Sunteți pe pagina 1din 12

RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII NAȚIONALE

DEFINIŢII (AMENINŢĂRI, PERICOLE, VULNERABILITĂŢI, RISC)


Domeniul riscurilor, vulnerabilităţilor, pericolelor şi ameninţărilor cuprinde o arie extinsă,
având ca origine o multitudine de probleme cu care s-a confruntat omenirea în ultimul secol şi la
începutul acestui secol.
a) AMENINŢAREA. Cuvântul vine din latină “minatio,- onis” cu sensul actual. Ameninţarea
este un pericol potenţial, exprimat prin cuvinte sau gesturi. Ea are autor, scop, obiectiv şi o ţintă.
b) PERICOLUL reprezintă o primejdie, un posibil eveniment cu urmări grave. El este urmare a
unei disfuncţii, al degradării sau dereglării unui sistem, proces etc. Pericolul căruia i se asociază
un vector devine ameninţare iar ameninţarea poate avea diferite grade de periculozitate.
c) VULNERABILITATEA constituie punctul slab, sensibil al cuiva sau ceva. Ca şi pericolul,
vulnerabilitatea este o disfuncţie şi anume o disfuncţie pasivă, de stare. Cu alte cuvinte
vulnerabilitatea se constituie din anumite stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă
a ţării care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente sau potenţiale sau care
favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.
Vulnerabilităţile unui stat sunt date de o serie de factori precum:
- dimensiunea teritoriului
- relaţiile cu vecinii
- forma şi natura graniţelor
- potenţialul demografic, militar şi economic scăzut
- subdezvoltarea economică
- poziţia geostrategică precară
- instabilitate politică
- structura etnică şi religioasă a populaţiei etc.
a) RISCUL poate fi definit ca posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol şi trebuie asumat
conştientizat.Factorii de risc la adresa securităţii naţionale reprezintă acele elemente, situaţii sau
condiţii interne sau externe care pot afecta securitatea naţională prin lezarea intereselor
fundamentale.
Legând aceste noţiuni între ele se poate spune că:

1
a) În vreme ce vulnerabilităţile sunt stări de fapt obiective, ameninţările reprezintă efecte ale
unor acţiuni sau potenţiale efecte ale unor potenţiale acţiuni.
b) Pe de altă parte, în vreme ce riscul există, este cuantificabil, urmărit şi eventual eliminat,
vulnerabilitatea poate fi controlată, diminuată sau chiar eliminată, pericolul alertează şi
pregăteşte sistemul pentru a reacţiona, iar ameninţarea, pune sistemul într-o stare de ripostă
majoră.
Gestionarea cea mai eficientă a riscurilor, vulnerabilităţilor, pericolelor şi ameninţărilor la adresa
unui stat se poate face în cadrul alianţei, care poate acoperi întreaga arie de interes şi
responsabilitate a membrilor săi.
Aceste 4 noţiuni au caracteristici cale le apropie conceptual.
Acestea sunt: originea (internă-externă), natura (politică, economică, socială, militară), caracter
(direct, indirect).
1. Aspecte de ordin general
Insecuritatea reprezintă o combinaţie dintre ameninţări şi vulnerabilităţi între care nu există o
separaţie într-un mod raţional. Vulnerabilităţile sunt date de o serie de factori precum
dimensiunea teritoriului, forma şi natura graniţelor, subdezvoltare economică, poziţia
geostrategică, structura etnică şi religioasă a populaţiei, comunitatea de origine, limbă şi destin
etc.Securitatea naţională se poate asigura fie prin diminuarea vulnerabilităţii, fie prin prevenirea
ori micşorarea ameninţărilor1 .Cu alte cuvinte, politica de securitate naţională se poate concentra
spre interior încercând să se reducă vulnerabilităţile statului însuşi sau spre exterior, căutând să
reducă ameninţarea externă, acţionându-se asupra surselor de ameninţări. Vulnerabilităţile sunt
în strânsă legătură atât cu statele, cât şi cu puterile slabe. Slăbiciunea statelor depinde de
capacitatea de care dispun celelalte state din sistem, în special vecinii
şi marile puteri ale zilei şi provine din faptul că au o mărime mică, sunt prost organizate şi
gestionate. Bogăţia, priceperea, coeziunea socio-politică şi voinţa politică pot compensa într-o
oarecare măsură misiunea lor - exemplu Olanda, Israelul - acestea nu pot compensa pe termen
lung lipsa unor resurse mai largi.Puterile slabe pot prospera, de obicei, prin specializarea
economiilor lor, lucru care poate produce prin definiţie un complex de vulnerabilităţi provenite
din dependenţa comercială.

