Management, Grupa 1

ETICA ÎN MASS-MEDIA

STUDENT:
Zdrencov Boris

Anul
2023
 Etica în mass-media 2

Introducere.................................................................................................................................3
Capitolul 1. Conceptul de etică și deotologie........................................................................3
1.1 Etica- concept filosofic……………………………………………………………………4
1.2 Morala……………………………………………………………………………………..5
1.3 Valorile morale……………………………………………………………………………6
1.4 Deontologia si codurile profesionale de etica……………………………………………7
Capitolul 2. Etica in mass media……………………………………………………………9
2.1 Definirea eticii in mass media…………………………………………………………10
2.2 Abordari ale eticii in mass media/ Coduri deontologice profesionala in cazul
jurnalismului………………………………………………………………………………...11
Capitolul 3. Raportul etic dintre mass media si relatiile publice.………………………..12
Bibliografie…………………………………………………………………………………..17
„ ” 3

Etica in mass media

Rezumat in lucrarea prezentă vom aborda aspecte legate de moralitate, principii de etică şi
deontologie, care vor suscita probabil citorii la comentarii pro sau contra pe baza subiectului
acestuia .
Cuvinte cheie: etică, deontologie, morala, profesional, codul
Etica in mass media a parcurs un traseu destul de complicat între teorie și practică, pentru că
studiul acesteia necesită dezbateri de lungă durată și decizii importante, iar pe de altă parte în
cadrul practicii există tendința de a lua decizii rapide fără a consulta sau cunoaște codul
deontologic.
Există două perspective care înconjoară studiul eticii; prima privește partea de discuţii,
dezbateri îndelungate și o serie de analize în legatură cu ceea ce percep indivizii ca fiind just,
moral, onest şi cea de-a doua, tensiunea existentă în redacţia unui ziar, spre exemplu unde
deciziile se iau în mod alert fară o evaluare şi verificare a informaţiilor.
În prezentul proiect vom afla detalii sistematice şi ştiințifice ale eticii ca disciplină filozofică
şi ca disciplină științifică. Într-unul din capitole vom aprofunda mai mult subiectul,
concetrându-ne pe partea de etică şi principii morale asupra mass media, atribuții morale
atingand şi noțiuni de statut profesional şi elementele constitutive ale acestuia.
De asemena vom face comparații între codurile deontologice în domeniul jurnalismului și alte
coduri din domenii precum relațiile publice, domeniul medical unde principiile sunt mult mai
stricte.
 Etica în mass-media 4

Introducere

Etica este cunoscută în general ca o disciplină intelectuală, atașata filosofiei sau disciplinelor
umaniste, dar etica nu se ocupă doar cu probleme de ordin teoretic,ci, spre deosebire de alte
discipline filosofice, este destinată practicii. Punctul său de plecare este de a prescrie ce este
răul și care este calea de evitare a consecințelor sale.În ultimii ani, mass media a devenit un
subiect extrem de dezbătut, încercându-se o clasificare a valorilor etice și morale pentru
jurnalism. Etica nu este doar o chestiune de coduri de conduită, sau regulo care trebuie
urmate, etica reprezinta o teorie a moralei și presupune deținerea unui set de principii
generale(pe baza cărora se distinge binele de rău), analizarea faptelor concrete, a actiunilor ori
caracterelor din perspectiva acestor principii. Dacă accele coduri de presă concepute încă din
anii 1910 pentru țările Europei impuneau anumite reguli codificate pentru jurnaliști, astfel
încât ei să le aplice în activitatea lor,în societatea contemporană se manifestă o serie de
discrepanțe între teorie, reguli scrise și practică. Cele mai multe instrituții de presă
funcționează conform regulamentului propriu, conform deciziei patronilor de presă care
mizează pe câștigul unei audiențe pronunțate, exercitându-se presiuni la nivel redacțional care
determină jurnaliștii să cadă in prăpastia dezinformării, manipulării și încălcarii unor reguli de
informare corectă.
Există două perspective în jurul studiului eticii, prima implică discuții, dezbateri lungi și o
serie de secțiuni legate de analiza a ceea ce indivizii consideră a fi corect, moral, cinsti, iar a
doua se referă la tensiunile existente în redacțiile ziarelor precum ca luarea deciziilor in grabă
fără a evalua și verifica informațiile. În acest articol, vom discuta aspecte legate de moralitate,
principii etice si deontologice, care pot determina cititorii să comenteze pro sau contra în
funcție de subiectul său. Vom incepe cu un capitol dedicat, consacrat originilor deontologiei,
rădăcinilor moralei și semnificațiilor sale strâns legate de domeniul filosofiei si factorilor care
au declanșat domeniul eticii și anume Aristotel si Platon.
În capitolul 2, vom aprofunda această temă, concentrându-ne pe principiile etice și morale ale
mass media, pe atributele morale ale jurnalișrilor și atingând coceptul de statut profesional și
elementele sale constructive. De asemenea, vom compara codurile morale ale jurnalismului cu
alte coduri din domenii precum relațiile publice și medicina, unde pricipiile sunt mai stricte.
Secțiunea de teorie în ansamblu va include o abordare în care sunt recunoscute manifestarile
unei tendințe de încălcare a eticii și a statutului profesional, urmate de elemente care se
încadrează în valori morale pozitive, dar și elemente care nu se încadrează în această categorie
vor fi o privire de ansamblu mai frumoasă.
„ ” 5

