Diagnosticul medical

Rotaru Sorin
AMG I, gr IV
 Diagnosticul este ansamblul de investigații clinice și paraclinice care au ca
obiectiv definirea stării patologice a unui pacient. Diagnosticul poate fi stabilit numai de
o persoană cu calificare medicală și competență recunoscută în domeniu .

Tipuri de diagnostic

 Prezumtiv
Este prima etapă a oricărui diagnostic. Reprezintă suspiciunea existenței unei
anumite afecțiuni. Se stabilește în baza tabloului clinic prezent, a simptomelor subiective,
a examenului obiectiv, a istoricului bolii, antecedentelor personale și heredo-colaterale,
adică a anamnezei. Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat prin investigații
clinice și paraclinice suplimentare.

Există cazuri în care după investigații suplimentare diagnosticul rămâne prezumtiv în

continuare și/sau în observație.

 Definitiv
Sau de certitudine este etapa finală a unui diagnostic. Reprezintă definirea clară a
afecțiunii de care suferă pacientul și include diagnosticul diferențial. Acest diagnostic
este stabilit în urma investigaților clinice, de specialitate și paraclinice cerute de medic.

Diagnosticul definitiv poate fi stabilit adesea doar în baza simptomatologiei clinice.

 Diferențial
Este etapa de diagnostic în care diagnosticul prezumtiv este comparat cu
tablourile clinice și paraclinice a altor afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare.

 Clinic
Investigațile clinice și clinice de specialitate sunt efectuate de către medicul de
familie sau medicul specialist. Medicul de familie stabilește diagnosticul sau diagnosticul
prezumtiv iar medicul de specialitate efectuează o examinare clinică țintită pe
diagnosticul prezumtiv. Este bazat pe simptomatologia subiectivă (ceea ce descrie
pacientul sau aparținătorii) sau obiectivă (constatările făcute de examinator). Cuprinde
următoarele:

 semne și simptome
 istoricul bolii
 antecedente personale fiziologice și patologice
 antecedente heredo-colaterale (familiale)
 mediul de viață și de muncă
 examenul fizic al aparatelor și sistemelor
 Paraclinic
Se bazează pe explorarea paraclinică a individului și cuprinde:

 laborator clinic
de: hematologie, biochimie, bacteriologie, imunologie, citologie
 imagistică
o Rx: bazate pe proprietățile razelor
röntgen radioscopie, radiografie:(MRF- micro-radio-fotografie)
pulmonară, renală simplă sau cu substanțe de contrast, hepatică,
osoasă, articulară, craniană,CT (computertomografie),
o ecografie: cardiacă, abdominală, tiroidiană, de glande mamare
o RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară)
o Imagistica nucleară - folosește proprietatea fizică a anumitori
izotopi radioactivi.
 explorări funcționale – a aparatului respirator (spirometrie), cardio-vascular
( EKG- electrocardiogramă), aparatului renal (sondaje), secreției gastrice,
ficatului, căilor biliare, pancreasului exocrin (tubaje sau
fibroscopice- endoscopie: esofagiană, gastroscopie, colonoscopie),
analizatorului vizual (acuitate vizuală), analizatorului acustico-vestibular
(audiometrie), sistemului nervos ( EEG - electroencefalogramă), planta
piciorului (baropodometria).

Se bazează pe utilizarea de aparatură specială, fiind efectuat la cererea medicului

specializat pe domeniul de care este legată explorarea.
 Intraoperator
Este considerat un act medical invaziv fiind efectuat în timpul unei intervenții
chirurgicale. Are ca scop examinarea clinică, explorativă paraclinică (prelevare de
țesuturi,secreții cu scop de diagnostic paraclinic
de microbiologie, biochimie, citologie) a pacientului în timpul intervenției
chirurgicale. Ex. puncție-biopsie-operație exploratorie.