1
Kyell Goldmann, Det Internationelle Systemet, Stokholm, Aldres, 1978.

2
Statele slabe, fie că sunt sau nu puteri slabe, sunt vulnerabile în funcţie de interesul pe care-
l prezintă pentru alte state mai puternice.
Factorii de risc la adresa securităţii României
Factorii de risc constau în acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care
pot afecta, prin natura lor, securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor
noastre fundamentale.Vulnerabilităţile sunt definite ca stări de lucru, procese sau fenomene din
viaţa internă care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori
potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.Romania nu este si nu se va afla in
viitorul apropiat in fata vreunei amenintari majore, de tip militar clasic, la adresa securitatii sale
nationale. Se poate estima ca in perioada actuala riscurile la adresa securitatii sunt preponderent
de natura nemilitara si mai ales interna, manifestandu-se in special in domeniile economic,
financiar, social si ecologic.
Principalii factori de risc la adresa securităţii naţionale sunt:
−posibile evoluţii negative în plan subregional în domeniul democratizării, respectării
drepturilor omului şi dezvoltării economice care ar putea genera crize acute cu efecte
destabilizatoare pe o arie extinsă;
−proliferarea ANM2, a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor
letale neconvenţionale;
−proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a
traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţie, materiale radioactive şi strategice;
−migraţia clandestină şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;
−acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie care pot afecta
statul român şi promovarea valorilor democratice;
−decalaje între nivelurile de asigurare a securităţii şi gradului de stabilitate ale statelor din
proximitatea României;
−limitarea accesului statului român la unele resurse şi oportunităţi regionale, importante
pentru realizarea intereselor naţionale.
Noile provocări - riscuri asimetrice nonclasice:

2
Agentia Nationala a Medicamentului; http://www.anm.ro/html/istoric.html

3
O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce pot consta in actiuni armate si
nonarmate deliberate, avand ca obiectiv afectarea securitatii nationale prin provocarea de
consecinte directe ori indirecte asupra vietii economico-sociale a tarii.
Intre riscurile de acest tip se pot enumera:
 terorismul politic transnational si international, inclusiv sub formele sale biologice si
informatice;
 actiuni ce pot atenta la siguranta sistemelor de transport intern si international;
 actiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;
 actiunile destinate in mod premeditat afectarii - sub diferite forme si in imprejurari
variate - a imaginii Romaniei in plan international, cu efecte asupra credibilitatii si
seriozitatii in indeplinirea angajamentelor asumate;
 agresiunea economico-financiara;
 provocarea deliberata de catastrofe ecologice.
Dintre cele de mai sus terorismul international se manifesta intr-o forma acuta fara precedent,
prefigurand efecte multiple asupra securitatii statelor si stabilitatii internationale in general.
In contextul in care constatam o crestere a gradului de complexitate si de impredictibilitate al
terorismului international, va trebui ca masurile interne de management al crizelor sa fie mai
bine coordonate, sub cerinta asigurarii operative si eficiente a participarii tarii noastre la
eforturile internationale de combatere a acestei amenintari.Romania isi reafirma disponibilitatea
de a participa, alaturi de comunitatea internationala, la lupta impotriva terorismului international
si va dispune in permanenta constituirea mijloacelor adecvate pentru combaterea acestuia.
Vulnerabilităţi în situaţia internă:
In paralel cu prevenirea sau contracararea punctuala a interventiei acestor posibili factori de risc
Romania este preocupata sa diminueze vulnerabilitatile interne care se manifesta in diferite
domenii si care, in anumite circumstante, pot avea un impact si asupra securitatii nationale.
−persistenţa problemelor de natură economică, financiară şi socială;
−accentuarea fenomenelor de corupţie şi de administraţie deficitară a resurselor publice care
produc adâncirea inechităţilor sociale şi proliferarea economiei subterane;
−reacţiile ineficiente ale instituţiilor statului în faţa nerespectării legislaţiei;
−menţinerea unor surse şi cauze de potenţiale conflicte sociale cu efecte asupra stării de
linişte a populaţiei;