Capitolul 1 Conceptul de etică și deontologie

Cuvântul “etică”provine din cuvântul grecesc “ethos”, care a fost initial polisemie. Cu toate
acestea, pot fi amintite două semnificații principale, obiceiul sau obiceiul în gândirea etică a
lui Aristotel ca “habitus”la nivel obiectiv și obisnuința care apare la nivel individual. La nivel
uman, individul moral este înzestrat cu calități psihologice specific, adică virtuțile sale morale
sunt să fie înnăscute, fie formate prin învățare și practică. Etica este o disciplină filosofică
tradițională care a fost în mod systematic în etica din cultura europeană prin contribuțiile lui
Socrate. Prin tradiția și istoria sa, prin conceptelel sale filosofice sistematice și nesistematice,
etica s-a dovedit a fi o disciplină filosofică. Primul concept, cel a lui Hagel (1770-1831),
reflectă o etică independent, o noțiune complex care implică un process fără final. Lucrările
dezvoltate de Platon sunt dedicate exclusiv aspectelor etice,iar Aristotel (n. 384 î.Hr. – d. 7
martie 322 î.Hr ) se ocupă de trei atitudini față de viață: hedonistă, politică și contemplativă.
Etica prezintă concepte generale și aspecte filozofice ale existenței, care sunt date și de
fundamentul sau justificarea ei. Conceptul de etică a fost introdus de Aristotel pentru a
reflecta totalitatea virtuții într-un domeniu separat al epistemologiei. Un concept central în
etică bazat pe ideile lui Aristotel este măsura definită, raportul dintre absența unei
caracteristici și excesul acesteia. De exemplu, curajul ca măsură și expresie a virtuții formează
o relație între frică (adică lipsa de curaj) și lipsa imprudenței (adică curajul excesiv). Cuvântul
moralitate este de origine latină și a fost folosit de mult timp ca sinonim pentru conceptul de
etică, dar întrucât diferitele aspecte ale eticii au fost definite ca un domeniu epistemologic,
fiecare termen a căpătat un sens separat. Astfel, etica reflectă o anumită ramură a cunoașterii,
o anumită știință, iar morala este obiectul studiului etic.
Conceptul de etică a fost rar explorat la nivel național, iar multă vreme a avut o semnificație
academică, atribuită doar sfinților si teologilor. Recent, însă, tot mai multe instituții au pus
sub semnul întrebării existența eticii care să asigure funcționarea corectă și onestă a
comportamentului instituțional. Având în vedere influența europeana și globală asupra
dezbaterii din domeniul eticii, în contextul cultural românesc se adoptă o atitudine față de
problemele etice. Prin urmare, atât sectorul public, cât si cel privat sunt interesați de
elaborarea și aplicarea codurilor personale de etică și valori. Lăsând deoparte aspectele
filozofiei etice accesibile elitei profund gânditoare, filozofii au adus domeniul eticii mai
aproape de oamenii obișnuiți și de circumstanțele reale. Fiecare dintre noi este capabil să
gândească îintre bine și rău, și în acest fel devenim participanți la procesul zilnic de evaluare
comportamentală, conștient sau nu. În viața noastra de zi cu zi, ne putem angaja în multiple
acțiuni de natură etică, așa că trebuie să ne folosim abilitățile pentru a lua cele mai corecte
decizii și a întreprinde acțiuni etice.

