Sunteți pe pagina 1din 88

SISTEME COMPARATE DE ORDINE

PUBLICĂ

1
INTRODUCERE..........................................................................................................4
CAPITOLUL I- ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ ÎN ROMÂNIA............10
1.1. Definirea ordinii și siguranței publice...........................................................10
1.2. Noțiuni generale privind sistemul forțelor de ordine publică.....................11
1.2.1. Atribuțiile ordinii publice........................................................................11
1.2.2. Principiile de realizare a ordinii si siguranței publice..........................12
1.3. Riscuri și vulnerabilități la adresa siguranței și ordinii publice și direcțiile de
acțiune.....................................................................................................................14
1.3.1. Riscuri și vulnerabilități la nivel național..............................................14
1.3.2. Obiective și direcții de acțiune................................................................18
CAPITOLUL II – SISTEME DE ORDINE PUBLICĂ ÎN EUROPA.................26
2.1. Sisteme de ordine publică în România..........................................................26
2.2. Sisteme de ordine publică în statele Uniunii Europene...............................30
2.2.1. Sisteme de ordine publică în Marea Britanie........................................30
2.2.2. Sisteme de ordine publică în Franța.......................................................31
2.2.3. Sisteme de ordine publică în Italia.........................................................33
2.2.4. Sisteme de ordine publică în Spania.......................................................34
2.2.5. Sisteme de ordine publică în PortugaliaError: Reference source not found
2.2.6. Sisteme de ordine publică în Ungaria.....................................................39
2.2.7 Sisteme de ordine publică în Bulgaria.....................................................41
2.2.8 Sisteme de ordine publică în Finlanda....................................................43
2.2.9 Sisteme de ordine publică in Belgia ...................................................... 45

2.3 .Sisteme de ordine publică in statele limitrofe U.E……………….....………48


2.3.1. Sisteme de ordine publică în Federatia Rusă.......................................48
2.3.2. Sisteme de ordine publică în Ucraina.....................................................53
2.3.3. Sisteme de ordine publică în Bosnia şi HerţegovinaError: Reference source not
found
2.3.4. Sisteme de ordine publică în Elveţia....Error: Reference source not found

2
2.3.5. Sisteme de ordine publică în Norvegia...................................................60
CAPITOLUL III – SISTEME DE ORDINE PUBLICĂ PE ALTE CONTINENTE 64
3.1. Sisteme de ordine publică în Asia..................................................................64
3.1.1. Sisteme de ordine publică în China........................................................64
3.1.2. Sisteme de ordine publică în Israel......Error: Reference source not found
3.1.3. Sisteme de ordine publică în Turcia.....Error: Reference source not found
3.2. Sisteme de ordine publică în Africa...............................................................68
3.2.1. Sisteme de ordine publică în Algeria. . .Error: Reference source not found
3.2.2. Sisteme de ordine publică în Ghana.......................................................69
3.2.3. Sisteme de ordine publică în Niger.........................................................70
3.2.4. Sisteme de ordine publică în Republica Africa de sud..........................71
3.2.5 Sisteme de ordine publică în Maroc........................................................73
3.3. Sisteme de ordine publică în America de Nord și America de SudError: Reference
source not found
3.3.1. Sisteme de ordine publică în Canada.....................................................75
3.3.2. Sisteme de ordine publică în Statele Unite ale AmericiiError: Reference source not
found
3.3.3. Sisteme de ordine publică în Argentina.................................................77
3.3.4. Sisteme de ordine publică în Brazilia. .Error: Reference source not found
3.3.5 Sisteme de ordine publică în Mexic.........................................................81
3.4 Sisteme de ordine publică în Australia...........................................................83
3.4.1 Sisteme de ordine publică în Australia....................................................83
3.4.2 Sisteme de ordine publică în Noua Zeelandă..........................................84
CONCLUZII...............................................................................................................87
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................Error:
Reference source not found

3
INTRODUCERE

Pentru fiecare cetãţean trebuie sã existe un mediu de securitate, în care libertatea,


siguranta şi justiţia sa fie garantate. Astãzi mai mult ca orciand, este necesar sã se construiascã
un sistem integrat de ordine publicã orientat cãtre nevoile şi în serviciul cetãţenilor. Este necesar
ca la nivelul sistemului de ordine publicã sã se contureze o culturã strategicã bazatã pe
cunoaşterea în profunzime a problemelor cu care ne confruntam şi tendinţelor majore desprinse
din evoluţia globalã a ameninţãrilor criminalitãţii,sã se proiecteze o nouã structura, ce sã permitã
valorificarea integratã a abilitãţilor instituţionale, promovarea de standarde operaţionale,
ocupaţionale şi profesionale şi prioritizarea eforturilor în aplicarea legii.

Protecţia persoanelor celor mai vulnerabile, a femeilor şi copiilor, victime ale violenţei, a
persoanelor dependente, protecţia datelor personale şi a vieţii private, libertata de mișcare,
participarea la viaţa democraticã a Uniunii Europene, dar si beneficierea de protecţie în alte tari
trebuie sã fie consolidate. Dezvoltarea protecţiei civile în faţa dezastrelor naturale sau a
situaţiilor de urgenţã trebuie asiguratã.

Aceste actiuni, caracterizate prin violenta, distrugeri, incalcarea legii si a drepturilor


omului au cauze, modalitati de manifestare si efecte dintre cele mai diferite dar toate au ca
finalitate suferinta umana. Revenirea la o starea de normalitate se face prin actiuni ferme luate de
guvern, institutii politice, adminstrative si alte institutii de drept si chiar prin forta armata.

Statele si-au constituit structuri specializate, au adoptat legi si strategii pentru


mentinerea si restabilirea ordinii publice bazandu-se pe experientele anterioare si cauzele
probabile de producere a tulburarilor ordinii si sigurantei publice

În general, majoritatea statelor democratice includ in categoria fortelor de ordine publica


efective de politie, de jandarmerie, carabinieri, unitati antitero, servicii de pază şi protecţie a
demnitarilor, de politie de frontiera, pompieri, garda de coastă, garda natională şi altele. Statele
lumii şi-au creat şi perfecţionat structuri în domeniul ordinii si sigurantei publice în pas cu
propria sa dezvoltare, păstrând insa o identitate proprie, existând astfel o multitudine de structuri
organizatorice, relaţionale si modalitati de abordare în plan intern a ordinii publice.

4
STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ 2015-20201

Prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 535 din 26.06.2014, a fost operaționalizat Grupul
Interministerial Strategic pentru creșterea capacității de acţiune a instituțiilor guvernamentale în
prevenirea și combaterea criminalității ce se circumscrie amenințărilor în domeniul securității
naționale (GIS), cu rol strategic de platformă de cooperare între structurile cu atribuții în
domeniul securității naționale, precum și alte instituții guvernamentale și neguvernamentale, în
vederea asigurării coerenței în realizarea politicilor de prevenire și combatere a criminalității,
prin punerea în comun a tuturor capabilităților, reducerea costurilor și creșterea eficienței.

Viziunea Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță Publică 2015-2020, denumită în


continuare Strategia, urmărește eficientizarea sistemului de ordine publică și siguranță printr-o
abordare proactivă, orientată către nevoile de securitate în serviciul cetăţeanului, precum și prin
asigurarea unui mediu caracterizat prin ordine, libertate şi justiţie. Prezenta Strategie este
centrată atât pe perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, menținerea unui grad
ridicat de profesionalizare a personalului și consolidarea instituțională a structurilor cu atribuții
în domeniul specific, fapt ce va conduce la reducerea costurilor și creşterea gradului de
performanță în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, cât și pe creșterea gradului de
implicare a societății civile în prevenirea și combaterea fenomenului criminalității.

În acest scop, Strategia propune soluții menite să eficientizeze măsurile pentru protejarea
economiei naționale împotriva infiltrărilor de natură infracțională, a spațiului cibernetic, pentru
creșterea nivelului de securitate al cetățenilor, precum și pentru securizarea frontierelor, inclusiv
a celor externe Uniunii Europene.

În context, Strategia stabilește un cadru comun de acțiune pentru structurile Ministerului


Afacerilor Interne prin intermediul a 6 obiective generale care, împreună cu direcțiile de acțiune
aferente, vor contribui la prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, garantarea
drepturilor și libertăților cetățenești și a securității cetățeanului, protejarea proprietății publice și
private, precum și la asigurarea climatului necesar funcționării instituțiilor statului, astfel încât
România să devină un loc mai sigur și un stat pregătit.

1
Hotărârea Guvernului nr. 779/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale de ordine și siguranță publică 2015-2020
a fost publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 763 din 13 octombrie 2015.

5
Obiectivele generale de prevenire și combatere a fenomenului infracțional:

-Prevenirea și combaterea criminalității organizate, transfrontaliere și a terorismului;

-Prevenirea și combaterea macrocriminalității, în special a criminalității economico-


financiare și a corupției;

-Creșterea gradului de siguranță și protecție a cetățeanului;

-Creșterea nivelului de securitate a persoanelor fizice și juridice, precum și a entităților


statului în spațiul cibernetic;

-Consolidarea frontierei de stat și gestionarea problematicii migrației ilegale, azilului și a


integrării străinilor;

-Dezvoltarea capacității administrative și operaționale a structurilor cu atribuții în


domeniul ordinii și siguranței publice;

În contextul dinamicii accentuate a lumii globale, Strategia identifică o serie de riscuri și


vulnerabilități atât la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, cât și la nivel național.

Următoarele categorii de infracțiuni sunt considerate ca având un impact major asupra


ordinii publice și siguranței cetățeanului în perioada 2015-2020:

1. Migraţia ilegală.

2. Traficul de fiinţe umane.

3. Contrafacerea mărfurilor și produselor din domeniul sanitar și farmaceutic.

4. Infracțiuni economice săvârșite prin intermediul firmelor de tip “fantomă” –


rambursarea ilegală a TVA.

5. Producţia şi traficul de droguri sintetice.

6. Criminalitatea informatică.

7. Spălarea de bani.

De asemenea, au mai fost identificate 2 posibile ameninţări care trebuie avute în vedere
şi tratate ca posibile domenii de acţiune pentru grupările de criminalitate organizată, respectiv:

1. Infracţiunile în domeniul mediului – traficul ilicit cu deşeuri metalice/toxice.

2. Fraudele în domeniul energiei și fraudele rezultate din comerțul cu certificate verzi.

6
În context, Strategia națională de ordine și siguranță publică stabilește următoarele
obiective generale, obiective specifice și direcții de acțiune aferente acestora:

-OBIECTIVUL GENERAL nr. 1: Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,


transfrontaliere și terorismului.

-Obiectiv specific nr. 1.1: Creşterea capacităţii operaționale pentru prevenirea,


anticiparea și combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.

-Obiectiv specific nr. 1.2: Combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere


-îmbunătățirea cooperării în domeniu.

-Obiectiv specific nr.1.3: Prevenirea și combaterea traficului de persoane, inclusiv


prin creşterea nivelului de conştientizare a categoriilor sociale vulnerabile şi a gradului de
protecţie a victimelor traficului de persoane.

-OBIECTIVUL GENERAL nr. 2: Prevenirea şi combaterea macrocriminalității, în special


a criminalităţii economico-financiare şi corupţiei

-Obiectivul specific nr. 2.1: Prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și a altor


forme ale criminalităţii economico-financiare.

-Obiectivul specific nr. 2.2: Prevenirea și combaterea corupţiei.

-OBIECTIVUL GENERAL nr. 3: Creşterea gradului de siguranţă și protecție a


cetăţeanului

-OBIECTIVUL GENERAL nr. 4: Creşterea nivelului de securitate a persoanelor


fizice/juridice și entităților statului în spaţiul cibernetic

-Obiectivul specific nr. 4.1: Creşterea capacităţilor de răspuns la problemele cu


care se confruntă cetăţenii şi mediul de afaceri.

-OBIECTIVUL GENERAL nr. 5: Consolidarea frontierei de stat, gestionarea


problematicii migrației ilegale, azilului și integrarea străinilor

-Obiectivul specific nr. 5.1: Consolidarea frontierelor externe ale Uniunii


Europene.

-Obiectivul specific nr. 5.2: Combaterea migraţiei ilegale şi dezvoltarea unei


politici de returnare adecvate.

-Obiectivul specific nr. 5.3: Întărirea şi dezvoltarea în România a tuturor


componentelor Sistemului European Comun de Azil.

7
-OBIECTIVUL GENERAL nr. 6: Dezvoltarea capacității administrative și operaționale a
structurilor cu atribuții în domeniul ordinii și siguranței publice

-Obiectiv specific nr. 6.1: Eficientizarea managementului resurselor umane,


logistice și financiare.

-Obiectiv specific nr. 6.2: Îmbunătățirea proceselor decizionale și creșterea


capacității de absorbție a fondurilor europene.

Implementarea prezentei strategii constă în totalitatea activităților prin care aceasta este
pusă în aplicare, prin elaborarea și aplicarea unui plan de acțiuni corespunzător.

Planul de Acţiuni pentru Implementarea Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță


Publică 2015 – 2020 reprezintă instrumentul de implementare al Strategiei și conține termene,
instrumente manageriale, indicatori de performanță și cheltuieli necesare implementării
strategiei, acesta stabilind, totodată, acţiunile şi responsabilităţile concrete ce revin fiecărui
instituții / structuri cu atribuţii în domeniu.

Implementarea Strategiei revine fiecărei instituții / structuri, prin prisma strategiilor


naționale sectoriale, ce vor asigura o abordare integratoare a problematicilor/ domeniilor de
referință.

Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei participă şi alte structuri de aplicare a legii și


instituţii ale statului, precum şi organizaţii neguvernamentale, potrivit competenţelor şi în
condiţiile legii.

Procesul de monitorizare a Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță Publică 2015-2020


implică activități semestriale de colectare și analiză a datelor prevăzute în Planul de acțiuni, ce se
actualizează anual, precum și măsurarea rezultatelor, pentru a putea aprecia gradul de atingere a
obiectivelor, contribuţia diferitelor activităţi, dar şi pentru a putea lua măsuri corective în cazul
obiectivelor asumate neîndeplinite.

Scopul monitorizării este de a identifica sincopele și de a dispune corecțiile subsecvente


necesare fundamentării procesului de luare a deciziei, asigurând deopotrivă transparenţă şi o
bază pentru viitoarele acţiuni de evaluare.

Evaluarea strategiei se realizează anual sau ori de câte ori situația o impune și se
fundamentează pe informațiile colectate în cadrul procesului de monitorizare, având ca scop
elaborarea unei analize generale cuprinzătoare – Raport de evaluare privind rezultatele
îndeplinite prin intermediul Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță Publică 2015-2020,
precum și emiterea unor recomandări privind realizarea acțiunilor ulterioare.

8
Rolul de integrator al monitorizării și evaluării Strategiei Naționale de Ordine și
Siguranță Publică 2015-2020, inclusiv, prin prezentarea unor rapoarte de stadiu și de evaluare,
revine Direcţiei Generale Management Operaţional din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

9
CAPITOLUL I- ORDINEA ȘI SIGURANȚA PUBLICĂ IN ROMANIA

1.1.Definirea ordinii și siguranței publice

Conform dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de ”Ordine publică„ provine


din latinescul ordo, -inis, it. Ordine, și se referă la tipurile de ordine (economică socială și
politică) dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o
orânduire socială la alta și care se concretizează în funcționarea normală a aparatului de stat,
menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.2

Conform Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi


siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale,
ordinea publică, ca parte componentă a securităţii naţionale, reprezintă "starea de legalitate, de
echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor
legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor
constituţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se caracterizează
prin credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi
desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice,
morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate".3

Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul


poliţienesc pentru aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de
siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului
societate civilă - poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor.4

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică,
socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din
analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului, perpetuarea
fenomenului infracţional şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi, capacitatea de răspuns a
instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut.5

2
http://dexonline.ro/definitie/ordine
3
Hotărârea nr.196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de
realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale,
publicat în M.Of. nr. 243/23 mar. 2005.
4
Idem2
5
Idem 3

10
1.2. Noțiuni generale privind sistemul forțelor de ordine publică

1.2.1. Atribuțiile ordinii publice

Conform Ordonanţei De Urgenţă nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea şi


funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interen îndeplineşte
următoarele atribuţii principale în domeniul ordinii, siguranţei publice şi securităţii naţionale:

Fundamentează, în temeiul legii, proceduri în vederea protejării drepturilor și libertăților


fundamentale ale cetățeanului, precum și a patrimoniului public și privat.

-Structurile specializate, în funcție de competențele specifice ale acestora, planifică și


realizează activităţi în vederea combaterii și prevenirii criminalității organizate, a terorismului, a
traficului de persoane, a traficului și consumului ilicit de droguri, a criminalității infomratice,
precum și a faptelor antisociale.

-Coordonează, verifică şi urmărește implementarea măsurilor în domeniul traficului de


persoane, precum şi a politicilor din domeniul asistenței şi protejării acordate victimelor
acestuia,la nivel național, prin intermediul organelor de specialitate.

-În ceea ce privește activitatea de protecție a cetățenilor, obiectivelor și bunurilor, asigură


asistență, coordonează și întocmește măsurile și procedurile necesare. De asemenea asigură paza
obiectivelor ce au un grad ridicat de importanță, si care, potrivit legii,sunt în competența
acestora.

-Elaborează și implementează documente operaționale și strategice privind planificarea și


efectuarea capacității operaționale a forțelor de ordine si siguranță publică pe timp de pace, în
situații de criză și război.

-Desfăşoară prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi de prevenire şi


combatere a acţiunilor de nerespectare a regimului juridic al produselor militare şi al produselor
şi tehnologiilor cu dublă utilizare;

-Asigură executarea de proceduri specifice în vederea cercetărilor cu privire la săvârșirea


unor fapte de competență penală.

-Asigură protecţia martorilor.

-În situațiile stabilite prin ordin al ministrului, din fondul special destinat acestor situații,
poate recompensa cetățenii care ajută ministerul în vedrea îndeplinirii atribuțiilor funcționale.

-Desfășoară activități în vederea asigurării respectării regimului frontierei de stat și


coordonarea interministerială în acest domeniu.

11
-Intocmește şi utilizează Registrul naţional al armelor, sistemul național de evidență a
străinilor şi Cazierul judiciar. De asemenea asigură respectarea regimului juridic al străinilor pe
teritoriul României.

-Implementează politicile României în domeniul azilului;

-Organizează şi execută asigurarea medicală şi psihologică a personalului propriu care


participă la misiuni specifice.

1.2.2. Principiile de realizare a ordinii si siguranței publice

Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, se realizează în baza următoarelor


principii:

Principiul legalităţii se referă la respectarea legii în exercitarea atribuțiilor funcționale a


forțelor de ordine și siguranță, acestea desfășurându-se în spiritul legii, iar cetățenii sunt supuși la
îngrădirea drepturilor și libertăților constituționale decât atunci când aceștia încalcă legea și
cerințele civice firesti.

Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Structurile forțelor de ordine și siguranță


publică sunt dispuse la nivel teritorial și central în funcție de evoluția fenomenului infracțional.
De asemenea acestea sunt organizate din structuri cu competențe corespunzătoare dispunerii și
competențelor specifice unităților administartiv-teritoriale.

Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice are în vedere


competența forțelor de ordine și a organismelor de conducere de a anticipa și a reacționa prin
măsuri specifice, în timp optim, pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin ar putea
aduce prejudicii ordinii publice, prin evitarea escaladării acestora şi producerea unor evenimente
violente sau care ar putea afecta ordinea publică.

Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii se referă la pregătirea şi disponibilitatea


forţelor de ordine de a lucra în comun cu forțe ce au același specific,din alte state, de a executa
misiuni de menținere a păcii, precum și de suprimare a efectelor unor dezastre sau calamități,
atât pe plan internațional cât și pe teritoriul altor state.

Principiul nediscriminării se referă la adoptarea unei atitudini și unui comportament


imparțial, corect și nediscriminatoriu, față de toți cetățenii, indiferent de rasă, religie, sex,
apartenență politică, religie, avere sau statut social, de către forţele de siguranță și ordine
publică.

Principiul evitării surprinderii impune forțelor de ordine și siguranță publică ca în


situațiile care necesită folosirea armelor din dotare, aceștia au obligația de a soma si de a

12
atenționa , mai ales în cazul armelor de foc și acordarea timpului necesar pentru părăsirea zonei
de către cei implicați sau încetarea acțiunilor.

Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii are în vedere utilizarea forței


doar atunci când situația o impune,pe o perioadă scurtă de timp, atât cât se estimează că ar fi de
ajuns pentru atingerea obiectivului și diminuarea conflictului. Măsurile de constrângere vor fi
folosite numai dacă este imperios necesar și vor fi puse în practică în mod progresiv.

Principiul colaborării permanente cu comunitatea are în vedere cetățeanul și faptul că


forțele de ordine, în îndeplinirea sarcinilor funcționale, trebuie sa acționeze cu respect față
cetățeni.

Principiul inviolabilităţii persoanei impune interzicerea aplicării de măsuri coercitive


violente, rele tratamente sau tortură, asupra cetățenilor. De asemenea, acest principiu se referă la
drepturile cetățeanului atribuite prin constituție, și anume că orice persoană are dreptul la
integritate fizică și morală, la a i se respecta propria viață, la a fi judecat de către instanțele
judecătorești in cadrul unui proces just și echitabil.

Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Se referă la faptul că măsurile și


acțiunile întreprinse de către forțele de ordine și siguranță publică și de sprijin, în îndeplinirea
atribuțiilor funcționale referitoare la menținerea și stabilirea ordinii publice, trebuie să se
realizeze în raport cu pregătirea și dotarea specifică fiecărei categorii de forțe, precum și în raport
cu atribuțiile legale.

Principiul conducerii unitare are în vedere faptul că pentru atingerea scopurilor propuse
cu eforturi minime și rezultate superioare, este necesară o armonizare și sincronizare a acțiunilor.

13
1.3. Riscuri și vulnerabilități la adresa siguranței și ordinii publice și direcțiile de acțiune

1.3.1. Riscuri și vulnerabilități la nivel național

Consumul și traficul de droguri

Combaterea traficului de droguri reprezintă o prioritate, atât a tarilor membre ale Uniunii
Europene cât și a Guvernului României, fenomenul fiind tratat și în documentele strategice
naționale.

Poziția geografică a României favorizează includerea țării noastre în cadrul marilor


rețele de trafic internațional, alături de Bulgaria și Ungaria.

România reprezintă, în principal, o zonă de tranzit și destinatie temporara pentru


depozitarea drogurilor de mare . Gruparile criminale autohtone implicate în operațiuni de trafic
de substante interzise au de cele mai multe ori doar rolul de a ajuta sau derula operațiuni de
livrare a produselor narcotice spre alte state.

Fenomenul traficului de droguri este in continua expansiune,iar provocările sunt tot mai
mari, în special din cauza câștigurilor importante obținute de către liderii gruparilor organizate,
de diversificarea categoriilor de droguri introduse pe piaţă în ultimii ani si prin apariţia
anumitor substanţe psihoactive.

Portul Constanța faca țara noastră să constituie o principala poartă de intrare a


produselor și bunurilor provenite de pe piețele internatonale precum și o alternativă semnificativă
pentru accesul unor cantități însemnate de droguri către spațiul comunitar.

În ultimul timp, comercializarea legala pe piața din România a substanțelor psihoactive in


asa numitele „spice shop-uri”, a înregistrat o scădere drastica, ca urmare legilor adoptate si
actualizate continuu, activităților de combatere întreprinse de autoritățile competente.Cu toate
aceste, fenomenul ”drogurilor legale,, este departe de a fii total eradicat vânzarea si cumpărarea
acestor substanțe foarte periculoase s-a mutat si se realizează in mare parte, in mediul online.