4
−nerespectarea normelor ecologice;
−scăderea nivelului de încredere a cetăţenilor în instituţiile statului;
−menţinerea unor decalaje de dezvoltare între regiunile ţării;
−slăbiciuni în îndeplinirea angajamentelor asumate;
−nivelul scăzut al infrastructurii informaţionale;
−deficienţa în protecţia informaţiilor clasificate;
−emigrarea specialiştilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potenţialul de
dezvoltare al societăţii româneşti.
2.Tipuri de ameninţări
Politice
Ameninţările politice vizează stabilitatea organizaţională a statului.Scopul propus se poate
realiza prin: presiuni asupra guvernului în favoarea unei anumite politici; restructurarea
guvernului; favorizarea secesionismului şi distrugerea structurii politice a statului; izolarea
politică; suspendarea sau excluderea din structurile de securitate etc.
Ţinta ameninţărilor politice o constituie identitatea naţională a statului, ideologia
organizatoare şi instituţiile care-l exprimă. Ameninţările politice provin din marea diversitate de
idei şi tradiţii care justifică anarhia internaţională. În privinţa ideologiilor organizatoare, ideile
politice liberal- democratice, fasciste, comuniste, islamice s-au contrazis unele pe altele ca şi cele
republicane şi monarhiste care le-au precedat. Contradicţiile dintre aceste ideologii fiind de fond,
statele de o anumită ideologie se pot simţi ameninţate de cele de alte ideologii. Crearea de
antiideologii nu a fost, întotdeauna, benefică deoarece preţul acestora a fost prea mare: cultivarea
valorilor negative ar putea începe să le depăşească pe cele pozitive, pe care ar trebui să le apere
ca în cazul maccarthysmului în SUA sau al stalinismului în Uniunea Sovietică, care au condus la
agravarea relaţiilor dintre state şi crearea unui nou tip de război,războiul ideologic (Războiul
Rece).Competiţia dintre ideologii este mult mai complexă fiind greu de definit ce anume trebuie
considerat ca o ameninţare politică serioasă ce ar putea
justifica măsuri de contracarare circumscrise securităţii naţionale.
Ameninţările la adresa identităţii naţionale implică încercările de a întări identităţile etno-
culturale separate ale grupurilor din statele vizate. Scopul propus ar putea fi realizat prin:
sporirea dificultăţilor guvernului statului – ţintă de a guverna; încurajarea secesionismului;

5
pregătirea terenului pentru anexarea de către statul vecin a unor teritorii, federalizarea forţată ca
etapă premergătoare distrugerii statului vizat.
Ameninţările politice pot avea caracter ideologic sau naţional şi pot fi intenţionale şi
structurale.
Din categoria ameninţărilor intenţionale se disting:
−generate de natura regimului politic (dictatorial, fundamentalist);
−nerecunoaşterea diplomatică a statului respectiv;
−intervenţiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale altui stat;
−propaganda ostilă;
−sprijinul multilateral acordat unor grupări politice antistatale;
−crearea de grupări interne, ostile statului naţional;
−suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate;
−influenţarea elaborării unor recomandări şi rezoluţii ale unor organisme internaţionale
defavorabile pentru statul vizat.
Ameninţările structurale derivă din evoluţia sistemului social global în care anumite entităţi
pot deveni anacronice în ansamblul relaţiilor internaţionale sau în relaţiile bilaterale. Ele apar
atunci când principiile de organizare ale două state se contrazic între ele într-un context în care
nu-şi pot ignora existenţa reciprocă. Dacă ameninţarea structurală este ideologică aşa cum a fost
până în 1990 între Europa de Est şi Europa de Vest, există posibilitatea ca legitimitatea
instituţiilor de guvernământ să se erodeze. În situaţia în care ameninţarea are o bază naţionalistă
ca între Pachistan şi India sau cele două Corei, teama este
dezmembrarea teritorială, de un conflict deschis.Ameninţările structurale pot avea la bază
incompatibilităţile între diferite structuri supranaţionale şi statele naţionale de adaptare şi între
statele naţionale însăşi. Integrarea în anumite structuri de securitate comportă riscuri de genul:
−transferul de suveranitate către structura integrată;
−impunerea unui sistem de norme comune, incompatibil cu cel specific naţional;
−crearea de instituţii statale subsidiare celor supranaţionale.
La nivelul relaţiilor dintre state, ameninţările de ordin structural pot viza:
−suveranitatea asupra unor teritorii;
−subordonarea unor partide organizate pe criterii etnice de pe teritoriul altor state;
−extrateritorialitate legislativă.