1.1 Etica-concept filosofic

Cuvântul „etică“ prvine dincuvântul grecesc „ethos“, care a fost inițial polisemie. Cu toate
acestea, pot fi amintite două semnificații principale, obiceiul sau obișnuința în gândirea etică a
lui Ristotel (384 î.Hr. – 7 martie 322 î.Hr) ca „obisnuință“ la nivel colectiv și la obiceiul, care
este „habitatus“ care apare și la nivel individual.
La nivel uman, un individ „etic” este înzestrat cu o anumită machiaj mental, în sensul că
virtuțile morale sunt fie înnăscute, fie formate prin studiu și practică. Discipline filozofice
tradiționale Așa cum, etica a fost introdusă sistematic în cultura europeană prin contribuțiile
Socrate. Etica a apărut ca un domeniu filosofic prin tradiția și istoria sa, prin conceptele
filozofice sistematice și nesistematice, apoi un concept elaborat împărțit în procese implicate
fără o decizie finală. Lucrările dezvoltate de Platon sunt dedicate exclusiv aspectelor etice, iar
 Etica în mass-media 6

Aristotel (n. 384 î.Hr. – d. 7 d. Se ocupă de trei atitudini umane față de viață: hedonistă,
politică și contemplativă.
Etica reprezintă o dimensiune filosofică care este dată și de conceptul general de existență și
de temeiurile și motivele sale. Conceptul de etică a fost introdus de Aristotel cu scopul de a
reflecta totalitatea virtuților într-o altă zonă a epistemologiei. Un concept etic central al
gândirii aristotelice este relația dintre o măsură definită, absența unei caracteristici și excesul
acesteia. Curajul, de exemplu, ca expresie a moderației și virtuții, formează o relație între
frică, lipsă de curaj și lipsa de îndrăzneală, curaj excesiv. Termenul de moralitate, derivat din
latină, a fost folosit de mult timp ca sinonim pentru termenul de etică, dar odată cu definirea
aspectelor eticii ca domeniu epistemologic, fiecare termen are propriul său sens, o anumită
ramură a cunoașterii. știința, morala este subiectul, iar etica examinează.
Conceptul de etică a fost puțin studiat la nivel național și a deținut de mult timp proeminență
academică, fiind atribuit doar înțelepților și teologilor.Din ce în ce mai multe instituții de
cercetare pun la îndoială existența eticii pentru a se asigura că funcționează. Având în vedere
influența dezbaterilor europene și globale în domeniul eticii, pozițiile în materie de etică sunt
luate în contextul cultural românesc. Prin urmare, atât sectorul public, cât și cel privat au un
interes în dezvoltarea și aplicarea codurilor de etică și valori personale. În afară de aspectele
filozofice ale eticii accesibile elitelor profunde, filozofii apropie domeniul eticii de oamenii
obișnuiți și de mediile reale. Fiecare dintre noi poate cântări bine și rău și poate participa, cu
bună știință sau fără să știe, la procesul de evaluare a acțiunilor noastre zilnice. S-ar putea să
fim implicați în anumite comportamente de natură etică în viața noastră de zi cu zi și, prin
urmare, trebuie să luăm, în măsura posibilităților noastre, cele mai corecte decizii și să
adoptăm un comportament etic.
1.2 Morala
Termenul „morală” își are rădăcinile în antichitatea timpurie și provine din latinescul „mos-
mores”. Aceasta este o practică care derivă din „moral”, un termen care există în mai multe
limbi europene. Etica, știința sau studiul moralității, a intrat în limba română ca sinonim
pentru cuvântul grecesc „moralitate”. Conceptul de morală se confruntă cu un caracter
ambiguu și cu aspecte contradictorii, astfel că moralitatea ne permite, pe de o parte, să
înțelegem comportamentul societății, evaluat prin prisma obiceiurilor pozitive sau negative,
iar pe de altă parte. sensuri diferite ale cuvintelor. „O normă, un regulament sau o normă
aplicată în cadrul unui sistem instituțional. Altele au mai multe semnificații antice, cum ar fi
așezări homerice, diviziuni, „meșteșuguri”, obiceiuri și personalități.” Sensul particular al
conceptului de moralitate din punct de vedere psihologic este derivat din analiza
comportamentului psihologic al unui individ, prin care se dezvăluie atribute ale minții,
„obiceiuri rele” sau trăsături de caracter care tind spre bunul caracter. În literatura occidentală
modernă, moralitatea se referă la practicarea vieții, domeniul „moralității” grupului sau
individual, știința comportamentului pentru a evita ceea ce constituie ceartă sau conflict cu
ceilalți sau, uneori, o astfel de tendință personală și psihologică de a obliga un individ să face
o anumită judecată.
Ca formă de conștiință socială, morala s-a dezvoltat istoric ca răspuns la progresul cultural și
social, stabilind calități specifice la nivelul relațiilor personale și fiind apreciată și acceptată în
funcție de ceea ce dictează vocea cunoașterii, în timp ce morala are ca importanță
fundamentală propria persoană. judecăți formate din componente emoționale, recunoașterea
valorii cuiva de către conștiință, etica este întregul fenomen moral, cum ar fi: Oferă principii
care iau în considerare natura vieții și formarea caracterului, inclusiv Obiceiuri, abilități,
concepte de bine și rău, coduri de conduită, dar și coduri de conduită și principii. Morala se
referă la practică, iar etica se referă la sistemul primar de principii. Dacă în cazul normelor de
moralitate, admonestările și sancțiunile stau la bază, în cazul eticii este o chestiune de altruism
și introspecție.
„ ” 7

