CURS 1

INTRODUCERE ÎN BOLILE
INFECȚIOASE
Importanța patologiei infecțioase
La nivelul populației generale
 principala problemă de sănătate publică
 cea mai frecventă patologie (infecții respiratorii, digestive)
 mai ales la vârstele extreme

La nivel mondial

 A doua grupă de cauze de deces (contribuţie decisivă - ţările
subdezvoltate)
Previziune!...
Carbapenem-resistant Pseudomonas aeruginosa remains a threat
in European hospitals1

1. European Centre for Disease Prevention and Control. Surveillance Atlas of Infectious Diseases. Available at:
http://atlas.ecdc.europa.eu/
Increasing threat of infections caused by Klebsiella pneumoniae in
Europe with limited treatment options1,2

1. European Centre for Disease Prevention and Control. Surveillance Atlas of Infectious Diseases. Available at: http://atlas.ecdc.europa.eu/
2. Munoz-Price LS, et al. Clinical epidemiology of the global expansion of Klebsiella pneumoniae carbapenemases. Lancet Infect Dis
2013;13:785–96.
Carbapenem-resistant Enterobacteriaceae are on the increase in
European hospitals1

1. Albiger B, et al. Carbapenemase-producing Enterobacteriaceae in Europe: assessment by national

experts from 38 countries, May 2015. Euro Surveill 2015;20:pii=30062.
 2017-2018
Pseudomonas aeruginosa rezistent la carbapeneme, scădere de la 66% la 52%, dar în continuare locul 1
în UE


Staphylococcus aureus, cel mai mare procent din UE  de tulpini MRSA (rezistente la meticilină) 50,5%,
locul 1 în UE


Streptococcus pneumoniae rezistent la eritromicină locul 3 în UE (39%) și rezistent la penicilină locul 1 în
UE (41,1%)


Enterococcus faecium rezistent la vancomicina 39%, locul 1 în UE

Acinetobacter spp multirezistent la carbapeneme, aminoglicozide și chinolone în creștere față de anul

2017, 82,9%, locul 2 în UE


Klebsiella pneumoniae rezistență/intermediară la carbapeneme la același nivel ca și în anul 2017, 35,9% și
locul 3 în UE

Locul 4 în lume în privința rezistenței față de antibiotice a principalelor 8 bacterii care au dezvoltat
mecanisme de rezistență (42,6% ) MRSA; VRE; 3GCRKP; FREC; 3GCREC; CRKP; CRPA; PRSP

Locul 9 în lume ca mortalitate!

 
Antimicrobial use

European Centre for Disease Prevention and Control. Point prevalence survey of healthcare associated infections
and antimicrobial use in European acute care hospitals. Stockholm: ECDC;
 2017
Un studiu desfășurat în 19 spitale din România indica
faptul că 41,7% dintre pacienții internați sunt tratați cu
antibiotice vs 35% media europeană

România se afla în top 5 în ceea ce priveşte consumul de

antibiotice în Uniunea Europeană, conform studiului
realizat de Centrul European de Prevenire și Control al
Bolilor (ECDC) în 2016
Locul 2 în Europa!(2018)
Locul 6 în lume, în 2018!
Importanța Bolilor infecțioase

Majoritatea specialităţilor medicale interferă cu

patologia infecţioasă!

specialitate “orizontală”
vs
specialităţi care abordează un sistem/organ
 gastroenterologie
pneumologie
cardiologie

ONCOLOGIE
BOLI INTERNE
BOLI INFECŢIOASE
IMAGISTICĂ...
 Bolile infecţioase continuă să ameninţe sănătatea publică, stând mărturie
provocările ultimilor ani:

• 2001 – Antrax (bioterorism);

• 2002 – Sindromul Acut Respirator Sever (SARS): 8422 cazuri, 774 decese
• 2005 – Gripa aviară;
• 2009 – Gripa pandemică;
• 2012 – dec 2018 – Middle East respiratory syndrome coronavirus (MERS-Cov) : 2279
cazuri / 806 decese, fatalitate 35,3%; (1)
• din 2015 – Alertă de poliomielită (Israel, Siria, Egipt);
• 2014-2015 – Ebola - Africa de Vest: 28616 cazuri/11310 decese, fatalitate 39,5%; (2)
• 2015-2016 – ZIKA;
• 2018 – feb 2019 - EBOLA – Republica Congo: 853 cazuri/ 531 decese, fatalitate 62,2%. (3)

2019-SARS-CoV2

WHO.http://www.who.int/emergencies/mers-cov/en
WHO.https://www.who.int/csr/disease/ebola/en/ WHO.
WHO. http://www.who.int/ebola/situation-reports/drc-2018/en/
 COVID-19

Noul coronavirus: peste 2,46 milioane decese!

