Proceduri de Transparenta Decizionala

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
PROCEDURI DE TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ
2008
CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................................................................2
CAPITOLUL 1 CARACTERE GENERALE.......................................................................................4
1.1 Definirea Termenilor....................................................................................................................4
1.2. Conceptul de Transparenţă
Decizională......................................................................................7
CAPITOLUL 2 TRANSPARENŢA DECIZIONALĂ.......................................................................11
2.1. Transparenţa în U.E...................................................................................................................11
2.2. Transparenţa în
România...........................................................................................................14
2.2.1 Transparenţa decizională în administraţia publică……………………………….........14
2.2.2 Accesul la informaţii de interes
public……………………………………………........17
CAPITOLUL 3. PROCEDURILE DE TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ.................................20
3.1. Introducere în procedura transparenţei decizionale...................................................................20
3.2. Participarea cetatenească. Caractere Generale...........................................................................24
3.2.1 Conceptul de Participare cetaţenească..............................................................................24
3.2.2 Responsabilitaţi ale cetăţenilor şi ale administraţiei publice............................................25
3.2.3 Avantajele şi Dezavantajele Participării Cetaţeneşti........................................................26
3.3. Tehinici de participare cetăţenească..........................................................................................27
3.4. Modalităţi de sporire a transparenţei la nivelul autorităţilor publice........................................34
CAPITOLUL 4. LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ..................................................................................42
4.1 Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public....................................42
4.2 Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate......................................................44
4.3 Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică..............................46
4.4 Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitrea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei...................................................................................................................48
4.5 Legea 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei
Nationale de Integritate.....................................................................................................................49
CAPITOLUL 5. EVALUAREA RAPOARTELOR ANUALE PRIVIND IMPLEMENTAREA
LEGILOR 52/2003 SI 544/2001............................................................................................................52
CONCLUZII..........................................................................................................................................57
1
ANEXE.....................................................................................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................................................61
INTRODUCERE
Lucrarea de făţă îşi propune să abordeze aspecte referitoare la transparenţa decizională

reglementată în legislaţia prezentă atât în Uniunea Europeană cât şi în România. De asemenea vrem să
evidenţiem importanţa aplicării acesteia în procesele de guvernare ale admnistraţiei publice. Motivul
pentru care am ales acesta temă este relevat de faptul că transparenţă derivă din drepturile
fundamentale asigurate cetăţenilor prin Constiţutie, iar în zilele noastre se vorbeşte din ce în ce mai
mult despre metodele de asigurare a clarităţîi şi legalităţîi deciziilor luate de către funcţionarii publici în
interesul cetăţenilor sau pentru satisfacerea nevoilor acestora.
Obiectivele principale ale lucrării sunt identificarea legislaţiei în materia transparenţei
decizionale, identificarea procedurilor esenţiale utilizate de administraţia publică românească în
procesul decizional, analizarea modului de implementare a legilor tranparentei de către instituţiile şi
autorităţile comunităţilor locale, precum si constatarea modalităţilor de sporire a transparenţei
decizionale reprezintă de asemenea obiective ale proiectului.
Transparenţa este o condiţie a democraţiei, întrucât influenţează hotărâtor participarea grupurilor
sociale la guvernare. Legtimitandu-se pe art. 2 din Constituţie, ea corespunde şi într-un anumit sens,
este consecinţa unora din drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi anume: dreptul la infomatie, definit
de art. 31 alin. 1 din Constituţia României, ca fiind accesul neîngrădit al persoanei la orice informaţie
de interes public; libertatea de exprimare, prevăzută de art. 30 din Constituţie şi îndeosebi, libertatea
presei; obligaţia de informare în masă, prevăzută de art. 31 alin. 2 şi 4 din Constituţie.
Având în vedere faptul că puterea legislativă şi cea executivă iau zilnic decizii care influenţează
populaţia, această are nevoie de o garanţie a hotărârilor luate. Lipsa transparenţei decizionale, alături de
alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţă şi
importanţa actelor normative. Aplicarea reală a principiului transparenţei ar duce la o mai mare
încredere în legi şi reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi.1
Lucrarea este structurată în 5 capitole astfel: Capitolul întâi este rezervat definirii noţiunii de
transparentă decizională şi a conceptelor utilizate.
1
Transparency International Romania, “Transparenta decizionala in administratia publica”, Bucuresti, 2006
2
Al doilea capitol tratează conceptul de transparentă decizională şi reglementările care stau la baza
acesteia pentru o mai bună funcţionare a guvernării atât în Uniunea Europeană cât şi în România.
Al treilea capitol îşi concentrează atenţia asupra procedurilor de transparentă decizională. Aici sunt
prezentate condiţiile şi paşii care trebuiesc urmaţi privind participarea la procesul de elaborare a actelor
normative şi la procesul de luare a deciziilor. De asemenea acest capitol conţine şi consideraţii generale
cu privire la participarea cetăţenească
Al patrulea capitol analizează succint legislaţia naţională în vigoare prin care este reglementată
transparentă decizională în administraţia publică privind liberul acces la informaţiile de interes public,
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi
în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei precum şi protecţia informaţiilor clasificate.
Ultima parte a lucrării este rezervată unei analize comparative cu anii precedenţi a rapoartelor
anuale ale administraţiei publice centrale şi locale privind implementarea legilor 52/2003 şi 544/2001
realizată de Agenţia de Strategii Guvernamentale. În urma acestei analize vom putea cunoaşte care este
stadiul la care se află administraţia publică centrală şi locală privind procesul de transparență
decizională.
Metoda de cercetare utilizată pentru întocmirea acestei teze are drept temei o analiză de
bibliografie, care cuprinde atât acte normative administrative, cât şi lucrări de specialitate în care este
tratat subiectul privind procedurile de transparentă decizională.
Sursele de documentare care au stat la baza cercetării noastre s-a fundamentat pe literatura de
specialitate, studiile legate de transparentă decizională, legislaţia naţională, documente internaţionale şi
informaţii oficiale postate pe site-urile autorităţilor şi instituţiilor publice.
Literatura de specialitate ne-a fost de ajutor cu o serie de consideraţii şi teorii ale autorilor şi
specialiştilor în domeniu, astfel încât le-am putut analiza şi compară, în vederea formulării unor opinii
personale sau extragerea unor concluzii legate de transparentă decizională. Studiile, rapoartele,
analizele comparative, cercetările legate de implementarea transparenţei în deciziile administraţiei
publice îşi arată contribuţia pe parcursul ultimului capitol. Informaţiile postate în format electronic pe
adresee web ale autorităţilor şi instituţiilor publice ori ale organizaţiilor favorizează accesul uşor la
documentaţia oficială.
Legislaţia naţională serveşte tezei noastre pentru o definire mai clară a termenilor şi a ideilor
expuse, prin legi în domeniul transparenţei, dar şi prin documente conexe ori prin legea fundamentală a
României.
Rezultatul scontat este reprezentat de o definire clară a termenilor cu care vom lucra pe parcursul tezei,
şi bineînţeles de identificare şi analizare a procedurilor propriu-zise de transparentă decizională.
3
CAPITOLUL 1.
1.2. Definirea termenilor
Abordarea definirii procedurilor de transparenţei decizională se va face în continuare din prisma

tezelor de specialitate, a actelor normative administrative (legi, hotărâri, ordonanţe, dispoziţii, ordine)
emise de autorităţi sau instituţii însărcinate cu precizarea acestor prevederi (Ministerul Public,
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, primarii, consilii) sau a organismelor interesate de
această problemă (Transparency Internaţional România, Institutul Roman de Training).
În continuare ne vom axa definirea conceptelor utilizate în acesta lucrare, pentru o mai bună
înţelegere a noţiunilor juridice sau de specialitate.
Conform Legii 52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică, următorii termeni ce
au fost definiţi astfel2:
Actul normativ reprezintă actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate
generală.
Luarea deciziei se defineşte prin procesul deliberativ desfăşurat de autorităţile publice.
Elaborarea de acte normative este o procedură de redactare a unui proiect de act normativ
anterior supunerii spre adoptare.
Recomandare înseamnă orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimată verbal
sau în scris, primită de către autorităţile publice de la orice persoană interesată în procesul de luare a
deciziilor şi în procesul de elaborare a actelor normative.
Obligaţia de transparentă este obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informă şi de a
supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor
administrative şi la minutele şedinţelor publice.
Asociaţia legal constituită desemnează orice organizaţie civică, sindicală, patronală sau orice alt
grup asociativ de reprezentare civică.
Minuta se referă la documentul scris în care se consemnează în rezumat punctele de vedere
exprimate de participanţi la o şedinţă, precum şi rezultatul dezbaterilor.
2
Art. 3 din Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, publicata in Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 70 din 03/02/2003
4
Ordinea de precădere constituie ordinea care determină prioritatea participării la şedinţele
publice, în raport cu interesul manifestat faţă de subiectul şedinţei.
Şedinţa publică reprezintă şedinţa desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la
care are acces orice persoană interesată.
Audierile Publice sunt proceduri de consultare prin care orice grup de interese îşi aduce
contribuţia la actul decizional public.3
Transparenţă decizională desemnează setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi
autorităţile administraţiei publice locale) dă socoteală cetăţenilor/contribuabililor cu privire la
activitatea desfăşurată în serviciul acestora.
Autoritatea sau instituţia publică - orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau
administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice
societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale ori locale şi la care statul
român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar
Informaţie de interes public - orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile
unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de formă sau de modul de
exprimare a informaţiei.
Informaţie clasificată este acea categorie de informaţii pentru care statul are interese majore şi
prin diseminarea acestora se pot aduce prejudicii instituţiilor statului sau cetăţenilor săi luaţi în
ansamblu şi, în consecinţă, statul limitează disponibilitatea informaţiilor la un grup restrâns de
persoane, care prezintă un anumit nivel de încredere, stabilit prin verificări de loaialitate (securitate)4
Procedură este totalitatea formelor şi actelor îndeplinite de un organ de jurisdicţie sau de un alt
organ de stat, în exercitarea atribuţiilor sale
Cetăţeanul este persoană care face face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate
drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.
Participare cetăţenească face referire la procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile
cetăţenilor sunt încorporate în procesul decizional al administraţiei publice locale. Acest procedeu
presupune două direcţii de comunicare, între cetăţeni şi autorităţile locale, cu scopul de a îmbunătăţii
deciziile administraţiei susţinute de către cetăţeni.
3
Transparenta decizonala in administratia publica, Cap III, pag.17
4
http://www.cert-ro.eu/securitate_date/acces.html
5
Comitetele Consultative Cetăţeneşti reprezintă un mijloc prin care administraţia locală angajează
cetăţenii în procesul de guvernare şi prin care îi informează în permanenţă despre schimbările nevoilor
publice dintre perioadele electorale. Ele furnizează consiliilor locale sau judeţene opinii pentru
dezvoltarea comunităţii locale respective.
Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (ANCIC), înfiinţată în anul 1998,
este o asociaţie profesională, apolitică, neguvernamentală, organizată că persoană juridică romană de
drept privat, cu scopul de a sprijini activitatea Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (CIC) sau a altor
compartimente sau instituţii publice asemănătoare, prin reunirea resursele umane şi materiale ale
acestora în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării activităţii lor.
Advocacy reprezintă acţiunea sau procesul de apărare sau menţinere a unei cauze sau a unei
propuneri. O organizaţie poate avea ca misiunea sau parte din misiunea să activitatea de advocacy,
pentru a spori conştientizarea publicului de o problemă particulară sau un set de probleme. Este o
activitate depusă pentru a atinge un ţel sau a apăra o cauză.5
Lobbying defineşte efortul de a influenţa legislaţia prin influenţarea opiniei legiuitorilor,
personalului legislativ şi chiar funcţionarii administrativi implicaţi în mod direct în schiţarea
proiectelor de legi.6
Sistemul Electronic Naţional reprezintă sistemul informatic de utilitate publică, în scopul
asigurării accesului la informaţii publice şi furnizării de servicii publice către persoane fizice şi
juridice.
CIC (Centre de Informaţii pentru Cetăţeni) reprezinta o interfaţă între administraţia locală şi
cetăţeni, fiind preocupat în mod direct de a răspunde la întrebările cetăţenilor, ca şi nevoilor acestora cu
privire la serviciile publice.7
Focus-Grupurile (interviurile de grup) sunt întâlniri interactive facilitate, cu grupuri mici de
cetăţeni. Moderatorul lor conduce participanţii la discuţii printr-un set de întrebări despre un anumit
subiect.8
Sondajele de opinie reprezinta o anchetă care urmăreşte cunoaşterea părerilor oamenilor în
diferite probleme.9
5
Glosar, http://www.npgoodpractice.org/Glossary/Default.aspx?term=advocacy
6
Glosar, http://www.npgoodpractice.org/Glossary/Default.aspx?term=lobbying
7
Manualul „Participarea Cetateneasca” disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p.12
8
Manualul „Participarea Cetateneasca”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p. 54
9
http://www.webdex.ro/online/dictionar/sondaj
6
1.2 Conceptul de transparenţă
Conceptul de transparenţă decizională reprezintă procesul derulat de organele administraţiei

publice pentru a asigură accesul cetăţenilor la documentele aflate în gestiunea instituţiilor statului
precum şi la consultarea cetăţenilor cu privire la adoptarea unor reglementări.
Cu alte cuvinte, transparenţa decizională desemnează setul de instrumente prin care

administraţia (instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale) dă socoteală cetăţenilor sau
contribuabililor cu privire la activitatea desfăşurată în serviciul acestora. În calitatea lor de
contribuabili, cetăţenii au dreptul de a fi informaţi sau consultaţi, precum şi de a participa la
deciziile luate de către autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, pe care le susţin financiar
prin taxele şi impozitele pe care le plătesc10.
Transparenţa dă dreptul cetăţenilor de a fi consultaţi în legătură cu problemele publice ale

comunităţii din care fac parte. Prin intermediul ei aceştia pot acţiona atât la nivel local, cât şi la nivel
naţional. Transparenţa administrativa un trebuie privită ca favorizând cetăţenii şi defavorizând
lucrătorii în administraţie pentru că aceasta măreşte volumul de muncă. Din contră, administraţia
primeşte numeroase informaţii valoroase şi necesare, în mod gratuit şi particularizat pentru proiectul
de act normativ sau decizia respectivă. Îşi sporeşte astfel capacitatea de a lua hotărâri şi de a adopta
acte normative coerente şi adaptate nevoilor, care vor fi mai uşor acceptate şi puse în aplicare.
Autorităţile publice a căror activitate cade sub incidenţa transparenţei adoptă sau redactează în
mod constant acte normative şi iau decizii care influenţează viaţa sau activitatea oamenilor.
Transparenţa permite cetăţenilor să comenteze proiectele de acte normative şi să îşi spună cuvântul
referitor la deciziile care sunt adoptate de autorităţile publice în cadrul unor şedinţe publice.11
Publicul trebuie să fie permanent informat asupra activităţii autorităţilor publice, atât în stadiul
de evaluare a planurilor de activitate, cât şi în momentul adoptării şi implementării deciziilor,
furnizându-i-se în orice moment informaţii complete, obiective şi consistente, de natura financiară ori
10
Curs predat in cadrul programelor de perfectionare continua a functionarilor publici si alesilor locali, organizate de
Centrul regional de formare continua in administratia publica Iasi, 2007-2008 - Lector Bogdan Ciubotaru, pg. 2
11
Transparenţa decizională in administraţia publică – Transparency International Romania, Asociaţia ProDemocrţia,
TrangerPrinting 2006, pg. 26-27
7
în legătură cu misiunea şi planificarea strategică a entităţilor publice. Transparenţa permite oricărei
persoane asupra căreia produce efecte un act al unei entităţi publice să cunoască temeiul acestuia. La
rândul lor entităţile publice primesc de la entiţătile superioare feed-back constând în evaluarea
amanunţita a activităţîi lor12.
Necesitatea conştientizarii cetăţenilor asupra problemelor de ordin public duce nu numai la