Traficul de ființe umane

Traficul de fiinte umane reprezintă un foarte fenomen grav care aduce atingere
drepturilor fundamentale ale omului.Scopul este exploatarea sexuala sau prin muncă, obligarea
practicarii cerșetoriei sau desfășurarea unei multitudini de activități infracționale iar sumele de
bani provenite din acestea revin traficantilor.Metodele de recrutare sunt diverse:inselatoria,
santajul si/sau violenta fizica iar persoanele ajung de cel mai multe ori sa fie private de
documentele de identitate si de libertate, izolate și supuse amenințărilor.

14
Numărul cetățenilor români identificați ca traficanți sau victime ale traficului se menține
relativ constant începând cu anul 2011 cu toate aceste traficul de fiinte umane face anual mii de
victime in Romania, pe primul loc fiind exploatarea sexuala,urmata de munca fortata.
Majoritatea acestora provin din zone sarace si promisiuea unei vieti mai bune ii fac victime
usoare ale traficului de persoane.

Migrația ilegală

Formele organizate de migrație ilegală au drept scop obținerea de către grupări


infracționale specializate a unor câștiguri bănești din partea imigranților, ca urmare a facilitării
intrării sau șederii acestora într-o țară, prin încălcarea legislației acesteia.

România nu este o țară de destinație pentru migratorii ilegali dar este folosita ca tara de
tranzit.Fenomenul migrației ilegale se manifestă sub diverse forme, cele mai utilizitate fiind
traversarea ilegală a frontierelor între punctele de control a trecerii, ascunderea în diverse
mijloace de transport și utilizarea, de către migranți, a documentelor de identitate sau călătorie
falsificate sau contrafăcute ori a documentelor reale, aparținând altor titulari.

Gruparile ce usureaza migrația ilegală au o capacitate mare de a colabora eficient prin


intermediul rețelelor proprii create la nivel transfrontalier si sunt foarte fexilbile.

Frauda și evaziunea fiscală

Frauda și evaziunea fiscală limitează capacitatea statului de a acumula venituri și de a-și


pune în aplicare politica economică. Conform estimărilor Eurostat, la nivelul Uniunii Europene,
sume de bani nedeclarate și neimpozitate de ordinul zecilor de miliarde de euro, se află în
continuare în paradisuri fiscale, reducând veniturile fiscale naționale.

Conform datelor statistice Eurostat, se constată că, deşi economia subterană are o uşoară
tendinţă de scădere în România, nivelul acesteia continuă să se situeze la o cotă ridicată faţă de
media europeană (18,4%).

Integrarea europeană a condus la o contopire a economiilor statelor membre,


înregistrându-se din ce in ce mai multe tranzacții transfrontaliere, precum și diminuarea
costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții.

Procesul a generat avantaje enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, dar a


creat probleme in plus organelor de aplicare a legii nationale în ceea ce privește cooperarea
și schimburile de informații.

În tara noastra formele de manifestare a criminalității economico-financiare sunt intr-o


diversificare constanta atât în ceea ce privește fraudele fiscale, cât și munca la negru/gri, apar
modalități noi de operare, generând efecte negative directe asupra bugetului statului, stabilității
economice și crearii unui mediului de afaceri sanatos.

15
Fenomenul criminalitatii financiare este intr-o usoara scadere, în special în zona evaziunii
de masă.

Contrabanda cu produse accizabile și alte operațiuni ilicite preferate de rețelele


infracționale

Fenomenul infracțional al contrabandei se manifestă atât în interiorul teritoriului național,


cât și la nivelul frontierei de stat, cauzat de criza economică și financiară la nivel mondiala,
legislaţia diferenţiată şi slab dezvoltata în acest domeniu, precum și lungimea frontierei externe.

Limitarea activităților ilicite la intrarea pe teritoriul național se face prin acțiuni de


control în special la nivelul infrastructurii portuare și frontierei verzi.

Ca modalități ilicite preferate de anumite grupări infracționale organizate rețin atenția:

Aditivarea produselor petroliere cu uleiuri minerale achiziționate international și


comercializarea acestora ilegal drept carburanți pe piața.

Declararea unor achiziții de băuturi alcoolice cu acciză zero, în realitate fiind alcool pur
care este supus accizării;

Achiziționarea de diverse produse alimentare prin consemnarea în facturi a unor cantități


mult mai mici decat cele reale;

Realizarea unor compensări ilegale de TVA în domeniul produselor electronice,


electrocasnice și textile importate prin interpunerea, în circuitul comercial, de firme fantomă
autohtone și străine.

Contrafacerea şi infracţiunile care aduc atingere drepturilor de proprietate


intelectuală

În tara noastra, infracţiunile pe linia drepturilor de proprietate intelectuală


continuă să aibe repercusiuni majore asupra încasărilor la bugetul statului.

In Uniunea Europeana s-a constatat o crestere ingrijoratoare a contrafacerii


medicamentelor si produselor medicale,acest fenomen avand repercursiuni grave asupra sanatatii
si vietii celor ce le folosesc.

Corupţia

Comisia Europeană a publicat la începutul anului 2014, un studiu Eurobarometru care


arată faptul că 34% dintre români (media europeană fiind de 26%) consideră că s-au realizat
progrese în materia prevenirii și combaterii infracţiunilor de corupţie, România având cea
mai mare creştere din Uniunea Europeană la acest indicator în raport cu anul 2011.

16
Criminalitatea informatică

Criminalitatea informatică este un act de obicei efectuat de către un utilizator al unui


computer , care ilegal fură informații private privind indivizi sau companii. În unele cazuri,
această persoană sau grup de persoane ar putea fi doar rău intenționat și sa doreasca doar sa
produca distrugeri fara nici un fel de interes financiar.Exemple de infractiuni informatice:

-Pornografia infantilă, a face sau distribuirea de pornografie infantilă.

-Terorismul cibernetic, hacking, amenințări, șantaj indreptate catre o afacere sau o


persoană.

-Hărțuire online.

-Scrierea, crearea sau distribuirea de programe malware (de exemplu, viruși și spyware.)

-Spionajul unei persoane sau institutii.

-Fraudă, manipularea datelor, de exemplu, schimbarea înregistrările bancare pentru a


transfera bani într-un cont anume.

-Colectarea datelor de cont sau alte informații cu privire la alte persoane.

-Furtul de identitate.

-Furtul de proprietate intelectuală, Furtul proprietatii intelectuale al unei persoane sau


companii.

-Inșelarea cu scopul de a obține informații private sau personale despre o persoană.

-Accesului neautorizat, obținerea accesului la anumite informatii fara permisiune.

-Interceptarea convorbirilor telefonice.Conectarea unui dispozitiv la o linie telefonică


pentru a asculta conversațiile.

Criminaliatea prin intermediul internetului și sistemelor informatice este in continua


crestere în cazul infracțiunilor săvârșite de cetățeni români ce au drept ținte cetățeni, firme sau
instituții straine dar și un număr tot mai mare de cetățeni români și firme care devin victime ale
acestui tip de infracționalitate.

Tara noastra este o sursă pentru criminalitatea informatică, crescand numărul fraudelor
săvârșite in mediul online, in special al celor bancare, atacurilor informatice cu diverse programe
malware precum și a infracțiunilor impotriva siguranței și integrității datelor informatice.

17
1.3.2. Obiective și direcții de acțiune

În conformitate cu analiza Comitetului permanent pentru securitate internă, în urma


revizuirii propunerilor statelor membre, discutate la nivelul Uniunii Europene, Strategia
Națională de Ordine și Siguranță Publica 6 a stabilit un număr de obiective generale și specifice,
precum și direcțiile de acțiune pentru punerea în aplicare și îndeplinire a acestora.

La întocmirea acestor obiective, s-au avut în vedere prioritățile stabilite în Programa de


politici a UE 2014-2017, acestea fiind: migrația ilegală, armele de foc, criminalitatea cibernetică,
traficul de persoane, criminalitatea organizată, comerțul cu bunuri contrafăcute, fraudele și
traficul de droguri.

A. Criminalitatea organizată și terorismul reprezintă primul obiectiv general vizat, iar


pentru prevenirea și combaterea acestor fenomene, se au în vedere 3 obiective specifice și
direcțiile de acțiune aferente, specifice fiecăruia.

Primul obiectiv specific se referă la creşterea capacităţii operaționale în vederea


anticipării, prevenirii și combaterii criminalității organizate și terorismului, iar direcțiile de
acțiune în vederea atingerii acestui obiectiv sunt:

Identificarea și anihilarea rețelelor specializate în terorism și trafic de droguri.

Menținerea stării de performanță și disponibilitate a sistemelor informaționale, precum și


asigurarea securității acestora.

Îmbunătățirea permanentă și performatizarea continuă a rețelei privind schimbul securizat


de informații, precum și extinderea acesteia, astfel încât să poată fi utilizată de către toate
structurile cu atribuții competente, implicate în lupta împotriva criminalității organizate.

Eficientizarea și îmbunătățirea mecanismului de colectare structurată a informațiilor și


datelor , precum și a procedeelor și instrumentelor de analiză a acestora, utilizate în cadrul
activităților de cercetare penală și informativ operative.

Pentru urmărirea infracțiunilor grave, precum și în vederea prevenirii și depistării


eventualelor amenințări, este necesară optimizarea continuă a mecanismelor de alertă precoce și
a sistemelor de prevenire

Stabilizarea evaluării, informării și cercetării datelor prelucrate din teren, în vederea


reducerii traficului de droguri.

6
Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publica-proiect. http://www.mai.gov.ro/documente/transparenta/SNOSP
%202015-2020%20.pdf.

18
Extinderea acțiunilor de combatere și prevenire a criminalității grave, precum și a
terorismului.

Al doi-lea obiectiv specific are în vedere consolidarea coooperării în domeniul


criminalității organizate transfrontaliere cu scopul combaterii acestui fenomen.

Direcţiile de acţiune sunt:

-Participarea structurilor cu atribuții specifice în domeniul criminalității, la ciclul de


politici al Uniunii Europene, precum și intensificarea și dezvoltarea cooperarii internaționale.

-Consolidarea capacității de luptă împotriva criminalității transfrontaliere.

-Stabilizarea și dezvoltarea instrumentelor juridice axate pe recunoaștere reciprocă în


vederea facilitării anchetelor penale și a operațiunilor comune, atât cu state UE, cât și cu state
terțe.

-Realizarea posibilității de operare și accesare a diferitelor sisteme informaționale și


informatice folosite de structurile statelor membre, inclusiv utilizarea acestora în cadrul
operațiunilor comune

-Utilizarea instrumentelor europene în vederea continuării instruirii personalului cu


privire la cooperarea cu alte state ale Uniunii Europene.

Cel de-al treilea obiectiv specific vizează creșterea nivelului de conștientizare a


categoriilor sociale vulnerabile, precum și gradul de protecție a victimelor traficului de persoane,
în vederea prevenirii și combaterii traficului de persoane.

Direcţiile de acţiune pentru atingerea acestui obiectiv sunt:

-Facilitarea victimelor traficului de persoane în vederea participării la procedurile


judiciare; implicarea societății civile, specialiștilor de la nivel local și național, precum și a
instituțiilor, în dinamizarea activităților de prevenire a traficului de persoane.

-Descoperirea și anihilarea reţelelor infracţionale, specializate în migranți și traficul


de persoane.

- Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei, în general, şi a grupurilor de risc, în


mod special, privind implicaţiile traficului de persoane.

-Cooperarea cu societatea civilă în vederea creșterii gradului de asistență și protecție a


victimelor traficului de persoane .

19
B. Prevenirea și combaterea criminalității economico-financiare și corupției este cel
de-al doilea obiectiv general, iar strategia pentru îndeplinirea acestui obiectiv general, este
atingerea a 2 obiective specifice și direcțiile de acțiune a acestora.

Primul obiectiv specific are în vedere combaterea și prevenirea evaziunii fiscale precum
și a altor forme de criminalitate economico-financiară.

Direcţii de acţiune sunt:

- Dinamizarea aparatului informativ operativ,în vederea descoperii modalităților de


acțiune ilegală folosite de către persoane și firme implicate, precum și identificare acestor
persoane, î n vederea comiterii de acțiuni circumscrise macrocriminalității.

-Intensificarea și redimensionarea activităţilor de cercetare penală și operativ –


informativa pentru fapte de contrabandă, infracțiuni care aduc atingere drepturilor de
proprietate intelectuală și evaziune fiscală.

-Combaterea evaziunii fiscale prin dinamizarea măsurilor de prevenire, reducerea


economiei subterane și asigurarea unui mediu de afaceri în care să nu existe distorsiuni în ceea ce
privește competiția.

-Intensificarea măsurilor de combatere și prevenire a macrocriminalității, de către GIS,


prin supravegherea și protejarea teritoriului vamal comunitar și național, în special produsele cu
regim special precum și a comerțul și traficul ilegal cu produse accizabile și traficul cu produse
contrafăcute.

-Folosirea mecanismelor comune de evaluare a mediului de securitate de către Grupul


Interministerial strategic prin coordonarea coerentă și unitară a măsurilor ofensiv-anticipative.

-Formarea unor structuri de colaborare și cooperare, asemenea grupurilor speciale


multidisciplinare de tip task-force.

-Realizarea unui cadru de cooperare între organismele guvernamentale de acordare a


licențelor, a contractelor de achiziții, de reglementare, a autorizațiilor și a subvențiilor.

-Armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii


economico – financiare cu reglementările europene în materie, îndeosebi în domeniul
sechestrării şi confiscării activelor/bunurilor provenite din infracţiuni.

-Eficientizarea activităţilor de identificare şi indisponibilizare, în vederea confiscării a


produselor infracţiunilor şi creşterea nivelului de recuperare a prejudiciilor în cauzele privind
infracțiuni economico-financiare şi de spălare a banilor.

-Realizarea unor structuri de investigare în componența cărora să participe reprezentanți


din instituțiile cu atribuții, sub coordonarea operațională a GIS, în vederea desfășurării unor

20
acțiuni unitare și omogene, în concordanță cu modele care operează în statele membre ale
Uniunii Europene.

-Mărirea gradului de conștientizare și sensibilizare a cetăţenilor cu privire la riscurile la


care se supun prin implicarea în economia subterană.

-Combaterea infracțiunilor de spălare a banilor și diminuarea cumulării și


transferării de fonduri obținute ilegal, în străinătate.

Al doilea obiectiv specific se referă la combaterea și prevenirea corupție, iar direcțiile de


acțiune specifice pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt:

Implementarea strategiei naționale anticorupție la nivelul ministerului prin monitorizarea


planurilor sectoriale de acțiune.

Gestionarea coerentă, la nivel de instituție,a prevenirii și detectării conflictelor de interese


sau practicilor de corupție în domeniul achizițiilor publice, printr-o abordare comprehensivă a
acțiunilor anticorupție.

Depistarea zonelor vulnerabile și realizarea și dezvoltarea unor măsuri eficiente de


efectuare și realizare a unor evaluări sistematice privind aceste vulnerabilități.

Prevenirea și combaterea actelor de corupție care au legătură cu evaziunea fiscală


și infracțiunile de contrabandă.

Creșterea gradului de conştientizare a populației privind consecinţele corupţiei și


colaborarea cu structurile statului care au atribuţii în domeniul combaterii corupţiei

Direcțiile de acțiune privind îndeplinirea celui de al treilea obiectiv general cu privire la


creșterea gradului de protecție și siguranță a cetățeanului, sunt:

-În vederea asigurării climatului de siguranță și ordine publică, este necesară


implementarea de politici coerente în domeniul prevenirii criminalităţii și promovarea rolului
activ al cetățeanului în comunitate.

- Eficientizarea activităţii de combatere a infracţiunilor contra persoanei, a


patrimoniului precum și la regimul armelor, munițiilor și substanțelor periculoase.

- Creșterea nivelului de siguranță feroviară, navală, rutieră și aeriană.

-Asigurarea protecției patrimoniului cultural național și al ecosistemelor naturale


naționale.

-Creşterea calităţii serviciului de ordine şi siguranţă publică în beneficiul cetățeanului.

21
-În vederea asigurării unei reacții eficace și rapide, în cazul unor situații de criză sau
speciale, este necesară evaluarea și creșterea mobilității structurilor de ordine și a capacității de
intervenție.

- Dezvoltarea procesului integrat de gestionare a situațiilor speciale și de criză în


vederea asigurarea protecției si siguranței cetățeanului.

C. Creșterea nivelului de securitate a persoanelor fizice /juridice și entitățile statului


în spațiul cibernetic, reprezintă cel de al patrulea obiectiv general.

Pentru îndeplinirea cerințelor acestui obiectiv, s-a stabilit un obiectiv specific, și anume:
Creşterea capacităţilor de răspuns la problemele cu care se confruntă cetăţenii şi mediul de
afaceri.

Direcţii le de acţiune în vederea îndeplinirii acestui obiectiv specific sunt:

- Dezvoltarea planurilor de punere în aplicare a Strategiei de Securitate Cibernetică a


României (aprobată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, la data de 05.02.2013).

-Dezvoltarea instrumentelor tehnice (percheziţii informatice, acces şi prelucrare de


date) şi a instrumentelor de investigare şi monitorizare prin Internet în domeniul investigării
criminalităţii informatice.

Asigurarea, la nivel național, a caracterului unitar al procedurilor de protective a infrastructurilor


cibernetice de interes național.

-Cooperarea cu celelalte state membre pentru promovarea utilizării active a


sistemelor informatice pentru combaterea terorismului, de avertizare timpurie și a platformelor
informatice care facilitează privind schimbul reciproc de informații în cazul incidentelor cauzate
de explozii, substanțe chimice, biologice și nucleare.

- Întărirea securității infrastructurii IT.

- Îmbunătăţirea capacităţii de prevenire, investigare şi combatere a criminalității


informatice.

-Participarea activă şi contribuţia în cadrul Centrului European pentru Infracţiuni


informatice de la nivelul Europol.

- Consolidarea cooperării în domeniu, îndeosebi pentru regiunea Mării Negre şi


parteneriatul estic.

22
D. Consolidarea frontierei de stat, gestionarea problematicii migrației ilegale,
azilului și integrarea străinilor este obiectivul general cu numarul cinci.

Primul obiectiv specific este consolidarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

Direcţii de acţiune:

- Implementarea de noi tehnologii de supraveghere și control la frontiera externă a


Uniunii Europene, precum și dezvoltarea celor existente, în funcție de situația operativă și de
analizele de risc efectuate.

- Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii și certificarea punctelor de trecere a


frontierei conform standardelor europene și necesităților impuse de traficul de mărfuri și
pasageri.

-Întărirea cooperării și a schimbului de informații între structurile și instituțiile


componente ale Grupului Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de
Stat.

-Asigurarea participării personalului la programele de pregătire specifice din țară și


străinătate.

-Asigurarea cheltuielilor necesare mentenanței tuturor echipamentelor și


sistemelor destinate combaterii infracțiunilor din competența de investigare, precum și celor
destinate supravegherii și controlului frontierei de stat.

-Dezvoltarea Sistemului European de Supraveghere a Frontierelor (EUROSUR).

-Dezvoltarea contribuţiei României în cadrul iniţiativelor de cooperare regionale,


internaţionale, în special în cadrul agenţiilor europene cu atribuţii în domeniul managementului
frontierei, combaterea infracţionalităţii transfrontaliere etc. (Frontex, Oficiul European de Sprijin
pentru Azil etc.).

-Continuarea implementării aquis-ului Schengen.

E. Funcționarea, întreținerea și securitatea Sistemului Informatic Național de


Semnalări (SINS), asigurarea accesului autorităților naționale competente la acesta,
precum și participarea României la Sistemul de Informații Schengen.

Obiectivul specific numărul doi vizează combaterea migraţiei ilegale şi dezvoltarea


unei politici de returnare adecvate.

Direcţiile de acţiune sunt:

-Întărirea capacităţii administrative a structurilor cu atribuţii în domeniul


combaterii migraţiei ilegale.

23
-Întărirea cooperării şi a schimbului de informaţii între structurile de aplicare a legii cu
competenţe în prevenirea și combaterea migraţiei ilegale.

-Susţinerea eforturilor Uniunii Europene pentru dezvoltarea politicilor în domeniul


returnării şi readmisiei.

-Întărirea controlului legalității șederii cetăţenilor proveniți din state terțe pe


teritoriul României și punerea în aplicare măsurilor de returnare şi a celor restrictive.

-Dezvoltarea cooperării cu ţările terţe cu potenţial migrator.

Cel de al treilea obiectiv specific are în vedere întărirea şi dezvoltarea în România a


tuturor componentelor Sistemului European Comun de Azil.

Direcţii de acţiune:

-Consolidarea capacității administrative a structurilor cu atribuții în domeniul azilului.

-Asigurarea accesului neîngrădit la procedura de azil și respectarea principiului


nereturnării.

-Asigurarea condițiilor de trai pentru solicitanții de azil în conformitate cu standardele


internaționale în vigoare.

-Asigurarea compatibilităţii și interoperabilităţii cu sistemele de azil din alte state


membre și cooperarea cu Biroul European de Sprijin pentru Azil.

-Asumarea obligaţiilor de către România privind relocarea şi participarea activă a


României la eforturile internaţionale pentru identificarea unor soluţii de reglementare
durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională.

Obiectivul general numărul sase tratează dezvolatarea capacității administrative și


operaționale a structurilor sarcini în domeniul ordinii și siguranței publice. Pentru atingerea
acestui obiectiv principal trebuiesc luate în vedere două obiective specifice.

Primul obiectiv specific este eficientizarea managementului resurselor umane,


logistice și financiare.

Direcțiile de acțiune:

-Stabilirea unui raport optim între resursele umane, logistice şi financiare alocate, în
funcție de volumul şi complexitatea activităţii şi rezultatele aşteptate.

- Implementarea unor instrumente moderne de lucru pentru realizarea unui

-Management integrat al resurselor umane, logistice și financiare.

24
- Dezvoltarea infrastructurilor IT&C, precum şi a capabilităţilor logistice, prin
adaptarea conceptuală, structurală şi acţională cu dimensiunile, specificul şi atribuţiile
structurilor.

-Reproiectarea sistemului de formare profesională și a cadrului incident sistemului de


recrutare, selecție și promovare a resurselor umane, potrivit nevoilor instituționale.

- Creşterea calităţii serviciilor, reducerea birocraţiei şi simplificarea procedurilor


administrative.

- Dezvoltarea și implementarea unei strategii sanitare profilactice, reprezentată de


prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea și consolidarea sănătății personalului pentru
menținerea și întărirea capacității de efort a personalului.

-Identificarea de noi metode, proceduri și instrumente de lucru în scopul eficientizării


activității și creșterii capacității administrative instituționale.

- Îmbunătățirea comunicării publice, interacțiunii cu mass-media, organizarea de


campanii de comunicare publică.

Al doilea obiectiv se referă la îmbunătățirea proceselor decizionale și creșterea


capacității de absorbție a fondurilor europene.

Direcțiile de acțiune sunt:

- Creșterea capacității de planificare strategică și bugetară.

- Dezvoltarea unui mecanism de monitorizare și evaluare a serviciilor publice prestate de


structurile ministerului și corectarea derapajelor de la parametrii previzionați.

- Dezvoltarea capacităţii de atragere a fondurilor nerambursabile, în corelare cu


obiectivele strategice instituționale.

- Inițierea și desfășurarea procesului de pregătire la nivel instituțional ocazionat de


preluarea de către România, a Președinției Consiliului UE, în anul 2019.

