REFERAT

la disciplina
SISTEME INFORMATICE EUROPENE FOLOSITE ÎN COOPERAREA SCHENGEN
Tema: SISTEME INFORMATICE SCHENGEN

Bucureşti
2018

1
 CUPRINS

I.INTRODUCERE…................................................................3

II.EVOLUŢIA SIS ………………………………..……........3

III.SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN II…………4

IV.SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE

SEMNALĂRI - SINS…………………………………….…5

V.COOPERAREA STATELOR EUROPENE ÎN SPAŢIUL

SCHENGE…………………………………..………………5

VI.BIBLIOGRAFIE………………………….…………….7

I.INTRODUCERE

2
 Ordinea internaţională în contextul globalizării criminalităţii se circumscrie
unor două mari capitole, respectiv; justiţia şi securitatea. Chiar daca cele două
concepte merg în paralel , ambele se determină una pe cealaltă şi se asigură
reciproc. Sens în care ne simţim obligaţi să facem o strictă diferenţă între
cooperarea judiciară şi cooperarea poliţienească –ambele circumscrise investigării
şi totodată prevenirii criminalităţii transfrontaliere. Astfel se impune să subliniem
faptul că scopul cooperării este acela de recunoaştere reciprocă a deciziilor, de
armonizare legislativă şi de dezvoltare a unor mecanisme de cooperare
operaţională pentru realizarea unui spaţiu de justiţie (legalitate).
Se consideră oportună realizarea unui sistem unic (informaţional şi de
comunicare) de natură a eficientiza contactul direct între autorităţile solicitante şi
solicitate.

II. EVOLUŢIA SIS

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN

Iniţial sistemul era prevăzut pentru 15 state membre care implementau

Convenţia Schengen – SIS 1. Ulterior, prin aderarea statelor nordice (2001),
sistemul a fost extins la 18 state utilizatoare (15 state membre plus Islanda,
Norvegia Şi un loc de rezervă) – SIS 1+. Sistemul trebuia sădebuteze în 1992, dar a
fost lansat efectiv la 26 martie 1995 cu Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg,
Olanda, Portugalia şi Spania. La 26 octombrie 1997, Italia s-a conectat la SIS, la 1
decembrie Austria, iar la 8 decembrie Grecia a implementat SIS, deşi controalele
între aceastăţarăşi restul statelor membre Schengen au continuat pânăîn anul 2000.
La 26 martie 2000, acestea au fost eliminate1. La 25 martie 2001, la SIS s-a
conectat şi Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda.
Din punct de vedere tehnic, prima ţarăcare a realizat sistemul său naţional a
fost Austria. SIS este format dintr-un sistem central denumit C.SIS (localizat la
Strasbourg) şi componentele naţionale ale acestuia denumite N.SIS, existente, în
mod obligatoriu, în toate statele membre Schengen. Sistemul central C.SISasigur
ăfaptul căfişierele de date ale secţiunilor naţionale N.SIS sunt identice, prin
transmiterea on-line a informaţiilor. În C.SIS vor figura semnalările de personae
şi de obiecte, în măsura în care intereseazătoate statele membre Schengen
şi acesta nu va conţine alte date decât cele menţionate în CAAS.Sistemul permite
schimbul de informaţii suplimentare între statele membre, prin intermediul

1
Masson P., Senat, Raport făcut în numele delegaţiei pentru Uniunea Europeană privind faza iniţială a aplicării
acrodurilor Schengen, înregistrat la Preşedenţie în 16 iunie 1995

3
birourilor SIRENE naţionale şi sistemului central C.SIS.Franţa se ocupăde
gestionarea sediului central de la Strasbourg. SIS 1+ foloseşte
reţeaua SISNET pentru care se colecteazăcontribuţii de la toate statele membre
participante.

III.SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN II

Noile descoperiri tehnice, noile nevoi apărute pe parcursul operării SIS, noul
context legal apărut dupăTratatul de la Amsterdam şi lărgirea Uniunii Europene, au
impus dezvoltarea celei de-a doua generaţii a SIS.Baza legalăprivind SIS II a fost
pusăîn discţie în 2005, dar din cauza divergenţelor apărute, documentele legale au
fost adoptate în 2006 şi publicate în Jurnalul Oficial al UE, în perioada
decembrie 2006–august 2007.
Noul sistem permite onectarea unui număr dublu de utilizatori faţăde cei
curenţi; extinderea accesului la SIS şi pentru EUROPOL, EUROJUST, toţi
magistraţii, autorităţile responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a
vehiculelor, autorităţile responsabile cu emiterea vizelor, autorităţile centrale
responsabile cu examinarea cererilor de viză, autorităţile centrale responsabile cu
emiterea permiselor de rezidenţăşi administrarea legislaţiei privind străinii, în
contextul aplicării prevederilor CAAS legate de circulaţia persoanelor; 2
Conform bazei legale iniţiale, SIS II trebuia săfuncţioneze din 2007.
Întârzierile s-au datorat în principal amânării adoptării bazei legale, pregătirii
centrului SIS II din Franţa, precum şi întreruperilor referitoare la contractele
tehnice legate de funcţionarea sistemului. Ulterior, termenul a fost amânat pentru
17 decembrie 2008. Totuşi, deşi baza legalăa SIS II a fost adoptată, Comisia,
însărcinatăde statele membre cu implementarea proiectului a făcut o
nouăpropunere privind operaţionalizarea noului sistem. Noul termen prezentat de
Comisie cu ocazia Consiliului JAI informal din Slovenia (ianuarie 2008), este
septembrie 2009.