transparentizarea deciziilor luate la nivelul administrativ, dar şi la adoptarea unor decizii în favoarea
dezvoltării comunităţîi respective şi astfel, la sporirea încrederii publicului în entităţile publice.
Lipsa transparenţei, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea
scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa consultărilor face că normele să
fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o accentuată instabilitate legislativă şi nu
oferă siguranţa necesară cadrului legal existent în România. Aplicarea reală a principiului
transparenţei (care acoperă şi procedurile, şi garanţiile care privesc atât accesul la informaţii, cât şi
participarea la procesul de decizie) ar duce la o mai mare încredere în legi şi reglementări, din moment
ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi13.
Una dintre cauzele cele mai importante ale apariţiei şi întreţinerii fenomenului de corupţie este
lipsă de transparenţă a sistemului administrativ. Ca atare apare necesitatea ca, pe de o parte, să fie
completat cadrul legislativ privitor la transparenta administraţiei publice, iar de pe altă parte să fie
continuata implementarea prevederilor deja existente pentru a atinge anumite standarde de transparentă
în sectorul public. În acest sens se vor avea în vedere revizuiri legislative, expuse în planul de acţiune,
în următoarele domenii: acordarea de finanţări nerambursabile din fondurile publice, finanţarea
partidelor politice, alocarea fondurilor publice pentru publicitate, regimul achiziţiilor publice, regimul
funcţionarilor publici, regimul inspecţiilor la agenţii economici14.
Constituţia Europeană consacră principiul transparenţei procedurilor instituţiilor, organelor,
organismelor şi agenţilor Uniunii, punând accentul pe o serie de principii pentru asigurarea acestei
transparenţe. Aceasta presupune obligaţia instituţiilor Uniunii de a-şi desfăşura activitatea în modul
cel mai deschis posibil, caracterul public al dezbaterilor Parlamentului European şi ale Consiliului
(este pentru prima dată pentru acesta din urmă când şedinţele sunt publice), atunci când adopta o
12
Etică si transparenţă – Suprt de curs, Victor Alistar, pg. 12
13
14
8
propunere legislativă, dreptul cetăţenilor Uniunii şi al persoanelor juridice cu sediul într-un stat
membru sau înregistrate într-un stat membru de a avea acces la documentele instituţiilor Uniunii etc.15.
Transparenţa decizională este reglementată de Legea numărul 52/2003 privind transparenţa

decizională în administraţia publică. Acest act normativ asigură o comunicare între autorităţile publice
locale şi centrale şi cetăţeni, prin intermediul participării publicului la procesul de elaborare a
reglementărilor, dar şi prin participarea acestuia la procesul de luare a deciziilor.
Prin această lege cetăţenii au posibilitatea de a interveni în procesul luării deciziilor, de a fi
jucători, nu spectatori pe scena democraţiei, exprimându-şi punctul de vedere cu privire la actele
normative şi deciziile care se vor lua la nivel administrativ.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi celelalte instituţii publice care
utilizează resurse financiare publice au obligaţia de a face publice proiectele de reglementări înainte ca
acestea să fie adoptate. După acest moment, destinatarii reglementărilor, persoane fizice sau juridice,
au posibilitatea de a formula sugestii şi recomandări cu privire la reglementările care le-au fost
prezentate în stadiu de proiect. Sugestiile astfel formulate vor fi analizate de către autorităţile iniţiatoare
care vor decide asupra necesităţii includerii în textul final al reglementărilor. Cu privire la participarea
publicului la procesul de luare a deciziilor, legea prevede posibilitatea celor interesaţi de a participa şi
de a-şi exprima punctele de vedere în cadrul şedinţelor organismelor menţionate mai sus.16
Legea transparenţei nu trebuie confundată cu legea privind accesul la informaţiile de interes
public şi nici cu democraţia directă. Spre deosebire de legea accesului la informaţiile de interes public,
care permite accesul cetăţeanului la informaţiile publice gestionate de diverse entităţi publice, legea
transparenţei oferă posibilitatea cetăţenilor de a participa activ la procesul de elaborare de reglementări
prin sugestii adresate autorităţilor administraţiei publice. De asemenea, spre deosebire de democraţia
directă, legea transparenţei nu conferă cetăţenilor dreptul de a lua decizia finală cu privire la
reglementările care vor fi adoptate. Acest rol va fi în continuare asumat de autorităţile administraţiei
publice care vor decide dacă includ sau nu în proictele de reglementări informaţiile şi sugestiile primite
din partea cetăţenilor, organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiile de afaceri17.
Concret, conceptul de transparenţă implică:
15
16
TrangerPrinting 2006, pg. 8
17
9
a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care
urmează să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi asupra
proiectelor de acte normative;
b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în

procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare

a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
1.şedinţele autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în
condiţiile legii;
2.dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;

3.minutele acestor şedinţe vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice, în condiţiile legii.18
Transparenţa activităţii administraţiei publice constituie regulă în toate etapele şi procedurile

(premergătoare, concomitente şi ulterioare) deciziei administrative, confidenţialitatea fiind excepţia
care se limitează la informaţia stabilită prin lege datorită nevoii protejării unor interese specifice
domeniului siguranţei publice, prevenirii infracţiunilor, protejării monezii şi a creditului, a intimităţii19.
Transparenţei implică o colaborare între doi parteneri: administraţia publică şi destinatarii
reglementărilor elaborate de aceasta (cetăţeni, organizaţii neguvernamentale, asociaţii de afaceri). Pe
lângă administraţia publică, legea face referire la instituţii publice şi la servicii publice, deşi aceste
organisme nu au atribuţii directe în procesul de adoptare a reglementărilor20.
În concluzie, transparenţa are rolul de a preveni acţiunile care ameninţă integritatea publică
(acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale (capacitatea
administrativă).21 Putem spune că administraţia publică, atât locală, cât şi centrala, are obligaţia de a
acorda cetăţenilor credibilitate, respect, devotament, demnitate, legalitate, integritate, confidenţialitate,
acces la informaţiile publice şi rapiditatea procedurilor administrative. Toate aceste îndatoriri ale
funcţionarilor publici duc la dezvoltarea relaţiei dintre autoritate şi cetăţean, în favoarea celui din urmă,
pentru dezvoltarea sa individuală, dar şi a comunităţii sale.
18
Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica - publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3
februarie 2003
19
20
21
10
CAPITOLUL 2.
2.1. Transparenţa în UE
Fiecare cetăţean al unui stat, în conformitate cu normele universale privind drepturile omului,
are dreptul la securitate şi protecţie, libertatea conştiinţei, întrunirii şi asocierii, libertatea de exprimare
etc. Evident, ne referim aici la statele care recunosc aceste norme şi care depun eforturi în a le realiza,
deşi fizic şi din motive obiective, organele administrative din multe state întâmpină obstacole în a
asigura respectarea drepturilor şi a demnităţii umane în ceea ce priveşte decizia administrativă şi
normele impuse prin aceasta.
La 1 ianuarie 2007, prin aderarea la Uniunea europeană, România a prins, din punct de vedere
al administraţiei, momentul favorabil pentru a fi în ritm cu Europa şi pentru a ţine pasul cu ultimele
tendinţe europene în domeniul reglementării transparenţei deciziilor administrative şi asigurării
accesului la informaţiile de interes public. Acest fapt ne confirmă că administraţia publică românească
a făcut primii paşi spre o armonizare cu cea europeană, urmanad ca în scurt timp să funcţioneze, într-o
mare măsură, în conformitate cu reglementările de nivel european din acest domeniu.
Conceptul de transparentă decizională vine să susţină colaborarea tot mai strânsă între cetăţeni,
pe de-o parte, şi dintre cetăţeni şi instituţiile publice – centrale şi/sau locale, pe de altă parte. Doar aşa
deciziile de interes public sunt luate într-un mod cât se poate de deschis şi apropiat cetăţenilor.
Transparenţa dă persoanelor interesate posibilitatea de a participa activ la procesul de luare a deciziilor
şi garantează legitimitatea instituţiilor publice, sporindu-le răspunderea şi eficacitatea. Dar, mai ales,
susţine principiile democraţiei şi contribuie la respectarea drepturilor fundamentale ale omului.22
Transparenţa face deosebirea dintre lobby şi traficul de influenţă. Prin transparenţă, instituţiile
şi autorităţile europene pot reda încrederea cetăţenilor în Europa şi respectiv în administraţia
europeană. Transparenţa în luarea deciziilor întăreşte natura democratică a instututiilor şi încrederea
publicului în administraţie. Oamenii trebuie să ştie că ceea ce văd este ceea ce primesc, să poată
compara promisiunile cu realitatea. Fără această încredere acordată de către public, instituţiile îşi pierd
legitimitatea şi reprezentativitatea.
22
M. Hrebenciuc, L. Radulescu, C. Marza, “Transparenta decizionala in Romania anului 2007”, Raport de monitorizare cu
privire la aplicarea si respectarea Legii 52/2003, pg. 7
11
Iniţiativa de transparentizare a instituţiilor a fost benefică, deoarece asigură o funcţionare
corespunzătoare a instituţiilor şi a procesului de luare a deciziilor. Transparentă îi protejează pe
decidenţi chiar împotriva propriilor lor tentaţii şi slăbiciuni. Politicienii sunt oameni supuşi tentaţiei, cu
clipele lor de glorie, dar şi cu inevitabile momente de slăbiciune. Lupta împotriva fraudei, utilizării
ilegale a banului public şi corupţiei găsesc un aliat puternic în instrumentul transparenţei decizionale.
Este o măsură de prevenţie pentru ca slăbiciunile umane să nu predomine în lupta cu moralitatea
publică.23
Pentru o practică administrativă transparenta există o bază ce trebuie respectată. Aceasta se
raportează la creşterea responsabilităţii financiare în gestionarea fondurilor europene, lupta împotriva
fraudei şi adoptarea unui standard etic la nivelul organismelor europene.
Pentru ca cetăţeanul să acorde încrederea sa instituţiilor europene, acestea trebuie să îşi propună
obiective în ceea ce priveşte transparentă decizională, precum :
- încurajarea participării cetăţeneşti printr-un proces de consultare publică;
- respectarea procedurilor şi a standardelor minimale în vederea sistematizării procesului de consultare;
- construirea unui cadru consultativ coerent, dar suficient de flexibil încât să ţină cont de cerinţele
specifice părţilor interesate şi să pună bazele unor strategii de consultare adaptate fiecărei situaţii în
parte;
- promovarea schimbului de bune practici.24
Consultarea oferă cetăţenilor sau organismelor interesate posibilitatea de a face schimbări, de a
se implica în luarea deciziilor, pentru satisfacerea nevoilor, pentru apărarea drepturilor şi intereselor
legitime şi pentru dezvoltarea comunităţii din care fac parte. Organe consultative la nivelul Uniunii
Europene care oferă asistenţă Comisiei, Parlamentului şi Consiliului Europei sunt : Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.
Comitetul Economic şi Social (CES) este o grupare non-politica care oferă o platformă formală
de exprimare a punctelor de vedere despre problematicile U.E. Opiniile sale sunt înaintate celor trei
instituţii menţionate. Comitetul Regiunilor (CoR), înfiinţat în 1994 prin Tratatul de instruire a Uniunii
Europene, este un organ consultativ alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale
europene. Se impune consultarea CoR înainte de adoptarea unor decizii la nivelul U.E., în domenii
precum politica regională, mediul, cultură, educaţia şi transportul - care sunt, fără excepţie, domenii de
23
M. Mitrutiu, “Codurile etice si transparenta activitatii de lobby la Bruxelles”, Lucrare de dizertatie,
http://www.banatbusiness.ro/_files/edit_texte/fisiere/Lobby_la_Bruxelles.pdf
24
M. Hrebenciuc, L. Radulescu, C. Marza, “Transparenta decizionala in Romania anului 2007”, Raport de monitorizare cu
privire la aplicarea si respectarea Legii 52/2003, pg. 8
12
interes local şi regional. Rolul CoR este de a prezenta punctele de vedere locale şi regionale cu privire
la legislaţia U.E. În acest sens, comitetul emite rapoarte sau “avize” cu privire la propunerile Comisiei.
Pentru a sistematiza procesul de consultare este necesară echilibrarea opiniilor prezentate de
către părţile consultante. Acest proces nu trebuie să favorizeze anumite grupuri de interese.
Instituţiile locale şi centrale au obligaţia de a-şi orienta activitatea către cetăţean, iar
participarea acestuia la luarea deciziilor trebuie să se bazeze pe nediscriminare şi neconditionalitate.
Pentru servicii publice administrative de calitate superioară este necesară respectarea modalităţilor de
aplicare a principiilor bunei practici prin: aplicarea legii, lipsa discriminării şi tratamentul egal,
proporţionalitatea, consecvenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea.
Transparenţa este necesară pentru a câştiga încrederea publicului, fără suportul căruia
instituţiile politice îşi pierd legitimitatea şi reprezentativitatea. Oamenii trebuie să ştie că ceea ce văd
este ceea ce primesc, să poată compara promisiunile cu realitatea.
Legislaţia îmbunătăţită în domeniul accesului la documente, clarificarea componenţei grupurilor de
experţi care sfătuiesc instituţiile cu rol decident şi adoptarea Codului de Bune Practici în Administraţie
sunt consideraţi paşi buni făcuţi în sensul transparenţei.
Constituţia Europeană pune la dispoziţia instituţiilor, organelor, organismelor şi agenţiilor
Uniunii, dar şi a cetăţenilor, un articol (art. I-50, Constituţia Europeană) despre transparenţa
procedurilor executate de aceste autorităţi. Primul alineat al acestui articol vorbeşte despre importanţa
respectării la cel mai înalt grad a principiului deschiderii, care serveşte la respectarea interesului public
în măsura în care limitează slaba administrare şi corupţia. Deasemenea, acest principiu este esenţial
pentru respectarea drepturilor individuale, atunci când furnizează motivele necesare adoptării deciziilor
administrative şi, în consecinţă, ajută părţile interesate să-şi exercite dreptul de a solicita recursul.
Şedinţele de examinare şi adoptare a propunerilor legislative, ale Parlamentului European şi ale
Consiliului, sunt publice. Persoanele fizice sau juridice cu reşedinţa sau sediul social în unul din statele
membre ale Uniunii Europene au dreptul de a avea acces la documentele instituţiilor, organelor,
organismelor şi agenţiilor Uniunii, în condiţiile legii, indiferent de forma în care acestea se prezintă.
Ultimul alineat al acestui articol vorbeşte despre obligaţia instituţiilor respective de a stabili în
regulamentul lor de procedură dispoziţii speciale privind accesul la documente.
Politica administraţiei publice ar trebui să fie una de deschidere şi transparentă. Numai cazurile
de natură excepţională ar trebui ţinute secret şi clasate ca şi confidenţiale, cum ar fi cele legate de
securitatea naţională sau alte aspecte similare. De asemenea, datele personale nu trebuie relevate unor
terţe părţi.
13
La 13 decembrie 2007, la Lisabona, membrii U.E. au semnat un tratat, care confirmă, printre
altele, principiile egalităţii democratice, democraţiei reprezentative şi democraţiei participative.
Acestea sunt consemnate şi în Constituţia Europeană în articolele I-46 şi I-47 şi afirmă că cetăţenii
trebuie să se bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene. Acest tratat consolidează
democraţia reprezentativă prin acordarea unui rol mai important Parlamentului European şi printr-o
mai mare implicare a parlamentelor naţionale şi dezvoltă democraţia participativă prin noi mecanisme
de interacţiune între cetăţeni şi instituţii, printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor.25
1.3 Transparenţa în România
1.3.1 Transparenţa decizională în administraţia publică
Potrivit legii, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate: să facă publice proiectele de acte
normative, din oficiu şi la cerere, cu minim 30 de zile înainte de începerea procedurii de avizare şi
adoptare; să organizeze dezbateri publice în cazul în care acest lucru a fost solicitat de către o asociaţie
legal constituită sau de către o altă autoritate publică; să analizeze toate recomandările primite şi să ţină
cont de acestea în formă finală a proiectului de act normativ26
Transparenţa decizională îşi are originile în câteva principii de bază ale codului etic al
funcţionarului public, în Constituţia României şi în legile elaborate întocmai pentru consolidarea
transparenţei decizionale: legea 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice,
instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, legea 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public, legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, legea 52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică, lege
nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi legea 144/2007 privind înfiinţarea organizarea
şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Potrivit art. 31 din Constituţie (Dreptul la informaţie),
dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit27.
25
O Europa mai democratica si transparenta, http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_ro.htm
26
http://www.prefecturavalcea.ro/RAPORT%20LEGEA%2052%20ANUL%202006%20VALCEA.ppt
27
Etica si Transparenta in Administratia Publica, Profesor: Victor Alistar
14
Legea 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din
alte unităţi care semnalează încălcări ale legii creează instrumentul de siguranţă pentru situaţiile în care
un funcţionar public sau angajat contractual intenţionează să refuze executarea unui ordin pe care îl
consideră ilegal. Un alt rol al legii este acela de a crea premisele apărării imaginii corpurilor
profesionale din sectorul public prin posibilitatea luării de atitudine. Un alt efect al legii este acela că
obligaţia de a acţiona, în baza prevederilor deontologice şi disciplinare care cer funcţionarului public să
reacţioneze la abuzurile pe care le observă, nu mai poate fi evitată pe baza temerilor de represalii28.
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public reprezintă o concretizare a
asigurării şi respectării de către statul român a unui drept constituţional al cetăţeanului: liberul acces la
informaţie - prevăzut în art. 31 din Constituţia României. Prin lege şi prin normele de aplicare a
acesteia se urmăreşte transparenţa sporită a activităţii instituţiilor şi autorităţilor publice şi un control
mai eficient al cetăţeanului contribuabil asupra activităţii administraţiei publice. Legea instituie accesul
la informaţie drept regulă, iar limitarea accesului, drept excepţie şi obligă autorităţile şi instituţiile
publice să comunice din oficiu anumite categorii de informaţii de interes public29.
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei are în vedere:
Transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante, Transparenţa în administrarea
informaţiilor şi serviciilor publice prin mijloace electronice, Prevenirea şi combaterea criminalităţii
informatice, Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice
şi funcţiilor publice, Grupurile de interes economic, Asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor
publice, prevenirea şi combaterea corupţiei, Asigurarea transparenţei şi stabilităţii în mediul de afaceri.
Legea 52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică completează demersul