6
Economice
Ameninţările economice sunt cele mai înşelătoare şi greu de definit în ansamblul
ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Premisa de la care se pleacă în abordarea securităţii
economice este condiţia normală a actorilor într-o economie de piaţă de risc, de competiţie
agresivă şi de nesiguranţă. Piaţa, cu toate instabilităţile şi imperfecţiunile sale, este cel mai
eficient mecanism prin care se pot obţine niveluri acceptabile ale producţiei, distribuţiei,
inovaţiei şi creşterii economice. Actorii, într-o economie de piaţă, trebuie să fie competitivi,
competiţia generând nesiguranţă, falimente, bunăstare, bogăţie pentru societate în general şi
pentru actorii economici în particular. Stadiul în momentul unde spectrul ameninţărilor
economice se transformă în mod legitim într-o problemă de securitate naţională este greu de
stabilit şi constituie o chestiune politică în care statul ar interveni în economie, ceea ce ar putea
afecta rolul şi funcţiile pieţei.Statul este doar unul din actorii economici, iar competenţele sale în
acest domeniu nu sunt clar definite, precum în domeniul politic sau militar. Intervenţia statului în
economie se poate justifica doar în condiţii de criză economică, trecerea de la un sistem
economic la altul şi în situaţii de război. În condiţii normale, intervenţia statului în economie ar
aduce avantaje unor actori pe alte criterii decât cele ale pieţei, iar efectele ar putea fi pozitive
doar pe termen scurt sau dăunătoare pe termen mediu sau lung.
Economia naţională face parte din baza fizică a statului şi este conectată la ideologia
organizatoare şi la instituţiile componente ale statului. Ea se constituie ambiguă pentru
ameninţări decât alte elemente mai concrete precum teritoriul sau instituţiile guvernamentale.
Într-un sistem de piaţă există un număr şi o varietate uriaşe de ameninţări economice care
nu pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale.Asupra economiei naţionale pot
avea efecte acţiuni precum: competiţia acerbă în importurile din străinătate; restricţiile impuse
importatorilor proprii; manipulările legate de preţ, valută şi rata dobânzilor; dificultăţile în
obţinerea creditelor; neplata datoriilor, care aparţin economiei de piaţă. Influenţele acestora pot
viza balanţa de plăţi, deficitele comerciale, reducerea venitului naţional, valoarea monedei de
schimb şi, chiar, distrugerea unor ramuri economice. Incapacitatea de a concura sau de adaptare
reprezintă un risc în economia de piaţă.În interiorul sectorului economic aceste riscuri şi
ameninţări sunt acceptate ca normale, dar atunci când consecinţele ameninţărilor economice
ajung dincolo de sectorul strict economic, intrând în sfera politică sau militară pot apărea
chestiuni care privesc securitatea naţională. Determinările sunt cele dintre capacităţile