IV.SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI - SINS

2
Serviciul de Cooperare Tehnică Internaţională de Poliţie, Cooperarea poliţienească în Europa, Ministerul
Internelor, 1997

4
 Sistemul Informatic Naţional de Semnalări(SINS)reprezintăsistemul de
informaţii creat la nivel naţional care, la data aderării României la Convenţia de
punere în aplicare a AcorduluiSchengen, va furniza date către Sistemul Informatic
Schengen (SIS), în conformitate cu reglementările europene în materie.
SINSpermite autorităţilor competente ca, prin intermediul unei proceduri de
căutare automatăîn sistem, săaibăacces la semnalările cu privire la persoane şi
bunuri, în scopuL îndeplinirii atribuţiilor specifice în domeniile controlului trecerii
frontierei de stat, al respectării regimului vamal, al eliberării vizelor şi permiselor
de şedere, precum şi al celorlalte controale şi activităţi specifice efectuate de
organele de poliţie sau de către alte autorităţi, în scopul asigurării ordinii şi
siguranţei publice.
SINS va gestiona semnalările emise de statul român, iar împreunăcu copia
naţionalăa CS.SIS3, va forma sistemul N.SIS pentru România . SINS va conţine
toate semnalările naţionale (de tip Schengen sau non-Schengen) emise de
autorităţile române competente şi pot fi de interes Schengen (cele care vor alimenta
CS.SIS II) şi de interes non-Schengen (cele de interes doar pe teritoriul naţional).
Acest sistem va fi pus la dispoziţia tuturor instituţiilor în vederea consultării şi/sau
actualizării în funcţie de competenţele legale stabilite. SINS va avea o contribuţie
esenţialăla realizarea unei cooperări mai eficiente pe linia combaterii criminalităţii
transfrontaliere de orice natură. Astfel, organismele de aplicare alegii din România
vor putea fi în măsurăsăconsulte, dar şi săalimenteze bazele de date ale SINS. Ca o
funcţionalitate la nivel intern ar putea fi menţionată furnizareacătre poliţist, de la
toate nivelele ierarhice, a mijloacelor de verificare rapidăşi directă, adecvate
contextului european.

V.COOPERAREA STATELOR EUROPENE ÎN SPAŢIUL SCHENGEN

Fiecare stat, prin intermediul instanţei sale centrale, poate comunica din oficiu
informaţii considerate drept importante privind represiunea infracţiunilor viitoare,
prevenirea infracţiunilor sau prevenirea ameninţărilor împotriva ordinii sau
siguranţei publice. Dispozitivul de asistenţă dintre forţele de poliţie din spaţiul
Schengen este completat de o practică formalizată de schimb de funcţionari.4Un
aspect important al cooperării poliţieneşti în spaţiul Schengen este reprezentat prin
detaşarea funcţionarilor de legătură. Această tehnică nu este o inovare
a Acordurilor Schengen întrucât statele europene efectuaseră deja asemenea
schimburi în cadrul Trevi.
3
Masson P., Senat, Raport făcut în numele delegaţiei pentru Uniunea Europeană privind faza iniţială a aplicării
acrodurilor Schengen, înregistrat la Preşedenţie în 16 iunie 1995
4
www.politiadefrontiera.ro
5
 Totuşi, este prima dată când modalităţile acestui schimb sunt
descrise în mod precis. Convenţia prevede, în consecinţă, schimbul de poliţişti,
precum şi cel al altor funcţionari.5Dreptul de observare transfrontalieră, numit şi
«filare», este definit de articolul 40 care reia de fapt o practică destul de frecventă.
Convenţia prevede că ”agenţii uneia din părţile contractante, care în cadrul unei
anchete judiciare, observă în ţara lor o persoană despre care se presupune că ar fi
participat la un act care ar putea cotitui motivul extrădării, sunt autorizaţi să
continue această observaţie pe teritoriul unei alte Părţi contractante atunci când
aceasta a autorizat observaţia transfrontalieră pe baza unei cereri de întrajutorare
judiciară prezentată în prealabil”. Convenţia Schengen precizează condiţiile în care
poate avea loc filarea.
Dreptul de observare nu poate astfel să fie exersat decât prin întâlnirea unei
persoane care este pe de parte observată în cadrul unei anchete judiciare (flagrant
delict, comisie rogatorie, anchetă preliminară) şi care de altă parte, este presupusă
vinovată sau participantă la un act care ar putea duce la extrădare. Acestea sunt
condiţiile privind persoana observată. Mai mult, dreptul de observare este limitat la
anumiţi agenţi ai forţei publice definiţi prin articolul 40, pct. 4. În Franţa, este
vorba despre ofiţerii şi agenţii de la poliţia judiciară , de la poliţia naţională şi
agenţii vamali, care au şi acest element printre propriile lor atribuţii. Pentru Belgia,
este vorba de membrii poliţiei judiciare de pe lângă parchete, jandarmeria, poliţia
municipală şi în anumite condiţii intră aici şi agenţii vamali. Pentru Germania, este
vorba de agenţii de poliţie ai Länder şi într-o oarecare măsură şi agenţii de la
Zollfahndungsdienst.
În fine, pentru Olanda sunt funcţionarii de la Rijkspolice şi
Gemeentepolitie, în Luxemburg este vorba despre poliţie şi jandarmerie. Acestor
condiţii personale se alătură condiţiile legate de exercitarea acestui drept de
observaţie.
Urmărirea reprezintă căutarea unei persoane care a comis ocrimă sau un delict. În
mod normal, aceasta nu poate fi realizată dincolo de graniţă. Convenţia
consacreează un drept de urmărire transfrontalieră agenţilor de poliţie ale statelor
Schengen. Datorită circumstanţelor în care este utilizată această tehnică,
informarea
prealabilă a autorităţilor naţionale rezultă a fi imposibilă. Tocmai datorită acestui
lucru, putem spune că dreptul de urmărire reprezintă o violare a autorităţii
suveranităţii naţionale şi necesită o încadrare legislativă minuţioasă. Convenţia
stabileşte astfel în articolul său 41 principiul conform căruia Părţile contractante
5
Brammertz S., Cooperarea poliţienească în Europa şi în Euroregiunea Meuse-
Rhin, Deviere şi Societate, vol. 16

6
acceptă ca serviciile de poliţie ale unui alt stat să poată să îşi exercite urmărirea pe
teritoriul lor sub condiţiile strict definite şi aplicând nişte modalităţi care pot varia
de la o Parte contractantă la alta.Sistemele SIS6 şi SIRENE au fost primele blocuri
construite în reţeaua sistemelor de control şi de supraveghere, legate de cooperarea
poliţiei transfrontaliere
De atunci, lor li s-au alăturat alte sisteme în plus, expansiunea şi
incorporarea de noi funcţii şi date prin amendamente a legii curente SIS şi
includerea de noi date şi funcţii în viitor prin SIS II ar mări nivelul de control şi
supraveghere în societate. Acestă secţiune este dedicată evaluării conformităţii SIS
cu Articolul 8 ECHR şi principiilor de protecţie a datelor. Criteriile de evaluare în
domeniul drepturilor omului şi a transparenţei protecţiei datelor şi modelul de
proporţionalitate sunt folosite ca instrumente de evaluare. Discuţia din acestă
secţiune nu se bazează pe situaţia de fapt, ci pe situaţia oficială. Este o discuţie cu
privire la drepturi şi obligaţii. Concluziile sunt bazate pe interpretarea autorului, a
obligaţiilor şi drepturilor din Convenţie. Lipsa legislaţiei Schengen la nivel de
ECHR, face dificilă exprimarea legii .În ceea ce priveşte SIRENE, nu există norme
care reglementează natura şi calitatea datelor suplimentare deţinute de către
birourile SIRENE.
Există, de asemenea, lipsa de orientare în ceea ce priveşte tipul de date
suplimentare care ar putea fi ţinute în Convenţie sau SIRENE, pentru a salva
manual intrările de extrădare în conformitate cu Articolul 95. Nu există rapoarte cu
privire la conţinutul datelor, dar informaţiile uşor secrete, care sunt atât personale
cât şi variabil fiabile, sunt probabil incluse.

VI.BIBLIOGRAFIE

-Masson P., Senat, Raport făcut în numele delegaţiei pentru Uniunea Europeană
privind faza iniţială a aplicării acrodurilor Schengen, înregistrat la Preşedenţie în
16 iunie 1995.
6
Masson P., Senat, Raport făcut în numele delegaţiei pentru Uniunea Europeană privind faza iniţială a aplicării
acrodurilor Schengen, înregistrat la Preşedenţie în 16 iunie 1995

7
-Brammertz S., Cooperarea poliţienească în Europa şi în Euroregiunea Meuse-
Rhin, Deviere şi Societate, vol. 16

-Serviciul de Cooperare Tehnică Internaţională de Poliţie, Cooperarea

poliţienească în Europa, Ministerul Internelor, 1997

-http://www.shengen-jsa.dataprotection.org/

-www.mai.gov.ro

-www.politiadefrontiera.ro

-www.wikipedia.ro