PRINCIPII BIOETICE ÎN

PRACTICA MEDICALĂ
 CE ESTE BIOETICA?
BIOETICA este un demers multidisci
plinar (etic, filozofic, medical, biologic,
ști inț ific, psihologic, social, cultural, rel
igios, ecologic, economic, etc.) prin care
se creează o abordare menită să pună în
acord valorile umaniste ale omului ș i
societății cu dezvoltarea ș tiințe i.

Demersul bioeticii pornește de la ideea de bază conform căreia

nu tot ceea ce este posibil (medical, tehnic, tehnologic) este și moral.
CE ESTE BIOETICA
?
În sens larg bioetica poate fi
interpretată ca etica viului în general.
Bioetica iese din limita eticii
profesionale și medicale și se
învecinează mai mult cu etica ecologică,
împreună cu care, unindu-și forțele, are
menirea să elucideze aspectul etico-
filosofic al problemelor viitorului
omenirii și al vieții de pe terra.
 OBIECTIVELE BIOETICII
BIOETICA ca domeniu al științei are câteva obiective principale:
 Să contribuie substanțial la elaborarea concepției strategice de supraviețuire a
întregului ecosistem, a biosferei în special;
 Să protejeze valoarea vieții în general, vieții umane, sănătatea individuală și cea
publică, în particular;
 Să îndrume opinia publică în cunoașterea modalităților ce servesc la îmbunătățirea
calității vieții și la împiedicarea inhibițiilor fizice, psihice, morale, spirituale ale
persoanei umane;
 Să reglementeze din punct de vedere legislativ atât cercetările biomedicale, practica
ocrotirii sănătății (mai ales domeniile transplantologiei, determinării momentului
morții, limitele susținerii vieții bolnavilor incurabili, noilor tehnologii medicale etc.),
cât și oricare activitate socială ce ține de existența omenirii.
 OBIECTIVELE BIOETICII MEDICALE
̶ Transplant;
̶ Dializă;
BIOETICA MEDICALĂ, în sens ̶ Mijloacele de susținere a vieții,
restrâns, este o aplicație a bioeticii prelungirea vieții;
̶ Reproducerea umană asistată;
care abordează sistematic, pluralistic ̶ Diagnosticul preimplantațional;
și interdisciplinar, teoretic și practic, ̶ Clonarea;
problemele morale generate de ̶ Noua eugenie;
̶ Terapia genică;
mijloacele moderne de investigație ̶ Avortul;
și tratament în medicină: ̶ Ștergerea amintirilor dureroase;
̶ Augmentarea calităților umane;
̶ Ingineria genetică, etc.
 CAZURILE CARE AU DAT NAȘTERE BIOETICII
• Cazul Willowbrook State School din New York. Între anii 1956 și 1970, pentru a verifica
eficacitatea profilaxiei contra hepatitei, aproape 800 de copii cu grav retard au fost infestați, în mod
voluntar, cu virusul hepatic. Părinților li s-a dat un document prin care li se cerea acordul, lăsându-i să
înțeleagă, în mod implicit, că dacă nu și-ar fi dat consimțământul copiii lor nu ar fi admiși la acea școală.
• Cazul de la Jewish Chronic Disease Hospital din New York. În anul 1964, celule vii de cancer
au fost injectate la 22 de persoane vârstnice, ce sufereau de patologii mentale și nu aveau aparținători.