legislativ început cu legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Ea oferă
celor interesaţi posibilitatea de a interveni cu sugestii şi observaţii la proiectele de acte legislative30.
Această lege are ca scop sporirea gradului de responsabilitate a administraţiei publice faţă de
cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative, să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în
procesul de elaborare a actelor şi să sporească gradul de transparentă la nivelul întregii administraţii
publice31.
28
http://www.comunicatedepresa.ro/upload/8880_ti-romania%20monitorizare%20avertizori.doc
29
http://www.cjarad.ro/uploads/files/RAPORT%20544_2007.ppt
30
http://www.wdd.ro/publicinfo/download/l52.pdf
31
http://www.cjarges.ro/upload/atachments/6719_Raport%20Lege%20nr.52pe2003%20in%20anul%202006.pdf
15
Lege nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate reglementează acele informaţii din
domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, sau care privesc deliberările autorităţilor,
precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României 32. Fiecare cetăţean are dreptul
de a se implica în procesele de decizie ale comunităţii, dar în egală măsură trebuie să conştientizeze că
promovarea intereselor legitime ale acesteia presupune şi protecţia informaţiilor clasificate (datelor
secrete). Obiectivul activităţilor aferente protecţiei informaţiilor clasificate îl constituie, deopotrivă,
respectarea dreptului la informare al cetăţeanului şi garantarea funcţionării normale a instituţiilor
publice33.
Legea 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Integritate a fost adoptată de Parlament şi publicată în Monitorul Oficial la data de 25 mai 2007 şi are
în vedere asigurarea exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice în condiţii de imparţialitate, integritate,
transparenţă, prin organizarea în mod unitar şi instituţionalizat a activităţii de control al averii
dobândite în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor respective şi a verificării
conflictelor de interese, precum şi de sesizare a incompatibilităţilor 34. Agenţia Naţională de Integritate
este un mecanism eficient de control al averilor dobândite în timpul exercitării unei funcţii publice, al
conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor. Înfiinţarea ANI este un nou succes în lupta
anticorupţie, după ce România a instituit, în anul 2005, cele mai detaliate declaraţii de avere din
Europa, având caracter public şi fiind disponibile online35.
La baza transparenţei decizionale în administraţia publică stau următoarele principii36:
a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care
urmează să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
asupra proiectelor de acte normative;
b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în

procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a

proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
32
http://www.asum.ro/GHID%20PRACTIC%20PENTRU%20SOLICITAREA%20UNEI%20INFORMATII.pdf
33
http://azumix.ablog.ro/2008-08-09/protec-ia-informa-iilor-clasificate-ghid-practic-sursa-sri.html
34
http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=0cGupYGs1oo%3d&tabid=481
35
http://www.just.ro/Sections/Agen%C5%A3iaNa%C5%A3ional%C4%83deIntegritate/ANIScop/tabid/477/Default.aspx
36
Art. 2. din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)
16
- şedinţele autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în
condiţiile legii;
- dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;
- minutele acestor şedinţe vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice, în condiţiile legii.
Autorităţi obligate la respectarea dispoziţiilor privitoare la transparentă decizională sunt:
- autorităţile administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale

administraţiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice
descentralizate ale acestora, autorităţile administrative autonome;
- autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale, primării,

instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean37.
·
Obiectivul transparenţei decizionale este acela de a obliga autorităţile administraţiei publice
centrale cât şi locale să facă publice proiectele de reglementări înainte ca acestea să fie
adoptate. Destinatarii reglementărilor, persoane fizice sau juridice, au posibilitatea de a formula
sugestii şi recomandări cu privire la reglementările care le-au fost prezentate în stadiu de
proiect. Sugestiile astfel formulate vor fi analizate de către autorităţile iniţiatoare care vor
decide asupra necesităţii includerii în textul final al reglementărilor.
·
Beneficiile transparenţei decizionale sunt atât pentru administraţie cât şi pentru cetăţean. Astfel
administraţia publică obţine gratuit informaţii suplimentare cu privire la sectoarele de activitate
vizate de reglementările propuse şi înlătura anumite probleme de implementare, iar cetăţenii îşi
pot adapta din timp activitatea la cerinţele ce urmează a fi impuse38.
1.3.2 Accesul la informaţii de interes public
Prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă
din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de formă sau de
modul de exprimare a informaţiei. Prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice
informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă39.
37
Art. 4. din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)
38
Etica si Transparenta in Administratia Publica, Profesor: Victor Alistar
39
Art. 2. din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
(publicata in Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001)
17
Conform Constituţiei României, articolul 31 : “Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informaţie de interes public nu poate fi îngrădit... Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le
revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal”.
Informaţiile de interes public pot fi împărţite în informaţi la “cerere” şi informaţii “din oficiu”.
Informaţiile furnizate la cerere sunt acele informaţii pentru care furnizarea este posibilă numai
în urma unei solicitări.Fiecare cetăţean poate solicită informaţii de interes public :
- verbal, adresându-se birourilor de informare publică sau persoanelor responsabile de

informare publică. În cazul în care este disponibilă, informaţia solicitată va fi furnizată pe loc. Dacă nu
este posibil acest lucru, va fi îndrumat să depună solicitare în scris.
- în scris, cererile pot fi adresate pe suport de hârtie sau electronic (e-mail). Solicitarea în scris a
informaţiilor de interes public se completează conform modelului de mai jos. Răspunsul poate fi
solicitat şi pe support electronic (e-mail) dacă birourile de informare publică deţin mijloacele tehnice
necesare.
Informaţiile de interes public din oficiu sunt acele informaţii pe care instituţiile şi autorităţile
publice sunt obligate să le facă publice fără a exista o solicitare în acest sens. Conform Legii 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, informaţiile din oficiu trebuie să fie disponibile la
punctele de informare-documentare ale instituţiilor şi autorităţilor publice, în Monitorul Oficial sau în
mijloacele de informare în masă, precum şi în publicaţiile proprii sau în pagina de internet40.
Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele
informaţii de interes public:
· actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau

instituţiei publice
· structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare,

programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;
· numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale
funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
· coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul,
numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
40
http://www.itmsuceava.ro/pagini/ACCESUL%20LA%20INFORMATIILE%20DE%20INTERES%20PUBLIC
%20CONFORM.doc
18
· sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
· programele şi strategiile proprii;
· lista cuprinzând documentele de interes public;
· lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
· modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care

persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public
solicitate41.
Sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii:
· informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din
categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
· informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice
şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
· informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
· informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
· informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se

periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa,
integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de
desfăşurare;
· informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării
unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
· informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor42.
Informaţia este oxigenul democraţiei, iar democraţia ar fi de neconceput fără accesul liber al
publicului la informaţii. Lipsa transparenţei în viaţa politică şi în actul de guvernare reprezintă unul
dintre obstacolele cele mai greu de depăşit către o societate democratică, în care cetăţenii să aibă
încredere în oamenii politici şi în guvernanţi. Dar informaţia nu reprezintă numai o necesitate pentru
cetăţeni, ea este şi un element esenţial al unei bune conduceri. Istoria mai veche sau mai recentă ne
41
42
19
arată că o guvernare proastă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, dar şi realitatea că
secretomania şi autoritarismul guvernărilor duce, în mod inevitabil, la proliferarea abuzului, corupţiei şi
ineficienţei şi, în final, la falimentul regimurilor de acest tip.
Accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea

deciziilor sunt considerate două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări democratice şi
responsabile. Informaţia le permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă de cauză
acţiunile administraţiei, iar pe de altă parte, să participe în mod avizat la dezbaterile şi la luarea
deciziilor care îi privesc43
CAPITOLUL 3. PROCEDURILE DE TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ
3.1.Introducere în procedura transparenţei decizionale
Democraţia este de neconceput fără accesul liber al publicului la informaţiei. Lipsa