25
CAPITOLUL II – SISTEME DE ORDINE PUBLICĂ ÎN EUROPA

2.1. Sisteme de ordine publică în România

În România, sistemul naţional de asigurare a ordinii publice cuprinde ansamblul


format din legislaţie, autoritaţile şi organele administraţiei publice, instituţiile, forţele şi
resursele create şi pregătite special, care acţionează pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, protecţia proprietăţii publice şi private, funcţionarea normală a statului de drept.

Sistemul Național de Ordine publică cuprinde legislaţia; forţele de ordine publică;


pregătirea și conducerea.

Legislaţia reprezintă cumulul de acte normative de actualitate în temeiul cărăra


funcționează activitatea de ordine publică.

Principalele acte normative care reglementează activitatea de ordine publică, sunt:

Legea nr. 415/20027 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de


Apărare a Tării prin care sunt compatibilizate toate aspectele referitoare la locul şi rolul
acestuia în cadrul sistemului autorităţilor şi instituţiilor publice ale statului cu prevederile
Constituţiei.

Legea nr. 550/20048 în care este stipulat faptul că: „ Jandarmeria Română este instituţia
militară specializată a statului", și care are ca obiective principale asigurarea şi restabilirea
ordinii publice, combaterea şi prevenirea infracţiunilor, precum şi neutralizarea actelor
suspecte şi teroriste pe teritoriul României;

Legea nr.218/20029 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române potrivit căreia


Poliţia Română este instituţia specializată a statului, care exercită pe teritoriul ţării atribuţiile
privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, a proprietăţii private
şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice în
condiţiile legii.
Activitatea poliţiei constituie un serviciu public specializat şi se realizează în interesul
persoanei, al comunităţii precum şi în sprijinul instituţiilor statului, cooperează cu

7
Legea nr.415 din 27 iunie 2002privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, publicat
în M.Of. nr. 494/10 iul. 2002.
8
Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, publicată în M.Of nr.1175 din
13.12.2004.
9
Legea nr. 218 din 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane publicata in M.Of nr. 305 din 9 mai
2002.

26
instituţiile statului şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale,
precum şi cu persoanele fizice şi juridice.

Legea 371/200410 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare


stipulează faptul că scopul creării Poliţiei Comunitare este „creşterea eficienţei pazei
bunurilor şi activităţilor de apărare a ordinii publice, a vieţii şi integrităţii persoanelor".

Legea nr. 60/199111 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, completată şi


modificată cu Legea nr. 31/2004. În cazul în care adunările publice îşi pierd caracterul paşnic şi
civilizat, poliţia şi jandarmeria vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor
ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică, pun în pericol viaţa, integritatea corporala a
cetăţenilor, a forţelor de ordine sau ameninţă cu devastări ori distrugeri de clădiri şi alte bunuri
de interes public sau privat;

Legea nr 61/199112 cu modificările ulterioare, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a


unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. Această lege prevede faptele care
încalcă unele norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, comise de persoane sau
grupuri de persoane care constituie după caz infracţiuni sau contravenţii şi sunt sancţionate
conform legii.

Forţele de ordine publică se compun din:

-Forţe specializate de ordine publică;

-Forţe complementare de ordine publică;

-Forţe de excepţie pentru apărarea ordinii publice.

Conceptul de forţă de ordine publică în sens larg, desemnează acele forţe investite,
îndrituite să exercite dreptul de poliţie: instituţii şi autorităţi cu competenţe şi atribuţii în
materie de ordine publice, cu dreptul de a soma pe orice în scopul de a respecta anumite reguli
de conduită pe care le-a încălcat, cu alte cuvinte au dreptul de a chema la ordine.

În sens restrâns, forţele de ordine publică includ doar acele forţe care asigură servicii de
ordine, de menţinere ori restabilire a ordinii publice, indiferent de acţiunile şi persoanele care
provoacă tulburarea acesteia, adică forţele, efectivele de jandarmi şi poliţie.

10
Legea 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare publicata in M. Of. nr. 878 din
27.9.2004.
11
Legea nr. 60/1991 - organizarea si desfasurarea adunarilor publice, republicata la 14 martie 2014, in MOf. Partea I,
nr. 186 din 14 martie 2014.
12
Legea nr. 61/1991 - sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii
publice, republicata la 7 februarie 2014 in M.Of, Partea I, nr. 96, din 7 februarie 2014.

27
Într-o altă accepţie, forţele de ordine publică reprezintă autoritatea statului investita prin
lege cu atribuţii şi competenţe în materie de ordine publică cărora li se conferă sarcini în
exercitarea dreptului de poliţie a statului.

Structura forțelor ordine publică are în componența sa forțe de sprijin, forțe


complementare, forțe principale și forțe de excepție.

Forţele principale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt reprezentate de


structurile de poliție și jandarmi, care constituie elementele de bază a structurilor abilitate să
gestioneze probleme din domeniul ordinii publice ataât pe timp de pace cât și e timp de război.

Forţele de sprijin sunt compuse din structuri speciale de intervenție și protecție, din
cadrul Ministerului Administrației și internelor. Aceste structuri sunt de protecție civilă,
pompieri, aviație și poliție de frontieră.

Forţele complementare sunt formate din structuri ale:

-Ministerului Apărării Naţionale.

-Serviciului de Pază și Protecție.

-Garda Financiară.

-Poliţia Comunitară şi Locală.

-Serviciului Român de Informaţii.

-Pompieri civili.

-Agenţia Sanitar-veterinară.

-Garda de Mediu.

-Unități civile de protecţie şi pază.

Forţele de excepţie activează numai în situații speciale prevăzute de lege, având rolul de
a stabili ordinea constituțională , în situați în care instituțiile democratice sunt în pericol și
restabilirea ordinii publice nu a putut fi realizată de către forțele principale, de sprijin sau cele
complementare.

Forțele de excepție au în componență structuri specializate ale: Serviciului de Informații


Externe, Serviciului Român de Informații, serviciul de protecție și pază și Ministerului Apărării
Naționale, acestea acționând în vederea menținerii, asigurării și restabilirii ordinii publice.

Menţinerea ordinii publice constă în toate activitățile și măsurile întreprinse și


desfășurate zi de zi de către forțele de ordine și siguranță publică, în vederea protejării drepturilor

28
fundamentale ale cetățenilor, pentru funcționarea normală a instituțiilor statului, precum și
pentru protejarea normelor de conduită civică, de conviețuire socială și a avutului public și
privat.

Asigurarea ordinii publice în acele măsuri ce se iau în vederea prevenirii și descurajării


unor acțiuni car au drept scop manifestări de violență sau tulburare socială, ce pot fi întreprinse
în timpul manifestațiilor publice, activităților sportive sau culturale, precum și în cadrul altor
manifestații cu participare numeroasă. Aceste măsuri se întreprind de către forțele principale și
de sprijin, în funcție de competențele acestora în vederea respectării legalității celor ce participă
la astfel de evenimente.

Restabilirea ordinii publice se referă la acele situații în care aceasta a fost grav
tulburată, iar pentru repunerea acesteia în faza inițială, trebuiesc întreprinse o serie de măsuri
legale, abordate prin mijloace pașnice sau prin folosirea exclusivă a forței.

Pregătirea forţelor de ordine publică se realizează prin organismele


specialconstituite la nivelul organelor administraţiei publice centrale de specialitate.

În Ministerul Administraţiei şi Internelor efectivele forţelor de ordine se pregătesc în


instituţii militare de învăţământ, unităţi militare, prin cursuri şi în cursul programelor de
cooperare interna şi internaţionala, sau prin sistemul specific de instruire a personalului activ.

Conducerea Sistemului Naţional de Ordine Publică este realizată de


Autoritatea Naţională de Comandă care cuprinde președintele României, Parlamentul, Guvernul,
Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Ministerul Administrației și Internelor precum și autorităţi
ale administraţiei publice locale și centrale cu sarcini specifice în domeniul ordinii publice.

29
2.2. Sisteme de ordine publică în statele Uniunii Europene

2.2.1. Sisteme de ordine publică in Marea Britanie

Comunitatea trebuie sa aibă sentimentul de protecție, iar eforturile în această direcție sunt
concretizate prin numeroase acţiuni ale poliţiei comunitare: campanii de relaţii publice, planuri
de supraveghere în cartiere, asociaţii de întrajutorare, acţiuni consultative, aşa cum sunt
mandatate de legislaţia specifică.

Există 52 de forțele de poliție din Marea Britanie, organizate în principal la nivel local.
Politia Metropolitana are responsabilitati doar in Londra.13

Fiecare forta de politie în Anglia și Țara Galilor raspunde unei autoritatati formată din
consilieri locali, magistrați și membri independenți. Din aprilie 1996, autoritatea în Scoția
cuprinde patru formatiuni diferite de consilieri locali. Poliția din Irlanda de Nord, (Royal Ulster
Constabulary), este o autoritate independentă de poliție numita de către secretarul de stat
responsabil pentru Irlanda de Nord. Din motive istorice, Ministerul de Interne este responsabil
pentru Politia Metropolitana londoneza.

Forțele provinciale sunt conduse de un politist șef, polițist-șef adjunct și șef polițist
asistent. Rangurile in Poliția Metropolitana sunt comisar, comisarul adjunct, comisarul asistent,
comisar asistent adjunct și comandant.Celelalte grade sunt aceleași în toate forțele de politie - șef
administrator, administrator, inspector șef, inspector, sergent și polițist.

In fiecare forta de politie opereza un birou consultativ ce se ocupa cu probleme


comunitatii locale.Acestea sunt compuse din reprezentanți ai poliției, purtatori de cuvant,
consilieri locali si grupuri comunitare. EI folosesc sondaje de opinie realizate in randul
cetatenilor pentru a furniza informații cu privire la atitudinea publica, a imbunatati comunicarea
dintre politie si comunitate si de a modela standardele de servicii furnizate.

Majoritatea muncii de politie este facuta de politistii din strada care sunt în contact
permanent cu publicul. Ei patrulează pe străzi pe jos, sau în mașini, dau sfaturi și să se ocupe cu
tulburările de orice natura. Poliția de asemeanea este implicata în înființarea "patrulelor de
cartier" compuse din civili, încurajarea rezidenților de a fi atenti la proprietățile din zona lor și
transmiterea de informații la poliție despre persoane suspecte sau vehicule. Există aproximativ
150.000 de ofițeri de poliție in Marea Britanie, dintre care în jur de 12 la suta sunt femei. În
Anglia există în prezent aproximativ 2.200 de ofițeri aparținând minorităților etnice. Guvernul a
stabilit recent obiective pentru a îmbunătăți această cifră în întreaga țară.14

13
Law enforcement in Great Britain, http//:ww.w.wikipedia.org
14
Law enforcement in Great Britain, http//:www.wikipedia.org

30
Ministerul de Interne din Anglia a introdus serviciul de patrulare în echipă, prin
asocierea poliţiştilor de zonă, poliţiştilor de patrulare mobilă şi detectivilor locali.

Poliţia din Anglia a întreprins unele schimbări organizaţionale care au condus la


reducerea forţelor sale cu circa o treime. Deşi o asemenea centralizare poate prezenta unele
riscuri pentru autonomia locală şi, probabil, se află în contradicţie cu unul dintre principiile
activităţii de poliţie comunitară,.

Colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale este crescută, de exemplu utilizarea


lucrătorilor voluntari în activităţi ca: supravegherea zonelor rezidenţiale, sprijinirea tinerilor,
instruirea şi educarea adulţilor, precum şi implicarea în activităţile corecţionale si de prevenire
desfăşurate de comunitate.

Un alt aspect al cooperării dintre instituţii este cel al legislaţiei poliţiei comunitare, care
cere ca în fiecare autoritate locală să fie înfiinţate grupuri consultative care să includă consilieri
locali, membri locali ai parlamentului, reprezentanţi ai organismelor locale, ai poliţiei şi
reprezentanţii cetăţenilor.

Pornind de la ideea că atitudinile rasiste nu constituie o trăsătură individuală, ci mai ales


un efect al unor probleme de natură complexă ce proliferează într-o atmosferă propice, s-a
reliefat nevoia pentru formarea unor specialişti pentru relaţii între minorităţi. Pe de altă parte, s-a
solicitat ca, pe lângă instruirea individuală, să se ia în calcul caracterul departamentului, istoria
comunităţii şi sprijinul instituţional pentru îmbunătăţirea relaţiilor între minorităţi.

În urma analizelor realizate, s-a observat că o instruire eficientă presupune alternarea


perioadelor de învăţare cu practica din teren, desemnarea unui mentor ca model de practica, si
realizarea faptului ca munca de poliţie în comunitate este mai degrabă dinamică decât statică.

2.2.2. Sisteme de ordine publică in Franța


Poliția franceză este formata din trei forțe centralizate - dintre care două au aceeași
misiune si opreaza la nivel național: Poliția Națională și Jandarmeria Nationala iar Poliția
Municipală actioneaza local.

Poliția Națională

Poliția Națională este o forță civilă sub jurisdicția Ministerului de Interne și în primul
rând responsabila pentru zonele urbane.

Rolul Poliției Naționale este, în general pentru a se asigura că legile sunt respectate și
aplicate. Eforturile sunt, de asemenea, îndreptate catre prevenirea delincvenței.Atributii:

Conduce operațiunile de siguranta publica (de exemplu, patrulare,controlul traficului,


controalele de identitate)

31
Sub supravegherea sistemului judiciar, desfășoară anchete penale, servește mandate de
căutare, etc. precum și cateva atributii "judiciare " in anchetele penale.

Politia Nationala este sub autoritatea ministrului de Interne. În partea de sus a ierarhiei
poliției este Direcția Generală a Poliției Naționale.

Poliția Națională cuprinde aproximativ 150.000 de angajați, împărțiți în două categorii:


ofițeri de poliție și angajați administrativi.

Personalul de poliție este recrutat pe baza concurs.Instruirea este facuta în școli


specializate.

Franța are mecanisme de evaluare internă și externă, care să asigure un comportament


corespunzător in cadrul politiei.

Jandarmeria franceză este o forță de poliție sub controlul administrativ al Ministerului


de Interne.

Jandarmeria franceză este o instituție militară creată pentru a asigura siguranța publică.
Aceasta garantează protecția persoanelor și a proprietăților lor, informează, avertizează și
salveaz. În plus față de asigurarea menținerii ordinii publice și aplicarea legislației, aceasta poate
contribui, de asemenea, la apărarea militară a națiunii.

Aceasta este responsabila cu zonelor rurale franceze și orașele mici, de obicei, cu o


populație mai mică de 20.000.

Jandarmeria franceză este o parte integrantă a forțelor armate.Este administrata si


organizata de Ministerul Apărării.

Jandarmeria franceză are două unități principale: Biroul Jandarmeriei îndeplinește funcții
poliției judiciare dar si obisnuite.

Jandarmeria Mobila nu desfășoara activități judiciare, dar se deplaseaza pentru a ajuta


alte organe de lege sau de a efectua propriile sarcini. Datoria lor in principal este cea de a
menține ordinea publică.

În martie 2005, numărul total al personalului era in jur de 104.0015

15
General information and policing in France, http//:www.polis.osce.org

32
2.2.3. Sisteme de ordine publică in Italia

Toate fortele politienesti din Italia se află sub autoritatea Ministerului de Interne care le
coordoneaza prin Departamentul de Protecție Publică. Pe plan local, Poliția Statala este sub
autoritatea prefectului, care colaborează cu șeful local al Poliției de Statale.

Poliţia Locală este sub autoritatea primarului, dar reponsabilitatile ofițerilor locali sunt mai
reduse, în timp ce Carabinieri, Poliția de stat și Garda finaciara sunt întotdeauna la datorie chiar
și în timpul concediilor și vacanțelor.

Poliția de stat este poliția națională civilă din Italia. Ca și atribuții principale are
patrularea, investigația și de asemena menținerea ordinii si disciplinei pe autostrăzi, precum și
supraveghearea securității căilor ferate, podurilor și căilor navigabile.

Este o forță de poliție civilă, în timp ce Carabinieri sunt militari. Cu toate că este o forță
de poliție civilă, organizarea departamentelor sale este oarecum de tip militar. Are sediul la
Roma, dar și diviziuni regionale și provinciale pe întreg teritoriul italian.

Garda financiară este un corp de politie sub autoritatea Ministerului Economiei și


Finanțelor.

Corpul este responsabil de activitățile financiare, economice, sistemul judiciar și


siguranța publică: evaziunea fiscală, infracțiunile financiare, contrabanda, spălarea de bani,
traficul internațional de droguri ilegale, a imigrația ilegala, vamile și frontierele, încălcarea
drepturilor de autor, operațiunile anti-mafie, frauda bancara, criminalitatea informatică,
contrafacerea, finanțarea terorismului, menținerea ordinii publice și a siguranței, apărarea
politică și militară a frontierelor italiene.

Garda financiară are în componența sa aproximativ 68.000 de soldați care lucrează ca


agenți, subofițeri și ofițeri. Agenții săi sunt membrii Europol și ai Oficiul European de Luptă
Antifraudă.Garda Financiara are de asemenea, peste 600 de bărci și nave și mai mult de 100 de
aeronave să-și îndeplinească misiunile de patrulare în apele teritoriale ale Italiei.

Carabinieri este numele comun pentru Jandarmerie. Aceștia deservesc, ca și poliția


militară.Până de curand doar barbatilor le era permis să devină parte a fortelor armate orice dar
reformele militare recente permit femeilor să servească în armată italiană, inclusiv
Carabinieri.Având indatoriri militare cat si de poliție civilă, Carabinieri sunt de obicei chemati la
datorie ca polițiști în timpul evenimentelor mari și demonstrațiilor.

Carabinierii au devenit o forță armată separată (alături de armata, Marina și Forțele


Aeriene).Unități au fost detasate peste tot în lume, în misiuni de menținere a păcii, inclusiv
Bosnia, Kosovo, Afganistan și Irak.

33
Poliţia Penitenciarelor operează în cadrul sistemului penitenciar italian și au principală
sarcină transportul si paza deținuților.

Departamentul de investigații anti-mafie este o organizație comună subordonată


Poliției Statale, având ca principală activitate lupta împotriva crimei organizate. Operațiunile sale
includ investigații preventive, anchete judiciare, și relațiile internaționale, investighează
caracteristicile, obiectivele și metodele de operare a mafia cat și contactele interne si
internationale.

Direcția Centrală de Antidrog este o organizație comună a Poliței Statale,Garzii


Financiare si Carabinierilor care are atribuții în lupta împotriva traficului de droguri.

Poliția Provincială este o poliție locală prezenta numai în unele dintre cele 109 provincii
ale Italiei. Principalele sarcini sunt de a aplica legile regionale și naționale de vânătoare și
pescuit, dar s-au extins și în protectia animalelor sălbatice și a mediului.

Poliția municipală are ca principală îndatorire de a pune în aplicare reglementările locale


și legile de circulație; de asemenea, se ocupa cu infracțiuni minore, iar în orașele mari
cooperează cu forțele de poliție naționale pentru a preveni și reprima infractiuni majore.

În unele regiuni Poliția Provincială și Poliția municipală sunt grupate sub numele de
Poliție Locală, deși păstrează propria organizare internă.Ambele se bazeaza pe Politia Statala
pentru sprijin stiintic sau alte forme de asistenta.

2.2.4. Sisteme de ordine publică in Spania

Două instituții sunt însărcinate cu responsabilitatea de poliție în Spania: Poliția Națională,


o forță civilă care opereaza cea mai mare parte în zonele urbane, precum și Garda Civilă o
agenție de poliție cu caracter militar. Amebele intră sub jurisdicția Ministerului de Interne.
Comunitățile autonome de pe teritoriul Spaniei, si-au creat forțe de poliție proprii, care depind de
propriile guverne autonome, sunt instalate și au competențe de securitate publică doar în zona
geografică respectiva. Cele mai multe comunitati au de asemenea, propriile lor poliții locale ale
căror funcții principale sunt legate de traficul urban, infracțiuni minore și tulburări mici de
sigurata publică. In cadrul Ministerului Finanțelor,exista o mica agentie care se ocupa cu
supravgherea vamală si problemele de contrabandă.

Poliția Națională

Poliția Națională spaniolă este o entitate civilă armata gestionat de catre Direcția
Generală de Poliție și Garda Civilă, care intră sub autoritatea Departamentului de Stat al
Securității în Ministerul de Interne. Acesta funcționează în toate capitalele celor cincizeci de
regiuni spaniole.

34
Funcțiile sale principale sunt:

-Supraveghează respectarea legislației naționale

-Protejeaza viața, proprietatea personală și a bunurile.

-Protejeaza clădirile publice,anumite zone si persoane foarte importante.

-Menține și / sau restabileste ordinea și siguranța publică.

-Prevenirea criminalitatea și urmărieste penal infractorii.

-Investigheaza infracțiuni, identifica și aresteaza infractorii,colecteaza și conserveaza


probe penale.

-Colectarea și analizeaza informații relevante pentru securitatea publica nationala.

-Cooperează cu alte instituții în situații de catastrofe naturale sau de mare risc.

-Emite acte nationale de indentificare și pașapoarte;

-Efectueaza controlul frontierelor.

-Pune în aplicare legi referitoare la aspecte externe, azil, refugiați, extrădare și migrație.

-Monitorizarea reglementărilor jocurilor de noroc.

-Investigheaza și urmăreste infracțiunile legate de droguri.

-Cooperează cu alte agenții naționale și internaționale de aplicare a legii.

-Monitorizeaza activitățile companiilor private de securitate.

Începând cu anul 2006, Poliția Nationala numara aproximativ 50.000 angajati


responsabili pentru siguranța și securitatea a aproximativ 23 de milioane de oameni ce constituie
populația urbană din Spania,aproximativ 58% din totalul populației spaniole. Acest lucru se
traduce în aproximativ doi ofițeri de poliție pentru fiecare 1.000 de locuitori din mediul urban.16

Garda Civilă

Garda Civilă spaniolă este o instituție armată de natură militară, a cărei corp superior este
Direcția Generală de Poliție și Garda Civilă, sub autoritatea Departamentului de Stat al
Securității din Ministerul de Interne.

De la fondarea sa inițială, Garda Civilă spaniolă a servit ca o forță de ordine publică


dotata cu o structură de natură militară și conceputa pentru a îndeplini funcțiile legate de

16
General information and policing in Spain, http//:www.polis.osce.org

35
prevenirea și investigarea criminalității, precum și securitatea și protecția vieții, proprietatea
personală și bunurile.

Garda Civilă spaniolă este mandatata să:

-Garanteze siguranța publică și menținerea ordinii publice pe întreg teritoriul (terestru,


maritim și spațiul aerian) în limitele competenței sale;

-Efectuează supravegherea, controlul și protecția locurilor si institutiilor publice.

-Previne actele criminale.

-Oferă protecție fiscala statului împotriva contrabandei și fraudei (de exemplu executa
atributii de poliție de frontieră, vamă, controlul frontierelor, distrugerea rețelelor de imigrație
ilegală).

-Asigură circulația trafic ordonat și securitate rutieră pe arterele de circulație interurbane;

-Ajuta si protejeaza populația civilă, intervenind pentru a atenua situatii cu risc ridicat (de
exemplu, catastrofe naturale).

-Asista poliție judiciară, judecătorii și tribunalele, precum și cu procurorii în investigarea


infractiunilor, reținerea suspecților, elaborarea de rapoarte tehnice, precum colectarea și păstrarea
probelor.

-Obține și analizeaza date de interes pentru siguranța publică, în special în lupta


împotriva terorismului.

-Pune în aplicare transfere interurbane de prizonieri, detinuti si martori.

-Protejeza populatia de arme și explozibili.

Structura administrativă: 2.100 secții de poliție; 200 de birouri; 57 sedii provinciale și 17


sedii regionale.

