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima
convocare, sau prin obţinerea celui mai mare număr de voturi
la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenţi.
Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor
depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-
verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile
lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a
directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 116
(1)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată
de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează
beneficiarilor, astfel:
a)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate
sonor, prin procedeu analogic, 40% din remuneraţie revine, în
părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate,
30% revine artiştilor interpreţi sau executanţi, iar restul de
30% revine producătorilor de înregistrări sonore;
b)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate
audiovizual, prin procedeu analogic, remuneraţia se împarte în
mod egal între următoarele categorii: autori, artişti interpreţi
sau executanţi şi producători;
c)în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice
tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între
beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii
prevăzute la lit. a) şi b), iar, în interiorul fiecărei categorii,
conform celor stabilite la literele amintite.
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

ART. 113
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul
patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu
obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele
organismelor, următoarele:
a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune;
b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a
sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă
au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau
satelit;
c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a
sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii
de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin
mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice
alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de
comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri
accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de
i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi
servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin
fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să
poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod
individual, de către public.
Art. 140 din LDA introduce în câmpul de protecţie al

dreptului de autor şi bazele de date.
Prin bază de date se înţelege o culegere de opere de date sau
de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de
autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori
metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace
electronice sau printr-o altă modalitate.
Fabricantul unei baze de date este persoana fizica sau juridică
ce a făcut o investiţie substanţiala cantitativă şi calitativă în
vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei
baze de date.
•
ART. 122
•
•
•
•
••
•
(1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă,
prevăzută la art. 7, 8 şi art. 103 alin. (1), în cazul în care niciun
titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu
este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre
titulari sunt identificaţi, niciunul nu este localizat, în pofida
efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor
drepturilor de autor.
(2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de
opere şi fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor şi
care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru
sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima
dată într-un stat membru:
a) operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte
scrieri care se găsesc în colecţiile bibliotecilor, instituţiilor de
învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în
colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului
cinematografic sau sonor;
b) operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor
aflate în colecţiile bibliotecilor, ale instituţiilor de învăţământ
sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile
arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau
sonor;
c) operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor
produse de organismele publice de radiodifuziune şi de
televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în
arhivele acestora;
d) operelor şi fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au
fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la
dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute la art.
112^3 alin. (1), cu consimţământul titularilor drepturilor de
autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii
drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art.
112^3;
e) operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau
încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a)-d)
sau care constituie parte integrantă a operelor sau
fonogramelor respective.
Art. 122
(3) În situaţia în care titularul dreptului de autor este
identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma
respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.
(4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulţi titulari
de drepturi de autor şi nu toţi sunt identificaţi sau, chiar dacă
sunt identificaţi, nu sunt localizaţi în urma unei căutări
diligente şi nu sunt înregistraţi în conformitate cu prevederile
art. 112^5, opera sau fonograma poate fi utilizată în
conformitate cu prevederile art. 14 şi 15, cu condiţia ca aceia
dintre titularii de drepturi care au fost identificaţi şi localizaţi
să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le deţin,
instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1) să efectueze
reproducerea şi să o pună la dispoziţia publicului.
(5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra
operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificaţi şi
localizaţi.
(6) Dispoziţiile privind operele orfane nu se aplică în privinţa
operelor anonime sau sub pseudonim.
• Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor

conexe
• Art. 144
• (1)Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor
conexe îşi exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în
mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor
prezentei legi.
• (2)Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face
• (3)Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu
pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta
lege către organisme de gestiune colectivă.
Art. 145
(1)Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea
următoarelor drepturi: a)dreptul la remuneraţie compensatorie
pentru copia privată;
b)dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public
prevăzut la art. 18 alin. (2); c)dreptul de suită;
d)dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
e)[textul din Art. 145, alin. (1), litera E. din titlul III, capitolul
I, sectiunea I a fost abrogat la 14-ian-2019 de Art. 1, punctul
4. din Legea 15/2019]
f)dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor
comercial sau a reproducerilor acestora;
g)dreptul de retransmitere prin cablu;
h)dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane;
i)[textul din Art. 145, alin. (1), litera I. din titlul III, capitolul I,
sectiunea I a fost abrogat la 14-ian-2019 de Art. 1, punctul 4.
din Legea 15/2019]
(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1),
(3)Dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este
supus gestiunii colective extinse. În acest caz, organismul de
gestiune colectivă reprezentativ îi reprezintă şi pe autorii şi
titularii de drepturi care nu au acordat mandat. Autorul sau
titularul de drepturi are libertatea să înlăture producerea
efectelor gestiunii colective extinse printr-o notificare
transmisă cu 30 de zile înainte organismului de gestiune
colectivă reprezentativ.
Art. 146
(1)Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
a)dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme
sau videograme;
b)dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia
audiovizual;
c)dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 145
alin. (1) lit. b);
d)dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice
d1)drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art.
173;
e)dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea
dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1).
(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1)
îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 162 lit. a), sau negociază
direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de
gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, accesul
prin mijloace electronice la repertoriul de opere gestionat,
dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 153
alin. (2), precum şi la lista titularilor de drepturi de autor şi de
drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă.
Această activitate de gestiune colectivă se află sub
supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.
(3)Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere,
Art. 147
• Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor
prevăzute la art. 145 şi 146, pot fi gestionate prin intermediul
organismelor de gestiune colectivă, numai în limita
mandatului special acordat de titularii de drepturi.
Art. 150
(1)Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei
legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, având
drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea
drepturilor de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor,
protejate, care le este încredinţată de către mai mulţi autori sau
titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora.
(2)Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de
activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit
un mandat de gestiune colectivă, în exercitarea mandatului, în
condiţiile prezentei legi; organismelor de gestiune colectivă nu
li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi
conexe ori utilizarea acestora.
(3)În sensul alin. (1), gestiunea colectivă a drepturilor,
protejate include acordarea de licenţe, monitorizarea utilizării
drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea
respectării acestor drepturi, colectarea, repartizarea şi plata
sumelor cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor
sau de drepturi conexe, provenite din remuneraţiile plătite
pentru exploatarea drepturilor gestionate sau din investirea
veniturilor obţinute din drepturi.
Art. 151
(1)Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul
capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit
reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi
potrivit prevederilor prezentei legi.
(2)Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor
de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice,
şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza
statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
(3)Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod
separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi,
corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi
pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii
distincte de titulari.
Art. 159
(1)În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor sau un
titular de drepturi de autor nu este asociat la niciun organism
de gestiune colectivă, competenţa revine organismului din
domeniu cu cel mai mare număr de membri, desemnat ca atare
de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin
decizia directorului general.
• https://orda.ro/organisme-de-gestiune-cole ctiva/
ADPFR
•Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din
România
AOTO
•Asociaţia Opera Teologica Ortodoxa
ARAIEX
•Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi
COPYRO
•Societate de gestiune a drepturilor de autor
CREDIDAM
•Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor
Interpreţi
DACIN SARA
•Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi
Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual
OSRO
•Opera Scrisă.Ro – Societate de Gestiune a Drepturilor de
Autor
PERGAM
•Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice
SOPFIA
•Societatea Producătorilor de Film și Audiovizual
UCMR-ADA
• Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România –
Asociaţia pentru Drepturi de Autor
UNART
• Uniunea Naţională a Artiştilor din România
UPFAR-ARGOA
Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual România –
Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual
UPFR
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România
UPVR
Uniunea Producătorilor de Videograme din România
VISARTA
• Societatea de Gestiune Colectiva a Dreptului de Autor în
domeniul Artelor Vizuale
TITLUL III
Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe
CAP. I
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor
conexe
ART. 144
(1) Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot
exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod
individual sau, pe baza de mandat, prin organismele de
gestiune colectivă, în condiţiile prezentei legi.
(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face
(3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot
cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege
către organisme de gestiune colectivă.
•
ART. 145
•••
•••
•
•••
(1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea
următoarelor drepturi:
a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;
b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public
prevăzut la art. 14^4 alin. (2);
c) dreptul de suită;
d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu
excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;
f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor
publică şi radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a
reproducerilor acestora;
g) dreptul de retransmitere prin cablu.
h) dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane.
(2) Pentru catogoriile de drepturi prevăzute la alin. (1),
••••
••
••
•
ART. 146
(1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme
sau videograme;
b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia
audiovizual;
c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art.
123^1 alin. (1) lit. b);
d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice
e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea
dreptului de închiriere prevăzut la art. 111^1 alin. (1);
f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor
comercial sau a reproducerilor acestora.
(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1)
îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau
negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţa.
• Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea
utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului
de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma
prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de
drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe
care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se
afla sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.
• (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere,
• Organismele de gestiune colectivă înfiinţate de ORDA
•
• În prezent, în România, sunt organizate și funcţionează cu
avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA)
un număr de 17 organisme de gestiune colectivă
• în domeniul dreptului de autor:
• AOTO gestionează drepturile autorilor de opere scrise din
domeniul teologic, ştiinţific şi
• infoeducaţional.
• APM, care pentru atingerea scopului său, gestionează
colectiv drepturile patrimoniale de autor
• de opere muzicale privind:
• comunicare publică a operei muzicale;
• radiodifuzarea operei muzicale;
• retransmitere prin cablu a operei muzicale;
• importul în vederea comercializării;
• închirierea operei muzicale;
• distribuirea operei muzicale;
• împrumutul operei muzicale;
• reproducerea operei muzicale.
• ARDAA gestionează drepturile patrimoniale de autor de
opere audiovizuale si videograme.
• Pentru atingerea scopului său gestionează colectiv drepturile
patrimoniale de autor de opere audiovizuale privind:
• copia privată;
• împrumutul public;
• comunicarea publică;
• radiodifuzarea ;
• retransmiterea prin cablu.
• COPYRO gestionează drepturile autorilor de opere scrise. În