transparenţei în viaţa politică, în actul de guvernare sau în cel administrativ reprezintă unul din
obstacolele cele mai greu de trecut către o societate democratică, în care cetăţenii să aibă încredere în
oamenii politici, în guvernanti şi în administraţia publică.
Astfel Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică adoptată de
Parlament în data de 21 ianuarie 2003 şi publicată în M.O. nr. 70 din 3 februarie 2003 are ca obiectiv
asigurarea unei mai bune interfeţe între modul de luare a deciziilor şi cetăţeni, să sporească gradul de
responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative şi să
stimuleze participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul
de elaborare a actelor normative.
În ceea ce priveşte participarea la procesul de elaborare a actelor normative şi de luare a
deciziilor sunt anumiti paşi, foarte stricţi şi bine delimitaţi, care trebuie respectaţi conform legii nr.
52/2003.
În cadrul legii mai devreme menţionate, capitolul II joacă un rol substanţial, înglobând
prevederile esenţiale ale legii. Diferenţierea realizată în titlu între procesul de elaborare a actelor
nomative şi procesul de luare a deciziilor corespunde celor două secţiuni ale acestui capitol, fiecare
vizând una dintre cele două probleme.
43
Curs universitar: Etică profesională şi transparenţă în administraţia publică, Profesor: Lector Bogdan Ciubotaru
20
În această secţiune este menţionat faptul că autoritatea administraţiei publice are obligaţia să
publice un anunţ referitor la acţiunea de elaborare a unui proiect de act normativ cu cel puţin 30 de zile
înainte de supunerea acestuia spre analiză, autorizare şi adoptare.
Apoi se va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile în care cei interesaţi pot trimite în scris
propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act administrativ supus dezbaterii publice.
Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri dacă acest lucru
este cerut, în scris, de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică (dezbaterea
publică trebuie să se desfăşoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei şi a locului unde urmează să
fie organizată).
Următorul pas este cel în care proiectul de act normativ se transmite spre analiză şi avizare de
către autorităţile publice interesate numai după definitivare, pe baza observaţiilor şi propunerilor
formulate.
Anunţul privind şedinţa publică în care va fi dezbătut proiectul se afişează cu cel puţin 3 zile
înainte de desfăşurare şi trebuie să fie adus la cunoştinţa cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite
care au prezentat sugestii şi propuneri în scris, cu valoare de recomandare cu privire la unul din
domeniile de interes public care urmează să fie abordat în şedinţa publică.
Astfel adoptarea deciziilor administrative putem spune că ţine de competenţa exclusivă a
autorităţilor publice, iar punctele de vedere exprimate de către cetăţeni sau asociaţii au valoare de
recomandare.
În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune
adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele
de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare.
De exemplu: există anumite categorii de acte normative în al căror proces de elaborare nu se
poate interveni. Este cazul actelor normative în care sunt prezentate informaţii privind apărarea
naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică, interesele strategice economice şi politice ale ţării,
deliberările autorităţilor dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate.
O altă categorie de acte normative în cadrul cărora nu se poate interveni în procesul de
elaborare este categoria actelor normative în care sunt prezentate informaţii privind valorile, termenele
de realizare şi datele tehnico-economice ale activităţilor comerciale sau financiare dacă publicarea
acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale.
Actele normative în care sunt prezentate informaţii privind datele personale fac si ele parte din
actele normative meţionate în paragraful anterior.
21
De asemeni mai există şi cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale
excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse
interesului public. În acest caz actele normative se supun adoptării în procedură de urgenţă conform
prevederilor în vigoare.
La finele anului autorităţile publice sunt obligate să întocmească şi să facă public un raport
anual privind transparenţa decizională.
În cele ce urmează vom prezenta procedura privind transparenţa decizională în administraţia
publică în localitatea Timişoara.
Conform prevedilor legii 52/2003 proiectele de hotărâre pot fi propuse de consilieri locali, de
primar, de viceprimari sau de cetăţeni. Pentru a putea fi supuse dezbaterii consilierilor municipali,
proiectele trebuie însoţite de un referat de specialitate (semnat de cel care îl întocmeşte, de director, de
viceprimarul de resort, avizat juridic şi aprobat de primar) sau expunere de motive (în cazul proiectelor
iniţiate de consilieri locali sau de cetăţeni).
Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului şi al
aparatului propriu de specialitate al primarului. Biroul Control Intern verifică, înaintează documentaţia
spre aprobare primarului şi apoi o predă pe bază de opis Serviciului Administraţie Locală.
Serviciul Administraţie Locală trimite documentaţiile primite persoanei desemnate de către
primar pentru relaţia cu societatea civilă. Această persoană are următoarele atribuţii:
- să publice un anunţ referitor la proiectele de hotărâre care urmează a se discuta în şedinţele
Consiliului Local în site-ul Primăriei Municipiului Timişoara, să-l afişeze la sediul acesteia într-un
spaţiu accesibil publicului şi să-l transmită către mass-media locală. Conform legii 52/2003
operaţiunile menţionate se realizează cu 30 de zile înainte de supunerea spre analiză şi adoptare în
plenul Consiliului Local. Anunţul va cuprinde:
referatul de aprobare sau expunerea de motive privind necesitatea adoptării hotărârii Consiliului Local,
textul complet al proiectului de hotărâre, termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot
trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de hotărâre.
- să transmită proiectele de hotărâre tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor
informaţii conform legii 52/2003, în termen de 10 zile de la publicarea anunţului, să primească şi să
înregistreze într-un registru special sugestiile şi opiniile persoanelor interesate, cu privire la proiectele
de hotărâre cu caracter normativ propuse;
- să primească solicitările asociaţiilor legal constituite sau ale altor autorităţi publice cu privire la
organizarea unei dezbateri publice;
22
- să aducă la cunoştinţa iniţiatorului proiectului toate sugestiile, opiniile şi cererile privind dezbaterile
publice înregistrate.
În cazul în care se va solicita de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate
publică, precum şi la iniţiativa Primăriei, se va organiza dezbatere publică pe marginea unuia sau a mai
multor proiecte de act normativ. În situaţia în care dezbaterea se organizează la iniţiativa Primăriei,
Direcţia/Serviciul/Biroul care a iniţiat proiectul de hotărâre supus dezbaterii publice va solicita în scris
organizarea acesteia Biroului Relaţii Publice.
Anunţul privind dezbaterea publică se afişează la sediul Primăriei Municipiului Timişoara, se
inserează în site-ul propriu şi se transmite mass-media, cu cel mult zece zile înainte de desfăşurare.
Anunţul se aduce la cunoştinţa cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite care au prezentat sugestii şi
propuneri în scris şi va conţine data, ora, locul de desfăşurare a şedinţei publice şi ordinea de
zi.Difuzarea anunţului şi invitarea specială a unor persoane la dezbaterea publică sunt în sarcina
persoanei responsabile cu societatea civilă.
La dezbateri participă obligatoriu iniţiatorul proiectului şi specialişti din aparatul propriu al
Primăriei Municipiului Timişoara care au întocmit referatul şi proiectul de hotărâre.Dezbaterile se
realizează într-un cadru organizat, asigurându-se dreptul la exprimare tuturor participanţilor. Se acordă
prioritate celor care au trimis recomandări în scris pe adresa Primăriei. Recomandările pot fi trimise
atât pe suport electronic, cât şi pe suport de hârtie - maximum două pagini, de format A4.
Participanţii la dezbatere care se înscriu la cuvânt îşi vor susţine punctele de vedere exclusiv pe
marginea proiectelor de hotărâre aflate pe ordinea de zi. În cadrul dezbaterii nu se vor lua în
considerare problemele personale ale participanţilor, precum şi opiniile, sugestiile şi sesizările care nu
au tangenţă cu subiectele aflate în discuţie.
Durata limită de exprimare a punctelor de vedere este de cinci minute pentru fiecare participant.
Propunerile, sugestiile şi opiniile participanţilor la dezbatere se consemnează în procesul-verbal
al dezbaterii, se înregistrează pe bandă magnetică de către persoana responsabilă cu societatea civilă şi
se transmit, împreună cu recomandările scrise, iniţiatorului proiectului şi Serviciului Administraţie
Locală. În situaţia în care iniţiatorul proiectului, în urma analizării propunerilor formulate, îşi însuşeşte
o parte dintre acestea şi consideră necesară introducerea lor în proiectul de hotărâre, va menţiona acest
lucru într-un referat-anexă (semnat de cel care îl întocmeşte, de director, de viceprimarul de resort,
avizat juridic şi aprobat de primar) şi va modifica în mod corespunzător proiectul de hotărâre, respectiv
anexele acestuia
Proiectul de hotărâre şi actele care stau la baza acestuia, precum şi procesul-verbal al dezbaterii
publice însoţit de recomandările scrise, se supun dezbaterii consilierilor în comisiile de specialitate ale
23
Consiliului Local. Acesta are competenţa exclusivă de adoptare a hotărârilor, punctele de vedere
exprimate în cadrul dezbaterilor publice având valoare de recomandare.
În cazul în care din cauza unor circumstanţe excepţionale se impune adoptarea de soluţii
imediate, în vederea evitării unor grave atingeri aduse interesului public, proiectele de hotărâre se
supun adoptării în procedură de urgenţă. În această situaţie, Direcţia/Serviciul/Biroul care a întocmit
proiectul de hotărâre va solicita primarului municipiului Timişoara să facă menţiunea „Procedură de
urgenţă” pe referatul proiectului de hotărâre.
În cazul dispoziţiilor cu caracter normativ (cu aplicabilitate generală) emise de Primarul
Municipiului Timişoara, Direcţia/Serviciul/Biroul care a iniţiat dispoziţia va transmite proiectul
acesteia Biroului Relaţii Publice spre publicare şi consultarea populaţiei. Consultarea se va face cu
respectarea prevederilor aplicabile proiectelor de hotărâre.
Competenţa exclusivă de emitere a dispoziţiilor aparţine Primarului, punctele de vedere
exprimate în cadrul dezbaterilor publice având valoare de recomandare.
3.2. Participarea cetăţenească. Caratere generale
3.2.1 Conceptul de participare cetăţenească
Prin participare cetăţenească se înţelege procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile
cetăţenilor sunt încorporate în procesul decizional al administraţiei publice locale.44
Avantajele democraţiei nu sunt reprezentate doar de alegerile libere prin care cetăţenii îşi pot alege
reprezentanţii ci şi de „parteneriatul” care există între aceştia în luarea deciziilor.
În România participarea cetăţenească este reglementată în legea nr. 52/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, nr. 70 din 3 februarie 2003 şi intrată în vigoare pe 4 aprilie 2003.
La baza participării cetăţenilor sunt prezente următoarele cerinţe ce trebuiesc îndeplinite:45
o Administraţia locală deschisă spre implicarea cetăţenilor în activitatea complexă a procesului de
guvernare.
o Transferul continuu de informaţii de la administraţie la cetăţeni.
o Modalităţi eficiente prin care administraţia culege informaţii de la cetăţeni.
o Cetăţeni informaţi care îşi onorează obligaţia de a participa ca parteneri egali în activităţile
administraţiei, deoarece înţeleg problemele.
44
V. Alistar, „Transparenta Decizionala in Administratia Publica”, Programul de formare specializata cu durata de un an
destinat functionarilor publici de conducere, INA, 2005, p.7
45
Manualul „Participarea Cetateneasca” disponibil pe site-ul www.ancic.ro p. 2
24
Metodele de participare cetăţenească variază în funcţie de nivelul implicării publicului în
activitatea administraţiei. Astfel întâlnim cinci niveluri ale participării 46 :
- Informare : oferirea de informaţii echilibrate şi obiective către public pentru că acesta să
înţeleagă problemele, alternativele şi soluţiile;
- Consultare : obţinerea de răspunsuri de la public în legătură cu analize, alternative,
decizii, acte normative;
- Implicare : .lucrul direct cu publicul, pe tot parcursul procesului, pentru a se asigura că
problemele şi îngrijorările publicului sunt înţelese şi luate în considerare în mod real;
- Colaborare : parteneriat cu publicul în fiecare aspect al luării deciziilor, inclusiv în
elaborarea alternativelor şi identificarea soluţiei preferate;
- Delegare : plasarea deciziei finale în mâinile publicului
3.2.2 Responsabilităţi ale cetăţenilor şi ale administraţiei publice
Atunci când administraţia locală planifică să facă ceva care afectează drepturile sau interesele
oricărui cetăţean, administraţia ar trebui să informeze cetăţenii despre aceste planuri 47. Acesta este
principala responsabilitate pe care administraţia trebuie să şi-o asume în faţa cetăţenilor care le-au
acordat încrederea în momentul alegerii lor pentru a le reprezenta interesele.
O altă îndatorire importanta pe care administraţia o are este aceea de a educa cetăţenii cu privire
la ce înseamnă participarea cetăţenească şi care este rolul lor în activităţile administraţiei.
De aceea admnistratia trebuie să fie pregătită să:
o să împărtăşească informaţiile într-o manieră onestă, completă şi clară;
o să ofere cetăţenilor posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi de a influenţa deciziile administraţiei
într-un mod corect şi deschis;
o să încurajeze cetăţenii să profite de aceste posibilităţi;
o să se angajeze în explicarea modului in care s-a luat decizia, furnizând toate argumentele care
au fundamentat această decizie48.
46
V. Alistar, „Transparenta Decizionala in Administratia Publica”, Programul de formare specializata cu durata de un an
destinat functionarilor publici de conducere, INA, 2005, p.8
47
Manualul „Participarea Cetateneasca” disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p. 5
48
25
În acest timp cetăţenii trebuie să înţeleagă drepturile şi obligaţiile care le revin pentru a
participa la luarea deciziilor la nivel local, decizii care le pot influenţa direct sau indirect vieţile. De
aceea participarea cetăţenească nu este doar responsabilitatea administartiei ci şi a cetăţenilor.
Dintre responsabilităţile acestora amintim:

- Să observe ce face administraţia locală şi în ce scop.
- Să fie pregătiţi să îşi aducă o contribuţie când administraţia planifică să facă ceva ce
poate să le afecteze interesele.
- Să abordeze reprezentaţii administraţiei cu o atitudine pozitivă.
- Să manifeste interes în a înţelege problemele, incluzând restricţiile cu privire la ceea ce
poate să facă administraţia.
- Să-şi exprime interesele şi ideile clar şi complet.
- În situaţiile potrivite, să încerce să colaboreze constructiv cu oficialii administraţiei
locale pentru a găsi şi implementa soluţii satisfăcătoare pentru ambele părţi.49
3.2.3. Avantaje si dezavantaje ale participării cetăţeneşti
Participarea cetăţenească în procesul de guvernare nu prezintă avantaje doar pentru cetăţeni,

care pot astfel să-şi apere drepturile şi interesele ce le revin prin lege, ci şi pentru administraţia publică.
Aceste avantaje sunt:50
o Restabileşte şi construieşte încredere între administraţia publică locală şi cetăţeni.
o Ajută administraţia locală să devină şi să rămână transparentă în procesul guvernării.
o Permite fiecărui cetăţean să aibă acces la informaţii cu privire la problemele ce trebuie să fie
rezolvate.
o Ajută administraţia locală să identifice nevoile comunităţii mai repede şi cu o satisfacţie mai
mare pentru cetăţeni.
o Încurajează dezbaterile faţă în faţă, astfel încât cetăţenii pot auzi direct puncte de vedere
diferite.
o Direcţionează comunitatea către o decizie responsabilă, cu suport politic.
o Conduce comunitatea către consens şi nu către conflict.
o Ajută în promovarea unui cadru legal nou, potrivit unui nou mod de cooperare şi parteneriat.
49
50
26
o Ajută administraţia locală să rezolve nevoile cetăţenilor înainte de interesele speciale.
o Prin colaborare, administraţia locală şi cetăţenii sunt capabili să facă demersuri creative în
abordarea problemelor şi oportunităţilor.
Ca şi dezavantaje care pot apărea în urma participării cetăţeneşti putem observa anumite costuri
pe care le suporta administraţie în acest proces:
o timp;
o resurse bugetare;
o creativitate;
o energie;
o dorinţă politică şi curaj .
Câteodată administraţiile locale trebuie să împărtăşească publicului veşti proaste, ca de
exemplu: lipsuri bugetare, proiecte amânate sau chiar greşeli care au fost făcute. Acesta este momentul
când intervin voinţa politică şi curajul. Cetăţenii au dreptul să fie informaţi despre planuri sau proiecte
de la demararea până la finalizarea lor. Dacă un proiect este mai dificil sau mai costisitor decât se
prevăzuse, ei au dreptul să ştie acest lucru. Pe termen lung, onestitatea construieşte încredere, chiar
dacă, pe termen scurt creează dificultăţi.51
3.3 Tehnici si instrumente de participare cetăţenească
A) CIC (Centre de Informaţii pentru Cetăţeni) reprezinta o interfaţă între administraţia locală
şi cetăţeni, fiind preocupat în mod direct de a răspunde la întrebările cetăţenilor, ca şi nevoilor acestora
cu privire la serviciile publice.52
Aceste centre sunt nişte compartimente în cadrul administraţiei publice, o modalitate nouă,
bazată pe respect reciproc, de abordare a relaţiei dintre administraţie şi cetăţean. Aici comunicarea este
agreabilă, profesională şi se desfăşoară într-un cadru pentru un dialog social real.
Misiunea unui CIC este de a coordona şi organiza activităţile administraţiei într-un mod care să
corespundă nevoilor şi dorinţelor cetăţenilor.
Aceste centre au o deosebită importantă pentru cetăţeni fiind puntea ce le asigura contactul cu
administraţia publică şi locul unde au posibilitatea de a-şi exprima opiniile, de a fi ascultaţi, de a primi
51
52
Manualul „Participarea Cetateneasca” disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p.12
27
un răspuns şi de a simţi că sunt implicaţi cu adevărat. Simbolizând o atitudine nou a administartiei
publice locale faţă de cetăţean, prin CIC-uri se înlătura toate barierele care au stat în calea comunicării
cu cetăţeanul.53
Există 3 tipuri de CIC:
a) CIC-uri care ajută cetăţenii să depună cereri, serviciile oferite fiind informaţii, sprijin,
formulare, persoane de contact, ca şi soluţii urgente atunci când situaţia o cere. Majoritatea
CIC-urilor furnizează aceste servicii de bază.
b) CIC-uri care, pe lângă activităţile realizate de cele din prima categorie, urmăresc petiţiile
cetăţenilor în timp, informându-i despre stadiul rezolvării lor.
c) CIC-uri care furnizează serviciile de bază şi se îngrijesc de prelucrarea actelor pentru
cetăţeni (clienţi). 54
B) CCC (Comitete Consultative Cetăţeneşti) reprezintă un grup de cetăţeni ales de către

administraţia locală pentru a angaja cetăţenii în procesul de guvernare şi pentru a-i informa în
permanenţă despre schimbările nevoilor publice dintre perioadele electorale.
Un CCC poate fi înfiinţat oricând administraţia are o sarcină de îndeplinit care va beneficia de
consultarea cetăţenilor. Administraţia trebuie să definească sarcinile pe care le vor îndeplini CCC-ul,
câţi membri va avea, cum vor fi selectaţi aceştia şi pentru cât timp (de obicei între 1 şi 5 ani) şi
câteodată alte aspecte, ca de exemplu cât de des se va întâlni CCC-ul.
Membrii CCC-ului sunt voluntari. Ei ar putea fi selectaţi de către administraţie, aleşii de către
electorat sau altfel, dintre membrii unui ONG (ca de exemplu un grup de mediu). Câteodată, membrii
se înscriu singuri într-un astfel de comitet - ei contactează administraţia ca răspuns la un anunţ al
acesteia pentru un loc vacant sau pentru a-şi declara dorinţa de a servi comunitatea. Oricum sunt aleşi,
membrii trebuie să fie confirmaţi de către administraţie printr-un angajament formal.
Un CCC trebuie să aibă un mandat clar care stabileşte sursa autorităţii sale, scopul activităţii şi
pe cel al responsabilităţilor. CCC-ul trebuie înfiinţat în concordanţă cu legile locale. Fiecare comitet
consultativ trebuie să aibă stabilite o serie de reguli de funcţionare. În mod frecvent, cei desemnaţi
iniţial vin cu propriile lor reguli şi sunt acreditaţi să facă modificări dacă acestea se dovedesc a fi
necesare. Aceste reguli de funcţionare trebuie să cuprindă:
- timpul, locul şi durata întâlnirilor;
- calitatea de preşedinte, rolul acestei poziţii, cum va fi ales şi durata mandatului său
53
S. Stretean, A. Bucura, R. Tintila, M. Colfescu, „Manualul CIC”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p.8
54
28
- modalitatea prin care grupul ia decizii sau ajunge la un consens (votul este comun,
oricum, pentru a se evita dezbinarea grupului, o alternativă ar fi ca preşedintele să aibă
responsabilitatea de a stabili şi câştiga consensul grupului).
- intocmirea şi scrierea de rapoarte.
- desemnarea de noi membri pentru a se accelera procesul
O dată ce şi-au realizat sarcina şi au fost dizolvate, comitetelor consultative trebuie să li se
mulţumească pentru serviciile aduse, să li se înmâneze certificate, iar activitatea lor să fie făcută
cunoscută în rândul comunităţii55.
C.) ANCIC (Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni)