Morala în sens normativ evaluează ceea ce este bine sau rău, bine sau rău. Adică se
concentrează pe comportamentul persoanei ideale din punct de vedere moral, indiferent de
convingerile particulare ale individului.
Morala este un fenomen al existenței sociale, caracterizat prin reprezentări ale relațiilor umane
organizate prin norme și porunci, născute împreună cu oamenii și menținute atâta timp cât
oamenii au existat pe pământ.
1.3 Valori morale
Un punct de vedere filozofic numește valorile ca proprietăți ale obiectelor fizice sau abstracte
care au semnificații speciale. Valorile morale caracterizează obiectele în sine care au valoare
intrinsecă în intervalul bunătății și dezirabilității lor. Valorile morale au rolul de a dezvălui
esența vieții sub formă de idealuri și abstracțiuni. Sensul vieții constă în valorile formulate de
filosofi, ele sunt bucuria, nedurerile și fericirea. Bunăstarea umană este legată de bunăstarea
omenirii, iar individualitatea umană este scopul vieții în cadrul umanismului secular. Valorile
morale apar în contextul relațiilor interpersonale, al atitudinilor și ghidează sensul vieții fără
rău în care se promovează numai binele. Condiția umană se manifestă prin valori morale
prezentate sub forma unor norme morale, un ansamblu de valori personale, instituționale, de
grup și culturale care formează norme morale. Membrii societății sunt obligați să le respecte
pentru că contribuie la îndeplinirea standardelor morale ideale ale societății.
Binele și răul sunt valori bipolare, iar bunătatea este esențială pentru conviețuirea în societate,
incluzând indivizii ca participanți sociali. Răul se manifestă prin acțiuni care contravin
normelor morale. Binele socratic apare doar în universul iubirii și este subordonat dreptății. În
viziunea lui Bergson, răul este perceput ca o tendință contradictorie față de viață care se
manifestă sub forma unei mișcări în jos în realitate, o fundătură care trebuie acceptată, dar
depășită.
Din punct de vedere filozofic, valorile morale precum binele și răul sunt echivalate cu valorile
estetice ale frumuseții și urâțeniei, astfel încât binele este asociat cu frumosul și redus la o
singură valoare de bază, iar urâtul este estetica negativă. Valorile malefice, duritatea morală
sunt contrabalansate și emoțiile sunt reduse. În lucrarea platonică Hypias Minor apare
judecata morală a bunului simț, adică relația dintre sufletul care creează răul și valoarea
estetică negativă, adică „sufletul urât”, dar urâtul este ca „răul” nu are putere negativă
puternică.
Valorile morale, precum bunătatea, merg mână în mână cu dreptatea în cadrul unor teorii etice
despre bunătate și dreptate. Primul aspect sugerează ideea de a promova rezultate pozitive ale
acțiunii, iar al doilea aspect al modalităților binevoitoare în care trebuie să acționăm pentru a
promova interesele celor din jur. Cele două moduri de valoare, bine și rău, sunt „onestitatea”.
și minciuni” care apar doar la nivelul comunicării în relații. Sunt fenomene informaționale sau
informații purtătoare de natură praxeologică (studiind structura generală a comportamentului
uman) și sunt coordonate cu probleme de autocunoaștere la nivel individual sau colectiv. O
teorie etică cheie a binelui este utilitarista. Aceasta se referă la ceea ce este „util” și
promovează ideea că binele trebuie să beneficieze anumiți oameni în anumite moduri.
Utilitatea este tratată și sub semnul dreptății, care are un caracter util, dar cu scopul de a
promova plăcerea și de a evita suferința, iar aceasta se numește utilitarism hedonist.
1.4 Deontologia și codurile profesionale de etică
Deontologia este o știință a comportamentului și a atitudinilor morale care se aplică profesiei
deoarece este o tradiție de origine greacă, reguli nescrise care subliniază ceea ce se face și ce
nu se face. ,Ştiinţă). Termenul de deontologie a fost folosit pentru prima dată de juristul și
moralistul englez Jeremy Benthan (1748-1832) în lucrarea sa The Science of Deontology or
Morals (postum 1834). Ca concept modern, deontologia permite evaluarea etică a
comportamentului uman în relație cu partidele și alte organizații și oferă un forum pentru
elaborarea, aplicarea și supravegherea aplicării acestor reguli. Din punct de vedere
 Etica în mass-media 8