Bilanțul deceselor l-a depășit mult pe cel din
epidemia de SARS sau MERS!
Peste 111 milioane infectări
62,7 milioane vindecări
(23.02.2021)
 Consecința
• Cele mai multe fonduri acordate cercetării medicale se îndreaptă
către patologia infecţioasă şi catre medicaţia antiinfecţioasă!

Peste 70%!
De altfel, domeniul patologiei infecţioase a avut, are și
va avea un impact puternic asupra lumii nemedicale...
 “Moartea neagră” (ciuma) ~ 75 milioane
decese (1331-1351)

i a Eu ropei
d in populaţ
30-60%
Premiul Nobel pentru literatură
(1957)
Dimensiunile problemei
„Gripa spaniolă” – 20 milioane morți
95% din totalul spitalizărilor militarilor americani au fost
determinate de îmbolnăviri (infecții) în cel de-al Doilea
Război Mondial
56-75% din totalul spitalizărilor militarilor americani au
fost determinate de malarie în Războiul din Vietnam
Surprize...infecțioase!
Boala ulceroasă - de sorginte infecţioasă, dovedindu-se
implicarea bacteriei Helicobacter pylori

Boala Alzheimer- determinată de prioni ?(în viziunea profesorului Luc

Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 2008)
- în patogenia bolii - implicarea unei alte bacterii,
Porphyromonas gingivalis?

Maladii infecţioase?
Principalii agenți infecțioși
• PRIONI (PROTEINE INFECȚIOASE)
• VIRUSURI
• BACTERII
• FUNGI
• PARAZIŢI
 Prionii - cele mai mici particule cu potenţial infecţios,
• de natură proteică,
• fără acid nucleic,
• determină boli neurodegenerative la om și animale

Bolile prionice sunt, în esență,

- encefalopatii spongiforme și
- au înalt potențial transmisibil
exemple: scrapia - la caprine şi ovine;
encefalopatia spongiformă bovină – „boala vacii nebune”
boala Creutzfeldt-Jacob, boala Kuru ori sindromul Alpers , la om
Prionii - molecule proteice normale iniţial,
- devin infecţioase în urma unor modificări de formă, determinate de factori mai
puţin cunoscuţi
Constituind proteine proprii organismului prionii nu sunt identificaţi ca non-self

nu pot fi distruşi de sistemul imun

Moleculele prionice rezistă

la temperaturi extreme
la numeroşi solvenţi,
Bolile provocate - de mare severitate!
VIRUSURI – se văd doar la microscopul electronic!
ADN sau ARN

Calicivirus
Virusurile - agenţi infecţioşi, invizibili la microscopul optic,
- evidenţiabili doar prin microscopia electronică,
- fără capacitate de autoreproducere,
- multiplicarea lor fiind asigurată de celulele parazitate
Deosebiri față de bacterii:
Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm până la 500 nm, astfel că pot
traversa filtrele poroase ce rețin bacteriile).
Reproducerea virusurilor este posibilă numai în interiorul celulelor vii, în
organisme sau în medii de cultură care conțin astfel de celule.
Au rezistență mare la glicerină și la solvenții lipoidelor, față de care sunt sensibili
majoritatea microbilor
Alcătuire:
o parte centrală (genomul viral), care poate fi ADN sau ARN
un înveliş proteic protector (capsidă)
genomul viral şi capsida alcătuiesc nucleocapsida
un înveliş extern proteic numit pericapsidă , peplos sau anvelopă virală ( la
unele virusuri mai complexe )