A fost înfiinţată în decembrie 1998, la iniţiativa şi cu sprijinul firmei Chemonics Internaţional
în programul USAID de asistenta a APL din România.
Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (ANCIC) este constituită din
reprezentanţi ai instituţiilor publice în care s-a constituit un CIC ori un compartiment a cărui activitate
este similară sau complementara, şi din persoane fizice din aceste compartimente
ANCIC este o asociaţie profesională, apolitica, neguvernamentala, organizată ca persoana
juridică româna, de drept privat, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile legii
române.56
Membrii ANCIC sunt:
- persoane juridice: Primarii, Consilii Judetene, Prefecturi unde sunt infiintate CIC
- persoane fizice: functionarii ce lucreaza in CIC
Scopul acestei asociaţii este acela de a sprijini activitatatea CIC-urilor constituite, de a reuni
resursele umane şi materiale ale acestora în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării activităţii lor şi de a
sprijini acele autorităţi locale care doresc să-şi creeze astfel de compartimente.
Dintre obiectivele pe care ANCIC şi le propune amintim:

o încurajarea si promovarea transparentei decizionale în administratia publica locala
o implementarea şi dezvoltarea serviciilor oferite publicului de CIC;
o sprijinirea şi facilitarea înfiinţării de noi CIC–uri;
o promovarea, distribuirea şi utilizarea eficienta a resurselor CIC–urilor;
55
Manualul „Participarea Cetateneasca”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p. 27-29
56
Art 1 si 2 din „Statutul Asociatiei Nationale a Centrelor de Informatii pentru Cetateni”
29
o îmbunătăţirea comunicării în administraţia publică locală;
o promovarea implicarii cetăţenilor în luarea deciziilor;
o promovarea unor proiecte comune ale centrelor, în ţara sau strainatate;
o realizarea unei reţele naţionale a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni (RNCIC) ca parte
componentă a reţelei naţionale a APL.57
D. Întâlnirile Publice sunt cele mai flexibile şi mai informale modalităţi în realizarea
schimbului de informaţii dintre administraţia locală şi cetăţeni.
Aceste intalniri sunt un instrument fundamental pentru realizarea comunicării între
administraţie şi cetăţeni. Ele se realizează pentru a discuta o problemă şi soluţiile posibile de rezolvare
a acesteia, pentru a informa cetăţenii despre un scop sau un plan şi pentru a oferi posibilitatea unor
discuţii şi a schimbului de opinii.
La aceste întâlniri participa oricine doreşte şi administraţia are grijă din timp să anunţe că un
astfel de eveniment va avea loc şi face eforturi să se asigure că grupurile de interes sunt informate
despre acest eveniment.
Oficialii responsabili trebuie să ştie că întâlnirea trebuie să aibă loc acolo şi atunci când este
convenabil pentru cetăţenii care doresc să participe. După terminarea întâlnirii, un rezumat al celor
întâmplate trebuie să fie pus la dispozoziţia publicului, cu suficiente detalii pentru a fi folositor celor
care nu au putut participa.58
O întâlnire publică se poate realiza cu un număr relativ redus de participanţi - un reprezentant al
administraţiei şi câţiva cetăţeni, sau, cu un număr mare de participanţi - un comitet al reprezentanţilor,
sau membrii ai consiliului local şi zeci sau sute de cetăţeni.
Întâlnirea publică are următoarele caracteristicii:

- reprezentanţii administraţiei locale au posibilitatea de a educa publicul în legătură cu o
anumită problemă – care ar putea să fie, de exemplu, bugetul, un program nou, ori
aprobarea contribuţiilor dezvoltării economice;
- reprezentanţii administraţiei au posibilitatea de a auzi părerile membrilor interesaţi ai
publicului despre problemele importante cu care se confruntă, şi de a câştiga idei care
vor ajuta în procesul decizional sau vor furniza perspective care vor ajuta managementul
administraţiei;
57
S. Stretean,A. Bucura,R. Tintila, M. Colfescu, „Manualul CIC”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro, p. 81
58
30
- publicul are şansa să-şi exprime opiniile şi, probabil, influenţează cursul planurilor
administraţiei locale;
- atât reprezentanţii administraţiei cât şi publicul au posibilitatea de a clarifica schimbul
de păreri şi opinii, iar prin acest proces se educă unii pe ceilalţi.59
E. Focus-Grupurile (interviurile de grup) sunt întâlniri interactive facilitate, cu grupuri mici de

cetăţeni. Moderatorul lor conduce participanţii la discuţii printr-un set de întrebări despre un anumit
subiect60.
Scopul unui focus grup este acela de a asculta şi de a aduna informaţii. Este o modalitate de a
înţelege mai bine cum se simt cetăţenii sau ce părere au faţă de o anumită problemă.
Cetăţenii sunt invitaţi să ia parte la astfel de discuţii în grup şi numai cei invitaţi pot participa,
pentru că focus-grupurile nu sunt întâlniri deschise. Iniţial, sunt 7-12 participanţi care provin dintr-o
anumită categorie socială sau un grup de interes (ex. profesori, pensionari, membrii ai unor asociaţii de
proprietari, studenţi, tinere mame, etc.). Participanţii sunt rugaţi să ia parte la o discuţie care se
structurează pe un set de întrebări - “chestionar”.
Focus-grupurile reprezintă o modalitate relativ simplă, rapidă şi ieftină de a avea un feedback
din partea cetăţenilor. Cheia pentru o serie de focus-grupuri de succes este realizarea unui chestionar
bine gândit. Acesta trebuie realizat foarte atent. Trebuie să cuprindă 7-10 întrebări deschise, să înceapă
cu întrebări generale şi să conducă la întrebări cât mai specifice.
Moderatorii focus-grupului lucrează în echipă, aceasta fiind alcătuită dintr-un moderator şi un
asistent. Moderatorul focus-grupului nu este liderul grupului şi nu trebuie să conducă discuţiile ori să
sugereze grupului anumite concluzii. Pentru a fii un bun moderator acesta trebuie să :
- fie familiar cu procesul de discuţie;
- fie un bun ascultător;
- aibă abilitatea de a repartiza timpul în mod judicios;
- fie bine informat despre aspectele ce vor fi dezbătute;
- fie capabil să realizeze noi materiale, bine şi repede;
- aibă un simţ al umorului dezvoltat;
- se exprime clar, oral şi în scris;
59
60
31
- fie capabil sa faca grupul sa se relaxeze si sa acorde atentia cuvenita subiectelor ce
urmeaza a fi discutate;
- fie capabil să gândească în timp ce ascultă.61
F. Sondajele de opinie reprezintă o anchetă care urmăreşte cunoaşterea părerilor oamenilor în

diferite probleme.62
Există 3 tipuri de sondaje:63
a) sondaje pentru intreg grupul = când iniţiatorii sondajului doresc să descopere realitatea dintr-
un grup mai mic, ei realizează un sondaj care se adresează fiecărui membru în parte.
b) sondaje eşantionate (realizate pe un eşantion reprezentativ) =un sondaj este de obicei realizat
pe un grup considerat a fi un eşantion reprezentativ al populaţiei şi nu pe fiecare persoană în
parte. Astfel, informaţiile colectate de la o parte a populaţiei sunt considerate a fi
reprezentative pentru întreaga populaţie.
c) sondaje aleatorii = Opusul unui sondaj care se realizează pe un eşantion reprezentativ este un
sondaj în cadrul căruia chestionarul se distribuie oricui îl solicită. Rezultatele unor astfel de
sondaje pot fi interesante, dar nu constituie o bază reală pentru prezicerea comportamentului
unei mari majorităţi a populaţiei.
Pentru a obţine rezultate reale, putem spune că un chestionar trebuie să fie distribuit unei
majorităţi semnificative, unui eşantion reprezentativ pentru populaţia sondată. Cheia pentru un eşantion
bun constă nu numai în mărimea acestuia, ci în gradul de reprezentativitate pentru populaţia pentru care
se realizează sondajul. Este esenţial ca fiecare categorie socială, de vârstă, sex, profesională, de
educaţie, prezentă în populaţia vizată de sondaj să fie reprezentată în eşantion în funcţie de ponderea pe
care o deţine în ansamblul întregii populaţii.
Rezultatele sondajului vor fi bune sau nu şi în funcţie de chestionar. De aceea este necesară
realizarea foarte atentă a întrebărilor. De preferat ar fi ca întrebările să fie simplificate, specifice, scurte
şi logice. Simetria este, de asemenea, foarte importantă – aceasta pentru că formatul întrebărilor trebuie
să fie asemănător, iar întrebările care se contrazic trebuie eliminate. Chestionarul trebuie să fie realizat
clar, fără ambiguităţi.64
61
62
http://www.webdex.ro/online/dictionar/sondaj
63
Manualul „Participarea Cetateneasca” disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p . 57-58
64
32
G. Internetul
Deoarece numărul utilizatorilor de internet din România este în creştere, acesta a devenit un
mijloc de furnizare a informaţiilor des utlizat de administraţiile locale romane.
Aceste organisme administrative au pagini web pe care le folosesc pentru a face publice şi în
acelaşi timp cât mai accesibile informaţii precum:
o o descriere a organizaţiei şi a misiunii ei;
o planul strategic, incluzând obiectivele pe termen lung şi scopurile anuale;
o organigrama;
o informaţii de contact pentru toate oficiile: numele persoanei de contact, adresa de e-mail,
telefon, fax, numerele de mesagerie vocală;
o un ghid de telefon cu nume, locaţii şi numerele de telefon ale angajaţilor;
o informaţii despre buget, incluzând circuitul bugetar şi oportunităţile de participare a publicului;
o achiziţionarea şi contractarea de informaţii (pentru agenţii economici care doresc să lucreze cu
agenţia);
o oportunităţi curente de angajare;
o oportunităţi curente de voluntariat, incluzând comitetele consultative cetăţeneşti;
o apariţiile recente şi publicaţiile;
o “FAQ” (Întrebări adresate frecvent).65
65
Manualul „Participarea Cetateneasca”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro , p.18
33
3.4. Modalităţi de sporire a transparenţei la nivelul autorităţilor publice
3.4. 1 Programe organizate cu scopul îmbunătăţirii transparenţei şi încurajarea cetăţenilor de a

participa la activităţi civice
Pe parcursul timpului în România s-au înfiinţat, au avut loc anumite programe care s-au născut
cu scopul de a preveni şi de a combate fenomenul corupţiei şi de a determina administraţia (instituţiile
şi autorităţile administraţiei publice locale) să dea socoteală cetăţenilor/contribuabililor cu privire la
activitatea desfăşurată în serviciul acestora.
În aceste pagini vom menţiona câteva din aceste programe şi le vom da drept exemple pozitive
cu speranţa că în viitor să putem beneficia de un sistem curat şi de capacităţile unei societăţii civile
capabile de a monitoriza activitatea guvernării şi de a promova principiile transparenţei şi
responsabilităţii în toate instituţiile publice.
Un prim program pe care îl vom menţiona este programul "Transparenta în activitatea

administraţiei publice la nivel local". Acesta este un program finanţat de World Learning /USAID şi
realizat de IRIS Center România. Acest program a inclus realizarea unui număr de 4 seminarii cu
implicarea Federaţiei Autorităţilor Locale România (FALR-ului) pentru partea de organizare.
Seminariile au avut ca participanţi reprezentaţi ai administraţiei publice locale din România (primari,
funcţionarii publici ai serviciilor de specialitate, consilieri locali). Coordonator al programului din
partea FALR a fost d-ra Christine Mihaescu.
Sesiunile incluse în agenda seminariilor au fost:
1- Proiectul de hotărâre privind transparenta în administraţia publică locală,

2 - Participare cetăţenească
3 - Analiza cost- beneficiu
Acest program s-a desfăşurat în perioada 1-8 iulie 2002 cu seminarii la: Sibiu, Oradea, Piteşti,
Buzău66.
Un alt proiect este "Corupţie şi transparenta în administraţie municipala" realizat de către

Asociaţia Română pentru Transparenţă în parteneriat cu Glass Pocket Office Budapesta (înfiinţată de
Transparency Internaţional Hungary şi Public Control Society of Journalism) şi ŢI Bulgaria având
66
http://www.falr.ro/proiecte.falr?l=ro;pro=9
34
drept scop îmbunătăţirea standardelor de transparentă la nivelul municipalităţilor locale din România,
Ungaria şi Bulgaria, prin ajutarea politicienilor locali să asigure o viaţă publică transparenta.
Beneficiarii proiectului sunt: administraţiile locale din cele trei ţări; comunităţile locale; politicienii de
la nivel local67.
Programul "Iniţiativei Naţionale pentru Transparenţă Parlamentară" este un program naţional de

reformă parlamentară organizat de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID Romania)
finanţat de Ambasada Statelor Unite ale Americii şi Ambasada Germaniei în România. Programul este
implementat şi cu participarea mai multor ambasade străine la Bucuresti, reprezentând state membre
UE. Programul a beneficiat şi de asistenţa unor parlamentari şi experţi străini (colaboratori ai AID) din
Statele Unite, Marea Britanie, Finlanda şi Germania.Acest program isi propune îşi propune accelerarea
reformării Parlamentului român, printr-o mai buna responsabilizare a acestuia în raport cu cetăţenii şi
printr-o crestere a transparenţei activităţii şi deciziilor sale.
Un alt program pe care îl amintim este: "Principiile bunei guvernări: transparentă,

responsabilitate, participare cetăţenească" şi este realizat de Fundaţia Soros România..Programul face
parte din seria iniţiativelor de advocacy strategic, în vederea susţinerii şi protejării interesului
public.Obiectivul programului este acela de a promova transparentă şi responsabilitatea la nivelul
activităţilor guvernului şi a celorlalte autorităţi centrale sau locale. Modalitatea prin care intenţionează
să ducă la îndeplinire acest obiectiv este reprezentată de un set de măsuri legislative care să clarifice şi
să limiteze situaţiile în care aceste autorităţi pot clasifica şi secretiza informaţii, scoţându-le în afara
ariei de aplicare a legii liberului acces la informaţiile publice.
Rezultatul programului se va concretiza în propuneri efective de politici publice. În ceea ce priveşte