deontologic, indivizii trebuie să evite aceste acte greșite, responsabile și nedemne pentru a
preveni un rău și mai mare și pentru a spori bunăstarea publică.Termenii pot fi traduși prin
reguli, legi, norme sau restricții deontologice. Un cod de etică este un cod autoimpus specific
unei profesii, conceput de un profesionist și aplicat de reprezentanții unei anumite profesii. Un
cod de etică profesională poate fi definit ca o declarație formală formulată de un grup de
profesioniști pentru a reglementa relațiile sociale și profesionale. Ele au fost dezvoltate în
principal de experți ca cunoaștere morală, coduri de conduită pentru conceptul de valori
morale în drept, reguli deontologice. Organizațiile decid apoi să adopte aceste coduri
profesionale, dând un caracter formal comportamentului instituțional și răspunzând aspectelor
etice. Un cod de etică serios și respectat este ca coloana vertebrală a identității profesionale,
oferă posibilitatea de a acționa liber și responsabil în cadrul breslei
Codurile de etică pentru organizațiile media americane, inclusiv codurile de conduită, au fost
introduse în două tranșe între 1920 și 1930, apoi adoptate la nivel internațional cu conținut
similar. Atât la nivel național, cât și internațional, existența unui cod jurnalistic unic, universal
aplicabil și eficient a fost pusă la îndoială, deoarece existența acestuia poate avea semnificații
false în diferite contexte sociale. Prin urmare, în România, nu există un cod unic care să se
aplice tuturor jurnaliştilor, ceea ce este o problemă reală atunci când sunt acceptate în general
diferite coduri Codul de etică al unei organizații de presă este legat de contractul de muncă,
iar jurnaliştii sunt obligaţi să-l obţină şi să respecte, iar chiar dacă îl încalcă, nu vor fi
pedepsiţi de lege în niciun fel. Jurnaliştii pot fi supuşi sancţiunilor administrative Posturile de
știri tratează problemele morale mai permisiv sau mai autoritar și mai strict în funcție de
fiecare stat (în organizarea legilor corpus profesional). La fel ca avocații, medicii, magistrații
și alte profesii.Sistemul de autoreglementare care determină dacă comportamentul practicii
profesionale este corect, jurnaliștii încearcă și ei să stabilească un sistem de subiecte juridice,
de autoreglementare. Din punctul de vedere al jurnalistului, impunerea și diseminarea eticii
profesionale implică de fapt cerința acestora de a „pătrunde în lume ca profesie”, și nu
reprezintă un simplu rezumat al conținutului statutului profesional de astăzi.
Profesioniștii mass-media, precum și cei din domeniul medical sau juridic, se confruntă
adesea cu situații în care deciziile etice trebuie luate în câteva minute sau ore Există linii
directoare specifice pentru aceste profesii, iar în cazul în care un medic sau un avocat nu
respectă principiile morale și etice, ulterior își pot pierde licența de a practica, deciziile fiind
luate de comisii din cadrul instituției. Diferența dintre jurnaliștii care se bazează pe ideea de
libertate și aceasta poate fi evidentă, deoarece codurile de conduită și metodele de
autoreglementare a mass-media nu sunt suficient de stricte și agresive pentru a-i exclude din
sistem. Comunitatea internațională a comunicatorilor include două coduri internaționale:
Codul de la Atena, un cod de etică bazat pe un set de principii etice pentru relațiile publice
inspirate din Declarația Universală a Drepturilor Omului; și Codul Lisabona, un cod de
orientări specifice pentru relațiile publice.
În publicitate, Asociația Americană a Agențiilor de Publicitate a adoptat primul standard de
practică în 1924, care conținea prevederi privind contractele, prelungiri de credit, tactici
neloiale, interzicerea prețurilor excesive, declarații jignitoare sau publicarea de zvonuri
defăimătoare despre concurenți. Organismele de autoreglementare nu au fost singurele
mijloace de control informal al sistemului de publicitate din 1971.
Dacă, în cazul profesiei de jurnalist sau de profesionist în relații publice, codul deontologic
este mai puțin restrictiv și nu amenință exercitarea abuzivă a profesiei, ca și în cazul unui
medic sau al unui avocat, codul deontologic este autoritar. și aspecte detaliate care devin
oficial Cod efectiv executat de instituție.
Concretizarea eticii în normele dreptului pozitiv s-a produs atunci când Departamentul de Stat
a tradus codul moral din 27 iunie 1947 aplicabil membrilor Ordinului Medicilor în
reglementări emanate din executiv.
„ ” 9