7
economice, pe de o parte, capacitatea militară, puterea şi stabilitatea socio-politică, pe de altă
parte.
Relaţia de dependenţă a capacităţii militare de cea economică decurge din legile şi
principiile luptei armate şi presupune existenţa unei economii care să susţină efortul de război.
Atunci când materiile prime strategice depind de import, ameninţarea securităţii aprovizionării
poate fi clasificată drept o problemă a securităţii naţionale în care statul se implică.
Puterea politică este dependentă de baza economică a statului şi influenţează sistemul de
relaţii ale statului cu alte state. Declinul economic se poate datora atât unei cauze interne precum
incompetenţa managerială, cât şi unor cauze externe, precum apariţia unor noi puteri economice
rivale. Toată istoria înregistrată este un catalog interminabil de puteri în creştere şi
descreştere3 .
Prin implicaţiile politice şi militare, expansiunea economică relativă a unei puteri rivale
poate fi percepută ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Paul Kennedy considera:
creşterea cheltuielilor militare pentru a contracara puterea în curs de apariţie a unui rival n-ar
face decât să mărească viteza cu care ar avea loc propriul declin economic4 .
O altă dimensiune a preocupărilor mai recente este dată de ameninţările economice ale
stabilităţii interne în condiţiile în care statele urmăresc strategii economice bazate pe
maximizarea bogăţiei printr-un comerţ extins. Aceste politici, în timp duc la niveluri înalte ale
dependenţei de comerţ, pentru a susţine structurile sociale create special pe baza prosperităţii
generale. Unele ţări se specializează pe vânzarea de materii prime şi sunt dependente de vânzarea
acestora, altele devin centre industriale şi depind atât de aprovizionarea cu materii prime, cât şi
de pieţele de desfacere. Vulnerabilităţile pot apărea din monopolul asupra unor resurse, situaţie
care poate afecta securitatea naţională.
Legătura dintre economie şi stabilitatea economică generează un set de probleme foarte
diverse cu privire la dezvoltare care pot să afecteze securitatea naţională. Pentru statele
dezvoltate, preocuparea este aceea că, deoarece structurile socio-politice au ajuns să depindă de
reţele înalte ale creşterii şi ale specializării funcţionale, stabilitatea politică internă poate fi
subminată de tulburările din sistemul economic în ansamblu.

3
William H.McNeill, The Rise of the West, Chicago, University of Chicago Press, 1982.

4
Paul Kennedy, op.cit.

8
Pentru statele mai puţin dezvoltate, problemele sunt mult mai complexe şi vizează intrarea
într-un cerc vicios al sărăciei şi subdezvoltării cu repercusiuni asupra nivelului de trai al
populaţiei. Ameninţările economice pot fi considerate ca un atac la adresa statului în condiţiile în
care acţiunea externă conştient condusă de alţii duce la pierderi materiale, presiuni asupra
diferitelor instituţii ale statului şi chiar prejudicii substanţiale asupra sănătăţii şi longevităţii
populaţiei. Comportamentul agresiv în afacerile economice este normal, iar riscurile de pierderi
fac parte din preţul care este plătit pentru a obţine din nou accesul la oportunităţile de câştig.
În domeniul economic, cauzele insucceselor trebuie căutate în politicile economice interne
în ideologiile organizatoare şi în modul de implementare a acestora. Testarea în modificarea
ideologiilor organizatoare sunt probleme esenţialmente interne care sunt la îndemâna statelor
naţionale. De aceea, încercările de a pune anumite chestiuni economice pe agenda securităţii
naţionale trebuie tratate cu suspiciune, ca o problemă de rutină5 .

Militare
Pericolele, ameninţările şi riscurile militare au avut o pondere privilegiată în ansamblul
preocupărilor specialiştilor din domeniul securităţii. Acţiunea militară, prin mijloacele folosite şi
obiectivele propuse supune baza fizică la presiuni, prejudiciere şi dezmembrare şi poate pune în
pericol ecosistemul. Punând în pericol statul, prin acţiuni militare se loveşte în însăşi esenţa
funcţiilor de protecţie de bază ale statului şi ameninţă să distrugă bazele de interese sociale şi
individuale care stau la baza statului. Folosirea forţei conduce la răsturnarea puterii politice, care
are implicaţii deosebite atât pentru statele agresoare, cât şi pentru cele agresate. Pentru acest
motiv, ameninţărilor militare li se acordă prioritate în ansamblul preocupărilor de securitate
naţională. Acţiunea militară poate distruge acumulările materiale şi spirituale de secole ale
statului ţintă care pot fi greu sau imposibil de refăcut.Ameninţările militare au diferite niveluri de
manifestare de la hărţuirea mijloacelor de transport internaţionale (maşini, aeronave, vase
comerciale, comunicaţii etc.) la raiduri de pedepsire, de la blocadă şi bombardamente la invazia
şi ocuparea teritorială a statului ţintă. Ameninţările militare pot fi şi
indirecte prin ameninţarea alianţilor, blocarea accesului la resursele energetice şi
informaţionale etc.
5
Klaus Knorr şi Frank N.Trager, Economic Issues and National Security, Lawrence