impactul acestuia, îşi propune să aducă pe agenda publică subiecte precum liberul acces la informaţii
de interes public, contribuind şi la sporirea nivelului de conştientizare a cetăţenilor asupra importanţei
consultării lor în momentul adoptării deciziilor critice. Îşi propune să informeze şi să educe cetăţenii în
ceea ce priveşte importanta transparenţei şi responsabilizării autorităţilor pe parcursul procesului de
adoptare a deciziilor, a implicării lor în acest proces şi, mai ales, în ceea ce priveşte legătură strânsă
dintre toate acestea şi dezvoltarea socială şi economică68.
Un alt proiect înfiinţat tot de Asociaţia Romana pentru Transparenta este “O guvernare
transparenta” finanţat de Uniunea Europeană, prin programul PHARE Societate Civilă, Componenta 3
- Democraţie, drepturile omului, statul de drept şi independenţa justiţiei. Scopul proiectului este
67
http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2003/proiect_5/index.html
68
http://www.osf.ro/ro/program.php?program=31
35
promovarea unor principii de bună practică în ceea ce priveşte modul de implementare a Legii
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, la nivelul instituţiilor şi autorităţilor
centrale, judeţene şi locale din România.
Proiectul a avut urmatoarele rezultate:
- formularea unei metodologii de monitorizare a implementării Legii 544/2001 de către

instituţiile şi autorităţile publice centrale, judeţene şi locale;
- instruirea a 7 coordonatori locali privind prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public;
- evaluarea a instituţiilor şi autorităţilor publice centrale, judeţene şi locale privind implementarea
Legi 544/2001;
- 7 mese rotunde cu participarea funcţionarilor publici responsabili cu furnizarea informaţiilor de
interes public din instituţiile monitorizate;
- 7 instruiri publice cu participarea funcţionarilor publici responsabili cu furnizarea informaţiilor
de interes public din instituţiile monitorizate, a reprezentanţilor ONG şi a mass mediei locale şi
centrale;
- redactarea raportul final privind implemntarea Legii 544/2001 (3.000 de exemplare).69
În ceea ce priveşte relaţia dintre autorităţi şi cetăţeni putem spune că se încearcă pe cât posibil
creare unei legături puternice ce ajută la o transparentizare a deciziilor. Astfel sunt elaborate modalităţi
de sporire a transparenţei decizionale pentru a obtine o interfaţă clară între autorităţile publice şi
cetăţeni.
Conform prevederilor Legii 52/2003 atât autorităţile publice, cât şi cetăţenii pot contribui la
atingerea următoarelor obiective:
• participarea la elaborarea reglementărilor;
• participarea la luarea deciziilor;
• identificarea căilor de responsabilizare a cetăţenilor cu privire la acţiunile şi hotărârile de interes
public ale autorităţilor locale şi aplicarea lor;
• crearea unui ritm constant de informare a cetăţenilor.
69
http://www.transparency.org.ro/proiecte/proiecte_incheiate/2007/proiect_5/index.html
36
Este evident faptul ca activităţile de creare şi administrare a unui site web propriu fiecărei
primării contribuie la îmbunătăţirea modului de aplicare a legii transparenţei decizionale. Astfel
instituţiile publice, atat locale cat si centrale, pot optimiza relaţia cu cetăţenii, conştientizând
importanţa obligaţiilor pe care le au faţă de cetăţeni, prin70:
informarea prealabilă asupra problemelor de interes public;
consultarea cu privire la proiectele de acte normative;
implicarea în procesul de luare a deciziilor şi de adoptare a actelor normative;
creşterea gradului de cunoaştere şi conştientizare cu privire la drepturile conferite de lege;
creşterea accesibilităţii la informaţiile privind procesul de luare a deciziei de interes public.
Astfel sunt create site-urile oficiale ale autorităţilor publice, reprezentând cea mai bogată sursă
de informaţii privind activitatea acestora. 63% dintre anunţurile de proiecte de acte normative au fost
făcute publice în cadrul site-urilor administraţiei publice.
Beneficiile administraţie publice locale obţinute prin intermediul site-urilor proprii, se rezuma
la:
• maximizarea avantajelor pe care administraţia le poate obţine prin procesul de consultare
publică;
• mai buna cunoaştere a nevoilor, dorinţelor cetăţenilor şi societăţii civile în ceea ce priveşte
serviciile publice locale ce trebuie oferite acestora;
• prioritizarea serviciilor publice locale în funcţie de nevoi, cerinţe şi resurse;
•creşterea gradului de încredere a comunităţii faţă de aleşii locali şi de administraţia publică în
general;
•facilitarea unei contribuţii directe a cetăţenilor la definirea problemei, identificarea şi aplicare
soluţiilor, evaluarea deciziilor luate şi a efectelor lor;
•familiarizarea cetăţenilor cu procesul de elaborare a deciziilor publice în sensul oferirii unui
ajutor din ce în ce mai avizat;
•crearea mijloacelor prin care cetăţeanul poate participa la gestionarea afacerilor publice.
Principalii utilizatori ai site-urilor sunt membrii comunităţii. Cetăţenii pot beneficia prin intermediul
paginii web a instituţiei de:
• posibilitatea de a participa activ la procesul de luare a deciziilor;
• posibilitatea de a controla şi monitoriza activitatea autorităţii publice;
• posibilitatea de a evalua deciziile instituţiilor publice;
70
http://www.apd.ro/files/publicatii/Raport_de_monitorizare_cu_privire_la_aplicarea_si_respectarea_Legii_52_2003.pdf , 11
ianuarie 2009
37
• posibilitatea de a participa la un dialog bidirecţional, permanent, între administraţia publică locală,
organizaţii neguvernamentale locale şi cetăţeni;
• şansa de contribui la dezvoltarea comunităţii locale prin îmbunătăţirea informării, colaborării şi
consultării dintre diversele părţi interesate;
• şansa de a sprijini alţi cetăţeni în rezolvarea unor probleme complexe cu care se confruntă.
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în
Titlul II abordează “Transparenţa în administrarea informaţiilor şi serviciilor publice prin mijloace
electronice” având ca obiective:
a) reducerea cheltuielilor publice, combaterea birocraţiei şi a corupţiei la nivelul instituţiilor publice;
b) creşterea gradului de transparenţă a modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice;
c) îmbunătăţirea accesului la informaţii şi servicii publice în conformitate cu legislaţia privind protecţia
datelor cu caracter personal şi liberul acces la informaţiile de interes public;
d) eliminarea contactului direct între funcţionarul de la ghiseu şi cetăţean sau agentul economic;
e) furnizarea de informaţii şi servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor electronice;
f) întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice de a-şi îndeplini rolul şi obiectivele şi de a
asigura furnizarea, într-o maniera transparentă, de informaţii şi servicii publice;
g) promovarea colaborării dintre instituţiile publice pentru furnizarea de servicii publice prin mijloace
electronice;
h) redefinirea relaţiei între cetăţean şi administraţia publică, respectiv între mediul de afaceri şi
administraţia publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile şi informaţiile publice, prin
intermediul tehnologiei informaţiei;
i) promovarea utilizării Internetului şi a tehnologiilor de vârf în cadrul instituţiilor publice.
Sistemul Electronic Naţional reprezintă sistemul informatic de utilitate publică, în scopul
asigurării accesului la informaţii publice şi furnizării de servicii publice către persoane fizice şi
juridice.
Operatorii Sistemului Electronic Naţional sunt:
a) Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din subordinea Ministerului
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, pentru "Sistemul e-guvernare";
b) Ministerul Administraţiei Publice, pentru "Sistemul e-administraţie";
c) autoritatea stabilită de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în condiţiile aprobate de acesta, pentru
Sistemul de apărare şi siguranţă naţională.
38
Acestea la rândul lor iau măsurile necesare pentru dezvoltarea Sistemului Electronic National şi
asigură acţiunile de promovare a acestuia. În cadrul Sistemului Electronic Naţional pot participa şi alte
persoane fizice sau juridice, precum bănci, notari publici, experţi, în condiţiile legii.
Serviciile publice de bază ce pot fi furnizate prin intermediul mijloacelor electronice sunt71:
a) declararea, notificarea şi efectuarea de plăţi prin intermediul mijloacelor electronice privind taxele şi
impozitele datorate de către persoane fizice şi juridice la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul Fondului naţional unic pentru asigurări sociale de
sănătate şi la bugetele locale;
b) servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul agenţiilor de ocupare a forţei de muncă,
precum: evidenţa locurilor de muncă, evidenţa şomerilor, completarea cererilor pentru găsirea unui loc
de muncă, notificarea cu privire la locurile de muncă disponibile;
c) servicii privind obţinerea de autorizaţii sau certificate, precum: completarea cererilor pentru
obţinerea certificatelor de urbanism, obţinerea autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare,
completarea şi transmiterea electronică a documentelor necesare eliberării autorizaţiilor şi
certificatelor, efectuarea de plăţi prin intermediul mijloacelor electronice de plată, programarea în
vederea eliberării autorizaţiilor sau a certificatelor;
d) servicii privind obţinerea de licente de funcţionare, precum: completarea cererilor pentru obţinerea
de licenţe, completarea şi transmiterea electronică a documentelor necesare eliberării licenţelor,
efectuarea de plăţi prin intermediul mijloacelor electronice de plată, programarea în vederea eliberării
licentelor;
e) servicii privind obţinerea de permise legate de mediu, precum: completarea cererilor pentru
obţinerea permiselor legate de mediu, efectuarea de plăţi prin intermediul mijloacelor electronice de
plată;
f) servicii privind achiziţiile publice efectuate prin mijloace electronice, inclusiv efectuarea de plăţi
prin mijloace electronice de plată;
g) servicii privind înregistrarea unui comerciant sau efectuarea de menţiuni în registrul comerţului,
precum: transmiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului, transmiterea electronică a statutului,
a contractului de societate sau a altor documente, rezervarea denumirii, programarea în vederea
eliberării autorizaţiilor legale;
71
Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
(publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003)
39
h) servicii în legătura cu evidenţa informatizată a persoanei, precum: completarea cererilor de eliberare
a paşapoartelor, cărţilor de identitate şi a permiselor de conducere, notificarea schimbării domiciliului
sau resedinţei, transmiterea electronică a documentelor, efectuarea de plăţi prin intermediul mijloacelor
electronice de plată, programarea în vederea eliberării unor astfel de documente, declararea furtului sau
pierderii unor astfel de documente, urmărirea soluţionarii reclamaţiilor, publicarea listelor de
documente pierdute;
i) servicii în legătură cu înregistrarea vehiculelor auto, precum: notificarea cu privire la achiziţionarea
unui nou vehicul, rezervarea opţională a numărului de înmatriculare, completarea formularelor
necesare în vederea înmatriculării, programarea în vederea înmatriculării şi prezentării documentelor
doveditoare;
j) servicii de sănătate publică, precum: informaţii interactive cu privire la disponibilitatea serviciilor din
unităţi medicale, efectuarea de programări pentru servicii medicale, efectuarea de plăţi pentru serviciile
medicale prin intermediul mijloacelor electronice de plată;
k) servicii privind accesul la biblioteci publice, precum: consultarea cataloagelor, întocmirea
catalogului naţional virtual, consultarea de cărţi sau publicaţii în format electronic;
l) înscrierea în diferite forme de învăţământ, în special învăţământul liceal şi superior: completarea şi
transmiterea electronică a cererilor de înscriere şi a documentelor;
m) servicii privind colectarea de date statistice de către Institutul Naţional de Statistică, în special:
notificări cu privire la demararea anchetelor statistice, completări de chestionare în format electronic,
verificarea corelaţiilor în timp real şi notificarea în caz de erori, agregarea, procesarea şi publicarea
datelor;
n) servicii privind înregistrarea unei asociaţii sau fundaţii, precum: cererea de rezervare a denumirii,
consultarea Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, efectuarea de plăţi prin
intermediul mijloacelor electronice de plată;
În afară de informaţiile prevăzute de lege pentru a fi postate pe site-urile proprii, primăriile

oferă cetăţenilor, prin intermediul internetului, diverse alte categorii de informaţii şi servicii. Astfel
procesul de informare poate fi îmbunătăţit prin72:
•linkuri către portaluri precum www.e-guvernare.ro, www.acor.ro, www.aor.ro,
www.domnuleprimar.ro, www.infoeuropa.ro etc.;
• servicii şi formulare fiscale on-line;
72
http://www.apd.ro/files/publicatii/Raport_de_monitorizare_cu_privire_la_aplicarea_si_respectarea_Legii_52_2003.pdf , 11
ianuarie 2009
40
• diverse documente interne privind liberul acces la informaţiile de interes public;
• prezentarea mecanismelor informale de dialog între administraţia publică locală, organizaţii
neguvernamentale locale, sindicate şi grupuri consultative cetăţeneşti (Consiliul pentru transparenţă
locală, Centre de informare pentru cetăţeni, Forum cetăţenesc);
• documente downloadabile;
• descrieri ale proiectelor finalizate şi/sau în derulare (din bani publici);
• declaraţii de avere nu numai pentru funcţionarii primăriei şi ai consiliului local, ci şi ai altor regii
şi direcţii subordonate primăriei;
Deci prin intermediul acestor servicii cetăţenii pot monitoriza mai bine activitatea autorităţilor
publice având la îndemână un sistem mult mai rapid şi mai fiabil ce poate oferi deverse avantaje prin
economisirea timpului şi nu numai.
41
CAPITOLUL 4. LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ
Administraţia publică în România beneficiază de legi în privinţa transparenţei decizionale, dar cu

toate acestea există o neîncredere a cetăţenilor cu privire la importanţa unor acte normative, deoarece
lipsa transparenţei decizionale face că tot mai multe acte normative să fie modificate, în urma unei lipse
totale de consultări între demnitari.
Conceptul de transparenţă decizională vine să susţină colaborarea tot mai strânsă între cetăţeni,
pe de-o parte, şi dintre cetăţeni şi instituţii publice – centrale şi/sau locale, pe de altă parte.
Accesul la informaţie este un principiu fundamental al funcţionării statului democratic. Fiecare cetăţean
are dreptul de a se implica în procesele de decizie ale comunităţii, dar în egală măsură trebuie să
conştientizeze că promovarea intereselor legitime ale acesteia presupune şi protecţia informaţiilor
clasificate(datelorsecrete).
4.1 Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
Liberul acces la informaţiile de interes public în România, reglementat prin Legea nr. 544/2001,
constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice.
Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să pună la dispoziţia cetăţenilor, din oficiu sau la cerere,
toate informaţiile de interes public. Pe de altă parte, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de
la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile referitoare la activitatea acestora
Legea 544/2001 a transparenţei decizionale se referă la “Accesul liber şi neîngrădit al
persoanei la orice informaţie de interes general constituie unul din principiile fundamentale ale
relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice , în conformitate cu Constituţia României şi
documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.”73
Accesul la informaţiile de interes general se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul
compartimentului pentru relaţii publice. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure
persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes general, solicitate verbal sau în scris.
Atunci când informaţiile sunt solicitate verbal, funcţionarii din cadrul departamentelor de informare
şi relaţii publice au obligaţia să spună cetăţenilor condiţiile şi formele în care are loc accesul la
73
Legea 544/2002, (publicata in Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001)
42
informaţiile de interes general, după care dacă informaţiile solicitate sunt disponibile vor fi furnizate pe
loc.
Atunci când informaţiile sunt solicitate în scris se va face o cerere ce va cuprinde:
· Autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;
· Informaţia solicitată
· Numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se va primi răspunsul.
Informaţii de interes general se referă la următoarele:

· actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei
publice
· structura organizatorică, program de funcţionare;
· numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale
funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice
· coordonatele de contact ale autorităţii sau a instituţiei publice , respective : denumire , sediul ,
numerele de telefon . fax , adresa de e-mail şi adresa paginii de internet ;
· sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil
· lista cuprinzând documentele de interes public ;
· lista cuprinzând categoriile de documente, produse şi/sau gestionate potrivit legii;
· modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care
persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public
solicitate;
Pe lângă aceste informaţii de interes general există şi câteva excepţii, adică sunt informaţii care nu le
sunt disponibile cetăţenilor şi anume:
· informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din
categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii
· informaţiile a căror publicitate prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor;
· informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării
unui proces echitabil ori interesului legitim oricăreia dintre părţile implicate în proces;
· informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează
rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea
corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
43
· informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
· informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii; (informaţiile cu privire la datele
personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care
afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.);
Cetăţeanul trebuie să cunoască faptul că dacă un angajat al unei instituţii publice refuză să-i ofere
informaţiile solicitate (informaţii care nu reprezintă excepţii de informaţii de interes publice), poate
depune o reclamaţie că conducerea instituţiei publice respective, în termen de 30 de zile de la luarea la
cunoştinţă.
4.2 Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate
Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate reglementează acele informaţii din
domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, sau care privesc deliberările autorităţilor,
precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României74.
Dreptul de a avea acces la informaţiile de ordin public este garantat de lege, dar atunci când o persoană
solicită informaţii de ţin de apărarea ţării, ordine publică, etc, trebuie verificată în prealabil pentru a se
vedea dacă are intenţii oneste şi pentru a se vedea cum vor fi utilizate aceste informaţii pe viitor.
Conform art.4 din lege, principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:
- Protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj, compromitere sau acces
neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestora, precum şi împotriva sabotajelor ori
distrugerilorneautorizate;
- Realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate.
Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de
conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul
Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.75
Conform art.17 din lege, în categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care
reprezintă sau care se referă la:
74
http://www.asum.ro/GHID%20PRACTIC%20PENTRU%20SOLICITAREA%20UNEI%20INFORMATII.pdf
75
A se vedea legea 182/2002, art.28, alin. (1)
44
- Sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de
fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor
sistemului naţional de apărare;
- Cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente, precum şi
activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea acestora;
- Datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare
speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
- Activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi
siguranţa naţională;
- Mijloacele, metodele, tehnică şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice,
folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii;
- Hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene de orice tip, pe care sunt
reprezentate elemente de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat;
- Studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe
kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase,
Disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în
competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
- Sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apa şi alţi agenţi necesari
funcţionării obiectivelor clasificate secrete de stat;
- Activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legătură cu siguranţa naţională
ori cu apărarea naţională sau prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-
ştiinţific ale României;
- Cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum şi
programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare;
- Emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale
Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea
falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura
titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat
- Relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii,
precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri
internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.
Atunci când le sunt încredinţate anumite informaţii secrete, persoanele respective se angajează să
păstreze secrete aceste informaţii şiş a respecte prevederile programelor de scurgere de informaţii.
45
În caz contrar, se vor aplică sancţiuni de ordin disciplinar, contravenţional, penal sau civil.76
4.3 Legea 52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică
Într-o instituţie publică, desfăşurarea activităţii în limita standardelor prevăzute de Legea

52/2003 presupune accesul publicului la procesul de luare a deciziilor simultan cu menţinerea
operativităţii procesului de consultare publică.77 Legea transparenţei implică o colaborare între doi
parteneri: administraţia publică şi destinatarii reglementărilor elaborate de aceasta (cetăţeni, organizaţii
neguvernamentale, asociaţii de afaceri). Pe lângă administraţia publică, legea face referire la instituţii
publice şi la servicii publice, deşi aceste organisme nu au atribuţii directe în procesul de adoptare a
reglementărilor.
Legea 52/2003 are drept scop următoarele:
·
să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al
deciziei administrative;
·
să stimuleze participarea active a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în
procesul de elaborare a actelor administrative;
·
să sporească gradul de transparentă la nivelul întregii administraţii publice.78
La baza prezentei legi stau anumite principii, şi anume:
· informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public ce
urmează a fi dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
· consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiative autorităţilor publice, în
procesul de elaborare a proiectelor de acte normative
· participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a
proiectelor de acte normative, cu respectarea anumitor reguli, acestea fiind următoarele:
Dispoziţiile legii 52/2003 trebuie respectate obligatoriu de următoarele autorităţi ale administraţiei
publice:
· administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administraţiei publice din
subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora,
precum şi autorităţile administrative autonome;
76
A se vedea art.59, alin (1), L182.2002
77
Transparenta decizionala in Romania anului 2007- Raport de monitorizare cu privire la aplicarea si respectarea legii
52/2003 privind transparenta actului decizionala la nivelul administratiei publice- www.apd.ro
78
Transparenta decizionala in administratia publica- Legea 52/2003- www.apd.ro
46
autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale, primării, instituţiile şi
serviciile publice de interes local sau judeţean.79
Potrivit art.6, art.1 Legea 52/2003, în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte
normative, autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această
acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şiş a-l
transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va
transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea
acestor informaţii.
Legea transparenţei prevede trei tipuri de mecanisme de sancţionare a celor care nu îşi
îndeplinesc obligaţiile care le incumbă:
1. posibilitatea cetăţenilor de a ataca în instanţă autoritatea publică, dacă aceasta îi lezează drepturile
prevăzute de lege;
2. posibilitatea sancţionării funcţionarului care îngrădeşte exercitarea completă a drepturilor prevăzute
de lege de către cetăţeni;
3. posibilitatea sancţionării acelor persoane participante la şedinţele publice care nu respectă
regulamentul acestora.80
Observăm că legea transparenţei nu conţine şi prevederi referitoare la posibilitatea de a
sancţiona persoanele alese în funcţii de conducere care nu îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin
conform prevederilor acestei legi. Lipsa acestei categorii de sancţiuni reprezintă o deficienţă a legii
susceptibilă de a crea dificultăţi în implementarea acesteia.
Conform celor spuse mai sus, putem deduce ca legea 52/2003 are anumite avantaje, si anume:
a) Pentru administraţia publică:
obţine în mod gratuit informaţii suplimentare cu privire la sectoarele de activitate care
urmează să fie afectate de reglementările propuse;
explică necesitatea reglementărilor propuse;
înlătură problemele de implementare a reglementărilor datorate necunoaşterii acestora de către
destinatari;
înlătură problemele de implementare datorate deficienţelor de redactare ale reglementărilor;
79
Legea 52/2003, art.4(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)
80
www.apd.ro, Transparenta decizionala in administratia publica, L 52/2003, Cap III-Sanctiuni
47
• câştigă încrederea opiniei publice.
b) Pentru beneficiarii reglementărilor:
iau cunoştinţă de proiectele de reglementări propuse de administraţia publică;
îşi exprimă punctele de vedere cu privire la aceste proiectele;
îşi adaptează activitatea din timp la cerinţele care urmează a fi introduse.81
În concluzie, această lege permite cetăţeanului că ia parte la procesul de luare a deciziilor în

sistemul administraţiei publice, şi acest lucru se poate întâmpla doar din patru în patru ani, ci
permanent, deoarece prin legea transparenţei, cetăţeanul are “trecere” la o liberă participare la luarea
deciziilor în comunitatea în care trăieşte.
4.4 Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
O altă lege a transparenţei în administraţia publică este legea 161/2003, privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Capitolul 1 se referă la dispoziţii generale, şi anume: se referă la reglementarea conflictului de
interese şi regimul incompatibilităţilor ce pot interveni în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor
publice.
În cap.2 al legii se vorbeşte despre principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese
în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice. Aceste principii sunt: imparţialitatea,
integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.82
În următoarele capitole ale legii se vorbeşte despre anumite conflicte de interese privind aleşii
locali, funcţionarii publici; despre incompatibilităţi privind calitatea de parlamentar, privind funcţia de
membru al Guvernului şi alte funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală,
privind aleşii locali, privind funcţionarii publici.
Conflictul de interese privind aleşii locali, conform art.76, Legea 161/2003, se referă la faptul
că primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligate să nu emită un act
81
Transparenta decizionala in administratia publica (2006), pag.7
82
Legea 161/2003, Cap.II, art.71 (publicat in Monitorul Of., Partea I, Nr.279, din 21 aprilie 2003
48
administrative sau să nu încheie un act juridic ori sa nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care
produce un folos material pentru sine, pentru soţul sau/ori rudele sale de gradul I.83
Conflictul de interese privind funcţionarii publici, conform art.79, L161/2003, se referă la
câteva situaţii în care un funcţionar public se află în conflict de interese. Aceste situaţii sunt:
· este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la
persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
· participă în cadrul aceleaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au
calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
· interesele sale patrimoniale, ale soţului său rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe
care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.84
Incompatibilităţile privind calitatea de parlamentar se referă la faptul că “Calitatea de deputat sau

de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit Constituţiei,
cu excepţia celei de membru al Guvernului.”; incompatibilităţile privind funcţionarii publici se referă la
“Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost
numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.”85
Prin urmare, o persoană dacă deţine o funcţie publică trebuie să depună o declaraţie de interese,
prin care pe propria răspundere, admite că în afara funcţiilor şi activităţilor ce sunt legate de mandatul
său funcţia publică pe care o exercită nu mai deţine şi alte funcţii publice ce ar genera într-un conflict
de interese sau într-o incompatibilitate de funcţii.
4.5 Legea 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Integritate
Legea 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

Integritate a fost adoptata de Parlament si publicata in Monitorul Oficial la data de 25 mai 2007 si are
in vedere asigurarea exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice în condiţii de imparţialitate, integritate,
transparenţă, prin organizarea în mod unitar şi instituţionalizat a activităţii de control al averii
83
Legea 161/2003, art.76, alin (1)
84
Legea 161/2003, art.79, alin (1)
85
Legea 161/2003, art.81,alin.(1); art.94, alin.(1)
49
dobândite în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor respective şi a verificării
conflictelor de interese, precum şi de sesizare a incompatibilităţilor86.
Conform art.1din lege, activitatea de verificare privind averea dobândită în perioada exercitării
mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor sau demnităţilor publice, după caz, a conflictelor de interese şi a
incompatibilităţilor se efectuează de către Agenţia Naţională de Integritate şi este supusă controlului
judecătoresc.87
Conform art.12 din lege, Agenţia Naţională de Integritate se înfiinţează ca autoritate

administrativă autonomă, cu personalitate juridică, la nivel naţional, cu sediul în municipiul
Bucureşti,personalul Agenţiei este format din preşedintele Agenţiei, vicepreşedintele Agenţiei,
inspectori de integritate, funcţionari publici şi personal contractual. Funcţia de preşedinte al Agenţiei şi
cea de vicepreşedinte al Agentiei sunt functii de demnitate publica, iar functia de inspector de
integritate este functie publica cu statut special.88
Atribuţiile Agenţiei respectă principiile legalităţii, imparţialităţii, independenţei, celerităţii,

dreptului la apărare şi o bună administrare. Aceste atribuţii, conform art.13 din lege, sunt:
A) verifică declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese;

B) efectuează controlul depunerii la termen a declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese de către
persoanele prevăzute de lege;
C) constată că între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi
perioadă există o diferenţă vădită care nu poate fi justificată şi sesizează instanţa competentă pentru
stabilirea părţii de avere dobândită sau a bunului determinat dobândit cu caracter ilicit, a cărui
confiscare o solicită;
D) constată nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul
incompatibilităţilor;
E) dispune clasarea sesizării, când diferenţă între averea dobândită şi veniturile realizate nu este vădită
sau bunurile sunt justificate sau, după caz, când nu se dovedeşte conflictul de interese ori starea de
incompatibilitate;
86
Legea 144/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 359 din 25/05/2007,( Text actualizat în baza actelor normative publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I, până la 10 mai 2008)
87
A se vedea art.1, alin.1, Legea 144/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 359 din 25/05/2007
88
A se vedea art.12, alin.1,2, legea 144/2007, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 359 din 25/05/2007
50
F) sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală;
G) aplică sancţiunile şi ia măsurile prevăzute de lege în competenţa sa sau, după caz, sesizează
autorităţile ori instituţiile competente în vederea luării măsurilor şi aplicării sancţiunilor revăzute de
lege;
H) elaborează studii, analize, întocmeşte statistici anuale privind declaraţiile de avere, declaraţiile de
interese, precum şi cu privire la verificarea acestora, efectuată de către cei în drept, şi dezvoltă relaţii de
parteneriat cu persoanele care exercită demnităţile şi funcţiile prevăzute de prezenta lege, inclusiv prin
acordarea de servicii de asistenţă;
I) elaborează şi difuzează ghiduri practice sau alte materiale în domeniu, întocmind propriile materiale
în acest sens, având în vedere practica organelor judiciare.
51
CAPITOLUL 5. EVALUAREA RAPOARTELOR ANUALE PRIVIND IMPLEMENTAREA
LEGILOR 52/2003 SI 544/2001
Raportul Anual privind legea 52/2003
Raportul transparenţei este un instrument util pe care autorităţile publice îl au la îndemână pentru
a demonstra transparenta actului decizional şi pentru a da greutate materială propriei evaluări a
parteneriatului cu comunităţile pe care le reglementează.
Agenţia pentru Strategii Guvernamentale a realizat că şi anii trecuţi o evaluarea a modului de
implementare atât a Legii nr 52/2003 privind transparenta decizională în administraţia publică, cât şi a
Legii nr 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru anul 2007.
În conformitate cu art 12 din Legea nr 52/2003, instituţiile şi autorităţile publice trebuie să
întocmească anual raportul privind transparentă decizională, raport la care au acces toţi cetăţenii
interesaţi şi care va fi făcut public pe site-urile instituţiilor, prin afişare la sediul propriu sau prin
prezentarea în şedinţa publică.
Acest articol introduce obligaţia tuturor autorităţilor publice prevăzute la articolul 4 de a redacta un
raport anual privind transparent decizională care conţine următoarele informaţii:
a) numărul de recomandări primite;
b) numărul total al recomandărilor incluse în proiectele de acte normative şi conţinutul deciziei
luate;
c) numărul participanţilor la şedinţele publice;
d) numărul dezbaterilor pupice organizate pe marginea proiectelor de acte normative;
e) situaţia cazurilor în care autoritatea a fost acţionată în justiţie pentru nerespectarea prezentei
legi;
f) numărul şedinţelor publice închise şi motivaţia restricţionării accesului.
Pentru o evaluare eficientă nu numai cantitativă ci şi calitativă, au fost solicitate informaţii

privind numărul total de proiecte de acte normative ce au fost supuse adoptării, numărul total de
anunţuri publice privind proiecţele de acte normative şi modalitatea în care s-a făcut acest lucru,
numărul de recomandări transmise de societatea civilă privind completarea sau modificarea proiectelor
de acte normative, tipologia acestor recomandări, gradul de participare la şedinţele publice.
Potrivit indicatorilor monitorizaţi:
52
- la nivelul întregii administraţii, ponderea recomandărilor incluse în acte normative din totalul
recomandărilor formulate este de 56%, ceva mai mic decât în 2006 (59%), confirmând trend-ul
descendent. La nivel central, acest indicator este de 42%, în timp ce la nivelul administraţiei
locale este de 68%, fapt ce indică o receptivitate mai mare din partea acesteia.;
- la nivelul administraţiei locale, peste 70% din proiectele de acte normative au fost aduse la
cunoştinţa publicului, faţă de 51% la nivel central;
- afişarea la sediul instituţiei rămâne mijlocul cel mai utilizat pentru anunţarea proiectelor de acte
normative elaborate de autorităţile şi instituţiile publice din România, cu o diferenţă notabilă
între administraţia locală (96%) şi administraţia centrală (32%).
- Instituţiile centrale, cu 61%, utilizează pe o scară mai largă site-ul propriu pentru anunţarea
proiectelor de acte normative, decât autorităţile publice locale – doar 15%. La nivelul întregii
administraţii publice, utilizarea Internetului rămâne la un nivel relativ redus.
- Faţă de anul precedent, în 2007 s-a inversat raportul între întâlnirile organizate la nivel local şi
cele organizate la nivel central. Instituţiile de la nivel central au organizat mai multe dezbateri
faţă de anul 2006 (153), în timp ce întâlnirile organizate la nivel local au scăzut că număr brut:
1114, faţă de 1637 în 2006. Aceste date nu sunt în totalitate comparabile datorită numărului
diferit de non-răspunsuri primite din partea instituţiilor în întocmirea rapoartelor anuale
- În 2007 a continuat să crească procentul cazurilor în care acţiunile în justiţie au fost rezolvate în
favoarea instituţiilor publice. Pe măsură ce legea este tot mai bine aplicată, există un număr mai
mic de abateri ale instituţiilor şi, în consecinţă, un procent mai mic de decizii împotriva
instituţiilor publice
Agenţia de Strategii Guvernamentale a realizat în luna decembrie 2007 un sondaj de opinie