Din punct de vedere medical, etica stabilește cerințele etice asociate practicii profesionale,
concretizate în principii etice recunoscute oficial, care includ două principii etice
fundamentale, respectul pentru viață și respectul față de cei care pun dileme etice medicale.
eutanasie, avort sau transplant de țesuturi și organe „după moarte”. Elaborarea unei carte de
atribuții pentru organizațiile profesionale este considerată un mijloc eficient de prevenire a
nerespectării principiilor etice, chiar dacă unii profesioniști contestă această soluție.
În fine, noțiunea și aplicarea unei deontologii este esențială oricărei profesii (medic, avocat,
comunicator, jurnalist) deoarece definește comportamentul profesional îndreptându-l către
reguli pe care se respectă din necesitate.
Capitolul 2. Etica în mass media

2.1 Definirea eticii în mass media

Etica este o știință socială care se ocupă de studiul valorilor și al condiției umane în ceea
ce privește principiile morale și rolul acestora în viața socială Ea aparține gândirii mitice și
ghidează impersonal tiparele comportamentale formate de eroii legendari care își desăvârșesc
„temporar” faptele nemuritoare prin stabilirea unor reguli, norme și idei care plasează cu
înțelepciune grupurile sociale într-o transformare sfințită.
Etica jurnalismului analizează obligația morală a unui jurnalist, care se bazează pe
profesionalismul cu care tratează o situație, conform principiilor binelui și răului. Include mai
mult decât reguli sau standarde de comportament care trebuie respectate. Cadrul etic al
jurnalismului în societatea actuală a fost descris ca fiind foarte flexibil, astfel încât să permită
jurnaliştilor să-şi justifice acţiunile cât mai mult posibil, chiar dacă se abat adesea de la bunele
practici Ei încearcă să ceară libertate maximă de acțiune prin etica personală, nu să-și prezinte
punctele de vedere, ci să poată investiga orice problemă și funcționarea instituțiilor în care
lucrează Cele mai importante valori la nivel moral sunt cele bazate pe onoare, adevărul
faptelor, preocuparea pentru respectul pentru adevăr, respingerea corupției și datoria de a
proclama interesul public Dacă ne uităm la aceste valori asociate sferei mass-media, o
societate decentă are dreptul de a primi informații redundante și de înaltă calitate, cât mai
aproape de adevăr, pentru a-și proteja viața personală fără a compromite anumite aspecte.
respectul pentru intimitate și confidențialitate. Aceste aspecte gravitează în jurul eticii,
moralei și deontologiei specifice sectorului media și definesc comportamentul acestuia. De
exemplu, în Statele Unite, deși codul de etică al presei de stat acoperă forma prescrisă de
restricții, valorile morale asociate jurnaliștilor primesc o atenție atât de mare încât
condamnarea nu pare să constituie o amenințare pentru mass-media. Un cod de etică nu
presupune sancționarea și pedepsirea unui comportament, ci este ca o carte de vizită pentru
conștiința morală a jurnaliștilor. Codurile de conduită și abordările de autoreglementare sunt
mai puțin decisive, precise și riguroase decât în alte domenii
Prevederile legale și instituționale sunt mijloace formale de control asupra jurnaliștilor, dar
principiile specifice Codului Etic, care vizează comportamentul etic, bunele practici bazate pe
onoare și dreptate, reprezintă mijloace informale de control În România, Money Chanel a fost
prima agenție care și-a publicat codul de etică pe site-ul său. SRTV este singurul post de
televiziune din România cu un comitet de etică și arbitraj, care monitorizează respectarea și
aplicarea regulilor jurnalistului și notează erorile acestuia. De exemplu, în Codul de etică al
Ligii, există principii fundamentale ale mass-media, cum ar fi respectul pentru adevăr și
dreptul publicului de a ști. Jurnalismul dedicat binelui social în anii 80 a fost înlocuit cu cel al
New Media Trusts care lucrează în beneficiul și profitul organizațiilor de știri, iar cei care nu
se conformează acestui lucru vor fi excluși. mediu inconjurator.
Deși etica în mediul de astăzi este văzută ca o alegere personală, adică este mai mult o decizie
personală, în funcție de valorile cuiva, au fost codificate în jurnalism unele linii directoare
Etica în mass-media 10