Din 2004, Garda Civilă spaniolă numara peste 73.000 de agenți, dintre care mai mult de
2.500 sunt femei. Mulți dintre ei au pregătire de înaltă specializare în diverse domenii, precum
domeniul fiscal, criminologie și explozibili.17

2.2.5 Sisteme de ordine publică in Portugalia


17
General information and policing in Spain, http//:www.polis.osce.org

36
Portugalia are trei organizații naționale de poliție, un serviciu de frontieră și controlul
imigrației precum si paza de coastă. Procurorul General asigură supravegherea legală și un
consiliu coordonator supraveghează coordonarea operațională. În ceea ce privește Politia
Nationiala ,Portugalia are: Poliția Judiciara (investighează crime violente, organizate și
criminalitatea financiară.) Poliția pentru siguranta pubica asigură ordinea publică și
investighează crimele non-organizat, și infractiunile zonele urbane. Garda Nationala
Republicana asigură ordinea publică și investighează infractiunile non-organizate și /sau violente
în zonele rurale.

Poliția pentru Siguranta Publică este un serviciu de siguranta publica, cu autonomie


administrativă care apără principiile democratice și legitimitatea Guvernului,garantează
securitatea internă și drepturile cetățenilor în contextul Constituției portugheze.

Politia pentru Siguranta Publica este responsabila pentru menținerea ordinii publice,
trafic și anchete penale. Acesta funcționează în principal în zonele urbane (de exemplu orașele cu
o populație de peste 10.000 de locuitori) și se află sub autoritatea Ministerului Administrației si
Internelor. În condiții normale, activitățile sale vizează asigurarea sigurantei interne. În
circumstanțe excepționale sau în situații de urgență, aceasta contribuie intodeauna.
Responsabilitățile sale includ:

Asigurarea condițiilor de siguranta ce permit exercitarea drepturilor și libertăților


cetățenilor, precum și protejarea pe deplin a instituțiilor democratice, respectul pentru legalitate
și statul de drept.

Asigurarea liniștii publice și sigurantei persoanelor și a bunurilor

Prevenirea criminalității în general, în coordonare cu alte forțe și servicii de siguranta,


prevenirea săvârșirii oricăror alte acte contra legii.

Asigurarea respectării legilor și reglementărilor cu privire la transportul rutier și asigura


siguranța rutiera.

Protejarea și asistarea cetățenilor și conservarea bunurilor, care sunt în pericol, din motive
legate de activitățile umane sau de dezastre naturale.

Protecția punctelor sensibile, inclusiv infrastructurii rutiere, căi ferate, aeroporturi și


porturi maritime, cladiri publice și alte institutii.

Politia pentru Siguranta Publica are sediul în Lisabona și sub controlul unui comandant.
Secțiuni centrale includ si pe cele pentru administrare, comunicare, identificare, imigrare,
informare, securitate publică și trafic. Operațional, țara este împărțită în 18 de raioane în care
există divizii în fiecare oraș mare și sectii sau echipe in orașele mici.

37
Garda Natională Republicană

Garda Nationala Republicana din Portugalia este un serviciu de siguranta publica de


natură militară a cărui misiune principală este de a menține și de a restabili siguranta cetățenilor
și a publicului, să protejeze proprietatea privată și publică, și prevenirea sau restrânge oricaror
acte ilicite săvârșite.

Garda Nationala Republicana are o sferă largă de responsabilitate. Acesta funcționează ca


o Jandarmerie,prin patrularea zonelor rurale și comunităților de frontieră, efectuarea atribuțiilor
de securitate internă, precum și ordinii in trafic în afara orașelor, pe autostrada, patrularea și
actionarea precum o politie vamala și garda finaciara. Acesta ,de asemenea escorteaza peroane
importante si oficiali, iar Garda de Onoare participa la toate ceremoniile publice.

Garda Nationala Republicana raspunde Ministerului de Interne pe timp de pace, iar ca o


forță militară Ministerului Apărării în timp de război.

Organizatoric și teritorial, Garda Nationala Republicana este formata din:

Un sediul general de comandă in Lisabona.

Patru unități teritoriale:

Două Unități de rezervă:

Trei unități speciale: o brigade fiscal, o unitate responsabila cu vama si patrularea de


frontieră, (inclusiv servicii maritime ce acoperă toate teritoriile portugheze, inclusiv insulele
Azore și Madeira), și o patrulă de Autostradă responsabila pentru tot teritoriul continental
portughez.

O scoala de formare pentru personalul Garzii Nationale Republicane si fanfara Garzii


Nationale Republicane.

Poliția judiciară

Poliția Judiciară (Policia Judiciária) este o forță foarte specializata, atât la nivel tehnic și
științific. Datoria sa este de a preveni și de a investiga infractiunile. Tactic și investigativ
autonoma, această forță este însărcinată cu colectarea dovezilor și supravegheaza locuri publice,
inclusiv porturile și aeroporturile.

Rapoarteza Ministrului Justiției. Numara aproximativ 1.500 de persoane, funcționează


atât la nivel local și național.

La nivel național, efectuează investigații majore, cum ar fi frauda, traficul de droguri,


furturi de arta, terorism și crimă. Atributii la nivel national:

-Combaterea criminalității.

38
-Investigarea corupției, a fraudei economice și financiare.

-Investigarea traficului de droguri și

-menținerea unui registru central de informare pentru prevenirea criminalității

Poliția maritimă

Politia Maritima portugheză cuprinde aproximativ 500 de ofițeri care efectuează patruare
portuara.Ministerul Apărării este cel responsabil pentru acest serviciu naval.

Serviciul Vamal şi de Imigraţie

Serviciul Vamal si de Imigratie este în esență poliția de imigrare. Acest serviciu de


aproximativ 250 de ofițeri este responsabil pentru permisele de intrare și ședere a tuturor
străinilor în Portugalia. De asemenea, se ocupă cu formalitatile de extrădare și cererile de azil.
Funcționează in toate aeroporturile, porturile și frontierele. Acesta intră sub jurisdicția
Ministerului de Interne.

2.2.6 Sisteme de ordine publică in Ungaria

Organele de drept din Ungaria sunt Poliția Naționala și Garda Vamală și a Finanțelor.
Poliția Nationala este o organizație independentă în cadrul Ministerului Justiției și Ordinii, în
timp ce Garda Vamală și Finanțelor este sub conducerea Ministerului Finanțelor.

Poliția este o agenție armata de aplicare a legii in stat.

Guvernul direcționează politia prin intermediul ministrului responsabil cu aplicarea legii;


politia este formata din unitatea centrala, județeana (metropolitana) , secții de poliție regională şi
posturile poliţiei de frontieră şi finanţe.

Poliția Națională

Poliția organizează sarcinile lor prin intermediul sucursalelor,servicii de urmărire penală,


servicii anti-terror și servicii speciale (de exemplu, economice).

Atribuțiile Poliției Nationale Ungare sunt protejarea ordinii publice și sigurante publice,
protecția frontierei de stat, controlul traficului de frontieră si menținerea ordinii la frontiere.

Poliția, printre altele:

-Previne si detecteaza infractiuni de toate felurile.

39
-Se ocupa de infractiunile minore.

-Se ocupa cu infractiunile si incidentele in trafic.

-Este responsabila cu aplicarea legii cu privire la menținerea ordinii de zone publice;

-Asigură protecția personală a persoanelor care participă la procedurile penale și a


membrilor autorităților judecatoresti.

-Protejează viața și integritatea fizica a persoanelor extrem de importantă pentru


interesele Republicii Ungare precum si protejearea anumitor obiecte desemnate.

-Protejează frontiera de stat, controlează traficul de frontieră.

Comandamentul Național de Poliție este format din patru direcții generale - Direcția
Generală de Investigații Criminale, Direcția Generală de Aplicare a Legii, Direcția Generală
pentru Afaceri Economice și Serviciului de Protecție Demnitariala care are statut de Direcția
Generală precum si Managementul Resurselor Umane.

Garda Vamala și a Finanțelor

Garda Vamală și a Finanțelor îndeplinește atribuții în domeniul administrației vamale, dar


si in domeniul financiar.Este controlată și supravegheată de Ministerul Finanțelor. Garda Vamala
si a Finantelor are rolul de a :

-Efectua controlul vamal al mărfurilor și pasagerilor ce traversează frontiera UE.

-Efectueaza în zone definite, examinarea produselor, bunurilor și serviciilor în scopul


clasificării referitoare la fiscalitate, calitate și alte cerințe definite în reglementările juridice in
vigoare.

-Efectuarea, prevenirea, supravegherea și investigarea crimelor financiare, asa cum sunt


definite în Codul de procedură penală și a altor reglementări legislative relevante.

-Se ocupa cu taxele vamale ce provin din relațiile cu administrațiile vamale străine și
organele vamale internaționale autorizate de către Ministerul Finanțelor.

Serviciul Pentru Protectia Agentiilor Guvernamentale Serviciul nu este o autoritate


de investigatie. Activitățile sale sunt doar de detectare a criminalității sau de informare iar
cazurile sunt ori inchise ori raportate la biroul procurorului competent, după caz. În domeniul
prevenirii criminalității are urmatoarele : Infractiuni comise în calitate oficială.

Alte infracțiuni comise la datorie sau în legătură cu o capacitate oficială, cu excepția


cazului în informatia tine exclusiv de securitatea naționala sau a poliției.

Delicte militare comise de polițiști profesioniști și personall militar,polițiști de frontieră.

40
Activitățile de supraveghere se concentrează în principal pe prevenirea și detectarea prin
colectarea, analiza și evaluarea datelor referitoare la infracțiuni și alte încălcări. În activitatea sa,
Serviciul foloseste rapoarte și reclamații din partea publicului; se bazează pe ajutorul
personalului din cadrul agenției, colaborează cu guvernul și organizațiile sociale, cetățenii și
agenții internaționale de aplicare a legii.

2.2.7 Sisteme de ordine publică in Bulgaria

Serviciile de poliție bulgare fac parte din principalele unități structurale ale Ministerului
de Interne si sunt după cum urmează: Politia judiciara, Politia pentru Siguranta Publica ,Politia
de Frontiera si Directia Pregatiri Judecatoresti.

Poliția Judiciară

Politia Judiciara este o structură națională de specialitate operațională și de căutare a


Ministerului de Interne responsabil pentru contracararea criminalității.Are sarcina de a:

-Preveni și detecta infractiuni

-Descoperi infractiuni.

-Contracara activitățile criminale ale grupurilor, organizațiilor sau grupurilor de crimă


organizată.

-Cauta suspecți și persoane acuzate ca s-au sustras justiției, precum și persoanele


condamnate care au scăpat de la executarea pedepsei, persoane dispărute și altele prevazute de
lege.

-Identificarea persoanelor.

-Oferă îndrumare și control direcțiilor teritoriale în desfășurarea anumitor activități.

-Politia Judiciara este impartita in:Contracarareea criminalitatii generale si


Contracareareea criminalitatii organizate.

Politia pentru Siguranţa Publică

Este o structură specializată naționala al Ministerului de Interne responsabila pentru


asigurare ordinii publice și combaterii criminalității.

Are sarcina:

-Păstra ordinea publica.

-Organiza și asigura securitatea locatiilor strategice și importante.

41
-Asigura siguranța la evenimentele de masă.

-Controlul asupra siguranței transportului rutier, funcționarea tehnică a autovehiculelor ,


înmatricularea autovehiculelor și accidente rutiere.

-Asigura control administrativ asupra cetățenilor cu reședință în străinătate din Republica


Bulgaria si se ocupa cu expulzarile.

-Emite acte de identitate bulgare și controleaza utilizarea și conservarea acestora.

Poliţia de frontieră

Este o structură nationala operațională și de căutare a Ministerului de Interne cu scopul


de a păzi frontierele naționale. Poliția de Frontieră este sarcina de a:

Pazi frontierele naționale și de control,respectarea regimului de frontieră, contracararea


migrației ilegale și a traficului de ființe umane.

Controlul persoanelor si vehiculelor la punctele de trecere a frontierei.

Retine persoanele ce încalcă regimul intrare și de ședere în conformitate cu legea și


tratatele internaționale, la care Republica Bulgaria este parte.

Elaborareaaza hărți la scară și documentația referitoare la granițele naționale, creaza și


menține fondul de geodezie și cartografie, mentine in stare buna si previne distrugerea semnelor
si marcajelor de la frontiere.

Poliția de Frontieră naționala operează în zona de frontieră, în zonele de control la


frontieră, aeroporturi internaționale și porturi maritime, ape interioare, marea teritorialal,zone
adiacente, partea bulgară a Dunării și alte zone de frontieră ,râuri și de bazine de apă.

Direcţia Pregătiri Judecătoresti

Directia Pregatiri Judecatoresti este o structură specializată națională a Ministerului de


Interne pentru investigatii penale. Anchetatorii investigheaza și ofera orientări pentru
investigațiile penale. Ei monitorizează, de asemenea, efectuarea legală a investigației și
finalizarea acesteia în termenul determinat, precum și executarea instrucțiunilor obligatorii ale
procurorului

42
2.2.8 Sisteme de ordine publică in Finlanda

Poliția finlandeză funcționează sub conducerea Ministerului de Interne.Există cinci


comandamente provinciale de poliție, trei unități de poliție naționale,douăinstituții de formare,
precum și alte două unități tehnice și IT.

Departamentul de Poliție din cadrul Ministerului de Interne

Departamentul de Poliție din cadrul Ministerului de Interne actioneaza ca


Comandamentului Poliției Supreme Finlandeze. Administrează și dezvoltă activități de poliție, ia
decizii cu privire la strategiile naționale, stabilește condițiile prealabile pentru politie, revizuiește
legislația în competența poliției, și oferă expertiză în materie de securitate interne. În plus,
Departamentul de Poliție participă la chestiuni legate de sectorul privat de securitate, loteriile,
colectarea de bani, arme de foc etc.

Cele șase unități ale Departamentului de Poliție sunt:Consultativ; Unitatea Poliția


Operaționala;Unitatea Afaceri Internaționale; Planificare și Unitatea Bugetului; și Unitatea de
Administrare, care include Loteria,Unitatea de Supraveghere a Sectorului de Securitate

Există un polițist la fiecare 650 de locuitori finlandezi. Alte categorii de personal de


poliție constau în principal din personalul de serviciu autorizat care lucrează in secțiile de poliție
locale. În 2004, femeile au reprezentat aproximativ 24% din totalul personalului de poliție.

Biroul Național de Investigații

Funcția sa este de a preveni și investiga infractiuni și să dezvolte strategii împotriva


infracțiunilor grave internaționale, organizate, profesionale, financiare și de altă natură.
Coordoneaza activitati de colaborare cu Poliția Națională, Vamă și Grăniceri.

Biroul Național de Investigații oferă servicii specializate pentru intreaga poliție


finlandeză, precum și pentru alte autorități de aplicare a legii. Laboratorul de Criminalistica
investighează probe de la locul crimei și emite avize pentru investigații premergătoare procesului
și procedurilor judiciare.

Biroul Național de Investigații are aproximativ 670 de angajati, 40% dintre aceștia sunt
femei, în timp ce cifra pentru femei în totalul forței de poliție finlandeze este de aproximativ
25%. Motivul pentru aceasta este numarul mare de specialisti de investigație de sex feminin
(circa 60% în 2006).

Poliția Națională Rutieră

Rolul Politiei Nationale Rutiere este de a menține ordinea și siguranța publică, să


efectueze controlul traficului și supraveghere, îmbunătățirea siguranței traficului, pentru a
preveni infracțiunile și a altor evenimente care pun în pericol ordinea și siguranța publică. De
asemenea, acționează ca o rezervă de poliție, care se ocupă cu taxele de urgență și sprijinirea

43
poliției locale în menținerea ordinii publice și combaterea criminalității. Supravegherea
vehiculelor grele, off-road și de trafic pe bază de apă este, de asemenea parte din expertiza
speciala a unității,

Are de asemenea o unitate speciala, care este responsabil pentru poliție aeroporturilor, și
o unitate de securitate pentru a proteja Președintele Republicii Finlanda. În plus, ea are un rol
important în furnizarea de informatii conducătorilor auto din întreaga țară, colectarea taxelor de
securitate pentru vizitele de stat și evenimente publice majore.

Poliția de Securitate

Funcția Poliției de Securitate este de a preveni infractiunile și atentatele care pot pune în
pericol securitatea internă și externă de stat, și de a investiga astfel de infracțiuni.

Principalele atribuții ale Poliției de securitate sunt în lupta împotriva terorismului,


expunerea și prevenirea culegerii de informații ilegale în Finlanda de către puteri străine,
combaterea amenințărilor la adresa securității interne și protecția demnitarilor. În plus, Poliția de
Securitate joacă un rol important în combaterea criminalității organizate internaționale.

Politia Provincială

Departamentele de poliție provinciale de stat acționează si planifica, conducerea și


dezvoltarea operațiunilor de poliție în provinciile respective. În plus, ei sunt responsabili pentru
administrarea și supravegherea poliției locale.

De asemenea exista cooperare între poliția locală, Biroul Național de Investigații și


Poliției Naționala Rutiera în provinciile lor, decid ce taxele trebuie să fie manipulate în comun și
ce structura de comandă trebuie să fie în astfel de cazuri.

Poliția locală

Există 90 de departamente de poliție locale in Finlanda, cu aproximativ 280 de puncte de


serviciu. Nu toate departamentele de poliție de cartier sunt deschise non-stop, dar serviciile de
urgentă sunt întotdeauna disponibile in 15 centre locale.

Funcția fiecarui departament de poliție local este de a menține ordinea publică, preveni și
investiga infractiunile și alte evenimente care amenință ordinea și siguranța publică, să efectueze
controlul traficului și supraveghere, de a promova siguranța traficului, și de a efectua toate
celelalte drepturi prevăzute de lege sau în alt mod atribuite Poliției locale.

Departamentul de Politie Locala din Helsinki este diferit de alte unități de poliție locale
care își desfășoară activitatea în mod direct în cadrul Departamentului de Poliție al Ministerului
de Interne. În plus față de atributiile de poliție locala normale, are de asemenea altele speciale la
nivel national.

44
Începând din 2006, au existat două instituții de formare de poliție din Finlanda: Școala de
Poliție Națională din Tampere și Colegiul de Poliție din Espoo în zona capitalei. În perioada
2007-2008, Colegiul de Poliție a fost mutat la Tampere și fuzionat cu Școala de Poliție, astfel
încât, exista doar o instituție de formare de poliție responsabila, nu numai pentru procesul de
recrutare de poliție, dar și de selecție a studenților,de formare, conținutul programelor de
calificare, de conducere și de formare la locul de muncă, precum și activități de cercetare.

Aportul anual pentru formare este de aproximativ 400 de elevi. Aceste studii de diplomă
durează 2.5 ani pentru a finaliza, iar o parte din ea face în cadrul departamentelor de poliție
locale sau alte unități de poliție. Elevii primesc o indemnizație zilnică pentru primul an de studiu
și un salariu pentru perioada rămasă.

2.2.9 Sisteme de ordine publică in Belgia

Serviciile belgiene de politie sunt structurate la nivel federal și local. Deși fiecare
lucrează independent și are propriile sfere distincte de autoritate, acestea sunt complementare și
coopereaze strâns pentru an asigura securitatea și păstrarea democrației.

Poliția federală

Punctele forte ale politicii naționale sunt definite în Planul de Securitate Națională, care
include, de asemenea, măsuri care trebuie luate în considerare atunci când Planurile locale de
siguranță sunt stabilite. Un Consiliu de Securitate Federal evaluează activitatea și organizarea
generală a serviciilor de poliție.

Poliția Federală lucrează în cooperare cu serviciile de poliție locale pentru a spori


securitatea internă și democrația. Integritate, imparțialitate și simțul responsabilității sunt pilonii
Poliției Federale, care este, în principiu însărcinata cu executarea misiunilor specifice a poliției
administrative și judiciare, precum și acordarea de sprijin de specialitate pentru poliția locală.

Organizatia este condusa de un comisar general al cărui rol este de a coordona activitatea
a cinci direcții generale. Un număr de departamente raportează direct la el. Aceste direcții sunt
responsabile de comunicarea cu poliția locală, operațiunile poliției integrate, comunicare externă,
coordonarea și cooperarea internațională.

Direcția pentru cooperare internațională asigură optimizarea permanentă a suportului de


concepere și executare a politicii de poliție cu privire la cooperarea internațională polițienească,
prin furnizarea de expertiză, informații non-operaționale și analize în beneficiul autorităților și
serviciilor de poliție. De asemenea, contribuie la optimizarea permanentă a coordonării și
acțiunea integrată a poliției, în special prin controlul international al cooperării polițienești și
coordonarea acordurilor de cooperare cu țările vecine, membre ale Uniunii Europene și alte țări.
Misiunile celor cinci directii generale sunt dupa cum urmeza:

45
Poliția administrativă, în plus față de aspectele administrative și manageriale, este, de
asemenea, responsabila pentru supravegherea circulației traficului general, cum ar fi Poliția
Rutiera pe autostrăzi, Poliția Maritimă în Marea Nordului și căile navigabile interne, Poliția
Căilor Ferate pe rețeaua feroviară și Poliția Aeronautică în aeroportul național și cinci aeroporturi
regionale; acesta din urmă este de asemenea responsabil si pentru imigrație și controlul
frontierelor.

Unii ofițeri au de asemenea atribuții de protecție, cum ar fi protecția palatelor regale sau
escortarea transporturilor de numerar. Acesta coordonează participarea belgiană la misiuni
internaționale de poliție umanitare și sprijină autoritățile administrative și poliția locală .

În cele din urmă, Direcția de Coordonare si Servicii Suport, în fiecare raion, faciliteaza
acțiunile administrative de poliție ce implică mai multe zone de actiune.

Poliția Judiciară centrala coordonează răspunsurile poliției la fenomene infracționale


specifice, cum ar fi crimele împotriva persoanelor (de exemplu, traficul de ființe umane, droguri,
etc.); împotriva bunurilor (de exemplu, furtul), crima organizată și crimele economice și
financiare (de exemplu, de corupție). În cele din urmă, işi desfășoară propriile anchete. Direcția
supraveghează, de asemenea, o serie de operațiuni speciale de sprijin, cum ar fi supraveghere,
managementul informatorilor, precum si poliția științifica și tehnica (criminalistica).

Direcția are, pe de o parte, direcții centrale și, pe de altă parte, departamente juridice
descentralizate. Întrucât direcțiilor centrale sunt responsabile de dezvoltarea, sprijinirea,
coordonarea și urmărirea misiunilor judiciare, serviciile descentralizate sunt responsabile de
efectuarea anchetelor judiciare.

Direcția Asistență Operaționala pune la dispoziția poliției instrumente locale și federale


specializate, (de exemplu, unitățile speciale de intervenție, divizii canine, etc), documentatie și
dotări necesare serviciilor de poliție pentru a efectua misiuni (de exemplu, de prelucrare a
datelor, telefon și radio-comunicații) și de a spori cooperarea internațională și operațională de
poliție.

Direcția Logistică gestionează echipamentul Poliției Federale (de exemplu clădiri,


vehicule, armament, mobilier), precum și mijloacele sale financiare. Acesta oferă, de asemenea,
sprijin logistic pentru serviciile locale de poliție.

Direcția Resurse Umane se ocupă cu probleme de personal, asigurându-se că fiecare


departament în cadrul poliției are personal adecvat la dispoziție. Direcția resurse umane este
responsabilă de recrutare și formare, relațiile cu sindicatele și gestionarea problemelor de
sănătate și siguranță.

Bazat pe principiul de formare al "poliției comunitare", ofițerii de poliție sunt un factor


important în crearea unei politici de poliție care sa respecte valorile unei societăți democratice.

46
Pregatirea le permite ofițerilor de poliție să si dezvolte carierele intr-un mod pozitiv,
inclusiv posibilitatea de a ajunge la nivelele superioare ale ierarhiei..