• Cazul Tuskegee Syphilis Study. Din anul 1932 până în anul 1972, 600 de țărani și muncitori de culoare
au fost supuși unui studiu al serviciului sanitar public al guvernului federal al statelor unite, care avea scopul
de a determina efectele evoluției naturale a sifilisului în lipsa tratamentelor. În timpul celor 40 de ani de
cercetări toți cei 600 de bărbați au fost privați, în mod sistematic de tratamente chiar și atunci când, la
finele anilor ’40, penicilina era ușor de procurat.
• Cazul John Meyers (1962). Acesta a fost primul om afectat de o gravă patologie renală, care a beneficiat
de dializă, dar exista un singur aparat. Se căutau atunci soluții urgente: care bolnav ar putea beneficia de
dializă? Cine decide? Și care sunt criteriile în baza cărora se va lua această decizie?
 Ethical Principles and Guidelines for the Protection of
Human Subjects of Research
• Congresul statelor unite a instituit, în anul 1974, national
commission for the protection of human subjects of
biomedical and behavioral research cu scopul de a identifica
anumite principii etice pentru orientarea experimentărilor pe
subiecții umani.
• La 18 aprilie 1979, această comisie a publicat un document
final, cunoscut sub numele de The Belmont Report.
• Acest document propunea recurgerea la trei principii
generale:
1. Autonomia sau respectul demnităţii persoanei, aici fiind
RAPORTUL analizate şi situaţiile în care persoanele aveau diferite
modificări ale capacităţii, de ex. bătrâni şi bolnavi psihici.
BELMONT 2. Binefacerea sau non-maleficienţa, cu semnificația de a nu
face rău, obligație precizată în numeroase coduri sau
1979 3.
jurăminte medicale inclusiv în Corpus Hipocraticus.
Justiția sau echilibrul între beneficiile și riscurile cercetării.
 TEORIA PRINCIPIALISTĂ – TETRALOGIA
BIOETICII
Beauchamp și Childrens au pornit în formularea „TETRALOGIEI BIOETICII” de la
premisa că pentru a analiza fapte morale particulare din domeniul biomedical este
suficient un cadru constituit din principii, reguli, drepturi şi idealuri morale. Acest
cadru fundamental este format din următoarele principii:
1. Principiul autonomiei este format din norme pentru respectarea capacităţii de
a lua decizii a persoanelor cu capacitate;
2. Principiul binefacerii – BENEFICIENȚA format dintr-un grup de norme pentru
furnizarea de beneficii participanților, respectiv echilibrarea beneficiilor cu
riscurille;
3. Principiul nefacerii răului - NON-MALEFICIENȚA reprezintă un cumul de
acțiuni pentru evitarea producerii unor daune;
4. Principiul dreptăţii sau justiției este format de un grup de norme pentru
împărțirea acțiunilor, beneficiilor, a riscurilor şi costurilor tuturor
participanților la studiu într-un mod echitabil.
 • Principiul respectului pentru persoane conține două
cerinţe morale separate:
̶ necesitatea de a recunoaşte autonomia individuală
̶ necesitatea de a-i proteja pe cei cu autonomie
diminuată.
• O persoană autonomă este un individ capabil de a
delibera în legătură cu propriile obiective şi de a acţiona
în această direcţie.
• Respectarea autonomiei este fundamentul:
̶ consimțământului informat
̶ al refuzului conștient al tratamentelor
PRINCIPIUL ̶
̶
a dreptului pacientului de a cunoaște adevărul
a dreptului de a redacta directive anticipate, un fel de
AUTONOMIEI testament prin care o persoană capabilă să-și exprime
voința, poate dispune cu privire la viața sa, ce
intervenții să se facă sau mai bine zis să nu se facă, în
cazul în care își pierde capacitatea de a se exprima.
• Autonomia cuprinde și alte concepte, precum:
autodecizia, dreptul la libertate, dreptul la
confidențialitate, dreptul de a alege.
 • Principiul beneficienței are două componente:
̶ principiul de non-maleficiență, care echivalează cu
datoria «primum non nocēre». Acesta duce la
condamnarea înverșunării terapeutice.
̶ principiul de beneficiență, care implică acțiuni pozitive
pentru a preveni și a îndepărta durerea, răul și pentru
promovarea binelui.

• Definirea noțiunii de „bine” și coordonatele acestuia

pot fi puse în discuție: Care este „binele” sau „răul”?
De exemplu, pentru un nou-născut cu multiple şi grave
PRINCIPIUL malformaţii este bine să fie asistat sau trebuie lăsat să
BENEFICIENȚEI moară?