Virusurile determină afecţiuni denumite viroze,

paleta severităţii acestora - foarte largă, de la banalul „guturai”, determinat de
rinovirusuri, până la boala Ebola sau alte febre hemoragice, determinate de virusurile
hemoragice.
 Puțină istorie...
Existența unor microorganisme invizibile la microscop a fost intuită de Pasteur după ce toate încercările de
a pune în evidență agentul turbării au părut a fi zadarnice
După unii precursori geniali (Edward Jenner, Pasteur), progresele în domeniul virologiei au rămas
neînsemnate și până la începutul secolului al XX-lea, s-a vorbit în continuare de „ființe
imaginare”,necunoscute
Lucrările lui R. Degkwitz (1927) și T. Taniguchi (1935) au demonstrat că rujeola și rubeola sunt
determinate de virusuri. Aceste două virusuri vor fi cultivate ulterior de Enders (1962)
În 1935, W. M. Stanley izolează o „proteină” și demonstrează că inocularea acesteia unor plante provoacă
boala numită mozaicul tutunului
 Bowden și Pirie îi confirmă descoperirile în 1937. Ulterior s-a văzut că de fapt era vorba de un acid nucleic
cu un înveliș de natură proteică

În 1939, G. Kausche, E. Pfankuch și E. Ruska au început să studieze virusurile la microscopul electronic.
În 1943, Goodpasture este inițiatorul infectării membranei alantoidiene a oului embrionat de pui (variola
aviară, vaccina, herpesul), care va fi dezvoltată de F. M. Burnet și colaboratorii săi, iar apoi de mulți alții
(Levaditi, Myakawa, etc)

După ce demonstrează că la baza reproducerii virusului mozaicului tutunului stă ARN-ul, Heinz Fraenkel-
Conrat arată în 1955 împreună cu Robley Williams că un virus funcțional poate fi obținut din ARN
purificat și o proteină, acestea două unindu-se spontan (proteina învelește materialul genetic) -
mecanismul de formare a virusului în celula gazdă

În 1958, Stanley a stabilit că ceea ce credea a fi „proteina” virusului mozaicului tutunului are proprietățile
moleculelor chimice ,dar dispune și de capacitatea de a se reproduce și de a se transforma
BACTERII – se văd la microscopul optic!
ADN şi ARN

Stafilococi
Anton van Leeuwenhoek- 1676
Christian Gottfried
Ehrenberg (n. 19
aprilie 1795 - d. 27 iunie 1876)
a fost un zoolog, naturalist,
anatomist comparativ, geolog
și microscopist german, unul
dintre cei mai faimoși și
productivi savanți al perioadei
sale. Ehrenberg a fost laureat
al Medaliei Leeuwenhoek în
1877.
Louis Pasteur, născut pe
Robert Koch (n. 11 decembrie
27 decembrie 1822, în
1843, d. 27 mai 1910) a
Franța și decedat pe 28
descoperit ciclul antraxului
septembrie 1985, a
(1876), bacilului Koch care
demostrat faptul că
determină tuberculoza (1882)
dezvoltarea și creșterea
și vibrionul holeric (1883).
microorgnasimelor este
Pentru descoperirile sale în
cauza procesului de
domeniul tuberculozei a
fermentație. De asemenea,
primit Premiul Nobel în
a pus bazele procesului de
Medicină (1905).
pasteurizare.
 Postulatele lui Koch
1. Microorganism prezent la toate cazurile de boală
2. Microorganism totdeauna patogen (nu este o apariţie circumstanţială)
3. Izolarea microorganismului în cultură pură din produsul recoltat de
la cazul de boală
4. Păstrarea patogenității chiar după replicări multiple
(reproductibilitatea bolii)

Limite:
nu sunt aplicabile la virusuri, fungi sau paraziţi,
nu sunt aplicabile la toţi agenţii patogeni bacterieni şi
nu iau în considerare situaţia existenţei purtătorilor asimptomatici etc.
Puțină istorie...
Christian Gottfried Ehrenberg a introdus termenul Bacterium în
anul 1828- bacterii alungite și nesporulate
 termenul Bacillus, introdus în anul 1835 - bacterii alungite și
sporulate (formatoare de spori)
Louis Pasteur și Robert Koch -teoria microbiană a bolilor
Ferdinand Cohn este considerat a fi unul dintre fondatorii
bacteriologiei, a fost primul care a clasificat bacteriile pe baza
morfologică
 În 1910, Paul Ehrlich a dezvoltat primul antibiotic, prin modificări
structurale ale coloranților care colorau Treponema pallidum
 Premiul Nobel pentru studiile sale din domeniul imunologiei (1908
)
 pionier al utilizării metodelor de colorație pentru detectarea și
identificarea bacteriilor. Pe baza lucrărilor sale, a fost
dezvoltată colorația Gram și ulterior colorația Ziehl-Neelsen
 Bacteriile
Bacteriile - microorganisme procariote
- lipsa unui nucleu celular delimitat de o membrană
- materialul genetic este distribuit sub forma unei structuri
citoplasmatice nucleoidice.
- spațiul citoplasmatic este lipsit de organitele membranare și de formațiunile
protoplasmatice specifice celulelor eucariote
- în citoplasmă se regăsesc 
plasmide (mici molecule circulare de ADN care coexistă cu nucleoidul și care
conțin gene)
vacuole (organite bogate în substanțe de rezervă)
ribozomi (sediul sintezei proteice )
Sunt ubicuitare, întâlnindu-se
în sol (cca 40 milioane de bacterii într-un gram de sol),
 în apă (aprox 1 milion celule bacteriene pe ml),
 în aer sau
30
 în organismele vii.
Se estimează că, pe Pământ, există cca 5 x 10 bacterii, alcătuind o biomasă mai mare
decât cea a plantelor şi12animalelor la un loc. În microflora normală a unei persoane de
12 170 cm înălţime) se găsesc aproximativ 39 x 10 celule
referinţă (gen masculin, 70 kg,
bacteriene, cu 30% mai multe decât numărul total de celule umane (30 x 10 ). Cel
mai mare număr de bacterii la om se află în flora intestinală şi în microflora pielii.
 Bacterii
Majoritatea speciilor bacteriene care populează corpul
uman sunt inofensive şi sunt controlate de
mecanismele de apărare specifice ale organismului
(sistemul imunitar).
Există bacterii benefice organismului, în special cele
care alcătuiesc flora intestinală (bacterii saprofite),
există specii patogene, care, odată pătrunse în
organism, generează boli redutabile: meningita,
holera, antraxul, tuberculoza etc, dar şi bacterii
„oportuniste”, care devin patogene în condiţiile
scăderii rezistenţei organismului, prin mecanisme
variate.
Bacterii-forme
Majoritatea speciilor bacteriene prezintă:
 formă sferică- coci (din grecescul kókkos, „sămânță”)
varietăți: ovoidali, lanceolați sau reniformi
 formă cilindrică alungită, bastonaș- bacili (lat. baculus, „băț”)
capete drepte (Bacillus anthracis),
rotunjite (Escherichia coli) sau
ascuțite (Fusiobacterium fusiforme)
Alte forme:
  formă de virgulă- vibrioni
formă spiralată sau elicoidală, asemănător formei literei S, -
 spirili sau spirochete. Mai pot avea
formă de filament- zeci de microni lungime
forme pedunculate
forme filamentoase (neramificate, pseudoramificate și ramificate)
Etimologie
Termenul bacteria este forma de plural a cuvântului
neolatin bacterium, care este forma latinizată a
termenului grecesc βακτήριον (bakterion), forma de diminutiv
a βακτηρία (bakteria), care înseamnă „baston” (primele
bacterii care au fost descoperite aveau formă de bastonaș -bacil)

Celulele bacteriene măsoară aproximativ o zecime din lungimea

unei celule eucariote și au o lungime de 0,5 până la
5 micrometri- cele mai mici: Mycoplasmele!

Din 1990, bacteriile au fost încadrate în Domeniul Bacteria.

Bacteriile sunt vizualizabile la microscopul optic, sunt dotate
atât cu ADN, cât şi cu ARN şi, în funcţie de formă şi de
coloraţia-Gram, marea majoritate pot fi clasificate astfel:
 streptococ gonococ peptostreptococ
enterococ Veillonela
meningococ peptococ
stafilococ Moraxella
ANAEROBI
AEROBI

Coci Coci Coci Coci

Gram+ Gram- Gram+ Gram-

Bacili Bacili Bacili Bacili

Gram+ Gram- Gram+ Gram-

Corynebacterium spp H influenzae Clostridii Fusobacterium

Listeria Bordetella pertusis
Bacteroides spp
monocytogenes Enterobacterii
Pseudomonas
Bacillus spp Acinetobacter
Majoritatea bacteriilor – definite GRAM
Neclasificate Gram
Alte bacterii :
 Mycobacterii spp. – acid alcoolo-rezistente
 Spirochete – Leptospira, Treponema, Borrelia

 
Germeni de tranziție (intermediari între virusuri
şi bacterii):
 Mycoplasma – fără perete
 Chlamydia, Coxiella – intracelular
 Rickettsia spp.
FUNGI – se văd la microscopul optic!

Candida spp.

Candida spp.
Cryptococcus spp.
Aspergillus spp.
 Fungii
Regnul fungi (sau Mycota) este alcătuit din
organisme eucariote, cu un aparat unicelular sau
pluricelular, nediferențiat în organe vascularizate.
Organismul lor este alcătuit din miceliu constituit din
hife. Au structură de tip eucariot, cu membrană
celulară, citoplasmă şi unul sau mai mulţi nuclei.
Fungii pot determina infecţii diverse numite micoze, de la
banale infecţii superficiale ale pielii, unghiilor sau părului,
până la infecţii sistemice, mai ales la pacienţi cu sistem
imunitar compromis, aşa cum sunt pacienţii cu HIV / SIDA:
candidoze severe, aspergiloze, blastomicoze,
coccidioidomicoze, criptococoze, histoplasmoze etc.
Clasificare fungi
PARAZIŢII
• protozoare: microscopie optică (Trichomonas, Giardia...)
• metazoare: vizibile cu ochiul liber (Ascaris, Taenia...)

25 cm
Trichomonas
Ascaris
 Paraziți
Paraziţii sunt organisme vii a căror existenţă este dependentă de un alt
organism viu, numit gazdă, ciclul lor biologic de viaţă fiind adaptat la condiţiile
gazdei. Maladiile determinate de aceştia se numesc parazitoze
 
Paraziţii se pot clasifica după mai multe criterii, cele mai importante fiind tipul
gazdei parazitate şi natura parazitului
 
Dupa natura gazdei parazitate, pot fi:
a)      paraziţi umani
b)     paraziţi ai animalelor, care se transmit şi la om – (antropozooparaziţi)
c)      paraziţi doar ai animalelor
d)     paraziţi ai plantelor
 
De studiul paraziţilor umani şi al antropozooparaziţilor se ocupă parazitologia
medicală, de studiul paraziţilor animalelor se ocupă medicina veterinară, iar de
studiul paraziţilor plantelor se ocupa parazitologia agricolă.
Paraziți animali-protozoare
După natura parazitului, pot fi:
a)      paraziţi animali: protozoare, helminţi, artropode
b)     paraziţi vegetali: fungi
Protozoarele sunt organisme unicelulare încadrate după anumite
proprietăţi comune în patru grupe:
 Rhizopode: Entamoeba hystolitica, Naegleria fowleri,
Acantamoeba polyphaga.
 Flagelate: Giardia intestinalis şi Trichomonas vaginalis (flagelate
cavitare), Leishmania şi Trypanosoma (flagelate sanguine).
 Sporozoare: Plasmodium (agentul etiologic al malariei),
Toxoplasma gondii, Criptosporidium, Isospora belli, Sarcocystis.
 Protozoare ciliate: Balantidium coli.
Helminţii
Helminţii sunt viermi paraziţi care trăiesc în organismul uman, la nivel
intestinal. Dupa morfologia lor, helminţii pot fi cilindrici
(nemathelminţi) sau plaţi (plathelminţi).
 
Nemathelminţii de importanţă medicală pentru România
sunt: Anchylostoma caninum, Anchylostoma duodenalis, Ascaris
lumbricoides, Enterobius vermicularis, Srongyloides stercoralis,
Trichinella spiralis, Trichuris trichiura, Toxocara canis

Plathelminţii întâlniţi în România sunt: Diphilidium caninum,

Diphylobotrium latum, Echinococcus granulosum, Echinococcus
multilocularis, Fasciola hepatica, Hymenolepis nana, Taenia saginata,
Taenia solium.
BOLILE INFECȚIOASE ÎN VIAȚA COTIDIANĂ
FEBRA CUMPARĂTURILOR
FEBRA EXAMENELOR
REȚELELE DE SOCIALIZARE. NOMOFOBIA
INFORMAȚIILE VIRALE
OBICEIURI CONTAGIOASE ? FUMATUL ? RÂSUL ?
VIAȚA ȘI MOARTEA-BOLI INFECȚIOASE ?
„Moartea naturală survine când mori singur, fără
ajutorul vreunui medic” ( Mark Twain )