Consiliul de Formare, care a apărut de la reforma serviciilor de poliție belgiene, intră


direct sub Direcția Resurse Umane a Poliției Federale și este responsabil cu inițierea,
dezvoltarea, coordonarea, evaluarea și armonizarea totalitatatii programelor de formare
prevăzute la nivel federal .

Consiliul de Formare reprezintă interesele, resursele și nevoile naționale cu privire la


cooperarea polițienească , de asemenea, Autoritatea coordonează și prezidează reprezentarea
belgiana în consiliul de conducere al Colegiului European de Poliție (CEPOL). Initiaza proiecte
pilot de cooperare transfrontalieră în formarea de poliție, în special cu Franța.

Comitetul de Monitorizare este organul de control extern al tuturor agenților care au


competențe de poliție.

Poliția locală

Poliția belgiană este compusa din aproximativ 200 forțe de poliție locale rezultate din
fuziunea fostei poliții municipale și fostei brigazi teritoriale din poliția de stat (jandarmerie).

Fiecare corp de poliție locală se află sub conducerea unui șef de Poliție, responsabil
pentru executarea politicii poliției locale, care organizează și delegheaza sarcinile din corpul
local de poliție sub autoritatea primarului. Fiecare dintre aceste corpuri locale de poliție au un
Consiliu de Securitate Local care formulează planul de securitate Local, executa, dacă este
necesar, revizuiește.

O Comisie permanentă pentru Poliția Locală reprezintă toate serviciile de poliție locale la
nivel național. La inițiativa sau cererea autorităților, acesta oferă consiliere cu privire la toate
problemele referitoare la poliția locală.

Fiecare corp de poliție este format dintr-un cadru operațional de polițiști și polițiști
auxiliari, precum și un cadru administrativ și logistic, compus din personal civil.

Începând din 2006, exista 28550 de polițiști locali și 862 de membrii ai cadrelor
administrative și logistice, lucrand împreună în 196 de forțele de poliție locale diferite.
Componența numerică este definit de către consiliul de poliție de multi- zonal sau de consiliul
orașului pentru zone cu un singur oraș, care să corespundă standardelor minime, în condițiile
legii. (Decretul 05.09.2001).Consiliul de poliție este reprezentată de consilieri locali din diferite
orașe sau municipii din zona de poliție, în funcție de numerele lor de locuitori; fiecare consiliu
oraș are cel puțin un reprezentant legal18

18
Law Enforcement in Belgium, https:/w.w.w./Wikipedia.org.

47
2.3. Sisteme de ordine publică în statele limitrofe U.E

2.3.1 Sisteme de ordine publică în Federatia Rusă

Principalele agenții de aplicare a legii sunt Ministerul de Interne al Federației Ruse,


Serviciul Federal Vamal, Serviciul Federal de Securitate, Serviciul Federal de Paza, Serviciul
Federal de control al drogurilor, precum și Biroul Procurorului General și Ministerul Justiției.

Ministerul de Interne este o agentie federala a ramurii executive a guvernului


Federației Ruse, care este responsabil pentru elaborarea și implementarea politicii de stat în
domeniul afacerilor interne, inclusiv migrația, precum și pentru reglementarea acelei zone, pe
baza instrumentelor juridice și legislative. Ministerul de Interne coodoneaza și supraveghează
activitățile Serviciului Federal Vamal,care este subordonat acestuia. În domeniul său de
competență, Ministerul asigură protecția drepturilor și libertăților omului, menținerea ordinii
publice și siguranței rutiere, în plus față de prevenirea, descoperirea, interzicerea și investigarea
infracțiunilor aministrative.

Ministerul controlează și organizează activitatea agențiilor din domeniul afacerilor


interne din Federația Rusă (poliție) și ale forțelor interioare ale Ministerului. Hotărând în
conformitate cu legile din Federația Rusă, de asemenea coordonează și efectuează cercetări
penale și anchete și este responsabil pentru activitățile criminalistice.

Ministerul rus de Interne este condus de ministrul de Interne, care este sprijinit de un rim
ministru adjunct, trei viceminiștri și un secretar de stat ministru / adjunct.

Principalele Subdiviziunile structurale autonome ale aparatului central al Ministerului


sunt:

Comitetul de anchetă, al cărui mandat esențial acoperă formularea de propuneri privind


elaborarea politicii statului în ceea ce privește investigarea activităților infracționale și
organizarea activității autorităților preliminare de anchetă.

Departamentul Investigații Criminale, care, în plus față de alte activitatea


supraveghează metodele de cercetare penală ale autorităților de poliție judiciară din entitățile
teritoriale componente ale Federației.

Departamentul de Ordine Publică, care include: Direcția de analiză și politici strategice


pentru menținerea ordinii publice, Direcția de investigații preliminare, și Direcția pentru licențe
și permise;

Departamentul Logistica, oferă sprijin și îndeplinește funcțiile unui minister în


formularea și implementarea politicii de stat în domeniul logistic și de sprijin medical, tehnologia
informației și comunicațiilor în sistemul Ministerului de Interne;

48
Departamentul de Personal, care este responsabil pentru supravegherea diviziunile de
personal ale autorităților afacerilor interne și de Ministerul instituțiilor de învățământ Interne.

Departamentul de Securitate Economica, una dintre sarcinile de bază este de a adopta


măsuri de combatere a infracțiunilor economice si legate de impozite.

Departamentul Organizațional , al cărui responsabilități principale includ analiza și


planificarea activităților operaționale ministeriale și, de asemenea, organizarea de actiuni de
supraveghere și audit în cadrul sistemului Ministerului de Interne.

Departamentul de siguranță rutieră.

Departamentul financiară și economică, care este implicat în formularea și punerea în


aplicare a politicii guvernamentale cu privire la finanțarea autorităților afacerilor interne, forțele
interioare și Serviciul Federal de Migrație;

Departamentul de executare a Legilor Transporturilor;

În cadrul aparatului central al Ministerului, există o serie de alte divizii, cum ar fi Înaltul
Comandament al Forțelor Interioare, Directia Crima Organizata si Terorism, Departamentul
Juridic, Departamentul Administrativ, Centrul Superior de Informații și Analiză, Centrul
Criminalistic, Institutul de Cercetări Științifice din cadrul Ministerului de Interne,etc.

Misiunea a forțelor interioare ale Ministerului de Interne este de a asigura securitatea


persoanelor, societății și a statului și a proteja drepturile omului și civile împotriva încălcărilor
penale și de altă natură. Împreună cu agențiile de afaceri interne ale Federației Ruse, ajuta la
menținerea ordinii publice, protecția institutiilor și bunurilor publice importante, asigurarea
siguranței publice și respectarea stării de urgență. Forțele interioare ale Ministerului asista
trupele de frontieră ale Serviciului Federal de Securitate , în protejarea granițelor de stat ale
Federației Ruse și, de asemenea, să ia parte la apărarea teritorială a Federației Ruse și sa impuna
măsurile de combatere a terorismului pe teritoriul Rusiei.

Forțele interioare regionale ale Ministerului de Interne sunt împărțite în șapte districte,
precum și trupe ,formațiuni în subordinea directă a comandantului-șef al forțelor interioare ale
Ministerului, care includ o divizie operațională separată, un centru de comunicații și centru de
sprijin logistic pentru Forțele interioare ale Ministerului. Forțele de interior includ patru unități
de elită cu destinație specială ("Vityaz", "Rus", "Rosich" și "Skif").

Responsabilitatea pentru organizarea sistemului de formare profesională a personalului


Ministerului de Interne revine Direcției Ministeriale pentru personal. Sistemul de formare
profesională al Ministerului include 108 centre de instruire ale Ministerului de Interne, Direcția
pentru Afaceri Interne ;30 de instituții de învățământ superior (inclusiv cinci academii, 20
institute și cinci instituții de învățământ superior pentru forțele interioare); un institut de formare
avansată; și 11 instituții specializate de învățământ secundar.

49
În cadrul sistemului de instituții de învățământ superior, există 21 de cursuri
postuniversitare și cinci cursuri de doctorat pentru formarea cadrelor didactice universitare și a
personalului didactic precum si 135 de departamente pentru formare avansată.19

Specialiștii sunt instruiți in instituțiile de formare profesională ale Ministerului în 10


domenii și zone de expertiză de specialitate, inclusiv de urmărire penală, de anchetă criminalitate
financiară, drept administrativ, dreptul afacerilor, legile minorilor și tehnici de investigare
preliminare,etc.

Serviciul Federal Vamal

Serviciul Federal Vamal este o agenție federală executivă a guvernului, care este
autorizata, în conformitate cu legile și legile statutare ale Federației Ruse, pentru îndeplinirea
funcțiilor legate de controlul și supravegherea în domeniul vamal,funcții de control
financiar,împreună cu funcții speciale care implică măsuri împotriva contrabandei si a altor
infracțiuni administrative. Guvernul Federației Ruse supraveghează operațiunile Serviciului
Federal Vamal.

Competențele de bază ale Serviciului Federal Vamal includ colectarea taxelor vamale,
impozitelor și taxelor, de monitorizarea pentru a se asigura că aceste venituri sunt calculate
corect și plătite la timp, și, de asemenea, aplicarea de măsuri pentru colectarea lor obligatorie.

Serviciul Vamal Federal este responsabil de asigurarea respectării interdicțiilor și


restricțiilor impuse asupra bunurilor ce traversează frontierele vamale ruse în conformitate cu
dispozițiile legislației din Rusia privind controlul statului de activitate privind comerțul exterior
și tratatele internaționale semnate de către Federația Rusă. Este de asemenea responsabil si
pentru controlul vamal.

Serviciul Vamal Federal își desfășoară activitățile în mod direct și prin intermediul
autorităților vamale și birourile Serviciului din străinătate

In cadrul Serviciului Federal Vamal există șapte direcții regionale vamale situate în
raioanele federale ale Federației Ruse și 136 de case vamale.20

Serviciul Federal de Securitate este o agenție federală executivă a guvernului, care este
responsabila pentru asigurarea securității Federației Ruse, protejarea și paza granițelor țării. De
asemenea, este responsabil pentru securitatea informațiilor și coordneaza activitățile agențiilor
federale responsabile cu conntrainformatiile si autorizate să se angajeze în astfel de activități.

Responsabilități principale ale Serviciului Federal de Securitate includ, printre altele:


detectarea, prevenirea și interzicerea adunarii de informații de catre organizatiile altor tari
straine, coordonare a măsurilor de contrainformatii, suprimarea și detectare infracțiunilor, măsuri
19
General information and policing in Russia, http//:www.polis.osce.org
20
General information and policing in Russia, http//:www.polis.osce.org

50
de combatere a criminalității organizate, a corupției , contrabandei, migrației ilegale și traficului
ilicit de arme, precum și protecția informațiilor clasificate guvernamentale.

Aparatul central al Serviciului Federal de Securitate constă in : Serviciului


Contrainformații, Serviciul pentru Prevenirea Terorismului si Ordine Constitutionala, Serviciul
Vamal, Serviciul de Siguranta Economica, Serviciului Operational de International de Comun
icatii si Informatii Internationale precum si o serie de alte servicii.

Direct subordonate Serviciului Federal de Securitate sunt direcțiile pentru fiecare regiune
și entitățile teritoriale componente;direcțiile din cadrul Forțelor Armate ale Federației Ruse,
direcțiile (detașamente, birourile) pentru Serviciul Grăniceri; unități de aeriene, centre speciale
de formare, unități cu destinație specială, instituții de învățământ, de cercetare și de specialitate,
precum si alte companii și instituții menite să sprijine activitățile Serviciului Federal de
Securitate.

Academia Federala de Securitate din Moscova a este creareata pentru formarea


profesională a personalului Serviciului Federal de Securitate.Institutul de Criptografie,
Comunicatii si Informatica este de asemenea parte din sistemul de formare al Serviciului Federal
de Securitate.

Serviciul Federal de Pază este o agentie federala a executivului, care, în conformitate


cu legile și alte instrumente legale în vigoare, este responsabil pentru reglementarea,
monitorizarea și supravegherea sigurantei prezidențiale, guvernamentale și anumitor forme de
comunicare speciale și informații.

Datoriile Serviciului Federal de Paza sunt de a asigura securitatea institutiilor pentru


care este responsabil, de a participa, în limitele competenței sale, în activități de combatere a
terorismului, de a asigura și garanta funcționarea legăturilor de comunicații speciale și canale de
informare , precum și pentru a oferi agențiilor guvernamentale, cu sprijinul tehnologiei
informațiii și analize.

Serviciul Federal de Paza are ca atributii protecția personală a președintelui, membrilor


familiei sale și alte figuri publice din conducere, buna funcționare a canalelor de comunicare a
președintelui, și de asemenea paza de asemenea institutiilor guvernamentale.

Serviciul Federal de Paza al Federației Ruse este condus de directorul Serviciului, care
este susținută de către deputați, al căror număr este stabilit de Președinte al Federației Ruse.

În termeni structurali, Serviciul Federal de Paza include direcții de comunicații speciale


și informații în districtele federale, comunicații speciale și centre de informare, precum și
departamente speciale de comunicare cu scop de formare proprie , cercetare etc.

51
Serviciul Federal de Paza cuprinde, de asemenea, serviciul special de comunicații,
serviciul de securitate prezidențială, regimentul prezidențial, care este responsabil pentru paza de
la Kremlin, reședința prezidențială, facilități secrete și o serie de alte organisme.

Agenția Federală de Control a Drogurilor

Agentia Federala de Control a Drogurilor este o agenție federală executivă a guvernului,


care formulează politica de stat și, acționând în conformitate cu legile și alte instrumente juridice
în vigoare, reglementează, monitorizează și supraveghează circulația narcoticelor si drogurilor,
substanțelor psihotrope, precum și măsuri de combatere a traficului ilicit al acester substanțe.

Agentia Federala de Control a Drogurilor este condusa de un director, care este numit și
poate fi destituit din funcție de către Președintele Federației Ruse.

Directorul este susținută de deputați care sunt numiți și pot fi demiși de către Președintele
Federației Ruse, care determină, de asemenea si numărul acestora.

Agentia Federala de Control a Drogurilor isi indeplineste atributiille direct și / sau prin
intermediul sistemului său de direcții regionale, direcții (birouri), entități teritoriale componente ,
precum și alte organizații și diviziuni stabilite în conformitate cu legile privind activitățile ce ii
revin Agentiei Federale de Control a Drogurilor.

Principalele componente structurale din cadrul aparatului central al Agentiei Federale de


Control a Drogurilor sunt:

-Departamentul pentru Activități Organizatorice Regionale.

-Departamentul Investigații Penale.

-Departamentul de Anchetă.

-Departamentul Drept Internațional.

-Departamentul administrativ.

-Departamentul de Suport Operațional.

-Departamentul De Personal.

-Departamentul Asistență Socială și Criminalistică.

-Departamentul de Logistica.

52
2.3.2. Sisteme de ordine publică în Ucraina

Responsabilitatea pentru aplicarea legii în Ucraina în mod tradițional revine a trei agenții
guvernamentale: Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Siguranta Publica și
Departamentului de Corectii (literalmente Departamentul de Stat al Ucrainei pentru executarea
pedepselor).Alte organisme autorizate să efectueze anchete penale sunt Poliția Fiscala a Ucrainei,
Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Informații
Militare.

Ministerul de Interne

Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei este agenția guvernamentală principală


responsabilă pentru asigurarea personala a cetățenilor și protecția drepturilor și libertăților lor,
pentru prevenirea și combaterea încălcărilor legii,menținerea ordinii publice. De asemenea, este
responsabil pentru detectarea infracțiunilor, pentru identificarea și arestarea persoanelor care au
comis infracțiuni, precum și pentru asigurarea siguranței rutiere, paza de stat și proprietatea
privată. Ministrul Afacerilor Interne raportează Parlamentului Ucrainei (Rada Supremă).

În cadrul Ministerului Afacerilor Interne, există un număr de divizii operaționale de


aplicare a legii. Aparatului central include următoarele subdiviziuni structurale:

Poliția criminală, care constă in Direcție Crima Organizata,Departamentul Investigații


Criminale; departamentele care se ocupă cu criminalitatea economică, traficul ilicit de droguri și
crime legate de traficul de ființe umane;Departamentului pentru afaceri minori; și Biroul Central
National Interpol.

Politia pentru siguranta publica

Constă din Departamentul de sigurnata publica , Siguranta drumurilor (poliția rutieră) și


Serviciul de patrulare al Ministerului Afacerilor Interne, împreună cu o serie de alte divizii.

Ministerul cuprinde direcții și oficii responsabile cu aplicarea legii pe teritoriul Republicii


Autonome Crimeea, în regiunile administrative (oblasturile) și în orașele subordonate central de
Kiev și Sevastopol. Ministerul Afacerilor Interne include, de asemenea divizii de transport ,
direcții de poliție municipale,raionale și departamentele și secțiile de poliție locale.

In cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt aproximativ 324000 angajati.21

Serviciul Vamal de Stat

Serviciul Vamal de Stat este o agenție specială cu scopul de aplicare a legii. Legea
Serviciului Grăniceri de Stat al Ucrainei stabilește temeiurile juridice pentru organizarea și

21
General information and policing in Ukraine, http//:www.polis.osce.org

53
activitatea Serviciului Frontierei.de Stat a Ucrainei, structura generală șidomeniul de aplicare a
responsabilităților și competențelor.

Serviciul de Informaţii Externe

În sfera de competență prevăzute de lege, Serviciul de Securitate al Ucrainei este


responsabil pentru protecția suveranității de stat, ordinea constituțională, integritatea teritorială,
de apărarea potentialului economic și științific al Ucrainei, interesele legitime ale statului și
drepturile cetățenilor săi, contracararea activităților de informare de către serviciile de informații
străine, lupta împotriva acțiunilor ostile din partea anumitor organizații, grupuri sau indivizi și
protejarea informațiilor clasificate guvernamentale.

Responsabilități principale ale serviciului de securitate includ de asemenea, prevenirea,


detectarea și stoparea crimelor contra păcii și securității mondiale, terorismul, corupția și
criminalitatea organizată în domeniul administrației și afacerilor, precum și alte acte ilegale care
prezintă o amenințare directă la adresa intereselor vitale ale Ucrainei.

La baza activității Serviciului de Securitate al Ucrainei, organelor și personalul acesteia


stau principiile statului de drept, respectarea drepturilor și demnității individului, non
partizanatul și responsabilitatea pentru poporul ucrainean.

În activitățile sale operaționale Serviciul de Securitate este ghidat de principiile


autorității unice și muncii în echipă, deschiderea și respectarea procedurilor de securitate pe de
altă parte.

Temeiul juridic pentru activitatea Serviciului de Securitate este asigurată de Constituția


Ucrainei, Legea privind Serviciul de Securitate al Ucrainei și a altor acte legislative, împreună cu
instrumentele relevante în temeiul dreptului internațional recunoscut de către Ucraina.

Sistemul Serviciul de Securitate cuprinde Direcția centrală a Serviciului de Securitate al


Ucrainei, birourile regionale subordonate, autoritățile de contrainformații militare și de asemenea
serviciul de formare,cercetare și alte unități.

În 2006, Serviciul de Securitate al Ucrainei avea in de 33500 persoane angajate.

Academia Nationala SBU oferă cursuri de formare postuniversitară suplimentară în


domeniul "securității statului", care implică un curs de un an de instruire sau un curs de doi ani
pentru instruirea avansată,limbi străine și care duce la titlul academic de "specialist", precum și
cursuri prin corespondență pentru avocați de-a lungul liniilor de învățământ superior și de
formare avansată pentru personalul Serviciului de Securitate al Ucrainei.22

22
General information and policing in Ukraine, http//:www.polis.osce.org

54
Departamentul de Corecţii

Acest departament, a cărui activitate este direcționată de către Ministerul Justiției, este
responsabil pentru executarea pedepselor penale în cadrul sistemului penitenciar ucrainean. Ea
are o structură multidivizional de direcții centrale și locale.

În sistemul departamentului, există următoarele unități de formare: Facultatea de Drept


Chernihiv, școli pentru formarea profesională a personalului sistemului penitenciar, precum și
cursuri de perfecționare.

Supraveghere

Anumite institutii sunt autorizate să exercite supravegherea externa asupra activității


autorităților de aplicare a legii. Acestea sunt în principal Parlamentul ucrainean, Președintele
Ucrainei, reprezentantului Parlamentului pentru drepturile omului, Biroul Procuraturii și de
Securitate Națională și Apărare al Ucrainei Consiliului. În plus, cetățenii au dreptul de a depune
plângeri împotriva oficialilor guvernamentali în cazul în care cred că acești funcționari încalcă
drepturile civile.

Acțiunile de personalului de aplicare a legii sunt supuse controlului si monitorizării. În


plus, fiecare agenție de aplicare a legii are propria unitate de securitate internă și anchetă , care
este responsabila cu efectuarea de anchete interne cauzate de plângerile împotriva personalului
agenției.

2.3.3 Sisteme de ordine publică în Bosnia şi Herţegovina

Ca rezultat al "Acordului-cadru general", inițiat la Dayton, la 21 noiembrie 1995, Bosnia-


Herțegovina este împărțit în două entități, Republica Srpska și Federația Bosniei-Herțegovina,
ambele având propriile lor agențiile de aplicare a legii. Brcko a fost stabilit ca un district separat
in 1999 sub suveranitatea exclusivă a statului,de Bosnia-Herțegovina, cu autoritățile districtuale
constând in Adunarea districtuala, un guvern multi-etnic, forțe de poliție și sistemul judiciar.

Ministerul Securității din Bosnia și Herțegovina

Ministerul Securității de Bosnia și Herțegovina este responsabil pentru:

Protecția frontierelor internaționale, punctele de frontieră interne și reglementarea


traficului la punctele de frontieră din Bosnia și Herțegovina.

Prevenirea și urmărirea autorilor infracțiunilor de terorism, trafic de droguri, falsificarea


monedelor și a traficului intern și extern de persoane, precum și a altor infracțiuni.

Cooperarea internațională în toate domeniile din sfera de activitate a Ministerului.

55
Protecția persoanelor și institutiilor.

Colectarea și utilizarea datelor relevante pentru securitatea din Bosnia și Herțegovina.

Organizarea și armonizarea activităților ministerelor Afacerilor Interne și ale Districtului


Brčko în realizarea sarcinilor de securitate în interesul Bosniei și Herțegovinei.

Indeplinirea obligațiilor internaționale și cooperarea în realizarea de apărare civilă,


coordonarea activităților entității serviciilor de apărare civilă din Bosnia și
Herțegovina,armonizarea planurilor lor în caz de catastrofe naturale și adoptarea de planuri
,programe de protectie si salvare.

Punerea în aplicare a politicii Bosniei și Herțegovinei din domeniul imigrației și azilului


și a procedurilor privind circulația și șederea străinilor în Bosnia și Herțegovina.

Ministerul Securității de Bosnia și Herțegovina este compus din mai multe unități
organizaționale, așa cum este indicat în organigrama anexată.

Ministerul Securității de Bosnia și Herțegovina are 159 de funcționari publici, dintre care
50% sunt femei.23

Poliția de Frontieră

Poliția de Frontieră a Bosniei și Herțegovinei, este definita ca o organizație


administrativă în cadrul Ministerului Securității cu scopul de a efectua sarcini de poliție legate
de controlul și supravegherea frontierelor de trecere a frontierei.

Sarcini în domeniul Poliției de Frontieră din BiH de competență sunt după cum urmează:

Prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor dupa cum sunt reglementate de Codul


penal inclusiv acte criminale atunci când:

Acte criminale sunt îndreptate împotriva securității frontierei de stat sau împotriva
operațiunilor și sarcinilor Poliției de Frontieră sau aceste acte criminale trebuie să facă obiectul
unei proceduri, în conformitate cu dispozițiile privind abuzul de documente publice care servesc
ca dovadă a identității, dispoziții privind documentele de călătorie și obligația de a poseda viză,.