9
Ecologice
În ansamblul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, riscurile ecologice pot aduce
prejudicii bazei fizice a statului în măsură să-i ameninţe ideologia şi instituţiile. Calamităţi
precum cutremurele, inundaţiile, seceta, epidemiile pot produce unui stat pierderi care le pot
egala sau depăşi pe cele ale unui război. Ele au fost văzute ca o parte a luptei oamenilor
împotriva naturii, în timp ce chestiunile de securitate naţională ţin mai mult de lupta oamenilor
între ei.Pe parcursul istoriei societăţii omeneşti, mediul a fost un factor de fundal relativ constant,
decât o problemă de sine. Odată cu exponenţiala creştere a diversităţii şi vitezei activităţii umane
în decursul ultimelor secole şi cu expansiunea rapidă a cunoştinţelor despre ecosistemul planetar,
mediul nu mai este un factor de fundal. Lărgirea spectrului cunoaşterii ştiinţifice face
evenimentele să pară mai puţin întâmplătoare şi le determină mai uşor cauzele specifice.
Cunoaşterea relaţiilor cauză-efect aduce chestiunile ecologice tot mai
mult în sfera umană, respectiv în cea politică.
Pericolele şi riscurile ecologice nu mai pot fi reduse la nivelul local, ele influenţând mediul
aparţinând zonelor, continentelor şi chiar cel global. În anumite condiţii aceste ameninţări pot
deveni cauze ale unor confruntări militare (distribuţia apei, distrugerea florei, poluarea
excesivă).Pericolele şi riscurile din domeniul ecologic pot avea loc în urma unor acţiuni umane,
situaţie în care le putem numi riscuri sau în mod natural, indiferent de voinţa omului, fiind
considerate pericole. Printre acestea pot fi enumerate:
- catastrofele naturale: cutremurele, seceta, inundaţiile, uraganele, incendiile, alunecările de
teren, deşertificarea, încălzirea (răcirea) atmosferei, ciocnirea cu diferiţi meteoriţi, perturbaţii în
sistemul solar etc.;
- riscurile: 1. poluarea mediului; 2 accidentele nucleare, chimice, bacteriologice; 3.
subţierea stratului de ozon; 4. epuizarea surselor de apă şi de hrană; 5. radiaţiile; 6. molimele, 7.
mutaţiile genetice; 8. dezechilibrele ecologice etc.
În funcţie de vulnerabilităţile statelor, unele din aceste pericole şi riscuri le pot afecta mai
mult sau mai puţin. Ansamblul de ameninţări politice, economice şi ecologice nu constituie o
agendă statică a securităţii naţionale. De aici derivă trecerea de la abordarea îngustă militară a
Studiilor Strategice la cea mai largă a Studiilor de Securitate Internaţională. Atâta timp cât
politica internaţională va fi structurată în mod anarhic, ameninţările militare vor păstra un primat
teoretic în gândirea despre securitate. Odată cu paralizia nucleară impusă asupra folosirii

10
raţionale a forţei în rândul marilor puteri, chestiunile de securitate politică şi socială au ajuns tot
mai mult pe primul plan. Preocupările din sfera domeniului militar s-au transferat în conştiinţa
generală, privind evenimentele din lumea întreagă asupra aspectelor de ordin economic, social,
ecologic.
Pericolele, ameninţările şi riscurile au implicaţii globale şi, de aceea, securitatea naţională
nu poate fi privită decât ca parte a securităţii globale.

BIBILIOGRAFIE SELECTIVA

„Globalizare şi probleme globale”,Bucureşti, 2001.- I.M.Anghel

„Starea lumii 1999”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000, - Lester Brown

Art.20, Constituţia României

„Casa NATO“, Bucureşti, 2003- Broşură

., Războiul viitorului, viitorul războiului” Bucureşti, Ed. Univ.Naţionale de Apărare, 2004,.-

Mureşan, M., Văduva G

Klaus Knorr şi Frank N.Trager, Economic Issues and National Security, Lawrence

11
William H.McNeill, The Rise of the West, Chicago, University of Chicago Press, 1982

12