precum MEAA (Media Entertainment Arts Alliance), care includ linii directoare mai stricte
care recomandă dreptul curs de acțiune în toate situațiile.
2.2 Abordări ale eticii în mass media – Codurile de deontologie profesionala in cazul
jurnalismului?
Moralitatea și etica, două caracteristici fundamentale ale informației jurnalistice, sunt uneori
confundate, deoarece etica implică un set de standarde etice, în timp ce moralitatea este
denumită „știința responsabilității”.
Putem distinge în etică un mod descriptiv, care presupune analiza drepturilor și îndatoririlor în
lumina contextelor sociale și culturale, și un mod normativ, care presupune identificarea
principiilor urmată de construcția regulilor și îndatoririlor.
În Franța, legea există în mai multe orientări etice obligatorii care fac obiectul legii
jurnalismului la nivel național. În sens etic, există anumite reguli de conduită profesională
care definesc comportamentul jurnaliştilor prin coduri specifice care există în fiecare
naţionalitate În Europa, în anii 1990, în urma liberalizării, a existat un interes puternic pentru
dezvoltarea și implementarea codurilor de etică a informației pentru țările în curs de
dezvoltare care aspirau la o presă liberă. Presa franceză a intrat într-o epocă de mare libertate
profesională odată cu adoptarea legii franceze, legea Bichet, la 2 aprilie 1947, care cuprindea
următoarele clauze: Presa nu este un instrument de profit comercial. Este un instrument
cultural a cărui misiune este de a oferi informații corecte, de a apăra idei și de a servi cauzei
progresului uman Știrile sunt gratuite atunci când nu depind de puterea guvernului sau de
bani, ci doar de conștiința jurnaliștilor și a publicului.”
Declarația de la München din 1971 a Uniunii Jurnaliștilor Europeni este una dintre cele mai
cunoscute orientări internaționale pentru organizațiile internaționale de presă. Declaraţia de la
Bordeaux, formulată de Organizaţia Internaţională a Jurnaliştilor în 1954, s-a dovedit
fundamentală şi a avut un impact major în domeniul jurnalismului datorită principiilor sale
fundamentale precum: libertatea de exprimare, dreptul la informare, autenticitatea informaţiei,
confidenţialitatea surselor. ) Unele texte europene includ declarații, cum ar fi Declarația
Conferinței Consultative a Consiliului Europei (1970) și UNESCO care, în ciuda încercării
eșuate de a stabili o „ordine mondială a informațiilor”, a publicat un Manifest al mass-media
din 1983, un manifest bazat pe pe anumite principii care definesc jurnalismul democratic
modern.
În presa scrisă, standardele naționale există în declarații de valori universale precum:
adevărul, acuratețea, onestitatea informațiilor, respectarea vieții private, protecția copiilor și
tinerilor, abolirea violenței și a discriminării. În presa franceză, deși există o organizare
profesională și o autoritate morală, principiile cartei presei nu au fost reflectate și examinate
pentru că au fost întocmite înainte de dezvoltarea sectorului audiovizual. Majoritatea
codurilor dezvoltate în Franța sunt, Charter News Agency, Manifeste de l'Agence Nationale
des Photographes, Charter Weekly, dar unele publicații precum Le Croix, Le Monde și-au
dezvoltat propriile coduri profesionale care declară independența jurnaliștilor, drepturile lor și
obligațiuni.
Mass-media scandinavă a propus crearea unui nou organism independent capabil să analizeze
realizările și să pună accent pe codurile de conduită ale mass-media. Acest instrument,
cunoscut sub numele de comisii de presă, funcționează pe o bază etică, dar în majoritatea
țărilor aceste comisii de presă sunt ignorate sau destituite. Mass-media scandinavă a elaborat
coduri de conduită bazate pe autoreglementarea și autoreglementarea industriei jurnalismului,
fără a implica autoritățile legale și legislative
„ ” 11

Capitolul 3. Raportul etic dintre mass media și relațiile publice

Jurnalismul și profesiile de comunicare trăiesc într-un univers comun, într-un sistem