Se face transportul de mărfuri ilicite peste frontiera de stat, bunuri fără autorizație oficială
sau în cazurile de încălcare a interdicției existente,Poliției de Frontieră ii este atribuita
supraveghea acestor autorizații sau interdicții, pe baza de alte reglementări sau acord
administrativ cu organismele competente pentru o astfel de procedură.

Prevenirea, detectarea și investigarea:


23
General information and policing in Bosnia and Herzegovina, http//:www.polis.osce.org

56
Incălcărilor reglementate de Legea cu privire la Mișcarea, șederea străinilor și azilul,
precum și alte legi relevante.

Măsuri de securitate menite să protejeze intreprinderile de trafic aerian civil și


Aeroporturile Internationale ale Bosniei si Hertegovinei.

Poliția de frontieră controlează întreaga frontieră în lungime de 1551 km, inclusiv 89 de


puncte de trecere a frontierei din care 55 de treceri de frontieră internaționale (inclusiv patru
aeroporturi internationale) si 34 de treceri a frontierei desemnate pentru micul trafic de
frontieră.24

În sens organizatoric,Poliția de Frontieră este structurata pentru a asigura coordonarea


tuturor activităților la nivel central, regional și local, în scopul de a oferi servicii de înaltă calitate
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale, precum și pentru a asigura schimbul bidirecțional de
informații între nivelurile centrale,regionale si locale ale unităților organizaționale.

Numărul total de personal angajat în poliția de frontieră este 2.083.25

Agenția de Invstigatii si pentru Protecția Statului

Agenția de Invstigatii si pentru Protecția Statului este cea mai importanta agentie la nivel
de stat, înființată în 2002, îndeplinește sarcini din jurisdicția sa pe întreg teritoriul statului Bosnia
și Herțegovina.

În zona de competență sa hotărâta în mod legal, se ocupă cu: prevenirea,descoperirea ,


investigare traficului de fiinte umane,crimei organizate,spalarii banilor,protectia fizică și a
oamenilor, clădirilor și a altor bunuri protejate în temeiul legii precum si protectia martorilor.

Agenția de Invstigatii si pentru Protecția Statului este compusa din următoarele


departamente și unități:

-Cabinetul directorului

-Departamentul de urmarire penala

-Departamentul de Informații Financiare

-Centrul pentru in vestigarea crimelor de război

-Departamentul de protecție a martorilor

-Departamentul pentru protecția persoanelor și a obiectelor

-Departamentul de Control Intern

24
General information and policing in Bosnia and Herzegovina, http//:www.polis.osce.org
25
Idem

57
-Unitatea de Sprijin special

-Administrare și servicii de asistență interne etc.

-Agenția de Investigaţii si pentru Protecția Statului are în prezent peste 850 de angajați.

2.3.4 Sisteme de ordine publică in Elveţia

Datorită structurii federale a tarii si suveranitatii,in Elvetia nu există nici o forță de


polițienațională.Sistemul de politie federal este împărțit pe trei nivele,comunale,cantonale și
federale.

Biroul Federal al Poliției

Biroul Federal al Poliției (Fedpol) colaborează cu partenerii săi internaționali și cantonali


ca un centru pentru informații, coordonare / cooperare și de analiză în domeniul privind
securitate interna a Elveției.

Activitățile Fedpol includ:

-Urmăririi penale în numele Biroului Procurorului General al Elveției, care sunt, de


obicei, de o mare complexitate și un caracter internațional și / sau interdisciplinar (în anumite
cazuri de terorism, spălare de bani, corupție și infracțiuni financiare)

-Coordonare și sprijin pentru anchetele penale în cazurile în care districtele au principala


competență, dar care implică mai mult de două cantoane și / sau țări străine. protecția
persoanelor și a locatiilor considerate a fi la risc;

-Sarcini administrative, cum ar fi, printre alte supravegherea Biroul Elvețian Inpotriva
spalarii de bani,Unitatii împotriva traficului de persoane și imigratiei ilegale, Unitatea pentru
controlul criminalitatii informatice sau Oficiul Central pentru Explozibili,pirotehnie si arme.

Cele patru divizii principale de la Biroul Federal al Poliției sunt:

-Divizia federala centrala pentru investigatii penale , responsabila cu efectuarea


investigațiilor împotriva criminalității transnaționale organizate, inclusiv a criminalității
financiare; terorismului și a finanțării acestuia; activități infracționale care implică explozibili;
colectarea de informații ilegale; infracțiuni care implică alegeri federale și buletine de vot;
infracțiuni împotriva legilor privind materialul de război, arme nucleare, produse cu dublă
utilizare și produse militare specifice aviației civile; corupției; genocid; precum și creearea
comisiei rogatorie din străinătate. În cele din urmă Poliției Federale penală coordonează
investigațiile intercantonale și internaționale și asigură schimbul de informatii politienesti cu
Interpol.

58
-Divizia centrala de servicii, exercită o funcție transversală și furnizează servicii
clienților din Elveția și din străinătate (Servicii, acte de identitate, sisteme informatice de poliție
națională, etc.)

-Divizia federala centrala de securitate, responsabila pentru protecția oficialilor federali,


persoanelor și a clădirilor,oferă protecție în conformitate cu dreptul internațional, precum și
responsabila de securitatea structurala, tehnica și organizatorica a constructiilor civile si federale
din Elveția;

-Diviza centrala pentru cooperare politieneasca internationala printre altele, se ocupă de


dezvoltare operațională și strategică a cooperării bilaterale și multilaterale din poliție, inclusiv
cooperarea cu Uniunea Europeană și Schengen. Mai mult, funcționează ca punct unic de contact
pentru Interrpol, Europol; precum și corespondența legata de Schengen ;gestionarea atașaților de
poliție elvețieni in străinătate, precum și a atașaților străini în Elveția.

Corpul de Poliție Cantonal

Responsabilitatea pentru lege și ordine revine practic fiecarui cantoan, poliția are de
asemenea, funcția de poliție judiciară și organism de coordonare în caz de dezastre majore.
Fiecare canton, determină în principal structura forțelor lor de poliție

Structura federală elvețiană se reflectă într-o serie de servicii de poliție cantonale, care sunt în
organizate in diferite moduri.

Corpul de Poliție Comunal

Corpurile de poliție comunale sunt stabilite în cantoane care sunt subdivizate teritorial.
Dacă o poliție comunala este stabilita sau nu și care sunt responsabilitățile ei depinde de fiecare
canton in parte.

Corpul Trupelor de Grăniceri elvețiene este partea in uniformă și armata a Administrației


Federale Vamale și, prin urmare, parte a Departamentul Federal de Finanțe. Ea are trei sarcini
strategice:

Taxe vamale

Împreună cu colectarea impozitelor și taxe vamale pe valoarea adăugată, acestea includ


prevenirea contrabandei și a traficului de stupefiante, de arme, materiale de război, substanțe
periculoase, protejarea anumitor specii de animale, artefacte culturale,descoperirea articolelor
contrafacute etc.. Garda de Frontieră are și alte atribuții de politică,sănătate economică si comerț.

Securitate

59
Acestea implică în principal căutarea persoanelor, mărfurilor și vehiculelor, detectarea
falsurile in documente și prevenirea criminalității internaționale.

Imigrare

Acestea includ prevenirea intrării ilegale în tara și plecarea din țară


ilegal,reședință,traficul de persoane si contrabanda.

Forțele de poliție ale Elveției cuprind aproximativ 23.000 de membrii. Aceastia include
forțele comunale,cantonale si federale de poliție, precum și grăniceri elvețieni.26

Educația și formarea corpurilor de poliție sunt organizate la nivel cantonal.

În ceea ce privește Grăniceri elvețiene, au propria lor educație de trei ani, care cuprinde o
educație de bază de un an și doi ani de studii de specialitate.

2.3.5 Sisteme de ordine publică în Norvegia

Corpul principal este Poliția Națională, inclusiv șase agenții speciale care acordă asistență
de specialitate pentru raioanele locale de poliție, iar în unele cazuri acționează ca o autoritate de
urmărire penală. Serviciul de Securitate Norvegian, subordonat direct Ministerului Justiției și
Poliției, previne și investighează infracțiuni împotriva securității și independenței statului.

Poliția Națională

Poliția Națională din Norvegia este subordonata Ministerului Justiției și Poliției și este
complet independent de forțele militare. În anumite situații de urgență, cum ar fi operațiunile de
salvare și catastrofe naturale, poliția poate solicita asistență din partea armatei, atunci când există
resurse civile insuficiente pentru a face față situației. În astfel de cazuri, forțele militare sunt sub
comanda poliției și trebuie să respecte legile care reglementează acțiunile poliției.

Misiunea Poliției Naționale este de a asigura un serviciu de prevenire, eficient și flexibil


pentru beneficiul publicului. Direcția de Poliție norvegiana a fost înființat în 2001 pentru a
dezvolta și coordona organizația centrală, regională și locală a poliției. .

Agențiile speciale sunt organizate direct sub Direcției Naționale de Poliție. Serviciul de
Securitate este sub controlul direct al Ministerului Justiției și Poliției.

In anul 2006, personalul total al poliției norvegiene a fost de aproximativ 12.000 de


angajați.27

26
General information and policing in Switzerland, http//:www.polis.osce.org
27
General information and policing in Switzerland, http//:www.polis.osce.org

60
Colegiul Universitar Norvegian de Politie este instituția de învățământ centrala pentru
serviciul de poliție din Norvegia. Formarea de bază pentru ofițerii de poliție este de trei ani de
facultate cu scopul de a oferi o bază largă practică și teoretică. Primul și al treilea an al
programului se bazeaza pe studiul teoretic ce are loc in universitate si , în timp ce al doilea este
un an de formare practica în care studentii sunt împărțiți în grupuri dsi unități de instruire în
raioanele de poliție din intreaga tara.

In 2005, 2265 de candidați au solicitat admiterea la programul de studiu de bază; 1134 au


fost convocați pentru testele de admitere și 360 au fost admisi în calitate de studenți. Dintre toți
solicitanții admiși la Colegiul Universitar de Poliție norvegian în 2005, 37% au fost femei.

Colegiul are un program de educație cuprinzătoare. Zonele cheie sunt: sarcini de poliție,
de investigare a criminalității și de prevenire, precum și de urmărire penală și responsabilități
administrative,.de cercetare. Colegiul Universitar Norvegian de Politie cuprinde atât proiecte pe
termen scurt și lung și se concentrează pe atribuțiile poliției, efectele poliției, rolul poliției,
precum și alte aspecte ale operațiunilor de polițienesti.

Serviciul Național de Investigații Criminale

Serviciul Național de Investigații Criminale este o agenție centrală a cărei principala


funcție este de a preveni și combate crima organizata și alte forme grave de criminalitate. În plus
față de furnizarea de sprijin de specialitate pentru raioanele de poliție norvegiană, Serviciul
Național de Investigații Criminale investigheaza și judecă cauze majore și complexe legate de
crima organizată gravă. Organizarea constă intr-o unitate centrală în capitala Norvegiei, Oslo.

Autoritatea are aproximativ 400 de angajati, iar principalele activități sunt:

Urmărire penală - expertiza se concentreaza pe trei domenii principale: gestionarea și


controlul anchetei, urmărirea penală generală (inclusiv interogatorii) precum sia analize penale
operationale.

Anchete criminalistice, laboratorul național de medicină legală si criminalistica este situat


in incinta unitatii centrale a Serviciului Național de Investigații Criminale din Oslo.

Colectarea și analizarea de informații cu privire la persoane de interes si rețelele


criminale .

Cooperarea polițienească internațională,Serviciul Național de Investigații Criminal fiind


punctul național de contact pentru cooperarea operațională polițienească internațională, de
exemplu, Interpol, Europol, Sistemul de Informații Schengen (SIS) și Frontex.

Autoritatea Națională pentru investigarea și urmărirea Crimelor Economice și de


Mediu

61
Autoritatea Națională pentru investigarea și urmărirea Crimelor Economice și de Mediu
este atât o unitate de poliție cat și o autoritate de urmărire penală. Autoritatea și alte unități de
poliție cooperează cu autoritățile de supraveghere din sectorul de afaceri și altele în combaterea
criminalității economice și de mediu, în conformitate cu următoarele misiuni:

Detectarea, investigarea și urmărirea în justiție a infractorilor aducerea lor în instanță


pentru urmărirea penală.

Oferirea de ajutor agențiilor interne și externe de aplicare a legii și a autorităților de


urmărire penală.

Creșterea nivelului de expertiză în rândul angajaților poliției și organelor de urmărire


penală în Norvegia și informarea publica.

Actionarea ca un organism consultativ pentru autoritățile naționale și de supraveghere și


participarea la inițiativele internaționale de cooperare.

Autoritatea are o structură organizatorică plată. Directorul și directorul adjunct sunt


susținuti de un grup executiv, care este format din șefii departamentului pentru
presa,administrație și informatie, un administrator șef, un consilier sef cu calificări în finanțe și
un procuror sef.

Investigațiile sunt conduse de echipe multi-disciplinare fixe. Ca o regulă, o echipă de


investigație format din: un lider de echipă (procuror senior); un procuror de poliție; anchetatorii
cu formare de poliție; anchetatorii cu calificări în domeniul finanțelor (de exemplu auditori,
absolvenți de comerț) și un director executiv.

Fiecare echipă este condusă de un procuror. Autoritatea are aproximativ 135 de angajati.

Serviciul Mobil Central

Siguranța traficului este obiectivul principal al Serviciului Mobil Central , dar unitatea
ajută, de asemenea, raioanele de poliție si în alte sarcini de poliție. Un total de 300 de persoane
sunt în serviciul operațional, și serviciul de patrulare este format din ofițeri de poliție detașați de
toate raioanele . In controalele poliției, supraveghere și aplicarea legilor, accentul se pune în
principal pe:

-Mentinerea vitezei legale

-Sanctionarea conducatori auto sub influența alcoolului și / sau a drogurilor

-Sanctionarea comportamentului agresiv și periculos în trafic si altele.

Serviciul Naţional de Imigări

62
Serviciul Național de Imigrari este centrul norvegian de expertiză și corpul auxiliar
responsabil în cazuri ce implica de imigranții. Sarcina lor principală este să înregistreze și să
identifice solicitanții de azil care sosesc în Norvegia. Mai mult, unitatea coordonează repatrierea
solicitanților de azil care au avut cererea de azil refuzata.Serviciul Național de Imigrări este
responsabil pentru transportul altor cetățeni străini care urmează să fie eliminati sau deportați din
Norvegia.

Serviciul National Tehnologic

Serviciul este responsabil cu tehnologia ,informațiile și calculatoarele,administrația în


cadrul serviciului de poliție și autoritatii superioare de urmărire penală. Ele oferă, de asemenea,
altor agenții din cadrul administrației publice, anumite servicii și produse tehnologice.

Serviciul Norvegian de Securitate Nationala

Serviciul Norvegian de Securitate Nationala este serviciul de securitate națională a


Norvegiei. Toate activitățile serviciului sunt reglementate de catre Parlamentul norvegian în
conformitate cu Legea poliției. Serviciul Norvegian de Securitate Nationala este un organism de
poliție cu autoritatea de a conduce anchete penale.

Sarcinile principale sunt contraterorism, contrainformații ,eradicarea extremismului,


planificarea de urgență, protecția demnitarilor și verificarea personalului.

Serviciul Norvegian de Securitate Nationala detectează și identifică autorii potentialelor


amenintari, analizeaza intențiile si capacitatile lor presupuse și să caute în mod activ pentru a
preveni materializarea acestor amenințări.

Serviciul Norvegian de Securitate Nationala furnizeaza autorităților evaluări ale


amenințărilor generale și periodice, precum și evaluări ale amenințărilor legate de anumite
incidente, evenimente și vizite ale demnitarilor.

Serviciul Norvegian de Securitate Nationala are sediul in Oslo dar si birouri locale în
toate raioanele de poliție din afara capitalei. Rapoartele Serviciul Norvegian de Securitate
Nationala ajung direct Ministerului Justiției și Poliției.

Sistemul de justiție penalăÎn Norvegia, primul nivel de urmărire penala este organizat în
cadrul poliției. Prin urmare, poliția norvegiană angajeaza de asemenea, personal, cu studii
juridice.

Procurorii din cadrul poliției fac servicii de urmărire penală primare și de bază ocupandu-
se cu acuzațiile penale minore. În acest context, poliția primește instrucțiuni de la autoritatea de
urmărire penală superiora. In alte privinte , poliția primeste instrucțiuni de la Direcția Națională
de Poliție și Ministerul Justiției și Poliției.

CAPITOLUL III – SISTEME DE ORDINE PUBLICĂ PE ALTE CONTINENTE

63
3.1. Sisteme de ordine publică în Asia

3.1.1 Sisteme de ordine publică în China


Sistemul de ordine publică constă într-un sistem de securitate publică extinsă și
cuprinde o varietate de proceduri de executare utilizate pentru a menține ordinea şi siguranţa în
țară .

Instanțele de judecată, agențiile de securitate judiciare și publice ale țării, Ministerul


Securităţii Publice și Ministerul Securității de Stat, sunt instituţiile de drept cu autoritate si
responsabilităţi în domeniul ordinii şi siguranţei publice.

Sistemul de securitate națională este constituită din instituţiile din cadrul Ministerului
Securității de Stat și Ministerul Securității Publice, Poliție, armate populare, Armata de Eliberare
a Poporului, precum și sisteme judiciare, procuratura.

Ministerul Securitatii Publice supraveghează întreaga activitate de poliție internă din


China, inclusiv Armata de Eliberare a Poporului. Ministerul este responsabil pentru activitatea
departamentului de poliție și de asemenea pentru departamanetul penitenciare-închisori, având în
componenţa sa departamente de securitate politică, economică, și comunicații interne.

Cele mai mici unităţi organizaţionale sunt stații de securitate publică, care mențin aproape
de contactul zi cu zi cu publicul. Forţele de poliţie, cu cele 1,5 milioane de persoane, sunt
organizate în 45 de divizii. Acestea includ poliția de securitate internă, personalul de apărare a
frontierei, polițiștii de clădiri guvernamentale și ambasade, și specialiști in comunicare din cadrul
poliției.

Ministerul Securității de Stat a fost înființat în 1983 pentru a asigura securitatea


statului, prin măsuri eficiente împotriva agenților inamici, spioni, și activitățile
contrarevoluționare menite să saboteze sistemul socialist din China. Ministerul este condus de o
serie de legi adoptate în 1993, 1994, și 1997, care au înlocuit statutul criminalității
"contrarevoluționare".28

Operațiunile ministerului includ colectarea de informații, atât interne cât și externe.

Biroul de securitate (Hong Kong) este departamentul de securitate local pentru Hong
Kong. Poliţia Paramilitară Hong Kong a fost înființată în 1844 și are 27375 de angajati în
uniformă cat și 4885 personal civil.

28
General information and policing in China, http//:www.polis.osce.org

64
Serviciul corecţional Hong Kong a fost înființat în 1879 și are 6659 de angajati în
uniformă cat și personal civil. Ambele servicii raportează Biroului de Securitate.29

Secretariatul pentru Securitate (Macao) este departamentul de securitate locală din


Macao.

Ministerul Securitatii Publice este autoritatea principală de poliție. Ministerul dispune


de departamente funcționale pentru domenii cum ar fi securitatea internă, informaţii, combaterea
terorismului, operațiuni specifice de poliție, închisori, și de comunicații şi securitate economică
politică.

Subordonate Ministerului Securităţii Publice sunt departamentele de securitate publică la


nivel de provincie; birourile securității publice și sub-birourile la nivel de județ (birourile situate
în prefecturile și orașele mari, sub-birourile în județe și districte municipale); și stațiile de
securitate publice la nivel comunal.

Biroul de siguranță publică este elementul de poliție care asigură contactul cu


cetăţenii.Este supravegheat de Biroul de siguranţă publică regională, precum și de autoritățile
locale.

Procuratura își asumă responsabilitatea directă pentru manipularea oricărui caz, și


supraveghează investigațiile în aceste cazuri, permiţând biroului de securitate publică accesul la
aceste informaţii.

Biroul de siguranță publică are în general atribuții considerabil mai largi decât o secție
de poliție din alte țări, implicându-se în fiecare aspect al vieții oamenilor. Într-o zonă rurala,
structura staţiei de siguranţă ăublică este formată din: un șef, un șef adjunct,personal
administrativ, și un număr restrans de personal. Într-o zonă urbană are un număr mai mare de
membrii ai personalului administrativ și șapte-optsprezece patrule.

Activitățile sale de drept penal includ anchetă, interogare, și detenția provizorie. Printre
atribuţiile postului se regăseşte şi asigurarea evidenţei cetăţenilor care locuiesc în zonă,nașteri,
decese, căsătorii, divorțuri și sunt înregistrate și confirmate prin controale de rutină.

O altă funcție importantă de poliție este controlarea schimbării de reședință. Fără aceste
controale, un număr mai mare de locuitori din mediul rural, fără îndoială, s-ar muta in oraşele
supraaglomerate în căutare de condiții mai bune de trai, de muncă, sau educație.

Operațiunilor speciale de poliție angajeaza agenți, informatori, și spioni. Informatorii sunt


utilizati în supravegherea infractorilor suspectați de infractiuni grave.

Relația dintre ofițerii de poliție ai patrulelor de cartier și oameni este apropiată. Ofițerii
de poliție locuiesc într-un cartier apropiat de zona de responsabilitate, sau chiar în zona
29
Idem27

65
respectivă, pe termen lung şi trebuie să cunoască personal cetăţenii din comunitate, întrucât,
sarcina lor nu este numai de a preveni și pedepsi infractiunile, dar şi de a promova un
comportament decent, deschis, și să acționează ca modele de urmat.

3.1.2. Sisteme de ordine publică în Israel

Poliția din Israel este o forța de poliție civilă şi se află sub juristicţia Ministerului
Securităţii Publice. Ca și în cele mai multe alte forțe de poliție din lume, printre atribuțiile sale
se numără combaterea criminalității, controlul traficului, menținerea siguranței publice, precum
și combaterea a terorismului .

Poliția din Israel operează în întregunl Israel ,Golan Heights și Zona C din Cisiordania, în
toate locurile în care Israel deține controlul civil, neexistând departamente de poliţie locale sau
municipale.

Comandamentul Național al Poliției Israel îşi desfăşoară activitatea în sediul


Guvernului.

Poliția din Israel este responsabila pentru securitatea publică, menținerea ordinii publice,
asigurarea de evenimente publice și mitinguri, demontarea obiectelor suspecte și explozibili ,
revolte și controlul mulțimii, de aplicare a legii, combaterea criminalității, munca de detectiv,
operațiuni sub acoperire împotriva rețelelor de droguri, investigarea suspectilor si controlul
traficului rutier.

Garda Civilă este constituită în mare parte din tineri, şi are ca principale atribuţii
menţienrea şi restabilirii ordinii publice, intervenţia în caz de desfăşurări de forţe violente,
precum şi apărarea şi asigurarea integrităţii obiectivelor importante stipulate în lege.

Poliția Israel este o forţă profesională, cu peste 35.000 de persoane pe statul de plată.
Există, de asemenea, 70.000 de voluntari în Gărzile Civile.30

30
General information and policing in Israel, http//:www.polis.osce.org

66
3.1.3 Sisteme de ordine publică în Turcia

Aplicare legii în Turcia este de competența mai multor departamente și agenții, toate
acționând sub comanda prim-ministrului Turciei sau a ministrului Afacerilor Interne.