obţinând următoarele statistici:
- La întrebarea “Credeţi că, în acest moment dvs puteţi influenţa în mod direct elaborarea unui
act normativ?” Răspunsul în proporţie de 78,3 % a fost că “nu”.
53
- La întrebarea “Ştiaţi că în prezent în România există o lege care prevede că, în stadiul de
proiect, orice lege nouă trebuie să fie supusă dezbaterii publice?” Răspunsul a fost “nu” în
proporţie de 70,8%.
- La întrebarea “De unde aţi aflat primă dată de existenţa acestei legi?” Presă audio-vizuală are
un rol important în informare, astfel 49,4% au răspuns că de la “TV”, 13,4% din “presă “ şi
5,8% de pe “Internet”.
-
- La întrebarea “Credeţi că, în următoarele 12 luni veţi fi interesat să participaţi la o dezbatere
publică pe marginea unui proiect de lege?” Răspunsul este “nu” în proporţie de 37,9% urmat de
“mai degrabă nu” cu 25,5 % şi doar 7,4% au răspuns că “da”
Raportul Anual privind Legea 544/2001
Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public reprezintă o concretizare a asigurării
şi respectării de către statul român a unui drept constituţional al cetăţeanului: liberul acces la
informaţie - prevăzut în art. 31 din Constituţia României:” accesul liber şi neîngrădit al persoanei la
orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre
persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele
internaţionale ratificate de Parlamentul României”.
Prin lege şi prin normele de aplicare a acesteia se urmăreşte transparenţa sporită a activităţii
instituţiilor şi autorităţilor publice şi un control mai eficient al cetăţeanului contribuabil asupra
activităţii administraţiei publice.
Legea instituie accesul liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public drept regulă, iar
limitarea accesului la informaţie, în condiţiile legii, drept excepţie.
Pentru a evalua modul de implementare a Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile
de interes public Agenţia de Strategii Guvernamentale a aplicat, la fel că în anii trecuţi, chestionare de
evaluare standardizată autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivel central şi local.
54
Au fost solicitate informaţii privind numărul total de solicitări de informaţii de interes public,
modalitatea de soluţionare a solicitărilor, modalitatea de adresare a solicitărilor, numărul total de
reclamaţii administrative, numărul total de plângeri în instanţă etc, potrivit indicatorilor prevăzuţi în
Normele metodologice de aplicare a legii.
Astfel, potrivit indicatorilor monitorizaţi:

- Numărul de solicitări de informaţii de interes public a crescut în primii ani de aplicare a legii,
pentru că, începând cu 2005, să cunoască o reducere moderată; tendinţa nu s-a confirmat în
2007, când s-a raportat un număr aproape dublu de solicitări (684.472) faţă de anul 2006;
- Structura solicitanţilor de informaţii publice arată că persoanele fizice sunt în continuare

principalii beneficiari ai legii, numărul lor depăşindu-l net pe cel al persoanelor juridice în a
solicita informaţii de interes public.
- Numărul solicitărilor adresate verbal în 2007 (57% din totalul solicitărilor) confirmă tendinţa de
scădere înregistrată în 2005 (58%) şi 2006 (65%), faţă de 71-73% în anii 2002-2004
- Administraţia centrală a primit 68% din totalul solicitărilor. Aproape 90% dintre solicitările
trimise administraţiei centrale sunt adresate structurilor din teritoriu ale ministerelor şi
agenţiilor centrale.
- Raportul între canalele de comunicare (afişare, site, buletine proprii, mass media etc) pentru
informaţiile din oficiu este mai echilibrat în cazul administraţiei publice centrale, faţă de cea
locală, unde, în majoritate, aceste informaţii sunt afişate la sediul instituţiei.
- Chiar la nivel central, afişarea acestor informaţii pe propria pagină de web nu se realizează
decât în proporţie de aproximativ 25%.
- La nivel local, pentru 48 de solicitări se înregistrează o reclamaţie, în timp ce la nivel central

există doar o reclamaţie la 1000 de solicitări. În administraţia locală s-au înregistrat 27% din
solicitările de informaţii de interes public, dar 93% dintre reclamaţiile administrative şi 84%
dintre plângerile în instanţă.
55
- În administraţia publică centrală s-au înregistrat 73% din totalul solicitărilor, dar numai 7% din
reclamaţii şi doar 16% din totalul plângerilor în instanţă.
- Cele mai multe probleme în implementarea legii se găsesc la nivelul comunelor şi al unor oraşe,
acolo unde personalul responsabil are o cunoaştere deficitară a Legii 544.
- Agenţia pentru Strategii Guvernamentale a organizat în 2007 o serie de întâlniri la sediile a 10
prefecturi cu responsabilii cu aplicarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile
de interes public şi a Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică
din judeţele Argeş, Alba, Braşov, Cluj, Constanţa, Giurgiu, Prahova, Sibiu, Vâlcea şi din
Municipiul Bucureşti.
Potrivit datelor furnizate în cadrul întâlnirilor, ei se ocupă, aproape în totalitate, cu aplicarea celor
două legi prin cumul de atribuţii, astfel doar 4% se ocupă doar aplicarea celor două legi.
- În cadrul colaborării cu alte departamente pentru rezolvarea unei solicitări de informaţii de

interes public, participanţii la aceste întâlniri au declarat, în proporţie de 60%, că obţin
informaţiile necesare în timp util.
Agenţia de Strategii Guvernamentale a realizat în luna decembrie 2007 un sondaj de opinie

obţinând următoarele statistici:
- La întrebarea „Îmi puteţi spune ce înţelegeţi prin informaţie de interes public” în proporţie de
50% au răspuns că nu ştiu.
- La întrebarea „Credeţi că dvs puteţi avea acces în acest moment la informaţii de interes public”
44,9% au răspuns că “da” şi 39,7% fiind în defavoare.
56
CONCLUZII
Într-o manieră ideală, McKinney şi Howard în „Public Administration Balancing Power and
Accountability, Second Edition” vorbesc despre cum ar trebui să arate un funcţionar public într-o
societate democratică, astfel rolul acestuia în sistemul administrativ ar presupune o încurajare a
libertăţii de exprimare, a traducerii politicilor în fapte, a furnizării informaţiilor de bună calitate şi a
promovării dialogului.
Atât reglementările naţionale, dar mai ales reglementările Uniunii Europene pun la dispoziţia
instituţiilor sau autorităţilor publice şi a cetăţenilor texte oficiale care vorbesc despre transparenta
procedurilor executate de administraţie. Constituţia Europeană consemnează în articolele sale
principiul egalităţii democratice, care presupune acordarea unei atenţii egale cetăţenilor din partea
instituţiilor europene.
Apariţia legilor ce consacra transparenta în România şi anume Legea liberului acces la
informaţiile de interes public (Legea 544/2001) şi Legile transparenţei decizionale în administraţia
publică (Legea 52/2003) face cunoscută intenţia autorităţilor romane de a reduce gradul de corupţie
oferind un cadru legal de dialog şi dezbatere publică şi de a lua în considerare interesele cetăţenilor.
Comunicarea eficienta între cetăţeni şi guvernanţi este instrumentul de primă importanţă pentru
derularea şi consolidarea procesului de guvernare bazat pe deschidere. Statuarea dreptului fundamental
al cetăţenilor la libera informare că premisa pentru un sistem funcţional nu este atât de completat pe cât
ne-am fi imaginat.
Principiile transparenţei, conform cărora este necesară informarea cetăţenilor asupra
problemelor de interes public şi a proiectelor de acte normative, consultarea acestora şi a asociaţiilor
legale pentru elaborarea proiectelor de politici publice şi participarea activă a cetăţenilor în luarea
deciziilor administrative stau la baza îndeplinirii unei bune administraţii.
Transparentă decizională depinde într-o administraţie, de tradiţiile culturale, politice şi
administrative ale ţării, de abordarea generală a problemelor administraţiei publice din punct de vedere
al comportamentului moral. Fiind o condiţie esenţială a democraţiei, impunerea transparenţei în
activitatea funcţionarilor, urmăreşte luarea deciziilor optime în vederea satisfacerii nevoilor cetăţenilor
şi asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora.
57
Obiectivele noastre propuse au fost atinse, reuşind să parcurgem treptat de la conceptualizarea
termenului din perspectiva Uniunii Europene şi a României, făcând cunoscute procedurile esenţiale
utilizate de administraţia publică romanescă în procesul decizional şi încheind cu analiza evaluării
modului de implementare a legilor 52/2003 şi 544/ 2001. De asemenea am încercat să ne facem o idee
la ce stadiu se află administraţia publică în acest moment, din punct de vedere al aplicării legilor
transparenţei precum şi cunoaşterea şi implicarea cetăţenilor în procesul decizional.
În prezent, România se confruntă în sistemul administrativ cu o supralegiferare care îngreunează
tot mai mult procesul de guvernare bazat pe principiul eficienţei. Prezenţa unei transparenţe decizionale
facultative, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la o scădere a încrederii
societăţii în instituţiile şi autorităţile administraţiei publice. De asemenea lipsa unei categorii de
sancţiuni reprezintă o deficienţă a legii susceptibilă de a crea dificultăţi în implementarea acesteia.
Posibilitatea de informare, participare la elaborarea şi adoptarea actelor normative precum şi
probabilitatea de acţiona în justiţie o instituţie său autoritate publică atunci când îi este vătămat un
drept său un interes legitim sunt beneficiile de care dispun cetăţenii în prezent, dar care din păcate
conform statisticilor nu sunt valorificate.
Bibliografie:
Lucrari consultate:
 Loredana Ercuş, Violeta Alexandru,”Transparenţa şi accesul cetăţenilor la informaţii de
interes public în plan local. Studiu de caz: informaţii publice din activitatea consiliilor
locale” , Insitutul National pentru Politici Publice, Bucuresti, 2008;
 Transparency International Romania, “Transparenta decizionala in administratia publica”,
Bucuresti, 2006;
 Manualul „Participarea Cetateneasca”, disponibil pe site-ul www.ancic.ro
 Profesor: Lector Bogdan Ciubotaru Curs universitar: Etică profesională şi transparenţă în
administraţia public
 Transparenta decizionala in Romania anului 2007- Raport de monitorizare cu privire la
aplicarea si respectarea legii 52/2003 privind transparenta actului decizionala la nivelul
administratiei publice- www.apd.ro
 M. Mitrutiu, “Codurile etice si transparenta activitatii de lobby la Bruxelles”, Lucrare de
dizertatie,
58
Legislatie:
 Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
 Legea 544/2001 privind accesul la informatii
 Legea 161/2003
 Legea 182/ 2002
 Legea 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de
Integritate
Site-uri:
 http://transparenta publica.ro/rdes/html
 http:// publicinfo.ro/pagini/indez.php
 http://ec.europa.eu/civil_service/adm/transp/index_eo.htm
 http://www.cert-ro.eu/securitate_date/acces.html
 http://www.falr.ro/proiecte.falr?l=ro;pro=9
59

Proceduri de Transparenta Decizionala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proceduri de Transparenta Decizionala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

PROCEDURI DE TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ

Lucrarea de făţă îşi propune să abordeze aspecte referitoare la transparenţa decizională

1.2. Definirea termenilor

Abordarea definirii procedurilor de transparenţei decizională se va face în continuare din prisma

Conceptul de transparenţă decizională reprezintă procesul derulat de organele administraţiei

Cu alte cuvinte, transparenţa decizională desemnează setul de instrumente prin care

Transparenţa dă dreptul cetăţenilor de a fi consultaţi în legătură cu problemele publice ale

Necesitatea conştientizarii cetăţenilor asupra problemelor de ordin public duce nu numai la

Transparenţa decizională este reglementată de Legea numărul 52/2003 privind transparenţa

b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în

c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare

2.dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;

Transparenţa activităţii administraţiei publice constituie regulă în toate etapele şi procedurile

1.3 Transparenţa în România

1.3.1 Transparenţa decizională în administraţia publică

Legea 52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică completează demersul

Legea 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de

La baza transparenţei decizionale în administraţia publică stau următoarele principii36:

b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în

c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a

- dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;

Autorităţi obligate la respectarea dispoziţiilor privitoare la transparentă decizională sunt:

- autorităţile administraţiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale

- autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale, primării,

1.3.2 Accesul la informaţii de interes public

- verbal, adresându-se birourilor de informare publică sau persoanelor responsabile de

· actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau

· structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare,

· programele şi strategiile proprii;

· lista cuprinzând documentele de interes public;

· lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;

· modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care

Sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii:

· informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

· informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se

· informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor42.

Accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea

CAPITOLUL 3. PROCEDURILE DE TRANSPARENŢĂ DECIZIONALĂ

3.1.Introducere în procedura transparenţei decizionale

Democraţia este de neconceput fără accesul liber al publicului la informaţiei. Lipsa

3.2. Participarea cetăţenească. Caratere generale

3.2.1 Conceptul de participare cetăţenească

3.2.2 Responsabilităţi ale cetăţenilor şi ale administraţiei publice

Dintre responsabilităţile acestora amintim:

3.2.3. Avantaje si dezavantaje ale participării cetăţeneşti

Participarea cetăţenească în procesul de guvernare nu prezintă avantaje doar pentru cetăţeni,

3.3 Tehnici si instrumente de participare cetăţenească

B) CCC (Comitete Consultative Cetăţeneşti) reprezintă un grup de cetăţeni ales de către

C.) ANCIC (Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetăţeni)

Dintre obiectivele pe care ANCIC şi le propune amintim:

Întâlnirea publică are următoarele caracteristicii:

E. Focus-Grupurile (interviurile de grup) sunt întâlniri interactive facilitate, cu grupuri mici de

F. Sondajele de opinie reprezintă o anchetă care urmăreşte cunoaşterea părerilor oamenilor în

3.4. 1 Programe organizate cu scopul îmbunătăţirii transparenţei şi încurajarea cetăţenilor de a

Un prim program pe care îl vom menţiona este programul "Transparenta în activitatea

Sesiunile incluse în agenda seminariilor au fost:

1- Proiectul de hotărâre privind transparenta în administraţia publică locală,

Un alt proiect este "Corupţie şi transparenta în administraţie municipala" realizat de către

Programul "Iniţiativei Naţionale pentru Transparenţă Parlamentară" este un program naţional de

Un alt program pe care îl amintim este: "Principiile bunei guvernări: transparentă,

Rezultatul programului se va concretiza în propuneri efective de politici publice. În ceea ce priveşte

Proiectul a avut urmatoarele rezultate: