Etică şi integritate academică

Curs-2

Facultatea de Farmacie
 Dimensiunile responsabilității

Academică - consemnată în codurile universitare

Socială – prin desfășurarea conformă a cercetării justificate și

prin transparenta rezultatelor cercetării către beneficiari

Juridică – prin respectarea cerințelor cercetării

Morală- asumată ca responsabilitate principală care prezumă

respectarea drepturilor, siguranta si starea de bine a tuturor
subiectilor studiului (cercetători și subiecți ai cercetării)
Problemele specifice eticii academice acoperă o paletă largă de
domenii, putând să ia forme legate de etica profesională, de etica
cercetării științifice, de etica relațiilor între studenți și între
studenți și pofesori, de etica activităților desfășurate la clasă. În
literatura de specialitate se vorbește despre „specificul moral al
vieții academice, care este dat de respectarea unor valori morale
precum libertatea academică, autonomia intelectuală a
cercetătorului sau de acceptarea diversității de opinii”
(Socaciu, 2017, p. 12).
 ETICA PROFESIONALA MEDICALA

Principiile etice care guvernează practica medicală ar trebuii sa

acționeze ca un cadru în luarea deciziilor medicale.

1. Principiul precauției (autonomie si consimtamant)

2. Beneficiență și non-maleficiență
3. Adevăr
4. Confidențialitate
5. Conservarea vieții
6. Justiție
 1. Principiul autonomiei și acordului pacineților
(precautiei)
-persoanele trebuie tratate ca individualităţi autonome
-capacitate de a delibera în legătură cu propriile obiective şi de a alege
liber
-persoanele cu autonomie limitată au dreptul la protecţie

noţiunea de consimţământ informat = respectarea autonomiei pacientului

autoguvernarea
decizia pacientului - decizia individuală
dreptul la libertate şi intimitate
 2. Beneficienta si Non-Maleficienta

 maximizarea posibilelor beneficii şi minimizarea efectelor negative

 semnificația și coordonatele noţiunii de „bine”
 corelarea şi ierarhizarea principiului autonomiei cu cel al beneficienţei

Paternalismul presupune accesul limitat al pacientului la informaţii privind

situaţia sa, cât şi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziilor.
Modelul paternalist de comportament se opune principiului etic de autonomie.
 Exemplu

Medicul oncolog îi spune unei paciente cu neoplasm de sân că

există doua opțiuni de tratament:

-o mastectomie totala cu linfadenctomie sau

-sectorectomie cu radiot-chimioterapie

Pacienta decide de a fi supusă unei sectorectomii urmata de

radio-chimioterapie– Autonomie

Medicul decide că pacienta cu neoplasm de sân trebuie să fie

supusă unei mastectomii totale– Paternalism
 3. Principiul adevărului

Principiul etic al adevarului este procesul în care un medic îi oferă

pacientului toate informațiile cunoscute cu privire la sanatatea lui.
Acesta permite pacientului de a fi informat complet și prin urmare,
permite respectarea principiului etic ale autonomiei și acordului
informat.

Un aspect care trebuie întotdeauna să fie luat în considerare este

faptul ca unii pacienti nu doresc să fie informați, este important să
fie întrebați pacienții dacă ei vor să știe sau nu.

!Singura ocazie (extrem de rar), atunci când este acceptabil să nu i

se spună pacientului adevărul este atunci când există riscul ca
pacientul să-și facă ceva rău dacă află, de exemplu, "Dacă-mi spui că
am cancer am să mă omor!".
 4. Principiul confidențialității

Principiul etic al confidențialității asigură că informațiile medicale

păstrate cu privire la un pacient sunt accesibile doar celor cărora
pacientul le-a dat acces prin acordul autonom și complet informat.

În scopul de a obține încrederea între lucrătorii din domeniul medical

şi pacienţii lor, confidențialitatea trebuie să fie menținută.

Confidențialitatea poate fi neglijată dacă informațiile transmise de

către pacient se referă la un potențial pericol pentru siguranța publică
sau dacă este impusă de o instanță.
 Exemplu

Un medic informeaza un pacient despre imposibilitatea de a conduce

din cauza diagnosticului său recent de epilepsie.
Pacientul este de acord, dar, într-o dimineață, în drum spre locul de
muncă, doctorul îl vede pe pacient conducand automobilul.

Medicul trebuie să informeze autoritatea locală de conducere ca

urmare a preocupărilor legate de siguranța publică.
 5. Principiul de conservare a vieții

Principiul etic de conservare a vieții este intenția de a trata boala

unui pacient, cu scopul de a-i prelungi viata.

La urma urmei, cei mai mulţi pacienţi doresc să trăiasca mai mult;
majoritatea medicilor s-au alăturat profesiei pentru a salva vieţi.

Acest principiu poate fi anulat în cazul în care pacientul a făcut un

testament în care își afirmă dorința de a nu fi resuscitat.

Beneficiarul cercetării trebuie să-şi asume responsabilitatea de

menţinere a stării de bine a subiecţilor cercetaţi.
7. Principiul justiției distributive – al dreptății

Posibilităţi de distribuţie a îngrijirilor medicale cu acces liber,

nerestrictionat la asistenta medicala competenta.

 fiecăruia o parte egală

 în funcţie de nevoia individuală
 după efortul individual
 după contribuţia societală
 după merit.
Intr-un spital exista 100 de bolnavi cu o anumita boala care necesita o doza
terapeutica standard, unica, de 1 pastila. Daca nu ii tratati cu acea pastila mor toti,
daca ii tratati traiesc toti (eficienta 100%). Aveti 50 pastile: cum le impartiti?

Principiul egalitarian
Toti oamenii sunt egali (tratament egal): principiul loteriei, principiul primul
venit-primul servit
Principiul prioritarian
Prioritarianism (a favoriza pe cel vulnerabil sau fără șanse): mai întâi cei
bolnavi, mai întâi cei tineri.
Principiul utilitarian
Maximizarea beneficiilor (utilitarianism): eficienta salvării vieții (numărul
maxim de vieți salvate)
Principiul recompensei
Promovarea si recompensarea utilității sociale: valoarea instrumentală,
reciprocitatea

“In circumstantele in care trebuie sa se faca o alegere intre pacienti

potentiali pentru un tratament anume care se afla limitat, toti pacientii
sunt indreptatiti la o selectie justa.
Aceasta alegere trebuie facuta pe criterii medicale si fara discriminare”
Pacientul trebuie să fie întotdeauna în centrul procesului decizional.
Acest lucru este valabil indiferent de capacitatea legală a pacientului sau
de capacitatea sa de a lua decizia sau de a participa la procesul
decizional.
Procesul decizional ia o dimensiune colectivă atunci când pacientul nu
dorește sau nu este capabil să participe în mod direct.

Când pacienții nu doresc, nu pot sau nu mai sunt capabili să ia parte la

procesul decizional sau își exprimă nevoia de a fi asistați, procesul colectiv
de luare a deciziei trebuie:
• să furnizeze garanții atunci când decizia este luată de o terță parte;
• să fie adaptată situațiilor și alegerilor complexe care apar

Evaluarea procesului decizional