Poliția este responsabilă pentru aplicarea legii în orașe și unele locații excepționale, cum
ar fi aeroporturi, pe care le protejează cu ajutorul biroului vamal (turcă: Gümrük Muhafaza). De
asemenea joacă un rol important în operațiunile antiteroriste prin contracararea și suprimarea
acestora.

Poliția Rutieră asigură siguranța transportului și, de asemenea, are în îndatoriri,


înregistrarea vehiculelor.

Înaltul Comandament al Poliției , situat în Ankara, se numește Direcția Generală de


Securitate. Fiecare district găzduiește, de asemenea o direcție Districtuala. Organizația are o
ierarhie centralizata similară cu cea a Forțelor Armate turce.

În Turcia, ofițerii de poliție poartă uniforme și berete bleumarin. Mașinile de patrulare pot
fi identificate usor datorita design-ului unic alb-albastru și inscrisului "Polis", de obicei, cu
majuscule, pe ușile laterale și capota. Locotenenții și căpitanii poartă stele de argint pe umerii lor,
în timp ofițerii mai mari în rang poartă steluțe aurii.

Poliția turcă are în componența sa: Unitați de motociclete destnate în special poliției
rutiere, pentru deplasare rapida și pentru menținerea ordinii pe drumurile nationale și autostrăzi.

Özel Tim, este unitatea de interventii speciale al Departamentului de poliție. Această


unitate folosește arme speciale și tactici de implementare rapide pentru situații excepționale, cum
ar fi jafuri bancare, răpiri, salvari de ostatici, etc.

Jandarmeria este o forță militara de aplicare a legii. Jandarmii sunt instruiți și


funcționează în regim de armata, dar își asumă atribuțiile prevăzute de catre ministrul de Interne.
Organizarea și atribuțiile lor sunt destul de asemănătoare cu cele ale Jandarmeriei Franceze, sau
cele ale Carabinierilor italiane.

Aria de competență a jandarmilor este în afara centrelor orașelor, mai ales în regiunile în
care populația și densitatea sunt mici și rata criminalității este extrem de ridicata (acest lucru este
mai evidet in regiunea Anatolia de sud-est, în care acte teroriste sunt comise în fiecare zi și în
afara orașelor). Cele mai multe zone turistice sunt, de asemenea, zone de jurisdicție ale
Jandarmeriei deoarece populația lor este medie pe tot parcursul anului.

Jandarmeria are, de asemenea, o organizație independentă de control al traficului similară


cu cea a poliției.

În Turcia, Jandarmii pot fi, în general, vazuți purtând pantaloni de culoare verde inchis și
tricouri de culoare verde, cu marcaje speciale de culoare roșie și albastru pe gulerele lor.

67
Poliția și Jandarmeria au fiecare un departament ce exercită atribuții relevante pentru
colectarea și analizarea informațiilor în vederea prevenirii și combaterii actelor criminale.

Ca agenție de informații externe, Organizatia Națională de Informații desfășoară o parte


din operațiunile de informații. Cele mai multe din activitățile de informații din interiorul tării
sunt asigurate de unități de poliție de informații. Subsecretariatul de Ordine Publică și Siguranță
asigură coordonarea între aceste agenții.

Paza comunală este formată în mare parte din localnici din satele din regiunea Anatolia
de Est.

3.2. Sisteme de ordine publică în Africa


3.2.1. Sisteme de ordine publică în Algeria
Responsabilitatea pentru menținerea legii și ordinii în Algeria este împărtășită de 60.000
de membri ai Jandarmeriei Naționale , din cadrul Ministerului Apărării Naționale , precum și de
30.000 de membri ai poliției naționale din cadrul Ministerului de Interne.31

Jandarmeria Națională este în principal activă în zonele rurale și izolate ale țării , în
timp ce Poliția națională este în primul rând o forță de poliție urbană .

Gardă Municipală are ca datorie principală protejarea satelor și să acționeze ca o forță


auxiliară a organelor de drept .

Direcția Generală pentru Securitate Națională este poliția civilă a Algeriei și își
exercită îndatoririle în cadrul orașelor mari.

Poliția Națională este subordonată Ministerului de Interne și are ca principale îndatoriri


menținerea legii și ordinii, protejarea vieții și a propietăților,investigarea infracțiunilor, precum
și arestarea infractorilor. De asemenea îndeplinește și alte funcții politienesti de rutină , inclusiv
de control al traficului .

Poliția Națională este condusă de un director general , și are în componența sa filiale


operaționale și de investigație precum și servicii de sprijin .

Filiala de poliție judiciară este responsabila pentru anchetele penale si lucrează în


strânsă coordonare cu Biroul Procurorului Public din cadrul Ministerului Justiției .

31
Law enforcement in Algeria, http//:www.wikipedia.org

68
3.2.2. Sisteme de ordine publică în Ghana
Serviciul de Poliție reprezintă principala agenție de aplicare a legii în Ghana. Acesta este
organizat la nivel național și are o comandă unitară sub Inspectoratul General al Poliției . Deși
există multe diviziuni regionale , toate raportele sunt gestionate la sediul Național din Accra .

Inspectorul General al Poliției este șeful serviciului de Poliție Ghana. El este ajutat de
doi adjuncți, având responsabilitatea de a administra operațiunile desfășurate de trupele poliției.

Structura politiei este organizată la nivel național în două mari compartimente, fiecare
condusă de un comisar:

Compartimentul Operațiuni are în subordinea sa:

-Departamentul de Investigații Criminale

-Taxe legale si speciale

-Logistică și Servicii de asistență

-Operațiuni

-Poliție Informații și Standarde Profesionale Biroul

Compartimentul administrativ compus din:

-Dezvoltare si Resurse Umane

-Bunăstare

-Cercetare, planificare ,comunicare si tehnologia informației

-Direcția strategică și monitorizare

-Finanțe

Există 13 regiuni din cadrul serviciului de poliție. Fiecare dintre ele este condusă de un
comandant regional cu un grad de comisar asistent. Există zece regiuni geografice, Ashanti,
Brong Ahafo, Centrală, de Est, Greater Accra, Nord, Est Upper, Upper West, Volta și regiunile
vestice.

Fiecare regiune, cu excepția sediului Național este împărțită în diviziuni. Există 51 de


divizii la nivel national. Acestea sunt împărțite în continuare în 179 districte și 651 sectii în
întreaga țară.32

32
Law enforcement in Ghana, http//:www.wikipedia.org

69
3.2.3. Sisteme de ordine publică în Niger
Constituția din 1999 a adus o reorganizare a organizațiilor de aplicare a legii în Niger.
Poliția Națională, Garda Națională au fost eliminate din jurisdicția Ministerului Apărării și
plasate sub controlul Ministerului de Interne. Ministerul Apărării păstrat controlul asupra
Jandarmeriei Naționale, care este responsabil pentru poliția națională în afara zonelor urbane.

Sistemul de aplicare a legii din Niger și a sistemului de justiție penală din Niger sunt
modelate după omologii francezi.

Poliția națională este condusă de un director general al Poliției Naționale care răspunde
de Ministerul de Interne.

Poliția Națională are mai multe responsabilități, printre care: siguranța publică
(asigurarea ordinii și siguranței publice), de poliție judiciară (cercetare și urmărire penală),
supraveghere teritorială și supravegherea generală (supraveghere generală sau de specialitate,
precum și investigații administrative)

Dintre toate responsabilitățile, siguranța publică este cea mai importantă în ceea ce
privește alocarea de resurse. Cu toate acestea, în ultimii ani, resursele au fost dedicate
supravegherii teritoriale, amenințărilor teroriste din regiune au crescut de la căderea regimului
libian și începutul crizei din nordul Mali.

Fiecare dintre cele opt regiuni ale Niger au un birou regional de siguranță publică, a cărui
director are autoritate asupra tuturor elementelor de poliție din regiune. Siguranța publică este
asigurată de incintele de poliție din zonele urbane și sunt si responsabile pentru menținerea
ordinii publice, precum și lupta impotriva infracțiunilor minore (furt, atac, fraudă, violență, etc.).

Anterior cunoscută sub numele Forțele Naționale de Intervenție și de Securitate, Garda


Națională Niger este responsabilă pentru securitatea în zonele rurale, unde poliția națională este
absentă. Aceasta este supravegheata de comandantul superior al Gărzii Naționale, care raportează
Ministerului de Interne.

Acest organism este responsabil pentru: supravegherea frontierei teritoriale a țării,


siguranță publică, menținerea și restabilirea ordinii, protejarea clădirilor și instituțiilor publice,
persoanelor și a bunurilor acestora, executarea poliției administrative în zonele rurale și
pastorale, gestionarea și monitorizarea închisorilor, acțiuni umanitare în caz de dezastru sau de
criză națională precum si protecția mediului. De asemenea, Garda Națională este responsabilă
pentru asigurarea securității autorităților administrative și reprezentanțelor diplomatice și
consulare ale Nigerului în străinătate.

Jandarmeria Națională este condusă de comandantul superior al Jandarmeriei


Naționale. Spre deosebire de Poliția Națională și Garda Națională, Jandarmeria Națională este

70
sub controlul Ministerului Apărării din Niger. Este împărțita în brigăzi teritoriale și brigăzi
mobile.

În plus față de apărare teritorială și menținerea ordinii publice, acesta oferă justiție
militară și paramilitară altor corpuri ale forțelor armate și participă la activitățile de poliție de
supraveghere. Acesta este o forță de elită, datorită criteriilor de recrutare stricte ale forțelor
armate. Datorită creșterii traficului transfrontalier de arme și droguri, activitățile sale în zona de
frontieră au crescut.

Jandarmeria națională, spre deosebire de armata sau Garda Națională, nu a fost niciodată
implicată direct într-o încercare de a profita sau controla puterea prin forță.

3.2.4 Sisteme de ordine publică în Republica Africa de sud

Constituția Republicii Africa de Sud, 1996 (. Capitolul 11, Sec 205) prevede că
obiectivele poliției din Africa de Sud sunt: prevenirea, combaterea și investigarea infracțiunilor,
menținerea ordinii publice,protejarea și asigurarea locuitorilor Republicii și a bunurilor
lor,aplicarea legii.

Responsabilitatea politică pentru Departamentul de Poliție revine ministrului de Poliție,


care serveste ca membru al Cabinetului Executiv National. Ministrul este constituțional obligat
să raporteze Cabinetului și Parlamentului cu privire la toate aspectele legate de poliție .

Serviciul de Poliție din Africa de sud

Africa de Sud Serviciul de Poliție a fost instituit prin Legea Serviciului de Poliție din
Africa de Sud, 1995. Are în prezent 1127 posturi de poliție in toata Africa de Sud.33

Comisarul Național de Politie este direct numit de președinte și conduce Serviciul de


Poliție din Africa de sud . Responsabilitatea Comisarului Național este de a exercita controlul și
de a gestiona serviciul poliției naționale, în conformitate cu politica națională de poliție și
imdrumarile Ministrului de Poliție.

Toți oficialii poliției semneaza un Cod de conduită oficial care a fost introdus la data de
31 octombrie 1997.34 Codul de conduită este un angajament scris că fiecare membru al
Serviciului de Poliție al Africii de Sud acționeaza în conformitate cu legea și principiile
constituționale.

Membrii Serviciului de Poliție al Africii de Sud sunt, de asemenea, obiectul unui Cod de
Etică. Codul de etică cere ca angajații sa actioneze cu integritate și respect pentru diversitate
oamenilor și a legii, sporind astfel excelența serviciilor.
33
Law enforcement in South Africa, http//:www.wikipedia.org
34
Idem

71
Serviciul de Poliție Municipal

În plus față de un serviciu de poliție națională, Africa de Sud are, de asemenea, cinci
departamente de poliție metropolitane si un departament de poliție municipală. Conform legii
funcțiile unui serviciu de poliție municipal sunt:politia rutiera actionand in conformitate cu
legislatia in vigoare , poliției municipala prevenind a criminalitatatea si respectarea legilor si
regulamentelor.

Legea permite ofițerilor de poliție municipale puteri legale de arestare, căutare și


confiscare, în zona lor de competență (de exemplu,limite municipale), sau cu permisiunea unui
alt municipiu din afara jurisdicției lor. Li se permite să facă arestări, dar trebuie să predea orice
persoană arestată.Cu toate acestea, ei pot lua amprente, administra etiloteste și probe de sânge.

Secretariatul Civil de Politie

Este o agenție alcatuita din personal civil ce supravegheza, consiliaza si furnizeaza


servicii Ministrului Politiei.

Secretariatul civil este mandatat să efectueze, printre altele următoarele:

Consiliere politica si sprijin de cercetare.

Dezvoltarea politicii de departament prin cercetare calitativă bazate pe dovezi,

Monitorizarea si evaluarea serviciului de politie sud african

Mobilizarea si angajarea privind prevenirea criminalității și alte aspecte polițienești

Direcția de Investigatii Politienesti Independente

Este un departament guvernamental stabilit pentru a investiga toate decesele ca urmare a


acțiunii poliției sau in custodia politiei, de brutalitate, criminalitate și abatere a membrilor
Serviciului de Poliție din Africa de Sud și Serviciului de Poliție Municipala.Acesta este stabilit
în funcție de secțiunea 206 (6) din Constituția Republicii Africa de Sud, care prevede înființarea
unui organism independent pentru plângeri de poliție.

Acesta funcționează independent de Serviciul de Politie și departamentul de poliție


municipală în investigarea presupuselor abateri și a criminalității de către membrii politiei. În
ceea ce privește secțiunea 28 din Legea IPID 1 2011, Direcția este obligată să investigheze:

-Orice moarte în custodia poliției

-Moartea, ca urmare a acțiunii poliției

-Plângerile referitoare la descărcarea de arme de foc de către orice ofițer de poliție

72
-Violul comis de un ofițer de poliție, indiferent dacă ofițerul de poliție este sau nu in
timpul programului.

-Violul oricărei persoane în custodia poliției.

-Orice plângere de tortură sau atac înfaptuit de un ofițer de poliție în cadrul atribuțiilor
sale.

-Problemele de corupție din cadrul poliției, sau după o plângere din partea unui membru
al publicului .

-Chestiuni legate de corupție sistemică care implică poliția.

3.2.5. Sisteme de ordine publică în Maroc

Jandarmeria Roiala Marocana vine sub autoritatea Ministerului Apărării.A fost fondată
în 1957 de către fostul rege Mohamed V.Conform legislatiei marocane : "Scopul de serviciu al
jandarmeriei este de a asigura activitățile de poliție în special administrative, judiciare și militare
în mod direct și de a ajuta la autoritatile competente in aplicarea legilor vizate."

Atribuțiile Jandarmeriei Roiale, în acest domeniu, au fost determinate de codul de


procedură penală din anul 1959. Acesta îndeplinește toate aceste îndatoriri sub administrarea
procurorului și controlul Curții de Apel regale.Acestea constau în determinarea infracțiunilor,
urmărirea penală, colectarea probelor, detectarea infractorilor și aducerea lor în fața instanțelor
autorizate precum si executarea ordinelor judecătorilor după urmarirea penala.Detectează și
determină încălcarea legilor ca poliție judiciară.Ca o poliție de forță publice, informeaza
procurorul regal de infracțiuni și contravenții asupra cărora nu au competența. Pentru a lupta
împotriva creșterii continue a criminalității și a aspectelor internaționale și, pe de altă parte,
creșterea textelor și complexitatea lor Jandarmeria Roiala este modernizata metodelor și echipata
continuu iar consolidarea eficienței sale se face prin evaluarea tehnica și. În acest scop, două
laboratoare, care sunt în administrarate de cercetatori competenti, au fost stabilite. Există două
departamente de poliție majore în Jandarmeria Roiala. Ele sunt, Poliția administrativa generala și
Poliției Administrative Speciala.Prima implica măsurile generale și individuale cu privire la
menținerea ordinii publice, siguranța publică, sănătatea, pacea și moralitate. Acest Poliția este
atașata Ministerului de Interne. Cealata constă intr-un număr de funcții speciale, cum ar fi de
trafic, vânătoare, pescuit, explozivi si sunt aranjate în funcție de legi speciale, atașate la unități
din diferite ministere. Poliția administrativă asigură continuitatea între unitățile de ministere, Cu
toate acestea, traficul și securitatea drumurilor de transport reprezintă în conformitate cu textele
de guvernământ, una dintre funcțiile sale fundamentale.. Jandarmeria este deosebit de
responsabila pentru asigurarea drumurile din sate și de transport. Cu toate acestea activitățile
sale, în general, sunt în general efectuate de împrejurimilor orașului. Royal Jandarmeria devine

73
uneori activa si în orașe atunci când situația impune.Concret, este responsabila si pentru
verficarea coastelor și a frontierelor din întreaga țară care are aproximativ 3,400 km.

Politia Nationala Marocană este organul de poliție de stat autoritar și principal al


Marocului însărcinat cu susținerea legii și ordinii publice. Ea a fost fondată la 16 mai 1956 de
către regele Mohammed V. In 2007 Poliția a avea aproximativ 46000 de angajati.

Forțele Auxiliare Marocane sunt o forță paramilitară, parte Armatei Regale marocane,
dar in comanda Ministerului de Interne , și ajuta militar, Jandarmeria și Poliția atunci când este
nevoie.De asemenea, a participat la conflicte militare, cum ar fi războiul Sahara Occidentală.

În plus, ele contribuie la menținerea ordinii și sunt, de asemenea, prezente la frontieră,


precu si forța de rezervă principala pentru pompieri în timpul incendiilor forestiere. Astăzi forțele
auxiliare sunt utilizate si pentru a reprima demonstrațiile.

Forțele auxiliare sunt formate din 45.000 de oameni. În zonele urbane și orașel, ele nu
sunt de obicei armate. Forțele auxiliare sunt împărțite în două părți:

-Administrativă, un fel de poliție administrativa postate în fața sau în interiorul clădirilor


publice.

-Unitățile mobile de intervenție rapidă, în mod constant în mișcare în grupuri.

74
3.3. Sisteme de ordine publică în America de Nord și America de Sud

3.3.1. Sisteme de ordine publică în Canada

Canada a adoptat inovaţiile şi principiile activităţilor de poliţie comunitară din SUA şi


Anglia, dar, în acelaşi timp, a introdus şi metode particulare de răspuns la problemele şi
necesităţile din comunităţile mai restrânse sau mai extinse. În ultimii 10-15 ani, activităţile de
poliţie canadiană au suferit modificări majore, ca urmare a ratei crescute a criminalităţii,
intensificării sentimentului de teamă, restrângerii financiare, plângerilor din partea opiniei
publice şi nemulţumirilor cu privire la serviciile oferite de poliţie.

În Canada , forțele de poliție din sectorul public sunt asociate cu cele trei niveluri de
guvernare : municipale , provinciale și federale . Majoritatea zonelor urbane au primit autoritatea
de provincii pentru a menține propria forță de poliție .

Serviciul de Poliție din Toronto și Serviciul de poliție din Montréal sunt însărcinați să
aibă competențe într-un anumit oraș, Toronto si respectiv Montreal , în timp ce serviciile
regionale de poliție din Niagara au în raspundere toate orasele din municipiul Niagara.

Ontario, Quebec și Newfoundland și Labrador au propriile forțe de poliție din provincie :


Poliția Provinciala din Ontario , Politia Provinciala din Quebec etc. Municipalitățile mici
contactează adesea serviciul de poliție prin autoritatea poliției provinciale, în timp ce cele mai
mari își mențin propriile forțe .

Forță de poliție provincială Newfoundland este responsabilă doar pentru zonele urbane
mari din provincie ( Sf. Ioan , Corner Brook și Labrador Vest ). De asemenea, servește ca poliția
locală , în toate domeniile din afara Ontario și Quebec , care nu au o forță de poliție locală
stabilită , mai ales în mediul rural .

Există, de asemenea, câteva forțe de poliție private cu unele dintre competențele de obicei
rezervate pentru forțele guvernamentale (care se referă la proprietatea companiei).

Orice cale ferată în Canada, sub jurisdicția federală, poate solicita ca un judecător de la
Curtea Superioară sa numeasca ofițeri de poliție în conformitate cu Legea privind siguranța
feroviară. Atribuțiile poliției feroviare private sunt de a preveni crime împotriva societății și
protejarea bunurilor, materialelor și persoanelor si nu in ultimul rand sistemele feroviare. Ei
lucrează pentru a proteja publicul, personalul feroviar, și bunurile deținute sau administrate de
către căile ferate.

Poliția publică menține autoritatea și jurisdicția pentru toate infracțiunile, indiferent dacă
infracțiunea are loc pe proprietatea publică sau privată. Unele spitale, universitati, locuri de
tranzit, folosesc jandarmi.

75
Atribuțiile jandarmilor privați sunt determinate de angajatorii lor și au atributii limitate de
legile în care își desfășoară activitatea. Toate persoanele și societățile au acces la poliția publică.

Poliția militară contribuie la eficiența și disponibilitatea forțelor canadiene iar


Departamentul Apărării Naționale prin furnizarea de poliție profesională, de securitate și servicii
de asistență operațională la nivel mondial.

În Canada, principalele acţiuni comunitare sunt patrulele, activităţile sectoriale ale


poliţiei, minisecţiile şi programele de prevenire a criminalităţii şi sunt cunoscute, în general, ca
tactici incluse în sintagma "activităţi ale poliţiei comunitare".

Poliţia a planificat cu grijă schimbările făcute la cele două niveluri: în primul rând,
poliţistul din stradă a devenit poliţist de patrulă şi are alte responsabilităţi şi sarcini stabilite în
urma unor relaţii pe bază de încredere; în al doilea rând, a existat la nivel organizaţional o
încercare de reorganizare prin soluţionarea cererilor şi nevoilor societăţii.

Pe lângă acestea, nu se poate să nu se observe schimbările majore făcute în ceea ce


priveşte răspunsul la problemele de control al criminalităţii şi dezvoltarea unor iniţiative în
domeniul păstrării ordinii publice. De asemenea, s-a remarcat o tendinţă puternică de a oferi
publicului mai degrabă serviciul dorit decât pe cel de care are nevoie.

3.3.2. Sisteme de ordine publică în Statele Unite ale Americii

Aplicarea legii în Statele Unite este în primul rând responsabilitatea poliției locale și
departamentelor de serifi, alături de poliția statala care oferă servicii mai largi .

Agențiile federale, cum ar fi Biroul Federal de Investigatii ( FBI ) și Serviciul SUA


Marshals au îndatoriri de specialitate, inclusiv protecția drepturilor civile, securitatea națională și
aplicarea hotărârilor instanțelor federale din SUA și legile federale.

La nivel federal și în aproape toate statele, există un sistem juridic care operează pe un
drept comun. Instanțele de stat efectuează studii penale; instanțele federale se ocupa de anumite
infracțiuni desemnate, precum și anumite probleme specifce instanțelor penale de stat.

Dintre tarile dezvoltate, Statele Unite ale Americii are un nivel peste medie de infracțiuni
violente și un nivel deosebit de ridicat ale actelor de violență. O analiză transversală a mortalității
pusă la dispoziție de Organizația Mondială a Sănătății din 2003 a aratat ca în Statele Unite ale
Americii rata de omucidere au fost de 6,9 ori mai mare decât rata din alte țări cu venituri
ridicate, pe locul intai fiind omuciderea cu arme de foc care a fost cu 19.5 ori mare.35

35
Law enforcement in U.S.A, http//:www.wikipedia.org

76
Pedeapsa capitală este în vigoare in Statele Unite pentru anumite infracțiuni federale și
militare, și se aplica în 32 de state.