prezent, COPYRO colectează
• remuneraţiile cuvenite autorilor de opere scrise având ca
bază următoarele surse:
• radiodifuzare prin intermediul organismelor de
radiodifuziune;
• radiodifuzare prin intermediul organismelor de televiziune;
• retransmitere prin cablu;
• edituri şi reproducere;
• comunicare publică (teatre, spectacole live etc.).
• DACIN-SARA gestionează drepturile autorilor de opere
cinematografice şi alte opere
• audiovizuale. DACIN-SARA reprezintă drepturile de autor
ale regizorilor de filme – opere audiovizuale, de ficţiune,
documentare, de animaţie, în calitate de autori principali, ale
autorilor de scenarii originale, de adaptări, de dialoguri, pentru
filme de ficţiune, documentare, de animaţie; ale autorilor
grafici pentru operele de animaţie. Colectează remuneraţiile
autorilor de opere audiovizuale având ca bază următoarele
surse:
• reproducere;
• comunicare publică - ambiental;
• radiodifuzarea - organisme de televiziune;
• copie privată.
• OPERA SCRISĂ. RO gestionează drepturile autorilor de
opere scrise. Organismul de gestiune
• colectivă OPERA SCRISĂ. RO colectează remuneraţiile
cuvenite autorilor de opere scrise având ca bază următoarele
surse:
• copia privată;
• realizarea de opere derivate;
• radiodifuzarea;
• retransmiterea prin cablu.
• PERGAM gestionează drepturile autorilor de opere

ştiinţifice. Organismul de gestiune colectivă
• PERGAM colectează remuneraţiile cuvenite autorilor şi
editorilor de operă ştiinţifică având ca bază următoarele
surse:
• remuneraţia compensatorie pentru copia privată pentru
operele reproduse de pe hârtie;
• radiodifuzarea;
• retransmiterea prin cablu;
• copia privată;
• realizarea de opere derivate.
• UCMR-ADA gestionează drepturile autorilor de opere
muzicale. UCMR-ADA gestionează
• colectiv, conform statutului, următoarele drepturi de autor
pentru autorii de opere muzicale:
• comunicare publică (cinematografe);
• comunicare publică (ambiental şi lucrativ);
• radiodifuzare prin intermediul organismelor de
radiodifuziune;
• radiodifuzare prin intermediul organismelor de televiziune;
• copie privată din domeniul sonor şi audiovizual;
• reproducerea operelor muzicale pe fonograme;
• reproducerea operelor muzicale pe videograme;
• utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel şi pe internet.
• VISARTA gestionează drepturile autorilor din domeniul

artelor vizuale. În prezent, VISARTA
• colectează remuneraţiile cuvenite autorilor din domeniul
artelor vizuale având ca bază următoarele
surse:
• dreptul de suită (revânzare);
• dreptul de remuneraţie compensatorie pentru copia privată;
• dreptul de retransmitere prin cablu;
• dreptul de reproducere integrală sau parţială a operei;
• dreptul de comunicare publică, inclusiv utilizarea prin
internet;
• dreptul de realizare de opere derivate;
• dreptul de distribuire a operei;
• dreptul de import în vederea comercializării;
• dreptul de închiriere;
• dreptul de împrumut public.
•
•
Oficiul român pentru Drepturile de autor a avizat înfiinţarea
următoarelor organisme de gestiune colectivă în domeniul
drepturilor cenexe drepturilor de autor:
1. A.D.P.F.R. este constituită şi funcţionează ca organism de
gestiune colectivă a drepturilor conexe ale mambrilor săi –
producători de fonograme în domeniul muzical, conform
Deciziei Directorului General al ORDA nr. 206/30.06.2006,
publicată în Monitorul Oficial nr. 589/07.07.2006 A.D.P.F.R.,
este un organism de gestiune colectivă ce are ca obiect de
activitate principal colectare şi repartizarea remuneraţiilor
cuvenite titularilor de drepturi conexe, producători de
fonograme, români şi străini, ale căror fonograme sunt
utilizate pe teritoriul României.
A.D.P.F.R. colectează şi repartizează membrilor săi
remuneraţiile având ca sursă: comunicare publică,
radiodifuzare fonograme publicate în scop comercial prin
intermediul organismelor de radiodifuziune; radiodifuzare
publicate în scop comercial prin intermediul organismelor de
radiodifuziune; radiodifuzare fonograme publicate în scop
comercial prin intermediul organismelor de televiziune;
retransmitere prin cablu, copie privată în domeniul sonor şi
audiovizual.
•
•
• 2. A.R.A.I.E.X. gestionează drepturile artiştilor interpreţilor

sau executanţi şi funcţionează ca organism de gestiune
colectivă din anul 2011, fiind avizat prin Decizia nr. 99/2011 a
Directorului General al O.R.D.A., publicată in Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 501/14.07.2011.
A.R.A.I.E.X. colectează şi repartizează membrilor săi
remuneraţii având următoarele surse: radiodifuzarea
fonogramelor publicate în scop comercial prin intermediul
organismelor de radiodifuziune; radiodifuzarea fonogramelor
publicare în scop comercial prin intermediul organismelor de
televiziune; retransmitere prin cablu; copie privată din
domeniul sonor şi audiovizual; comuniacare publică.
• 3. C.R.E.D.I.D.A.M. gestionează depturile artiştilor
interpreţi sau executanţi şi funcţionează ca organism de
gestiune colectivă începând cu data de 19.09.1996, fiind avizat
prin Decizia nr. 4/1997a Directorului General al O.R.D.A.,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 57 din
04/04/1997. Pe plan internaţional, C.R.E.D.I.D.A.M. este
afiliat la patru organisme din domeniu: AEPO ( Asociaţia
Europeană a Organizaţiilor Artiştilor Interpreţi), SCAPR
( Consiliul Socetăţilor pentru Administrarea Drepturilor
Artiştilor Interpreţi), IPDA ( Asociaţia Internaţioanală de
Administare a Bancii de Date a Artiştilor) şi VRDB ( Baza de
date Internaţională a Inregistrărilor Artiştilor Interpreţi).
• UNART gestionează drepturile conexe ale artiştilor
interpreţi sau executanţi. Pentru îndeplinirea
• scopului său, UNART gestionează colectiv, în principal,
următoarele drepturi conexe dreptului de autor pentru artiştii
interpreţi sau executanţi:
• dreptul la remuneraţie pentru comunicare publică a
prestaţiilor artistice în domeniul sonor şi
• audiovizual;
• dreptul la remuneraţie pentru comunicare publică în
cinematografe;
• dreptul la remuneraţie pentru comunicare ambientală şi
lucrativă;
• dreptul la remuneraţie pentru împrumut cu excepţia cazului
la art. 123^1 alin.(1) lit. b din Legea
• nr.8/1996;
• dreptul la remuneraţie pentru radiodifuzare a prestaţiilor
artistice în domeniul audiovizual;
• dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea
dreptului de închiriere prevăzut la art.
• 111^1, alin. (1) din Legea nr. 8/1996;
• dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor
interpreţi pentru comunicarea publică şi
• radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau
a reproducerilor acestora prin intermediul organismelor de TV
şi radiodifuziune;
• dreptul la reumeraţie compensatorie pentru copia privată;
• dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public,
internet şi reproducere;
• dreptul la remuneraţie pentru sumele colectate de la
distribuitorii de cablu (retransmitere prin
• cablu);
• dreptul la remuneraţie echitabilă pentru fonograme şi
videograme;
• dreptul la remuneraţie pentru radiodifuzarea fonogramelor de
comerţ.
• Uniunea Naţională a Artiştilor din România.
• UPFAR-ARGOA gestionează drepturile producătorilor de

opere cinematografice şi alte opere
• audiovizuale. UPFAR-ARGOA colectează remuneraţiile
cuvenite producătorilor de opere cinematografice şi alte opere
audiovizuale având ca bază următoarele surse: comunicare
publică (ambiental şi lucrativ), retransmitere prin cablu, copie
privată din domeniul audiovizual.
• UPFR gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
UPFR colectează şi repartizează
• membrilor săi remuneraţiile având ca sursă:
• comunicare publică (ambiental şi lucrativ);
• radiodifuzare fonograme publicate în scop comercial prin
intermediul organismelor de radiodifuziune;
• radiodifuzare fonograme publicate în scop comercial prin
intermediul organismelor de televiziune;
• copie privată domeniul sonor şi audiovizual (colector unic).
• UPIF gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
• UPVR gestionează drepturile patrimoniale conexe aparţinând
producătorilor de videograme.
• Domeniul de activitate îl constituie drepturile patrimoniale
conexe aparţinând producătorilor de videograme (constând în
videoclipuri muzicale şi concerte fixate sau în format digital
precum şi orice alte materiale sau fixări audiovizuale aflate în
proprietatea caselor de discuri).
• Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual România -
Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual.
• Uniunea Producătorilor de Fonograme din România
• Uniunea Producătorilor Independenţi de Fonograme.
• Uniunea Producătorilor de Videograme din România.
• Programele pentru calculator

• Art. 73
• (1)Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator
include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie
şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în
cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor,
precum şi manualele.
• (2)Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele
matematice şi principiile care stau la baza oricărui element
dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la
baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.
”Viața are sau ar trebui să conțină și o combustie

sentimentală, o iubire ca formă de dedicație binelui, dar și
stimul de altruism, de combatere a egoismului, răului din noi,
întrupat de Minotaurul din labirintul lui Daedalus”
(Al Athanasiu, Calatorie in centrul inimii).
# include (stdio.h), # include (string.h), int main (void),
acolada deschisă, print f ( Hello World / n) . return o, acolda
închisă
Art. 74
• (1)Titularul dreptului de autor al unui program pentru
calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile
prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu,
îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
• a)reproducerea permanentă sau temporară a unui program,
integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă,
inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de
instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau
transmiterea în reţea;
• b)traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări
aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea
rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile
persoanei care transformă programul pentru calculator;
• c)distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub
orice formă, ale unui program pentru calculator.
•
• (2)Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe
piaţa internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu
consimţământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de
autorizare a distribuirii acestei copii pe piaţa internă.
•
• Art. 75
• În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
urmă.
•
• Art. 76
• (1)În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de
utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:
• a)utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a
programului pentru calculator;
• b)utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul
de utilizare a programului pentru calculator.
•
• (2)Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru
calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra
acestuia.
•
Operele de artă plastică
Art. 84
(1)Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să
conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi
o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi
referiri la semnătura autorului.
(2)Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca
titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost
supus spre examinare.
(3)Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori
pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să
permită identificarea acestuia.
(4)Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a
făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu
orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.
(5)Instrumentele special create pentru reproducerea operei
trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul
dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu
s-a convenit altfel.
Operele de arhitectură
Art. 85
(1)Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în
apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi
construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris
numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a
convenit altfel.
(2)Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau
parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul
titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.
Operele fotografice
Art. 86
(1)Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele
peliculelor cinematografice.
(2)Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor
fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene
tehnice şi altele asemenea.
• Art. 87
• (1)Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza
propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului
operei de artă reproduse în opera fotografică.
• (2)Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a
fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau
la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de 3 ani,
celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă
prin contract nu s-a prevăzut altfel.
• (3)Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect
transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului
de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut
altfel.
• Art. 88
• (1)Fotografa unei persoane, atunci când este executată la
comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana
fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul
autorului, dacă nu s-a convenit altfel.
• (2)Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al
fotografiei, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.
• Art. 89
• (1)Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită
consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în
condiţiile prevăzute de art. 73, 74 şi 79 din Codul civil*). De
asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are
dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimţământul
succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după
moartea acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 79 din
Codul civil*).
• 2)În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este
necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie
model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru acel
portret. De asemenea, existenţa consimţământului se prezumă
în condiţiile art. 76 din Codul civil*).
• Art. 90
• Utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane
necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea
acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă
destinatarul nu a dorit altfel, în toate cazurile, sunt deopotrivă
aplicabile dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2), art. 72, 74 şi 79
din Codul civil*).
• Art. 91
• Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară
a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10
lit. d), în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţine portretul
sau a corespondenţei, după caz.
• Art. 92
• (1)Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este
obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în
opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea.
• (2)Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul
persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri
judecătoreşti definitive.
•CAPITOLUL VI:Limitele exercitării dreptului de autor

•
•Art. 35
•(1)Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata
vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse
anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie
conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale
a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii
drepturilor de utilizare: ...............
(3)Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condiţiile
prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care
sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi
esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să
permită transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către
un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui
obiect protejat şi care nu au o semnificaţie economică de sine
stătătoare.

Document

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Document

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R EPTUL PROPRIETĂTII INTELECTUALE

WIPO – WORLD INTELLECTUAL PROPERTY

Limitele protecției acordate prin legea dreptului de autor

Sunt permise utilizări ale operelor fără consimţământul

În privinţa dreptului de citare s-au adus următoarele precizări:

Durata protecţiei dreptului de autor

Exploatarea drepturilor intelectuale

DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94

În conformitate cu prevederile art. 96 din LDA, artiştilor

Artiştilor interpreţi sau executanţi li se recunoaşte un drept

• Producătorul de înregistrări sonore are dreptul recunoscut de

În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale

(8)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă

Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

Art. 140 din LDA introduce în câmpul de protecţie al

• Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor

DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94

În conformitate cu prevederile art. 96 din LDA, artiştilor

Artiştilor interpreţi sau executanţi li se recunoaşte un drept

• Producătorul de înregistrări sonore are dreptul recunoscut de

În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale

(8)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă

Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

Art. 140 din LDA introduce în câmpul de protecţie al

• Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor

• COPYRO gestionează drepturile autorilor de opere scrise. În

• PERGAM gestionează drepturile autorilor de opere

• VISARTA gestionează drepturile autorilor din domeniul

• 2. A.R.A.I.E.X. gestionează drepturile artiştilor interpreţilor

• UPFAR-ARGOA gestionează drepturile producătorilor de

• Programele pentru calculator

”Viața are sau ar trebui să conțină și o combustie

•CAPITOLUL VI:Limitele exercitării dreptului de autor

S-ar putea să vă placă și