interdependent în care se influențează reciproc, iar jurnaliștii pot beneficia de un acces mai
mare sau mai mic la informație în cadrul instituțiilor. Dependența presei și a publicului de
buna funcționare a serviciilor de comunicare, restricțiile privind libertatea de informare a
comunicatorilor și lipsa de transparență în instituții pot fi o cauză a privării de informații, dar
și a eventualelor defecte jurnalismului din punct de vedere etic de vedere. Deși metodele de
pregătire ale celor două profesii sunt comparabile ca calitate și conținut, breasla presei poate
oricând să încerce să „lupte” în fața grupului de comunicare. Aceasta este situația cea mai
frecventă, dar este posibil și invers Dar există întotdeauna același standard de etică
profesională în ambele cazuri? Aceasta este o adevărată dilemă, deoarece ofițerii de relații
publice, care pot fi supuși unui control mai mare al dezvăluirilor lor, sunt văzuți ca „păzitori”
care proiectează dezaprobarea prin discursurile instituțiilor pe care încearcă să le construiască.
un ton persuasiv pentru public. Întrucât meseria unui jurnalist este să creeze material care să
reflecte realitatea pură într-un mod concret și fidel, consideră că un profesionist în relații
publice trebuie să apere întotdeauna reputația unei instituții indiferent de ce.
Jurnaliştii se confruntă adesea cu situaţii în care trebuie să găsească un echilibru între
nevoile publicului, setea acestuia de informare şi, în acelaşi timp, practicile potenţial
dăunătoare acestuia. Ce altceva poate duce la un comportament neetic în raportarea PR? Un
fenomen cunoscut sub numele de aculturație. Este definit în contexte media ca „contractul de
cooperare” intenționat între un jurnalist și un reprezentant al relației.
Publicul unei instituții, în sensul acceptării și împărtășirii anumitor idei și atitudini ale
grupului sau instituției în care publică articole sau difuzează imagini Responsabilitățile
jurnaliștilor față de instituțiile și companiile cu care raportează depășesc responsabilitățile lor
profesionale și etice.
În relațiile dintre mass-media și profesioniștii din PR, este cu siguranță recomandat să existe o
relație de comunicare echilibrată, pe care ambele părți să o poată aprecia.
Pentru ca o relație să se bazeze pe o situație win-win, mai precis, ambele părți trebuie să fie
confortabile cu informațiile primite și cu informațiile difuzate. În acest context, este important
ca jurnaliștii să respecte un principiu fundamental și responsabil al nesocotirii anumitor
avantaje, cunoscut sub denumirea de „mită media” în sensul american, care poate însemna
mită mică, sau servicii materiale, de exemplu acceptarea de cadouri sau călătoria pentru cei.
care sunt „interesați”. Agenția, sau chiar o persoană de relații publice, poate să nu dorească să
dezvăluie anumite detalii din interior sau să dorească doar ca anumite evenimente să fie
publicate. Opiniile diferă însă, unii considerând că aceste practici deviante sunt complet
normale și departe de a afecta caracterul profesional și moral al jurnaliștilor. O persoană
demnă de acest statut trebuie să fie conștientă de datoria și responsabilitatea sa față de
persoana care face obiectul anchetei sale și trebuie să protejeze acea persoană împotriva
defăimării și a expunerii publice nejustificate a vieții sale intime, în special în perioadele de
anxietate. sau fapte ireparabile
Etica în mass-media 12

Concluzii
O concentrare pe mass-media actuală din unghiul eticii și deontologiei profesionale a arătat că
jurnalismul actual trece printr-un mediu paradoxal Industria recunoaște teoretic
„comportamentul jurnalistic bun”, la fel cum mulți dintre noi recunoaștem existența unei
formule de politețe. Totuși, în cadrul organizațiilor media, și anume în relațiile cu alte
organisme publice și personalități publice, principiile etice par departe de a fi aplicate,
darămite respectate, iar actualul declin alarmant nu se reflectă în mediul jurnalistic. Etica nu
este întotdeauna prima condiție a unui jurnalism bun, deoarece etica se referă și la capacitatea
fiecărui jurnalist de a respecta sistemele de valori și de a distinge binele de rău în diverse
situații marginale.
Acordăm o importanță deosebită eticii jurnalistice, deoarece profesionalismul jurnaliștilor în
luarea deciziilor, adică participarea etică la comunicare, reprezintă esența sistemului mass-
media, care trebuie să existe în societatea de elită românească.
Așadar proiectul meu se încheie cu 3 intrebari pentru dvs. :
 Ce părere aveți despre jurnaliști și articolele pe care le creează?
 Dacă ați fi jurnalist, ați respecta codul de etica și deontologie atât în practică cât și în
teorie?
 Dacă ați fi în măsură, ați lua atitudine pentru ca orice jurnalist să cunoască si sa
respecte codul de etică și deotologie in mass media ?
„ ” 13

Bibliografie

 https://sizzlefizzle.wordpress.com/2011/01/26/etica-mass-media-o-abordare-a-
codurilor-de-conduita-profesionala-in-jurnalism/

 https://alss.utgjiu.ro/?mdocs-file=2692

 https://pdfcoffee.com/etica-in-mass-media-pdf-free.html

 https://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/jurnalism/Aspecte-etice-si-juridice-in-
c52.php