și • Demersul este aprofundat prin corelarea şi ierarhizarea

principiului autonomiei cu cel al beneficienţei. Unii
NON- autori consideră că principiul autonomiei trebuie
MALEFICIENȚEI subordonat celui al beneficienţei, mai ales când
pacientul nu este autonom.
 Principiul Justiției sau Echității cere imparțialitate în
recunoașterea unor drepturi fundamentale, fiind invocat cu
privire la tratamentele necesare, datorate oricărui bolnav, la
definirea priorităților în distribuirea fondurilor în domeniul
sanitar și la raționalizarea tuturor intervențiilor medicale.
În cercetarea științifică:
• Distribuție echitabilă a riscurilor și beneficiilor
• Recrutare echitabilă a subiecților
• Protecție specială grupurilor vulnerabile
Actul medical trebuie să se desfășoare:
• Egalitarian: către toți egal pentru că toți sunt egali între ei
(cantitativ)
PRINCIPIUL • Echitabil: către toți la fel, fiecare fiind îndreptățit la același
standard minim de îngrijire (calitativ).
ECHITĂȚII
Non discriminarea este un imperativ al practicii medicale
atestat încă de Jurământul Hipocratic cât și reconfirmat de
Declarația de la Geneva.
După Beauchamp și Childress aceste trei principii sunt valabile pentru orice tip de
etică, cu condiția ca nici unul dintre ele să nu aibă o prioritate absolută.
În caz de conflict între cele trei principii care va trebui să predomine?
Cazul lui Leonard Arthur - Un pediatru englez a fost achitat de acuzația de tentativă de omor în noiembrie 1981. S-a început urmărirea
penală împotriva acestui medic, întrucât el a administrat DIHIDROCODEINA unui nou-născut cu Sindromul Down, la cererea mamei
copilului, DIHIDROCODEINA fiind o substanță analgezică care determină o deprimare respiratorie, fapt pentru care nou-născutul a murit
asfixiat.
Acuzația care s-a adus medicului invoca principiile de beneficiență și cel al echității. În baza acestora, toate ființele umane au dreptul
fundamental la viață, fiind inacceptabilă uciderea sau negarea tutelării vieții acestora sau neadministrarea unui tratament. Prin urmare
pediatrul față de pacient și părinții față de copii au datoria de a-i apăra, fiind inacceptabilă administrarea unui nou născut sănătos, la
cererea părinților, a unui analgezic periculos, când durerea pacientului putea fi îndepărtată prin alte tratamente nu atât de riscante.
Apărarea medicului s-a concentrat, însă, pe respectarea autonomiei pacientului, în acest caz a autonomiei părinților. Deși datoria
pediatrului era aceea de a trata pacienții săi, apărarea considera că pot exista situații, precum handicapul neonatal fizic și psihic grav,
în care nu ar fi justificată o intervenție pentru mărirea posibilității de supraviețuire. Probabil că persoane de acest fel, atunci când
sunt salvate, vor avea o calitate a vieții scăzută și presupun costuri economice pentru părinți, pentru tutori și pentru comunitate. În
aceste circumstanțe părinții ar fi cei care trebuie să decidă și este crud ca medicul să dorească să impună o soluție care contrastează
cu cea a părinților.
Cazul s-a încheiat cu achitarea medicului și consolidarea fundamentului principiului autonomiei părinților acestui copil.
Recurgerea la cele trei principii ale Raportului Belmont lăsa spațiu pentru diferite interpretări și la soluții opuse între ele. Acest caz, așadar,
demonstrează că cele trei principii nu funcționează, lipsind o coordonare între ele, un fundament real. Atunci când principiile sunt în
conflict, este lăsat totul la intuiția subiectului care trebuie să decidă și care va acționa în funcție de circumstanțele cazului.