Statele Unite au rata cea mai mare încarcerare documentata și populația totală închisoare
din lume. La începutul anului 2008, mai mult de 2,3 milioane de oameni au fost încarcerați, mai
mult de unul din fiecare 100 de adulti. La sfârșitul anului 2012, sistemele corecționale
supravegheau aproximativ 6.937.600 de infractori. Aproximativ 1 din fiecare 35 de rezidenti
adulti din Statele Unite a fost sub o anumită formă de supraveghere corecțională de la sfarsitul
anului 2012.36

Rata de închisoare pentru toți deținuții condamnați la mai mult de un an, în institiutii de
stat sau federale este 478 la 100.000 în 2013 și rata de deținuți preventiv sau de arest preventiv
este 153 la 100.000 de locuitori în 2012.37

Potrivit Biroului Federal al Penitenciarelor, majoritatea deținuților din închisorile federale


sunt condamnați pentru infracțiuni legate de droguri. Privatizarea închisorilor și a penitenciarelor
care a început în anii 1980 a fost un subiect de dezbatere. În 2008, Louisiana a avut cea mai
mare rata de încarcerare, și Maine cea mai mica. În 2012, Louisiana a avut cea mai mare rata de
crimă și omor non-neglijent in SUA, iar cea mai mică,New Hampshire.38

3.3.3. Sisteme de ordine publică în Argentina

În Argentina cea mai importantă organizație de aplicare a legii este Poliția Federală , cu
competență pe întreg teritoriul argentinian .

Cele mai de rutină activități sunt efectuate de către forțele de poliție din provincie O
excepție o face capitala Buenos Aires ( un district federal ), caz în care Poliția Federală își asumă
de asemenea, rolul poliției locale .

Poliția federală argentiniană este o forță de poliție civilă a guvernului federal


argentinian, având detașamente în toată țara, dar responsabilitatea principală este a Districtului
Federal de poliție Buenos Aires.

Jandarmeria este în primul rând o forță de grăniceri , dar îndeplinește și alte roluri
importante.

Misiunea și funcțiile Jandarmeriei vizeaza securitatea internă și apărarea naționala.


Conform Constituției argentiniene, forțele armate nu pot interveni în conflictele civile interne,
astfel încât Jandarmeria este subordonată Ministerului de Interne.

36
Idem34
37
Idem34
38
Idem34

77
Acesta este definită ca o "forță de securitate de natură militară" civilă. Aceasta susține o
relație funcțională cu Ministerul Apărării, ca parte a sistemului de apărare. Prin urmare, susține
capacitățile rezultate din cererile impuse de planificarea militară comună cu forțele armate.

Principalele misiuni Jandarmeriei sunt:

-Asigurarea securității frontierelor din Argentina

-Asigurarea securității pentru locurile de importanță strategică națională (de exemplu,


centrale nucleare)

Jandarmeria este de asemenea utilizată pentru alte misiuni de securitate, care includ:

Misiuni specifice de poltie

Asistarea poliției din provincie în menținerea siguranței publice în zonele rurale;

-Prevenirea contrabandei;

-Combaterea traficului de droguri;

-Combaterea terorismului;

-Combaterea infractiunilor "împotriva vieții și libertății"

-Confruntarea cu criminalitatea economică;

-Confruntarea cu infracțiunile împotriva mediului

-Confruntarea cu imigrația ilegală

Misiunile militare:

-Misiuni de luptă de război (de exemplu, în războiul din Insulele Falkland)

-De menținere a păcii sau de ajutor umanitar misiuni sub Națiunilor Unite

-Asigurarea securității pentru ambasade și consulatele Argentinei din mai multe națiuni
străine.

Sub comanda Națiunilor Unite, Jandarmeria a servit în Guatemala, Bosnia și


Herțegovina, Croația, Angola, Liban, Rwanda și Haiti.

Poliția de Securitate a Aeroportului este o agenție de aplicare a legii argentiniene creată


pentru a proteja și păzi aeroporturile publice naționale . Acesta a fost prima instituție de poliție
deținută federal, administrată de civili.

78
Misiunea Poliției de Securitate a Aeroportului este securitatea aeroportului. Acest lucru
este înțeles ca un aspect specific al siguranței publice includzând acțiuni pentru a proteja și
garanta securitatea internă în jurisdicția aeroporturilor, prin prevenirea, colectarea de informații
și investigații de infracțiuni și contravenții care nu sunt acoperite de Codul Aeronauticii.

Prin urmare, Poliția de Securitate a Aeroportului este responsabilă de siguranță complexă


a aeroportului, constând în proiectarea, implementarea și coordonarea activităților și
operațiunilor,la nivel tactic și strategic,necesare pentru controlul și contracararea infracțiunilor
complexe comise de organizații criminale, în legătură cu traficul de droguri, terorismul,
contrabanda și alte infracțiunile legate.

Prefectura Navală , este un serviciu al Ministerului Securității argentinian însărcinat cu


protejarea râurilor țării și teritoriului maritim . Prin urmare, îndeplinește funcțiile de pază de
coasta.

Conform Constituției argentiniene, Forțele Armate ale Republicii Argentina nu pot


interveni în conflictele civile interne, astfel încât Prefectura este definită ca o forță de securitate
de natură militară civilă . Aceasta susține o relație funcțională cu Ministerul Apărării , ca parte a
sistemului de apărare, atât național și sistemul de securitate al Internelor . Prin urmare, susține
capacitățile rezultate din cererile impuse de planificare militară comună cu forțele armate .

Serviciul federal al Penitenciarelor este o agenție federală argentiniană responsabilă


pentru administrarea sistemului național de penitenciar.

3.3.4. Sisteme de ordine publică în Brazilia


În Brazilia, Constituția Federală stabilește cinci instituții de aplicare a legii: Poliția
Federala, Politia Federala a Autostrazilor, Poliția Federala a Căilor Ferate, Poliția Militară de Stat
și Pompierii, și Poliția Civilă de Stat. Dintre acestea, primele trei sunt afiliate la autoritățile
federale și ultimele două subordonate guvernelor de stat. Toate instituțiile de poliție fac parte din
ramura executivă a guvernului federal, fie de stat. În afară de aceste cinci instituții există o alta
care este afiliata la autoritățile municipale: Garda Municipala.

În conformitate cu Tribunalul Suprem Federal, doar forțele de securitate considerate


unități de poliție prin legea brazilian sunt cele enumerate la articolul 144 din Constituția
Federală, care sunt, cele cinci menționate mai sus.

Există două funcții de poliție principale: menținerea ordinii și de aplicare a legii. Când
anumite infracțiuni afectează entități federale, forțele de poliție federale îndeplinesc aceste
funcții. În celelalte cazuri, forțele de poliție de stat desfășoara activitățile de poliție.

79
De aplicarea legii sunt responsabile cele două funcții principale ale unităților de poliție
din Brazilia . În Legea braziliană, menținerea ordinii este considerată un efort de prevenire prin
care trupele de poliție patrulează pe străzi pentru a proteja cetățenii și descurajeaza activitatea
infracțională .

Prevenirea și investigarea în Brazilia sunt împărțite între două organizații de poliție


distincte . Forțele de poliție militare locale au doar drepturi de întreținere a ordinii. Instituțiile de
poliție civile sunt responsabile doar pentru investigarea infracțiunilor . Cu toate acestea , la nivel
federal ,Poliția Federala detine ambele funcții de prevenire și investigare a crimelor federale.

Poliția Federală, este descrisă de Constituție ca un organ administrativ permanent al


executivului federal,misiunile principale sunt investigațiile infractiunilor împotriva guvernului
federal sau organelor sale, lupta impotriva traficului internațional de droguri și terorism,
imigrarea precum si controlul la frontiere.Aceasta este direct subordonată Ministerului Justiției.

Poliția Federală a Autostrăzilor este un organ administrativ permanent al executivului


federal, având ca funcție principală patrularea pe autostrăzi. Aceasta susține ordinea publică, dar
nu investighează infractiuni.

Poliția Federală a Căilor Ferate, este a treia și ultima componentă a forțelor de poliție
federale. La fel ca și instituțiile menționate anterior, Polița Federală a Căilor Ferate este descrisă
ca un organ administrativ permanent al executivului federal, cu funcția principală de patrulare a
sistemului feroviar federal. Ea nu investighează infractiuni, concentrându-se exclusiv pe
menținerea ordinii.

Există două tipuri de instituții de poliție de stat: Poliția Militară / Corpul Pompierilor
Militari și Poliția civilă.

Poliția și Pompierii Militari sunt instituții de stat însărcinate cu menținerea ordinii. Ca și


atribuții principale, acestea trebuie să patruleze străzile și să încarcereze suspecți de activități
infracționale, predarea acestora în custodia poliției civile sau, în caz de infracțiuni federale, a
Poliției Federale.

Poliția civilă este poliția de stat cu atribuții de aplicare a legii penale. Ea are funcția de
investigare a infracțiunilor comise cu încălcarea dreptului penal brazilian. Acesta nu patrulează
pe străzi și nu utilizează uniforme. Ca Poliția Militară, este subordonată guvernului de stat.

Municipalitățile pot crea gărzi municipale. Acestea au datoria de a proteja proprietatea,


oamenii, traficul, serviciile și institutiile guvernelor locale și altele.

Agenții de trezorerie au autoritatea legala de a executa audit insituțiilor sau persoanelor


suspectate de nereguli, de asemenea au dreptul să confiste producții piratate, cum ar fi țigări,
electronice, taxe neplătite.

80
Forța de Securitate Publică Națională, a fost creat prin decret prezidențial la data de 29
noiembrie 2004. Nu este o forță de securitate în sine. Mai degrabă, acesta este un program
federal de cooperare între toate forțele de poliție braziliene pentru situații de urgență sau cele cu
caracter excepțional.

Armata, Marina și Forțele Aeriene sunt unități de securitate internă din fiecare ramură a
Forțelor Armate.

3.3.5 Sisteme de ordine publică în Mexic

In Mexic organele de mentinere a sigurantei si ordinii publice sunt de trei


feluri:federale statale si municipale.Exista 2 forte federale de politie,32 statale si peste 1.600
municipale.Din 2012,strutura organizatorica a politiei din Mexic este prevazuta cu peste 544,000
de functii, devenind astfel a treia cea mai mare forta de politie din luma,dupa India si S.U.A.39

Politia Federala este formata din doua agentii de politie federale;politia federala,in
uniforme si o forta de politie investigativa numita Politia federala Ministeriala. Politia federala
este cea mai importanta forta de politie din mexic.subordona ministeruli de securitate
publica,aceasta este vazuta ca o forta de politie”preventiva” cu importante atibutii in
preintampirarea infractiunlor. Politia federala a înlocuit politia federala preventiva, care a fost
creata în 1999 prin combinarea mai multor forțe de poliție într-uns singura, dar este lipsita de
orice competențe de investigație .

Politia Federală Ministerială

Poliția federală ministerială este institutia folosita in anchete de catre Procurorul


General al Mexicului.

Politia federala ministeriala a înlocuit agentia federala de investigatii, după ce mare parte
din forța sa a fost transferata la noua Poliție Federala.

Politia Federală Districtuală

Secretariatul de Securitate Publică din Districtul Federal , spre deosebire de ultimele


două, nu are acoperire națională, dar gestioneaza o forță combinată de peste 90.000 de ofițeri în
Districtul Federal40 Secretariatul de securitate publica din districtul federal este responsabil cu
menținerea ordinii și siguranței publice în orasul Mexico City.

39
Law enforcement in Mexico,https://en.wikipedia.org
40
Law enforcement in Mexico,https://en.wikipedia.org

81
Poliția judiciară de anchetă a Districtului Federal , este organizata sub comanda
Biroul Procurorului General al Dstrictului Federal. Are 16 sectii,3.500 de polițisti judiciari,1100
agenți anchetatori in slujba procurorilor și 941 de experți sau specialiști.41

Poliția principala din Mexico City este Direcția pentru Protecție și Tranzit, de asemenea,
cunoscuta sub numele de Poliția Rutieră, care constă in 32.000 de ofițeri si treizeci și trei de
secții de politie. Este cea mai mare organizație de aplicare a legii în Mexic.42

Poliția Bancara si Industriala din subordina Ministerului de Securitate Publica a


districtului federal,oferă servicii specializate pentru protecția, custodia și supravegherea, nu doar
a băncilor și instituțiilor de creditare, dar, de asemenea, instituțiilor și organismelor
guvernamentale, federale și locale, precum și persoanelor fizice și corporațiilor care o solicită.

Rata criminalității în Mexico City este a doua cea mai mare din America Latină. Mai mult
de 100 de infracțiuni grave sunt raportate în fiecare zi, în Mexico City43.

Un sentiment de insecuritate predomină în rândul multor cetățeni din cauza lipsei de


încredere în poliție,frica abaterilor și a criminalității.

Serviciul Mexican de Imigrare are drepul de a deportata straini fara procedurile formale
de deportare si sa retina orice documente straine supecte

Serviciul Mexican Vamal isi desfasoara activitatea la frontiere si aeroporturile


internationale avand ca atributii impiedicarea contrabandei.

Banca Mexicului funcționează, de asemenea cu propria sa divizie de securitate, care se


ocupa cu aplicarea legilor bancare și monetare, inclusiv a cazurilor de contrafacere, fraudă și
spălare de bani.

Poliția de stat

Fiecare din cele treizeci si unu de state au poliție preventiva cat și judiciara numita
Poliția Judiciară de Stat. Poliția Statala este sub conducerea guvernatorului statului. Distincția
dintre infracțiunile cercetate de Politia statala și de Poliția Federală Judiciară nu este întotdeauna
clara. Cele mai multe infracțiuni intră sub autoritățile statale. Trafic de droguri, crime împotriva
guvernului și infracțiunile care implică mai multe jurisdicții sunt responsabilitatea poliției
federale. Forțele de poliție preventive la nivel de stat au împreună aproape 90.000 de angajati, iar
poliția judiciară la nivel de stat, in jur de 25.000.44

Poliția Statală are in fiecare sectie de politie in jur de 200 de ofiteri atasati.

41
Encyclopedia of Law Enforcement Mexico, http://www.sagepub.com/
42
Idem40
43
Idem40
44
Idem40

82
Politia Municipală este responsabila cu tulburările civile minore și infracțiunile din trafic.
Din cele 2395 municipii, 335 nu au forțe de poliție proprii.45

45
Idem40

83
3.4 Sisteme de ordine publică in Australia

3.4.1 Sisteme de ordine publică în Australia

Aplicarea legii în Australia este infaptuita de poliție, șerifi și aprozi, sub control statal,
teritorial, precum și federal.

Poliția este responsabila pentru legea penală. Șeriful și aprozii din fiecare stat și teritoriu pun în
aplicare a hotărârilor instanțelor de drept civil.

În Australia există două niveluri distincte, dar similare de forțe de poliție, diferite forțele
de Poliție Statala și Poliția Federala Australiana . Forțele de poliție statale sunt responsabile de
aplicarea legii de stat în cadrul propriilor regiuni , în timp ce Politia Federala Australiana este
responsabila pentru investigarea crimelor împotriva întregii națiuni.

Poliţia Federală Australiană are, de asemenea, rolul de poliție comunitara (similar cu


Poliția de Stat) în anumite teritorii inporante . Granițele dintre cele două niveluri de aplicare a
legii sunt oarecum flexibile,asa ca si poliția de stat și cea federala coopereaza sau isi transfera
cazuri între ele în funcție de circumstanțele existente. Poliția Federală Australiană este agenția de
poliție federala a Australiei. aceasta fost creata in 1979 prin gruparea a trei agenții de aplicare a
legii,

Poliţia Statală Australiană

Fiecare stat precum Teritoriul de Nord este responsabil pentru menținerea propriei forțe
de poliție, la nivel de stat și local. Acest lucru implică lege și ordine, poliție rutiera, in fractiuni
majore, ramuri anti-terorism, poliție maritima, de căutare și salvare, iar în unele state politie de
tranzit.

În unele locuri,autoritatile locale angajeaza ofițeri (rangers) pentru a pune în aplicare legi
sau ordonanțe cu privire la aspecte minore cum ar fi locurile de parcare, protectia animalelor,
comerțul cu amănuntul, curateniea stradala sau consumul de apă. Acești funcționari
guvernamentali locali nu sunt considerati a fi parte a forțeler de poliție,în general au doar
puterea de a emite amenzi..

Şerifii

În practică, poliția de multe ori îndeplinește funcțiile de șerif și aprod în zonele rurale și
mai slab populate ale Australiei. Biroul de Sheriff a fost instituit prima oară în Australia în 1824.
Rolul șerifului de a lungul timpului nu a fost static, nici identic în fiecare stat australian.

84
În trecut atribuțiilor sale au inclus: executarea hotărârilor judecătorești, actionarea
precum un medic legist, transportul deținuților și efectuarea de execuții (prin angajarea unui
calau anonim).46

În prezent, nici un stat australian nu prevede pedeapsa capitală. Un departament


guvernamental (de obicei numit Departamentul de Corectii sau similar) conduce acum sistemul
penitenciar și biroul legistului ocupă problemele medico-legale. Șeriful este acum în mare parte
responsabil doar pentru aplicarea ordinelor civile și amenzillor Curții (sechestrarea si vanzarea
proprietatatilor debitorilor), asigurarea securității in instanță, aplicarea de mandate de arestare,
evacuări, luarea minorilor în custodie și organizeaza juriile. In alte locuri poate aplica, de
asemenea, o gamă largă de sancțiuni, de la suspendarea permiselor de conducere și înmatriculare
a autovehiculelor.

3.4.2 Sisteme de ordine publică în Noua Zeelandă

Poliţia Neo Zeelandeză este forța națională de poliție din Noua Zeelandă, responsabila
pentru aplicarea legii penale, sporirea siguranței publice, menținerea ordinii și linistii în întreaga
Noua Zeelandă. Cu peste 11.000 de angajați 47 este cea mai mare agenție de aplicare a legii în
Noua Zeelandă. Poliția Noua Zeelandeza are, de asemenea, responsabilitatea pentru trafic și
verificarea vehiculelor comerciale, precum și alte responsabilități-cheie, inclusiv protecția
demnitarilor, acordarea de licențe pentru armele de foc și probleme de securitate națională.

Actualul ministru al poliției este Michael Woodhouse. În timp ce Poliția Noua Zeelandă
este un departament guvernamental, cu un ministru responsabil pentru aceasta, comisarul și
membrii jura credință direct suveranei.

Agentia Neo Zeelandeză impotriva Crimei Organizate si Infracţiunilor Financiare,


Cunoscuta in general sub denumirea de Agenției impotriva Crimei Organizate, aceasta este o
agenție din cadrul Poliției Neo Zeelandeze. Obiectivul declarat agentiei este de a "distruga și
combatere crima organizata,a asigura controlul la frontiere și de a proteja comunitatea de
riscurile potențiale care decurg din comerțul internațional și imigratie ilegala, precum și
colectarea taxelor.

Unitatea Specială importriva Infractorilor Inarmaţi este o unitate specializată a


Poliției Neo Zeelandeze conceputa pentru "interveni si imobiliza” infractori înarmați și
periculoși. După cum explică și numele, ei sunt chemati atunci când a avut loc un conflict cu un
infractor armat sau considerat iminent.Unitatea Speciala importriva Infractorilor Inarmati se
bazeaza pe un arsenal variat de arme și sunt adesea observati înarmati si echipati complet.

46
Law enforcement in Australia, http//:www.wikipedia.org
47
Law enforcement in New Zeeland, http//:www.wikipedia.org

85
In contrast, majoritatea ofițerilor de poliție din prima linie, în Noua Zeelandă în mod
normal nu poartă arme de foc ci doar spray-uri cu piper sau un baston.

Grupul Tactic Special este o unitate politieneasca cu statut civil de tip SWAT48 stabilit
pentru a răspunde la situații de mare risc, care sunt dincolo de domeniul de aplicare sau
capacitatea poliției de zi cu zi. Ofițerii Grupului Tactic Special sprijină în mod direct de poliția
în incidente, cum ar fi asedii, negociere si luare de ostatici,de informații și de sprijin etc.

48
SWAT definition, http://www.thefreedictionary.com

86
CONCLUZII

Modul de folosire al forțelor de ordine şi siguranță publică este determinat de o serie de


principii de acțiune care, fără a avea un caracter normativ, stabilesc aspectele esențiale
referitoare la: cine conduce forțele de ordine şi siguranță publică; cine decide folosirea lor;
condițiile de folosire; cine le comandă când sunt în acțiune şi cine îşi asumă
responsabilitatea acestor acțiuni; care este rolul politicului şi al autorităților ierarhice precum si
gradul de sinergie al acestor două componente.

În acest context, realizarea ordinii şi siguranței publice nu poate fi concepută


simplist, ca o acțiune singulară detaşată de celelalte acțiuni, care se desfăşoară simultan sau
succesiv. Ea este o acțiune complexă care include mai mulți actori instituționali şi un ansamblu
de acțiuni de cercetare, documentare, dislocarea de forțe, manevra acestora, negocierea,
intervenția, restabilirea ordinii publice.

Ca manifestare particulară a funcției de protecție a statului exersată de puterea publică


şi care se manifestă sub forma unui sistem de autorități şi de forțe, realizarea ordinii şi
siguranței publice trebuie să fie legată atât de caracteristicile puterii statale, cât şi de cele ale
mediului său politico-social. Ea este în acelaşi timp produsul, manifestarea şi expresia
acestora.

În acelaşi timp, abordarea ordinii şi siguranței publice nu este numai o problemă tehnică,
ea este şi o problemă culturală. Tocmai de aceea, perspectivele naționale şi implicit culturale
permit promovarea unor idei explicative sau chiar a unor factori care ar determina existența şi
funcționarea unui anumit sistem de ordine şi siguranță publică, factori care au un rol
structural şi sunt specifici societății analizate.

În majoritatea statelor, forţele de ordine publică sunt în subordinea Ministerului de


Interne ( Ministerul Securitaţii Publice, etc ) şi sunt coordonate centralizat pentru aplicarea legii.
Excepţie fac Franţa şi Olanda unde Jandarmeria este în structura Ministerului Apărării.

Deşi structurile sunt eterogene, ministerele care se ocupă de ordinea publică se compun
din: departamente, secretariate, subsecretariate, direcţii generale şi altele, cu responsabilităţi pe
linia activităţii operative, de logistică, de relaţii publice. Totodată, ministerele au în subordine
structurile statelor respectivede luptă împotriva terorismului, de pază şi protecţie a demnitarilor,
de pază a frontierei şi în unele situaţii pe cele vamale.

87
BIBLIOGRAFIE

- Legea nr.415 din 27 iunie 2002privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de


Apărare a Ţării, publicat în M.Of. nr. 494/10 iul. 2002.

- Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, publicată în


M.Of nr.1175 din 13.12.2004.

- Legea nr. 218 din 2002privind organizarea si functionarea Politiei Romane publicata in M.Of
nr. 305 din 9 mai 2002.

- Hotărârea nr.196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi
Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi
prevenirea criminalităţii stradale, publicat în M.Of. nr. 243/23 mar. 2005.

- Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publica.

- Legea 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare publicata in


M. Of. nr. 878 din 27.9.2004.

- Legea nr. 60/1991 - organizarea si desfasurarea adunarilor publice, republicata la 14 martie


2014, in MOf. Partea I, nr. 186 din 14 martie 2014.

- Legea nr. 61/1991 - sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a
ordinii si linistii publice, republicata la 7 februarie 2014 in M.Of, Partea I, nr. 96, din 7 februarie
2014.

- P., Les forces de police dans l’Union Européenne, L’Harmattan,2002

- Rainer R., The Politics of the Police, Publisher Oxford University Press, 2000

- http://www.mai.gov.ro/

- http://www.presidency.ro/

- http://www.mae.ro/

- http://dexonline.ro/

- http://www.cdep.ro

- https://ro.wikipedia.org

- http://polis.osce.org/

- http://www.thefreedictionary.com

88

S-ar putea să vă placă și